PERSPECTIVE STIINTIFICE NR 1

CUVÂNT INTRODUCTIV

Provocări…

Revista se adresează celor care se lasă provocați de știința, de orizonturile ei fără limite !

Legile naturii ,metaforele, inerțiile și complexitatea Universului, a tehnologiilor inovate sunt evidențiate în articolele prezente și în acest număr al revistei.

Idei fascinante și descoperiri ce pot schimbă felul in care vedem lumea, speram să provoace cititorii ( elevi ai acestui colegiu, în primul rând) spre o cunoaștere mai profundă într-un domeniu fascinant cu implicații in toate domeniile vieții.

Povocări deosebite au existat și pentru cei care au contribuit la realizarea revistei (elevi ,profesori ) în alegerea temelor abordate, a modului de prezentare, în promovarea calități .

Scopul intenționat al revistei este legat de promovarea științelor fundamentale pentru a asigura înțelegerea lumii, omului, vieții în toată complexitatea lor .

Având în vedere și frumoasă lege a consecințelor neintenționate se pot dezvolta multe alte competențe mai ales pentru cei care au lucrat la realizarea revistei.

Deprinderi îmbunătățite de a lucra cu informația (analiza, selecția, asamblarea, prezentarea etc.) convingeri și atitudini noi sau amplificarea unora existente (ambiție, perseverență, toleranță , spirit de echipa etc.)

Povocăm cititorii la ... lectura atentă ! Revista se poate citi în totalitate sau se poate răsfoii , în funcție de preocupările specifice fiecăruia .

Noi credem în utilitatea revistei .

Se recomandă călduros ! Șef de catedră Prof. Gherghel Valer

1

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Energii ultra-înalte

fundamentale va fi comparabilă prin complexitate şi importanţă doar cu ceea ce există la Geneva ( Acceleratorul de particule-CERN) Prin această infrastructură şi activităţile de cercetare care se vor desfăşura aici, România se înscrie ca un centru important pe harta comunităţii ştiinţifice internaţionale.

Acesta va fi un motiv important de mândrie pentru noi( se mai întâmplă şi lucruri foarte bune în România, iar ele trebuie popularizate!)

Alegerea României ca locaţie pentru această investiţie, deşi au făcut oferte multe alte ţări, se datorează unei anumite infrastructuri specifice existente deja la Măgurele şi a calităţii deosebite a fizicienilor români.

Pentru cine nu ştie, Măgurele este o localitate de lângă Bucureşti, cu o infrastructură în studii de fizică, inclusiv cu reactor nuclear pentru cercetări, şi de asemenea locaţia Facultăţii de Fizică din Bucureşti).

Costruirea în România a celui mai puternic laser din lume- Laserul de la Măgurele- este un proiect, în mod sigur, insuficient cunoscut publicului larg.

Prin acest articol încercăm să contribuim şi noi la popularizarea lui şi înţelegerea importanţei sale.

Dacă sunteţi în situaţia în care eram şi noi acum două săptămâni, adică fără a şti nimic despre acest subiect, vă puteţi informa citind acest material.

Ideea fundamentală în acest proiect este realizarea unui instrument de cercetare extrem de puternic cum nu există încă, care să fie folosit de cercetători din întreaga lume în cercetări fundamentale, cum ar fi procese la nivel de nuclee atomice, particule elementare. Se speră să se facă descoperiri ştiinţifice extrem de importante.

Această infrastructură tehnologică destinată cercetărilor

2

(Proiectul ELI-NP: Infrastructura Luminii Extreme)

două lasere de mare putere (două braţe a câte 10 petawaţi fiecare, 10 petawaţi î n s e m n â n d 1 0 % d i n p u t e re a Soarelui), şi un generator de radiaţii gamma cu caracteristici performante, unice in lume.

Cercetătorii îşi propun să găsească soluţii şi răspunsuri pentru o serie de probleme pe care încă nu le putem încă rezolva.

Cea mai importantă aplicaţie care e privită cu nerăbdare de comunitatea ştiinţifică internaţională e s t e posibilitatea de a accelera particule nu cu magneţi şi electromagneţi care să ducă la kilometri întregi de acceleratoare, ci cu ajutorul laserului, pe distanţe de microni sau de milimetri.

Din punctul de vedere al unui fizician, una dintre cele mai interesante întrebări la care Laserul de la Măgurele ar putea răspunde este legată de distribuirea elementelor în Univers.

CE ESTE UN LASER? Laser- este denumirea atât pentru sistemul care generează cât şi pentru radiaţia produsă - o radiaţie luminoasă amplificată. Este vorba de o radiaţie care are o intensitate (putere) mult mai mare decât a radiaţiilor luminoase obişnuite.

Acesta va fi un laser de o putere extrem de mare, desigur o puetre atât de mare nu poate fi emisă continuu. Defapt emisia va fi în pulsuri extrem de scurte.

Acţiunea unui astfel de puls energetic asupra materiei va fi extrem de puternică (Există asemănarea cu imaginea unui ciocan foarte puternic). În realitate, Laserul de la Măgurele sau "Extreme Light Infrastructure Nuclear Physics" este format din două componente: prima este formată din

3

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

la Măgurele

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Nu în ultimul rând, a patra categorie de experimente care se vor face la Măgurele o reprezintă aplicaţii în viaţa de zi cu zi sau în industria aero-spaţială. Tipul acesta de experimente variază de la comportarea materialelor în câmp intens de radiaţie, până la experimente cu radiaţii gamma prin care s-ar putea trata cancerul acolo unde chirurgii nu pot ajunge, sau în tratarea deşeurilor radioactive. În ceea ce priveşte tratarea cancerului, există aplicaţii legate de radiofarmaceutice. Practic, prin reacţiile generate de fotoni, există propuneri de producere a unor izotopi radioactivi care să fie folosiţi în medicină: "Există o metodă numită protonoterapie care, în ultimii ani, a luat amploare în statele dezvoltate, de tratare a tumorilor canceroase cu ioni acceleraţi. E o metodă folosită mai ales în zonele unde tumoarea nu permite o intervenţie chirurgicală (creier, ochi) şi deja s-a trecut de la faza de cercetare care fusese iniţiată

De exemplu: de ce este atâta nisip (siliciu) şi atât de puţin aur sau argint? Întrebarea este cum s-au format aceste elemente şi de ce diferă cantităţile aflate în Univers.

De asemenea, există semne de întrebare importante ce necesită determinări experimentale care nu se pot face decât la ELI, deci vom veni cu răspunsuri inedite la unele întrebări încă nerezolvate, iar aceste experimente se vor putea face numai la ELI. Un alt tip de experimente care se vor face la ELI-NP foloseşte mijloacele fizicii nucleare pentru caracterizarea interacţiei fasciculelor extrem de puternice de lumină laser cu materia.

Alte experimente sunt legate de reacţiile nucleare induse de fotoni (particule de lumină), adică ceea ce oamenii de ştiinţă numesc reacţii fotonucleare.

4

5

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

În viitorul apropiat acolo (La Măgurele) este prevăzută realizarea unei zone de cercetare mult mai amplă, denumită ,,Laser Valley-Land of Lights”, similară sistemului American ,,Silicon Valley”.

Acestea sunt doar o parte din propunerile publicate în 2010 într-o carte albă a proiectului ELI-NP, în care au fost trecute peste 200 de experimente. Însă de cele mai multe ori, realizările finale depăşesc toate previziunile.

Odată cu implicarea țării noastre în proiectul ELI, bugetul alocat pentru sistemele laser cu pulsuri ultrascurte de mare putere și echipamentele adiționale a crescut exponențial. Pentru atingerea obiectivelor acestui proiect, o mare provocare o reprezintă asigurarea resurselor umane capabile să gestioneze acestă expansiune a bazei materiale.

N i c o l a e Z a m f i r, d i r e c t o r u l proiectului Extreme-Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELINP).

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Savanţi care au schimbat experimentele Barry Marshall, un medic din Australia, a fost încă din copilărie o persoană mai nonconformistă. Îi plăcea să realizeze artificii şi nu ezita să-şi opereze propriul câine. A observat că părinţii lui, care sufereau de ulcer, se simţeau mai bine după ce luau antibiotice, astfel a intuit că boala este provocată de o bacterie. Ulterior, când a încercat să publice lucrarea în care susţinea această teorie nouă – că ulcerul este provocat de o bacterie – colegii săi medici au râs de el şi l-au respins, declarând că bacteriile nu pot supravieţui în stomacul unui om.

Ce rămâne de făcut când comunitatea ştiinţifică nu te ia în serios, deşi tu eşti 100% convins că ai dreptate? Ceva nebunesc, desigur. Cel puţin aşa au gândit câţiva savanţi, care nu au ezitat să-şi pună în pericol propria viaţa pentru a demonstra tuturor că au idei revoluţionare, nu greşite.Poate că acum aceste metode o să pară radicale, periculoase, dar la momentul respectiv au fost singurele care au reuşit să-i scoată din încurcătură pe oamenii de ştiinţă care nu ştiau cum altfel ar putea să-şi demonstreze teoriile.

Convins că totuşi are dreptate, Barry nu a găsit altă variantă pentru a demonstra asta decât exprimentând pe propria piele. A băut un lichid care conţinea bacteria Helicobacter pylori. În doar câteva zile, a început să aibă simptome de gastroenterită.

Apoi, medicul a realizat o biopsie a propriului stomac, arătând astfel că acolo se dezvoltau bacterii, iar la final s-a vindecat cu ajutorul antibioticelor. În anul 2005, Barry Marshall a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie, pentru descoperirea faptului că bacteria Helicobacter pylori este responsabilă pentru producerea gastritei şi a ulcerului. În 1929, Werner Forssmann avea doar 25 de ani şi era chirurg asistent într-un orăşel din Germania, Eberswald, pe vremea marii crize economice. Chirurgia cardiacă era abia la început, iar tânărul Werner era convins că o metodă mai sigură este folosirea unui cateter care să ajungă până la inimă prin vene.

Barry Marshall Cu siguranţă că ingerarea intenţionată a unei bacterii periculoase sau agresarea propriului asistent nu sunt soluţii recomandate în rândul cercetătorilor care au ceva de demonstrat, dar iată că aceste experimente ciudate au avut în cele din urmă un rezultat pozitiv.

6

Werner Forssmann

Toţi colegii săi l-au avertizat să tehnica ar fi cu siguranţă fatală, prin urmare Werner a decis să experimenteze pe el însuşi. O singură asistentă a fost de acord să-l ajute, rugându-l însă să facă acest experiment pe ea.

Ambiţiosul medic a fost de acord, a anesteziat-o pe femeie şi, când a fost sigur că aceasta doarme, i-a introdus singur un cateter în venă, până la inimă, realizând astfel procedura pe care o dorea. Ca să arate că este cu adevărat posibil, le-a prezentat colegilor, ulterior, o radiografie care arăta cum a ajuns cu acel cateter la inimă.

Ulterior, tot el a demonstrat că inima poate fi observată radiologic prin injectarea unei substanţe de contrast cu iod prin intermediul cateterului. Din nou, a realizat procedura revoluţionară pe el însuşi. În 1956, Werner Forssmann a primit Premiul Nobel pentru Medicină pentru inventarea acestei tehnici, care este acum numită cateterizare cardiacă, metodă care este folosită pentru diagnostic, dar şi pentru tratarea unor afecţiuni ale inimii.

prof. Incze Cristina

7

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

lumea prin lor controversate

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Fluidul non-newtonian Oobleck chimiei fizice care se ocupă cu studiul comportării soluțiilor ea fiind fondata de chimistul scoțian Thomas Graham.

Poate ca vă întrebați ce este acest fluid non-newtonian? Răspunsul e simplu și interesant în același timp. Oobleck este o substanță ce are atât proprietați lichide cât și solide când îi este aplicată o forță. Chimiștii numesc această substanță un coloid.

Spre deosebire de lichidele normale, un fluid non-newtonian sau altfel numit coloidal nu are o vâscozitate constantă.

Amidonul din porumb în soluție cu apa se comportă ca un solid la un impact brusc, la un șoc puternic, în rest comportandu-se ca un lichid. De exemplu, o persoană poate fugi peste lichid fără să se scufunde. Dar aceeasi persoană dacă stă pe loc sau se plimbă se scufundă.

Dar ce este un coloid mai exact? Un coloid este o substanță solidă microscopic dispersată printr-o altă substanță lichidă.

Numele de coloid provine din cuvântul greac κόλλας (kollas) ce semnifică lipicios.

Acest nume face referință la una din principalele proprietăți ale coloizilor: tendința spontană de agregare într-o formă coagulată.

Acest comportament neobişnuit este similar cu mâzga verde numită "oobleck", aşa cum este descrisă de Dr. Seuss în cartea lui din 1949. De aici și denumirea fluidului actual.

Cu studiul coloizilor se ocupă chimia coloidală. Chimia coloidală este o ramură a

8

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Acest lichid nenewtonian, nu respectă proprietățile clasice ale lui Newton asupra lichidelor si asupra vâscozității. Pentru fluidele newtoniene, există o variație liniară între tensiunea tangențială și viteza de deformare. Pentru fluidele nenewtoniene, această variație este curbilinie. Anomaliile de la comportamentul newtonian se manifestă în diverse feluri: de exemplu, vâscozitatea nu este independentă de viteza de deformare sau relația între tensiunea tangențială și viteza de deformare este dependentă de timp.

Cercetatorii de la Universitatea din Cleveland folosesc o pungă cu fluid nonnewtonian pentru a petici o gaură din asfalt, aceasta rezistând fără nici o problemă la trecerea a 100 de mașini în viteză.

Coloidul este atât de fascinant încât până și cercetători au încercat să-l îi înțeleagă mai bine. La Universitatea din Chicago au folosit un spaţiu mare pentru amenajare şi o varietate de echipamente, inclusiv camere de mare viteză şi un mixer de ciment, pentru a studia acest paradox.

Oobleck nu este doar un mic paradox dar si o jucărie interesanta de privit cât și atins.

Material realizat de: Ciubotaru Roxana Andreea ,

Pentru obținerea culorilor trăznite a acestui fluid se specifica coloranților

clasa a IX-a E Prof. Beșleagă Anca

alimentari care pot fi adăugati pentru a face coloidul atragător tuturor.

Sper sa vă fi strârnit curiozitatea și interesul în a vă crea propriu vostru fluid coloid, considerând faptul ca ingredientele sunt amidonul si apa care se pot obține ușor de oriunde.

9

Surse: https://ro.wikipedia.org/wiki/Coloid http://epochtimesromania.com/news/oobleck-explicatmisterul-fluidului-non-newtonian-a-fostrezolvat-video---161476

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

FERTILIZAREA IN-VITRO

Eleva: Codreanu Iulia, clasa a XII-a G Profesor coordonator: Rad Lăcrimioara

Fertilizarea in-vitro reprezintă o serie de proceduri complexe folosite pentru a tratata fertilitatea sau problemele genetice şi a ajuta la conceperea unui copil. Aceasta presupune colectarea ovulelor mature din ovare şi fertilizarea lor în laborator.

Termenul a intrat în prezent în limbajul cotidian, însă nu cu mult timp în urmă fertilizarea in-vitro era privită drept o procedura misterioasă; primul copil conceput cu ajutorul său este Louise Brown (născută în 1978).

Spre deosebire de procedura mai simplă a inseminării artificiale în care sperma este introdusă în uter şi concepţia are loc relativ natural, fertilizarea in-vitro presupune combinarea ovulelor şi a spermei în afara corpului, în cadrul unui laborator.

Odată ce embrionul/embrionii se formează, aceştia sunt introduşi în uter. Din punct de vedere statistic, doar 5% din cuplurile infertile apelează la ea. Este cea mai eficientă formă de tehnică de reproducere asistată.

Cauze ale infertilităţii care pot conduce la optarea pentru FIV: Când vine vorba de infertilitate, procedura poate fi o soluţie pentru: endometrioză gravă, număr mic de spermatozoizi (oligospermie), rezervă ovariană redusă, probleme cu uterul sau cu trompele uterine, vârstă maternă avansată (peste 38 ani), probleme inexplicabile de fertilitate, 2-4 cicluri de stimulare ovariană cu inseminare intrauterină eşuate, boli genetice ereditare, păstrarea fertilităţii după cancer sau alte afecţiuni.

10

Trebuie subliniat faptul că fertilizarea in-vitro nu reprezintă niciodată primul pas în tratarea infertilităţii. În schimb, este destinată situaţiilor în care alte metode precum medicamentele pentru fertilitate, intervenţia chirurgicală şi inseminarea artificială nu au funcţionat.

Procedura de fertilizare in-vitro Etapa 1 – stimularea superovulatiei Presupune administrarea de medicamente pentru a îmbunătăţi producţia de ovule. În mod normal, o femeie produce un ovul pe luna. Medicamentele de fertilitate transmit ovarelor să producă mai multe ovule. Femeia va efectua în mod regulat ecografii transvaginale pentru a fi verificate ovarele şi teste de sânge pentru a verifică nivelele hormonale.

Etapa 2 – recoltarea ovulelor Presupune o intervenţie chirurgicală minoră, cu durata 30 minute-1 ora, denumită aspiraţie foliculară, pentru a îndepărta ovulele din corpul femeii. Ea se realizează cu 34-36 ore după ultima injecţie cu hormoni şi înainte de ovulație. Se apelează la tehnica imagistică pentru orientarea unui ac subţire prin vagin, în ovare şi saci foliculari (foliculi) care conţin ovulele. Acul este conectat la un dispozitiv de sucţiune care extrage ovulele şi lichidul din fiecare folicul, câte unul pe rând; procedeul se repetă pentru fiecare ovar. În situaţii rare, laparoscopia pelviană se poate impune pentru îndepărtarea ovulelor. Dacă o femeie nu produce/nu poate produce ovule, pot fi folosite ovocite donate.

Etapa 3 – fertilizarea ovocitelor Presupune combinarea spermei de cea mai bună calitate donată în aceeaşi zi cu ovulele şi are loc imediat după prelevare.

