1870 – Un act de curaj, de sfidare a cenzurii Știri în presa vremii despre debutul ca jurnalist al lui Eminescu
Debutul lui Mihai Eminescu în ziarele românești din Austro-Ungaria1 a fost un subiect ofertant, punând în discuție noi materiale documentare, ce au sporit consistent bibliografia eminesciană a ultimelor decenii2. În acest studiu dorim să abordăm o temă rar dezbătută de către cercetători, respectiv receptarea de către presa timpului a debutului jurnalistic al lui Mihai Eminescu, mai ales ecourile stârnite la Viena, Pesta și București dar și în……Slovenia sau Styria. I Chestiuni preliminare: Prima mențiune a numelui Eminescu într-un ziar din Viena ! Revista ”Familia” de la Pesta este indiscutabil recunoscută ca fiind publicația unde a debutat tânărul Eminescu (25 februarie/5 martie 1866). Dar câți dintre noi cunoaștem numele unei alte reviste din Pesta, unde poetul va publica o poezie cu caracter umoristic, în toamna anului 1866 ? O foiță aproape necunoscută, pe numele ei ”Umoristul”, aparținând de asemenea lui Iosif Vulcan, tipărea, la data de 29 sept./11 oct.1866, textul unei poezii, sub semnătura Mihai Eminescu.3 Iată, așadar, un tânăr de numai 16 ani, ale cărui creații sunt publicate în străinătate, în reviste ale coloniei române, numele său intrând desigur în conștiința conaționalilor noștri trăitori peste granițe. Ne-am pus întrebarea dacă nu cumva numele lui Eminescu era cunoscut de timpuriu și în alte capitale ale Europei ? Și de această dată, avem parte de surprize. Prima dintre ele ne dezvăluie faptul că înainte de sosirea sa la studii la Viena, numele său fusese tipărit într-o publicație ce apărea în capitala austriacă: Albina4. Cercetând publicațiile apărute în acei ani aflăm că, în anul 1868, acest ziar evocă numele lui Eminescu, dar nu în calitatea sa de poet, ci în postura de actor, demonstrând încă o dată pasiunea sa pentru fenomenul teatral, pentru lumea scenei….... Trebuie remarcat faptul că, după debutul polemic din ziarul de limbă română,”Albina”, cu redacția la Pesta, eveniment petrecut la începutul lunii ianuarie a anului 1870, Eminescu trimite de data aceasta ”Familiei”, tot la Pesta, un articol dedicat... teatrului5 în care, printre alte subiecte, laudă ”direcțiunea asta nobilă a scenei inaugurate în România cu succes de d-nul Pascaly prin piese de Scribe și Sardo”.
1
”O scriere critică”, în ,,Albina", [7/19 ianuarie — 9/21 ianuarie 1870]; ”Repertoriul nostru teatral” , în ”Familia”, [18/30 ianuarie 1870]; ” Să facem un congres”, în ”Federațiunea”, [5/17 aprilie 1870];” În unire e tăria”, idem, [10/22 aprilie 1870]; ”Ecuilibrul”, idem, [22 aprilie/4 mai şi 29 aprilie/11 mai 1870];”Notiță asupra proiectatei întruniri la mormântul lui Ștefan Cel Mare la Putna, [15 septembrie 1870]; 2 Gabriel Țepelea, ” Puterea și mântuirea noastră în noi este, Puterea habsburgică în viziunea lui Eminescu”, în ”Flacăra”, 1983, nr.45, 11 nov. P.8; Dimitrie Vatamaniuc, ”Eminescu şi Slavici la „România Jună” din Viena. Lupta lor pentru unitate naţională”, Bucureşti, Edit. Academiei Române, [1967]; Gelu Neamțu, ”Eminescu împotriva dualismului”, în „Tribuna”, Cluj, 1994, nr. 4, 27 ian.