Lumina crestinului, nr. 4/2011

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXII aprilie 2011, nr. 4 (256) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Claudiu Bulai, Sergiu Gabor Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Învierea lui Cristos, frescã din biserica „Sfânta Cruce” din Zirl, Austria ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca Biserica sã ofere noilor generaþii, prin vestirea credibilã a evangheliei, motive mereu noi de viaþã ºi de speranþã.

Intenþia misionarã Pentru ca misionarii, prin proclamarea evangheliei ºi mãrturia de viaþã, sã-l ducã pe Isus la cei pe care încã nu îl cunosc.

Apostolul iubirii (III) Din cele 21 de capitole câte are Evanghelia scrisã de sfântul apostol Ioan, al 11-lea s-ar preta la o scenarizare deosebit de instructivã. Patruzeci ºi patru dintre cele 57 de versete ale capitolului sunt consacrate învierii lui Lazãr.

Evangheliºtii sinoptici – Matei, Marcu ºi Luca – relateazã despre învierea fiicei înaltului dregãtor Iair, iar Luca ºi despre învierea fiului vãduvei din Nain, dar într-un mod mult mai succint.

Sfântul apostol ºi evanghelist Ioan relateazã episodul amintit, într-un mod gradat. Abundã detaliile. Martori sunt cele douã surori ale lui Lazãr, Marta ºi Maria, ucenicii însoþitori ai lui Isus, precum ºi mulþi iudei care veniserã sã le consoleze pe surorile decedatului.

Isus se aflã dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan.

Se relateazã mai întâi faptul cã Lazãr era bolnav, iar surorile sale trimit sã i se spunã lui Isus: „Doamne, iatã, cel pe care îl iubeºti este bolnav” (v. 3). Isus declarã: „Aceastã boalã nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sã fie glorificat prin ea” (v. 4). Isus nu se grãbeºte sã plece în Iudeea; rãmâne încã douã zile

acolo unde se afla. Înainte de a pleca spre Betania, le spune ucenicilor: „Lazãr, prietenul nostru, a adormit, dar mã duc sã-l trezesc” (v. 11b). Îndatã însã precizeazã: „Lazãr a murit ºi mã bucur pentru voi cã nu eram acolo, pentru ca voi sã credeþi” (v. 14-15). Întâmpinat de Marta care îi „reproºeazã” întârzierea, Isus o asigurã: „Fratele tãu va învia!”, ºi apoi adaugã: „Eu sunt învierea ºi viaþa. Cel care trãieºte ºi crede în mine, chiar dacã moare, va trãi!” (v. 23 ºi 25).

Deosebit de impresionant este momentul întâlnirii cu Maria, profund întristatã ºi înlãcrimatã. Evanghelistul subliniazã „înfiorarea în spirit” ºi „tulburarea” lui Isus. În faþa mormântului, „Isus a lãcrimat” (v. 35).

Ce dovadã clarã a naturii umane a lui Isus! Mulþumind Tatãlui ºi pentru ca mulþimea de faþã sã creadã în misiunea sa, Isus strigã cu glas puternic: „Lazãre, vino afarã!” ºi ca urmare: „Dezlegaþi-l ºi lãsaþi-l sã meargã!” (v. 43b ºi 44b). De piatrã sau de gheaþã de þi-ar fi inima, urmãrind cu onestitate relatarea evenimentului, de cãtre apostolul iubirii dumnezeieºti, exclami: „Domnul meu ºi Dumnezeul meu!” (In 20,28).

Mesaj terezian

Cred în înviere! „Privirea acoperitã a credinþei mã ajutã sã merg pe calea asprã a existenþei, cu asigurarea fermã cã voi contempla faþa ta, Isuse. În tine este viaþa mea de înviere, viitorul meu, cântul meu de speranþã” (C. Tonnelier, Trãirea zilnicã a Evangheliei împreunã cu Sfânta Tereza a Pruncului Isus, traducere, Ed. „Presa Bunã”, Iaºi, 1997, p. 104).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ Sfintele Paºti 2011

Bucuraþi-vã! Domnul a înviat!

Cristos a înviat din morþi, cu moartea pe moarte cãlcând, ºi celor din morminte, viaþã dãruindu-le.

Sfinþiile voastre, dragi fraþi ºi surori, iubiþi credincioºi, nvierea lui Isus este adevã„ rul culminant al credinþei noastre în Cristos, crezut ºi trãit ca adevãr central de cea dintâi comunitate creºtinã, transmis ca adevãr fundamental de tradiþie, stabilit de documentele Noului Testament, predicat ca parte esenþialã a misterului pascal, împreunã cu crucea”, ne învaþã Catehismul Bisericii Catolice (nr. 638).

Fideli faþã de mãrturia Sfintelor Scripturi ºi în concordanþã cu învãþãtura sfintei tradiþii, celebrãm cu bucurie marele adevãr al Învierii Domnului ºi cântãm cu întreaga Bisericã imnul victoriei lui Cristos asupra morþii

Î

ºi asupra pãcatului – Aleluia!

Aleluia! În noaptea sfântã a Învierii se aprinde lumânarea pascalã din piatra de cremene ºi se împarte credincioºilor adunaþi în priveghere lumina care strãluceºte în întuneric, cu invitaþia sfântã: Lumina lui Cristos! Veniþi ºi luaþi luminã!

O nouã ºi adevãratã luminã peste întunericul pãcatului ºi peste stãpânirea morþii.

Biserica ne invitã sã pãstrãm în mâini ºi, mai ales, în cugete noua luminã ºi ne cheamã sã tresãltãm de bucurie, cântând imnul Exultet, un imn de profundã bucurie ºi de exaltare spiritualã. „Da, cu adevãrat fericitã noapte: numai þie þi s-a dat sã cunoºti vremea ºi ceasul în care Cristos a înviat din morþi”.

Noaptea a fost prima martorã a marelui eveniment, a retrãit farmecul ºi forþa strãlucirii ieºite din mormânt ºi piatrã, ne-a transmis victoria adevãrului ºi a binelui nebiruit. Martorii oculari s-au trezit învãluiþi de luminã ºi, cuprinºi de teamã sfântã ºi de mare bucurie, au verificat mormântul gol ºi l-au întâlnit, rând pe rând, în grãdinã, pe drumul Damascului sau în Cenacol.

El se aratã ucenicilor sãi, celor ce împreunã cu el s-au suit din Galileea la Ierusalim, ºi care acum sunt martorii lui în faþa poporului. Ei sunt privilegiaþii, aleºi ºi pregãtiþi de el la ºcoala noii împãrãþii ºi a noii evanghelizãri. Învierea Domnului este o lucrare divinã pregãtitã ºi realizatã în timp, o lucrare a întregii Sfintei Treimi.

Catehismul Bisericii Catolice (nr. 648) ne învaþã cã „învierea lui Cristos este obiect de credinþã, fiind o intervenþie transcendentã (suprafireascã) a lui Dumnezeu însuºi, în creaþie ºi în istorie. În ea, «cele trei persoane dumnezeieºti acþioneazã împreunã ºi, în acelaºi timp, îºi manifestã originalitatea proprie. Aceasta s-a fãcut prin puterea Tatãlui, care l-a înviat pe Cristos, Fiul sãu» (cf. Fap 2,24) ºi astfel a introdus într-un mod desãvârºit

aprilie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 3

umanitatea lui cu trupul sãu glorificat în Treime. Isus cel înviat din morþi a fost definitiv revelat ca «Fiu al lui Dumnezeu cu putere, dupã duhul sfinþeniei, prin învierea lui din morþi» (Rom 1,4)”.

Sfântul Paul insistã asupra manifestãrii puterii lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului care a dat viaþã firii omeneºti a lui Isus ºi a chemat-o la starea glorioasã de Domn (cf. CBC 648).

Cu alte cuvinte, Tatãl ceresc, prin lucrarea specialã a Duhului Sfânt, a ridicat din moarte pe Fiul sãu ºi l-a constituit Domn alãturi de tronul sãu în împãrãþia sa veºnicã. Învierea din mormânt este, în acelaºi timp, ºi opera lui Cristos însuºi care îºi înfãptuieºte propria înviere, în virtutea puterii sale dumnezeieºti.

El însuºi în predicile sale vorbeºte despre suferinþele prin care va trece, despre moartea la care va fi supus, dar ºi despre învierea sa cea de a treia zi ºi afirmã cã „eu îmi dau viaþa ca iarãºi sã o iau… cãci… putere am sã o dau ºi putere am sã o iau” (In 10,17-18). Întreaga revelaþie prezintã aceastã lucrare ca fiind orânduitã din veºnicie de Dumnezeu unul ºi întreit ºi realizatã în timp prin lucrarea specialã a celor trei persoane, Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt. În învierea glorioasã a lui Cristos mãrturisim credinþa noastrã în iubirea lui Dumnezeu faþã de noi ºi în bucuria învierii noastre la o viaþã nouã prin Cristos, în care nãdãjduim ºi credem.

Apostolul neamurilor, în Scrisoarea cãtre Corinteni, afirmã: „Dacã Cristos nu a înviat zadarnicã este predica noastrã ºi zadarnicã este credinþa voastrã”

(1Cor 15,14). Aºadar, învierea constituie pe deplin confirmarea a tot ceea ce a fãcut ºi a învãþat Cristos când a venit pe pãmânt. Toate adevãrurile îºi au justificarea prin învierea sa, cãci înviind a demonstrat, ºi continuã sã o facã ºi astãzi, autoritatea sa dumnezeiascã ºi iubirea sa. Învierea Domnului confirmã dumnezeirea sa, iar jertfa sa pe cruce, moartea ºi sacrificiul sãu constituie cea mai mare valoare salvificã.