Amestecul este apoi depozitat într-un mediu controlat, sperma fertilizând adesea ovulul în decurs de câteva ore. În cazul în care medicul consideră că şansa de fertilizare este redusă, sperma (prelevată uneori chiar din testicule) poate fi direct injectată în ovul (injecţie intracitoplasmatica cu spermă).

- 41 – 43% pentru femeile cu vârsta sub 35 ani – 33 – 36% pentru femeile cu vârsta 35 – 37 ani – 23 – 27% pentru femeile cu vârsta 38 – 40 ani –13–18% pentru femeile de vârsta 41 ani şi peste

Aspecte PRO fertilizarea in-vitro – Este cea mai veche procedura de tehnologie de reproducere asistată şi nu au fost identificate probleme medicale asociate ei.

– Nu cauzează cancer că urmare a tratamentului de inducere a ovulatiei .

– Modul în care se realizează se perfecţionează constant (crioprezervarea a condus la rate de sarcina identice cu cele asociate embrionilor proaspeţi).

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Etapa 4- cultură embrionară Când ovulul fertilizat se divide și devine un embrion. Personalul de laborator va verifica embrionul în mod regulat pentru a se asigura că se dezvoltă corespunzător. În decurs de aproximativ 5 zile embrionul normal conţine mai multe celule care se vor divide în mod activ. Cuplurile cu risc mare de boli ereditare pot lua în considerare un diagnostic genetic preimplantare, procedură realizată cu 3-4 zile după fertilizare.

Presupune îndepărtarea unei singure celule de pe fiecare embrion şi testarea materialului pentru anumite boli genetice.

Etapa 5- transferul embrionar Presupune amplasarea embrionilor în uterul femeii la 3-5 zile după recoltarea ovulelor şi fertilizare. Procedura are loc în cabinetul medical, nefiind necesară sedarea.

Medicul inserează un tub subţire (cateter) ce conţine embrionii în vagin prin cervix şi apoi în uter. Dacă un embrion se lipeşte (implantează) în mucoasa uterină şi creşte, apare sarcina. După procedură, se stă în pat timp de mai multe ore (până la 6 ore); se va administra un test de sarcină în decurs de 10 zile- 2 săptămâni. Embrionii nefolosiţi pot fi congelaţi şi implantaţi/donaţi în funcţie de necesitate.

Ratele de succes pentru fertilizarea invitro depind de o serie de factori, inclusiv de cauza infertilităţii, locul unde are loc procedura şi vârstă meternă. Conform Societăţii de Tehnologii Reproductive Asistate, şansa aproximativă de a da naştere unui bebeluş viu după fertilizare in-vitro este după cum urmează:

Aspecte CONTRA fertilizarea in-vitro – Este costisitoare şi necesită alocarea de timp şi energie (vizite la cabinetul medical, testări etc.). Multe cupluri se pot confruntă cu stres şi chiar depresie .

– Deoarece mai mult de un embrion este introdus în uter, şansa de a naşte gemeni sau mai mulţi copii este de 20%. Sarcinile multiple au asociate riscuri de avort spontan sau naştere prematură şi alte complicaţii .

– Risc de sarcina ectopică- embrionul se implantează într-o trompa uterină sau în cavitatea abdominală (poate provoca leziuni grave mamei) .

– Risc de sindrom de hiperstimulare ovariană că urmare a modului în care răspunde corpul la medicamente de fertilitate, ovarele mărinduse de câteva ori faţă de normal. Mai apar uneori şi simptome că: schimbări de dispoziţie, dureri de cap şi chiar echimoze la locul injectiei .

– Recoltarea ovocitelor are şi ea riscuri asociate cum sunt reacţii la anestezic, sângerare, infecţie şi lezarea structurilor adiacente ovarelor (intestine şi vezica urinară) .– Complicaţii potenţiale pentru bebeluş (naştere prematură/ greutate mică la naştere/ risc uşor crescut de defecte la naştere).

– Poate să nu funcţioneze – un procent de 20% din ciclurile FIV sunt anulate înainte de recoltare deoarece nu se dezvoltă suficienţi foliculi sau ca urmare a riscului de sindrom de hiperstimulare ovariană.

Bibliografie www.webmd.com;www.nlm.nih.gov; www.advancedfertility.com; www.babycenter.com; www.mayoclinic.org; http://americanpregnancy.org

11

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Radarul Doppler În natură există fenomene care nu sunt ușor de sesizat, descoperite de cineva care a făcut observații mai profunde, iar noi le știm datorită informațiilor primite la școală. Un exemplu în acest sens este și EFECTUL DOPPLER. Orice descoperire în știintă duce mai devreme sau mai târziu la aplicații practice determinând astfel tehnologii noi, care au utilitate în viața cotidiană.

Ce este efectul Doppler?

Este un fenomen specific undelor fiind descoperit mai întâi în cazul undelor sonore.

El constă în modificarea frecvenței atunci când sursa care emite (sau corpul care reflectă undele) este în mișcare față de noi. El poate fi sesizat de oricine care este atent și urmărește schimbarea tonalității (frecvența) unui sunet atunci când sursa sonoră se apropie – se îndepărtează de noi. Spre exemplu sunetul emis de o ambulanță/locomotivă.

Acest fenomen fiind specific undelor se manifestă și în cazul luminii (unde electromagnetice).

Aplicațiile efectului Doppler pot fi întrevăzute stabilindu-se o relație relativ simplă, între modificarea frecvenței undelor și viteza sursei.

Radarul în domeniul auto Pentru a putea stabili viteza unui automobil se folosește aparatul radar.

Acesta măsoară lungimea de unde radio reflectate de o mașina în mișcare.

12

ecografie/ sonografie (este o metodă de obținere a imaginilor medicale). Acesta permite măsurarea vitezei de deplasare a sângelui în vase. Este deosebit de util în domeniul cardiologiei (spre exemplu: evaluarea gradului de stenoză vasculară), în obstetrică (pentru studiul malformațiilor vasculare și a fluxului sangvin).

Efectul Doppler în astronimie deplasarea spre roșu

O descoperire foarte importantă în astronimie – expansiunea Universului – se datorează efectului Doppler. Studiind lumina care provine de la diferite corpuri cerești (stele, galaxii, etc.) s-a constatat “deplasarea spre roșu”.

Culoarea, în cazul luminii emise este dată de lungimea de undă (de frecvență).

Spectrul luminii emis de hidrogen (H) are anumite valori ale frecvenței.

Dacă sursa luminoasă este aici pe Pământ

Elevi : Lemnean Daiana, Pogăciaș Ioana, Clasa: 9-C Profesor coordonator : prof. Gherghel Valer

Același spectru, în cazul luminii care provine de la corpurile din Univers, are frecvențele mai mici, mai apropiate de capătul roșu al spectrului. Aceste observații indică prezența efectului Doppler și au fost indiciile care au dus la conceptul de expansiune a Universului.

Radarul Doppler în medicină - Ultrasonografia Precum și în celelate domenii, efectul Doppler se regăsește și în medicină în cazul de față în ultrasonografie/

13

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Radarele Doppler în meteorologie Furnizează date (de mare rezoluție) în structurile joase ale atmosferei și sunt utilizate ca parte integrantă a rețelelor regionale (chiar internaționale), în special pentru obținerea unei prognoze de scurtă durată a fenomenelor meteorologice severe. De asemenea, pot realiza măsurători de vânt și să estimeze cantități de precipitații.

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Materia și energia întunecată poate fi dedusă și indirect din mișcarea obiectelor astronomice, în special a stelelor, galaxiilor și roiurilor de galaxii.

Există teorii prin care se demonstrează existența materiei întunecate și se presupune că aceasta este „vinovata” pentru expansiunea accelerată a universului. Aceste teorii sunt bazate pe certitudinea prezenței „gaurilor negre”. Găurile negre nu doar aspiră, ci și refulează materia, acest lucru a fost surprins pentru prima oară aruncat jeturi de energie.

Frumusețea știintei constă în faptul că, pe masură ce descifram mecanismele de bază ale „ f u n c ț i o n a r i i ” U n i ve rs u l u i , n e confruntăm cu mistere noi, care, la rândul lor, îsi asteapta explicatiile cuvenite. Nu avem încotro. Ori de câte ori gasim un mister, suntem nevoiti sa îl lamurim. În cazul Universului, ne confruntam cu un mare mister. Numai circa 5% din el este alcatuit din materie obisnuita. Restul este reprezentat de energia si materia întunecata, care sunt doua enigme fundamentale ce înca îsi asteapta elucidarea.

Materia întunecată este destul de răspândită reprezentând 21% din materia totală existentă în Univers. Cu toate acestea, particulele din care este formată această materie nu au fost detectate experimental, existența lor fiind stabilită doar teoretic.

Materia întunecată nu poate fi detectată pe cale experimentală deoarece nu emite radiații. S-a constatat că fotonii din radiația de fond sunt încetiniți la trecerea lor printre galaxii mai mult decât se calculase inițial, iar întârzierea această s-a datorat existenței materiei întunecate. Martin White spune că prezența materiei întunecate mai

O altă teorie ce afirmă existentă materiei întunecate se bazează pe abaterile gravitaționale ale mișcării galaxiilor și roiurilor de galaxii din Univers, abateri altfel inexplicabile. În anul 2007 s-a realizat prima hartă tridimensională a materiei întunecate, publicată și în revistă Nature. Acest studiu aduce dovezi importante că răspândirea galaxiilor corespunde în mare măsură cu distribuția materiei întunecate.

14

supersimetria.

Deși nu știm ce reprezintă materia și energia întunecată , știm că ele există.Avem dovezi clare pentru ele.Așa cum spuneam la începutul acestui text , tocmai dezlegarea m i ste re l o r p ro f u n d e a l e l u m i i reprezintă cel mai important motor pentru știință . Am convingerea că vom avea răspunsuri în anii și în decenile viitoare.Iar atunci când le vom căpăta , vom asista la o adevărată revoluție în știință.

Aparent, ultimele descoperiri despre Univers par să sfideze logica și modul nostru de a vedea lumea. Eram obișnuiți cu un Univers în care materia este predominantă, însă lucrurile sunt departe de a fi așa. Doar 4 – 5 % din Univers este alcătuit din materie, iar restul de 95 % nu prea știm ce este exact.

Această stranie materie, materia întunecată, există totuși și exercită și o atracție gravitațională.

Rămân câteva probleme nerezolvate. Nu se știe exact ce este defapt această materie, ce a generat-o și dacă are vreo legătură cu

15

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Particulele materiei întunecate Particulele materiei întunecate nu au fost detectate experimental. Cu siguranță aceste particule nu pot fi protoni, nici neutroni, electroni sau neutrini obișnuiți. Cosmologii le numesc de exemplu axioni și neutrini sterili. Neutrinii sunt particulele care le primim de la Soare zi și noapte, în fiecare secundă. În fiecare secundă, corpul nostru este pătruns de aproape zece miliarde de neutrini pe centimetru pătrat.

Acest lucru nu poate să ne afecteze, neutrinii se pare că nu reacționează cu materia, iar interacțiunea cu restul universului este slabă. Neutrinii pot traversa cu ușurință volumul planetei noastre, fără să se abată de la drum.

DESCOPERIRI REVOLUÈšIONARE

FRACTALI

Benga Tishara Jitaru Edmond prof. coordonator Ciolte Daniela prof. coordonator Codrea Ioana

16

Ce este un fractal?

Un fractal este un corp cu o forma neregulata, ce poate fi fragmentat, fragmentele sale asemanandu-se cu intregul.

Unii fractali exista numai in spatii geometrice abstracte, altii exista in natura (broccoli, copaci, corali) iar altii sunt folositi pentru a modela fenomene complexe, cum sunt alcatuirea norilor sau modul de functionare al retelei de vase capilare.

DENUMIREA: Apartine matematicianului de orgine franceza, Benoit Mandelbrot, inventatorul celebrului "mar matematic", care ii poarta numele, construit cu ajutorul computerului.

Cuvântul fractal provine din latinul fractuus, ce derivă din verbul frangere care înseamnă "a rupe", "a fragmenta", "a frânge".

CARACTERISTICI: Ele vin in contrast cu ordinea din geometria euclidiana si cu perfectiunea cristalelor din lumea fizica. · Are o structură fină la scări arbitrar de mici.

obicei considerați ca fiind infinit complecși. In natura, sunt considerati fractali, muntii presarati cu stanci colturoase, corola unui arbore sau radacinile acestuia raspandite in sol in toate directiile, norii al caror contur se modifica permanent, reteaua hidrografica, valurile marii, reteaua de vase sanguine, un fulg de zapada, chiar si Universul sau parti ale sale, avand o structura neregulata, pot fi considerate fractali. Totuși, nu toate obiectele autosimilare sunt fractali—de exemplu, —linia reală (o linie dreaptă Euclidiană) este autosimilară, dar nu îndeplinește celelalte caracteristici.

Termenii cheie din geometria fractala sunt: 1. initiator: segmentul, curba sau forma initiala.

2. generator: regula folosita pentu a construi o noua curba sau forma din cea obtinuta anterior.

3. iteratie: procesul de repetare a aceluiasi par iar si iar.

· Este prea neregulat pentru a fi descris în limbaj geometric euclidian tradițional. · Este autosimilar (măcar aproximativ sau —stochastic). · Are dimensiunea Hausdorff mai mare decât dimensiunea topologică (deși această cerință nu este îndeplinită de —curbele Hilbert). · Are o definiție simplă și recursivă.

Deoarece par identici la orice nivel de magnificare, fractalii sunt de

17

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

''În ochii mintii, un fractal este un mod de a vedea infinitul."

James Glick, "Haos", 1986

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Teoria fractalilor '' Evolutia este haos cu reactie inversa.''

Joseph Ford, fizician, 1990 haos întâlnim atât în societate (politica si razboaie, boli, familie si relatii sociale), cât si în fenomene complexe, precum circuite electrice, eruptii de pojar, lasere, bataile inimii, activitatea electrica a creierului, mecanica fluidelor, reactii chimice, sau în sisteme simple precum un pendul.

Teoria haosului a început ca un subdomeniu al fizicii si al matematicii, lucrând cu structuri ale turbulentei (una dintre cele mai dificile probleme din fizica) si auto-similaritatea formelor din geometria fractala. Ea a aparut la sfârsitul anilor '60, fundamentata de matematicianul James Yorke de la Universitatea din Maryland. Primul care a descoperit însa efectele haosului, pe care le-a numit "Efectul fluturelui", a fost Edward Lorentz, meteorolog la Massachusetts Institute of Technology.

De-a lungul ultimelor decenii, aceasta dependenta fata de conditiile initiale a fost cunoscuta sub diferite nume, precum "Teoria haosului", "Teoria complexitatii", "Procese stohastice", etc.

Teoria vizeaza procesele naturale exprimate sub forma formulelor matematice, calcule ce erau imposibile fara calculatoare. În calculul diferential, sistemele haotice sunt reprezentate prin ecuatii neliniare diferentiale, care se ocupa cu fenomene naturale precum turbulenta apei sau piete financiare.

Spre deosebire de ecuatiile liniare care se comporta previzibil, sistemele haotice sunt reprezentate prin ecuatii neliniare diferentiale care se schimba brusc sau discontinuu. Într-o ecuatie neliniara, o mica schimbare într-o variabila poate avea un efect disproportionat, chiar catastrofal asupra celorlalte variabile.

Fractalii, la fel ca aerul pe care-l respiram, sunt peste tot in jurul nostru, formele lor neregulate, repetitive, putand fi descoperite in formatiunile noroase si ramurile copacilor, in plante si in culmile aspre ale muntilor si chiar in ritmul inimii umane.

Fizicienii sunt interesati de fractali pentru ca acestia modeleaza fenomene haotice cum ar fi miscarea planetelor, c u r g e r e a l i c h i d e l o r, a b s o r b t i a medicamentelor, vibratia aripilor avioanelor (un comportament haotic produce structuri fractale).

Stiinta a cautat mereu ordinea într-un univers haotic, dominat de fenomene imprevizibile si incontrolabile. Dorinta de a fi cu un pas înaintea timpului l-a caracterizat dintotdeauna pe om; el a dorit mereu sa poata anticipa viitorul, vremea, succesul sau esecul în comert, în evenimente sociale. Dar întotdeauna Natura a dovedit ca nu poate fi cuprinsa în întregime în legi pe baza carora sa-i fie descris si prezis comportamentul.

Un sistem haotic este caracterizat prin instabilitatea, imposibilitatea de a fi controlat si dezordinea sa, prin dependenta de conditiile initiale, care determina mari modificari în starea sistemului, ca urmare a unei mici schimbari neperiodice anterioare.

Supersensibilitatea la conditiile initiale este o notiune cheie a teoriei haosului.

Aceasta înseamna ca evolutia sistemului este dependenta de starea initiala.

Formele neregulate si procesele haotice abunda în natura. Astfel, fumul dintr-o anumita sursa se raspândeste formând o multime de vârtejuri, un curs de apa este învolburat din cauza obstacolelor, o nava sau un avion lasa în urma o dâra turbulenta. Instabilitate si

18

Polonezul Waclav Sierpinski a pornit de la un triunghi pe care l-a divizat în patru parti egale. Apoi a divizat cele trei parti marginale în acelasi mod, continuând procesul la infinit. Figura obtinuta este numita "Triunghiul lui Sierpinski".

Un alt mod de constructie a aceleiasi forme porneste de la un triunghi plin, în care "decupam" gauri identice, în loc de a trasa linii. Rezultatul este acelasi desi este numit în aceasta maniera "Sita lui Sierpinski".

ramâne deloc spatiu gol (curba de umplere a spatiului). Curba va avea asadar aria patratului care o margineste, desi este alcatuita în continuare din segmente de dreapta.

