Verbe vii

Argument Revista catedrei de limba și literatura română de la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu'', VERBE VII, își propune, încă din numărul de debut, să constituie o oglindă a tuturor activităților catedrei. În ultimii ani, proiectele pe care membrii catedrei de română le-au desfășurat au fost extrem de variate, de interesante și de instructive astfel încât ar fi păcat ca toate acestea să se piardă în negura vremurilor.

De aceea, ne-am hotărât să le facem cunoscute și să le protejăm de intrarea în uitare, promovându-le prin această revistă.

Ne-am hotărât, încă dintru început, ca paginile acestei reviste să se constituie într-un cadru propice pentru colaborare, pentru lucru în echipă și pentru armonizarea ideilor și practicilor pe care vrem să le facem cunoscute.

Revista constituie, de asemenea, un bun prilej pentru ca tinerii talentați din colegiul nostru să scoată la lumina tiparului creațiile proprii, dând posibilitatea colegilor lor să le citească și să le aprecieze. VERBE VII poate fi, în acest caz, o bună rampă de lansare în lumea plină de neprevăzut, de fantastic și de minuni a scrisului.

Speranța noastră, a profesorilor de română și de latină, este că această revistă va aduce un suflu nou în conștiința culturală a elevilor și va constitui o oportunitate, atât pentru noi cât și pentru elevii noștri. Încheiem dorind viață rodnică și lungă revistei VERBE VII! prof. Ardelean Mirela șef catedră Limbă și Comunicare

Manifestare cultural-artistică „Me Som Rrom”

Pe 8 aprilie se sărbătoreşte „Ziua internaţională a rromilor”, o dată aleasă după organizarea primului Congres al rromilor de pretutindeni, care s-a desfăşurat la Londra în 1971.

Roata cu spiţe „chakra“ a fost adoptată atunci ca simbol al etniei romani. Tot atunci a fost adoptat, ca Imn internaţional al rromilor, cântecul „Gelem, gelem”. În versiunea de atunci, cântecul era al cântăreţei şi actriţei Olivera Vuco, din cunoscutul film iugoslav al anilor '60 „Am întâlnit și țigani fericiți”.

Tot în 1971 a fost adoptat şi steagul internaţional al rromilor. Steagul are jumătatea de jos verde – simbol al câmpurilor înverzite şi jumătatea de sus albastră – simbol al cerului senin. La mijlocul steagului este o roată, care simbolizează soarta şi nomadismul tradiţional, în relaţie cu spaţiul originar, al Indiei.

De atunci, au avut loc mai multe congrese mondiale ale rromilor, având ca scop standardizarea limbii romani, obținerea de compensații pentru suferințele din al Doilea Război Mondial, îmbunătățirea situației educaționale, revendicarea drepturilor civile ale rromilor, păstrarea culturii și limbii romani.

Cu prilejul „Zilei Internaționale a Rromilor”, în sala de spectacole a Casei Tineretului Baia Mare a avut loc vineri, 8 aprilie 2016, o manifestare cultural-artistică „Me Som Rrom”.

Evenimentul a fost realizat cu sprijinul domnului Cătălin Cherecheș, primar al Municipiului Baia Mare. Colegiul Național „Mihai Eminescu” s-a implicat în desfășurarea programului intercultural alături de alți parteneri precum: Asociația Young Roma Maramureș, Fundația Baia Mare - Capitală Europeană a Culturii 2021, Fundaţia Hope and Homes for Children, Centre for Social Transformation, Fundația Județeană Pentru Tineret Maramureș, Liceul de Arte, Grădinița cu program prelungit „Otilia Cazimir”, Palatul Copiilor, Lorand Coza.

Evenimentul a fost susținut de prestația deosebită atât a elevilor de etnie rromă, cât și a elevilor cu talente deosebite de la Colegiului Național „Mihai Eminescu” ce fac parte din grupul țintă al proiectului „Incluziunea Socială a Copiilor prin Acces la Educație”, finanţat cu sprijinul financiar al Programului RO10 – CORAI, program finanţat de Granturile SEE 2009 – 2014 şi administrat de Fondul Român de Dezvoltare Socială (FRDS). În sprijinul derulării acestei manifestări au mai fost implicați și voluntarii din cadrul Centrului de voluntariat al Colegiului Național „Mihai Eminescu”. În derularea spectacolului s-au putut urmări dansuri tradiționale și cântece cu un repertoriu specific etniei rrome și spațiului românesc maramureșean. Talentul copiilor a fost exprimat prin joc de rol, expunerea unor picturi, fotografii, vizând cultura tradițională rromă. Elevele din clasa a X-a G, profil pedagogic, ale Colegiului Național „Mihai Eminescu” s-au remarcat prin frumusețea portului popular maramureșean, prin mișcare scenică și glas autentic specific valorilor neamului românesc.

Prin această activitate s-a urmărit îmbunătățirea gradului de comunicare dintre tinerii și adulții de culturi diferite prin participarea comună la activități culturale specifice rrome și românești cu prilejul „Zilei Internaționale a Rromilor”.

FIȘĂ DE ACTIVITATE 1

Săptămâna „Şcoala Altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun”

1. Titlul activităţii: „Împreună de Ziua Internațională a Rromilor” 2. C o o r d o n a t o r u l / C o o r d o n a t o r i i activităţii: Director general- Crăciun Marius, Director adj. Vasilescu Ileana, prof. Gavra Anca – Colegiul Național „Mihai Eminescu”; Lect. Univ. Dr. Ilie Gherheș – Muzeul de Etnografie și Artă Populară, Muzeul Satului; Asist. social Ștețco Gabriel , Director general- Gavra Bogdănel – Consiliul Local Baia Mare – Serviciul Public Asistență Socială; Mihaly Loredana – Asociația Tinerilor Rromi „Young Roma Maramureș”; Inspector Proiecte Educaționale, Activitate formală și Non Formală, Bănică Amelia 3. Data desfăşurării: 8 aprilie 2014 4. Durata activităţii: 3 ore 5. Grupul ţintă: etnicii rromi, elevi de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”

6. Parteneri implicaţi: 1. Asociația Tinerilor Rromi „ Young Roma Maramureș” 2. Consiliul Local Baia Mare – Serviciul Public Asistență Socială Baia Mare 3. Inspectoratul Școlar Județean Maramureș 4. C o l e g i u l N a ț i o n a l „ M i h a i Eminescu” Baia Mare 5. Muzeul de Etnografie și Artă Populară – Muzeul Satului Baia Mare 6. Mass-media: eMaramureș, Graiul Maramureșului

7. Obiectivele: Eliminarea barierelor dintre comunitatea etnică rromă minoritară și populația majoritară în vederea creșterii coeziunii sociale; Creșterea stimei de sine în rândul etnicilor rromi prin implicarea acestora în activități cultural-artistice cu prilejul Zilei Internaționale a Rromilor;......

Promovarea culturii tradiționale românești și rrome;

8. Resursele: a. U m a n e : D i r e c t o r g e n e r a l Crăciun Marius, Director adj.

Vasilescu Ileana, prof. Gavra Anca – Colegiul Național „Mihai Eminescu”; Lect. Univ. Dr. Ilie Gherheș – Muzeul de Etnografie și Artă Populară, Muzeul Satului; Asist. social Ștețco Gabriel , Director general- Gavra Bogdănel – Consiliul Local Baia Mare – Serviciul Public Asistență Socială; Mihaly Loredana – Asociația Tinerilor R r o m i „ Yo u n g R o m a Maramureș”; Inspector Proiecte Educaționale, Activitate formală și Non Formală, Bănică Amelia b. Materiale: costume tradiționale, bucate specifice românești, ambient muzical,elementele culturale din cadrul Muzeului Satului 9. Descrierea activităţii: Elevii Colegiului Național „Mihai Eminescu”, în straie tradiționale românești, în calitate de gazde, îi întâmpină pe etnicii rromi cu pâine și sare, în semn de dragoste, bunătate și omenie.Vor fi prezentate elemente de tradiție românească prin vizitarea Muzeului Satului și prin activități artistice folclorice – dansuri, cântece, pricesne. Etnicii rromi vor prezenta tradiții și obiceiuri specifice etniei lor, imnul rromilor, o suită de dansuri tradiționale.

10. Rezultate aşteptate: Promovarea culturii tradiționale rrome în rândul populației majoritare, dar și promovarea culturii tradiționale române în rândul populației minoritare.

11. Modalităţi de evaluare a activităţii: -discuții libere între toți participanții prezenți la activitate -chestionare, impresii 12. Rezultate înregistrate: Consolidarea legăturilor prin crearea unei punți între minoritatea rromă și populația majoritară, creșterea stimei de sine în rândul populației minoritare și îmbunătățirea gradului de comunicare între tinerii și adulții de etnii diferite.

FiȘĂ DE ACTIVITATE 2

Săptămâna „Şcoala Altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun”

1. Titlul activităţii: „Din refolosibil – Nou!” 2. C o o r d o n a t o r u l / C o o r d o n a t o r i i activităţii: Prof. Gavra Anca și Prof.

Preșcolar Pavel Oana 3. Data desfăşurării: 11 aprilie 2014 4. Durata activităţii: 4 ore 5. Grupul ţintă: preșcolari, elevi, educatoare, profesor, părinți 6. P a r t e n e r i i m p l i c a ţ i : C o l e g i u l Național „Mihai Eminescu”, Grădinița cu program prelungit „Otilia Cazimir” Baia Mare

7.

-

Obiectivele: să confecționeze produse utile folosind materiale reciclabile implicarea părinților în activități practice desfășurate cu copiii

9.

Descrierea activităţii: Activitatea are ca motto: „Am primit lumea ca o moștenire pe care nu-i îngădui nimănui să o deterioreze, ci pe care fiecare generație este obligată să o lase mai bună posterității” J. Joubert P Din lucruri pe care aruncându-le, poluăm Pământul (sticle de plastic, CDuri, sticlă, hârtie, saci, cutii de conserve, dopuri etc.) minți ingenioase și inimi curate pot face minuni. Din materiale reciclabile s-au confecționat obiecte utile.

10.

Rezultate aşteptate: Prin implicarea preșcolarilor și elevilor în acțiuni de protejare a mediului sperăm să obținem o reducere esențială a poluării și o mai bună protejare a apelor și a spațiilor verzi, tot mai agresate cu poluatori în ultima perioadă.

11.

Modalităţi de evaluare a activităţii:

-produse ale activității elevilor, realizarea de panouri tematice; -elaborarea unor fișe de activitate, de către fiecare responsabil al proiectului/..... proiectelor, din care reiese desfășurarea activităților derulate; 12.

Rezultate înregistrate: Copilul de azi, care cunoaște valoarea unei bucăți de hârtie, a unei sticle sau a unui recipient din material plastic va fi cetățeanul de mâine care va ști să utilizeze rațional fiecare lucru.

FiȘĂ DE ACTIVITATE 3

Săptămâna „Şcoala Altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun”

1. Titlul activităţii: „Cuvinte printre note muzicale” 2. C o o r d o n a t o r u l / C o o r d o n a t o r i i activităţii: Gavra Anca 3. Data desfăşurării: 8 aprilie 4. Durata activităţii: 2 ore 5. Grupul ţintă: elevii clasei a IX-a C 6. Parteneri implicaţi: Răzvan Pașca, fost participant la Concursul „Vocea României” și Graiul Maramureșului

7. Obiectivele: - dezvoltarea simțului artistic și a gustului pentru frumos - să aplice criterii estetice și morale în aprecierea valorilor 8. Resursele: a. Umane: Prof. Gavra Anca, artist Răzvan Pașca, elevii clasei a IX-a C b. Materiale: chitară, pian,sala festivă 9. Descrierea activităţii: Elevii clasei a IX-a C de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” l-au avut ca invitat surpriză pe fostul concurent de la „Vocea României”, Răzvan Pașca. Cântărețul le-a împărtășit tinerilor din experiența și proiectele lui muzicale. I-a bucurat pe elevi cu interpretările sale. Alături de el a cântat și eleva Diana Goci, din clasa a XII-a D.

10.

Rezultate aşteptate: Muzica (sunetele) poate acționa direct asupra stării generale psihice și mentale, deci – implicit – asupra sistemului imunitar .

Muzica este o modalitate de a pătrunde în nucleul fiecărei celule, de a o face să vibreze la unison cu armonia întregului.

Muzica scoate la iveală emoții, uneori uitate sau ascunse cu mult timp în urmă.

Este un factor important care ajută la relaxare și la reducerea stresului.

11.

Modalităţi de evaluare a activităţii: -

Interviu Impresii Înregistrări video și audio

12.

Rezultate înregistrate: Ca instrument de dezvoltare personală, muzica a contribuit la creșterea capacitaților cognitive (atenție, memorie), psihomotorii (agilitate, coordonare, mobilitate) și socioafective.

FiȘĂ DE ACTIVITATE 4

Săptămâna „Şcoala Altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun”

1. Titlul activităţii: „Itinerar prin inima munților” 2. Coordonatorul/Coordonatorii activităţii: Gavra Anca 3. Data desfăşurării: 10 aprilie 4. Durata activităţii: 14 ore 5. Grupul ţintă: elevii clasei a IX-a C 6. Descrierea activităţii: Construită după Primul Război Mondial

doar pentru a transporta lemnul, Mocăniţa încă este folosită – în mod surprinzător – în scopul original. În zilele noastre, în ciuda vârstei sale înaintate, locomotivei cu aburi i s-a mai dat o sarcină: aceea de a transporta turiştii. Elevii mai multor clase din Colegiul Național „Mihai Eminescu” au parcurs un itinerar în inima munților.

Experiența a fost una de neuitat. Elevii au fost cuprinși de voie bună, cântec etc.

Relieful se constituie atât ca atracție turistică de sine stătătoare, stimulând practicarea drumeției, alpinismului, odihnei și recreerii, speoturismului cât și în suport pentru alte elemente de potențial (hidrografic, floră, faună).

7. Rezultate aşteptate: - stimularea practicării drumeției, odihnei și recreerii; Haltele, măreţia munţilor şi pădurile neîmblânzite, râurile sălbatice care concură cu zgomotul şi sunetele trenului, cherestegiii, trenul însuşi cu

mecanicul său, toate sunt motive de distracţie, de aventură, de încântare. În acest tren, oricine trebuie să uite destinaţia, timpul care se presupune că trece până la sfârşitul liniei, orarul şi alte griji cotidiene din viaţa noastră modernă şi nebună.

8. Rezultate înregistrate: Elevii au fost impresionați de această călătorie în timp, admirând natura și întreaga bogăție a acesteia. Această incursiune în spațiul montan a fost prilej de relaxare, odihnă și, totodată, prilej de a stârni interes vizând acțiuni de cercetare.

1 Decembrie-zi luminată Daiana NEMEȘ Clasa a XI-a D COORDONATOR: prof. Mihaela POPAN COLEGIUL NAȚIONAL ”MIHAI EMINESCU”, BAIA MARE, MARAMUREȘ Așa cum bine știm, ziua de 1 Decembrie este Ziua națională a României. Este ziua noastră, ziua paradei militare, ziua în care ne aducem aminte că suntem români, când patriotismul este mult mai înflăcărat, când ne place să arborăm tricolorul.

Pentru mine, 1 decembrie este o zi încărcată de istorie, o zi care a marcat pozitiv poporul român și o zi pe care trebuie să o păstrăm cu sfințenie și să o sărbătorim an de an.

Marea Unire din 1918 a reprezentat un moment crucial în dezvoltarea poporului român, fiind rezultatul muncii și luptelor întregului popor român și nu doar a unei singure persoane. Elanul românilor a dus la împlinirea unui țel de mult urmărit și, implicit, la păstrarea tradițiilor și a valorilor culturale ale poporului român.

Această zi îmi trezește sentimente de melancolie, dar și de admirație pentru soldații care au luptat pe front și și-au dat chiar și viața pentru iubita lor țară.

Este o zi în care fiecare cetățean sărbătorește libertatea poporului român.

Sunt mândră că fac parte din

această frumoasă țară care are o istorie bogată, care are cu ce să se mândrească.

Trăiesc într-o țară minunată, cu oameni muncitori și frumoși. Țara mea are munți înalți cu păduri ca smaraldul, dealuri cu miresme de struguri, câmpii aurite cu lanuri de grâu. Am tradiții moștenite de la străbuni, colinde frumoase, obiceiuri și datini pe care nicio țară nu le are. Sunt mândră de țara mea pentru că avem sportivi buni care au ridicat steagul țării mele pe cele mai înalte culmi, avem cei mai deștepți copii, deoarece mereu ne reprezintă la olimpiade internaționale.

Când simțiți că alte nații vor să vă înjosească, dragi români, gândiți-vă că suntem stăpâni aici, că doar aici Brâncuși vă așteaptă la Masa Tăcerii, că aici este Coloana Infinitului și o Poartă a Sărutului. De 1 Decembrie aduceți-vă aminte că doar pe aceste plaiuri florile de cireș au parfumul lor aparte atunci când se scutură și în văzduhuri se aud acordurile cântecelor lui Ciprian Porumbescu sau Enescu. Doar aici te poți simți TU, ROMÂN ADEVĂRAT, acasă la tine.

1 Decembrie răsună Paula SZILAGYI Clasa a XI-a D COORDONATOR: prof. Mihaela POPAN COLEGIUL NAȚIONAL MIHAI EMINESCU, BAIA MARE, MARAMUREȘ 1 Decembrie…, o zi cu rezonanţă, cu o însemnătate colosală pentru întreg poporul român, ziua în care ar trebui să ne amintim de faptul că pentru a pronunţa cuvântul „român” sau „România” au trebuit să treacă ani de lupte şi nedreptăţi, ani în care nenumărate vieţi au fost pierdute pentru unificarea acestei minunate ţări în care românii trăiesc în prezent.

De multe ori, în viaţa cotidiană auzim cuvinte cum ar fi: „trăim în România, normal că nu se poate...” nişte cuvinte nedrepte care nu caracterizează românul. Suntem frumoşi, suntem harnici, suntem curajoşi, iar istoria bogată şi frumoasă a acestei ţări poate atesta acest fapt.