-3 febr., p. 1, 7; idem,”Idei reformatoare privind monarhia austro-ungară la Mihai Eminescu în 1870”, în „România km 0”, Baia Mare, 1999, nr. 1, dec., p. 111-114; Valentin Coșeriu, ”Eminescu, România Jună şi Serbarea de la Putna”, în „Convorbiri literare”, Iaşi, 2004, nr. 3, mart., p. 79-81; Ion Iliescu, ”Făt - Frumos al românilor la Viena”, Timişoara, Mirton, 2000; Corneliu Crăciun, ”Societăţi academice române din Viena (1861-1918)”, Oradea, Logos 94, 2001; Max Demeter Peyfuss, ” Eminescu la Viena. Consideraţii asupra tipologiei relaţiilor culturale”, în „Columna”, Chişinău, 1993, nr.1, p. 24-26; Dan Popescu, ”Eminescu la Viena (1869-1871)”, în „Eminescu”, Timişoara, 2002, nr. 8 (primăvara), p. 2; idem,”Cuza Vodă şi Mihai Eminescu”, în „Eminescu”, Timişoara, 2002, nr. 9 (vară-toamnă), p. 2. 3 Revista își va schimba numele în ”Gura Satului” (ianuarie 1867), de asemenea sub direcția lui Iosif Vulcan. 4 ”Albina”,apare la Viena, de trei ori pe săptămână (27 mart. 1866 - 14 iul. 1869), apoi la Pesta, de două ori pe săptămână (16 iul. 1869 - 31 dec. 1876). Red. resp. Georgiu Popp (1866-1869), Vincențiu Babeș (1870-1876); editor Vasile Grigoroviță. 5 ”Repertoriul nostru teatral”, în ”Familia”, 18/30 ianuarie 1870.
”Umoristul” , nr. 31, anul IV, 29 septembrie/11 octombrie 1866.
Redacția ziarului românesc ”Albina”6, în care a debutat ca jurnalist Eminescu (1870), își avea primul sediu la Viena, în strada Reisnerstrasse, numărul 3. Apariția acestui ziar, printre puținele periodice în limba română din capitala Imperiului, a fost rodul inițiativei lui Vincentiu Babeș și a lui Andrei Mocioni, în postura de finanțator, împreună cu frații săi. Aceștia tipăresc în primăvara anului 1866 un ziar angajant, sub deviza: „Daco-Romania morală, culturală, una și indivizibilă”. Din rândul colaboratorilor se remarcă editorul V. Grigorovița, precum și redactorii G. Popp (Popa), Iulian Grozescu, I. Ciocan și alții. Mihai Eminescu publică în numerele din 7/19 ianuarie si 9/21 ianuarie 1870 ale ziarului ”Albina” articolul intitulat ”O scriere critică”, apărându-l pe Aron Pumnul de acuzele nedrepte ale lui D. Petrino. De ce a ales Eminescu să debuteze în ziarul ”Albina” ? Bănuim în primul rând existența unor considerente de oportunitate: caracterul militant al acestui organ de presă, calitatea morală a patronilor și a redactorilor dar și prezența unui motiv sentimental sau de ordin personal: în anul 1867 și 1868, Eminescu a vizitat Timișoara, ultima dată trăgând în gazdă la Iulian Grozescu, intelectual de marcă, născut în localitatea bănățeană Comloșul Mare. Se știe că prima călătorie a lui Eminescu în orașul de pe Bega a avut loc în 1867, în căutarea fratelui sau. Atunci, tânărul poet, elogiat cu generozitate în paginile revistei ”Familia”, nutrea o arzătoare dorință de a-i cunoaște pe bănățenii grupați în jurul acestei reviste, despre care viitorul poet avea numai aprecieri pozitive, mai ales despre literatul I. Grozescu. 6
Ziarul fusese întemeiat la Viena la 23 martie/8 aprilie 1866.