Matematicianul german Georg Cantor, cel care a dezvoltat singur teoria seriilor, a creat în 1877 o forma denumita "Praful lui Cantor". Ea este construita din fragmentarea segmentelor de dreapta unidimensionale, continând la sfârsit doar puncte de dimensiune 0, desi este în continuare alcatuita din segmente de dreapta.

"Covorul lui Sierpinski" este o alta forma care a nedumerit matematicienii, format la fel, prin ambele variate:

Principala problema era legata de aria acestor figuri. Din moment ce ele erau alcatuite din segmente de dreapta, care, matematic, nu au nici arie, nici latime, matematicienii au convenit ca aria figurilor este 0, mai mult însa deoarece nu puteau spune cât este aria, daca nu ar fi 0.

Matematicianul italian Giueppe Peano, "profesor extraordinar de calcul infinitezimal" la Universitatea din Torino, folosindu-se de Covorul lui Sierpinski, a demonstrat ca o curba continua, fara latime (si deci fara arie), poate umple o portiune de spatiu, deoarece la infinit, între linii nu va mai

Matematicianul suedez Helge Von Koch, fascinat de infinit ca toti colegii sai în timpul marii crize din matematica, a construit "curba liniei de coasta". El a pornit de la o dreapta pe care a desenat un triunghi exterior. Pe fiecare segment de dreapta al aceleiasi forme a desenat câte un triunghi, s.a.m.d. Asemanator, se poate crea Curba liniei de coasta Koch si pornind de la un patrat, sau de la un triunghi echilateral pe laturile caruia desenam triunghiuri echilaterale.

19

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Primii fractali faimoși

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Fractalii în natură U n f ra c t a l c a r e m o d e l e a z ă suprafața unui munte (animație) Fractali aproximativi sunt ușor de observat în natură. Aceste obiecte afișează o structură auto-similară la o scară mare, dar finită. Exemplele includ norii, fulgii de zăpadă, cristalele, lanțurile montane, fulgerele, rețelele de râuri, conopida sau broccoli și sistemul de vase sanguine și vase pulmonare.

Arborii și ferigile sunt fractali naturali și pot fi modelați pe calculator folosind un algoritm recursiv. Natura recursivă este evidentă în aceste exemple — o ramură a unui arbore sau o frunză a unei ferigi este o copie în miniatură a întregului: nu identice, dar similare. În 1999, s-a demonstrat despre anumite forme de fractali auto-similari că au o proprietate de "frequency invariance" — aceleași proprietăți e l e c t ro m a g n et i c e i n d i fe re nt d e frecvență — din Ecuațiile lui Maxwell.

20

Fractalii sunt de asemenea predominanți în arta și arhitectura africană. Casele circulare apar în cercuri de cercuri, casele dreptunghiulare în dreptunghiuri de dreptunghiuri și așa mai departe. Astfel de tipare se găsesc și în textile și sculpturile africane, precum și în părul împletit în codițe.

Tipare de fractali au fost descoperite în picturile artistului american Jackson Pollock. Deși picturile lui Pollock's par a fi doar stropi haotici, analiza computerizată a descoperit tipare de fractali în opera sa.

Aplicabilitatea geometriei fractale nu se rezumă doar la fenomene statice, ci și în studiul fenomenelor dinamice, în evoluție, cum ar fi fenomenele de creștere în biologie sau de dezvoltare a populațiilor urbane.

Fractalii în știință 21

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Fractalii în artă

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

Avantajele utilizarii fractalilor Fractalii prezinta anumite avantaje datorita carora sunt larg folositi în modelarea aspectului si comportamentului unor sistemelor naturale: ! Fractalii pot reprezenta cu usurinta forte similare actionând la mai multe niveluri ale scarii, în timp ce geometria liniara nu poate. ! Fractalii ofera deseori o metoda mai compacta de înregistrare a imaginilor si datelor complexe decât vectorii liniari. ! Cu ajutorul fractalilor, se pot gasi curbe fractale care sa aproximeze un set de date (precum temperaturi înregistrate într-o anumita perioada de timp, preturile unei actiuni la bursa într-un interval de timp, etc.) ! Fractalii pot fi folositi pentru a construi modele folositoare ale unor sisteme imprevizibile si haotice, unde ecuatiile liniare dau gres.

Fractalii sunt folositi în diverse d i s c i p l i n e, p re c u m : e c o n o m i e, a s t ro n o m i e, f i z i c a s i d i n a m i c a f l u i d e l o r, c h i m i e, c a r d i o l o g i e, ornitologie, etc.

22

Geometria fractala este fara îndoiala "una dintre marile evolutii a matematicii secolului al 20-lea." Ea ofera oamenilor de stiinta un model matematic care îmbratiseaza neregularitatile din natura. Numarul mare al fractalilor din natura este suficient pentru a justifica studiul fractalilor. Recunoasterea unui obiect ca fractal poate ajuta întelegerii comportamentului sau.

Multe fenomene naturale pot fi descrise prin conceptele geometriei fractale. Prin urmare, fractalii au devenit din ce în ce mai importanti.

Ceea ce a început ca un pur concept matematic are acum numeroase aplicatii în stiinta.

Fractalii au o larga plaja de modele vizuale fascinante, dintre care multe au aplicatii stiintifice practice. Unele sunt referite drept "curbe ale dragonului", în timp ce altele imita exact lanturi de munti.

Fra c t a l i i p o t i m i t a s u i s u r i l e s i coborâsurile pietei bunurilor si serviciilor si bursei de valori, miscarile neregulate ale particulelor moleculare, activitatile seismice, t ra i e c t o r i i l e c o r p i l o r c e re s t i , temperaturile pe o perioada îndelungata de timp, sau cresterea plantelor. si-au gasit aplicabilitatea în domenii diverse, precum fizica, biologie, sociologie, meteorologie, astronomie, teoria haosului si mai

ales, economie. Mandelbrot a folosit geometria fractala chiar în studiul transmisiei acustice a zgomotelor si a grupurilor galactice.

Multe dintre tehnicile matematice au gasit un teren solid în industria graficii computerizate pentru crearea unor imagini uimitoare, precum si a unor structuri care imita fidel realitatea. Din anii 1990 fractalii sunt larg folositi, si cel mai mult în stiinta informaticii.

Productii cinematografice importante îi folosesc pentru efecte speciale, sistemele de redare grafica pe calculator îi folosesc pentru a crea structuri naturale, oamenilor de stiinta si matematicienilor le sunt indispensabili.

Interesul crescând în grafica fractala a fost de asemenea influentat de proliferarea microcalculatoarelor puternice.

Numeroase articole despre fractali au aparut în publicatii tehnologice.

Parte din acest interes porneste din natura imprevizibila a anumitor fractali; un pasionat poate petrece ore în sir explorând varietatea formelor pe care le poate crea un singur program.

Stiinta, matematica si tehnologia nu mai sunt domeniile plictisitoare, inestetice si rigide, ci c ap at a o f ru mu s e t e c a re fa c e competitie artei.

23

DESCOPERIRI REVOLUȚIONARE

"Geometria fractala vă va face sa vedeți totul diferit. Riscati sa pierdeti imaginea din copilarie a norilor, padurilor, galaxiilor, frunzelor, pietrelor, torentelor, covoarelor, caramizilor si a multor alte lucruri."

Michael Barnsley, "Fractali pretutindeni", 1988

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Terapia genetică umană Terapia genetică reprezintă o nouă abordare în tratarea bolilor cauzate de m o d i f i c ă r i a l e g e n e l o r, l a n i v e l u l moleculelor de ADN. Aceasta este văzută și ca o tehnică terapeutică aplicabilă unor boli ne-ereditare (cancerul, SIDA). Totul constă în implantarea unei gene în celula bolnavă, cu scopul de a o distruge, ceea ce este imposibil în chimioterapia clasică.

Terapia genetica incearca sa gaseasca strategii viabile de livrare a genelor. Pentru a reusi acest lucru, s-au dezvoltat "vehicule" de livrare a genelor, asa numitii vectori, care incapsuleaza genele terapeutice, pentru a le livra in celule. Multi dintre vectorii curent folositi sunt versiuni modificate ale unor virusi. Virusii modificati genetic nu pot sa se inmulteasca in pacient, dar au abilitatea de a livra materialul genetic. O alta strategie este bazata pe folosirea vectorilor non-virali in care complexe de ADN, proteice, sau lipide formeaza particule capabile sa transfere gene. În prezent sunt luate în vedere 3 tehnici prin care se poate distruge celula bolnavă, în cazul cancerului : · modificarea celulelor (ex. limofocite) în scopul distrugerii celulelor bolnave (ex. celulele tumorale) · introducerea unei gene, în celula bolnavă, care atunci când va fi citită va poduce un produs toxic care o va omorî. · introducerea unei gene capabile să stimuleze mijloacele de apărare imunitară (a căror deficiență a permis dezvoltarea tumorii) Terapia genetică încearcă să găsească strategii viabile de livrare a genelor. Pentru a reuși acest lucru, s-au dezvoltat "vehicule"

de livrare a genelor, așa numiții vectori, care încapsulează genele terapeutice, pentru a le livra în celule. Mulți dintre vectorii curent folosiți sunt versiuni modificate ale unor virusuri. Virusurile modificate genetic nu pot să se înmulțeasca în pacient, dar au abilitatea de a livra materialul genetic. O altă strategie este bazată pe folosirea vectorilor non-virali în care complexe de ADN, proteice, sau lipide formează particule capabile să transfere gene. În cazul bolilor ereditare sunt în curs de finalizare două strategii diferite : · tehnica „in vitro” constă în recoltarea de celule de la individul care urmează să fie tratat , introducându-se apoi gene bune fie prin trasfecție (introducere de ADN într-o celulă cu nucleu), fie prin intermediul uni virus, urmând a fi reintrodu-se în sânge printr-o injecție intravenoasă.

Aceasta se poate aplica doar în cazul defectelor genetice manifestate în sânge sau localizate în celulele pe care sângele le irigă. (ex. talasemia) · tehnica „in vivo” constă în asocierea unei gene bune cu un vector (ex. un virus) care va fi capabil să o transporte acolo unde prezența sa este necesară, ca să fie eficace, trebuie să fie în stare să ajungă la toate celulele care trebuie să fie corectate, virusurile modificate genetic nu pot să se înmulțească în pacient. Aici se mai pot folosi și vectori non-virali în care complexe de ADN, proteice, sau lipide formează particule capabile să transfere gene.

24

În cercetările întreprinse s-au înregistrat și câteva eșecuri. Astfel unul dintre cele mai cutremurătoare a fost moartea tânărului de 18 ani Jesse Gelsinger, provocată de un tratament genetic experimental. Acesta a murit dupa ce i se injectase un adenovirus ce era programat să transporte o genă, cu scopul de a trata o afecțiune a ficatului. În timp ce inflamarea ficatului a fost considerată un efect secundar de așteptat, Gelsinger a murit din cauza unei reacii inflamatorii răspândită în tot corpul.

La o analizare mai atentă, s-a observat că sângele acestuia conținea un nivel ridicat de IL-6, o proteină ce răspândește inflamația.Virusul injectat părăsise ficatul, răspândindu-se în splină, ganglioni limfatici și măduva osoasă. Cercetătorii cred că alternarea virusurilor, care transportă genele, în așa fel încât să interacționeze mai puțin cu celulele care produc IL-6, ar face terapia mai sigură.

Acestă terapie a adus până în prezent mari progrese în tratarea diferitelor boli : · în cazul diabetului – prin injectarea de insulină · în cazul unei boli rare de vedere (ACL) prin injectarea în retină a unei gene (aceasta este aplicabilă momentan doar la câini) · în cazul hemofiliei - prin înlocuirea celulelor bolnave · în cazul cancerului - prin injectarea unui virus direct în tumoare (dintre 30 de peroane care au fost supuse tratametului, 25 au înregistrat procese satisfăcătoare, cele mai bune fiind în cazul a opt persoane la care tumorile au dispărut)

25

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Profesor coordonator: Incze Cristina Stanca Iulia, Clasa a IX a A

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Sindromul Down

Eleva: Vinț Roxana-Daniela, clasa a XII-a G Profesor coordonator: Rad Lăcrimioara

Sindromul Down este o stare genetică pe parcursul întregii vieţi, ce se produce în momentul concepţiei fătului.

Fiecare copil cu sindrom Down este unic în felul său. Chiar dacă toate persoanele cu sindrom Down au un anumit grad de dizabilităţi de învăţare, multe dintre aceste persoane duc o viaţă semi-independentă .

Un sindrom este o combinaţie de diferite simptome.

Sindromul Down este o disfuncţionalitate cromozomială. O persoană cu sindrom Down are suplimentar o copie a întregului sau numai a unei părţi a cromozomului 21.

Cromozomul 21 este cel mai mic dintre cromozomii umani. Cu alte cuvinte, copilul bolnav are 47 de cromozomi în loc de 46. Un nou născut cu sindrom Down apare la circa 650-1000 de naşteri.

Formarea sindromului Down-Cauze Cauzele pentru care se întâmplă acest fapt nu sunt pe deplin cunoscute. Se apreciază ca unul dintre factori - vârsta înaintată a mamei la naștere. Apariţia sindromului Down nu poate fi împiedicată şi nici tratată. Cu ajutorul cercetărilor genetice actuale se ştie mult mai mult despre funcţionarea cromozomilor, în special despre numărul 21.

Aceasta ajută la înţelegerea particularităţilor specifice ale sindromului, permite o îngrijire medicală şi metode de intervenţie mai bune.

Consecintele modificării cromozomiale În general starea de sănătate şi dezvoltarea cognitivă sunt afectate. S-a demonstrat ştiinţific că la copilul mic cu sindrom Down problemele de dezvoltare motorie sunt mai accentuate decât cele de dezvoltare cognitivă.

Simptome Copiii cu sindrom Down au anumite trăsături caracteristice printre care: profilul facial plat, distanţa între ochi mai mare decât normal, urechi mici, jos plasate gât scurt, gros, cu ţesut adipos (grăsime), braţe şi picioare scurte şi îndesate, macroglosie (limba de dimensiuni mai mari), tonus muscular scăzut, articulaţii slăbite .

Deşi starea lor se poate îmbunătăţii de-a lungul timpului, copiii cu acest sindrom achiziţionează mai târziu faţă de copiii sănătoşi anumite obiceiuri caracterstice vârstei, cum ar fi de exemplu statul în picioare, mersul în 4 labe, mersul biped. La naştere, copiii cu sindrom Down sunt de mărime medie, dar ei cresc cu o rată mai lentă şi rămân mai scunzi decat copiii normali.

Pentru copiii mici, tonusul muscular scăzut poate contribui la apariţia problemelor de supt şi de alimentare, la fel ca şi la apariţia constipaţiei şi a altor probleme digestive.

La copiii care merg în picioare şi la cei de vârste mai mari, există întârzieri în ceea ce priveşte vorbitul şi activităţi zilnice, cum ar fi mâncatul, îmbracatul şi obişnuinţa de a merge la toaletă.

Sindromul Down afectează abilităţile cognitive ale copiilor în diverse moduri, dar cei mai mulţi copii au retardare mentală uşoară spre moderată. Copiii bolnavi pot învăţa şi sunt capabili să primească o calificare profesională de-a lungul vieţii. Ei ating anumite ţinte la vârste mai înaintate decât normal. De aceea, este foarte important să nu comparăm un copil cu sindrom Down cu fraţii sau surorile lui sau chiar cu alţi copii bolnavi de acest sindrom.

Copiii cu sindrom Down pot avea un grad larg de abilităţi şi nu se poate spune de la naştere ce vor fi capabili să facă când vor creşte.

26

Manualele medicale standard afirmă cu tărie că bolile genetice nu şi-au găsit tratament până acum, astfel nici în cazul sindromului Down nu s-a găsit un tratament.

Bibliografie http://www.sindrom-down.ro/sindromuldown/despre-sindromul-down/ h t t p : / / w w w. s f a t u l m e d i c u l u i . r o / B o l i genetice/sindromul-down-si-monitorizareaprenatala_1019 http://www.suntparinte.ro/tipuri-de-terapiibenefice-copiilor-cu-sindrom-down http://www.mamica.ro/sindromul-downtratat-prin-transplant-de-celule-stem/

27

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Diagnostic Exista 2 tipuri de teste prenatale disponibile pentru depistarea sindromului Down la fetus: - Teste de monitorizare (neinvazive şi nedureroase) - estimează riscul unui fetus de a avea sindrom Down. Nu pot da un raspuns definitiv asupra posibilităţii unui fetus de a suferi de sindrom Down; - Teste diagnostice - pot releva dacă fetusul are sau nu această boala. Ele au o acurateţe de 99% in diagnosticarea sindromului Down.

Cu toate acestea, datorită faptului că se fac în interiorul uterului, sunt asociate cu un risc de avort şi de alte complicaţii. Din acest motiv, sunt recomandate doar femeilor peste 35 de ani, care au o istorie familiala de defecte genetice sau care au un rezultat anormal la testele de monitorizare.

Tipuri de terapii 1.TERAPIA OCUPAŢIONALĂ - stimulează persoanele în a dobândi independenţa în toate activităţile desfăşurate.

2.TERAPIA COMPORTAMENTALĂ APLICATĂ (ABA) - ajută la : menţinerea anumitor comportamente necesare adaptării la mediul social 3.TERAPIA PRIN ARTĂ (ART TERAPIA utilizează : pictura, sculptura, muzica, poezia, literatura, teatru şi dansul. Ajuta copilul să dezvolte abilităţi de comunicare .

4.LOGOPEDIE se ocupa cu educarea şi reeducarea (terapie corectivă) limbajului.

5.KINETOTERAPIE - un tip de gimnastică medicală ce urmăreşte: corectarea posturii, aliniamentul corpului, creşterea rezistenţei şi a forţei musculare, reducerea sensibilităţii.

6.TERAPIA CU AJUTORUL ANIMALELOR - se utilizează pentru generarea unor comportamente pozitive. Se pot utiliza: căţei, cai, peşti, rozătoare mici, păsari, iepuri, delfini, pisici .