Provenim dintr-un popor care nu a cunoscut laşitatea şi frica, un popor care a fost fruntaş întotdeauna şi care a dat naştere unor eroi, unor genii şi unor

personalităţi demne de admirat şi care au îmbogăţit cultura românească din toate punctele de vedere: literar, folcloric, sportiv, artistic, religios şi lista poate continua. Ziua de 1 decembrie o sărbătorim cu toţii prin parade, cântece, poezii şi cu un mare patriotism care, de cele mai multe ori, este limitat doar la ziua respectivă, iar apoi revenim la anostul cotidian în care ne reluăm părerea în ceea ce priveşte România, sub toate aspectele ei.

România este o ţară minunată, care ne bucură zilnic cu peisajele ei remarcabile, în care Carpaţii trăiesc de milioane de ani ascunzând cele mai feerice privelişti, unde „Valurile Dunării” dansează lent eternul vals şi unde Marea Neagră lasă soarele să dea naştere unor apusuri sublime şi unor noi răsărituri zi de zi...

SĂ FIM ROMÂNI ÎN ROMÂNIA Lorena GHIȘE, Clasa a XI-a D COORDONATOR: prof. Mihaela POPAN COLEGIUL NAȚIONAL ”MIHAI EMINESCU”, BAIA MARE, MARAMUREȘ

1 Decembrie, o zi în care poporul român îşi sărbătoreşte ţara şi se bucură că a avut ocazia de a se naşte pe meleagurile acesteia, ca orice român adevărat.

Român adevărat înseamnă să-ţi aperi ţara şi să nu o părăseşti pentru falsa impresie a traiului mai bun de pe meleagurile străine. Ce motive ai pentru a te convinge că e mai bine să rămâi? Uite câteva dintre ele: poţi să munceşti în această ţară, luându-l exemplu pe omul care chiar este mândru că face parte din populaţia acestei ţări, ţară care se aseamănă unei păduri care are şi uscăciuni, întradevăr, acestea simbolizând punctele vulnerabile, prezente în orice ţară a Pământului, dar şi puncte tari. Să fugi de responsabilitităţi când ţara ta are nevoie de prezenţa ta, de prezenţa tuturor românilor mândri de a purta acest nume? Un român adevărat este asemenea celui mai bun prieten: nu se îndepărtează când este nevoie de prezenţa lui, întorcându-se doar atunci când fericirea este în toi.

Sunt de părere că problemele economice n-ar trebui să alunge cetăţenii care-şi ascund naţionalitatea atunci când emigrează pe teritoriile altor ţări, ci ar trebui să-i unească mai mult pe români să muncească împreună pentru a contribui la schimbarea traiectoriei acestei ţări.

Când ştii că eşti cu adevărat român? Atunci când munceşti din răsputeri, cu probabilitatea ca încercarea ta să dea greş, dar rămâi şi continui s-o faci, cu ideea implementată în minte: Îmi iubesc ţara!

Un om cu adevărat demn să poarte denumirea de “român”, nu este acela care-şi strigă mândria în stradă în data de 1 Decembrie, ci acela care o demonstrează în fiecare zi prin contribuţia sa la viitorul zilei de mâine al ţării. De ce alegem mereu calea cea mai uşoară şi în loc să ne construim o viaţă ruptă din basme aproape de cei dragi, fugim de muncă? Pentru ca mai apoi să ne plângem că ne este dor de cei dragi, dar am fost nevoiţi să plecăm? Iar când se apropie 1 Decembrie, ieşim în stradă și fluturăm drapelul ţării ca adevăraţi patrioţi… Nimeni nu este obligat să plece şi niciunui om nu i-a fost luat dreptul de a-şi iubi ţara până în ultima zi în care este capabil să spună: Îmi iubesc ţara!

FII UN ROMÂN ADEVĂRAT ÎN FIECARE ZI ŞI NU-ŢI IUBI ŢARA DOAR O DATĂ PE AN!!!

1 Decembrie voios Ioana STOICA Clasa a XI-a D COORDONATOR: prof. Mihaela POPAN COLEGIUL NAȚIONAL ”MIHAI EMINESCU”, BAIA MARE, MARAMUREȘ

Țara noastră-i minunată Nu-i alta ca ea în lume…

Se numește România Și-are cel mai frumos nume.

Trăiască Țara Românească, Trăiască și-orice om din ea…

Ce n-a uitat să prăznuiască Pe-ntâi decembrie - patria.

Scumpă-i Țara Românească, Mândri suntem noi românii!!!

Nu avem măsură-n lume, Cinstim patria, străbunii... În veci, de-a pururi ne-om ura Un „La mulți ani!” adevărat… În ziua cea națională, Care pe toți ne-a adunat.

1 Decembrie Mihaela Ana PINTEA Clasa a XI-a D COORDONATOR: prof. Mihaela POPAN COLEGIUL NAȚIONAL ”MIHAI EMINESCU”, BAIA MARE, MARAMUREȘ

Azi e ziua României, Ziua ţării ce-o iubesc.

Ziua-n care toţi românii Cinstesc şi sărbătoresc.

Scumpă ţară românească, Loc în care ne-am născut, Cu un neam de viţă aleasă Te mândreşti de la-nceput.

Românie minunată, Ai uimit o lume-ntreagă Cu ale tale bogăţii Munţi, podişuri şi câmpii.

Pe final, mărturisesc, Că sunt mândră că trăiesc Şi sunt mândră că vorbesc Graiul nostru românesc.

H

Halloween –

alloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie.

Specific pentru Halloween este

dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări, Halloween este serbat prin parade și carnavaluri.

– o mascare a identității

În această carte poștală de Halloween din 1904, o fată privește într-o oglindă într-o cameră întunecată în speranța de a vedea cu coada ochiului chipul viitorului soț.

Există mai multe jocuri asociate cu petrecerile de Halloween. Unul dintre ele se numește dunking sau apple bobbing, și constă în culegerea cu dinții a unor mere care plutesc într-un lighean sau într-un alt vas cu apă. O variantă a jocului implică așezarea în

genunchi pe un scaun, ținerea unei furculițe între dinți și tentativa de a lăsa furculița să cadă într-un măr. Un alt joc frecvent implică agățarea cu funii a unor scone-uri învelite în sirop sau melasă; ele trebuie mâncate fără a folosi mâinile, activitate ce se soldează inevitabil cu mânjirea feței cu lichidul dulce și lipicios.Unele jocuri tradiționale de Halloween sunt forme de divinație.

O formă tradițională scoțiană de prevedere a viitorului soț al unei tinere fete este curățarea unui măr dintr-o singură tăietură, urmată de aruncarea cojii lungi peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea în forma primei litere a numelui viitorului soț. Femeilor nemăritate li se spune că dacă stau într-o cameră întunecată și se uită în oglindă în noaptea de Halloween, vor vedea chipul viitorului soț. În schimb, dacă sunt sortite să moară înainte de cununie, va apărea un craniu. Obiceiul era destul de răspândit încât să apară pe felicitări de Halloween de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Un alt joc bazat pe superstiții și atestat prin anii 1900 implica și câteva coji de nucă. Oamenii scriau simboluri cu lapte pe hârtie albă. După uscare, hârtia era împăturită și introdusă în coji de nucă.

Când coaja de nucă era încălzită, laptele devenea cafeniu și scrisul apărea pe ceea ce altfel ar fi părut a fi hârtie albă.

Pentru a juca acest joc, simbolurile din hârtie se puneau pe o farfurie. Cineva intra, într-o cameră întunecată și își punea mâna pe o bucată de gheață, apoi o punea pe farfurie. Bilețelul se lipea apoi de mână. Printre simboluri se numărau: semnul dolarului pentru bogăție, nasturele pentru burlăcie, degetarul pentru tors, arcanul pentru sărăcie, bobul de orez pentru cununie, umbrela pentru căl ătorie, ceau nul pentru necazuri, trifoiul cu patru foi pentru noroc, moneda pentru bogăție, inelul pentru cununie rapidă și cheia pentru celebritate.

Spusul poveștilor cu fantome sau vizionarea de filme horror sunt și ele părți ale petrecerilor de Halloween. Adesea, în preajma sărbătorii, televiziunile difuzează episoadele ale serialelor și emisiuni speciale (de obicei pentru copii), iar unele filme horror sunt lansate special înainte de Halloween pentru a profita de atmosfera sărbătorii. În ziua de 31 octombrie sau în preajma ei, adesea în vinerea și sâmbăta dinainte de Halloween, se țin adesea petreceri cu costume. Se organizeaza petreceri

mascate, majoritatea măștilor trebuind să aibă un aspect lugubru. Astfel, la o petrecere de acest fel întâlnești vrăjitori și vrăjitoare, stafii, vampiri, vârcolaci, zgripțuroaice și alte personaje înfricoșătoare. Su nt folosite felinare confe cționate din dovleci scobiți în interior, cu ochi, gură și nas.

La petrecerea de la Hanul Igniș din Baia Mare, atmosfera a fost de poveste datorită varietății costumelor, atât în notă comică cât și cu tentă înfricoșătoare.

Oamenii frumoși din spatele acestor costume au întreținut sufletul petrecerii prin dans și cântec. Câteva secvențe le putem reprezenta prin arta fotografică:

Concursul județea Î

n data de 08 aprilie, la sediul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Maramureş s-a desfăşurat activitatea „Jandarmeria Altfel” – porţi deschise la Jandarmeria Maramureş. Astfel, aproximativ 500 de copii din cadrul unităţilor de învăţământ din Baia Mare au vizitat unitatea. Elevii de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” au fost informaţi în legătură cu activitatea şi atribuţiile celor care se află la datorie în slujba cetăţeanului, zi de zi, au luat parte la exerciţiile demonstrative desfăşurate de către cadrele Detaşamentului Mobil, la exerciţiile în care au fost implicaţi câinii de serviciu. De asemenea, au „probat” materialele aflate în dotarea jandarmilor. În cadrul activităţilor a fost realizată şi premierea concursului iniţiat de către jandarmii maramureşeni, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş, concurs în cadrul căruia copiii s-au putut exprima în scris sau pictură/desen asupra misiunilor jandarmilor, concurs lansat sub sloganul „JANDARMERIA ÎN OCHII COPIILOR”.

Premierea a fost făcută de către doamna inspector general adjunct al Inspectoratului Şcolar judeţean Maramureş, prof. dr. Delia Ardelean. De asemenea, la activitate a luat parte şi doamna inspector şcolar Camelia Duţă. La concurs s-au înscris 9 unităţi şcolare. Au fost oferite diplome aniversare pentru toate unităţile de învăţământ participante şi diplome pentru copiii participanţi care s-au situat pe locuri fruntaşe, în urma evaluării lucrărilor participante de către o comisie de specialişti. Elevii Colegiului Național „Mihai Eminescu” au reușit să adune un buchet de premii. Felicitări!

an „Jandarmeria în ochii copiilor”

Atelier de origami la Ce Liceenii au participat la o nouă acțiune extrașcolară organizată la Centrul Social Multifuncțional „Rivulus Pueris”, coordonat de către Serviciul Public Asistență Socială, în cadrul programului național „Școala Altfel”. Elevii Colegiului Național „Mihai Eminescu”, din clasele a XII-a C și a X-a B, au arătat faptul că imaginația și îndemânarea transformă hârtia colorată într-o compoziție artistică impresionantă. Cunoscută sub denumirea de origami, arta hârtiei le-a oferit elevilor șansa de a-și exprima sentimentele și trăirile prin lucrările realizate. Tinerii și profesorii coordonatori au intrat astfel într-un joc al creativității, în care hârtia împăturată a luat diverse forme din natură, rezultatele finale fiind apreciate de către toți cei care au avut ocazia să le privească.

entrul „Rivulus Pueris”

Atelierul iepura În săptămâna „Şcoala altfel” elevii claselor a X-a G – specializarea educator puericultor, a XI-a C și a IX-a B din cadrul Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” au desfăşurat o activitate practică, invitând ca şi parteneri în cadrul activităţii copiii preşcolari din grupa mare „A” ai grădiniţei cu program prelungit „Otilia Cazimir”, conduşi de doamna prof. preşc. Oana Pavel şi copiii preşcolari ai grădiniţei „Gabi”, conduşi de doamna educatoare Tincuţa Evi și doamna director Gabi Măgurean. Activitatea s-a desfăşurat în cadrul colegiului, sub denumirea de „Atelierul iepuraşului de Paşte”.

Paşii celor mici au fost conduşi în lumea fantastică a atelierului de către personaje Disney, personaje care i-au făcut pe cei mici să se simtă într-o lume de poveste. Pe tot parcursul activităţii, preşcolarii au fost fascinaţi de prezenţa acestor personaje cum ar fi „Albă ca zăpada”,” Cenuşereasa”, „Mickey Mouse” etc.

Scopul acestei activităţi a fost de a pune în valoare creativitatea copiilor de diferite vârste şi de a obţine o gamă largă şi

aşului de Paşte diversificată de decoraţiuni de Paşte.

Activitatea a atins cote maxime de creativitate şi bună dispoziţie atât în rândul copiilor cât şi al cadrelor didactice. Elevele clasei a X-a G – profil pedagogic au dat dovadă de multă dibăcie și spirit practic.

Frumuseţea acestei zile minunate, încărcată de multă emoţie şi încununată de un real succes, s-a finalizat cu o petrecere surpriză, în care copiii au avut parte de muzică şi dans, baloane colorate şi, nu în ultimul rând, prăjituri delicioase, toate acestea petrecându-se în compania personajelor Disney.

La finalul activităţii, copiii au fost pe deplin fericiţi şi mulţumiţi, de frumoasele decoraţiuni create, după bunul plac al fiecăruia, exprimându-şi dorinţa de a mai organiza cât mai multe activităţi ca şi cea din „Atelierul iepuraşului de Paşte”.

prof. înv. preșcolar Oana Maria Pavel

„Ziua Internațională Împotri Pustietate Tenebroasă zarea se lasă peste lume Și plânsete ascunse răsună-năuntru, E frig, pustiu și ceață, Afară și în tine.

Aștepți ca negrul nopții Să-ți învăluiască durerea Și înghețul crud al iernii Să-i amorțeasca puterea...

Ai colorat în tonuri sumbre Tot ce era pastel Și vidul te apasă, Te strangulează-ncet Și arde cerul roșu.

Norii sterili aleargă Iar tu încătușat, Nu știi că luna plânge și geme neîncetat De atâta suferință la care - asistat. Șleam Iarina, XII C prof. Anca Gavra

iva Violenței asupra Femeii”

Durerea...

Violența poate lăsa urme adânci Atât pe corp, cât și pe suflet, Când tu cuvinte jignitoare arunci, Neștiind că mă distrugi încet.

Tu, cel care ești lipsit de sentimente Te-ai gândit vreodată ce înseamnă empatia?

Mai târziu, când vei avea regrete, Să realizezi că asta ți-e menirea.

Moisa Diana, clasa XII C prof. Anca Gavra

Elevii Colegiului Național „Mihai Elevii claselor 12 C, 10B, 10F, 11G și 9E Eminescu” s-au adunat vineri, 25 s-au implicat activ în diverse acțiuni prin noiembrie, în Piața Millenium din Baia care au luat atitudine împotriva Mare, pentru a participa la o acțiune de violenței.

De asemenea, elevii s-au

sensibilizare a opiniei publice împotriva exprimat atât prin cuvânt cât și prin violenței. Astfel, toți cei care au ales să culoare: creații literare – proză, poezie – marcheze evenimentul au primit fotografii, desen, pictură. materiale informative cu mesaje Voluntarii Colegiului Național „Mihai antiviolență, au aprins candele în Eminescu” au participat la un atelier de memoria femeilor care au pierdut lupta creație, organizat la Centrul Social cu viața, în urma violenței domestice. Au Multifuncțional „Rivulus Pueris”, unde fost lansate lampioane menite să elevii au pictat tricouri cu mesaje și marcheze „Ziua Internațională imagini pentru a combate fenomenul Împotriva Violenței asupra Femeii” violenței. În urma acestei acțiuni de precum și Campania celor 16 zile de voluntariat s-a compus un imn Activism Împotriva Violenței Asupra împotriva violenței.

Femeii.

Jandarmeria în ochii unui adolescent Thomas Demeter Clasa a XI-a D Coordonator prof. Mihaela POPAN COLEGIUL NAȚIONAL MIHAI EMINESCU, BAIA MARE În momentul în care ne gândim la Jandarmerie, prima dată ne duce gândul, în mod firesc, la o structura militară cu atribuții în menținerea ordinii și liniștii publice, iar când ne imaginăm un jandarm, vedem un om în uniforma, cu o statură impunătoare și o privire tot timpul serioasă, mereu pregătiți să acționeze la nevoie. Deseori putem să îi întâlnim în tribune la meciurile de fotbal pe stadioane pentru a păstra siguranța suporterilor sau la evenimente precum concerte sau manifestații, de asemenea, în cazul ieșirilor în stradă sau al protestelor, pentru a se asigura că acțiunea va avea loc în mod pașnic. Cu toate acestea, în spatele uniformei se află oameni ca noi toți, oameni care au familii, copii, prieteni, hobby-uri și care nu fac nimic altceva decât să își îndeplinească datoria asumată în ziua în care și-au depus jurământul în cadrul unei instituții militare de învățământ, față de țară și de poporul român.

Ei nu au scris legea, s-ar putea chiar să nu fie de acord cu ea, dar datoria lor este să o pună în aplicare de fiecare dată când li se cere, fără excepție, dacă îi ataci, conform legii ei vor ataca înapoi, dacă încerci să le faci rău, la rândul lor, ei îți vor face rău și te vor aresta; legea îi împiedică să fugă din fața oricărui pericol, lucru care îi face să fie văzuți ca oameni neînfricați, totuși, deseori își pun viața în pericol pentru ca noi să trăim într-un mediu mai sigur, ei sunt antrenați să facă față oricărei situații, oricât ar fi de primejdioase sau dificile, ei sunt învățați

cum să se lupte mai bine decât adversarul, cum să utilizeze armele de foc în caz de nevoie, și multe alte elemente care stau la baza dezvoltării lor profesionale precum dexteritatea, eficiența, disciplina și autocontrolul, toate acestea sunt câteva din multele noțiuni pe care un jandarm trebuie să le stăpânească.