Un an mai târziu, în 1868, Mihai Eminescu revine la Timișoara, de data aceasta fiind în turneu cu trupa lui M. Pascaly. O parte a trupei de actori, printre ei și Eminescu, se prezintă la reședința contelui Nacu, aromân cu mari proprietăți la Viena și Budapesta, acesta oferindu-le o primire călduroasă, rugându-i să prezinte spectacole pe scena din curtea conacului său de la Comloșul Mare, unde Iulian Grozescu se afla în convalescență. Sosind în capitala Banatului, Eminescu participă la botezul copilului născut de Matilda Pascaly, naș fiind chiar Andrei Mociony, unul dintre patronii ”Albinei”, astfel încât presupunem că debutul său în acest ziar, în anul 1870, a fost un semn de simpatie personală pentru membrii familiei Mociony, lideri ai românilor din Imperiul Austro-Ungar, cunoscuți recent de Eminescu. II. Un debut curajos și un proces rușinos Înainte de a aborda tema propriu-zisă, și anume receptarea debutului lui Eminescu, în calitate de jurnalist redutabil, în paginile ”Federațiunii”, la începutul anului 1870, trebuie spus că, spre sfârșitul anului 1869, presa vieneză urmărea deja cu multă atenție procesele intentate în capitala maghiară redactorului șef al ”Federațiunii”, acuzat de săvârșirea unor delicte de presă, concretizate prin articole scrise încă din anul 1868. Cu ochii țintă asupra tuturor aspectelor ce țin de principiul libertății presei, redacțiile vieneze relatează în flux continuu evoluția acestui caz, subliniind faptul că, în primă fază a procesului, membrii Camerei Inferioare a Parlamentului maghiar, prin Comisia de Imunități, au luat în discuție o excepție ridicată de deputații români și avocații lor, care au invocat calitatea lui Al. Roman, devenit între timp parlamentar, ca motiv de impunitate. Procesul se amână, în discursurile parlamentarilor identificându-se două opinii juridice: Al. Roman trebuie să execute pedeapsa, fiindcă la data săvârșirii delictului de presă nu avea imunitate, în plus aceasta operează doar cu privire la declarații de natură politică, rostite de la tribuna Parlamentului, pe când cealaltă teorie invoca următoarea excepție: chiar dacă instanța l-a judecat și găsit vinovat pe Al. Roman, acesta nu poate executa pedeapsa, deoarece în prezent are imunitate absolută. Din păcate, a avut câștig de cauză cea de a doua teorie, editorul ”Federațiunii” primind o pedeapsă privativă de libertate de un an. Astfel încât Al. Roman ajunge în închisoare, la începutul anului 1870, fiind eliberat provizoriu, după patru luni și jumătate, pe motive medicale, pentru 10 săptămâni. O pedeapsă privativă de libertate similară va primi și Ioan Poruțiu, redactor responsabil al ”Federațiunii”, condamnat în ianuarie 1870 la 6 luni de închisoare și amendă penală de 200 fl. La recursul judecat în luna aprilie 1870, Ioan Poruțiu va obține o sentință de achitare, pronunțată de un complet de jurați ai Tribunalului din Trnava7, actualmente Slovacia, la data de 11 aprilie 1870, decizie salutată la Pesta și de Revista ”Familia” a lui Iosif Vulcan, în numărul 14 din 5/17 aprilie. Urmărind situația lui Al. Roman, revista ”Familia”,8 arată că Dieta maghiară a decis să anuleze mandatul parlamentar al jurnalistului român, din cauza unui nou proces de presă, intentat de parchet, în urma unui articol publicat în numărul 69/1869 al ”Federațiunii”. 9 Obiectul acestui proces l-a constituit un material de presă, publicat în ”Federațiunea”, la data de 30 octombrie 1869, prin care se critica acțiunea Baronului Apor împotriva țăranilor din Tofalva (Transilvania), redacția ”Federațiunii” acuzând regimul maghiar de asuprire a națiunii române. În acest context, cele trei binecunoscute articole cu caracter politic ale tânărului M. Eminescu, publicate în lunile aprilie-mai 1870, pun lemne pe foc, exacerbând și mai mult patimile în procesele de presă intentat redactorilor ”Federațiunii”, aflate în curs de desfășurare10. Se părea că apele se vor liniști, autorul ce se ascundea sub pseudonimul Varro (studentul Eminescu) nu era de găsit. Nu pentru mult timp, fiindcă, nu cunoaștem din ce motive, redacția revistei
7
În Biserica Sf. Nicolae din acest oraș (recunoscut pe bună dreptate ca fiind Roma Slovacă) este înmormântat cărturarul sibian Nicolaus Olahus. 8 Revista ”Familia” va urmări în continuare acest caz. Vezi ”Procesele de presă”, în ”Familia”, VI (1870), nr. 44, 1/13 nov., p. 526. 9 ”Federațiunea”, numărul 16 din data de 19 aprilie/1 mai 1870. 10 ”Eară şi eară persecuţiuni contra „Federaţiunii", în ”Federațiunea”, III (1870), nr. 105, 14/26 oct., p. 417.