7.TERAPIA PRIN JOCUL CU NISIP. Tratează traume, depresii ,conflicte. Nisipul are efecte kinestezice, iar jocul are efect terapeutic.

8 . T E R A P I A A C VAT I C Ă (HIDROTERAPIA) - îmbunătăţeşte funcţionarea plămanilor şi fortifică extremităţile: braţe, mâini, picioare, degete.

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Nanotehnologia

prof. Trifoi Ioan

e un material deosebit de inflamabil. Cum era de așteptat ceea ce pentru noi e încă un vis în natură e ceva obișnuit. Sursa de inspirație cea mai variată și inteligentă se găsește în natură, cu precădere în lumea biotică. Lumea vie e nano. Cea mai banală frunză e nano de la un capăt la altul. Într-o frunză se produce un proces, pe care toată tehnologia modernă nu o poate realiza. Noi nu putem transforma bioxidul de carbon în oxigen și structuri organice complexe ale carbonului. Noi putem provoca doar descompunerea structurilor chimice organice complexe în bioxid de carbon și apă. O șopârlă geko se cațără pe perete sau tavan utilizând niște ventuze nanotehnologice. Aripile fluturelui sau suprafața hidrofobă a frunzelor utilizează nanotehnologii. Cel mai performant sistem de propulsie cunoscut până în acest moment este nanomotorul și flagelul euglenei verzi.

Descoperirea fulerenelor, a grafenului și a nanotuburilor au deschis drumul spre realizarea nanostructurilor. Un nanotub e o structură de atomi dispuși pe o suprafață, care e rulată, ca o foiță, obținându-se un tub. Proprietățile macroscopice ale unui nanotub depind de structura atomilor ce-l compun. Din acest punct posibilitățile par nelimitate.

Ce perspective deschide această tehnologie?

Nanoboți, care explorează zone de pe pământ sau din univers inaccesibile. E greu de imaginat cum ar arăta o navă a cărei structură e formată din nanostructuri și nanoboți cu formă și proprietăți și forme adaptative, care se pot asambla în forme și structuri complexe după modelul organismelor macroscopice cu diferite forme sau funcții sau dezasambla și acționa autonom.

Nanotehnologia este un vis pe cale de a deveni realitate. Ea se referă la dezvoltările unor tehnologii la scară nanometrică. În alți termeni nanotehnologia înseamnă a dezvolta structuri la nivel atomic. Pe cât de imposibil pare acest lucru, atât de nesfârșite posibilități ar deschide. E un orizont nesfârșit, care te încântă dar îți dă și fiori.

Această nouă perspectivă ridică multe întrebări și provocări de ordin științific, economic, etic ș.a.m.d. până nu demult părea un ideal irealizabil, dar descoperiri de dată recentă, ce au dărâmat bariera dintre știință și tehnologie, au deschis noi orizonturi spre acest domeniu unde se poate ajunge doar cu imaginația.

Tehnologiile dezvoltate la această scală se numesc tehnologii nanoscală. Structurile diferite ale aceleiași substanțe la nivel nanoscală dau la nivel macroscopic proprietăți fizice (mecanice, termice, electromagnetice, optice, etc.), chimice, biologice diferite. O folie de aluminiu poate fi utilizată pentru a împacheta diferite obiecte și e relativ inofensivă, dar dacă e făcută pulbere de dimensiune nanometrică

28

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Mașinării, formate din astfel de nanoboți organizați în diferite forme funcționale. Adică pot fi haină, ceas, sau vehicul, luând forme personalizate. Transformer-ul va fi ceva normal, doar că vor fi nanotransformer-i. ce va însemna în acest context casă sau entertainment sau job?

Operații realizate de nanoboți la nivel celular.

Imaginația poate deveni realitate. Nanoboții ar putea repara anumite defecte ale organismelor. Ar putea distruge intrușii sau celulele defecte. Ar putea să aducă noi funcții sau să dezvolte funcțiile organismului sau ar putea înlocui organe distruse sau să fie extensii ale organelor. Unde se oprește această dezvoltare? Acolo unde se oprește imaginația.

Fabrici în care liniile de producție sunt nanoboți. Dar ce vor fabrica nanoboții? Da ați ghicit. Vor fabrica nanoboți și nanostructuri. Ce va mai însemna artă sau tehnologie? Unde va fi așezată frontiera dintre ele?

Beneficiile științei pot atrage și riscuri majore. O astfel de dezvoltare ne va așeza în fața unor amenințări și pericole greu de imaginat.

Controlul unor astfel de mașinării și limitele ce le vom stabili pentru a preîntâmpina ca beneficiile să se transforme în pericole.

Termeni ca justiție, securitate, guvernare , drepturi și obligații vor fi redefiniți la nanoscală.

Această tehnologie nu e ceva science fiction ci este o realitate, un vis pe care deja îl trăim.

La Universitatea Tonhuku din Japonia, inginerul Kazushi Ishiyama și grupul său de cercetare au proiectat mici spirale rotative electronice, capacitate să înoate prin fluidul celor mai subțiri vene organice. La nevoie, aceste dispozitive pot chiar penetra anumite tumori pentru a le suprima și pot livra substanțe medicale către anumite țesuturi și organe.

Grație dimensiunilor reduse, nanoboții pot fi injectați în organism cu ajutorului unei seringi standard cu ac hipodermic, odată intrați în sistem reacționând impulsurilor exercitate cu ajutorul unui câmp magnetic și al unei telecomenzi. Ishiyama consideră că aceste dispozitive și altele asemenea lor se vor dovedi extrem de eficiente din punct de vedere medical, mai ales în privința îndepărtări tumorilor cerebrale, foarte greu de operat pe cale clasică. În loc să se bazeze pe utilizarea unui câmp magnetic pentru coordonarea mișcărilor nanobotilor, alți cercetători creează dispozitive similare de diagnosticare și tratare a anumitor afecțiuni, propulsate însă prin corp cu ajutorul unor motoare minuscule.

29

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Nanoboții viitorului Doctorul James Friend și echipa sa de ingineri mecanici din cadrul Universității Monash din Australia au construit deja un motor de tip acvatic de dimensiunea unui cristal de sare și conduc cercetări m i n u ț i o a s e p e nt r u o b ț i n e re a u n e i dimensiuni inferioare acestuia, echivalentă cu grosimea firului de păr uman. Principiul de funcționare al motorului este inspirat din stilul de locomoție al bacteriei digestive Eschierichia coli (E coli), care folosește mici tentacule pentru a înota prin organism.

Astfel, motorul rotativ învârte mici proeminențe terminale aflate într-un capăt al său (asemenea unor cozi circulare) care, atunci când se afla într-un mediu fluid, îi croiesc drum prin acesta. Viteza motorului este de 100.000 de rotații pe secundă.

Alți microroboți creați in zilele noastre sunt însă mai mult decât niște simple mașinării. Câteva institute de cercetare s-au implicat în realizarea unei confluente intre țesutul organic, viu, și componente anorganice, pentru a crea dispozitive hibride care sunt parte mașinării, parte organisme. Primele asemenea invenții au fost roboti microscopici care se asamblau singuri, alimentați de mușchiul cardiac și creați de inginerii Universității din California, Los Angeles (UCLA). .

30

dispozitivele construite sunt prea mari pentru a li se putea permite să se miște liber prin trupul uman, fiind pur si simplu prea lungi pentru a naviga în siguranță prin unele dintre cele mai strâmte cotituri ale vaselor sangvine, existând riscul sa le obtureze.

Potrivit doctorului Friend, viitoarele realizări pe tărâmul nanotehnologiei ar putea fi condiționate de o colaborare sporita intre diferitele discipline, precum ingineria și medicina. "Consider că pe măsură ce timpul trece, cercetătorii vor ajunge sa înțeleagă că sfera cunoașterii unui singur câmp de cercetare este insuficientă pentru înțelegerea completă a imaginii complexului fenomen la scara nano, și cu siguranță pe cea a oricărui sistem mai c u p r i n z ă t o r, c a r e a r p u t e a f o l o s i nanotehnologia", susține el.

31

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Fiecare robot micronic este compus dintr-o punte de aur conectată la un înveliș al mușchiului cardiac crescut din celule de șoareci, care, eliberate în corp, extrag glucoza din sânge pentru a obține energia necesară deplasării. Pentru a testa robotii microscopici, cercetătorii i-au scufundat într-o soluție de zahăr și proteine, care mima condițiile interne ale corpului. Pe măsură ce impulsuri electrice au acționat asupra lor, asemenea contractării și relaxării unui miocard, microrobotul a putut fi observat avansând. Aceste entități hibride au potențialul de a fi folosite în microchirurgie, de exemplu pentru îndepărtarea plăcilor arteriale. Tehnologia permite, de asemenea, crearea unor noi membre sau degete pentru cei cărora acestea le-au fost amputate, permițând unor celule musculare tinere să crească deasupra oaselor artificiale montate corpului.

Totuși, cercetările și progresul sunt încă în faza de pionierat în această direcție și presupun depășirea multor probleme.

Robotii creați de oamenii de știință ai UCLA se pot deplasa unidirecțional și sunt dificil de controlat. Ca atare, experții cercetează în prezent posibilitatea întrebuințării musculaturii scheletice în locul celei miocardice pentru mișcarea liberă a nanoboților: mușchiul cardiac se mișcă în ritmul propriu iar acest lucru limitează posibilitățile motrice ale dispozitivelor microscopice.

Folosirea electricității pentru stimularea musculaturii scheletice le-ar putea permite cercetătorilor să activeze sau să dezactiveze roboții după bunul plac și să le extindă utilizarea cu ajutorul unor surse de putere prin mici implanturi sau prin minigeneratoare electrice, de tipul celor care alimentează cip-urile computerelor. În cazul Universității Monash din Australia,

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Nanotehnologia Profesor coordonator: Duță Camelia Morar Teofana XI C

Nanotehnologia este orice tehnologie care se bazează pe abilitatea de a construi structuri complexe respectând specificații la nivel atomic și folosindu-se de sinteza mecanică. Structurile nanometrice nu numai că sunt foarte mici, ajungându-se chiar până la scară atomică în proiectarea lor, dar ele posedă unele proprietăți total deosebite și neașteptate, în comparație cu trăsăturile aceleiași substanțe luată la nivel macroscopic.

Această tehnologie nouă se preconizează că va fi utilizată și în domeniul sănătății, cu scopul de a simplifica munca medicilor în depistarea și tratarea părților afectate ale corpului. Astfel, complexitatea unor operații de microchirurgie, de la repararea vaselor de sangvine până la depistarea celulelor cancerigene, poate fi rezolvată prin folosirea acestor tehnologii ce sunt teleghidate, fiind capabile să călătorească prin corpul omenesc, să diagnostizeze afecțiunea și să o trateze. În felul acesta s-ar putea elimina oboseala suferită de doctori în decursul unei operații ce poate dura mult mai mult de zece ore, precizia fiind mai mare, riscul creării de accidente prin lezarea unui organ sănătos sau prevenirea din timp a unei boli, înainte de instalarea definitivă a acesteia în corp, ar fi unele din principalele avantaje ale acestei tehnologii.

Un grup de cercetători japonezi de la universitatea Tohoku, a proiectat niște nanoroboți ce pe lângă avantajele menționate, puteau livra anumite substanțe medicale necesare în diverse locuri. Grație dimensiunilor reduse pot fi injectați în corp cu ajutorul unei seringi stadardizate, fiind eficienți mai ales în extirparea tumorilor cerebrale, care sunt foarte greu de operat pe cale clasică.

Acești microroboți pot fi drenați în corp și controlați prin unde electromagnetice sau independent prin motorașe individuale. Un exemplu, este un microrobot cu un motor de tip acvatic de dimensiunea unui cristal de sare ( principiul de funcționare fiind inspirat de la bacteria digestivă Escherichia coli) ce folosește mici tentacule pentru a înota în organism. Viteza mușchilor motorului nanorobotului este de aproximativ de 100.000 de rotații pe secundă .

32

O altă curioziotate avansată în acest domeniu, este inventarea de nanoroboți hibrizi, ca produs al unei confluențe între elemente organice și anorganice.

Experimentul a rezultat în special din roboți ce se asamblau singuri, fiind alimentați de mușchiul cardiac. Funcționând pe baza unor principii strict biologice, de producere de energie prin consum de glucoză, aceste tehnologii, nu numai că puteau îndepărta plăcile arteriale, dar puteau recrea noi membre sau degete pentru cei nu aveau, sau cărora le fuseseră amputate, permițând pe cale hibridă unor celule musculare tinere să crească deasupra oaselor artificiale montate corpului.

Un institut recunoscut mondial NASA, adoptă și prolifică nanotehnologia, având o viziune în scopuri militare asupra întrebuințării ei, a perfecționării armelor și nu numai. O recentă cercetare a dovedit crearea pe cale sintetică a nanotubului de carbon.

Carbonul există natural sub formă de grafit și sub formă de diamant, singura diferență între cele două stări fiind dispunerea atomilor de carbon. Aranjarea atomilor de carbon în forma tiparului specific, rulat în tuburi minuscule de un număr mai mic

33

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

de zece atomi, proprietățiile însușite de aceste tuburi sfidează știința, având de o sută de ori rezistență la întinderea oțelului fiind și aproximativ de patruzeci de ori mai puternice decât fibrele de grafit.

Cea mai importantă parte a acestei tehnologii este dată de principiul biologic de aranjare a structurilor atomice. Acest lucru realizat de diverse particule organice precum: moleculele de ADN, enzime, proteine, etc. ar putea duce la construirea pe cale sintetică a diverselor produse, controlând o parte din moleculele biologice deja existente în organism. Acest principiu al „bionanotehnologiei” funcționează pe sintagma „De ce să reinventăm roata? “, motto ce dovedește că evoluția științei poate fi transpusă strict organic, rezultatele fiind unele ce vor revoluționa lumea științei.

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Tehnologiile 5G Autor:Bondea Dumitru Daniel clasa a 11-a F prof. Daniela Ciolte vor reduce semnificativ latenţa , consumul enegetic va scădea enorm ,preţul celorlalte tehnologii (3G ,4G) va scădea atât de tare ca urmare a competiţiei că Internetul va deveni un drept şi în ţările sărace. În final ,ele vor deveni un catalizator pentru fenomenul “Internet of Things”,permiţând sincronizarea a miliarde de dispozitve şi senzori în timp real. Roboţii vor deveni altfel foarte precisi,maşinile autonome vor devei o realitate cotidiană datorită enormei cantităţi de date despre trafic pe

O revoluţie pe cale să izbucnească în viitorul apropiat este cea a tehnologiilor 5G.Pentru a o înţelege ,trebuie să trecem întâi în revista istoricul "G"-urilor.

"G"-ul din denumire se referă la generaţia respectivei tehnologii(standard de tehnologie,mai exact) .Telefoanele de generaţie 1G(anii 80' ) receptau unde radio în format analog.Ele puteau efctua apeluri şi nimic mai mult. Telefoanele cu tehnologii 2G au apărut în 1991. Ele receptau unde radio în format analog.

Odată cu ele a devenit posibilă trimiterea de mesaje,poze şi MMS-uri.

Fiindcă mesajele transmise astfel sunt criptate digital,singurul care le recepţionează este destinatarul(spre deosebire de tehnologia 1G).

Tehnologiile 3G(2000) aduc cu ele posibilitatea folosirii internetului pe telefon. Cele 4 G(2010) au mărit enorm viteză internetului,devenind posibile transmisiunile live sau vizionarea de videoclip-uri în format de 2 sau 4 K. Tehnologiile 5G,pe cale de a apărea până în 2020, vor mări şi mai tare viteză de internet (de până la 100 de ori peste nivelul actual,ajungând până la 35 Gb/secundă) datorită lăţimii mari a bandei de transmisie alese,de 28 GHz ,dar nu se vor limita la ea. El vor mări eficienţa spectrală şi cea a semnalului,

34

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

care o vor avea la dispoziţie .Cablurile TV (şi orice cabluri folosite pntru conectarea la Internet)vor dispărea, devenind posibilă vizionarea de videoclipuri în format 8K pe Internet fără a avea frica că se vor întrerupe.

Sună SF? Alianţa Next Generation Mobile Networks (NGMN) spune că dificultăţile tehnice necesare(superprocesoare şi antene wireless avansate) au fost deja depăşite,aşteptând apariţia tehnologiei pe scară largă în anul 2019. Astfel că în 2020 un copil dintr-un oraş african mai dezvoltat va avea aceeaşi viteză de internet pe care o aveau cei de la NASA cu două decenii în urmă În loc de concluzie, voi sublinia impactul acetei tehnologii printr-un exemplu:Pentru a descarca filmul de două ore “Guardians of Galaxy”,unui dispozitiv cu tehnologie 3G îi vor trebui în medie 26 de ore, unuia cu tehnologie 4G ,6 minute,iar unuia cu tehnologie 5G îi vor trebui în medie 3,6 secunde.

Bibliografie: 1.https://phidas.blogspot.ro/2014/08/di ferentele-dintre-1g-2g-3g-4g-si5g.html 2.http://www.economica.net/telekoma-prezentat-5g-la-mwc-2015-caresunt-avantajele-noiitehnologii_97602.html 3.https://www.arenait.net/2017/01/31/ nokia-orange-dezvolta-tehnologia5g.html

35

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Samsung Galaxy S8 Autor: Alex Marinca Clasa: X E prof. Daniela Ciolte · Data de lansare vehiculată în prezent pentru Galaxy S8 este cea de 18 aprilie 2017. Această dată iese din tipare în comparație cu lansările trecute ale flagship-urilor, din cauza procesului de testare, care va dura mai mult, în urma problemelor de la Note 7. · Până acum, se știe că vor fi produse cel puțin 10 milioane de unități ale noului telefon. Astfel, cinci milioane de S8-uri vor fi asamblate în martie, iar următoarele dispozitive vor fi realizate în luna aprilie, la timp pentru lansare.