Un moment bun pentru a-i vedea în acțiune, este cel cu ocazionat de Zilei porților deschise ale Jandarmeriei, acolo putem să îi vedem performând exerciții demonstrative de lupte de contact și tehnici de autoapărare și chiar o demonstrație de utilizare ale armelor de foc, cu scopul lichidării infractorilor fictivi în cadrul unui schimb de focuri realizat într-un mod realist. In timpul acelei demonstrații nu puteam să nu observ maniera profesionistă în care au acționat jandarmii în timpul acelei scene, chiar am fost impresionat de eficiența cu care s-au mobilizat, de faptul că aveau un simț al concretului deosebit de dezvoltat și modul în care fiecare își cunoștea rolul, poziția și obiectivul.

Acesta este modul în care privesc eu, un tânăr care își dorește să lucreze în acest domeniu, oamenii care au ales din diferite motive să își petrecă viața ca onorabili paznici ai siguranței noastre, care zi și noapte sunt gata să intervină, ei protejează binele de rău, precum alte forțe de ordine, dar ei se diferențiază prin faptul că ei sunt primii care intervin la locul faptei când este nevoie de forță pentru rezolvarea problemei.

Jandarmeria, un partener de nădejde Denisa DRAGOMIR, Clasa a XI-a D, Coordonator, prof. Mihaela POPAN COLEGIUL NAȚIONAL MIHAI EMINESCU, BAIA MARE

Zilele acestea am avut din nou șansa de a lua parte la activitățile derulate de către Jandarmeria Maramureș, în cadrul evenimentului "Ziua porților deschise" unde am avut libertatea de a descoperi ce se ascunde în spatele meseriei de jandarm, dar și ce presupune aceasta. Momentele de suspans au fost cele care au predominat, și au fost trăite din plin la fața locului, acolo, la fiecare demonstrație realizată de către jandarmi.

Uitându-mă în jur, îi observam colegii mei, pe elevii de la alte școli sau grădinițe, pe cadrele didactice, dar și pe ceilalți prezenți acolo, complet fascinați de tot ceea ce se întâmpla, de tot ceea ce e executau jandarmii, spre exemplu prinderea infractorilor cu ajutorul câinilor de serviciu sau focurile de armă în aer liber, toate acestea ne-au lăsat pe toți fără cuvinte. Bineînțeles că nu au lipsit nici pozele alături de jandarmi, armele lor, mașinile mari și oarecum înfricoșătoare, pe lângă care nu puteai să treci fără a le cerceta mai bine. Jandarmii au fost foarte primitori ca în fiacre an, de altfel. Au răspuns tuturor întrebărilor adresate de către noi și au avut disponibilitatea de a ne furniza orice informație pe care am solicitat-o, ceea ce ne-a făcut și pe noi ceilalți să fim mândri de faptul că am participat la această activitate.

Concluzionând, după toate acestea am văzut că practicarea acestei meserii nu e atât de ușoară precum pare

și că, indiferent de ce s-ar întâmpla, ei ne stau la dispoziție în orice moment am avea nevoie. A fost chiar plăcut, surprinzător, oportunitate care mi-a stârnit interesul, o experiență pe care aș dori să o mai repet cu același entuziasm.

Jandarmii-păzitorii noștri Norbert NEMEȘ, Clasa a XI-a D Coordonator prof.: Mihaela POPAN Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Baia Mare Cu ocazia împlinirii a 167 de ani de la înființarea Jandarmeriei Române, „Inspectoratul de Jandarmi Județean Pintea Viteazul Baia Mare” și-a deschis porțile pentru curioși, aceștia fiind prezenți într-un număr impresionant în dimineata zilei de vineri, 31 martie 2017. De la eveniment nu au lipsit demonstrațiile și nici echipamentul folosit pe teren. Încă de când am intrat pe porțile Inspectoratului am observat o mulțime de elevi fascinați, nerăbdatori, însoțiți de dascălii lor. Curtea interioară era plină de vehicule folosite în misiuni, arme, echipament de protecție, dar și echipament de ultima generație cum ar fi radarele. Pe lângă aceste obiecte am găsit și pliante informative care i-au ajutat pe cei care doresc o cariera în MAI. La scurt timp după ce am găsit un loc potrivit, s-a anunțat începerea demonstrațiior. Eram nerăbdător să văd cum un infractor este prins și încătușat deoarece nu avusesem ocazia de a vedea așa ceva în viața reală. Cazul prezentat părea extrem de complicat pentru privitori: un infractor jefuise o bancă și gonea cu o viteză amețitoare de-a lungul unei șosele.

Jandarmii trebuia să întindă o bandă, pe suprafața căreia se aflau niște excrescențe ascuțite, asemănatoare spinilor. Această bandă avea rolul de a sparge cauciururile mașinii în care se afla infractorul ca mai apoi aceasta să fie coborât din mașina, iar în cele din urmă să fie arestat. Jandarmii au făcut ca acest caz complictat să pară floare la ureche.

Aceștia au întins banda pe mijlocul drumului și s-au pus pe pozitii. Când mașina a apărut

gonind, aceștia au tras focuri de armă spre infractor. Acesta a trecut prin spinii ascuțiți, neavând vreo cale de evadare. Cu ajutorul unui câine dresat, au scos hoțul din mașină și l-au arestat. Totul pare foarte ușor, dar situația se poate agrava oricând într-un caz real. Jandarmii sunt mereu pregătiți pentru cele mai negre scenarii.

Acest exemplu mi-a demonstrat faptul că jandarmii sunt o echipă foarte bine unită, precum o familie. În această „familie”, fiecare membru trebuie să-și cunoască rolul strategic și arma. Cea mai mică greșeală poate să ducă la o fatalitate, astfel nu este loc de erori. În spatele simplitudinii acestui exercițiu au stat multe ore de pregătire, multă muncă și sudoare. Astfel, jandarmii au fost bine organizați și sincronizați, fiecare păstrându-și locul si ducându-și treaba la final. Un alt aspect important este determinarea. Fără aceasta, nimic nu ar fi posibil.

La final am admirat desenele si picturile adresate jandarmilor, realizate de elevi talentați. Aceste desene erau un fel de a spune „mulțumesc” jandarmilor pentru toată munca depusă și pentru protecția pe care ne-o oferă zilnic.

ÎN SPATELE PORȚILOR ... DESCHISE Cristina Paula SZILAGYI, Clasa a XI-a D Coordonator, prof. Mihaela POPAN COLEGIUL NAȚIONAL ”MIHAI EMINESCU”, BAIA MARE Pe parcursul celor 3 ani petrecuţi în liceu am avut ocazia să particip la nenumărate activităţi care au marcat într-un mod pozitiv această perioadă. Una dintre aceste activităţi a fost şi Ziua porţilor deschise, activitate desfăşurată în cadrul sediului Jandarmeriei din Baia Mare.

A fost ocazia optimă de a vedea modul în care jandarmii îşi practică meseria, armele pe care aceştia le utilizează, dar şi riscurile la care sunt supuşi pentru a asigura cetăţenilor securitatea necesară unei vieți liniștite. Eu sunt de părere că această meserie nu este deloc uşoară, deoarece implică multă precizie în folosirea armelor, multă atenţie şi responsabilitate. Cu această

ocazie, elevii, viitori studenţi, au avut posibilitatea de a pune întrebări şi de a se informa pentru o posibilă viitoare carieră în acest domeniu. Am rămas plăcut surprinsă de atmosfera creată, deoarece jandarmii şiau dat interesul pentru a face o demonstraţie cât mai impresionantă. Entuziasmul, curiozitatea şi bucuria copiilor mai mici care au fost prezenţi, a fost ca o doză de energie și ne-au transmis şi nouă starea lor de bună dispoziţie şi curiozitate.

A fost, într-adevăr, o activitate şi o experienţă frumoasă din care cu toţii am avut câte ceva de învăţat.

Țara mea, pe veci…

Andreea MIȚICUȘ Clasa a XII-a B COORDONATOR: prof. Mihaela POPAN COLEGIUL NAȚIONAL ”MIHAI EMINESCU”, BAIA MARE Pe plai muncit și-alaiuri mari, Se află-o țară de nădejde, Un loc vestit de glasuri tari Și gânduri care să-l dezlege.

Dar se așterne o zi în care, Au plâns și mame, au plâns și tați, Momentul așteptat cu-ardoare De noi, români, copii și frați.

O clipă-n care doar Unirea, A dat ce-i astăzi România, Căci sute au ieșit la Alba, Cântând cum le-a dictat simțirea.

Întâi Decembrie și-un tricolor Simboluri ce ne stau aproape.

De suflete, de gând, de dor, Pentru eternitate…

Jurnalul lui Adam – cartea mea de suflet Mădălina PETRUȘ, Clasa a XI-a D, COORDONATOR, prof. Mihaela POPAN COLEGIUL NAȚIONAL ”MIHAI EMINESCU”, BAIA MARE Fiecare om se regăsește în anumite lucruri care i se potrivesc și cu care comunică, astfel încât să denote implicare și bunăvoință, descoperinduși astfel propriile pasiuni. Pasiunile fiecărei persoane se răsfrâng asupra unui lucru, diferențiind în funcție de capacitați și personalitate . În ceea ce mă privește, pot afirma că principala mea pasiune se regăsește în cuvântul LECTURĂ. De ce?

Deoarece consider că lectura este o manieră constructivă, un proces de dezvoltare a mințiii, a intelectului uman, a îmbogățirii culturii generale și a expresivității limbajului. O carte în sine are capacitatea de a ne integra în propriu-i univers. Astfel, prin intermediul imaginației, putem păși într-un alt tărâm, dinstinct de cel real, o lume ficțională, a interpretării din punctul de vedere al ipostazei de lector .

Cu toții, probabil încă din perioada cea mai fragedă a vieții, copilăria, am ajuns să lecturăm diverse cărți, de la cele mai banale, până la cele cu grad elevat de exprimare. Citind, am remarcat cărți lipsite de noimă, trezind în mine doar dezinteres, altele care miau captat atenția încă din primele pagini, delectându-mă astfel încât m-au provocat să continui lecturarea lor cu sufletul la gură. Prinsă în acest univers al cărților, pot afirma vehement că există o carte a sufletul meu: "Jurnalul lui Adam".

Pentru mine, această carte a

semnificat o nouă descoperire, care a reușit să mă marcheze atât emoțional cât și moral. Din ce cauză? Prin faptul că subiectul cărții este unul comun, viața în sine și sfaturile constructive pe care am reușit să le remarc lecturând-o.

Maniera prin care am descoperit-o?

Involuntar, mergând la librărie și fiind interesantă de a cumpăra o carte, dar nu una oarecare. Inițial, titlul și coperta au fost cele care mi-au stârnit curiozitatea, titlul având o nuanță enigmatică din punctul meu de vedere. În acea clipă am decis că aceasă carte va face parte din biblioteca mea personală. ”Jurnalul lui Adam”, scris de Bogdan Marcu, prezintă etapele evoluției unui bărbat în raport cu relațiile pe care le dezvoltă cu reprezentantele sexului frumos. Aflat în perioada adolescentină, imatur, comite greșeli impardonabile, dar totodată reușește să le conștientizeze specificând concluziile sale la finalul fiecărui capitol. Aceste evenimente fac parte de procesul de maturizare a tânărului. Adam, protagonistul, se îndrăgoștește, iubește cu desăvârșire, dar are parte și de pierderi, însă, în cele din urmă, eforturile sale se concentrează pe recucerirea femeii care, după spusele acestuia, a găsit fericirea. În concluzie, această carte este una intensă, plină de dezvăluiri și mărturii, cu o încărcătura emoțională puternică, în care multe persoane se regăsesc, așa cum m-am regăsit și eu.

Cartea sufletului meu Daiana Simina NEMEȘ, Clasa a XI-a D, COORDONATOR, prof. Mihaela POPAN COLEGIUL NAȚIONAL ”MIHAI EMINESCU”, BAIA MARE Consider că lectura ocupă un loc important în viața fiecărui individ, deoarece ajută la îmbogățirea bagajului de cunoștințe și, cel mai important, în dezvoltarea personalității. Mulți adolescenți preferă să își ocupe timpul liber cu diferite activități și uită de faptul că cel mai bun prieten al lor îi așteaptă în biblioteca din sufragerie.

Citind o carte putem să ne descoperim pe noi înșine, descoperim reflecții profunde, pe care putem să le folosim în viața de zi cu zi. V-ați pus întrebarea „Ce înseamnă cartea pentru mine? ” Sunt de părere că mulți dintre noi uităm de acest amănunt, pentru că, așa cum ziceam, uităm să punem accent și pe lectură. Pentru mine cartea este a doua lume, în care îmi place să fac mici escapade de fiecare dată când mă simt tristă, stresată sau pur și simplu simt nevoia să citesc ceva nou, să descopăr persoane, ținuturi și vieți desprinse din basm. Este universul meu paralel cu lumea aceasta rea și crudă, iar uneori am impresia că m-am născut cu un secol sau chiar două secole mai târziu.

Cărțile sunt dovada existenței omenirii pe această planetă. Ele vor rămâne cu mult după ce omenirea nu va mai fi sau după ce o societate va înceta să mai existe. Cartea nu este un obiect, doar dacă vorbim despre ea din punct de vedere fizic, EA este o lume pe care o cunoști, care-ți creează emoții, gânduri, ajungi să privești diferit societatea în care trăiești și cel mai important felul în

care te vezi pe tine. Pot să afirm cu maximă seriozitate că am citit o mulțime de cărți, dar cartea care mi-a marcat copilăria și de care sunt mândră să afirm ca am citit-o de două ori este ”Întoarcerea în Eclipse Bay”, de Amanda Quick. Este un roman de dragoste și dramă în care acțiunea se desfășoară pe parcursul a zece ani.

Povestea m-a acaparat pentru că seamănă mult cu viața reală, doi adolescenți sunt prinși în mijlocul unui război dintre familiile lor de mai bine de douăzeci de ani. Ei nu pot să își arate iubirea unul față de celălalt, pentru că li se pare că fac parte din lumi diferite, dar destinul îi reunește după zece ani, surprinzător, tot pe meleagurile în care au copilărit. Povestea te ține cu sufletul la gură, pentru că apar diferite obstacole în calea fericirii lor. Din această carte am învățat că timpul este ireversibil, că trebuie să profităm de fiecare moment din viața noastră și că mi-aș dori enorm de mult să pot vizita micul orășel numit Eclipse Bay. În concluzie, recomand tuturor adolescenților și nu numai lor, să citească cât mai multe cărți, pentru că fiecare carte își are povestea ei și sigur își va face simțită prezența în viețile noastre prin sfaturile și consecințele care se desprind în urma lecturării.

Dama cu camelii – parte din inima mea Melisa POP, Clasa a XI-a D, COORDONATOR, prof. Mihaela POPAN COLEGIUL NAȚIONAL ”MIHAI EMINESCU”, BAIA MARE Am ales să vorbesc despre această carte pe care am citit-o nu cu foarte mult timp în urmă și care mie mi-a rămas întipărită în minte. Am recitit cartea, și nu o dată. Pot să spun că am trăit tot ce e am regăsit acolo, în timp ce citeam, trăiam acea poveste. În primul rând, ce m-a impresionat a fost tema. Când mi s-a propus să achiziționez această carte nu am mai stat pe gânduri, tema era perfectă pentru mine și gândurile mele.

Așteptam cu nerăbdare să o citesc.

Totul a început într-o seară când m-am așezat în locul meu liniștit unde știam că nu o să mă deranjeze nimeni. Am deschis cartea și am început să citesc. Încă din primele pagini mi-am dat seama că în acea carte se află un mister, un mister pe care urma să-l descopăr.

Trăiam ceva ce nu prea pot să explic în cuvinte, un sentiment care mă cuprindea din ce în ce mai mult, ce mă făcea să nu mă opresc din citit. Trăiam o poveste ce aveam impresia că nu are un final deoarece era prea frumoasă să se termine.

În al doilea rând, ideea scriitorului a fost genială. Scriitorul a fost și personaj în același timp, ceea ce mi-a dat de înțeles că nu e ficțiune, era prea crud să mă gândesc că nu a existat niciodată această poveste. Povestea de dragoste niciodată nu o să pot să mi-o imaginez ca și cum ea nu ar fi existat, deoarece ceea ce se întâmplă în dragoste mereu este povestit, dar cu unele momente care să dea mereu impresia de ficțiune, care să inducă mereu cititorul în eroare, dar pentru mine nu a fost o eroare, a fost o poveste cu adevărat reală, a fost, poate, tot ce mi-am dorit să citesc până în acel moment. Scriitorul a combinat foarte bine tristețea cu iubirea și a reușit să facă să pară cât mai real. Și a găsit și orașul potrivit pentru această poveste, Paris. El a creat un tablou perfect. Totul părea o poveste fără sfârșit, o poveste lipsită de greutăți. Stilul scriitorului de a povesti îmi dădea mereu starea de melancolie, mă puneam de fiecare dată în locul lui și simțeam tot, poate, ce simțea el. Mi-a rămas adânc sădită în suflet...

Învățăminte…

Lorena GHIȘE, Clasa a XI-a D, COORDONATOR, prof. Mihaela POPAN COLEGIUL NAȚIONAL ”MIHAI EMINESCU”, BAIA MARE

O carte reprezintă un univers paralel şi totuşi real al existenței noastre. Pe fiecare dintre noi, cartea ne îmbogățește cu diferite învățături şi deprinderi care ne formează ca oameni, ca entități individuale. Se spune că învățăm doar cât timp suntem copii.

Total greşit! Omul învață la orice vârstă, dovadă clară a acestor învățături fiind greşelile. Greşelile sunt urmări ale încercărilor.

Cum spuneam, cărțile nu au o limită şi nu sunt interzise după anumite vârste. O carte poate să-şi pună amprenta asupra unui caracter de om adult, deja format în mare parte, înfățişându-i o altă față a lumii reale, transpusă însă într-o lume a imaginarului.

Părinții, profesorii şi învățătorii obligă elevii să citească pentru simplul fapt că lectura îmbogățește vocabularul. Punând accent pe acest aspect, omitem partea importantă a acestei activități relaxante: conturează și modelează caracterele omeneşti care pătrund în această lume binefăcătoare.