Când celebrãm învierea Domnului afirmãm „dublul aspect al misterului pascal: prin moartea sa Cristos ne izbãveºte de pãcat, iar prin învierea sa ne deschide accesul la o viaþã nouã”, ne învaþã acelaºi Catehism al Bisericii Catolice, cãci „prin îndreptãþire suntem reaºezaþi în harul lui Dumnezeu”, iar prin acest har, participãm la viaþa cea nouã, cãci «precum a fost înviat Cristos din morþi, aºa sã umblãm ºi noi întru înnoirea vieþii» (Rom 6,4).

Prin înviere suntem cu adevãrat transformaþi din duºmani în prieteni ºi din strãini în fraþi, fraþi cu Cristos, care, înviind din morþi, ne învie ºi pe noi la o viaþã nouã, numindu-ne fraþi, „fraþi nu prin naturã, ci prin darul harului, deoarece aceastã înfiere oferã o participare realã la viaþa Fiului unic, care s-a revelat plenar la învierea lui” (CBC 654).

Dragi fraþi ºi surori, A celebra Învierea Domnului înseamnã a mãrturisi cã el este garanþia învierii noastre, este izvorul ºi principiul învierii viitoare.

A celebra Învierea Domnului înseamnã întâlnirea cu el, care continuã sã fie viu ºi care trãieºte

4 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2011

în vecii vecilor, fiind între noi ºi purtându-ne mereu spre zorile vieþii veºnice.

Celebrând Învierea Domnului, gustãm puterile ºi farmecul veacului viitor (cf. Evr 6,5), realizãm un adevãr mângâietor ºi mobilizator. Nu mai trãiesc pentru mine, ci pentru acela care a murit ºi a înviat pentru noi (cf. 2Cor 5,15).

Cu aceste gânduri, pe care ni le oferã marea sãrbãtoare a Învierii ºi textele Sfintelor Scripturi ºi pe care ni le propune spre mângâiere Biserica an de an, vã exprim bucuria ºi salutul nostru pãrintesc, însoþit de sentimentele episcopului nostru auxiliar Aurel ºi a tuturor colaboratorilor noºtri din episcopie ºi seminar, ºi vã spun tuturor: Bucuraþi-vã! Domnul a înviat! El ne oferã tuturor viaþa sa dumnezeiascã.

Sãrbãtori fericite ºi Paºte binecuvântat, aleluia! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Interviu cu Mons. Roland Minnerath

Sunt impresionat

de vitalitatea Bisericii voastre Arhiepiscopul de Dijon, Mons. Roland Minnerath, a efectuat o vizitã în România, în perioada 2-6 martie, pentru a susþine o conferinþã la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi. Mons. Minnerath a sosit în România în seara zilei de 2 martie. În ziua urmãtoare, Excelenþa sa a avut o întâlnire cu PS Petru Gherghel ºi a vizitat catedrala, mitropolia ºi Mãnãstirile „Trei Ierarhi” ºi Cetãþuia. Dupã-amiazã, a þinut o conferinþã la Institutul Teologic, care a fost axatã pe raportul dintre evanghelizare ºi postmodernitate. În ziua de 4 martie, la ora 10.00, Mons. Minnerath s-a întâlnit cu elevii din clasele a XI-a ºi a XII-a de la ªcoala Normalã „Vasile Lupu” din Iaºi, secþia catolicã, unde a susþinut conferinþa „Sensul vieþii”, titlul ultimei cãrþi a Excelenþei sale. În aceeaºi zi, la ora 12.00 a avut loc ºi întâlnirea cu studenþii de la Facultatea de Teologie Romano-Catolicã, din cadrul Universitãþii „Al.I. Cuza”, din Iaºi. Seara la ora 18.00 a prezidat, în catedralã, sfânta Liturghie la care au concelebrat cu PS Petru Gherghel, PS Aurel Percã ºi alþi preoþi din Iaºi. Sâmbãtã, 5 martie, arhiepiscopul de Dijon a vizitat sanctuarul marian de la Cacica ºi unele mãnãstiri din Bucovina. Duminicã, 6 martie a plecat spre Dijon. Într-una din zilele petrecute la Iaºi, Mons. Minnerath a binevoit sã rãspundã la câteva întrebãri cu privire la misiunea ºi preocupãrile sale.

Excelenþa voastrã, pentru început v-aº ruga sã vã prezentaþi. Sunteþi episcop de Dijon, dar nu sunteþi un dijonez. Veniþi din altã parte.

De unde?

Eu vin din zona Lorena, undeva la graniþa dintre Franþa ºi Germania. Mi-am petrecut primii ani ca student ºi ca preot în Alsacia. Înainte de a fi arhiepiscop de Dijon am fost, timp de 16 ani, profesor al Facultãþii de Teologie Catolicã la Universitatea din Strasbourg.

Aici am întâlnit foarte mulþi studenþi din România, fie catolici, fie ortodocºi. Chiar mulþi dintre ei, studenþi eminenþi, îmi amintesc cã au fãcut teza împreunã cu mine. Strasbourgul întotdeauna a fost un centru

universitar cu strânse legãturi cu România.

Aveþi ca devizã episcopalã: Major autem caritas. ªi în discursurile Preasfinþiei voastre am întâlnit foarte des cuvântul caritas. De ce insistenþa pentru acest cuvânt?

Cuvântul caritas îmi este preferat pentru cã, mai întâi, deviza aleasã are legãturã cu numele meu, Minnerath. Este un cuvânt de origine germanã care s-ar traduce „sfatul iubirii”. Pe de altã parte, m-am inspirat din Scrisoarea întâi a sfântului Apostol Paul cãtre Corinteni, capitolul 13, unde iubirea este ridicatã la rang suprem. Consider cã este o devizã foarte potrivitã care, în acelaºi timp, mã obligã foarte mult.

Într-un discurs al dv., din anul 2010, vorbiþi insistent despre migranþi, despre demnitatea migrantului. ªi noi ne confruntãm cu aceastã problemã, dar într-un alt mod, ca þarã de plecare a migranþilor. Cum vedeþi dv., fiind dintr-o þarã de sosire a migranþilor, aceastã problemã atât de complicatã?

La noi, este adevãrat, avem de-a face cu imigranþi, cei care sosesc din alte þãri. Am scris un editorial despre demnitatea migrantului, deoarece în ultimul timp în Franþa au apãrut diferite animozitãþi contra imigranþilor. Eu, ca episcop, am considerat de datoria mea sã iau apãrarea acestor grupuri.

Mi se pare nedemn sã se catalogheze grupuri întregi ºi sã nu li se acorde drepturile elementare de a se stabili într-o anumitã þarã. Trebuie amintite mereu principiile ºi drepturile, nu numai morale, ci ºi umane, de miºcare ºi de rezidenþã ale persoanei. O þarã civilizatã trebuie sã aibã disponibilitatea de a-i primi ºi accepta pe cei care cer, în condiþii normale, drept la azil. Sã nu uitãm cã majoritatea þãrilor civilizate europene s-au dezvoltat, de multe ori ºi în mare parte, datoritã strãinilor, migranþilor. De aceea, consider cã ele trebuie sã fie ¾

aprilie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Mons. Roland Minnerath în catedrala din Iaºi (4 martie)

¾ deschise

unei primiri cordiale ºi sã ofere o ºansã acestor persoane care doresc sã trãiascã în condiþii mai bune. În activitatea dv. aþi fost ºi membru al Comisiei Mixte de Dialog Teologic între Biserica Catolicã ºi Biserica Ortodoxã.

Dupã pãrerea Preasfinþiei voastre, existã speranþe concrete, existã un progres în tot acest dialog?

Aºa cum ºtiþi este o comisie care s-a format în urmã cu peste 30 de ani. Eu am intrat în aceastã comisie în urmã cu zece ani. Am putut sã urmãresc dezbaterile în aceºti ani.

Trebuie sã spun cã au fost multe lucruri spuse bine, dar acum s-a ajuns la un punct destul de dificil în cadrul dialogului: despre primatul în Bisericã, un primat universal. Tocmai de aceea noi am consacrat discuþiile de la ultimele întâlniri studiului primatului în primul mileniu al creºtinismului. Vã daþi seama cã sunt multe greutãþi în aceastã problemã. Dar eu personal sunt convins cã se pot depãºi aceste dificultãþi. Dacã dialogul va fi unul obiectiv ºi cu multã bunãvoinþã de ambele pãrþi, cu siguranþã, va exista un progres. Sã mai spun cã nu toþi ortodocºii care participã la dialog au aceeaºi pãrere despre

primat – existã ºi mulþi de mare bunãvoinþã care doresc un adevãrat progres. Dacã se lucreazã documentat, cu o privire de ansamblu asupra istoriei, ni se va permite sã vedem roade concrete ale acestui dialog. Într-un alt discurs pomeniþi despre douã realitãþi: catehumenat ºi reînceput. Ce vreþi sã spuneþi prin acest cuvânt: reînceput?

Este o expresie pe care am folosit-o, ºi pe care o folosesc adesea, ºi care se referã la persoanele care au fost botezate în copilãrie, dar care nu au fost educate deloc în credinþa creºtinã. Aºa au pierdut credinþa creºtinã, dar pe care o descoperã la o vârstã adultã. În diferite ocazii, ei redescoperã credinþa ºi pornesc pe un nou drum; este un drum de catehumenat, cu singura diferenþã cã ei au fost botezaþi deja.

Aceastã idee de convertire a lor este rodul Bisericii sau al lor personal? Spun aceasta pentru cã am vãzut cã la Dijon existã un oficiu special pentru catehumeni ºi reîncepãtori.

Cererea de a reveni în Bisericã le aparþine lor, dar apoi Biserica le oferã posibilitatea de a asimila ºi de a aprofunda credinþa asemenea catehumenilor.