”Familia” va da în vileag, spre sfârșitul anului 1870, identitatea celui ce a semnat cu pseudonimul Varro, punând în pericol libertatea curajosului tânăr jurnalist. III. Numele lui Eminescu revine din nou în atenția presei din Austria, și nu numai…. Pregătirea Adunării Naționale de la Putna, precum și anunțurile Societății ”România Jună” constituie un alt prilej pentru comunitatea românească de pretutindeni de a-l cunoaște mai bine pe inimosul student, astfel încât numele jurnalistului Eminescu va fi din nou menționat în presa vremii. De pildă, la cumpăna dintre anii 1870 și 1871, acesta este în centrul atenției presei, care îl menționează rostind un toast, la Viena, în cinstea suveranului român, și nu a celui de pe scaunul habsburgic. Gestul este evocat chiar de ziarul ”Federațiunea”:
”Federațiunea”, Pesta, 8 febr./27 ian.1871. Nr. I0-476 . Anul al patrulea, MDCCCLXXI, p. 2 Este menționat numele lui Mihai Eminescu, rostind un toast în onoarea Domnitorului Carol I Dar să revenim la ecourile de la Viena ale celor trei articole cu caracter politic, cu care a debutat în presă Eminescu. Binecunoscutul ziar ”Neue Freie Presse”, din 24 aprilie 1870, semnalează cititorilor de la Viena, sub titlul ”Pesta, 23 Aprilie”, conținutul editorialelor lui Eminescu, publicate în ziarul ”Federațiunea”, semnate cu pseudonimul Varro: ”Die Federatiunea empfiehlt den Rumänen Action und verlangt einen politischen Congreß der Nation, sowie solidarisches Vorgehen mit Oesterreichs Nationen, end lich die Unterbreitung der formulirten Wünsche vor den Thron.”11 Sunt subliniate în mod succint cele trei idei capitale ale materialului publicat: un congres politic al națiunii române, solidaritate cu celelalte națiuni ale Imperiului, trimiterea unui memorandum către Împărat. Un asemenea articol, plin de idei radicale, periculoase pentru guvernanți, reprezenta o adevărată sfidare la adresa Puterii și a cenzurii presei, în contextul în care, pentru un articol similar, în
11
(Trad.)”Federațiunea” recomandă acțiunea românilor și solicită un congres politic național, solidaritate cu națiunile Austriei, precum și transmiterea dorințelor formulate către Tron.”
anul 1868, Al. Roman, responsabilul ziarului ”Federațiunea”12,publicând Textul ”Pronunciamentului de la Blaj”, este trimis în judecată, sub acuzația de a fi promovat o politică subversivă.
IV. Ecouri ale debutului lui Eminescu în presa din Steiermark și Slovenia (1870) Incitantul studiu al lui Eminescu este semnalat nu numai în presa de la Viena, Pesta, Brașov sau București, dar mai ales și în presa vremii din alte orașe, după cum o dovedește editorialul publicat în ziarul ”Tagespost Morgenblatt”, din Graz, al doilea oraș important al Austriei, din data de 25 aprilie 1870 : ”Der Federatiunea fordert alle Wallachen auf, in Hinblick auf eine Aeußerung im ungarischen Reichstage: es gebe keine rumänische Nation mehr – durch energische Action die Existenz der Nation zu beweiſen. Zu diesem Zwecke ſchlägt das Blatt die Einberufung eines politischen Nationalcongresses vor und ein solidarisches Vorgehen mit den andern Nationen Oesterreichs. Die schließlich formulirten Wünsche der rumänischen Nation sollen durch eine eigene Repräsentation dem Kaiſer vorgelegt werden.”13 Largul ecou al articolului eminescian va fi prezent, de asemenea, și în paginile altor două jurnale tipărite în Slovenia: ”Laibacher Tagblatt” precum și ”Laibacher Zeitung”, ziare care apăreau la Ljubljana (Laibach), ambele purtând data de 26 aprilie 1870. V. Lemne pe foc….. În contextul discuțiilor și emoției create de articolul semnat Varro (Mihai Eminescu), în Parlamentul de la Pesta este reluată dezbaterea cu privire la condamnarea lui Alexandru Roman, fapt relatat pe larg de ”Wiener Zeitung” din 28 aprilie 1870, într-un amplu articol, întins pe două pagini, precum și de ”Neue Freie Presse”, din ziua următoare, 29 aprilie. Această împrejurare nu afectează linia politică a jurnalului, astfel că ”Federațiunea”, în ciuda proceselor de presă ce i se intentează, continuă să susțină puncte de vedere destul de nete, amintind în acest sens poziția ziarului de limbă română, care își exprimă deschis simpatia față de Franța, numind victoriile Prusiei drept „cea mai periculoasă otravă pentru popoarele Austriei și mai ales pentru