Am avut ocazia de a păşi pe drumul tainelor cărților pentru a mă descoperi pe mine. Am citit « Minunea» de R.J. Palacio, o poveste emoționantă despre generozitate și curaj, o poveste de viață a unui băiețel care a avut

ghinionul de a se naşte cu mari diformități faciale. Datorită acestui lucru, ruşinat fiind de aspectul său fizic, este nevoit să învețe cum să trăiască dincolo de criticile venite din partea lumii.

Această carte m-a ajutat să mă iubesc mai mult şi să văd în cei de lângă mine, nu doar ambalajul, ci lucrurile pe care orice ambalaj le ține ascunse, doar pentru a fi descoperite de persoanele potrivite.

NU JUDECA O CARTE DUPĂ COPERTĂ ŞI NICI UN OM DUPĂ AMBALAJUL SĂU EXTERIOR !

În lumina rampei prof. Inceu Sanda În luna noiembrie, anul 2016, a luat ființă trupa de teatru în limba română ,,Teatrix'', a Colegiului Național ,,M. Eminescu'' Baia Mare.

Primii membri ai trupei au fost elevii clasei a IX-a F Ignat Diana, Ghirasin Liana, Sălăgean Tudor ,Tarba Ștefania.

La Festivalul Interjudețean ,,Masca'' au obținut locul II. În cadrul aceluiași festival, Ignat Diana a obținut premiul pentru cel mai bun rol feminin principal, iar Ghirasin Liana, premiul pentru cel mai bun rol feminin secundar.

Trupa și-a mărit numărul de membri, așteptându-ne noi proiecte de viitor.

CUGETĂRI - UN FEL DE VERSETE Emil Cioran

prof. Gavra Anca Amurgul gândurilor Tot secretul vieţii se reduce la atât: ea n-are nici un rost; fiecare din noi găseşte însă unul.

Ai pus prea multe întrebări lui Dumnezeu? Atunci, de ce te miră povara răspunsurilor ce nu le-ai primit?!

Singurătatea nu te-nvaţă că eşti singur, ci singurul.

Lumina tremurătoare a obrazului şi a buzelor, umiditatea solemnă a ochilor transformă viaţa într-un port, în care vapoarele pleacă în larg fără destinaţie, transportând nu oameni, ci despărţiri. Şi viaţa ce-i, dacă nu locul despărţirilor?

Dacă ar prinde glas agitaţia surdă din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plângerii. Port un doliu din naştere - doliul acestei lumi.

Lumea nu-i decât un Nicăieri universal. De aceea, n-ai unde să te duci niciodată...

Nu poţi pricepe ce înseamnă „meditaţia" dacă nu eşti obişnuit să asculţi tăcerea. Vocea ei este un îndemn la renunţare.

Timiditatea este un dispreţ instinctiv al vieţii; cinismul, unul raţional. Înduioşarea? Un amurg delicat al lucidităţii, o„degradare" a spiritului la rangul inimii.

Dac-aş fi Moise, aş scoate cu toiagul regrete din stânci. Oricum — este şi acesta un mod de-a stinge setea muritorilor...

De câte ori mă plimb prin ceaţă, mă dezvăluiesc mai uşor mie însumi. Soarele te înstrăinează, căci descoperindu-ţi lumea, te leagă înşelăciunilor ei. Dar ceaţa este culoarea amărăciunii. În biserici mă gândesc adesea ce lucru mare ar fi religia dacă n-ar fi credincioşii, ci numai neliniştea religioasă a lui Dumnezeu, de care ne vorbeşte orga.

Două lucruri m-au umplut neîncetat de o isterie metafizică: un ceas care stă şi un ceas care umblă.

Nu atârnă timpul în ridurile bătrâneţii şi nu e fiecare cută un cadavru temporal? Faţa omenească este folosită de demonia vremii ca o demonstraţie de zădărnicie. O poate cineva privi senin în amurgul ei?

Iubirea? Dar priviţi cum fiece rază de soare se-ngroapă într-o lacrimă, de parcă astrul strălucitor s-ar fi născut dintrun acces de plâns al Divinităţii!

Nefericirea este starea poetică prin excelenţă.

N-aş putea iubi decât un înţelept nefericit în dragoste...

Cărui om, zărindu-se-n oglindă întrun semiîntuneric, nu i se pare a se fi întâlnit cu sinucigaşul din el?

Viaţa-i eterică şi funebră ca sinuciderea unui fluture.

Pentru fiece problemă îţi trebuie altă temperatură. Numai nefericirii îi convine oricare...

Să pari vesel tuturor şi nimeni să nu vadă că şi fulgii sunt lespezi de mormânt!

A avea vervă în agonie...

Moralitatea subiectivă îşi atinge punctul culminant în hotârârea de a nu mai fi trist.

Viaţa şi cu mine suntem două linii paralele ce se întâlnesc în moarte.

Fiecare om este propriul lui cerşetor.

Aş vrea uneori să fiu atât de singur, că morţii, enervaţi de mahalaua şi de zarva cimitirului, l-ar părăsi - şi invidiindu-mi liniştea, mi-ar cere rugător ospitalitatea inimii.

Cu fiecare zi suntem mai singuri.

Ce grea şi ce uşoară trebuie să fie ultima!

Oricâte pretenţii am avea, în fond nu putem cere vieţii mai mult de permisiunea singurătăţii. Îi oferim astfel prilejul de a fi generoasă şi chiar risipitoare...

Fiece clipă este o groapă, neîndestulător de adâncă, de trebuie să sărim prin atâtea până să ne rupem capul.

Timiditatea este arma ce ne-o oferă natura pentru a ne apăra singurătatea.

Observaţi de altfel că femeile n-au intrat în istorie decât în măsura în care au putut face pe bărbaţi mai singuri. Într-o lume fără melancolie, privighetorile ar începe să scuipe şi crinii ar deschide un bordel.

Nu poţi fi vesel decât între oameni; nu poţi cunoaşte bucuria decât singur.

Trebuie să fii vesel cu cineva; când n-ai pe nimeni, eşti mai aproape de piscurile bucuriei.

Nu există boală de care nu ne-ar vindeca o lacrimă ce-ar începe să cânte…..

Caut astrul cel mai departe de pământ; în el să-mi fac un leagăn şi un sicriu, şi să mă nasc din mine şi să mor în mine.

Eternitatea ar putea fi treapta finală a timpului, precum neantul sublimarea ultimă a eternităţii.

Sursa nefericirii în dragoste e teama de a fi iubit, voluptatea singurătăţii întrecând îmbrăţişările.

A suferi e modul de a fi activ fără să faci ceva.

Numai după ce ai suferit pentru toate lucrurile ai dreptul să-ţi baţi joc de ele. Cum o să calci în picioare ce n-a fost chin? (Sensul universalei ironii) Aş vrea să mă bocească fantome de îngeri căzuţi, pe frânturi de melodii culese din inima mea, acordată din naşterea corului lor.

Omul este drumul cel mai scurt între viaţă si moarte.

Ne agităm, credem şi gândim ca să ne scuzăm existenţa. Este ca şi cum cineva ne-ar privi din altă lume cu dispreţ, iar noi, pentru a nu cădea victime ale dezgustului său, ne justificăm prin gesturi, vorbe şi fapte.

Iubirea nu se poate suporta, ci numai suferi. Iubirea ne arată până unde putem fi bolnavi în cadrul sănătăţii.

Starea amoroasă nu-i o intoxicare organică, ci metafizică.

Dracii de-ar gusta din amarul sângelui ar înnebuni de tristeţe. Şi el circulă prin vine în bunăvoie - şi nimeni nu-l opreşte... Parcă se dezgheaţă lacrimi în el, într-un oftat prelung şi îndepărtat. În tristeţe, totul are două feţe. Nu poţi fi nici în iad şi nici în rai, nici în viaţă şi nici în moarte, nici fericit şi nici nefericit.

Un plâns fără lacrimi, un echivoc fără sfârşit. Căci nu te izgoneşte ea în aceeaşi măsură din această lume, ca şi din cealaltă?

Când eşti iubit, suferi mai mult decât când nu eşti. Părăsit, te mângâi prin orgoliu; dar ce consolare mai poţi născoci în faţa unei inimi ce ţi se deschide?

Melancolia? A fi îngropat de viu în agonia unui trandafir.

Singura funcţie a memoriei e să ne ajute să regretăm.

Cunoaşterea ucide eroarea vitală a iubirii, iar raţiunea construieşte viaţa pe ruina inimii.

A suferi înseamnă a produce cunoaştere.

Când toate gândurile s-au înecat în sânge, din filozof te pomeneşti un avocat al inimii.

Un gând seacă mări, dar nu poate usca o lacrimă: umbreşte aştrii, dar nu poate lumina alt gând; o aureola de nemângâiere. Într-o lume de mărăcini, parcă sunt o salcie ce-şi plânge crengile spre cer.

Dacă vrei să nu uiţi niciodată pe cineva, să te gîndeşti neîncetat la el, să te legi de el pentru vecie, atunci nu-ţi da silinţa să-l iubeşti, ci să-l urăşti.

Orice conversatie cu cineva care n-a suferit e vorbărie.

Scepticismul e credinţa spiritelor nestatornice.

Timpul e un anotimp al veşniciei; o primăvară funebră a eternităţii.

Fericirea şi nefericirea fiind aproape în aceeaşi măsură nişte rele, singurul mijloc de a le Evita e să devii exterior faţă de orice.

Sunt dureri de care nu m-ar putea consola decât dispariţia cerului.

Pe culmile disperării

Un singur lucru dureros există în tristeţe: imposibilitatea de a fi superficial.

Singurătatea se transformă într-un Cristofor Columb navigând spre continentul propriei inimi. În tristeţe, totul devine suflet.

De o mie de ori este mai preferabil să mori undeva singur şi părăsit, când nevăzându-te nimeni poţi să te stingi fără teatru şi poză.

Prin orice lacrimă ne priveşte Dumnezeu.

Lacrimile nu sunt arzătoare decât în singurătate.

Oare de ce gândind îţi pierzi întâi inima şi numai apoi mintea?

Flăcările vieţii ard într-un cuptor închis de unde căldura nu poate ieşi.

Aş vrea să mă îngrop în plânsurile oamenilor, să-mi fac din fiecare lacrimă un mormânt.

Sunt oameni cărora le este dat să guste numai otrava din lucruri, pentru care orice surpriză este o surpriză dureroasă şi orice experienţă un nou prilej de tortură.

Demiurgul cel rău Suntem cu toţii în adâncul unui iad unde fiece clipă e un miracol.

Fiecare om rămâne cu suferinţa lui, pe care o crede absolută şi nelimitată.

Lucrul cel mai greu pe lume e să te pui la diapazonul fiinţei şi să-i surprinzi tonul.

Singurătatea adevărată este numai aceea în care te simţi absolut izolat între cer şi pământ.

Ceea ce se numeşte „tărie de suflet" este curajul de a nu ne-nchipui altminteri propriul destin.

Agonia înseamnă frământare între viaţă şi moarte.

Agonia înseamnă frământare între viaţă şi moarte.

A trăi fără sentimentul morţii înseamnă a vieţui dulcea inconştienţă a omului comun, care se comportă ca şi cum viaţa n-ar constitui o prezenţă veşnică şi tulburătoare.

Experienţa naivităţii este singura cale de scăpare.

Ochii omului văd în exterior ceea ce-l frământă în interior.

Extazul niciodată nu reprezintă o consumare pur internă, ci transpune întrun exterior o beţie luminoasă lăuntrică. În melancolie îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur.

A trăi singur înseamnă a nu mai cere nimic şi a nu mai aştepta nimic de la viaţă.

Există două feluri de a simţi singurătatea: a te simţi singur în lume şi a simţi singurătatea lumii.

Adevăratele confesiuni nu se pot scrie decât cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca această lume, precum focul meu interior ar incendia-o.

Când iubeşti cu întreg continutul fiinţei tale, cu totalitatea existenţei tale subiective, o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decât prăbuşirea întregii tale fiinţe.

Simt că ar trebui să se deschidă sub mine un gol mare şi întunecos, care să mă înghită pentru totdeauna într-o noapte de veci. În lumea aceasta încă nu a murit nimeni de suferinţa altuia.

Lumea este considerată ca un spectacol, iar omul ca un spectator care asistă pasiv la desfăşurarea unor aspecte.

Iubirea este cu atât mai intensă cu cât este legată cu ceva individual, concret şi unic. Iubeşti o femeie pentru ceea ce o diferenţiază în lume, pentru unicitatea ei. Nimic în lume nu o poate înlocui în momentele în care iubirea este puternică.

Poţi fi trist în orice loc; dar într-un plan închis, tristeţea câştigă în intensitate, precum într-unul deschis melancolia creşte.

Iubirea are atâtea feţe, atâtea devieri şi atâtea forme, încât este destul de greu să găseşti un sâmbure central sau o formă tipică a iubirii.

Nici melancolia şi nici tristeţea nu explodează, nu irită pe om până acolo încât să zguduie elementele fiinţei.

Aş renunţa oricând la toate problemele din lumea aceasta, care nu duc la nimic, pentru o naivitate dulce şi conştientă.

Faţa omului în tristeţe dovedeşte atâta interioritate, încât exteriorul face direct accesibil interiorul.

A simţi în toată fiinţa ta o ardere intensă şi o căldură totală, a simţi cum cresc flăcările în tine şi te cuprind ca întrun infern, a fi tu însuţi un fulger şi o scânteiere, iată ceea ce înseamnă o baie de foc.

Nu toţi oamenii au pierdut naivitatea; de aceea, nu toţi oamenii sunt nefericiţi.

Spiritul sfâşie, nu înalţă.

Iubirea este prin esenţă deschisă, ca o floare de primăvară. Şi nu închide răcoarea tristeţii petalele acestei flori?

Uneori învinge iubirea, alteori tristeţea; câteodată se amestecă într-un aliaj complex, provocând o stare de nelinişte, când atât viaţa cât şi moartea îşi cer drepturile lor.

aceia pentru care lumea rămâne exterioară, obiectivă şi nesemnificativă.

Deosebirea dintre rai şi iad nu poate fi decât aceasta: în rai poţi dormi când vrei, în iad niciodată. N-a pedepsit Dumnezeu pe om luându-i somnul şi dându-i cunoaşterea?

Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor.

Aş vrea ca fiinţa mea să se transforme într-un fluviu cu ape tulburi şi năvalnice, care să poarte numele meu şi care să curgă ca o ameninţare apocaliptică.

Iubirea de oameni ce răsare din suferinţă seamănă cu înţelepciunea ce izvorăşte din nefericire. În amândouă cazurile, rădăcinile sunt putrede şi izvorul infectat.

Prin femei se poate realiza temporar o inconştientă dulce, plăcută şi încântătoare.

Dacă lumea ar fi avut un sens, s-ar fi revelat până acum şi noi n-am fi aflat.

Numai iubirea de oameni care e naturală i spontană, rezultată dintr-o dăruire firească şi dintr-un elan irezistibil, poate fecunda şi sufletele altora şi poate comunica o intimitate caldă şi senină.

Dacă ar exista un zeu al tristeţii, lui nu i-ar putea creşte decât aripi negre şi grele, pentru a zbura nu înspre ceruri, ci în infern.

Este ceva de pierdut şi ceva de câştigat în această lume? Orice câştig este o pierdere, precum orice este un câştig.

Să munceşti pentru ca să trăieşti, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decât la animal.

Orice educaţie şi orice efort spre a atinge fericirea sunt de la început sterile.

Orice ai face, nu poţi deveni fericit dacă ai apucat pe drumul nefericirii.

Sunt atât de vesel şi de trist, încât lacrimile din mine au în acelaşi timp reflexe de cer şi de infern.

Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată. Sau oamenii cu adevărat fericiţi n-au conştiinţa fericirii lor? Le-am putea împrumuta noi o parte din conştiinţă, pentru ca ei să ne răsplătească din infinita lor inconştienţă.

De ce numai durerea are lacrimi şi ţipete, iar plăcerea numai fioruri?

Durerile nu se uită, chiar fiindcă sunt legate, într-un mod nemăsurat de mare, de conştiinţă. De aceea, singurii oameni care au mult de uitat sunt aceia care au suferit mult.

Pe treptele suferinţei nu urci, ci cobori. În genere, oamenii se împart în două categorii: în aceia pentru care lumea oferă prilejuri de interiorizare şi

Poţi trece de la fericire la nefericire; drumul invers nu e posibil. În fericire, simţi că lumea aceasta trebuia să fie aşa cum e; în nefericire, oricum afară de cum e.

Frumuseţea nu va salva lumea, dar va apropia mai repede de fericire pe acei care umblă pe această cale.

A fi un om de mari singurătăţi înseamnă a iubi pe toate femeile. Şi a iubi pe toate femeile înseamnă a nu iubi nici una.

Necunoscuta Diana Câmpan Profesor îndrumător Codruţa Mureșan Colegiul Naţional ”Mihai Eminescu” Baia Mare Clasa a IX-a C

O amintire frumoasă, dar despre ce?

Mi-am deschis ochii și am privit spre ecranul laptopului. Un articol scurt. Doar atât am de scris astăzi… Trăiesc în New York și nu am niciun eveniment despre care să scriu. Vă vine să credeți? S-au deschis cafenele sau restaurant noi? Dumnezeule, ce s-a întâmplat în oraș… Atunci a sunat telefonul.

Am zâmbit trist. Era șeful meu.

- Domnule Black, în legătură cu articolul meu, îl pot trimite peste…

- Nu te obosi. Vorbea calm, ciudat de liniștit pentru un om care e plătit în funcție de câte articole “stoarce” de la jurnaliștii lui.

Am un subiect important pentru tine. Avem informaţii despre o crimă în care e implicat și– tuși cu efect- noul președinte.

- Dumneavoastră trebuie să fiţi domnișoara Carter, zâmbi secretara directorului postului poliției din New York.

Domnul Parks vă așteaptă.

- -Mulţumesc. Am intrat în biroul lui cu pași timizi. Bărbatul în vârstă de 50 de ani tocmai se certa cu un subordonat. Când m-a văzut a murmurat ceva și a închis.- Să îti spun ceva, înainte să începem să…se opri o secundă, căutându-și cuvintele-colaborăm. Mă privi serios, supărat. Vei scrie doar ce îţi spun eu, nimic mai mult, nimic mai puţin. Faci ce îţi spun eu, când îţi spun eu, daca vrei să ai șansa de a fi alături de echipa mea. Înțeles?