Noul dispozitiv ar putea aduce în premieră funcția Continuum, prin care telefonul ar putea ține loc de desktop, oricând este nevoie. · Este foarte probabil ca procesorul din interiorul telefonului să fie noul Qualcomm Snapdragon 835, despre care se estimează deja că va fi procesorul de top al anului 2017. De asemenea, în comparație cu vechile zvonuri cu privire la memoria RAM, există acum și ideile conform cărora Galaxy S8 ar urma să stabilească un record, fiind primul dispozitiv care ar avea 8GB de memorie. Prețul dispozitivului ar putea începe de la 950 de dolari. · ar trebui să fie construit în jurul unui panou 4K cu o diagonală de 5,2 inci. Acesta ar putea fi primul telefon cu 6GB RAM al Samsung. Partea de captură este vitală pentru un smartphone de top în această perioadă, iar Galaxy S8 se pare că va avea o combinație între o cameră principală de

30 megapixeli cu stabilizare optică și o cameră de 9 megapixeli pentru selfieuri. Spațiul de stocare va fi de minim 64GB, iar bateria va fi de 4200 mAh. · Încă de la Galaxy S6, Samsung a surprins prin introducerea ecranelor curbate pentru variantele Edge ale flagship-urilor sale. De această dată, însă, lucrurile ar putea sta diferit.

Majoritatea surselor vorbesc despre faptul că Samsung a decis să adopte modelul de ecran curbat pentru ambele variante ale Samsung Galaxy S8.

Astfel, nu va mai exista o distincție din punct de vedere al design-ului ecranului când vine vorba de cele două variante ale telefonului. · Mai mult ca sigur, rezoluția ecranelor va fi Ultra High Definition, utilizatorii având la dispoziție 2160 x 3840 pixeli. Există zvonuri privind un panou 4K, iar astfel, se crede că Samsung ar dori să aducă realitatea virtuală mai aproape de utilizatori. · Camera secundară a Samsung Galaxy S8, ideală pentru selfie-uri, va primi un upgrade important în materie de senzor. După ce ultimele flagship-uri s-au bazat pe aceeași cameră cu senzor de 5MP, următorul smartphone va beneficia de o cameră cu senzor de 8 megapixeli. De asemenea, deasupra display-ului telefonului va mai exista o altă cameră. Aceasta va fi dedicată scanner-ului de iris, funcție ce a apărut prima oară la Note 7 și care, cel mai probabil, va fi implementată și pentru S8.

36

Realizatori : Nemeș Daiana

Petruș Mădălina clasa: a XI-a D

Coordonator : prof. Valer Gherghel

Am ales să dezbatem acest subiect, deoarece este prezent zilnic în viețile noastre, în diferite ipostaze. Am rămas profund impresionate de existența acestui fenomen în urma dezvăluirii spuselor domnului profesor de fizică și științe, astefl încât ne-a stârnit interesul procurării a unor informații mai accentuate.

Vampirismul energetic este un fenomen real,există în realitatea cotidiană, nu doar în legende sau în povești cu prințese și zâne. Ei, vampirii energetici, trăiesc printre noi și prin felul lor de-a fi ne epuizează energetic, uneori cu intenție conștientă, alteori inconștient,adică fără ca măcar să vrea sau știe. Însă chiar și aceștia din urmă, la un anumit nivel știu instinctiv ce fac, ce au nevoie și ce vor, și în consecintă au tendința de a se agăța strâns de sursa lor de energie vitală.

Pe unii îi vedem,ei trăind sub formă umană, fiindu-ne prieteni, soți, rude, colegi. Vorbim cu ei, trăim cu ei, trecem pe lângă ei și habar nu avem ce sunt ei. Alteori ei sunt îm preajma noastră și ne urmează nevăzuți sau ne vizitează în anumite momente, în funcție de energia ce le este necesară. Toți însă, indifferent de forma lor umană sau non umană, profită însă de acelasi lucruenergia nostră vitală.

Dacă vampirii din legend își înfig colții în gâtul victimei și se hrănesc cu sânge, vampirii energetici din viața reală își înfig ghearele energetice în câmpul nostru auric, ori se agață de canalele energetice și astfel își iau hrana vitală.

Vampirismul energetic este o ocupație nu tocmai inofensivă. Vampirismul înseamnă nu doar furtul unei anumite cantități de energie, încalcarea învelișului câmpului si crearea condițiilor pentru pierderile ulterioare de energie, dar și prejudicierea structurii fine a câmpului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sănătății, psihicului.

37

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

VAMPIRISMUL ENERGETIC

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Profiluri vampirice Lamentoșii cronici – ne vampirizează, deoarece cererea lor de afecțiune este permanent și noi suntem incapabili să i-o satisfacem. Ei ne învestesc cu rolul de salvator,chiar dacă noi nu avem capacitatea și nici dorința de a fi așa ceva. Acesți eterni nemulțumiți ne pun în situația frustrantă de a rata oferirea unei sfat,deoarece în realitate,nu sunt în stare de spirit pentru a ne primi sfatul.

Dependenții – ne cer constant dovezi de dragoste și ne solicită pentru orice decizie, agătându-se de noi ca de niște copii; ei ne pun în poziția de părinți și ne pun pe umeri o responsabilitate copleșitoare. Când vrem să luam distanță ne invadează sentimentul de vinovație.

Hipersensibilii- sensibilitatea lor exagerată ne obligă să avem tot timpul grijă tot timpul grijă ce spunem sau facem: totul devine subiect de

38

justificare,totul este susceptibil să provoace o dramă. Aceștia ne c o n d a m n ă l a u n a u t o c o n t ro l permanent-ce stres!

Conflictualii- pentru ei,rezolvarea problemelor trece prin agreseviate,ceea ce pe ei nu-i costă nimic,de vreme ce conflictul este modul lor specific de functionare. În schimb acest tip de relație este bogat în emoții pentru persoană agresată,care va ieși secătuită de energie.

Cei în afara legii – rolul și teritoriul lor nu sunt clar definite, ceea ce ne obligă la o renegociere nesfârșită . Cum regulile nu sunt stabilite odată pentru totdeauna, fiecare trece în terenul celuilalt .

Exemple concrete de vampirism enegetic: Fenomenul ''deochiului'' -> acesta se poate explica prin trecerea unei energii de calitate inferioară spre aura copilului, mai puțin protejat(în general spre cei cu apărare slăbită) în momentele de uimire,mirare,când este deschisă poarta spre subconștient, moment în care energiile devin mobile .

Este furt de energii și asta se poate face când omul se uită la tine cu invidie , cu admirație .

Soluții: purtarea hainelor de culoare roșie sau brățări deoarece privirea este atrasă de această culoare mâinile împreunate, poziția picior peste picior, semnul crucii, rugăciunea Tatăl nostru spusă de șapte ori și, dacă se poate, de

către mamă, pentru că ea are cea mai mare forță, fiind dătătoare de viață.

Iubirea între parteri -> în relația de dragoste adeseori cedăm energie fără să ne-o ceară nimeni.

Nu este responsabil celălalt pentru faptul că am pus la dispoziția sa o cantitate apreciabilă din forța si vitalitatea noastră. Nici nu-și dă seama, apoi, că dispune de ea simțindu-se bine.

Atunci când un singur partener este mai implicat sentimental într-o relație, iar celălalt este pasiv, se pierde energie ducând la ruptura relației.

Spovedania – după mărturisire la preot,oamenii simt ca au o stare de bine , o eliberare. De asemenea, prin rugaciunile unui preot cu har se usureaza si unele blesteme cazute pe unii oameni, parte din necuratenie fiind purificata trecind prin inima celui care se roaga, unde filtrul este sentimentul de iubire neconditionata.

Relația profesor – elev.

Soluții - identificăm corect vampirul cu care avem de-a face - încercăm o retragere elegantă (de preferat sa ne retragem cu mult înainte de a ne prinde in jocul lor).

- dacă suntem totuși prinși în jocul

39

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

acestor vampiri, este inutil sa încercam să ne luptam cu ei. Trebuie numai să ducem o luptă cu noi pentru a ne păstra cumpătul, valorile si direcțiile de acțiune stabilite inițial și să iesim din joc pe cât posibil de repede.

- limitează pe cât posibil timpul petrecut cu acești vampiri.

- construiește-ți o aură și imaginează-ți ca nimic nu poate trece prin ea. Nimic rău nu va intra, la fel cum nimic pozitiv din ceea ce ai nu va ieși. Vizualizează această aura, zambeste și fi optimist.

Este un remediu bun care va îndepărta vampirii.

- poți încerca folosindu-te de respirație, atunci când un asemenea vampir se năpustește asupra ta. Inspira profund de 5-6 ori, gândește-te la lucrurile cu adevărat importante pentru tine si fii fericit/ă că nu te-a prins în capcană.

- nu-i contrazice dar nici nu te pune de acord cu ei. Încearca să adopți o poziție neutră pe cât posibil. Este cea mai sigură atitudine care va bloca vampirul social sa devină extrem de violent.

- pastrează distanța față de acesti vampiri, cel puțin câțiva metri, nu-i lăsa să intre în spațiul tău intim. Nu le face favoruri dar nici nu încerca să-i distrugi. Încercând sa te lupți cu ei, aceștia vor deveni mai puternici.

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Diagnoza prenatală Diagnoza prenatală sau screening-ul prenatal este metoda prin intermediul căreia se testează starea de sănătate a embrionului sau a fetusului înainte ca acesta să se nască.

Scopul este cel de a detecta defecte congenitale, cum ar fi sindromul Down, anomalii cromozomale, boli genetice şi alte condiţii, printre care şi boala Tay Sachs, siclemia, talasemia sau fibroza chistică.

Screening-ul poate fi folosit şi pentru determinarea sexului copilului.

Proceduri comune de testare includ amniocenteza, ecografia cu ultrasunete a pliului nucal, serul de testare marker sau screening-ul genetic. În unele cazuri, testele sunt făcute pentru a determina dacă sarcina trebuie intreruptă, cu toate că atât medicii cât şi pacienţii doresc diagnosticarea sarcinilor cu risc crescut intr-un interval de timp cât mai scurt şi cât mai devreme. Testele de diagnostic prenatal pot fi realizate prin metode invazive sau non-invazive.Metodele invazive implică sonde sau ace (de exemplu, in testarea pentru amniocenteză), iar cele non-invazive, numite "ecrane", sunt folosite pentru a evalua riscul existenţei unei anomalii(sindromul Down, trisomii), nu pentru a determina cu precizie prezenţa acesteia. Tehnici invazive: o Amniocenteza (din a 11-25 sapt) presupune recoltarea de lichid amniotic din jurul fătului printr-un ac

introdus prin peretele abdominal. o

Biopsia vilozitatii coriale permite un examen genetic mai precoce, în general în cea de a 8 - 11a săptămână de sarcină, mai nou chiar şi în a 6-a săptămână.( Sub ghidaj ecografic, un ac fin și lung

este introdus prin abdomen, în uter până la nivelul placentei.) o

40

Cordocenteza (18 sapt)-prin ghidajul ecografic, se face o puncție a cordonului ombilical cu ajutorul unui ac, pentru a colecta o probă

o Izolarea de celule fetale din sangele mamei-se realizează prin simpla recoltare a sângelui matern (care conține materialul genetic al fătului) și diferențierea genotipul matern de cel fetal.

mică de sânge fetal.

Embrioscopia-tehnica constă în introducerea unui tub de fibre optice în uter, pe cale vaginală sau pe cale abdominală, până la contact cu membranele care învelesc embrionul și vizualizarea embrionului fără a pătrunde în acesta. o Fetoscopia (din a 19-a săptămână) Fibroscopul este introdus în cavitatea amniotică printr-o mică incizie abdominală.

Testele de diagnostic prenatal pot fi realizate prin metode invazive sau non-invazive. Metodele invazive implică sonde sau ace (de exemplu, in testarea pentru amniocenteză), iar cele non-invazive, numite "ecrane", sunt folosite pentru a evalua riscul existenţei unei anomalii(sindromul Down, trisomii), nu pentru a determina cu precizie prezenţa acesteia. Tehnicile non-invazive includ examinări ale uterului femeii prin ecografie, iar in cazul existenţei unui risc crescut de anomalii cromozomale se recomandă folosirea unei metode mai invazive de screening.Tehnici de non-invazive: o Triplul-test-este efectuat in combinatie cu ecografia în al doilea trimestru de sarcina.

Pentru testare se va preleva o mostră din sângele mamei. o Ultrasonografia (Ecografia propriu-zisă) o

Noi tehnici de diagnosticare: o Preimplantarea geneticpresupune evaluarea embrionului dupa fertilizarea in vitro. Se extrag, prin biopsie, una sau doua celule (blastomeri) din embrion înainte de implantare, în stadiul de 6-10 celule (ziua a treia de dezvoltare), permițând înlocuirea intrauterină cu un embrion neafectat.

Decizia efectuării diagnosticului prenatal trebuie să aparțină mamei, după ce medicul face indicația pentru acesta și informează pacienta asupra tuturor riscurilor și complicațiilor posibile.

Bibligrafie: w w w. d i a g n o za p re n a t a l a . wordpress.com wwww. medicalplace.com

41

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Eleva: Bărbos Ionela, clasa a XII-a G Profesor coordonator: Rad Lăcrimioara

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

CLONAREA Clonarea este tehnica de producere asexuată de celule şi organisme obţinânduse celule şi organisme genetic identice.

Istoricul clonării Sfârşitul secolului XX avea sa fie martorul primului caz de clonare a unui mamifer, acesta având loc la Institutul Roslin din Edinburgh, prin transplantarea nucleului unei celule care aparţinea unei oi în ovulul denuclearizat al unei mame gazdă din rasa de oi scoţiene cu fața neagră. S-a stimulat apoi artificial diviziunea celulară, iar uterul respectivei oi cu față neagră a fost purtătorul viitoarei clone. Dolly reprezintă copia fidela a unei oi Finn Dorsett. După Dolly a urmat clonarea de vaci, porci, maimuţe şi şoareci. Prin clonare se pot obţine organisme cu calităţi „programate”.

De exemplu, la Institutul Roslin s-au desfăşurat experimente pentru a se ajunge la vaci care să producă lapte foarte apropiat, din punct de vedere al compoziţiei, de cel uman. Savanţii au luat în calcul şi posibilitatea ca prin clonare să fie înlocuite animalele de casa care au murit sau să fie refăcute speciile ameninţate. Şi de la clonarea animalelor, atenţia oamenilor de ştiinţă s-a îndreptat în mod firesc spre clonarea umană.

Avantajele clonării - prin clonare, transplantarea de organe poate deveni o soluție de succes.

- clonarea, prin transferul de nucleu arată un adevărat potențial în agricultură prin îmbunătățirea fondului genetic și a produselor.

- clonarea poate contribui și la tratamentul unor boli prin reprogramarea celulelor pielii

Dezavantajele clonării - clonarea ar putea reduce patrimonial genetic atât al oamenilor cat şi al animalelor .

- prin producerea de clone multiple apare riscul de a crea o populaţie formată din indivizi identici - clonarea ar putea acţiona în defavoarea evoluţiei şi prin faptul ca oamenii s-ar putea decide să cloneze doar animalele cele mai potrivite pentru ei.

- clonarea ar putea avea efecte dezastroase în cadrul familiei căci un copil născut prin clonarea tatălui, de exemplu, ar putea fi considerat un frate geamăn identic al originalului.

- există două posibilităţi: fie clonarea va dispărea, fie va deveni ceva comun, ceva cu influențe în viața de toate zilele Bibliografie - T. Beardsley, “O clonă în blană de oaie”, Scientific American (3 martie 1997), http://www.sciam.com/article.cfm?articleI D=0009B07D-BD40-1C59B882809EC588ED9F. - “Tastează şi clonează”, Centrul ştiinţific pentru genetică, Universitatea Utah, http://learn.genetics.utah.edu/units/cloning/ clickandclone/.

-https://www.culturavietii.ro/2015/11/24/cl onarea-umana/ Eleva: Perciovici Mădălina, clasa a XII-a G Profesor coordonator: Rad Lăcrimioara

42

scăzut, iar motivația angajaților mai mare. §Contactul cu natura a fost asociat și cu dezvoltarea sănătoasă a copiilor, sunt stimulate procesele de memorie și concentrare. §Comunitățile cu o calitate crescută a mediului înconjurător au capacitate dezvoltată de valorizare a naturii și de socializare, o calitate superioară a vieții și un simț preganant de apartenență la spațiul în care trăiesc, față de comunitățile care beneficiază de mai puțină expunere la mediul natural. Aceste rezultate se regăsesc atât în comunitățile urbane sărace, cât și în cele care au un nivel de trai crescut.

Designul biofilic, se aplica orașelor și clădirilor, prin reînodarea legăturii instinctive dintre om și mediul natural, ceea ce duce către spitale în care oamenii se vindecă mai repede, școli în care copiii obțin rezultate mai bune, birouri în care angajații sunt mai productivi, comunități în care locuitorii socializează cu ușurință și, în general, un cadru de viață mai sănătos pentru omul modern. Noțiunea de design biolific derivă din conceptul de „biofilie”: idee conform căreia ființa umană are o înclinație biologică de a se asocia cu sistemele și procesele naturale, acestea fiind deosebit de importante pentru sănătatea și productivitatea muncii individului. Ideea a fost lansată de către eminentul biolog american Edward Osborne Wilson și popularizată în cartea sa intitulată „Biophilia” (1984, Harvard University Press). Termenul se traduce prin „iubirea față de tot ceea ce este viu” (etimologic, derivând din grecescul philos-dragoste, iubire, lumină, respectiv bios-viață).

Desigul biofilic devine, astfel, transpunerea acestei nevoi umane de afiliere cu natura în modul de proiectare a spațiului construit.