6 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2011

Este un drum lung ºi dificil pe care ei îl acceptã. La noi în diecezã existã anual 30-40 de catehumeni adulþi care cer Botezul, dar, împreunã cu ei, primesc formare creºtinã un numãr foarte mare de botezaþi.

Pentru ei, chiar dacã sunt botezaþi, se va oferi ulterior, la capãtul drumului catehumenal, prima Împãrtãºanie ºi Mirul, dacã nu le-au primit deja. În cele din urmã, vã solicit un cuvânt de încurajare ºi un salut pentru cititori!

Nu cred cã eu ar trebui sã încurajez credincioºii voºtri, eu rãmân uimit ºi impresionat de vitalitatea Bisericii voastre locale. Descopãr aici mulþimea de activitãþi ºi iniþiative. Am fost primit foarte cordial de episcopul Petru Gherghel, de rectorul seminarului. Mã bucur cã am avut o întâlnire cu seminariºtii de la Iaºi (care sunt într-un numãr admirabil), ºi ocazia de a celebra cu episcopii de la Iaºi o Liturghie în catedralã. În aceste câteva zile am întâlnit o vitalitate care m-a impresionat. Aceasta se vede din numãrul mare de seminariºti, numãrul mare de preoþi pe care îi aveþi în diecezã. Eu sunt bucuros sã vãd aceste lucruri deoarece, în Franþa, suferim foarte mult din cauza lipsei vocaþiilor, a tinerilor care doresc sã devinã preoþi. Vãzând Biserica voastrã, îmi vine sã spun cã sunteþi ca un plãmân care acceptã sã susþinã viaþa Bisericii Universale, care se strãduieºte sã vinã ºi în ajutorul altor Biserici locale occidentale care au nevoie de un suflu nou.

Vã mulþumesc, în numele meu ºi al cititorilor, pentru bunãvoinþa ºi amabilitatea de a ne oferi aceste gânduri.

A consemnat pr. Iosif Dorcu

Icoana Maicii Domnului în diecezã elerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica, înP ceput în Adventul anului 2010, continuã în diecezã. Dupã ce a poposit în Iaºi, Bacãu, Barticeºti, Suceava, Soloneþu Nou, Siret, Luizi-Cãlugãra, Rãducãneni ºi Bogata, icoana Maicii Domnului a ajuns în Parohia Vãleni (3-6 martie). Prezenþa icoanei a fost însoþitã ºi de misiuni populare þinute de pr. Iosif Demeter, paroh de Cleja „Sfântul Francisc din Assisi”. În faþa icoanei au venit sã se roage pãrinþi ºi copii, tineri ºi persoane în vârstã. Fiind Anul Familiei, s-au rugat în mod deosebit familiile. La unele momente au participat ºi credincioºi din satele învecinate: Vladnic ºi Horgeºti. În fiecare zi s-au celebrat câte douã sfinte Liturghii cu predici de misiuni. PS Aurel Percã a prezidat Liturghia de încheiere duminicã, 6 martie.

La predicã, episcopul a vorbit despre zilele de har pe care le-a trãit comunitatea din Vãleni prin sfintele misiuni ºi prin prezenþa icoanei Maicii Domnului. De asemenea, a afirmat

Mirceºti

cã icoana de la Cacica întoarce vizita atâtor pelerini care au fost la Cacica, dar în acelaºi timp este prezentã în diferite comunitãþi ºi pentru faptul cã mulþi nu au reuºit sã ajungã la sanctuarul din Cacica.

De la Vãleni icoana a poposit la Mirceºti în perioada 17-20 martie. Sfânta Liturghie de primire a fost prezidatã de PS Petru Gherghel. Duminicã, 20 martie, icoana a ajuns la Horleºti, fiind întâmpinatã de pãstorul diecezei, care a oficiat ºi Liturghia. De aici icoana a fost dusã la Moineºti (24-27 martie), Bârgãuani (27-30 martie) ºi Oneºti „Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul” (31 martie-3 aprilie).

Cateheze pentru Anul Familiei Dupã cateheze pentru timpul Adventului ºi timpul de peste an, alte ºase cateheze pentru timpul Postului Mare au fost trimise în parohii. Încadrându-se în tematica anului „Apropierea Bisericii de familie”, acestea prezintã învãþãtura Bisericii despre familia ºi Cãsãtoria creºtinã. Catehezele, realizate de pr. Cornel Berea, SVD, pot fi folosite la întâlnirile cu familiile, cu tinerii sau cu adulþii, precum ºi ca moment de rugãciune comunã sau ca material omiletic. Pot fi propuse în bisericã sau în alte spaþii prielnice pentru cateheze. Temele pentru Postul Mare: 1. Discernãmântul evangheliei; 2. Omul este imaginea lui Dumnezeu – iubire; 3. Timpurile noastre au nevoie de înþelepciune; 4. Copiii, cel mai preþios dar al Cãsãtoriei; 5. Familia, comuniune de persoane; 6. Gradualitate ºi convertire.

Horleºti

În luna aprilie, icoana a fost programatã sã ajungã la Rotunda (3-6 aprilie), Cleja „Sfântul Francisc din Assisi” (7-10 aprilie), Mogoºeºti-Siret (10-13 aprilie) ºi Pralea (14-17 aprilie). În diecezã au fost ºi misiuni populare. Astfel, duminicã, 13 martie, s-au încheiat misiunile populare începute la 10 martie la Sãbãoani „Sfântul Mihail” (predicator: pr. Cristinel Fodor, Liturghia de încheiere fiind prezidatã de PS Aurel Percã). În perioada 17-20 martie au fost la: Traian-NT (predicator: pr. ªtefan Vacaru, Liturghia de încheiere fiind prezidatã de PS Aurel Percã), Paºcani (predicator: pr. Petru Vernicã) ºi Mirceºti (predicator: pr. Iacob Stolnicu). În perioada 7-10 aprilie misiuni populare vor fi la Oþeleni (predicator: pr. Alois Moraru), precum ºi la Satu Nou-NT în perioada 14-17 aprilie (predicator: pr. Cornel Cadar). În Postul Mare vor mai avea loc misiuni la Schineni, Luizi-Cãlugãra ºi Arini.

Andrei Dumitrescu

aprilie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Joseph Ratzinger: Isus din Nazaret sus din Nazaret. De la inI înviere”: acesta este titlul celui

este purtat spre întâlnirea cap-

„ trarea în Ierusalim pânã la tivantã cu Isus. „Dupã ce s-a de-al doilea volum al cãrþii lui Benedict al XVI-lea, prezentat în ziua de 10 martie la Vatican.

Au fost tipãrite 1.200.000 de exemplare în ºapte limbi: germanã, italianã, englezã, spaniolã, francezã, portughezã ºi polonezã, la care s-a adãugat la sfârºitul lunii martie traducerea în croatã. Cartea este deja disponibilã în format digital: e-book.

Va urma apoi traducerea în alte 13 limbi. În limba românã, lucrarea va fi scoasã de Editura „Galaxia Gutenberg” din TârguLãpuº.

Cel de-al doilea volum apare la patru ani de la publicarea primului, în anul 2007, ºi reia povestirea vieþii lui Isus de unde teologul Joseph Ratzinger a întrerupt-o în primul volum: de la botezul în râul Iordan pânã la schimbarea la faþã pe muntele Tabor pentru a ajunge în volumul doi la intrarea în Ierusalim, patima, moartea ºi învierea lui Isus.

Autorul spune în premisã cã nu a voit sã scrie o carte „Viaþa lui Isus”, ci „sã ilustreze chipul ºi mesajul lui Isus”. A „încercat sã dezvolte o privire asupra lui Isus din Evanghelii ºi o ascultare care sã poatã deveni întâlnire… într-un mod care sã poatã fi util tuturor cititorilor care vor sã-l întâlneascã pe Isus ºi sã creadã în el”. Benedict al XVI-lea sperã sã poatã trata ºi copilãria lui Isus într-o altã carte, dacã pentru aceasta „îi va fi datã forþa” necesarã.

Parcurgând cele nouã capitole ºi perspectivele finale, cititorul

terminat lectura, s-ar voi sã se continue dialogul, nu numai cu autorul, ci cu Acela despre care el vorbeºte. Isus din Nazaret este mai mult decât o carte, este o mãrturie emoþionantã, fascinantã, eliberatoare”, explicã Marc Ouellet într-un amplu articol din „L’Osservatore romano”.

Scopul lui Joseph Ratzinger este de a merge împreunã cu exegeþii dincolo de interpretarea textului. Evitã discuþiile despre detalii ºi despre dispute care ar prejudicia þelul sãu, care este acela de „a-l gãsi pe Isus cel real”, pe „Isus din Evanghelii”. „Isus din Nazaret” oferã o bazã pentru un dialog rodnic nu numai între exegeþi, ci ºi între pãstori, teologi ºi exegeþi. Acelaºi Marc Ouellet explicã: „Este uºor de imaginat cã (...) preluarea în profunzime a anumitor probleme disputate va fi de mare ajutor pentru a întãri credinþa multora. În afarã de aceasta, va folosi pentru a face sã înainteze dezbateri rãmase îngropate în nisip din cauza prejudecãþilor raþionaliste ºi pozitiviste care au denaturat prestigiul exegezei moderne ºi contemporane”.

Lucrarea conduce la dialog în interiorul Bisericii, dialog cu celelalte confesiuni creºtine, dialog cu evreii ºi dialog cu alte tradiþii religioase cu privire la sensul lui Dumnezeu ºi al omului care emanã din chipul lui Isus. „Aceastã carte va avea un efect eliberator pentru a stimula iubirea Sfintei Scripturi, pentru a încuraja lectio divina ºi pentru a-i ajuta pe preoþi sã predice cuvântul lui Dumnezeu”.