- Dar domnule…

- Dacă nu puteți, vă invit să părăsiți acest birou acum, avem de lucru!

- Vă rog, poate că…

- Că ce? Tu nu ești decât o jurnalistă.

Noi suntem polițiști, noi facem lucruri importante, noi salvăm oameni. Voi ne încurcaţi…

- Nu vă cunosc, am început eu, și nici dumneavoastră pe mine. Împreună putem să schimbăm ceva în bine! Vă rog…

El a început să râdă; nu știam ce să fac.

- Dacă vă gândiţi vreodată să vă schimbaţi cariera, cred că poliţia s-ar bucura să vă aibă ca angajată, domnișoara Carter.

Un coleg vă va prezenta detaliile cazului.

- Chiar credeți că președintele e implicat? l-am întrebat șovăielnică.

- Aici nu credem nimic, noi doar citim

probele.

- Adică le interpretați?...

- Tu nu ai vrea să știi adevărul?

- Eu am nevoie de un subiect. Voi scrie adevărul și credeți-mă, dacă e așa cum spuneţi dumneavoastră, vă sunt foarte recunoscătoare.

Oricum, vreau să îţi prezint omul care îţi poate da mai multe delatii despre caz: Morgan Reed. E unul dintre cei mai buni polițiști de-ai noștri.

Numele îmi suna cunoscut…Poate că mai lucrasem împreună, îmi spun.

- Domnișoara Carter, zâmbi bărbatul, mă bucur atât de mult să vă cunosc.

- Plăcerea e de partea mea, răspund zâmbind. În legătură cu cazul… e adevărat?

Președinte a făcut-o?

- E implicat, nici noi nu știm exact ce sa întâmplat. A vorbit cu el cu câteva minute înainte să fie ucisă și cum încă nu a identificat-o nimeni, dacă ea nu e jurnalistă… atunci… orice s-ar fi putut întâmpla.

- El ce spune? Președintele…

- Nu o cunoaște, nu știe despre cine e vorba, poate a vorbit cu un secretar… Neagă orice legătură. Nu are nimic de declarat.

- Credeam că doar oamenii vinovați nu au nimic de declarat! l-am provocat eu.

- Ai dreptate, răspunse trist.

- Deci… ce pot publica? Numele fetei?

Cum a murit? Ce? - Nu știm cum o cheamă. Cauza morţii e necunoscută. Nu știm multe delatii.

- Și atunci de ce am fost chemată?

Crede-mă, nu știu. Tot ce poţi scrie este că a vorbit cu președintele. Așa vei începe un scandal-monstru, poate atunci ucigașul va fi găsit sau va dispărea pentru todeauna… Trebuie să riscăm.

- Doar atât poţi să-mi spui? l-am privit surprinsă.

- Îţi pot spune că ești frumoasă, îmi răspunse pe un ton schimbat.

Nu-mi venea să cred. Am început să râd.

- Și se spune că polițiștii știu să citeasca oamenii. Mi-am ridicat geanta și m-am întors spre ieșire. Nu pot să public doar atât.

Dacă mai apar noutăți sau găsiţi ceva nou, atunci aș putea scrie articolul. Până atunci - iam întins mâna- succes!

- Deci tot primesc numărul tău?

- Dacă ai curaj să îl ceri șefului tău.

Am râs amândoi.

M-au sunat peste câteva zile, spunându-mi că au noutăți pe care le pot împărtăși cu presa.

Aproape că mă bucuram.

Intru în secţie și Reed mă salută.

- Ești bine? Pari supărată.

- Sunt. Probleme personale. Voi fi bine.

Zâmbesc.

- Poate te pot ajuta… propuse șovăielnic.

- Poţi găsi un telefon mobil?

- Cred că da. Pe cine ai pierdut?

- Îţi spun după ce îl găsim. Telefonul, vreau să spun.

- Am un prieten care te poate ajuta.

Am coborât până la parterul clădirii. Acolo mi la prezentat pe Chris, singurul în măsura să mă ajute.

- Trebuie doar să-mi spui numărul de telefon.

Câteva secunde mai târziu se strâmbă, privind ecranul.

- Crede că avem o problemă. Dacă acesta e numărul corect… înseamnă că telefonul a fost în această clădire de două zile.

- Imposibil… Am încremenit. Sora mea trebuia să fie la Washington. Nu se poate…

Poate și-a pierdut telefonul? Se poate, nu?

Sunt disperată.

- Îmi pare rău, însă… telefonul ei e la morgă…

- Nu! Nu,nu... Nu! Am început să tremur, în mintea mea se formau șcenarii sumbre… Nu! E doar o neînțelegere, sora mea e bine…

Reed mă privi trist, ca și cum îmi împărtășea frica.

- Cum arată sora ta?

Nici măcar nu mai știam ce să răspund.

- Încearcă să te calmezi… O să…

- Unde e morga? m-am răstit la el. Vreau să mă conving că e o neînțelegere…

- Calmează-te…începu el blând.

- Unde e morga? am strigat eu.

- Te conduc eu, se învoi supărat.

Nu mai știam ce să fac, mă simţeam pierdută, debusolată… Nu și sora mea, mă rugam în timp ce coboram pe scările reci …spre adevăr.

- Ai putea să îmi spui cum arată sora ta?

- E… brunetă, înaltă… ochii verzi… Mam întors spre el; era palid, tulburat. Într-o secundă, am înțeles.

- Nu… Nu e ea… am murmurat speriată.

Nu se poate…

Am ajuns la morgă în liniște. Nu am putut să o privesc mai mult de o secundă… De ce?

Cum de s-a întâmplat așa ceva, tocmai ei?

Tocmai mie? Nu e corect.

- Îmi pare rău.

- Nu ai cunoscut-o, am șoptit printre lacrimi.

- Dar te cunosc pe tine. O să aflăm ce s-a întâmplat. Cel care a făcut asta va fi pedepsit.

Mi-am șters lacrimile. Sunt puternică.

Pentru tine, Genevive.

- Ai apus că ea a vorbit cu președintele.

Când? Se știe cam când a… Nu o puteam spune ”a murit”.

- Îmi pare rău, însă acum că știm cine e “necunoscuta” noastră, ce ne-ai putea spune despre ea? Ce făcea la Washington?

Calm. Fi puternică.

- E jurnalistă. Trebuia să fie prezentă la o prezentare sau o conferința de presă.

Doamne, nici nu știu ce mi-a spus Nu face?

- Nu te învinovăţi. Acum tu ești singura care o poate ajuta. Zâmbi încurajator.

- Trebuia să se întoarcă ieri. Nu mi-a răspuns la telefon, însă era seară, am crezut că e obosită. Poate dacă…

- Nu! Nu e vina ta. Nu tu ai făcut asta.

- Nu, însă poate aș fi putut să fac ceva dacă m-aș fi interesat de ea. Ceva putea fi făcut.

- Poate. Dar acum contează mai mult decât ieri. Spune-mi tot ce știi despre ea, în special ce a făcut zilele astea.

Am inspirat adânc. Poţi face asta.

- Nu mi-a spus nimic altceva. Merge la Washington, trebuia să se întoarcă ieri.

- Ai crezut-o?

- Cum adică?

- Părea nervoasă, tristă sau speriată?

- Nu. Părea bine. Mi-am ridicat privirea și mi-am dat seama. Îl cunoșteam, Genevive mi-am vorbit despre el. Nu trebuia să am încredere în el. Nu… Ce-am făcut?...

- S-a întâmplat ceva?

- Nu! Am răspuns prea repede. Știe. Își îndreptă arma spre mine.

- Vorbește, răspunse el rece.

- Mi-a povestit de tine. Sora mea. Că ești corupt, că ești de partea lor, de parte câștigătorilor. Dar n-au găsit nimic împotriva ta. Vreau să plâng. Tu ai făcut asta. Ai promis…

- Am promis multe. Cu cine altcineva a împărtășit acest ” mic scret”?

- Ești nebun dacă tu crezi că ţi-aș spune.

- Deci nimănui. Zâmbește. Atunci ar trebui să știi ceva. E e ... de zece ori mai ... e ca mine.... A fost ideea ei .... Ai încurcat prada cu prădătorul. Ai o soră… minunată.

Am văzut glonțul zburând spre mine.

Apoi am căzut pe stradă rece. Un mincinos și o mincinoasă. Crima perfectă…

Experiența de boboc Leș Iulia-Maria, cls. a IX-a A prof. Mirela Ardelean Uneori ți se întâmplă lucruri care par oribile. Lucruri care te fac să îți pui eterna întrebare ''de ce eu?''. Dar, tot uneori, acele lucruri care par greu de digerat în momentul respectiv se metamorfozează și ajung acrișoare, apoi cu timpul devin chiar dulci.

Așa e la liceu, la început. La unii metamorfoza se petrece rapid, la alții durează mai mult. Unii ne zbatem să ne găsim locul, să facem lucrurile să meargă, alții renunțăm și plecăm altundeva, convinși că locul nostru nu este aici. Pentru mine a fost diferit; nu e greu de explicat, e greu să te afli în acea postură. Mereu mi-am dorit să vin la Eminescu și din clipa în care am pus piciorul în liceu am știut că locul meu este aici. Însă, chiar și așa, nu aveam încredere în mine, nici în prima zi de școală, nici la vacanța de Crăciun și poate că nici scriind aceste rânduri. Fiind adolescent, ajungând la liceu, te desparți de oamenii pe care îi știai timp de 8 ani și te trezești înconjurat de străini. Deodată, toate temerile tale (multe pe care nici nu știai că le ai) ies la suprafață.

Trebuie să faci eforturi. În orice. Pentru mine cel mai greu a fost integrarea. Nu a fost de ajuns să mă simt acasă în interiorul liceului, în această casă trăiau și alți oameni. Străini.

Fiecare cu povestea lui. Eram rușinată de fiecare dată când intram, dar abia așteptam să mă întorc de fiecare dată când ieșeam.

Dar după cum spuneam, gustul devine mai

bun și incepe să îți placă. Străinii sunt tot străini, dar tu ești altul. Felul în care îi privești este altul. Nu mai sunt doar oameni care îți invadează casa și te inhibă, ei sunt colegii tăi, prietenii tăi, cunoștințele tale.

După cum spune o vorba: ''Începutul e mai greu''. Cât de lung va fi ''începutul'' depinde de tine. Sincer, a fost, o perioadă lungă să mă adaptez la gândul ca nu e doar liceul meu; e și liceul tău, și al domnului profesor, și al dirigintei și al colegilor, e al tuturor. E liceul nostru.

Desigur, există și lucruri ușoare în această trecere de la simplu școlar la licean. În experiența mea unul dintre ele a fost modul de predare al profesorilor. Între felul în care se predă în școala generală și cel în care se predă la liceu este o diferență infinită.

Profesorii sunt deschiși, nu le este frică să ''piardă timp din oră'' pentru a-ți răspunde la întrebări sau pentru a povesti lucruri suplimentare. Cu siguranță acest gen de schimbare nu a avut nevoie de o perioadă de adaptare. Îmi închipui că pentru fiecare dintre noi primul an de liceu a fost diferit, dar cu toții avem puncte comune care în final se unesc, unindu-ne și pe noi. Nimeni nu îți poate garanta că odată ce gustul va deveni dulce va rămâne așa, dar îți pot promite că mereu va reveni la dulceață.

Scrierea reflexivǎ și jurnalul didactic Jurnalul ca specie a literaturii de frontierǎ, oscilând între realitate şi document, este o specie necanonizatǎ în programa şcolarǎ pentru liceu, dar care poate modela pozitiv procesul de autocunoaştere, de constuire a propriei imagini despre sine la elevi. Preocuparea tinerilor de a-şi consemna timpul, întâmplǎrile, trǎirile s-a mutat actualmente, din spaţiul paginii albe de hârtie, în spaţiul virtual, din intimidate şi clandestinitate, în vǎzul tuturor, fiind marcatǎ de interacţiunea permanentǎ dintre cel care scrie/ se scrie şi receptorul sǎu, căci ce altceva sunt blogurile personale sau conturile de facebook decât tot nişte reminiscenţe ale nevoii omului de a conserva clipa, de a surprinde, chiar fragmentar, romanul propriei vieţi? Dacǎ superficialitatea şi simplificarea progresivǎ a comunicǎrii virtuale e din ce în ce mai ameninţǎtoare, faptul se datoreazǎ lipsei unui fundament solid al educǎrii şi cultivǎrii eului în formare, în scopul dobândirii unei atitudini mai grave faţǎ de propriul sine, de modelarea acestuia.

Elevii trebuie sǎ înveţe cǎ e ”cool” nu doar sǎ vorbeşti în argou şi sǎ faci acte teribiliste, ci cǎ e la fel de ”cool” sǎ te cunoşti din ce în ce mai bine pe tine însuţi, sǎ te poţi adapta cu uşurinţǎ la contexte noi, sǎ poţi purta discuţii pe diferite teme, sǎ poţi avea propriile opinii şi sǎ le poţi argumenta. Sǎ ştii cine eşti în lume, sǎ te poţi defini faţǎ de semenii tǎi de aceeaşi etnie, dar şi faţǎ de ceilalţi.

Lectura unor texte de tip biografic/autobiografic, alǎturi de scrierea

reflexivǎ contribuie la formarea gândirii critice şi autonome, valoarea cea mai complexǎ pe care o poate dobândi un elev pe parcursul formǎrii sale în şcoalǎ. Programa de limba şi literatura românǎ pentru clasa a XII-a, în precizǎrile aferente specializǎrii filologie, prevede parcurgerea a cel puţin şapte studii de caz, printre care se numǎrǎ şi cel dedicat Dinamicii unor specii de graniţǎ dupǎ 1990, respectiv jurnalul şi memoriile.

Recomandarea de scriitori care pot fi studiaţi este una generoasǎ, autorii de manuale şi profesorii putând sǎ selecteze, şi în funcţie de nivelul de evoluţie a clasei de elevi, titlurile pe care le considerǎ a fi cele mai adecvate.

Gândirea este un proces asemǎnǎtor cititului, scrisului, vorbitului şi ascultatului.

Este un proces activ, coordonat, complex, care presupune cǎ te gândeşti în mod autentic la ceva. Ea nu este ceva ce se poate preda în afara unui context. Gândirea criticǎ nu se poate deprinde când este separatǎ de contextul general al programei şcolare sau al vieţii cotidiene. A învǎţa sǎ gândeşti critic în şcoalǎ se face cel mai bine când abordezi în acest fel cunoştinţe noi, ca şi cum aceastǎ abordare ar face parte din programǎ sau ar fi un rezultat previzibil al acesteia.

Existǎ un set de condiţii care trebuie îndeplinite pentru lecţiile care promoveazǎ gândirea criticǎ şi anume: alocarea unu timp şi a unor condiţii favorabile; încurajarea speculaţiei; acceptarea diversitǎţii de idei şi pǎreri; implicarea activǎ a elevilor în procesul de învǎţare; evitarea riscului ca elevii sǎ fie ridiculizaţi; exprimarea încrederii cǎ fiecare elev poate gândi critic.

Elevii trebuie la rândul lor sǎ fie capabili sǎ-şi dezvolte încrederea în forţele proprii şi sǎ înţeleagǎ valoarea propriilor idei şi opinii, sǎ se implice activ în procesul de învǎţare, sǎ asculte cu respect opiniile diferite, sǎ fie pregǎtiţi pentru a formula şi demonta judecǎţi.

Gândirea criticǎ presupune o dezvoltare după următoarele tipare: · De la personal la public. Primele reacţii ale elevilor faţǎ de o operǎ sunt, de obicei, exprimate sub forma „îmi place/nu-mi place”, adicǎ sunt reacţii la ceea ce ei ca persoane gǎsesc interesant la acea operǎ. Pe mǎsurǎ ce evolueazǎ însǎ, trebuie sǎ-şi poatǎ exprima reacţiile în termeni care pot fi înţeleşi de alţii şi care sunt adecvaţi pentru comparaţii şi dezbateri. Reacţia personalǎ nu este niciodatǎ complet abandonatǎ, devenind o sursǎ de vitalitate şi autenticitate în gândire. Semnul distinctiv al unei persoane educate este însǎ capacitatea de aşi exprima gândurile clar şi convingǎtor de faţǎ cu alţii. · De la heteronom la autonom. Piaget folosea termenul de heteronimie pentru a se referi la credinţa copilului cǎ înţelepciunea şi autoritatea sunt atribuite altora, categoric mai mari decât el. Textul este o adevǎratǎ felie de viaţǎ, sau cel puţin o operǎ a cǎrei autoritate nu poate fi pusǎ la îndoialǎ.

Termenul ”autonomie” este folosit de acelaşi cercetǎtor pentru a se referi la realizarea de cǎtre copil cǎ el însuşi este capabil sǎ descrie lumea şi sǎ facǎ judecǎţi despre ea, cǎ, prin urmare, nu existǎ nici un motiv pentru care fiecare sǎ poatǎ fi o autoritate în anumite privinţe, şi cǎ, prin extrapolare, textul exprimǎ un adevǎr limitat. Elevii care îşi dezvoltǎ autonomia de gândire, devin mai siguri pe ei înşişi, mai dispuşi sǎ adopte un punct de vedere şi sǎ-l susţinǎ şi mai înclinaţi sǎ punǎ sub semnul întrebǎrii validitatea unui argument

exprimat într-un text. · De la intuitiv la logic. A afirma lucruri în mod intuitiv însemnǎ a exprima idei fǎrǎ a reflecta prea mult la legǎtura dintre afirmaţie şi experienţǎ. A te concentra asupra logicii însemnǎ a deveni sensibil la modul în care sunt aranjate probele pentru a susţine concluzia. Logica nu ameninţǎ sǎ înlocuiascǎ în totalitate intuiţia; dar în mǎsura în care logica poate fi o formǎ mai publicǎ de gândire decât intuiţia, democraţia are de câştigat atunci când oamenii sunt capabili sǎ îşi expunǎ poziţiile în mod logic.