Dintre beneficii se pot menționa: §Contactul cu natura crește capacitatea de vindecare și de recuperare după episoade de boală și intervenții chirurgicale majore, fie că este vorba despre contact direct (iluminare naturală,prezența vegetației) sau indirect, prin reprezentări grafice sau trimiteri simbolice către elemente naturale (fotografii, utilizare formelor organice și a materialelor naturale). §Oamenii care locuiesc în proximitatea unor spații deschise prezintă mai puține probleme de sănătate sau sociale, independent de rezidența în mediul rural sau urban. §În birourile cu iluminare și ventilare naturală, precum și cu alte caracteristici legate de mediu, productivitatea muncii este crescută, nivelul de stres este mai

43

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

ARHITECTURA VIEȚII ȘI A VIITORULUI

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

În publicația “ Biophilic Design: The theory Science and Practice of Bringing Buildings to Life”, editorii Stephen Kellert, Judith Heerwagen și Martin Mador au indentificat două dimensiuni fundamentale ale designului biofilic. Prima dimensiune fundamentală este dimensiunea organică (sau naturalistă), care presupune utilizarea, în mediul construit, a formelor și geometriilor care reflectă direct, indirect sau simbolic afinitatea umană pentru natură. Experiența directă se referă la contactul cu elemente autosusținute ale mediului natural, cum ar fi lumina, plantele, habitatele și ecosistemele naturale. Experența indirectă se referă la contactul cu elemente ale naturii ce necesită grija permanentă a factorului uman pentru a supraviețui: plante în ghiveci, fântâni ambientale, acvarii. Experiența simbolică sau „ prin ochii altcuiva” nu implică un contact real cu natura, ci cu reprezentări ale lumii naturale prin imagini, picturi, proiecții video sau de sunet, forme preluate din natură etc.

Ce-a de-a doua dimensiune fundamentală a designului biofilic este legată de spiritul locului de-a lungul evoluției speciei umane, pentru asigurarea resurselor necesare vieții.

Oamenii acționează ca responsabili ai mediului numai daca au un atasament puternic fata de cultura si ecologia locului. Totuși, în prezentul în care globalizarea piețelor a determinat o din ce în ce mai crescută mobilitate a muncii, și implicit, a vieții, se pune problema unei deconectări afective față de locație (alienare față de mediul înconjurător).

Cele două dimensiuni fundamentale ale designului biofilic pot fi relaționate cu anumite elemente și atribute specifice: § Caracteristici legate de mediu: culoare, apă, aer, lumina soarelui, plante, animale, materiale naturale, „ înverzirea” fațadelor, geologia și peisajul natural. § Forme geometrice și volume: motive vegetale sau animale, stâlpi de susținere arborescenți, cochilii și spirale, arcade, domuri, utilizarea geomorfologiei, biomorfismului (modelarea elementelor de design artistic pe tipare și forme preluate din natură), biomimeticii (transpunerea în design a unor soluții preluate din natură, prin imitarea de modele). § Modele și procese naturale: vârsta,

44

schimbarea și patina timpului, spații de tranziție, centre de interes, geometria fractală. § Lumină și percepția spațiului: lumină naturală filtrată și difuză, lumină versus umbră, lumină caldă/ rece; § Specificul locului: legătura geografică și istorică, ecologică, culturală cu amplasamentul, utilizarea materialelor de construții locale, orientarea clădirilor în funcție de peisajul natural. § Relații între om și natură: conferirea abilității mediului construit de a oferi refugiu, intimitate, asigurând în același timp oportunitatea de „prospectare” a orizontului ( vederi suficient de deschise), păstrarea echilibrului dintre structură ( ordine) și complexitate (detalii și variabilitate).

Recrearea, pe cât posibil, a legăturii om-natura, prin abordarea conceptului biofilic în generarea spațiilor din jurul nostru, s-a dovedit a avea un impact semnificativ pentru sănătatea și bunăstarea ființei umane.

BIBLIOGRAFIE www.stiintasitehnica.com http://designist.ro/arhitectura-designinterior/daca-am-fi-arhitecti-am-aplicaprincipiile-designului-biofilic-in-oricespatiu/

Ardelean Mara-Dorina Chariton Diana Clasa a X-a A Profesor Beșleagă Anca

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

Biotehnologiile moderne Profesor coordonator: Incze Cristina Buhai Elias XII C Biotehnologia este o știință nouă bazată pe biologie al cărei scop este utilizarea în tehnică a microorganismelor sau a produselor derivate de la acestea, a culturilor de celule vegetale și animale pentru producerea de substanțe utile în agricultură și în industria alimentară, farmaceutică în folosul activității umane.

Timp de milenii, oamenii au utilizat microorganismele pentru producerea de alimente și băuturi, fără a înțelege procesele microbiene care stau la baza producerii lor.

Cele mai vechi utilizări (empirice) ale unor procese biotehnologice sunt fermentațiile microbiene practicate de babilonieni, pentru prepararea berii, aproximativ în anul 6000 î.Hr. Beneficii Biotehnologiile moderne au un domeniu vast de exploatare în industria modernă. Prin intermediul lor a crescut producția mondială de enzime exogene, utilizate în aproape toate ramurile industriale, sinteza de aminoacizi esențiali cu ajutorul bacteriilor, obținerea de alcool folosit ca substituent al petrolului sau

producerea de biomasă prin valorificarea pe calea fermentației a unor plante cu creștere rapidă.

În domeniul medicinei foarte multe medicamente utilizate astăzi se produc pe cale industrială cu ajutorul biotehnologiilor: insulina, hormonul de creştere, interferonul, anticorpii monoclonali. Domeniul agricol a fost de asemenea marcat de obţinerea plantelor marcate genetic cu rezistenţă la boli, dăunători, erbicide, secetă, soluri degradate etc.

Referitor la creșterea și diversificarea producției vegetale, primele generații de produse alimentare modificate genetic au fost bine primite de fermierii din SUA, prin creșterea producției agricole. De exemplu, studiile au arătat că, o specie de porumb modificată genetic, rezistent la acțiunea dăunătoare a insectelor, a manifestat o rezistență crescută și la acțiunea altor microorganisme: fungi, mucegaiuri, care atacau porumbul nemodificat.

45

TENDINȚELE TEHNOLOGIEI

O mare varietate de produse biotehnologice din clasa uleiurilor sau grăsimilor alimentare sunt deja pe piață. Cu ajutorul biotehnologiilor vegetale a fost redus conținutul de acizi grași saturați din câteva sortimente de uleiuri vegetale.

Cercetările biotehnologice au vizat de asemenea creșterea conținutului proteic al cartofului. Acești cartofi transgenici conțin un număr important de aminoacizi, care în mod normal nu se găsesc în cartof.

Numeroasele cercetări din ultimele decenii au evidenţiat lanţuri întregi de reacţii complexe ce asigură viaţa celulară.

Observaţii şi experimente complexe au arătat de asemenea şi o parte din cauzele ce determină moartea sau disfuncţionalitatea celulelor sau ţesuturilor celulare din anumite organe, oferind sugestii importante despre posibile tratamente pentru game largi de afecţiuni. Cea mai mare parte dintre aceste rezultate de laborator au ajuns în stadiul de cercetare pentru implementarea pe scară largă, la nivelul industrial. În domeniul protecţiei mediului au fost obţinute microorganisme modificate genetic capabile să metabolizeze produsele petroliere din zonele poluate cu hidrocarburi. Viitoarele aplicaţii ale acestor organisme include plante care produc vaccinuri umane împotriva bolilor infecţiose, cum ar fi hepatita B, animale mai productive, plante care produc mai multă biomasă sau care intră mai repede pe rod, plante care produc noi mase plastic cu proprietăţi unice.

În 100.000 de telefoane mobile, se estimează că ar exista 2,4 kg de aur, peste 900 kg de cupru, 25 kg de argint şi alte metale preţioase.

Oamenii de ştiinţă finlandezi de la VTT Technical Research Centre au imaginat o metodă prin care: telefoanele mobile sunt zdrobite şi măcinate până la obţinerea unei pulberi fine, care este apoi trecută prin filtre speciale, făcute din miceliu (acea parte a ciupercilor care trăieşte în substrat), miceliul folosit fiind modificat chimic pentru a atrage aurul.

Cercetătorii spun că, astfel, pot recupera 80% din aurul prezent în telefoane, comparativ cu doar 1020%, cât se recuperează prin metodele convenţionale actuale.

46

Prof. Cristina INCZE Prof. Mone Rodica În ultimii ani factorii care ne influenţează sănătatea sunt din ce în ce mai nocivi şi mai agresivi. Dacă poluarea ne afectează sănătatea cu sau fără voia noastră, alimentaţia nesănătoasă, sedentarismul, consumul de substanțe nocive ţin de noi înşine, de educaţia primită.

Premiile Cluburilor Francofone de Afaceri, reprezintă o competiție derulată în parteneriat de Clubul Francofon de Afaceri din Cluj, alături de o serie de parteneri instituționali și din mediul de afaceri.

Concepută sub forma unor secțiuni tematice, ediția a III-a a competiției lansează elevilor de liceu provocări în 3 domenii: informatică, ECOindustrie și sănătate

Elevii clasei a XI-a D au participat cu patru proiecte redactate în limba franceză, la secțiunea tematică „Sănătate”. Proiectele elevilor au abordat probleme din domeniul sănătății cum ar fi: obezitatea, sedentarismul, bolile cu transmitere sexuală, abuzul de alcool și consumul de substanțe toxice.

Ei au găsit soluții variate la rezolvarea problemelor de sănătate cum ar fi: · campanie de informare în școli · organizarea unor tabere în diferite locații în scopul perfecționării voluntarilor participanți · realizarea de opționale în școli care să promoveze un stil de viață sănătos Sperăm că soluțiile găsite de elevi vor fi benefice pentru demararea unor programe de sănătate în şcoli, iar activităţile propuse vor contribui la formarea unei generaţii tinere, capabile să adopte un stil de viață sănătos.

47

ELEVII NOȘTRII

Concursurile C.FAC în Colegiul Național „Mihai Eminescu”

DE VORBĂ CU....

Interviu Bună ziua domnule director, domnule profesor de matematică!

De data aceasta vă deranjăm având un scop mult mai nobil, dorim să ne acordați un interviu pentru cititorii revistei „Perspective șiințifice”.

Sperăm să folosim un „limbaj matematic”!

1) Auzim frecvent un limbaj matematic (la ora de fizică). Care sunt avantajele folosirii lui?

Avantajele folosirii unui limbaj matematic, la diverse discipline sau în viața cotidiană sunt multiple: începând cu folosirea unui spațiu mic (spre exemplu pentru a scrie o formulă), continuând cu exemplificarea unor teorii, limbaj matematic, terminând dacă doriți, cu folosirea unei terminologii corecte, științifice, absolut necesară într-un anumit context. Să nu uităm că începând de mici suntem învățați să folosim limbajul matematic, atât în contextul comunicării, la diferite disclipline, dar și ca mod de relaționare în viața cotidiană.

48

2) Care sunt dezavantajele folosirii lui?

Nu trebuie să neglijăm și eventualele dezavantaje, cum ar fi neînțelegerea unor termeni, expresii, simboluri matematice, care fac ca limbajul matematic să nu fie utilizabil.

2 3) y = ax + z Cine sunt y,x,z?

Matematic sunt trei necunoscute care pot fi exprimate prin cifre, numere, cantități materiale, fizice etc.

Ele exprimă o anumită dependență între necunoscute, spnunând de exemplu, că y depinde mai mult de x și mai puțin de z. Este foarte important ca o anumită relație, ca cea de mai sus, să o interpretăm corect, cu semnificație științifică, grafică, dar mai ales poetică, în foarte multe situații.

6) P r e d a ț i , a ț i p r e d a t matematică la profilul umanist. Considerați că, programa și metodele de predare sunt adecvate sau e nevoie de o „reformă”?

De 20 de ani vorbim de reforma sistemului de învățământ, în general și la fiecare disciplină în particular.

S-au făcut câțiva pași, însă insuficienți după părerea mea.

Programele trebuie să fie mai relaxate, adaptate și mai mult practicilor cotidiene, urmând ca și metodele de predare-învățare să fie mai accesibile, mai atractive pentru elevi și profesori. Să nu uităm că, în colegiul nostru s-au făcut câțiva pași de „avangardă” prin prezența video-proiectoarelor, a laptopurilor în fiecare sală de clasă, a unor lecții în format electronic, dar insuficient. Este necesar să atingem țelul exprimat în viziunea școlii „ dacă un copil nu învață în felul în care ii predau, atunci trebuie să îi predau în felul în care el poate învăța”.

Eleve: Chindriș Andreea Pop Bella Clasa: a XI-a A Coordonator: prof. Marius Crăciun

49

DE VORBĂ CU....

4) Ce este de fapt matematica mai mult decât știm noi?

Din păcate foarte mulți dintre noi, înțelegem prin matematică doar formule, teoreme, calcule greoaie etc.

Uităm însă, și este vina și a noastră dar și a programelor școlare, că matematica reprezintă mult mai mult decât se observă la prima vedere; și aici putem vorbi despre matematică în artă, filozofia matematicii, matematicile financiare utilizate frecvent în viața cotidiana, matematica distractivă. În fond „dacă matematică nu este, nimic nu este”!

5) C i n e t r e b u i e s ă ș t i e matematică? Câtă matematică trebuie să învețe elevii de la profilul umanist?

La un nivel minimal toată lumea trebuie să știe și cred că așa se și întâmplă. Nu e o catastrofă dacă uităm teorema lui Thales, dar cu siguranță avem noțiuni fundamentale pentru a ne descurca măcar în situații normale din viața cotidiană. Greu de spus câtă matematică trebuie să învețe elevii din colegiul nostru, fiindcă fiecare se raportează la valori diferite, percepții diferite, abilități și cunoștințe care diferă mult, de la caz la caz. Unii elevi reușesc să facă chiar performanță la concursuri și olimpiade, alții folosesc cunoștiințele în studiile superioare din facultăți, alții se rezumă la banalul ”cinci”. Cred, totuși că n-ar fi rău să știm calcula o dobândă bancară, pentru a vedea ce credit este mai eficient pentru noi, sau să știm calcula volumul unui buștean, pentru a face o estimare corectă când cumpărăm „lemn de foc”, ca să dau doar două exemple banale.

STIL DE VIAȚĂ

Oxitocina – molecula fericirii – Eleva Bartha Karina,clasa a X a G Prof. Beșleagă Anca

Oxitocina este un hormon secretat de glanda hipofiză sau pituitară și este prezentă în organism atunci când iubim, când ne îmbrățișăm sau când facem un lucru bun pentru cineva.

De câte ori stabilim o conexiune cu cineva se produce secreția de oxitocină. Dacă atingem sau mângâiem pe cineva, de asemenea se produce molecula fericirii.

Când producem suficientă oxitocină, întregul sistem cardiovascular este relaxat.

Iată de ce iubirea face bine inimii și iată de ce bunătatea și compasiunea ne dau un sentiment plin de căldură în interiorul pieptului.

Nu este uimitor ca atunci când facem ceva din toată inima, producem o substanță care la rândul ei este benefică chiar pentru inima noastră?

Oxitocina ne poate face capabili să oferim încredere și să fim mai generoși. Ne ajută să ne simțim mai apropiați de alți oameni. Ne poate ajuta să ne vedem semenii într-o lumină mai bună. Îmbunătățește starea noastră mentală și emoțională influențând calitatea relațiilor și interacțiunile dintre ei.

Experimental, cercetătoarea Beate Ditzen de la Universitatea din Zurich, le-a pulverizat unor cupluri direct în nas un lichid ce conținea oxitocină și le-a cerut apoi să discute despre subiecte care de obicei îi aruncă în dispute. S-a observat că acele cupluri tratate aveau o comunicare mult mai bună decât cele din grupul de control, care nu primiseră oxitocină. Nivelurile de cortizol (un hormon al stresului) ale bărbaților și femeilor din primul grup au scăzut iar comunicarea a fost îmbunătățită – zâmbete mai dese, contact vizual sporit și exprimarea sentimentelor.

D a r, p r o b l e m a r ă m â n e : h o r m o n u l influențează comportamentul, sau comportamentul influențează hormonul?

Rămâne de văzut. Oricum, cercetătorii sunt siguri că între doi oameni între care nu există deja o conexiune naturală, nicio cantitate de oxitocină administrată artificial nu ar putea aprinde scânteia dragostei.

Bibliografie: http://www.stiintasitehnica.ro http://www.tion.ro/oxitocina-hormonuldragostei-si-al-atasamentului/1589568

50

Profesor coordonator: Duță Camelia Tînc Larisa Clasa a-XI-a C Memoria a fost recunoscută, de la începutul formării primelor civilizații, ca fiind un factor definitoriu pentru specia Homo sapiens. A fost descrisă și ca o manifestare a divinului în creştinism, cât și esența sufletului de către marele filozof Augustin de Hipona. Ce s-ar întâmpla, deci dacă toate sarcinile memoriei ar fi înghițite, în timp, de către tehnologia ce avansează vertiginos?

Dr. Glenn Wilson afirmă că: "Odată ce tehnologia devine mai sofisticată, propriile noastre amintiri dispar pe măsură ce ajungem să contăm pe informaţiile stocate pe telefoanele mobile sau online. Pe lângă faptul că această dependenţă de tehnologie poate deveni problematică în clipa în care memoria externă devine inacesibilă sau este pierdută, există riscul ca agilitatea mentală a indivizilor să fie afectată. Ca în cazul multor alte competenţe, memoria trebuie exersată dacă dorim să nu se atrofieze".

Cauza acestei atrofieri o reprezintă inactivitatea cerebrală, căci oamenii preferă să urmeze calea ușoară de aflare a unor informații, și nu calea cea grea ce presupune, de exemplu citirea unei cărți. O dată ce accesul la internet devine cu pași repezi foarte facil, oamenilor le va fi din ce in ce mai greu să stea departe de această externalizare a memoriei.