România”, fapt ce nu scapă ironiei redactorilor ziarului ”Neue Freie Presse” din 18 august 1870. De aceea, gândindu-ne la Mihai Eminescu, un tânăr ce abia împlinise 20 de ani, nu putem să nu subliniem curajul și sentimentul de demnitate de care a dat dovadă, publicând un asemenea serial de articole, într-un ziar supus persecuțiilor juridice și prigoanei cenzurii, cu redactori trimiși la închisoare. În acest context, fără a manifesta sentimente de ranchiună, redacția ”Neue Freie Presse” va evoca în anii ce vor urma, cu diverse ocazii, personalitatea curajosului jurnalist român, de data aceasta menționând în mod explicit numele lui Mihai Eminescu: 7 februarie 1879 (este amintit numele poetului, în calitate de traducător al textului libretului scris pentru o lucrare simfonică, inspirată de o capodoperă a Reginei Carmen Sylva), 9 octombrie 1883 (internarea lui Eminescu), 6 iulie 1889 (necrolog). Un alt important ziar vienez, ”Wiener Allgemeine Zeitung” (5 august 1881), subliniază numele lui Eminescu cu prilejul apariției unui volum de traduceri din creația lui Schiller, respectiv cu ocazia tipăririi unei selecții din poeziile reginei Carmen Sylva (9 oct.1883). Pentru cei care mai cred că Mihai Eminescu a fost un nume necunoscut în Europa acelor ani, credem că aceste sumare precizări îi vor determina să își schimbe părerea.
12
Același text a fost reprodus în ”Telegraful Român”, respectiv ”Gazeta de Transilvania”. La" Federatiunea "exhorte tous les Wallachiens, en vue d'une déclaration au Reichstag hongrois: il n'y a plus de nation roumaine - de prouver par une action énergique l'existence de la nation. À cette fin, le document propose la convocation d’un congrès politique national et la solidarité avec les autres nations autrichiennes. Les souhaits finalement formulés de la nation roumaine devraient être présentés à l'empereur par une représentation séparée.” 13
VI. Presa din Transilvania și Vechiul Regat solidară cu suferințele redactorilor judecați și condamnați la Pesta. Alte reacții privind articolele lui Eminescu, menționate mai sus, apar în câteva ziare din Vechiul Regat, la Brașov sau la Pesta, inclusiv cu privire la procesele de presă intentate redacției ziarului ”Federațiunea”. 14 La București, un astfel de ecou privitor la articolul de debut al lui Eminescu în jurnalistică îl găsim în ”Informațiunile bucureștene”15, în numărul său din 16 aprilie 1870, în care este comentată poziția autorului, exprimată în editorialul ”Să facem un congres”. Ziarul bucureștean apare în noiembrie 1869, fiind distribuit la început în mod gratuit. La câteva luni după lansare, în ianuarie 1870, V. A. Urechea trece în fruntea redacției acestui cotidian, dând ”Informațiunilor bucureștene” o pronunțată coloratură politică16. Recalcitrantul jurnalist părăsise ”Adunarea Națională”, foaie aflată în evidentă contradicție de idei cu ”Românul”, de sub autoritatea lui C. A. Rosetti, dar, în noua sa postură de redactor șef, își rezervă dreptul de a continua ”dureroasa luptă dintre Kogălniceanu și Românul”. Mai târziu, cei doi inamici vor deveni aliați, sub faldurile Partidului Liberal, mai degrabă din ură patriotică împotriva Junimiștilor, decât din afinități de idei. În ziarul de pe malurile Dâmboviței, toate articolele corosivului redactor poartă semnătura ”V.A.U.” Prestigiul și valoarea conținutului acestei foițe bucureștene determină tipărirea sa în ediție săptămânală și distribuirea acesteia la Iași17 și Galați. Cu toate acestea, ziarul își încetează apariția în mod subit, la data de 31 Decembrie 1871. Fără să știe cine este autorul fulminantului serial de articole din ”Federațiunea” (M. Eminescu nu își dezvăluise, cum știm, identitatea), V. A. Urechea se transformă, fără să vrea, în vector de imagine a aceluia pe care, concomitent, îl critică, asociindu-l cu inamicul său predilect: Titu Maiorescu18. Totuși, la scurt timp, V.A. Urechea începe turul de forță în atacarea principiilor ”Junimii”, printre cei arătați cu degetul acuzator fiind și Mihai Eminescu. Manifestând o atitudine echidistantă față de polemicile de peste munți, redacția ”Federațiunii” preia textul și prezintă farsa făcută de V.A. Urechea, care trimite ”Convorbirilor Literare” o așa zisă poezie, semnată de un închipuit Gablitz, spre deliciul galeriei de pe margine.