De la o perspectivǎ la mai multe perspective. Un gânditor critic mai puţin matur se va crampona de propriile convingeri, indiferent de ce spun ceilalţi. Un gânditor mai matur, un gânditor critic va ţine cont şi de convingerile celorlalţi. Gânditorul mai matur poate, desigur, sǎ îşi modifice convigerile când ajunge sǎ fie convins de argumentele altuia; dar la fel de important este faptul cǎ, susţinându-şi propria poziţie, este capabil sǎ accepte şi poziţiile altora, exprimând acest lucru în maniera: „ştiu cǎ sunt mulţi care cred X, dar daţi-mi voie sǎ vǎ arǎt motivele pentru care Y e preferabil”.

Scrierea reflexivǎ este o metodǎ didacticǎ de studiu al limbii materne care reuneşte tipuri de texte cu contur generic mai ferm (scrisoarea familialǎ sau de felicitare) sau mai vag (relatarea unor evenimente şi întâmplǎri personale, precum şi argumentarea sau exprimarea în scris a unui punct de vedere personal).

Formele pe care le poate lua scrierea reflexivǎ în scenariile didactice sunt urmǎtoarele: 1. Relatarea unor întâmplǎri personale (le récit de vie sau personal narrative) şi reuneşte tipuri de texte diverse: amintiri, mǎrturii, jurnale intime sau autobiografii.Prezența în lecțiile de comunicare a acestor tipuri de texte este beneficǎ prin valențele ei formative, prin bucuria pe care o provoacǎ elevilor puși în situația de a vorbi despre ei înșiși, de a se cunoaște reciproc.

2. Fișa biograficǎ – oferǎ elevilor posibilitatea de a descoperi singuri problemele pe care le pune fiecare autobiografie și anume selecția evenimentelor, dificultatea de a începe textul dificultatea de a reda importanța pe care o au evenimentele pentru fiecare dintre noi.

Sarcina de lucru ar putea fi urmǎtoarea: sǎ relateze în 10 minute, pe o singurǎ filǎ de caiet cele mai importante evenimente ale vieții lor; apoi se citesc în plen câteva fișe și se discutǎ despre asemǎnǎrile și deosebirile dintre ele, prezența unor stereotipii, dar și a unor diferențe.

3. Autobiografia imaginarǎ este o formǎ textualǎ hibridǎ, care reunește scrierea reflexivǎ cu cea imaginativǎ. În centrul textului se aflǎ elevul însuși, trǎind experiența proiectǎrii propriei existențe într-o altǎ lume, sau un personaj preferat. În ambele cazuri este vorba despre mǎrturisire indirectǎ care oferǎ posibilitatea celui care scrie de a se cunoaște pe sine. Acest demers poate constitui începutul unei discuții despre sensul discursului autobiografic, acela de a reprezenta existența ca devenire, ca proces de formare a personalitǎții.

4. „Îmi amintesc…” este un exercițiu care presupune revenirea la anumite momente pornind, facultativ, de la un suport material.

Pornind de aici se pot face observații legate de memorie sau de tipurile de discurs care o pot reda. De asemenea, exercițiul este un bun prilej de a exersa limba și tehnica de structurare a unei narațiuni.

5. Jurnalul personal este un tip de scriere care-i permite elevului sǎ retrǎiascǎ întâmplǎri diverse și sǎ se raporteze la ele prin redarea trǎirilor și gândurilor și analiza reacțiilor. Prezența jurnalului în clasǎ, atunci când profesorul poate aloca 10 minute pentru completare, impune câteva mǎsuri de protecție a intimitǎții: 1. profesorul nu va citi paginile scrise fǎrǎ acordul elevului; 2. nu va începe sǎ facǎ pe loc corectura; 3. într-o orǎ

specialǎ elevii vor putea selecta fragmente pentru lecturǎ, chiar dacǎ anterior le-au rescris.

6. Jurnalul de lecturǎ oferǎ posibilitatea înregistrǎrii experienței de lecturǎ, prin consemnarea reacțiilor emoționale și a reflecțiilor provocate de o anumitǎ carte. Este superior ca efecte caietului tradițional de lecturi, deoarece impune participarea gândirii critice a elevului și nu mai permite fenomenul copierii rezumatelor. Substanța acestor jurnale se poate constitui din reacții emoționale, din analogii între evenimete personale și evenimentele citite, din ipoteze legate de evoluția sau finalul textului, din legǎturi cu alte texte citite.

Notele de lecturǎ pot fi realizate pe pagini împǎrțite în douǎ coloane (metoda jurnalului cu dublǎ intrare), prima pentru citate din text, a doua pentru comentarii, urmate la sfârșit de concluzii globale, construite pe baza unor întrebǎri precum: ce ați reținut din lecturǎ?; ce sentimente v-a provocat lectura?; ce amintiri v-a trezit?.

Profesorul poate orienta mai detaliat însemnǎrile din jurnalul de lecturǎ prin multiplicarea direcțiilor de urmǎrit. Iatǎ c â t e v a e xe m p l e : n o t a r e a r e a c ț i i l o r emoționale începând cu formule precum: „scena îmi amintește de…”, „se pare cǎ…”; formularea unor constatǎri sau anticipǎri pe parcursul lecturii: „consider cǎ”, „probabil eroul va…”, „s-ar putea ca…”, „se pare cǎ…”; interacțiunea cu personajele: „știu ce resimte X când…”, „acest fapt înseamnǎ pentru el cǎ…”; aprecieri despre personaje: „X a fost curajos/ a greșit când…”; judecǎți critice: „acestǎ carte mi-a plǎcut pentru cǎ…”, „cea mai reușitǎ parte a cǎrții a fost…”, „consider cǎ naratorul ar fi putut sǎ…”. Întâlnirea cu literatura poate produce evenimente de cunoaștere și autocunoaștre care pot fi înregistrate prin astfel de exerciții

de scriere reflexivǎ, care pot cu ușurințǎ sǎ-și gǎseascǎ locul în orele de literaturǎ, când, dupǎ lectura unui text, elevii pot sǎ-și exprime recțiile emoționale, pot adresa scrisori unor personaje sau pot construi jocuri de rol (repovestirea unor evenimente din perspectiva unui personaj, construcția unui monolog interior al unui personaj aflat într-o anumitǎ situație, transformarea unei secvențe narative în scrisoare etc.).

Funcțiile jurnalului didactic a . F u n c ț i a d e î nvǎ ț a r e - „ S c r i e r e a înregistreazǎ și conservǎ ideile, experiențele noastre într-un mod simbolic. În procesul învǎțǎrii, alǎturi de lecturǎ, scrierea funcționeazǎ cu dublu sens. Pe de o parte, atunci când încercǎm sǎ ne sistematizǎm și sǎ ne clarificǎm ideile în scris, devenind conștinți de limitele noastre, trǎim impulsul de a ne lǎrgi și aprofunda cunoașterea și înțelegerea, pe de altǎ parte ne obligǎ sǎ ne concentrǎm, sǎ ne limpezim ideile, alegând, ordonând argumentele cele mai pertinente în relație cu sine și cu ceilalți.” b. Funcția de feed-back pe care o oferǎ jurnalul personal este utilǎ atât elevului, care se autoevalueazǎ și reevalueazǎ în permanentǎ pe parcursul învǎțǎrii, cât și profesorului care poate astfel sǎ se adapteze mai ușor la nevoile grupului. c. Funcția de evaluare. Dacǎ în mod obișnuit imaginea pe care profesorul reușește sǎ și-o facǎ despre fiecare elev în parte este incompletǎ și discontinuǎ, bazatǎ de obicei pe comunicarea din clasǎ și pe testele scrise, jurnalul permite evaluarea formativǎ, a gândirii elevului în evoluție, a modului în care acesta știe sǎ se autoevalueze, sǎ învețe, sǎ devinǎ responsabil, sǎ se raporteze la ceilalți. d. Funcția de document servește la cunoșterea sau adeverirea unei realizǎri, a

unei experiențe și pune în valoare principii didactice precum: învǎțarea metacognitivǎ, învǎțarea ca proces de reflecție, medierea socialǎ a învǎțǎrii, modelul constructiv de învǎțare. Jurnalul conservǎ, de asemenea foarte vii momentele care au contribuit la învǎțare și evoluția elevilor, importante la rândul lor pentru fixarea în timp a deprinderilor și a competențelor dobândite. În concluzie, proiectul poate fi interesant atât pentru elevii implicați care lucrează cu plǎcere și se pot simți la sfârșit mai încrezǎtori în ei înșiși, în puterea lor de a înțelege, de a se exprima și de a-și argumenta ideile, cât și pentru profesor, care reușește sǎ se apropie mai bine de modul de a gândi și de a înțelege al elevilor, dându-le șansa sǎ învețe prin descoperire, prin colaborare și mediere, prin propriul lor efort de a face, de a produce un text, punându-i în situația de a-și dezvolta gândirea criticǎ, autonomǎ, reflexivǎ.

Prof. Dr. Cândea Dana Monica

Lecția de limba și literatura română în C.D.I. Profesor documentarist, Ramona FONAI Predarea şi învățarea limbii române în şcoală constituie o necesitate pentru cultura generală a oricărui elev indiferent de domeniul de activitate în care îşi va exercita pregătirea. Prin asimilarea cunoştinţelor de morfologie, sintaxă prevăzute de programele şcolare, elevii capătă un volum de noţiuni, categorii, termeni, definiţii, clasificări etc., reprezentând baza teoretică pe care se clădeşte şi se perfecţionează treptat deprinderile de exprimare corectă scrisă şi orală, și dezvoltă gândirea. Însemnătatea practică a cunoștințelor de limbă și literatură, rolul reglator al limbii și necesitatea de a asigura fiecărei lecții maximum de eficiență instructiv-educativă impune perfecționarea continuă a activității didactice și parcurgerea unui amplu material bibliografic de specialitate pentru studiul teoretic al problemelor științifice.

Spre deosebire de lecția tradițională de limba și literatura română, C.D.I. aduce următoarele beneficii pentru utilizarea lui sub formă programată la lecțiile de limba și literatura română, dar nu numai: ü Formarea, în rândul elevilor, a deprinderilor de studiu individual și în echipă, în vederea formării/dezvoltării competenței de ”a învăța să înveți”, necesare pe tot parcursul vieții;

ü Asigură accesul facil la noile mijloace de informare și comunicare; üAjută la identificarea și dezvoltarea obiectivelor infodocumentare din programele școlare; ü Duce la sporirea gradului de autonomie al beneficiarilor.

Clasa de elevi este un grup social specific, ca structură, cu roluri clare.

Centrul de documentare și informare reprezintă spațiul optim pentru predare-învățare-evaluare,oferind beneficiarilor (cadre didactice, elevi, părinți) suportul necesar desfășurării în cele mai bune condiții a procesului educațional. Obiectul limba și literatura română este de primă importanță în procesul pe care îl reprezintă învățământul național. De însușirea corectă a limbii române depinde succesul la învățătură al elevilor la toate celelalte discipline din planul de învățământ, iar de însușirea marilor modele ale artei literar-artistice românești depinde gradul de educare și formare a personalității lor, profilul intelectual, afectiv, moral, cetățenesc.

Formarea și dezvoltarea priceperilor și deprinderilor de exprimare corectă orală și scrisă este un obiectiv de cea mai mare importanță al școlii actuale.

De ce educatoare …?

Elevi: Gabriela Bîrle, Adina Vinț Clasa a XII-a G Profesor coordonator: Mărioara Donca Educatoarea, subintitulată și a doua mamă, reprezintă cea mai demnă persoană pentru fiecare copil, fiind cel mai bun exemplu de urmat.

Calitățile unei educatoare sunt bine conturate, calmul, creativitatea și responsabilitatea fiind calitățile de bază ale fiecărui cadru didactic. „De ce educatoare …?” pentru că iubesc copiii. Acest răspuns cred că definește această meserie, este importat să iubești ceea ce faci.

Minunățiile mici, care mereu întreabă „DE CE?” te încarcă cu o energie pozitivă, radiind mereu în jurul tău și copleșindu-te cu zâmbetele lor inocente. Atunci când te afli în jurul lor, uiți de probleme, de griji și îți focalizezi toată atenția asupra lor.

Aristotel definește meseria de educatare astfel: „Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață; de aceea , pe lângă viață, dăruiți copiilor arta de a trăi bine, educându-i”.

„Sarcina profesorului din zilele noastre nu este de a doborî jungla, ci de a iriga deșertul !”

(Clive Staples Lewis)

Valoarea incluziunii sociale

Politica Guvernului României de incluziune socială se bazează pe o abordare pro-activă care are drept obiectiv creşterea generală a standardului de viaţă al populaţiei şi stimularea câştigurilor obţinute din muncă prin facilitarea ocupării şi promovarea politicilor incluzive cu adresabilitate către toate grupurile vulnerabile: minoritatea rromilor, persoanele cu handicap, femeile, copiii străzii, tinerii de 18 ani care părăsesc instituţiile de protecţie ale statului, persoanele în vârstă.

Deşi educaţia populaţiei rrome, în general, şi a femeilor rrome, în special, este redusă, atitudinea femeilor şi fetelor faţă de şcoală este una pozitivă. În majoritatea cazurilor, şcoala oferă, în primul rând, mijloacele prin care te poţi descurca în societate şi prin care poţi face bani. Tocmai din acest motiv, una din priorităţile societăţii noastre ar trebui să fie integrarea populaţiei de etnie rromă în sistemul de învăţământ centralizat şi apoi, mai departe, în sistemul forţei active de muncă. În acest fel, ambele părţi ar avea de câştigat: comunitatea rromă ar evolua,

prin implicarea în forme moderne de muncă şi trai, iar societatea românească ar câştiga forţă de muncă şi imagine pozitivă pe plan naţional şi internaţional, prin implicarea activă a etniilor minoritare la viaţa şi evoluţia social-economică a naţiunii. Colegiul Națioanal „Mihai Eminescu” susține promovarea educaţiei incluzive în cadrul sistemului educaţional, inclusiv prin prevenirea şi eliminarea segregării, precum şi combaterea discriminării pe baze etnice, de statut social, dizabilităţi sau alte criterii care afectează copiii şi tinerii proveniţi din grupuri dezavantajate, inclusiv rromi. Ţintim prin proiectul „Incluziunea socială a copiilor prin acces la educaţie” să creştem accesul la educaţie pentru copiii şi tinerii proveniţi din familii defavorizate; acest scop se înrădăcinează într-o realitate dificilă, a unor familii cu nivel educaţional şi material precar, fără motivaţia şi mijloace de sprijin în educaţia şcolară a copiilor lor.

Ce urmărim prin acest proiect?

Constatând că în multe cazuri, aceste realităţi care au drept consecinţă aproape inevitabilă, abandonul şcolar foarte timpuriu, şcolarizarea deficitară în raport cu cerinţele pieţei muncii şi/sau analfabetismul, urmărim să: creştem frecvenţa şcolară a copiilor proveniţi din aceste familii; îmbunătăţim rezultatele şcolare ale copiilor proveniţi din familii defavorizate; reştem gradul de conştientizare în rândul părinţilor a importanţei educaţiei copiilor lor; dezvoltăm abilităţile de lucru ale cadrelor didactice cu copiii aflaţi în situaţie de vulnerabilitate;creştem gradul de conştientizare şi implicare a comunităţii cu privire la abandonul şcolar în rândul copiilor proveniţi din familii dezavantajate.

Care este problema? Care sunt nevoile identificate?

Problema este reprezentată de abandonul şcolar determinat de factori ca: lipsa resurselor financiare şi materiale ale părinţilor, importanţa scăzută acordată educaţiei copiilor şi susţinerii lor în urmarea cursurilor şcolare.

Grupul ţintă al proiectului „Incluziunea socială a copiilor prin acces la educaţie” este eterogen, implicând atât copiii şi tinerii aflaţi în situaţii de risc, cât şi părinţii, profesori şi voluntari. Urmărim ca prin eterogenitatea factorilor de influenţă asupra copiilor şi tinerilor să obţinem un efect sinergic al activităţilor, să oferim exemple demne de urmat, să le mobilizăm entuziasmul în direcţii pozitive pe termen lung (satisfacţii şcolare, reuşite profesionale, succes şcolar).

Cum intervenim?

Profesorii Colegiului Național „Mihai Eminescu” desfășoară: Ř activităţi educaţionale şi recreative cu copiii: o Sprijinim copiii în realizarea temelor; o Susţinem formarea şi dezvoltarea deprinderilor de scris, citit şi calcul aritmetic preponderent prin jocuri didactice şi exerciţii practicaplicative; o Încurajăm formarea şi dezvoltarea deprinderilor de muncă/studiu independent; o Acordăm suport în dezvoltarea deprinderilor de autonomie personală şi socială; o Susţinem o educaţie prin metode diverse, formale şi informale (vizite la muzee, ieşiri la teatru, film etc.); o Promovăm educația pentru un mediu curat ce vizează implicarea tuturor beneficiarilor prin formare, drumeții, excursii; o Valorificăm copiii cu talente deosebite din familiile aflate în situație de risc; o Organizarea unui Centru de voluntariat în cadrul căruia vor activa minim 16 voluntari ce se vor implica în susținerea activităților educative; Ř activităţi cu părinţii elevilor incluşi în proiect: o Restructurăm convingerile şi atitudinile negative faţă de şcoală ale părinţilor; o Responsabilizăm părinţii cu privire la importanţa şcolarizării copiilor;

Oferim consiliere individuală părinţilor în scopul abilitării acestora în educarea copiilor; o Organizăm sesiuni lunare pentru părinţi, unde sunt discutate aspecte ale progresului copiilor la şcoală, importanţa educaţiei, a motivaţiei şi oferim instrumente şi îndrumare în procesul de educaţie al propriilor copii. o

Incluziunea socială se referă la asigurarea accesului persoanelor defavorizate la educaţie, locuri de muncă, integrarea lor în societate. Şcoala trebuie să aplice diverse programe educaţionale pentru a sprijini politicile comunităţii locale şi ale statului legate de incluziunea socială. Prin Centrul de Voluntariat înființat în cadrul Colegiului Național „Mihai Eminescu” vor fi organizate 3 campanii de informare și conștientizare a rolului și importanței educației, la nivelul comunităților aflate în situație de risc, precum și promovarea serviciilor sociale în rândul acestora. În colegiul nostru există preocupări permanente ale cadrelor didactice pentru incluziunea socială şi etnică a elevilor. În acest an şcolar li s-a alăturat o iniţiativă

venită chiar din partea copiilor: organizarea unui „Carnaval al etniilor”, în care elevi români şi aparţinând altor etnii, care studiază împreună în şcoala noastră să prezinte colegilor costume populare specifice, obiceiuri şi bucate tradiţionale. Am putut demonstra astfel, la nivelul comunităţii locale, că abordarea interculturală poate constitui un principiu de bază al incluziunii sociale.