Un foarte bun exemplu pentru a înțelege acest proces de atrofiere a memoriei este cel

în care este implicată folosirea cât mai multă a dispozitivelor GPS, ce acordă șoferilor șansa de a nu mai memora nume de străzi sau drumuri pe care au fost în trecut. Ei, prin intermediul tehnologiei pot urmări îndeaproape drumul anterior străbătut, astfel nesolicitându-și memoria. De asemenea, în loc să urmeze drumuri nemaiîntâlnite pentru a explora, ei preferă să se lase conduși de către un dispozitiv. Această explorare, în trecut, reprezenta modalitatea în care oamenii secretau hormonul fericirii, dopamina, care-i impulsionau să-și solicite instinctele și să-și antreneze memoria. În plus, este necesară conștientizarea posibilității ca GPS-ul să greșească.

Procesul tehnologic este ireversibil și de neoprit, însă oamenii nu trebuie să ignore faptul că memoria este o componentă esenţială a sinelui, iar pe măsură ce tot mai multe elemente vor fi stocate în medii externe, profunzimea personalităţii individului este în pericol.

După cum Socrate a intuit cu foarte multe veacuri în urmă, pe măsură ce a devenit posibilă stocarea informaţiei de un mediu extern, oamenii au încetat să mai memoreze cantităţi uriaşe de informaţii.

Așadar, tehnologia reprezintă un adevărat pericol atunci când omul preferă să-și ignore propriile abilități și să le înlocuiască cu ceva efemer.

51

STIL DE VIAȚĂ

Nocivitatea tehnologiei asupra bunei funcționări ale creierului

STIL DE VIAȚĂ

ALIMENTAȚIE ȘI SĂNĂTATE scăzută cum ar fi colagen-șorici și tegumente. Alimentele industrializate au o contradicție puternică, o minciună între cele două fațete: cea senzorială extrem de atrăgătoare și cea nutrițională inexistentă. În perioada 11 ianuarie 2016 – 5 februarie 2016, în cadrul colegiului nostru sa desfășurat proiectul educațional ”Alimentație și sănătate”, care a avut drept scop descoperirea și adoptarea unui stil de viață sănătos, în vederea prevenirii problemelor de sănătate. Elevi ai claselor a X-a și a XI- a au înțeles și explicat noțiunea de aliment nesănătos cum ar fi grăsimile saturate hidrogenate cis și trans , au exemplificat moduri de preparare a alimentelor în vederea unei alimentații sănătoase , folosind cât mai rar cuptorul cu microunde. Prin realizarea unui panou cu afișe de impact pe tema alimentației, elevii au arătat priceperi și deprinderi sănătoase.

Fundamentul nutriţiei umane constă în biosinteza celulei vegetale, care reuşeşte să transforme substanţele anorganice adică sărurile minerale în substanţe organice — glucide, protide sau lipide. Organismul uman nu este înzestrat cu clorofilă și cu alte părți celulare capabile să transforme substanţele minerale în elemente vitale, cum se întâmplă în celula vegetală. La început omul a fost erbivor, apoi din curiozitate a început să guste proteinele animale. Când avea dureri de stomac, indigestii sau cine ştie ce alte suferinţe fizice, își aducea aminte de fructe, de rădăcini, de plante cu care își alina durerile, aidoma animalelor care, și astăzi, ştiu să caute anumite ierburi atunci când sunt bolnave.

Astăzi specia umană este omnivoră și a ajuns să mănânce fără să se hrănească.

Alimentele industriale rafinate sunt lipsite de nutrienții esențiali, dar sunt bogate în zaharuri rafinate, grăsimi artificiale de tipul margarinei, proteine cu valoare biologică

Vă dorim alegere și poftă bună!

prof. Anca Beșleagă 52

Psihologia tratează problema jocurilor pe calculator aproape de când acestea au apărut. În anii '90 o mulţime de studii afirmau că jocurile pe calculator sunt în mare parte dăunătoare, că îi transformă pe copii în oameni violenţi. Cercetări mai recente însă afirmă şi altceva. În acest articol vom arunca o privire asupra studiilor legate de jocurile pe calculator şi ce efect au aceste jocuri asupra copiilor.

Un articol din 2013 afirmă că jocurile de acţiune precum Halo 4 sau Grand Theft Auto IV solicită atenţia şi o fac mai rapid decât alte activităţi, ajută la o procesare vizuală mai rapidă şi dezvoltă abilităţile cognitive.

Jocurile de strategie dezvoltă abilităţile legate de rezolvarea de probleme şi cresc nivelul creativităţii. Jocuri precum Angry Birds sau Bejewled II îl fac pe om mai relaxat şi alungă anxietatea. Acelaşi metastudiu afirmă că profilul jucătorului online nu afişează un om solitar şi rupt de lume; din contră, cei care joacă World of Warcraft sau Farmville sunt mai pregătiţi din punct de vedere social.

Explicaţia psihologică rezidă în faptul că în aceste tipuri de jocuri online eşti nevoit să iei decizii rapid: cu cine te aliezi, cum să conduci un grup de jucători, în cine să ai încredere.

Dar cum rămâne cu jocurile violente? Se pare că până şi acestea pot aduce beneficii persoanei. Un alt studiu citat în articolul menţionat mai sus afirmă că atunci când te joci jocuri violente în grup, asta te ajută să reduci sentimentele de ostilitate. Jocurile în care eşti nevoit să cooperezi cu alţii

reduc cogniţiile agresive iar jucătorii acestor tipuri de jocuri se comportă prosocial în afara orelor de joc.

Un studiu scris de un psiholog a căutat să vadă dacă există o legătură între violenţa din rândul tinerilor de 1217 ani şi jocurile pe calculator din ultimele două decenii. Studiul a concluzionat că rata violenţei în rândul tinerilor a scăzut odată cu creşterea violenţei jocurilor pe calculator.

Dar nu totul e roz în lumea jocurilor pe calculator. Alte studii au descoperit că totuşi există o legătură între violenţă şi jocurile video agresive. Un studiu din 2012 făcut pe jucători de Call of Duty 4, Condemned 2 şi Dirt 2 a găsit că există un nivel mai crescut de agresivitate în cei care jucau aceste titluri, nivel de agresivitate indus de stres. Un studiu din 2011 care a implicat jocurile Left 4 Dead 2, Fuel şi Conan a găsit că nu violenţa în sine a jocurilor îi face pe jucători să fie mai agresivi ci competiţia în care aceştia intră cu alţi jucători. Întrebarea care se pune atunci este „să mă mai joc pe calculator?”. Nu există un răspuns definitiv. Există avantaje şi dezavantaje în a te juca în faţa unui ecran sau pe tabletă.

Avantajele implică un mod de gândire analitic, reducerea anxietăţii în cazul anumitor jocuri, abilităţi de cooperare mai bune. Dezavantajele implică un nivel crescut al stresului şi ostilităţii în cazul anumitor jocuri şi dependenţa de starea de bine imprimată de timpul petrecut în faţa calculatorului. Ceea ce reduce problema la tipul de joc ales şi interacţiunea pe care acesta o are cu alţi jucători pe Internet.

Prof. Andreia Lungu

53

STIL DE VIAȚĂ

Efectele jocurilor pe calculator asupra copiilor

Demian Larisa Clasa a X-a F prof. Tămaș Corina

1.

1. Particulă încărcată cu sarcină pozitivă sau negativă, obținută prin cedare sau acceptare de electroni.

2. Partea de fizică în care sunt descrise fenomenele termice.

3. Asigură schimbul de substanțe între diferite organe ale corpului.

4. Reflectare sistematizată generalizată a unui ansamblu de cunoștințe și de idei, privind unele domenii ale realității obiective sau ale conștiinței sociale.

5. Variația energiei interne într-o interacțiune termică.

6. Lanț de atomi legați între ei prin valențe simple sau multiple.

7. Operația matematică ce poate fi definită ca o adunare succesivă.

8. Filosof și matematician grec.

1. ION, 2. TERMODINAMICA, 3. CIRCULATIA, 4. TEORIE, 5. CALDURA, 6. CATENA, 7. INMULTIRE, 8. PITAGORA

CURIOZITĂȚI

REBUS

54

Ciubotaru Roxana Andreea Pentru început pot să spun că de mică am fost intrigată de anumite subiecte care de obicei se legau de stele, ori de Universul pe care îl putem observa si cel ce se află în noi toți.

Universurile acestea fiind mai puțin cunoscute pentru complexitatea lor din cauza stadiului de studiu în care ne aflăm.

De aici, fizica cuantică fiind singura calea de a cunoaște ambele Universuri în același timp prin intermediul proiecției astrale.

Poate că te întrebi ce este proiecția astrală?

Proiecția astrală sau altfel numită dedublare astrala este o interpretare a experienței extracorporale obținută fie în starea de veghe, fie prin visare lucidă sau prin meditație profundă. Conceptul de Dedublare astrală (Proiecție Astrală) presupune existența unui alt corp, separat de corpul fizic, capabil să călătorească în planurile existenței.

Acest fenomen poate avea o explicație prin ceea ce prevede fizica cuantica, și anume inseparabilitatea cuantică, care demonstrează clar că în orice situație obiectele sunt cuplate între ele chiar dacă acestea sunt separate spațial.

Dar ce este cu exactitate inseparabilitatea cuantică explicată de un fizician?

Inseparabilitatea cuantică este un fenomen din fizica cuantică în care particulele elementare se corelează reciproc și interacționează între ele într-un mod previzibil, indiferent de cât de departe se află unele față de altele. Chiar dacă sunt separate în spațiu, două particule aflate într-o stare de inseparabilitate cuantică păstrează între ele o conexiune fundamentală prin care la orice acțiune efectuată asupra unei particule, cealaltă particulă pereche va răspunde instantaneu.

Acest comportament bizar al particulelor elementare care devin indisolubil legate între ele a fost denumit de către Einstein drept o „acțiune înfricoșătoare la distanță”, deoarece particulele elementare, în conformitate cu teoria relativității, nu pot interacționa instantaneu între ele. Teoria relativității afirmă că viteza maximă de transmitere a informației nu poate depăși viteza luminii în vid.

Dar atunci cum pot comunica între ele particulele elementare într-un mod practic instantaneu, indiferent de distanță?

Pentru început, Inseparabilitatea cuantică este un fenomen real, care a fost demonstrat în mod repetat prin diferite experimente. Dar Mecanismul din spatele acestui fenomen nu poate fi, deocamdată, explicat pe deplin în mod teoretic, deşi s-au conceput diferite teorii în acest sens.

Având în vedere că acest fenomen nu depinde de distanţă, se crede că ar exista factori invizibili, nedescoperiţi încă, care ar determina acest comportament ciudat ce se constată la nivel cuantic. Se poate cita aici teoria variabilelor ascunse care sugerează că ar exista variabile nedescoperite încă ce descriu starea unei particule şi care s-ar modifica instantaneu în momentul măsurării proprietăților cuantice ale altei particulei care este corelată cuantic cu acea particulă.

S-a sugerat și că inseparabilitatea cuantică ar acţiona în afara spatiului-timp pe care îl cunoaştem şi că ar fi un fenomen nonlocal. Mai mult, ar rezulta de aici că în cadrul Universului există interacţiuni între toate lucrurile.

Ultima mea idee asupra proiecției astrale pentru a înțelege în totalitate anumite lucruri este să încerci să le experimentezi și să înveți din acestea. Sper să vă fi motivat sa căutați si încercați sa găsiți mereu si partea științifică a lucrurilor chiar dacă aceasta este aproape imposibil de găsit.

55

CURIOZITĂȚI

Proiecția astrală

CURIOZITĂȚI

Piramida lui Keops Prof. Ciolte Daniela

Construcția piramidei lui Keops a durat 35 de ani și a fost nevoie de două milioane și jumătate de blocuri de piatră cântărind între două și 75 de tone fiecare.

Inițial avea o înălțime de 147 de metri, iar laturile bazei pătrate măsoară 23 de metri.

Astăzi, după milenii de eroziune, încă se mai înalță la 138 de metri. Intrarea se găsește la o înălțime de 17 metri, loc unde se află un coridor pe piatră îngust care pătrunde 100 de metri în interiorul monumentului până la prima încăpere.

Acolo urma să se afle faraonul în primul plan, dar de fapt, pentru a ajunge la adevărata cameră funerară, trebuie să urci un coridor lung de 32 de metri care duce la o întretăietură. De aici, un pasaj duce la o cameră intermediară cunoscută sub numele de Camera Reginei, iar Marea Galerie lungă de aproape 50 de metri și înaltă de peste 8 metri - duce la adevăratul amplasament funerar. Aici, într-o cameră de aproximativ 10 metri pe 5 metri, se află sarcofagul simplu de granit a lui Keops.

Kefren și-a construit monumentul funerar puțin mai la sud de tatăl său. Măsoară 120 de metri pe fiecare latură și fiind mai înclinat, ajunge la o înălțime de puțin peste 143 de metri.

Cele șapte minuni ale lumii antice au fost șapte celebre monumente de arhitectură: · Piramida cea mare de la Gizeh · Grădinile suspendate din Babilon · Templul Artemisei din Efes · Mausoleul lui Halicarnas · Statuia criso-elefantină a lui Zeus din Olimpia · Farul din Alexandria · Colosul din Rodos Dintre acestea, singura care s-a păstrat până astăzi este Piramida lui Keops (Marea Piramidă din Giza), iar existența Grădinilor suspendate este încă pusă sub semnul întrebării. Datele istorice ne arată că celelalte 5 minuni ale lumii au dispărut în urma unor dezastre naturale: Farul din Alexandria, Colosul din Rodos și Mausoleul din Halicarnas au fost distruse de cutremure, iar Templul Zeitei Artemis și Statuia lui Zeus au fost distruse de incendii.

Se află pe platoul Gizeh (Giza, Egipt) și a fost construită de către Faraonul Keops pentru a-i servi ca mormânt. A fost construită în jurul anului 2560 î.Hr.Astăzi, Piramida lui Keops, alături de celelalte piramide și de Sfinx, este inclusă în regiunea turistică a Platoului Gizeh.

În partea de nord a Egiptului, se află cele mai faimoase monumente, cele pe care Ptolomeii (domnitorii macedoneni ai Egiptului care au preluat puterea în secolul al IV-lea î.Hr.) le-ar fi dorit incluse între cele șapte minuni ale lumii. Acestea sunt piramidele din Gizeh construite de Keops, Kefren și Mikerinos, cei trei faraoni ai celei de-a patra dinastii care a condus Egiptul aproape tot secolul al XXVI-lea î.Hr. De fapt, platoul Gizeh (care se află cu 40 de metri mai sus decât câmpia și de unde se poate vedea vegetația deltei Nilului) fusese deja folosit ca o necropolă încă din perioada protodinastică, însă doar o dată cu acești trei faraoni mormintele regale au atins cea mai mare glorie.

56

Interesant...

Piramida a fost construită folosind ca unitate de măsură cotul piramidal și subdiviziunea sa, degetul piramidal (d.p.)(1/25 din cot).

Cotul piramidal = a zecea milioană parte din raza polară a Pământului.

Metrul = a zecea milioană parte dintr-un sfert de meridian terestru.

Degetul piramidal = 25,4264 mm iar degetul englez (inch sau țol) = 25,39956 mm.

Diferența este atât de mică încât 999d.p.=1000inch.

Latura piramidei = 9131,061625 degete.

Diagonala bazei = 12913,2711 degete.

Suma diagonalelor bazei = 25826,5422 = perioada în ani de precesie a echinocțiilor.

Deosebit de interesante sunt constatările făcute în legătură cu amplasarea pe teren a piramidei. Această amplasare este de așa natură, încât se poate admite că vechii egipteni cunoșteau foarte bine globul pământesc.

Cele patru fețe laterale ale piramidei sunt orientate către cele patru puncte cardinale.

Prelungirea diagonalelor bazei piramidei cuprinde, în sectorul nordic, întreaga deltă a Nilului, iar axa nord-sud a bazei piramidei împarte delta în două parți egale ca suprafață și formă.

57

CURIOZITĂȚI

Centrul bazei piramidei se aflăo pe paralela de 30 N, cu o foarte mică abatere și pe meridianul de o ' 31 7 E.Atât paralela cât și meridianul pe care se află centrul piramidei, traversează cea mai mare întindere de uscat, iar meridianul piramidei împarte uscatul în două părți egale. De aceea s-a emis părerea că ar fi fost mai just ca meridianul 0o să treacă prin axa piramidei decât pe la Greenwich.

Cele patru fețe ale piramidei sunt orientate către cele patru puncte cardinale.

Era suficient să se cunoască direcția nordsud. Problema nu este așa usoară pe cât pare, deoarece busola nu indică decât aproximativ polul magnetic (deviat la rândul său de polul geografic); Soarele, în mersul său aparent pe bolta cerească, descrie mereu arce diferite; Steaua polară nu corespunde exact cu prelungirea axei Pământului, care se deplasează mereu, descriind aproape o circumferință în aproximativ 25800 de ani ( după cum Pământul se apropie de o stea, această stea este considerată stea polară) Astronomul danez Tycho Brahe, în 1577, când a vrut să orienteze celebrul observator de la Uraniborg, după multe studii a amplasat observatorul cu o deviere de aproximativ 18' față de direcția nord-sud.

De asemenea Observatorul din Paris, amplasat în 1666, are o deviere de același ordin. Piramida are însă o eroare de aproape cinci ori mai mică.

Perimetrul bazei = 36524,246500 degete piramidale.

Dacă se consideră 100 degete piramidale egale cu o zi, obținem 365,2424650 durata exactă ( cu 7 zecimale ) a anului tropic. Înălțimea piramidei înmulțită cu 1 miliard ne dă distanța 148208000 km, care se apropie cel mai mult de distanța de la Pământ la Soare, considerată astăzi ca valabilă.

Unitatea de masură a piramidei, degetul piramidal, înmulțită cu o sută de miliarde ne dă lungimea pe care o parcurge Pământul pe orbita sa în 24 de ore.

CURIOZITĂȚI

Omul fulgerelor, o personalitate electrizantă Alexandru Pop XE prof. Daniela Ciolte

Ce sunt fulgerele?