8 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2011

În sfârºit, cu acest volum, se împlineºte o mare dorinþã a autorului, culmea „lungului sãu drum interior” în cãutarea „feþei Domnului”, dar ºi împãrtãºirea sa cu oricine vrea sã se facã pãrtaº.

Contemplând scena Înãlþãrii lui Isus, volumul se încheie cu aceste cuvinte: „Mâinile lui Cristos care binecuvânteazã sunt ca un acoperiº care ne protejeazã. Dar sunt în acelaºi timp un gest de deschidere care rupe lumea ca sã pãtrundã cerul în ea ºi sã poatã deveni acolo o prezenþã. În gestul mâinilor care binecuvânteazã se exprimã raportul durabil al lui Isus cu discipolii sãi, cu lumea. În plecarea lui el vine pentru a ne ridica mai presus de noi înºine ºi a deschide lumea la Dumnezeu. Prin credinþã ºtim cã Isus, binecuvântând, þine mâinile sale întinse peste noi. Acesta este motivul permanent al bucuriei creºtine”.

C.C.

Shahbaz Bhatti

„Vreau doar un loc la picioarele lui Isus” re º tinii din Pa kistan (3.743.075 la 149.723.000 C de locuitori în majoritate musulmani) sunt tot mai ameninþaþi de fundamentaliºtii islamici. Legea privind blasfemia, introdusã în anul 1986, a prilejuit pânã acum peste 5.000 de denunþuri. Dintre acestea, aproape 600 au devenit condamnãri la pedepse ce variazã de la cinci ani de închisoare pânã la condamnarea la moarte prin spânzurare. Însã s-au înregistrat ºi multe cazuri de asasinãri – nejudiciare.

Ultimul caz a fost cel al lui Shahbaz Bhatti, ministrul pentru minoritãþi din Pakistan, care a fost ucis într-o ambuscadã la Islamabad în ziua de 2 martie.

Avea 42 de ani. A lucrat pentru instaurarea dialogului dintre grupuri etnice ºi religii, promovând în þarã dezbaterea cu privire la revizuirea legii asupra blasfemiei, dupã condamnarea la moarte a femeii creºtine, Asia Bibi, mamã a cinci copii, apãratã de el cu mult curaj.

Atentatul a fost comis de un grup de persoane mascate. Într-o ambuscadã, l-au tras afarã din maºinã ºi au deschis focul împotriva lui de la distanþã micã.

Nepoata lui Shahbaz Bhatti cãlãtorea împreunã cu el când a avut loc atacul. Ministrul a fost transportat la Spitalul Shifa, însã medicii nu au reuºit sã-l salveze. Asasinii au lãsat la

locul delictului un manifest. „Tehrik-e-Taliban Pakistan” (Ttp), o organizaþie care reuneºte diferite grupuri de militanþi islamici, a revendicat asasinarea lui Bhatti pentru cã a vorbit împotriva legii blasfemiei. În zilele care au urmat a impresionat mult o scriere a lui Bhatti, publicatã pe internet, de cotidianul „Corriere de la Sera” ºi reluatã de Radio Vatican, care este ca un adevãrat testament spiritual al ministrului.

S-a nãscut într-o familie catolicã. Tatãl era învãþãtor la pensie, iar mama, casnicã. A fost educat potrivit valorilor creºtine ºi a învãþãturilor Bibliei, care i-au influenþat copilãria.

Obiºnuia sã meargã la bisericã ºi sã gãseascã inspiraþie în învãþãturile, în jertfa, ºi în rãstignirea lui Isus. Condiþiile în care se zbãteau creºtinii în Pakistan l-au rãscolit. O zi de Vinerea Mare, când avea 13 ani, l-a marcat. Atunci a ascultat o predicã despre jertfa lui Isus pentru rãscumpãrarea ºi pentru mântuirea lumii. S-a gândit sã corespundã iubirii sale dãruind iubire fraþilor ºi surorilor, punându-se în slujba creºtinilor, în special a celor sãraci, nevoiaºi ºi persecutaþi. „Mi-au fost propuse alte funcþii în guvern ºi mi s-a cerut sã abandonez lupta – scria Shahbaz Bhatti –, dar eu am refuzat mereu, chiar cu riscul propriei vieþi”. Rãspunsul meu, se

citeºte în acest text, „a fost mereu acelaºi: Nu, eu vreau sã-l slujesc pe Isus ca un om obiºnuit.

Acest devotament mã face fericit. Nu vreau popularitate, nu vreau poziþii de putere. Vreau doar un loc la picioarele lui Isus”. Vreau, scria mai departe ministrul, „ca viaþa mea, caracterul, faptele mele sã vorbeascã în locul meu ºi sã spunã cã îl urmez pe Isus Cristos. Aceastã dorinþã este atât de puternicã în mine, încât m-aº considera privilegiat în cazul când – în acest efort al meu de luptã pentru a ajuta pe cei nevoiaºi, sãracii, creºtinii persecutaþi din Pakistan – Isus ar binevoi sã accepte jertfa vieþii mele”. ªi aminteºte prin cuvinte miºcãtoare: „Vreau sã trãiesc pentru Cristos ºi pentru el vreau sã mor. Nu simt nici o teamã în aceastã þarã. De multe ori extremiºtii au încercat sã mã ucidã ºi sã mã arunce în închisoare; m-au ameninþat, persecutat ºi au terorizat familia”. Eu, încheie el, „spun cã, atât timp cât am viaþã, pânã la ultima suflare, voi continua sã-l slujesc pe Isus ºi aceastã sãrmanã, suferindã umanitate, creºtinii, cei nevoiaºi, sãracii”.

Pr. Cornel Cadar

aprilie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Târgu Neamþ

E bine de ºtiut

O nouã bisericã

O beatificare aºteptatã bine de ºtiut cã Dumnezeu nu rãmâne niciodatã daE tor. Viaþa Sfântului Pãrinte Ioan

în mai 2010, biseκi nceputã rica „Sfinþii Apostoli Petru Paul” din Târgu Neamþ, a fost sfinþitã sâmbãtã, la 19 martie, de cãtre PS Aurel Percã.

La celebrarea sfintei Liturghii au participat pr. Aurelio Perez (din Spania), superiorul general al Congregaþiei „Fiii Iubirii Milostive”, din care face parte ºi parohul Iulian Butnaru, pr. Alois Fechet, vicar episcopal pentru viaþa consacratã, care a citit decretul de consacrare, pr. Sante Pessot, membru al guvernului general al congregaþiei, un grup numeros de preoþi din Decanatul de Piatra, de prin parohiile alãturate ºi din Italia, persoane consacrate, mulþi enoriaºi ºi invitaþi, precum ºi reprezentanþi ai autoritãþilor civile.

Lucrãrile de restaurare, consolidare ºi extindere au transformat edificiul donat de familia Kertz (ambii soþi au decedat) în anul 1983 Bisericii Catolice într-o bisericã demnã ºi primitoare, care se adapteazã foarte bine exigenþelor vieþii creºtine a micii comunitãþi

catolice din Târgu Neamþ ºi de prin satele învecinate.

Lucrãrile au început în luna mai 2010. Din bunãtatea lui Dumnezeu ºi cu aportul multor oameni de bunãvoinþã lucrãrile s-au desfãºurat în ritm normal, aproape fãrã întrerupere, dându-ne de înþeles tuturor cã este lucrarea Domnului, cã el însuºi îi sprijinã pe cei care se dedicã împlinirii voinþei sale. Cu bucurie am primit acest minunat dar din mâinile Domnului.

Biserica are dimensiunile: 35 m lungime, 19 lãþime, iar înãlþimea la turn fiind de 27 m.

Biserica se gãseºte la adresa: Str. Tudor Vladimirescu, 17, 615200-Târgu Neamþ. Liturghiile au loc duminica ºi în solemnitãþi la ora 10.30, iar în zilele de marþi ºi de sãrbãtori care cad în cursul sãptãmânii la ora 16.00 (16.30). Comunitatea este formatã din 42 de familii, totalizând 90 de credincioºi.

Administrator parohial, de la 1 februarie 2009, de când s-a înfiinþat parohia, este pr. Iulian Butnaru, FAM (telefon: 0233/781073, 0765/689050).

10 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2011

Paul al II-lea, reliefeazã din belºug acest adevãr. Tot binele pe care Marele Karol Wojtyla l-a fãcut omenirii ºi prin care a atras omul la Dumnezeu este acum întors în favoarea lui.

Astfel, cel care a strãbãtut lumea ºi a încredinþat-o Milostivirii Divine la 17 august 2002 în Lagiewniki, locul unde a trãit ºi a murit sora Faustina, va fi beatificat tocmai în ziua Milostivirii Divine, la Vatican.

De aceea este bine de ºtiut cã la 1 mai Biserica va fi în sãrbãtoare: papa Ioan Paul al II-lea va fi beatificat ºi suntem chemaþi cu toþii sã trãim acea Duminicã Albã în haine de sãrbãtoarea sub binecuvântarea Milostivirii Divine. Este ziua în care se va împlini dorinþa Bisericii ºi a oamenilor care strigau la înmormântarea lui: Santo subito – sã fie fãcut sfânt imediat.

Beatificarea este un act prin care suveranul pontif, în urma unor investigaþii fãcute de Congregaþia pentru Cauzele Sfinþilor, acordã unui creºtin catolic rãposat titlul de fericit. Cel care intrã în procesul de beatificare trebuie sã se fi bucurat fie de martiriu, fie de o practicã desãvârºitã a virtuþilor creºtine ºi umane. Beatificarea este totodatã ºi prima etapã în procesul de canonizare.

Aºadar, împreunã cu întreaga Bisericã, vom putea sã ne rugãm spunând: Fericite Ioan Paul al II-lea, roagã-te pentru noi!