Incluziunea socială se referă la asigurarea accesului persoanelor defavorizate la locuri de muncă şi integrarea lor în societate. Pentru a nu se ajunge în această situaţie, şcoala este cea care trebuie să aplice programe educaţionale complexe, încă de pe băncile învăţământului primar şi gimnazial, pentru a sprijini politicile comunităţii locale

şi ale statului legate de incluziunea socială.

Principiile care stau la baza incluziunii sunt: § Principiul drepturilor egale pentru o dezvoltare conform potenţialului propriu. § Principiul unicităţii caracteristicilor, intereselor, abilităţilor, motivaţiei şi nevoilor de învăţare. § Principiul diversităţii, a respectării abaterii de la standerdele normale. § Principiul accesului şi participării tuturor conform abilităţilor şi nivelului de dezvoltare.

Integrarea reprezintă asimilarea unui elev în educaţia de masă, unde acesta se adaptează (sau nu) p o l i t i c i l o r, p r a c t i c i l o r ş i curriculum-ului existent în şcoala

respectivă. Şcoala românească trebuie să ţină cât mai mult seama de cerinţele unui învăţământ incluziv, acceptând diversitatea, nediscriminarea, toleranța. În argumentarea iniţiativei s-a avut în vedere faptul că şcoala, familia şi comunitatea locală au îndatorirea de a-i crea copilului condiţii optime dezvoltării sale. Viaţa copiilor, educaţia şi existenţa lor depind de adulţi. Respectul insuflat copilului faţă de fiinţa omenească, faţă de lumea înconjurătoare, faţă de lege, de siguranţa sa şi a celor din jur este definitoriu în conturarea personalităţii lui. Copiii trebuie ajutaţi să îi înţeleagă pe ceilalţi, să cunoască legile omeniei, bunului simţ, dar şi drepturile pe care le au cu accent pe problematica nediscriminării, egalităţii de şanse între copii.

Manifestarea cultural-religioasă „De la Înviere la Înălțare”, ediția a XVI-a și „Olimpiada de meșteșuguri artistice tradiționale” Sâmbătă, 28 mai 2016, s-a desfășurat la Catedrala Episcopală„Sfânta Treime” din Baia Mare – cu binecuvântarea și în prezența Preasfințitului Părinte Dr. Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului – manifestarea cultural-religioasă „De la Înviere la Înălțare”, ediția a XVI-a și „Olimpiada de meșteșuguri artistice tradiționale” – etapa județeană, organizate de către Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, pe secțiunile: icoane pe sticlă, icoane pe lemn, desene, creații literare, meșteșuguri artistice tradiționale, grupuri vocale cu pricesne și teatru religios. La acest eveniment au participat cu interes, bucurie și entuziasm 23 de grupuri vocale și 11 soliști vocali, un număr de 240 de elevi din 36 de colegii, licee și școli gimnaziale

din județul Maramureș. Partenerii acestei acțiuni au fost: Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului, Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, Trinitas TV, Mănăstirea Strâmtura, Casa Corpului Didactic Maramureș.

La această manifestare a fost implicat și Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare, fiind reprezentat de Corul pedagogic, format din elevele clasei a X-a G. În urma jurizării, Corul pedagogic al Colegiului Național „Mihai Eminescu” a obținut premiul II cu priceasna – „Vei veni, Iisuse”.

Rugă în noapte!

Doamne, a mai trecut o zi, un an, o clipă din viaţa mea… şi-Ți mulţumesc, pentru a lumii tristă nepăsare.

Căci am găsit puteri să merg mai departe pentru iubire… căci ea mai există în miile ei de forme, pentru plâns… căci în el îmi mai amintesc ce înseamnă să vărs o lacrimă, pentru zâmbet… căci în formele lui pure, el este cel ce înfrumuseţează fiinţa noastră, pentru viaţă… căci trăiesc, şi acesta este darul Tău!

Pentru viaţă, zâmbet, plâns, iubire și nepăsare… Îţi mulţumesc!

Buhai Elias Clasa: a XII-a C La fiecare pas! Îţi mulţumesc, Tată, Pentru binefacerile Tale Şi iartă-mă încă o dată Pentru greşelile mele!

Câtă putere, Tu mi-ai dat Şi dragoste mi-ai oferit! Încât la fiecare pas Tu alăturea mi-ai stat.

Ajută-Mă, Doamne, să-Ţi ascult cuvântul Căci dragostea Ta e mai presus de orice lucru!

Te aud când mă cerţi Dar o faci ca să mă-ndrept, Să-mi aminteşti că mă ierţi.

Da, mi-ai făcut atâta bine!

Nu merit harul ce-l primesc.

Acum doresc să vin la Tine Şi PENTRU TOT SĂ-ŢI MULŢUMESC Gîta Roxana Clasa a 10-a B

Arta de a mulţumi Nu, Doamne, nu pot să vorbesc!

Cuvintele-mi sunt prea sărace…

Tac, privesc şi mă întreb, Oare ce-am ajuns şi încotro ne îndreptăm Fără Tine?

Privind în jur la tot ce mă-nconjoară, Eu încă reuşesc să văd Creaţia.

Schiţez primul cuvânt: îl şoptesc cu uimire Mulţumesc!

Privesc spre nori văzduhul încărcat de soare, Şi încerc să realizez că eu exist.

Nu sunt doar o protoplasmă întâmplătoare, O substanţă care apoi se pierde-n vid, Mulţumesc…murmur din nou surprins.

Continui să scrutez cu nostalgie; O frunză ruptă și cazută ...

Un om,într-un baston se clatină, O ceață și-o negură deasă, amurg întunecos, O boală, un zâmbet întors, durere, Și totuși eu continui cântul în tăcere – Mulțumesc… .

Buhai Elias Clasa a XII-a C

Printre crengi paralizate Mocnind sub arzătoare flăcări, Cu trupuri calde și-nsetate Am mers atâta drum bezmetici doar pe cărări rătăcitoare. Și ne-am pierdut de mii de ori Printre crengi paralizate, Printre ceruri înstelate, Cautând pe Orion Fară să luam de seamă Că picioarele desculțe S-au pierdut în iarbă deasă Și-am uitat ca frigu-și țese Tot mereu furtuni în Nord.

Am scapat de-a lui suflare Și suntem nepăsători Și-am fugit frenetici iarăși Printre nori fără de ploaie, Printre zmee visătoare, Sub eternul soare-al verii, Ce ne-a disipat suflarea Precum roua dimineții... ȘLEAM IARINA CLASA A XII-A C

Ca o pânză de păianjen Ca o pânză de păianjen se țese vara pe furiș Nimic nu se întâmplă instantaneu, totul are nevoie de timp.

Anotimpul se schimbă cu pași mărunți Cu răbdarea cu care se construiește o nouă poveste între doi necunoscuți.

Vara nu înseamnă doar soare... soare si căldură E fiecare curcubeu apărut după furtună, E sentimentul de libertate, un fluture în zbor Se aude în valurile ce se sparg la mal și-n râsetul sonor.

Soarele împarte raze, iar pământul flori.

Natura emană inspirație pentru scriitori.

Se simte în aer vara în miros de ploaie Și-n mirosul tare de iarbă cosită în vale.

Eu văd vara în ochii tăi albaștri În nopțile în care priveam, întinși pe iarbă aștri.

E în amintirile noastre, la umbra unui pom, E bucuria din fiecare om.

Moldovanu Diana Clasa a 12-a C Soarele și-a pus pălăria Soarele și-a pus pălăria Și strada și-a pus haina arămie A venit toamna cu roade în câmpie.

Soarele și-a pus pălăria Și-a început a burnița, Picături mărunte stropesc ulița.

Ogoarele-s acoperite cu rodul cel bun Și e mai frig de-acum Căci soarele și-a pus pălăria.

Satul freamătă de viață Chiar dacă-i ceață Căci soarele și-a pus pălăria.

Moldovanu Diana Clasa a 12-a C

IPOSTAZE… Paltan Marius

Desenul…

Ce gol şi ce singurătate era în cele şase zile, când nu era în rai femeia!

Iar, când a fost creată, ca dintr-un vis, ca dintr-o rană, O stea deasupra multora s-a ridicat.

Apari mereu…ca o floare, Mereu o floare… petale mari, culori încântătoare, Mireasma ce-o emani este chiar răpitoare.

Ochi strălucitori, ca razele de soare, Şi… fruntea-ncruntată când ai o supărare. În ocean de visuri, din ce în ce pierite, Te-ai dus şi-ai stins cu tine iluzii fericite, cum luna melancolică şi palidă dispare în înstelata mare.

Muză pentru mulţi, pentru alţi iubită, Un singur lucru insă este clar – Tu, eşti mai mult de atât, ești: copilă, domnişoară, soţie, mamă…femeie Tu, vis ce răspândeşti parfumuri De flori involte, fructe coapte, Cădelniţă a cărei fumuri Se 'nalţă tăinuit în noapte, Ar fi Universu' în genune de n-ai fi tu – mii, milion, bilioane... femeie!

Am desenat pe-o foaie un copac Și-am început să-l văd destul de întristat Când mâna mi-a alunecat Și trunchiu-i s-a înclinat.

Desenul ăsta m-a făcut să mă gândesc La semenii copacului meu ce se prăpădesc, Sfârșiți de lăcomia celor ce-i lovesc Din neputință de a rezista, curând se prăbușesc.

Astfel vă spun vouă, celor ce ascultați Își poate spune "om", acela, care știe copaci de el plantați.

Distinge-ți trebuința de grava lăcomie Și protejați pământul, e unul, nu-s o mie!

Moldovanu Diana Clasa a 12-a C

În timp…

A FOST O ZI… Când întunericul era lumină La fiecare pas priveam surâzând, În fiecare floare vedeam doar aroma ei, Şi în mare…

Doar albastru-i de cristal. Şi în lume şi în el…

ESTE ZIUA Când raza luminoasă mi se pare beznă La fiecare pas privesc regretând, În fiecare floare văd ofilire şi moarte, Şi în mare…

Doar tumult de valuri. Şi în lume şi în el…

AŞTEPT O ZI Când şi în lume şi în el, Şi în mare, Şi în fiecare floare, La fiecare pas Cu fiecare rază Să vină susurul tainic şi blând, De la inceput… .

Buhai Elias Clasa a 12-a C

Introvertire Totul este doar ceea ce sunt.

Lumină, speranță, viață... NU! Care viață, am avut o viață?!

Dacă aș reuși... dacă aș reuși să mă ridic, Ar fi biruință, ar fi speranță, ar fi nădejde!

Tăcere...tăcerea urlă, Scoate strigăte adânci neauzite de nimeni.

Neînțelese de nimeni.

Nebănuite de nimeni...

Buzele-mi cad, se lasă.

Nu mai pot să zâmbesc!

De ce exist...oare exist?!

Ori totul este doar un coșmar?

Aștept să mă trezesc...

Buhai Elias Clasa a 12-a C

OTRAVĂ Demian Larisa Clasa a 12-a C De ce nu vii la mine, Ca mândra spumă a mării?

Când în fiecare seară Tu mă dai uitării.

De ce nu vii cu mine, Să stăm sub clar de lună?

Pe nisipul de mătase Tu să mă ții de mână.

Cum poți fi așa frumoasă, Și totuși așa rece?

O meschină hoață Ce inima-mi pustiește! Însă eu te venerez, Ești a mea zeitate!

Dar nu primesc al tău răspuns, Rătăcit în pustietate.

Otravă a naturii Ce nu are leac, Al bărbaților ești viciu Lăsată pentru veac…

Acum te-ntorci la mine, Fecioară fără suflet, Să-mi strecori venin în vene Să-mi iei utimul zâmbet.

Zâmbet...

Pap Sonia Clasa a 12-a C O vezi pe ea, privind în gol, Pe jos, întinsă-n dormitor, Petale multe pe covor, Pe-o foaie-i scris „îmi este dor...”

Acele versuri de amor Scrise de el, întâmplător.

Când ceasul bate, târziu în noapte, Ea se pierde-n mii de şoapte, Cu ce folos aceste toate?

Când el e doar un nimeni, poate...

Nu-i merge totul ca pe roate, Se mai târăşte şi pe coate.

Sfâşiată de durere, Îşi zice-n sine „dă-mi putere!”

Găseşte alinare în tăcere, Şi-n toate cele – neplăcere.

Fiinţă plină de mistere, Ce-ascunzi sub zâmbet, tu, femeie?

Lumea prin lacrimi de copil Avem o lume minunată...

Ca o grădină suspendată Ce plânge cu lacrimi amare Ce curg șiroaie.

Avem o lume minunată...

Ce așteaptă să fie curățată Să fie prețuită Și cu drag îngrijită.

Avem o lume minunată...

Ce din apă a fost creată Și din sânge destrămată Și cu suflet alintată.

Avem o lume ca un cer...

Strălucitoare dacă speri, Ca un luceafăr strălucitor Din negura vremilor.

Avem o lume independentă...

Ce zboară spre infinit, Ce sfidează stingher, Ceața ce se opune în cer.

Avem o lume ca un suflet...

Ce e rănită de vorbe dure, Ce urăște omul Și iubește boul.

Andra Pavel

Avem o lume minunată...

De îngeri agreată, Dar de diavol destrămată Și de om pătată.

,,Iar n-a..."

Avem o lume ca o copilărie...

Ce se desprinde din vie, Ce se pierde-n amintiri Și-n norii cristalini.

Versuri: Iar n-am reușit, Iar n-are sa-mi ofere, Mă lasă răgușit Şi redus la tăcere...

Avem o lume ca o copilărie...

Distrusă de amăgire, Creată din durere Și adusă la plăcere.

Avem o lume ca o copilărie...

Care a zburat departe Cu vorbe deșarte Spuse la noapte.

Avem o lume adusă din rai...

De cei trei crai, De un înger ocrotită Și de om dezamăgită.

Iar n-am nimerit, Şi iar n-am putere Să trec peste iarna asta Încărcat cu durere.

Iar n-a venit, Dar deja presimt cum o să zbiere Și cum o să se uite cu sânge rece La toamna care piere.

N-o să piară singură, O s-o însoțesc, Să simt cum se stinge E ceea ce m-am obișnuit să iubesc.

Adrian Socolan prof. coordonator Mirela Ardelea

365, 238, 164, 29

modern communism

365 de zile în urmă citeam despre zodiacul chinezesc & despre clima din Vietnam lipiţi amândoi de perete precum muştele de banda galben-cleioasă din sufrageria bunicii *nu cred în destin & nici în stoparea sărăciei ebola e acneea de pe chipul schimonosit al puberului*

reflectat în ochelarii fancy aer est european propaganda ascunsă în sacoşă când stai la rând într-un bloc dezafectat

238 de zile în urmă lâncezeam ca o pisică sub posterul cu vânători îmbrăcaţi în negru care nu încetau să cânte ”oh young lions this is your kingdom” ___aşa că ţi-am spus să dai muzica mai tare 164 de zile în urmă cu puţin noroc & o brichetă am făcut rost de un sticker semnat în grabă *îmi era greaţă___ rămăsesem fără degete & nu mai aveam cum să scuip stelele care mi-au provocat insomnii* salvarea plecase, dar am primit alte 5 umbre pe cerul mov 29 de zile în urmă vorbeam despre urechelniţe cu lumina stinsă cât de frumoase sunt fobiile copilăriei___ era mai distractiv când nu căutam exprimarea liberă & tot ceea ce inspiră vulgaritate

mi-aş fi scos şinşila la plimbare aşa transpirată cum era cu frânghia roşie cu plasa-n cealaltă mână e moştenire de familie irina o trăgea pe jos la nunţi după juma' de sticlă de votcă seara în Slobozia dar sunt 26 de grade în Leningrad & cântecul păsărilor & zgomotul burghiului secerea-i uitată în piaţa revoluţiei under the feet * priveşti românia după 89

geneza e o altă crăpătură în gresia din baie cămașa ta furată din secondhand-ul de pe colț & acele pete de mucegai care se dezvoltă ~ noii mei prieteni surdo-muţi nu am mai avut insomnia de când mama a plecat fără să închidă uşa *îi era frică să nu moară asfixiată* ea m-a învățat tot ce știu despre carne & despre țesutul conjunctiv de ce tragi pisicile de coadă?__ nu o să mai râzi așa când o să afli că ai cifoscolioză * înainte de alăptare 11:43 îți mai aduci aminte de rozul pântecelui copilului nenăscut? __mă întorc acasă doar ca să-ți ling rănile din fotografie__

Melancolie de vară În calendar, e vară...

Dar plouă, plouă-ntruna... În griuri spălăcite se scaldă, tristă, luna.

Dar plouă, plouă-ntruna... În sufletu-mi de plumb, ce tace... Parcă-i toamnă. Şi plouă, plouă-n crâng.

Alexandra Moldovan 12C

Anonima O lumină plăpândă și gingașă Îi atingea obrazul catifelat Ochii ei negri ca smaraldele sclipeau Paginile cărții aurii o înălțau Citea biata făptură sub lumina străvezie Visând și ea la propriile idealuri, adevăruri ,poezie Simțea mai multe inimi bătând în pieptul ei Citând în șoaptă despre zâne, regi și zei Citea și tragedii și cărți despre iubire A lor statornicie nu o știa Și simțind c-o urmărește o privire Se întoarce de parcă o cunoștea Oglinda ce-i surprindea frumusețea Era independenta de imaginea sa Și parcă din sticlă să iasă încerca Striga fără sunet, reflexia-i dispărea Fata se întoarce cu ochii la foi Mâinile îi erau reci-sloi Se simțea ca și cum ar fi fost prinsă Prinsă într-o lume , o viață de artistă. ȘOFRONICI SILVIA IULIA CLASA a IX-a A prof. coordonator Mirela Ardelean

Cu profesorul alături

Când alene te îndrepți Spre un drum fără sfârșit, Când îți dai seama într-adevăr Cât de puține știi...