Fulgerul este un arc electric luminos rezultat în urma unui proces de descărcare electrică intre nori cauzat de o diferentă de potential electrostatic. Acest fenomen meteorologic are loc în natură între nori încărcati cu sarcini electrice diferite.

Roy Cleveland Sullivan S-a născut in 1912 în S.U.A. si a lucrat ca pădurar. Acesta are propriul record in Guiness World Records ca persoana lovită de fulger de cele mai multe ori în timpul vietii.

Cu toate că probabilitatea de a fi lovit de un fulger de cel mult 2 ori in timpul vietii este sub 0, acest pădurar din Virginia a fost lovit de 7 ori in timpul vietii, supravietuind fiecărei lovituri.

Sansele ca un om sa fie lovit de un fulger o data e de 1:10000.În cazul în care loviturile de trăsnet au fost evenimente independente, probabilitatea de a fi lovit de sapte ori ar fi 1:100007 = 1:1028 Prima data, in 1942, si-a pierdut unghia degetului mare de la picior.Douazeci si sapte de ani mai târziu, a fost lovit de un fulger care ia pârlit sprâncenele. După încă un an, alt fulger i-a ars umărul. În 1972, fulgerul i-a aprins părul. În 1973, l-a azvârlit din masină. Al saselea fulger, in 1976, i-a vătămat glezna,

iar al saptelea l-a lovit in 1977, în timp ce pescuia, si l-a trimis la spital cu arsuri pe piept si abdomen.

Chiar daca el a supravietuit tuturor fulgerelor, Sullivan a murit la vârsta de 71 ani în circumstan e misterioase dintr-o rană prin împuscare la cap. În mod oficial, el s-a împuscat din cauza unei iubiri neîmpărtăsită, culcat în pat lângă sotia lui, care a fost cu 30 de ani mai tânără si se presupune că aceasta NU a observat moartea lui timp de câteva ore.

58

Realizat de Boloha Georgiana Clasa a IX-a E Prof. Beșleagă Anca

Apa regală este este un amestec de acizi minerali foarte puternici, numit de alchimiști așa , deoarece poate dizolva metale nobile ca aurul (fiind considerat “regele metalelor”) și platina .

Este formată din o parte concentrată de acid azotic și două părți concentrate de acid clorhidric.

Utilizări: - este folosit în gravură și analiză științifică - este folosit în special în purificarea și extracția aurului și platinei - este folosit pentru a curăța anumite mașini de laborator de particulele mici de metale -este folosit la recuperarea prețiosului m eta l d i n d i fe r i te d e ș e u r i ( a l i a j e , componente electrice sau electronice, etc.). În denumirea de "apă regală", recunoaștem tiparele gândirii alchimiștilor medievali: era nevoie de o apă regală pentru a veni de hac "regelui metalelor" - aurul. Interesant e faptul că niciunul dintre cei doi acizi nu poate dizolva, de unul singur, aurul; doar combinația dintre ei o poate face, deoarece, în amestec, fiecare acid îndeplinește un anumit rol și tocmai acestă "conlucrare" face posibilă dizolvarea metalului. Acidul azotic poate, în schimb, de unul singur, să dizolve argintul și metalele comune, o proprietate utilizată pentru a distinge aurul de alte metale, prin așa-numitul test cu acid.

Apa regala a fost descoperita Europa de catre alchimistul Pseudo-Gheber , când a amestecat sare cu vitriol (acid sulfuric). În Evul Mediu a fost folosit de alchimiștii care au încercat să găsească piatra filozofală .

Atunci când Germania a invadat Danemarca, în al doilea război mondial, chimistul maghiar George de Hevesy a primit sarcina de a ascunde medaliile castigate de Max von Laue si James Frond.

Acesta a pus medaliile într-un borcan cu apă regală și le-a pus pe un raft lângă restul substanțelor chimice, germanii au trecut cu vederea borcanele crezând că sunt doar substanțe chimice în ele. După război când Havesy a intrat în laborat și-a găsit acolo borcanul cu apă și aur a restituit aurul deținătorilor de drept pentru a-și reface medaliile premiului Nobel.

Bibliografie: https://dragallur.wordpress.com/2015/12 /31/elements-of-periodic-table-3-gold/ https://simple.wikipedia.org/wiki/Aqua_r egia

59

CURIOZITĂȚI

APA REGALĂ

CURIOZITĂȚI

Marele poet al culturii noastre a fost puternic atras de cunoştinţele ştiinţifice ale timpului său, acestea devenind uneori chiar izvor al propriei creaţii.

Manuscrisele eminesciene impresionează prin varietatea domeniilor abordate, dar şi prin gradul de elaborare a informaţiilor ştiinţifice, cuprinzând însemnări referitoare la matematică, fizică, astronomie sau ştiinţe naturale. S-au găsit scrieri care ilustrează preocupările lui pentru studiul, înţelegerea şi interpretarea unor concepte importante ale matematicii. În anul 1993 a apărut la Editura Academiei Române volumul al XV-lea din „Operele lui Mihai Eminescu”, sub îngrijirea lui Petru Creţia şi Dimitrie Vatamaniuc. Textele din acest volum sunt împărţite în două secţiuni: Fragmentarium şi Addena. La rândul lor, textele din Fragmentarium sunt împărţite şi ele în trei secţiuni. Printre textele din prima secţiune se găsesc şi cele referitoare la matematică, astronomie, fizică şi ştiinţe naturale. În textele redactate în primăvara şi vara anului 1883, poetul foloseşte „un limbaj de maximă concentrare, adesea criptic”.

Acestea „pot constitui importanţă şi interes pentru şcoala matematică românească”, deoarece în aceste însemnări Eminescu „matematizează cele mai variate domenii ale activităţii umane”. El afirmă că matematica este „Limba universală, limba de formule, adică de fracţiuni ale celor trei unităţi : timp, spaţiu şi mişcare”. În capitolul „Educaţie şi învăţământ” sunt însemnări despre „Operaţii aritmetice”, efectuând aceste operaţii după modelul timpului. La paginile 177 şi 178 găsim operaţii de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire.

De exemplu:

Poetului nu-i sunt străine nici fracţiile, „multiplicarea fracţiilor”, fracţii echivalente, operaţii cu fracţii. El este preocupat de înţelegerea fenomenului matematic şi chiar a matematizării celor mai variate domenii ale activităţii umane.

Referindu-se la numărul 1 spune că „cine a zis 1 a zis toată seria infinită a numerelor”. Despre algebră spune că „Algebra n-a putut să se ivească decât după ce literele au fost descărcate de rolul de-a însemna numere concrete”. În opinia lui, „Matematica este o abstracţiune a mecanicii”. În capitolul „Elemente de calcul diferenţial”, ocupându-se de raportul dintre finit şi infinit, face o serie de însemnări caracteristice profunzimii gândirii sale. De exemplu: „Orice mărime finită faţă cu infinitul este zero. De aceea sentimentul de adîncă nimicnicie care ne cuprinde faţă cu Universul”. „O mărime concretă adunată c-o mărime infinită dă o mărime infinită”. „O mărime concretă din care se scade o mărime infinită dă un rest negativ în infinit”. „O mărime concretă multiplicată c-o mărime infinită creşte în progresiunea mărimii infinite”. „O mărime concretă divizată printr-o mărime infinită dă zero”.

60

prof. Marius Crăciun

61

CURIOZITĂȚI

În „Teoria ecuaţiunii” interpretează fenomenele umane prin ecuaţii matematice astfel: „Orice moment din viaţa universului e ecuaţiunea momentului următor”. „Orice moment din prezent e ecuaţiunea momentului trecut”. „Nu cunoaştem decât raporturi dintre finit şi finit-ecuaţiunea”. „ecuaţiunea fizică: frumuseţea” „ecuaţiunea socială: echitatea” „ecuaţiunea psihologică: lupta şi economia” „ecuaţiunea intelectuală: omnilateralitatea, cultura ” „ecuaţiunea comercială: preţul fix” „ecuaţiunea comercială: dobânda legală” Năzuinţa sa supremă este „ Teoria ecuaţiunii universale ”.

Influenţa matematicii în gândirea eminesciană este ilustrată în următoarele versuri: „Iar colo batrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate -------------------------------Universul fără margini e în degetul cel mic, Căci sub frunte-i viitorul şi trecutul se încheagă Noaptea-adînc-a veciniciei el în şiruri o dezleagă; Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr.

-------------------------------Şi din roiuri luminoase izvorând din infinit, Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit, -------------------------------Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsoară cu cotul, În aceea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul.

-------------------------------Unul e în toţi; tot astfel precum una e în toate; Deasupra tuturora se ridică cine poate.” („Scrisoarea I”) „Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit;” („Scrisoarea II”) „Pân-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere;” („Scrisoarea V”) Sfera în universul poetului este infinită, cubul este finit.

Poezia „Glossă” seamănă cu o demonstraţie matematică, în care trecutul exprimă ipoteza, viitorul este concluzia, iar zădărnicia este demonstraţia. „Viitorul şi trecutul Sunt a filei două feţe Vede-n capăt începutul Cine ştie să le-nveţe; Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zădărnicie Te întreabă şi socoate.”

Există în arta poetică mici poeme de formă fixă: sonetul, rondelul şi trioletul în care matematica joacă un rol fix.

Eminescu s-a înscris şi în rândul celor mai mari sonetişti, cu arhicunoscutul sonet „S-a stins viaţa...” (Sonetul este un mic poem de 14 versuri de aceeaşi măsură, cu versuri de 11 silabe, cele 14 versuri alcătuiesc 4 strofe, primele două fiind catrene şi ultimele terţine. Catrenele au numai două rime, aceleaşi în ambele strofe, terţinele au în total trei rime).

Eminescu a reunit poezia cu ştiinţele naturii şi istoria şi de aceea poeziile lui ne oferă un orizont mult mai vast pe care sufletul omenesc îl cuprinde şi-l apropie.

CURIOZITĂȚI

Matematica Matematica, unul din obiectele prioritare studiate de elevi pe parcursul școlii, este în primul rând știința exactă cu ajutorul căreia putem rezolva de la probleme elementare, fie ele și cele de zi cu zi: să nu fim înșelați de vânzatoare când primim restul, să știm cum să ne administrăm veniturile, până la unele calcule de dificultate ridicată. Matematica ne ajută în r e z o l v a r e a p r o b l e m e l o r, f i i n d indispensabilă în rezolvarea lor. Roger Bacon scria în 1267 că matematica este "poarta și cheia știintelor". Prin prisma ei putem găsi cel mai scurt și mai sigur drum pentru atingerea oricarui scop.

Cu timpul, matematica este cea care ne modelează modul de a gândi, de a reacționa, de a aprecia o situație, de a ne rezolva problemele, care în zilele noastre se ivesc din ce în ce mai des.

După părerea mea, toate problemele au în comun un principiu simplu: acela de a te obliga sa gândești cât mai mult, cu timpul să capeți experiență pentru a fi din ce în ce mai bun. Majoritatea problemelor pot fi rezolvate prin diferite metode, însă rămâne la aprecierea fiecăruia care este metoda optimă.

Matematica ne obliga să gândim logic, pentru a ne “antrena” , pentru a ști să ne descurcăm oriunde si oricând la apariția unei situații, cu care poate nu ne-am mai întâlnit până acum. Încercând să înțelegem cât mai bine

esența matematicii, putem deveni capabili să facem față unor situații care în trecut poate ni se păreau imposibil de depășit. Să luăm exemplul jocurilor pe calculator, care au nevoie de clacule matematice pentru a putea fi jucate și mai ales pentru a putea desemna câștigătorul. Orice om se lovește de matematică zilnic, chiar dacă uneori nu conștientizăm, chiar și cele mai banale activități pe care le facem, sau orice lucru cât de mic ar fi el, putând fi reprodus matematic, prin diverse metode. Fie că sunt instalatori, constructori, ingineri sau profesori oamenii vor avea întotdeauna nevoie de matematică, nu numai pentru gestionarea banilor ci și pentru calcularea zilelor de concediu, sau pentru a socoti în cât timp iși poate achita creditul pentru mașina cea nouă.

Iar dacă un matematician se poate descurca fără facultatea pe care un doctor a absolvit-o, acesta din urmă nu iși poate desfășura activitatea dacă nu are la bază niște cunoștiințe de matematică. Este imposibil să obținem o slujbă bună dacă nu avem cunoștiințe solide de matematică, deoarece ea stă la baza oricărei alte științe, într-un fel sau altul. În ziua de azi angajatorii caută oameni competenți, capabili, pentru a le reprezenta afacerile cu succes.

62

·

· · ·

Într-o zi, pe când făcea baie, şi-a dat seama că a descoperit celebra sa lege: un corp scufundat într-un fluid este împins de fluid, de jos în sus, cu o forţă egală cu greutatea volumului de fluid dislocat de către corp. În momentul în care Arhimede a descoperit intuitiv acest principiu, pe când înnota, s-a reîntors la mal şi s-a îndreptat gol spre casă, strigând: Evrika!

Euler avea darul de a calcula în minte fără eroare. Avea o memorie atât de bună, încât putea să spună pentru ediţia din Eneida pe care o posedă, cu ce vers începe o anumită pagină şi cu ce vers se termină.

Newton dezlega probleme în vis; Gauss știa sa calculeze înainte de a vorbi; Lagny, un matematician francez mai puțin cunoscut era pe patul de moarte, la un moment dat cei din jur nu mai știau dacă e viu sau mort așa că l-au întrebat „Cât face 12 ori 12 ?” Acesta a raspuns „124”, și-a murit.

Micle Florina, X D prof. Daniela Ciolte

63

CURIOZITĂȚI

După cum este și normal, angajatorii iși urmăresc interesul caută indindivizi cu cât mai multe perspective, calități, care se dobândesc printr-o minte stralucită. Chiar dacă nu toată lumea urmează după terminarea liceului o facultate cu profil real (de matematică), timpul nu este niciodată pierdut pentru a învăța. Tehnologia din zilele noastre ne oferă multe variante atractive prin care putem învăța mai multă matematică.

Matematica este și un joc al minții, un joc frumos pentru că nu câștigi întotdeauna, fiind astfel mereu o provocare. Vrei să fi învingător iar asta nu se va întâmpla decât dacă devii creator, setea de cunoaștere să-ți fie de nepotolit, mintea să fie de diamant și voința de oțel. „Matematica este muzica rațiunii”, spunea James Joseph Sylvester, un matematician englez. Cu toate acestea, mulți consideră matematica plictisitoare, o înșiruire de teoreme, teorii, fracții si ecuații care par sa nu aibă nici o legatura cu lumea reală. Însă există o mulțime de curiozități matematice care ar putea face pe oricine interesat de aceasta: · Zero este singurul numar care nu poate fi reprezentat prin cifre romane; · În jur de 3.000 de persoane, reprezentând 10% dintr-un eșantion, au ales cifra 7 ca număr favorit. Al doilea cel mai plăcut număr este 3; · În Thailanda, “555” este folosit pe post de “hahaha”. Cuvântul pentru cifra 5 se pronunță “ha”; · Când Arhimede era preocupat de o problemă, uita unde se află, să mănânce sau să facă orice altceva în afară de găsirea unei soluţii.

CURIOZITĂȚI

Inteligența artificială

Inteligența artificială devine tot mai prezentă în viața noastră și remodelează permanent lumea în care trăim. Inițial părea a fi un subiect science-fiction, cu mașini care pot vorbi și pot gândi, însă progresele din acest domeniu de cercetare informatică au arătat că aparent, orice este posibil.

Definiția cea mai acceptată a inteligenței artificiale a fost dată de John McCarthy în 1955: “o mașină care se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om”. O trăsătură des întâlnită a inteligenței artificiale este că sistemul respectiv este capabil să învețe, cu sau chiar fără ajutoare externe, cu scopul de a se îmbunătăți permanent. Această învățare presupune utilizarea unor algoritmi care identifică modele pe baza datelor primite, așa încât mașinile să poată lua decizii și să facă predicții, devenind astfel ”inteligente”, nemaifiind necesară reprogramarea pentru fiecare acțiune în parte. În cazul ființei umane, luarea deciziilor în situații noi, nemaiîntâlnite, este câteodată atât de dificilă. Oamenilor le este greu să urmeze mereu șabloane și scheme de lucru, intervine deseori și latura sentimentală, pe când mașinăriile se adaptează ușor oricăror schimbări ale datelor de intrare.

Metodele de învățare mașină sunt integrate în diverse aplicații medicale complexe, cum ar fi analiza genomului, în scopul prevenirii bolilor, diagnosticarea depresiei pe

baza unor modele de vorbire sau identificarea persoanelor cu tendințe de sinucidere. Învățarea profundă imită rețelele neuronale ale creierului uman, pentru a da sens unor modele chiar și atunci când lipsesc detalii iar datele disponibile sunt insuficiente, putându-se crea confuzii. Pentru a obține rezultate bune, sunt necesare multe date și o putere extraordinară de calcul. Se crede că această inteligență artificială va rezolva marile probleme ale omenirii, cum ar fi cele energetice, poluarea, sărăcia sau bolile grave.

Marile companii investesc masiv în domeniu, iar toate serviciile foarte populare (ex: Google, Microsoft, Facebook) au în spate astfel de tehnologii. Inteligența artificială este deja prezentă în serviciile de callcenter, înlocuind persoanele angajate, sau în cazul sistemelor autopilot ale mașinilor, permițând computerelor să învețe, să evolueze și să răspundă la situații neprevăzute, pe care un șofer uman nu ar fi capabil să le gestioneze.

Indiferent de domeniu, prin sisteme automatizate, inteligența artificială va juca un rol important în viitor iar roboții vor reprezenta o forță de muncă imensă. Important este să fie coordonați corespunzător, în folosul omenirii și nu în scopul distrugerii ei. prof.dr. Ioana Timiș http://www.stiintaonline.ro; http://www.go4it.ro/inteligenta-artificiala; http://www.yoda.ro/online

64