Pr. Laurenþiu Dãncuþã

ISTORIE Figuri ilustre

Prof. Edgar Papu E

dgar Papu (în acte Edgard Papu) s-a nãscut la 26 septembrie 1908 la Bucureºti. A studiat la Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureºti (1915-1927), dupã care a urmat cursurile facultãþilor de Filozofie (1927-1931) ºi Litere (1928-1932) din cadrul Universitãþii Bucureºti. În anul 1930 a audiat cursuri de specialitate la Viena, în anul 1933 la Firenze, iar în anul urmãtor la Perugia. În anul 1933 a absolvit Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din Bucureºti, activând timp de un an ca profesor la ºcoala din Silistra. În perioada 1935-1937 ºi-a pregãtit doctoratul la Viena cu profesorul Friedrich Kainz, pe care l-a susþinut la Bucureºti, titlul tezei fiind „Formele deschise în artã”. În perioada 1936-1944 va activa ca profesor de latinã, germanã, italianã ºi românã la Liceul Naþional din Iaºi, pentru ca în perioada 1945-1946 sã fie chemat ca profesor de esteticã la Facultatea de Filozofie a Universitãþii Bucureºti.

Potrivit opiniei criticului ºi istoricului literar Alex ªtefãnescu, din cauza convingerilor sale religioase Edgar Papu va fi dat afarã de la Universitate, lucrând ulterior la Institutul de Lingvisticã din Bucureºti. Peste câþiva ani (1953) este reprimit la facultate, predând cursul de literaturã comparatã.

De menþionat faptul cã Edgar Papu a devenit catolic frecventând cursurile intelectuale ale Mons. Vladimir Ghika, dupã cum menþioneazã pr. prof. dr. Tarciziu ªerban.

Aºa cum se cunoaºte, la 15 decembrie 1961, prof. E. Papu a fost arestat de Securitate în cadrul „lotului Dãmoc-Albert”, iar timp de un an va fi supus unor anchete dure la Bucureºti ºi Bacãu, deoarece era bãnuit de „înaltã trãdare”.

La 22 ianuarie 1963, Tribunalul Militar Bucureºti – în deplasare la Bacãu, l-a condamnat pe prof. E. Papu la opt ani de închisoare, pedeapsã executatã tot la Bacãu. În plus, i-a fost aplicatã ºi pedeapsa confiscãrii averii, Securitatea reþinându-i cu acest prilej cãrþi ºi manuscrise valoroase, precum ºi scrisori primite de la Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Lucian Blaga º.a.

Va fi graþiat de restul pedepsei prin Decretul nr. 411/1964, iar dupã eliberare va deveni o persoanã marginalizatã, nemaifiind primit la catedrã. Astfel, pentru a se întreþine, prof. E. Papu a þinut pânã în anul 1988 cursuri plãtite cu ora la Institutul de Arte Frumoase ºi la Sala Dalles din Bucureºti.

Dupã eliberarea din închisorile comuniste, scrie Alex ªtefãnescu, prof. E. Papu „trãieºte o miraculoasã perioadã de plenitudine intelectualã, valorificatã în cãrþi de mare interes (…)”.

De asemenea, prof. E. Papu a scris prefeþele la cãrþile dedicate unor mari scriitori din literatura universalã, iar numeroase alte lucrãri redactate de prof. E. Papu au rãmas pânã astãzi nepublicate, inclusiv lucrarea de doctorat ºi volumul „Memorii dintr-un secol”. „Profitând de candoarea lui de om de bibliotecã – scrie prof. Alex ªtefãnescu – ºi de timorarea resimþitã în faþa autoritãþilor dupã anii petrecuþi în închisoare, scriitorii grupaþi în jurul revistelor «Luceafãrul» ºi «Sãptãmâna» îl conving sã gireze cu prestigiul lui de cãrturar umanist protocromismul, nume tendenþios (în replicã la sincronismul lovinescian) dat unei interpretãri naþionalist-comuniste a istoriei literaturii. Entuziasmul sincer al lui Edgar Papu faþã de performanþele culturii româneºti este exploatat propagandistic cu cinism”.

Profesorul ºi cãrturarul Edgar Papu moare la 30 martie 1993 la Bucureºti, „înconjurat de respect pentru opera lui ºi de compasiune pentru modul cum a fost manipulat în ultimii ani ai dictaturii lui Ceauºescu”.

Dr. Dãnuþ Doboº

aprilie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 11

MESAJUL SFINÞILOR Ioan Paul al II-lea

Un adevãrat om ºi un om al lui Dumnezeu Primul ºi singurul papã din istorie care a vizitat România, i-a sãrutat pãmântul ºi i-a vorbit limba, a celebrat Liturghia în catedrala „Sfântul Iosif” ºi la Parcul Izvor din capitalã, va fi beatificat în ziua de 1 mai. Data a fost anunþatã oficial la 14 ianuarie, odatã cu semnarea de cãtre papa Benedict al XVI-lea a decretului de beatificare.

Programul de beatificare este structurat în cinci momente: privegherea de pregãtire (seara zilei de sâmbãtã, 30 aprilie), celebrarea beatificãrii prezidatã de papa Benedict al XVI-lea (duminicã, 1 mai), venerarea rãmãºiþelor pãmânteºti ale noului fericit, Liturghia de mulþumire (luni, 2 mai) ºi îngroparea rãmãºiþelor pãmânteºti ale noului fericit în bazilica „Sfântul Petru”, lângã capela „Sfântul Sebastian”.

Mons. Slawomir Oder, postulator al cauzei de beatificare a lui Karol Wojtyla, s-a întâlnit la 9 martie cu un grup de studenþi ºi profesori de la Facultatea de Comunicaþie din Universitatea Pontificalã „Sfânta Cruce” ºi a þinut o conferinþã despre procesul de beatificare al lui Ioan Paul al II-lea. În continuare prezentãm un rezumat al acestei conferinþe publicat, la 10 martie, pe situl www.zenit.org.

M

ons. Oder a justificat necesitatea procesului afirmând cã „trebuie lãsate generaþiilor viitoare motivele care, la vremea aceea, ne-au fãcut sã strigãm «sfânt imediat»”. Pentru postulatorul uneia dintre cele mai populare cauze de beatificare ºi probabil cea mai popularã din istoria recentã a Bisericii, procesul trebuie alãturat istoriei, motiv pentru care nu numai cã nu era inutil, aºa cum mulþi ar fi putut sã creadã la început, ci era ºi necesar.

Uriaºa verificare de documente ºi mãrturii, care se adaugã la recunoscuta faimã de sfinþenie, nu a revelat nimic nou, nu au reieºit aspecte necunoscute ale persoanei, graþie deci transparenþei de viaþã a

slujitorului lui Dumnezeu: „Într-un anumit sens, toþi ºtiam aceasta: nu existã un Ioan Paul al II-lea mediatic, un Ioan Paul al II-lea privat... nu, nu au existat descoperiri inedite. Adevãrata descoperire a fost aceea de a dovedi cã Ioan Paul al II-lea era un om autentic. Procesul a fãcut sã se înþeleagã motivaþia acestei coerenþe ºi unitãþi de viaþã: relaþia sa strânsã cu Isus Cristos”.

Trei sunt motivele care explicã rapiditatea procesului: faima de sfinþenie, care în acest caz era vizibilã deja înainte de a începe; iniþiativa cardinalilor care au cerut în scris începerea cauzei înainte de a se retrage în conclavul care avea sã-l aleagã pe succesorul sãu;

12 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2011

ºi convingerea personalã a lui Benedict al XVI-lea, „care fiind cel mai strâns colaborator al sãu, avea sã devinã prin drept martorul cheie al procesului”.

Mons. Oder, care a dedicat ºase ani ca sã conducã lucrãrile de investigaþie care documenteazã faima de sfinþenie, virtuþile eroice ale venerabilului ºi minunea necesarã pentru a completa cauza, a rezumat în sintezã extremã figura lui Ioan Paul al II-lea cu acest cuvinte: „Era un adevãrat om ºi era un om al lui Dumnezeu”.

Rãspunzând la una dintre întrebãrile despre defectele lui Karol Wojtyla, a amintit câteva anecdote care ilustreazã umorul sãu, amintind cã sfinþenia nu constã în a nu avea defecte sau a nu comite erori, cât mai ales în a lupta eroic împotriva lor pânã la sfârºit. Pentru aceasta, de obicei ultimii zece ani din viaþa unei persoane sunt cei mai semnificativi în orice proces. A adãugat cu o anumitã ironie: „Numai douã persoane s-au nãscut ºi au crescut fãrã defecte: Isus ºi Maria”.

Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu

Construcþii în diecezã

Biserica din Tomeºti Dupã 14 ani de eforturi susþinute, credincioºii catolici din Tomeºti, încurajaþi continuu de pãstorii care le-au stat alãturi, aºteaptã cu emoþii deosebite momentul sfinþirii bisericii din ziua de 8 mai, ora 11.00.

C

omuna Tomeºti, situatã la 10 km sud-est de Iaºi, numãrã aproximativ 14.000 de locuitori. Alãturi de majoritatea ortodoxã se aflã ºi minoritatea romano-catolicã. Primul grup de catolici mai semnificativ sosit aici se noteazã prin anul 1970, când regimul comunist de atunci a hotãrât construirea primelor blocuri pentru angajaþii de la I.S.C.I.P. Cea mai mare parte a catolicilor se trage din Horleºti, Rãducãneni ºi Belceºti.