Nu ezita să-mpărtășești Vise, întrebări, idei, Cu profesorul tău drag, Care încearcă din greu Pe copii să-i modeleze, Din mici și neștiutori, Ei tineri ambițioși s-ajungă Și adulți responsabili în viitor.

Cuvinte înțelepte și sfaturi îți va oferi Nu uita să mulțumești, Prin dorința de a ști.

De a ști, de a-nvăța, De-a citi și memora, De a scrie, de-a crea, De-a gândi și asculta.

Profesor coordonator: Gavra Anca Dragoș Patricia

Clasa: a XII-a C

Cugetare Trăim în sfera unei vieți, Încătușată-n gânduri, Pierdută-n aparențe seci, In vorbe scrise, rânduri, Aceleași măști, dar alți actori, Aceiași oameni trecători, Aceleași sentimente, Rătăcitoare în inimi, preponderent absente.

Trăim într-o lume, în care, Dreptatea-i otrăvită de nelegiuire, Esența e pierdută în neștire, Iubirea-i guvernată de iluzii, Omul e ghidat de confuzii, Ura guvernează părerea, Orgoliul conferă puterea, Minciuna-i adevărul, Iar binele e răul.

Pentru patrie Fumul ajunge la cer, Văzduhul e negru, nimic nu mai cer Covorul de moarte se așterne Peste frații mei, Poate nu acum, nu mâine și poate nu joi, O să mă întâlnesc cu ei.

Dragostea de patrie ne leagă pe noi.

Gândind problema astei vieți, Tu , omule stingher, Nu te-ndoi, ci stai să cugeți, Că timpu-i efemer, Și ia aminte “trecător”, Că și ceea ce nu vezi, Poate trăi prin tine, Prin simplu fapt : să crezi.

Dar frica și groaza ne dezleagă, Niciunul dintre noi nu poate să aleagă Renegând-ne duhurile împietrite Trecem prin toate cele isprăvite.

Morar Teofana Clasa a XI-a C Prof. coodonator: Marioara Donca

Puiului mei transmite-i mesajul: “ Suntem bine, aici e frumos peisajul, Urcat-am munți, trecut-am râuri Ne-am călit toți de aceste dureri.

S-a aprins cerul de fum Și vreau, după toate aceste să-ți spun, Că de azi începând În locul meu te las stăpân Pe casă, pe pământuri și pe țară Căci să știi că din această seară Ești liber!”

Nu închideți ochii, deschideți-i larg Pășind cu durere, cu Traian în frunte merg Pe dânsul să-l facem mândru, Căci puțini cei din norod, Scăpa-vor din jocul acesta cu noroc.

Sergiu BUD Clasa a XII-a B Prof. Coordonator: Mihaela POPAN

Un suflet şi-o chitară 1. Petalele soarelui s-aştern Frumos, ca nişte umbre O dâră magică din cer În încăpere-mi duce, O linişte profundă, astfel Cuprinde întreg lăcaşul Unde, muzica-i refugiu Chitara…e lămpaşul.

5. Şi sunetul se-nalţă E linişte din nou, O alunecare gravă pe griful din mahon…

Dă ultima strigare A corzilor vibraţie Ce se ridică tot mai mult Şi în ecou se pierd în gol…

2. Şi din razele-i curgânde Ce bat pe lemnul moale, Uşor se vede praful Şi cicatrici pregnante Sunt dovada unui drum Pe ce puţini s-avântă Unde ambiţia-i har, Iar munca e asiduă.

6. Atâta ştiu, un lucru spun, Şi cu asta am terminat, Că la final DESTINUL, soarta Cu tărie vor striga: Un vis şi-o stea, acolo sus te-aşteaptă.

Doar ai răbdare, draga mea…

Sindreştean Cristina clasa a-XI-a C Prof.coord.: Donca Mărioara

3. Un traseu greu de urmat Cu coborâri şi reuşite În care degetele frânte, De sapte ani luptă, parcă sleite Pe corzile uzate De-atâta dans haotic, În care, armonia-i lege Ciupitul…e mirific…

4. Şi simt, cum parcă muzica, Al sufletului templu Mă induce într-o stare De vrajă şi mister, O înteleg deplin!

Simt cum mă-nvăluie-n abisul, Unde, găsesc şi eu să cânt Precum lira lui Orfeu.

Unitate în diversitate Așa cum o vedem noi, cei din clasa a XI-a C ARTICOL REALIZAT DE: TÎNC LARISA ȘI GOILEAN DENISA CLASA A XI-A C, PROF. COORDONATOR: DONCA MĂRIOARA Diversitatea într-un colectiv este esențială pentru a avea loc interacțiuni sociale cât mai variate din care fiecare individ să poată acumula informații ce-l vor ajuta, fără îndoială, la nevoie. Fără aceasta, eficiența socializării este diminuată. Norocul însă stă de partea noastră, al celor ce fac parte din clasa a XI-a C, de la Colegiul Național ”Mihai Eminescu”, căci datorită faptului că toți suntem foarte diferiți, plictiseala și comunicarea inutilă, taclalele, sunt, de fiecare dată, inexistente.

Colectivitatea și unitatea sunt cuvinte cheie ce descriu familia ce s-a creat în sala 54 în care zboară pe pereți cuvinte, verbe motivaționale, în franceză, precum méditer (a contempla) sau rêver (a visa), cât și citatul ”Il ne faut pas attendre d'être parfait pour faire quelque chose de bien”, ce ne reamintește zilnic că nu trebuie să fim perfecți pentru a face lucruri mărețe!

Voința și ambiția de fier sunt calitățile principale ce o definesc pe Morar Teofana, căci a participat la diverse olimpiade de nenumărate ori precum: Olimpiada de Biologie, Olimpiada de Matematica, etapa națională și, mai ales, la Olimpiada de Limba și Literatura Română, reprezentându-ne cu mândrie din nou, anul acesta la etapa națională. Sufletu-i blând este o calitatea de-a sa, cu ajutorul căruia aduce la viață cuvinte pe care le transformă în poezii melodioase.

Foile-i albe de desen, devin oceane de culori ce spun povești care merită să fie ascultate. Teofana, în ciuda vocației sale artistice, aspiră spre meseria de m e d i c , d e cardiolog pentru a face inimile să râdă din nou.

A c h i m Andreea, un suflet

delicat al clasei, a preluat pasiunea pentru geografie a domnului diriginte Covaciu Ionuț, și a excelat cu ajutorul acestuia.

Aceasta a obținut locul al II-lea la Olimpiada de Geografie, etapa județeană. Pentru Andreea, geografia reprezintă o modalitate de a înțelege misterele mediului, conștientizarea problemelor legate de acesta, și implicit, metode de a le combate.

Perseverența este calitatea ce o definește pe Andreea Pop, care o dată ce știe ce vrea, nu se mulțumește cu puțin, ci luptă cu înverșunare să obțină acea comoară de la finalul curcubeului. Obținând locul I la Olimpiada de Spaniolă, la etapa națională, Andreea ne-a reamintit cât de puternici suntem dacă țintim sus, dacă muncim neîncetat, dar și faptul că ea va fi mereu prima la care vom apela când în sejururile toride de vară ne vom rătăci pe marile străzi ale țărilor cu locuitori vorbitori de spaniolă.

Dacă Andreea stăpânește arta vorbirii unei limbi latine, Cristina Sindreștean este cea care interacționează la un nivel superior cu sunetele pe care chitara sa le emite, folosind cu încredere un stil aparte, fingerstyle. Nu numai că ne impresionează de fiecare dată, bucurându-ne auzul și punându-ne un zâmbet pe buze, dar ne-a făcut și mândri când i-a impresionat pe jurații de la show-ul televizat ”Românii au talent”.

Cristina a trecut în etapa următoare, primind patru de ”DA”.

În timp ce chitara Cristinei ne bucură auzul, văzul este cel ce explorează cu mirare și-ncântare meleagurile artei pe care Duma Petru le însuflețește prin intermediul fotografiei și a desenului. Imortalizând momente preționase din anii prea efemeri ai adolescenței, ai transcendenței spre maturitate, Petru surprinde detalii din natură pe care ochii oamenilor comuni nu le observă. Atras de frumos, Petru va fi cel învingător în bătălia cruntă cu timpul, căci arta sa este nemuritoare, la fel cum și noi, în pozele și-n amintirile sale vom rămâne veșnic tineri, veseli și uniți, precum o familie.

Grigor Ovidiu, un suflet radiant și o persoană pasională, și-a găsit calea prin înscrierea în trupa de teatru Dramatis Personae, care a luat naștere acum mai bine de 20 de ani sub îndrumarea domnului profesor Nicolae Weisz, căruia i-a fost decernat titlul de „Cavaler al Artelor şi al Literelor” acordat de Statul Francez. Deși este doar primul an al lui Ovidiu în această trupă, se bucură de un număr de realizări considerabile cum ar fi participarea la diverse festivaluri de teatru din Baia Mare, Arad și chiar din Franța. Astfel, el și-a fructificat înzestrarea naturală și înclinația spre dramaturgie alături de colegii săi de trupă. Se spune că a fi tu însuți în societatea modernă necesită un curaj deosebit, iar la capitolul acesta, Ovidiu se dovedește a fi foarte curajos.

Goilean Denisa este cea care-și face simțită prezența prin implicarea sa în diversele activități școlare și nu numai,

demonstrând de fiecare dată că este o persoană ambițioasă și luptătoare. Chiar dacă este emotivă în adâncul sufletului, ea este unică prin ușurința cu care spune lucrurilor pe nume, dorind de fiecare dată ca adevărul și pacea să primeze în orice situație. Motivată și încrezătoare în propriile sale forțe, a participat la Olimpiadele de Logică și la Olimpiadele de Engleză, obținând rezultate demne de apreciere. Menționând ambiția, acest paragraf își găsește inevitabil drumul spre Tînc Larisa. Ea este genul de persoană specială care nu privește lumea în alb-negru, ci mai degrabă în cele mai vii și radiante pasteluri. În plus, Larisa privește arta și frumosul nu ca să le înțeleagă, dar ca să le simtă, iar în fiecare dimineață cu o expresie angelică și un zâmbet prietenos pare pregătită să cucerească lumea. Astfel, se explică talentul ei natural pentru creație, literatură, reprezentând clasa cu mândrie la nenumărate concursuri poetice, și activitatea și rezultatele excepționale atât la orele de curs cât și înafara lor.

Pe parcursul acestui an, Pop Andrei a dezvoltat o pasiune pentru un sport atipic, numit Kyokushin. Acest sport este caracterizat prin disciplină și este considerat baza multor sporturi de contact. Deși Andrei este recent inițiat în artele acestei activități sportive, asta nu l-a împiedicat să obțină rezultate impresionante. Andrei a luat locul al III-lea la Campionatul Național Karate Kyokushin 2017 care a avut loc în Târgu Mureș. Andrei ne reamintește calitățile necesare fiecărui elev care aspiră spre împlinire atât pe plan profesional cât și pe cel spiritual, acesta dând dovadă atât de o voință de fier cât și de compasiune, fiind un coleg și prieten de-a dreptul minunat.

Roman Lorena este și ea pasionată de sport, fiind cea mai luptătoare handbalistă pe care o cunoaștem, perseverând neîncetat cu mult curaj și încredere, urmându-și astfel visul. Bianca Roatiș a obținut de-a lungul anilor multe premii în cadrul concursurilor de balet, care au ajutat-o să-și dezvolte spiritul competitiv. Cu picioarele pe pământ, atât Bizău Ioana cât și Coman Raluca au participat la Olimpiada de Matematică, obținând locul III, respective locul II la etapa județeană. Mureșanu Flaviu, viitorul medic, ce va fi devotat sută la sută acestei meserii are o pasiune pentru limba franceză, câștigând premiul I la concursul de traduceri numit ” Printemps des poetes”.

Pasiunea pentru modelling este ceea ce o caracterizează pe Borca Iulia, care a

obținut o dată cu un val mare de felicitări și bucurie locul I la concursul ”Miss eMaramureș”. Dacă ar trebui să alegem pe cineva care este dedicat și pasionat pe deplin în clasa noastră de arta machiajului și a trendului modei, aceea este Iulia.

Articolele publicate în revistele colegiului nostru, precum ”Crisalide” sau ”Perspective științifice”, de către elevii acestei clase constituie o altă dovadă a implicării noastre în diferite activități școlare. Duma Petru, Tînc Larisa, Grigor Ovidiu, Morar Teofana, Pop Andreea, Goilean Denisa, Sindreștean Cristina, Danciu Daiana și mulți alții sunt cei ce publică cu încredere fie poezii, fie articole.

Muntean Mara Irina și-a lăsat amprenta asupra colectivului clasei prin personalitatea puternică caracteristică și, deloc surprinzator, anul acesta s-au împlinit 6 ani de când aceasta practică Taekwon-do. Acest sport reprezintă pentru ea un mod de viață, în urma căruia a învățat să-i respecte atât pe cei superiori ei cât și pe cei inferiori, iar pasiunea sa se reflectă în nenumăratele premii pe care le-a dobândit prin muncă intensă, ultimele sale realizări fiind la Campionatul Național din 19 martie 2017 unde a luat locul I la Luptă, locul I, la Tull și locul al II-lea, la Tehnici Speciale. Mara ne dovedește încă o dată că dedicația e un drum sigur spre succes.

Pe scurt, clasa a XI-a C este formată dintr-o mulțime de copii visători care își ascund cărțile preferate în bănci, profitând de fiecare ocazie pentru a mai citi câteva rânduri. Suntem acei copii care acceptă critica constructivă, utilă uneori, dar în același timp adoră să fie lăudați și adevărul e că suntem lăudați deoarece dascălii rezonează plăcut cu noi, adesea la un cu totul alt nivel spre deosebire de alții. Pentru a fi sesizat și mai bine spiritul clasei se poate observa peretele din liceu pe care unii dintre noi ne-am lăsat amprenta. Ne-am transpus sufletul si personalitățile ludice într-un mod cât mai plăcut vizual, acest lucru fiind posibil prin intermediul picturii.

Spiritul de echipă a fost de fiecare dată sesizat în momentul în care am explorat monumentele, casele memoriale ale marilor scriitori precum Liviu Rebreanu și George Coșbuc. Rebreanu a devenit o personalitate importantă pentru elevii clasei, o dată cu aprofundarea romanului Ion și realizarea procesului literar, pentru ai dovedi personajului principal cu același nume vinovăția, respectiv inocența.

Prieteniile s-au consolidat și atunci când diferite țări deosebite ale Europei au fost atent descoperite de către ochii curioși ai elevilor: Grecia și Italia fiind două dintre preferatele micilor exploratori. Bineînțeles

ca am profitat din plin și de comorile micului nostru oraș, asistând la piese de teatru la Teatrul Municipal si vizitând muzeele din împrejurimi.

În final, ultimul paragraf va avea un caracter subiectiv aparte; asemenea unei dedicații aceste ultime cuvinte sunt pentru străinii care au devenit colegi, colegii care au devenit prieteni și prietenii care au devenit familie. Adevărul este că de-a lungul acestor ani viețile noastre s-au conturat în jurul autocunoașterii și evoluției personale, iar elevii din sala 54 au dat înțeles conceptului “a-i fi aproape celui de langă tine” în perioade specifice adolescenței, atât de

încărcate sentimental. Astfel, împreună am râs, am cântat, am dansat, ne-am certat, am plâns, ne-am revoltat și, cel mai important, am fost alături unii de ceilalți în momente cheie. Suntem pregătiți să dăm viață celebrului citat “Adevărata prietenie rezistă timpului, distanței și tăcerii” și, mai ales, ne aflăm încrezători pe drumul succesului, bătătorit de muncă grea cu care suntem atât de familiarizați.

Primăvara privită prin ochii sufletului Ulița se îmbrăcase cu soare. Copilul ședea în brațele ei, cuprinzând cu privirea primăvara ce picta satul în mii de culori.

Se ridică de pe bușteanul pe care stătea reflectând natura în oglindaa sufletului său și măsurând cu privirea ulița firavă și goală, izvorâtă din frăgezimea verdelui auriu, porni spre descoperirea marelui făuritor al primăverii.

Vedea cum aprilie își scutura diminețile, lăsând plânsul lor suspinător pe petalele șiragurilor de păpădii albe țesute pe lângă gardurile caselor, vedea cum din podoaba pomilor se nășteau aripi mlădioase sau penaje melodioase. Vedea cum pe albastrul infinit al bolții cerești își frângea pe alocuri aripile-i albe un înger rătăcit. Și vedea cum natura radia în toată splendarea ei...Lumina soarelui renăștea totul, precum și inima oamenilor.

Ajunse la marginea satului, dar nu aflase pe nimeni și nimic. Se așeză în iarbă, sprijinit de trunchiul unui salcâm ce lăcrima deasupra chipului cristalin al unui iaz.

Urmărea fiecare petală albă ce cădea asemenea unei pene; tabloul te îmbăta cu mireasma sa colorată, cu florile drăgălașe ca surâsul unui copilaș. Acum înțelegea acest tablou! Înțelegea visele ce și le depăna salcâmul, înțelegea fiorii apei brăzdate de fire de urzeală verde. Cu toate că îi râdeau ochii de entuziasm, era mâhnit din cauza nereușitei sale. Îl încerca un sentiment ciudat, nemaiîntâlnit, pe care nu și-l putea explica...La un moment dat,se auzi un glas: -Vezi?! Acum înțelegi? îi vorbea ulița copilului.

-Ce să văd? Ce să înțeleg?

-Nu fii mâhnit, oricum nu puteai izbuti treaba ce ți-ai propus-o! Oamenii nu văd primăvara în același mod.

-Ce vrei să spui?

-Tu o vezi așa – prin ochii copilăriei! Tu o vezi ca pe o creație a unui măreț artist, alții o văd altfel! Tu continuă să o vezi cu ochii sufletului, nu cu ochii realității.

Copilul îi ascultă vorbele, continuând să înțeleagă cea mai tainică șoaptă a unei frunze, cel mai mic tremur al unui fir de iarbă, continuă să înțeleagă natura!

Ulița îl învățase să privească primăvara...

Alexandra CHIOREANU Clasa a IX-a C