14
Ladislau V. Pop, ”Pesta 1 aprilie 1870”, în ” Gazeta Transilvaniei”, XXXIII (1870), nr. 31, 22 apr./4 mai, p. 2 — 3. Iuliu, Corespondenţa particulară a ,,Informaţiunilor bucureştene", Wiena, 8 aprilie 1870, în ”Informațiunile bucureștene”, 1 (1870), nr. 104, 16 apr., p. 2 — 3. 16 Redacția ziarului se declară promotoarea ”faptelor politice, comerciale, industriale, profesionale, literare, bibliografice și artistice.” 17 În capitala Moldovei ziarul apare sub titlul: ” Informațiunile politice, literarie, comerciale din Iași”, pe când ediția din Galați se difuzează sub titlul: ” Informațiunile din Galați. Gardistul Civic.” 18 În studiul său intitulat ”Beția de Cuvinte”, Titu Maiorescu vituperează stilul unor colaboratori de la ”Revista Contimporană”, apărută la București la 1 martie 1873, printre ei Petre Grădișteanu, G. Sion, dar mai ales V. A. Urechea (cel cu 7 nume, cum îl ironizează însuși Eminescu), despre care mentorul Junimii afirmă: …”d-sa vorbește cu preferință despre lucruri pe care, necunoscându-le însuși bine, presupune că nici cititorii nu le cunosc, și pe acest fundament înșiră la cuvinte de o fenomenală combinațiune.” 15
”Federațiunea”, Pesta, 2 septembrie/21 aug.|1871 . Nr. 88-556 . Anul al patrulea, MDCCCLXXI, p. 2 Reproduce farsa lui Hasdeu, unde sunt ridiculizate ideile ”Junimii”. Este menționat și numele lui Eminescu
Peste puțini ani, Eminescu ia atitudine împotriva lui V. A. Urechia, fără însă a publica diatriba sa, zugrăvind pe hârtie, cu o acidă cerneală, portretul acestui adversar al ”Junimii”: „Pişcată-ţi este mâna ta de streche,/ De mişti în veci condeiul pe hârtie –/ Dureaz-un şir sau fabrică o mie:/ Cuvinte – nouă – or fi, dar blaga veche.// Ce are-n gând un om aceea scrie,/ Nimica nou tu n-ai de spus Ureche,/ Cu Pantazi fiind pe veci păreche,/Tu izvodeşti, cel mult, ce dânsul ştie.“
Numele lui Eminescu este amintit în numărul ziarului ”Federațiunea”, Pesta, 7/19 august|1871 . Nr. 84-552 . Anul al patrulea, MDCCCLXXI, p. 2
În final, putem afirma că strălucitul debut în presă a lui Eminescu, petrecut la vârsta de numai 20 de ani, a fost remarcat de ziarele din epocă, atât cele din țară, cât și din străinătate, conținutul articolelor sale trezind interesul observatorilor politici, dar nu numai (cenzură și autoritățile statale). Deși nu indicau numele autorului, remarcabilele articole anticipau talentul și dăruirea jurnalistului de mai târziu care va deveni, indiscutabil, cel mai mare condei din presa românească a tuturor timpurilor, simbol arhetipal al jurnalismului angajant, aflat mereu în slujba idealurilor înalte. Dan Toma Dulciu Viena 09.11.2019