Din punct de vedere pastoral, aceºti credincioºi erau asistaþi de preoþii din Iaºi. Dupã anul 1989, mai precis în anul 1996, episcopul Petru Gherghel a numit un paroh în persoana pr. Ionel Jicmon, care sã preia grija pastoralã a credincioºilor de pe aceste meleaguri, dupã ce în anul 1990 declarase deja comunitatea din Tomeºti parohie de sine stãtãtoare, cu hramul Fericitul Ieremia. În vara anului 1996 s-a ridicat prima bisericuþã de lemn, care a slujit ca loc de închinare pentru cele 71 de familii catolice din Tomeºti. În anul 1997, pr. Ionel Jicmon demareazã construcþia bisericii din cãrãmidã, lungã de 27 de metri ºi latã de 12 metri, cu un turn înalt de 30 de metri, precum

ºi a complexului parohial dupã proiectul realizat de Firma Spedac, reprezentatã de doamna arhitect Alexandra Sabetay ºi domnul inginer Ion Cristea.

Din vara anului 2001, deoarece Parohia Tomeºti primeºte ca filialã comunitatea credincioºilor din Dancu, pãrintele mutã capela de lemn la Dancu ºi începe celebrarea sfintei Liturghii în noua bisericã din Tomeºti.

La 11 noiembrie 2001 a fost numit paroh la Tomeºti pr. Pavel Chelaru. La vremea aceea comunitatea numãra 82 de familii. În vara anului urmãtor noul paroh îºi mutã locuinþa de la bloc într-o casã din apropierea bisericii, în curtea cãreia construieºte o casã care va servi pânã în anul 2010 ca ªcoalã de Cântãreþi Bisericeºti. În toamna anului 2002 s-au reluat lucrãrile la Bisericã ºi apoi la complexul parohial care încorporeazã în sine ªcoala de Cântãreþi Bisericeºti.

Alãturi de munca asiduã pentru lãcaºul Domnului s-a lucrat ºi pe plan pastoral pentru cele 91 de familii cu 269 de suflete care compun actualmente Biserica vie din Tomeºti. Deºi provin din 47 de localitãþi diferite, credincioºii Parohiei Tomeºti se strãduiesc sã armonizeze varietatea tradiþiilor pe care le moºtenesc din locurile de baºtinã. În cadrul comunitãþii, pe lângã ªcoala de Cântãreþi Bisericeºti, Congregaþia Surorilor de Caritate „Sfântul Apostol Paul” ºi Grãdiniþa

„Fericitul Ieremia Valahul”, fiinþeazã diferite asociaþii, cum ar fi: Asociaþia „Sfântul Vincenþiu de Paul”, Asociaþia Misionarã „Inimã de Mamã” ºi Acþiunea Catolicã a Tinerilor ºi Copiilor.

Trãind ca o minoritate în comuna Tomeºti, credincioºii catolici cultivã cu multã atenþie spiritul ecumenic, organizând întâlniri, procesiuni, celebrãri ecumenice ºi campusuri interconfesionale. Ca un semn concret al acestei realitãþi strãjuieºte pe Dealul Ceriului, la poalele cãruia se aflã cartierul, crucea luminatã ºi capela ecumenicã, ridicatã în spirit de credinþã de domnul profesor ªtefan Timofte, primarul comunei.

Printre lacrimile de bucurie care le umezesc ochii, toþi îºi amintesc de Acela de la care au primit totul, de episcopii diecezei de Iaºi, ca ºi de toþi binefãcãtorii cunoscuþi ºi necunoscuþi, din þarã ºi din strãinãtate, pe care providenþa divinã i-a hãrãzit. Invitaþia generalã la sãrbãtoarea sfinþirii bisericii este mai decât subînþeleasã!

Pr. Pavel Chelaru

aprilie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 13

PENTRU FAMILII

Pentru cine lucrezi? ãrinþii mei fac parte din faP milii numeroase. Tatãl mai are încã ºapte fraþi, iar mama, patru. La rândul lor ºi bunicii mei provin din familii la fel de numeroase, în cazul bunicului de pe mamã fiind 12 fraþi.

Ceea ce numim noi în mod generic „pe vremuri”, se pare cã era un timp în care nu se punea problema numãrului copiilor. Erau familii cu mulþi copii. Satele, oraºele aveau uliþele sau strãzile pline de copii, ceea ce fãcea ca viaþa sã fie viaþã.

Eu sunt unicul copil al pãrinþilor mei. M-am nãscut, e adevãrat, într-o casã frumoasã, cu o curte extraordinarã, plinã de flori, cu gazon, cu pomi rari ºi cu fântânã artezianã. Pãrinþii mei sunt cu studii superioare ºi au locuri de muncã foarte bune. Într-o zi le-am cerut o surioarã. ªi am insistat: „Toþi colegii mei au un frãþior sau o surioarã, numai eu sunt singur!” „Tu vezi cât avem de lucru?

A-þi aduce acum o surioarã ar însemna ca mãcar eu sã nu mai merg la serviciu. ªi apoi, casa, curtea, grãdina, cu ce le vom întreþine dacã eu nu mai lucrez?

Crezi cã tatãl tãu ar face faþã de unul singur la astfel de cheltuieli?” „Mamã, am continuat eu cu încãpãþânare, la ce bun toate acestea, dacã eu sunt singur?” „Nu eºti singur, eºti cu noi, dragul meu. Tu vezi cã tot ceea ce facem noi, pentru tine facem!

Vrem ca tu sã te simþi cât mai bine în aceastã casã. Sã te bucuri de curte, de grãdinã. La bloc nu am fi avut nimic din toate

acestea. ªi apoi, serviciul… Noi am învãþat atât de mult sã avem acest serviciu. Sã avem un alt copil ar însemna sã abandonez serviciul”. „Mamã, am continuat eu din nou, dar tu pentru cine lucrezi?

Lucrezi pentru mine sau pentru casã, curte ºi grãdinã? La ce bun cã avem o casã atât de mare ºi frumoasã, curte ºi grãdinã dacã eu nu am cu cine sã mã joc în curte? ªi grãdina... câte mere pot sã mãnânc eu din toþi copacii pe care îi avem? Dar dacã aº mai avea mãcar o surioarã sau un frãþior, aº alerga prin curte, aº urca în copacii din grãdinã, ne-am juca împreunã. ªi... mamã, în ziua în care tu ºi cu tata o sã muriþi, eu al cui o sã rãmân, dacã sunt singur pe lume? Probabil cã o sã rãmân cu aceastã casã, cu grãdina ºi curtea ei pe care tu ºi cu tata vãd cã le «adoraþi». O sã-mi lãsaþi ºi maºina, cã nu o s-o puteþi lua cu voi. O sã-mi rãmânã totul. ªi eu, ce o sã mai fac, mamã?

Nu ai încredere cã la rândul meu, crescând mare, o sã mã descurc în viaþã? De asta îmi asiguraþi voi totul, cã eu nu o sã pot sã realizez nimic?

Mamã, casã, maºinã, serviciu ºi altele, le pot avea ºi eu aºa cum aþi putut ºi voi, dar o surioarã sau un frãþior nu voi putea niciodatã sã-mi fac dacã voi nu vreþi sã-mi faceþi! Voi fi mereu singur, ºi acum ºi dupã moartea voastrã. ªi va rãmâne aceastã casã, va rãmâne probabil ºi dupã mine. Dar… nu asta e important, mamã!”

Recunosc cã a fost o discuþie foarte serioasã. Mama a plâns

14 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2011

dupã aceastã discuþie. Probabil cã nu depindea numai de ea.

Era ºi tatãl! Un astfel de proiect se realizeazã împreunã. ªi apoi, a marcat-o mult faptul cã dupã moartea lor eu voi rãmâne singur în lume. Dar, aveam dreptate!

Mã gândesc cã astãzi sunt mulþi pãrinþii care investesc în serviciu, casã, maºinã ºi se mulþumesc poate cu un singur copil sau cu niciunul. Oricine se poate întreba, pentru cine lucreazã aceºti pãrinþi? Ca sã te poþi sacrifica trebuie sã ai un motiv bine întemeiat. Astfel de pãrinþi, pentru cine se sacrificã, dacã nu au niciun motiv? ªi apoi, casã poate face ºi copilul când va creºte mare, maºinã îºi poate lua, dar fraþi, nu poate avea dacã pãrinþii nu vor sã-i aducã. Între timp, mama s-a rãzgândit. La fel era ºi cu mama colegei mele din prima bancã înainte sã îl aibã pe frãþiorul ei.

O fi motivat-o „singurãtatea” mea de dupã moartea lor? Ceea ce îmi amintesc e cã aceastã discuþie a avut loc dupã Paºti, timp când cred cã a adus roade.

Dar... mamã, pentru cine lucrezi atât de mult? (Alexandru) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

PENTRU COPII Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducerea de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

Când furtuna s-a îndepãrtat ºi credeau cã vor vedea insula cea verde, toþi ºi-au îndreptat prin fereastrã privirile spre ea, scotocind cu ochii zarea, ca sã vadã dacã nu vine barca spre casã. Dar în zadar! Nu vedeau nimic. Toatã noaptea mama nu a putut închide ochii de grijã.

A doua zi dimineaþã, vremea fiind seninã ºi soarele sus pe cer, femeia vãzând cã barca nu mai vine, a fost cuprinsã de o mare fricã, ce-i îngheþa inima în piept. Sosise de-acum ºi ora mesei, iar cei aºteptaþi nu se vedeau încã venind; spaima ei a ajuns la culme. A alergat imediat la cumnatul sãu, pescarul Toma, ºi i-a spus necazul. Pescarul s-a speriat, a dat din umeri ºi i-a spus: – E lucru foarte ciudat cã nu s-au întors încã! Voi pleca cu barca spre Insula Verde ºi voi vedea ce s-a întâmplat, de nu se mai întorc.

Fãrã a mai sta mult pe gânduri, a dat fuga acasã, a luat un servitor cu el ºi a plecat cu barca pe insulã.

Mama ºi copiii aºteptau acum cu mare nerãbdare. În sfârºit au vãzut din depãrtare o barcã venind dinspre insulã.

– Ah, slavã Domnului!, a strigat mama; Toma nu se întoarce numai cu servitorul sãu, sunt mai mulþi în barcã. Acum, toate sunt bune!

Ea a alergat împreunã cu copiii la þãrm; dar când barca se apropia tot mai mult de uscat, mama a strigat plinã de spaimã: – Unde este Gotfrid?

Soþul ei, galben precum ceara, o privea cu ochii în lacrimi ºi tãcea. Adânca lui durere îi amuþea graiul ºi nu era în stare sã articuleze o vorbã.

Toma pescarul i-a apus îndureratei mame: – Dumnezeu sã vã mângâie în durerile voastre! Bietul Gotfrid

s-a înecat în mare! Supuneþi-vã voinþei lui Dumnezeu! Ceea ce face Domnul, este întotdeauna bine fãcut. Gotfrid, cu toate cã avea ºi el greºelile lui, era totuºi un bãiat inimos, evlavios ºi o duce mult mai bine în cer, decât noi pe pãmânt.

Durerea mamei era nemãrginitã. Copiii au început sã plângã în hohote. Nu se mai gândeau acum la greºelile lui, ci la calitãþile lui cele mai bune. Tatãl, îndurerat ºi el, nu era în stare ºi nici nu gãsea un cuvânt de mângâiere pentru ei. Pãrinþii ºi copiii s-au liniºtit, într-un final, cu gândul.

– Aceasta a fost voinþa lui Dumnezeu! Dumnezeu l-a luat la el. Sã-i fie deci jertfit lui.

De acum, când vom ajunge în cer, îl vom vedea pe bunul ºi scumpul nostru Gotfrid.

3. Insula stâncoasã Gotfrid, pe care îl plângeau pãrinþii ºi surorile lui, mai era încã în viaþã. Ce e drept, pe marea cea învolburatã de furtunã, a fost cuprins de fiorul morþii. În fiecare moment vedea cum se prãbuºesc valuri uriaºe, care ameninþau barca ºi credea cã din clipã în clipã va fi înghiþitã de valuri.

Dar el avea o singurã scãpare la Maria, steaua mãrii. În momentele de groazã, îºi þinea necontenit mâinile ridicate spre cer ºi cerea de la Dumnezeu îndurare ºi scãpare, prin mijlocirea ei. În cele din urmã, barca a fost aruncatã de valuri pe o insulã stâncoasã. Îndatã ce Gotfrid ºi-a dat seama cã barca a ajuns pe uscat, a sãrit din ea, a trecut prin apa înspumegatã pânã la þãrm ºi, ud cum era de la ploaie ºi de apa aruncatã de valuri, s-a aºezat pe o stâncã mai apropiatã. Dupã ce ºi-a revenit în fire din spaima ºi groaza prin care a trecut, acum când ¾

aprilie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre ziua de Paºti „Isus a înviat tocmai în ziua

de Paºti pentru a putea participa la sãrbãtoarea Paºtelui” (Loredana, 9 ani).

Un preot a pus unui grup de copii aceastã întrebare: „Ce sãrbãtorim la Paºti?” „Învierea lui Isus”, au rãspuns copiii aproape în cor. „ªi, a continuat preotul, Învierea lui Isus, când o sãrbãtorim?” Erau derutaþi! Monica, (8 ani) a rãspuns: „În dimineaþa Paºtelui...” „În dimineaþa învierii la mormântul lui Isus nu erau copii.

Ei încã dormeau!” (Mariana, 8 ani). „Ziua de Paºti este ca ºi ziua de Crãciun. Este sãrbãtoare!”

(Valentin, 9 ani). ¾ s-a

vãzut în siguranþã, scãpat din ghearele morþii, a cãzut în genunchi ºi cu lacrimi în ochi a mulþumit lui Dumnezeu ºi sfintei Fecioare Maria pentru ajutorul ce i l-au dat.

– O Stãpâne, a exclamat el, tu, de care ascultã vântul ºi marea; tu, la care m-am îndreptat în spaima mea de moarte cerându-þi ajutor, te-ai îndurat ca sã-mi asculþi rugãciunea; de aceea îþi mulþumesc din suflet! Þie, o Marie, steaua mãrii, îþi mulþumesc, de asemenea, pentru ocrotirea ce mi-ai acordat-o.

Vãd cã voi avea multe de îndurat în aceastã singurãtate; fii ºi de acum înainte ocrotitoarea ºi Maica mea ºi apãrã-mã în nevoi.

Apoi ºi-a îndreptat privirile spre barcã. Valurile au aruncat-o între douã stânci uriaºe,

„Ziua de Paºti este ziua în care toþi aleargã: apostolii, femeile, soldaþii, îngerii... sã ducã vestea învierii” (Marcelin, 9 ani). „În ziua de Paºti, Biserica sãrbãtoreºte Paºtele” (Eusebiu, 8 ani). „În ziua de Paºti, Isus înviat înnoieºte totul!” (Leonard, 10 ani). „Apostolii au ajuns la mormântul lui Isus chiar în ziua de Paºti” (Silvia, 9 ani).

O sorã i-a întrebat pe copii: „De ce sãrbãtorim învierea lui Isus la Paºti ºi nu o sãrbãtorim la Crãciun?” Cezar, (9 ani) a rãspuns: „Pentru cã la Crãciun este prea frig!” care tocmai aici aveau o scobiturã între ele.

– O Dumnezeule, pãrinte al îndurãrilor, a spus Gotfrid miºcat pânã la lacrimi; nici cel mai bun corãbier nu ar fi nimerit mai bine în aceastã deschizãturã!

Cine a vâslit ºi a condus aºa de bine aceastã barcã, fãrã sã se fi folosit de vâsle? Cine a dat vântului ºi valurilor mãrii direcþia, ca sã mã arunce tocmai aici, la adãpost, nu mai la dreapta ori mai la stânga, unde nu trebuia decât câteva palme mai înlãturi ºi barca s-ar fi fãcut þãndãri de stâncã ºi aº fi avut o moarte înfricoºãtoare în valuri?

Numai bunãtatea ta nemãrginitã ºi mila ta, care stãpâneºte totul, o milostive Dumnezeule, ºi mâna Mariei, steaua mãrii, m-au condus pe aceastã cale a mântuirii. în tot timpul zilelor mele nu

16 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2011

„În ziua de Paºti, Isus iese d i n m o rm ân t º i m erg e l a Emaus sã mãnânce” (Angela, 9 ani). „Isus învie în ziua de Paºti pentru a arãta cã aceasta este cea mai importantã zi” (Antonel, 9 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

voi uita binefacerea ta ºi te voi iubi ºi mai mult, atât pe tine cât ºi pe Maria, Maica mea.

Furtuna a început sã se liniºteascã. Soarele, în asfinþit, îmbrobodea cu un vãl de aur norii groºi care se retrãgeau, iar curcubeul pãrea cã vrea sã soarbã toatã apa mãrii. Gotfrid privea de pe stâncã în largul mãrii. Insula Verde abia se zãrea departe în larg, ca un mãnunchi de muºchi verde, pe care l-ai fi putut acoperi uºor cu o pãlãrie. Uscatul se mai zãrea ºi el, ca o dungã ºtearsã, acolo unde cerul se îmbina cu marea. Pânã ºi cei mai înalþi munþi pãreau în zare ca niºte muºuroaie de cârtiþã, de culoare albãstrie deschisã, luminate pe ici, colea de ultimele raze ale soarelui, ce se cobora sã se scalde undeva departe, în apa mãrii. (va urma)

Paºti 2011

Învierea – victoria iubirii I

deea articolului din luna trecutã era cã iubirea vine de la Dumnezeu ºi cã nimeni nu poate iubi cu adevãrat un semen al sãu dacã nu îl iubeºte pe Dumnezeu. Continuãm itinerarul nostru ºi þinem cont de faptul cã în aceastã lunã celebrãm pãtimirea, moartea ºi învierea lui Isus Cristos. Ne este greu sã înþelegem gestul lui Cristos de a-ºi dãrui viaþa din iubire faþã de oameni ºi, poate, ne este ºi mai greu sã acceptãm faptul cã ne-a dat exemplu pentru ca ºi noi sã facem la fel.

Cristos ºi-a jertfit tocmai viaþa pentru a ne mântui; nu a dãruit ceva anume, ci s-a dãruit pe sine cu întreaga sa viaþã. Nu întâmplãtor a spus: „… Dacã bobul de grâu, care cade în pãmânt, nu moare, rãmâne singur; însã dacã moare, aduce rod mult” (In 12,24). Iubirea nu este iubire adevãratã dacã nu se dãruieºte, dacã nu este fãcutã din uitarea de sine pentru a pune persoana iubitã pe

primul loc. Tentaþia multora este aceea de a crede cã iubirea înseamnã a fi iubiþi ºi mai puþin a iubi, a primi mai degrabã decât a dãrui. Cristos este clar în privinþa aceasta: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva sã-ºi dea viaþa pentru prietenii sãi” (In 15,13). O „componentã” clarã a iubirii este dãruirea.

A trãi viaþa într-o logicã a dãruirii, cum a fãcut Isus Cristos, nu înseamnã sã ne anihilãm pe noi, sã renunþãm la identitatea noastrã, sã trãim într-o permanentã înstrãinare.

Dimpotrivã, înseamnã sã purtãm întreaga noastrã fiinþã spre o altã persoanã, sã punem în comun bogãþia vieþii noastre ºi sã dobândim mai mult dãruind. Calitatea relaþiilor noastre þine de calitatea dãruirii noastre. Existã mai multe feluri de a ne raporta la cei de lângã noi. „A fi printre” alþii este modalitatea cea mai sãracã a relaþiilor umane, deoarece înseamnã a sta printre

oameni ca între obiecte fãrã interacþiune ºi fãrã reciprocitate. „A fi cu” alþii este începutul unei relaþii interpersonale manifestatã ºi sub forma bucuriei de a-l întâlni pe celãlalt.

Se descoperã cã celãlalt este diferit de mine ºi cã diversitatea îmbogãþeºte. Apropierea de celãlalt înseamnã capacitate de a fi atent cu el, de a asculta, de a-l accepta etc. „A fi pentru” alþii este un pas înainte spre consolidarea dãruirii. Înseamnã a renunþa la propria individualitate ºi a fi convins cã nu se poate atinge fericirea de unul singur.

Este bumerangul vieþii: dacã ceea ce porneºte de la mine nu atinge viaþa altuia, se va întoarce la mine cu o forþã mai mare ºi mã va lovi puternic. „A fi în” altul înseamnã a trãi în Dumnezeu dupã cum spune sfântul Paul: „Nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20). Iar Cristos îmi spune mereu cã a iubi înseamnã, printre multe alte lucruri, a mã dãrui.

Sãrbãtoarea Învierii Domnului este, în sensul acesta, victoria iubirii, deoarece nu poate sã rãmânã mort acela care nu a pãstrat nimic pentru sine, care s-a oferit pe sine pentru a-i salva pe ceilalþi, care prin a oferi totul a primit totul. Într-un sens invers, cel care trãieºte viaþa sa în aceastã logicã va descoperi cã de fiecare datã, când va ieºi din sine pentru a se îndrepta spre alþii, va învia la o viaþã nouã!

Cristos a înviat!

Pr. Felix Roca

aprilie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Învierea, cheia de boltã a credinþei ilmul The Body lansat în anul 2000 (difuzat în þara F noastrã cu numele de Misiune în Þara Sfântã) aduce în scenã zbuciumul interior al celui care crede ºi introduce o întrebare provocatoare: ce ar fi lumea fãrã învierea lui Cristos?

La începutul celui de-al doilea mileniu creºtin, la Ierusalim are loc o descoperire arheologicã importantã: în spatele unui magazin este descoperit un schelet antic în mormântul unui om bogat. Semnele vizibile de la încheieturile mâinilor ºi picioarelor indicau drept cauzã a morþii metoda romanã de execuþie: crucificarea. În mormânt a fost gãsitã ºi o monedã din aur care purta efigia guvernatorului roman Ponþiu Pilat. De asemenea, s-a descoperit cã era bãrbat, cã oasele nu i-au fost zdrobite, iar pielea capului i-a fost strãpunsã de niºte obiecte ascuþite, dar nu metalice (probabil spini). Pânã în acest moment, aproape toate cercetãrile conduceau la identificarea lui cu Isus, fiul lui Iosif. „Nu înþeleg, de ce e catastrofal pentru Bisericã dacã acestea ar putea fi oasele lui

Isus? Nu e de ajuns cã a fost un om de excepþie care ne-a învãþat iubirea ºi bunãtatea?” întreabã o cercetãtoare pe un preot. „Învierea este foarte importantã!” rãspunde pãrintele care nu poate accepta un astfel de deznodãmânt.

La puþin timp, un creºtin, îngrozit de gândul cã ar putea fi Isus, se aruncã într-o prãpastie. Într-un final, se descoperã o placã în mormânt, iar pe placã se descifreazã aceste cuvinte: „Doamne, te rog, ia-l pe fiul meu, David, aºa cum l-ai luat pe Fiul tãu, Isus”.

E clar acum pentru toþi: mormântul nu era al lui Cristos, ci al unui creºtin din vechime.

Filmul se încheie cu cuvintele Mântuitorului adresate apostolului Toma: „Fericiþi cei ce cred fãrã sã fi vãzut”.

Când am vãzut prima oarã acest film, eram împreunã cu un grup de tineri. Am rãmas impresionat! Chiar dacã este doar o ficþiune ºi un simplu act cinematografic, am putut observa atunci ce putere are filmul, dar mai ales tema lui, de a-l þine pe spectator cu sufletul

la gurã. M-am convins atunci, o datã în plus, cât de importantã este învierea lui Isus pentru noi toþi. Într-adevãr, nu este suficient sã crezi cã Isus a fost un mare maestru, cea mai importantã personalitate a istoriei, care ne-a dat cele mai frumoase învãþãturi. Nu este suficient sã crezi cã el este Fiul lui Dumnezeu, nãscut din Fecioara Maria, ºi cã a murit pentru pãcatele noastre spre a ne împãca cu Dumnezeu. Decisiv este sã crezi cã Isus a înviat din morþi. Învierea lui Isus este fundamentul credinþei, evenimentul istoric cel mai încãrcat de semnificaþii. Învierea lui Isus reprezintã un act de dreptate realizat de Tatãl în favoarea Fiului ºi un act de iubire în favoarea oamenilor, deoarece a anticipat învierea noastrã viitoare. Învierea este motivul bucuriei ºi al speranþei noastre.

Ce ar fi lumea fãrã învierea lui Cristos? Ar fi o enormã vale de lacrimi... Tristeþea ºi deznãdejdea ar fi hrana noastrã cea de toate zilele. Viaþa însãºi ar fi fãrã sens. Dacã ni se ia învierea, ni se ia totul, cãci spune sfântul apostol Paul: „Dacã Cristos nu a înviat, zadarnicã este credinþa noastrã, zadarnicã este ºi predica noastrã” (cf. 1Cor 15,13-14).

Dar Cristos a înviat! El a ieºit învingãtor din întunericul mormântului ºi al morþii...

Odatã cu el am ieºit ºi noi la luminã, la lumina harului ºi a vieþii; suntem iertaþi, suntem liberi ºi putem privi cu mult curaj spre viitor. Moartea nu ne mai sperie atât de mult, pentru cã noi credem în înviere!

Pr. Vasile Petriºor

18 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2011

Tablete spirituale

Cristos a înviat

Înainte

ºi dupã

Cristos a înviat din morþi Ce bucurie sfântã, ªi îngerii din ceruri toþi, ªi lumea-ntreagã cântã.

ntr-o povestioarã de-a lui

Î Woody Allen, doi prieteni au între ei o discuþie aprinsã. La

Veniþi voi toþi cei vii, cântaþi Cu morþii din mormânturi!

Mãrire lui ºi slavã-i daþi Prin mii ºi mii de cânturi.

Veniþi voi câþi sunteþi bogaþi În cer s-aveþi avere, Pentru Cristos vã lepãdaþi De aurul ce piere!

Veniþi, luaþi lumina sa, Cãci vremea e aproape, Când slava lui va lumina Peste pãmânt ºi ape.

Veniþi voi care-aþi flãmânzit, Porniþi pe calea nouã, Cãci ceru-ntreg l-a pregãtit Cristos sã vi-l dea vouã!

Voi, câþi vã credeþi buni, veniþi, Primiþi aceastã veste În dragoste, de n-o trãiþi, Credinþa moartã este!

Veniþi voi cei orfani ºi goi Ce nu cunoaºteþi mamã, Cu drag v-aºteaptã el pe voi Iubirea lui vã cheamã!

Veniþi voi care-aþi fost uitaþi, Azi ceasul vostru bate, Prin jertfa lui aþi fost iertaþi De oriºice pãcate!

Voi împãcaþi-vã duºmani, Cãci Domnul pãcii-nvie, Cântaþi celui fãrã de ani Cântãri de bucurie.

Iar voi cei ce l-aþi cunoscut Când v-a scãpat din rele, Rãscumpãraþi timpul pierdut, Cãci zilele sunt grele.

Cristos a înviat din morþi, A triumfat iubirea!... Îi cântã îngerii lui toþi, Îi cântã-ntreagã firea.

Cântaþi toþi Fiului de sus Vestiþi puterea-i sfântã, A înviat Isus, Isus, Azi lumea-ntreagã cântã!

Traian Dorz

un moment dat, unul dintre ei întreabã: „Dupã pãrerea ta, existã viaþã dupã moarte?”. Celãlalt, cãzând puþin pe gânduri, vine tot cu o întrebare: „Dar, dupã pãrerea ta, existã viaþã înainte de moarte?”. De fapt, problema se pune în sensul a ceva dãruit spre a fi trãit, urmat de o altã trãire a ceva ce înseamnã dar. Un dar al Creatorului, pe de o parte, ºi un dar al Mântuitorului înviat, pe de altã parte. Iar cel mai important este a privi lucrurile nu în mod shakespearean, în sensul de a fi sau a nu fi, ci mai degrabã ca fãcând sau nu parte din împãrãþia lui Dumnezeu. Toate celelalte decurg de la sine. Sau, mai bine zis, una din alta.

Or, decurgerea se opune scurgerii. O clepsidrã poþi s-o întorci invers ºi joaca de-a scursul se perpetueazã. Fãrã urmãri. Un fel de scurgere a timpului ºi, odatã cu el, a vieþii. Viziune total necreºtinã. ªi aceasta în timp ce Dumnezeu desfãºoarã în faþa noastrã un proiect realizat în bunã mãsurã ºi realizabil pânã ºi dincolo de moarte. Iatã de ce, conteazã relaþia noastrã cu Cristos. Sau relaþionarea.

Pr. Cristian Chinez

aprilie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Zi de înviere Zi de înviere, bucurie mare, Ruinând a morþii neagrã închisoare, Învingând pãcatul ºi imensa urã, Pãrãsind mormântul ºi a morþii gurã, Revenit la viaþã, Domn victorios, Pentru-ntreaga lume a-nviat Cristos.

Zi de înviere, plinã de luminã, Astupând a morþii neagrã vizuinã, Biruind asupra beznei de pãcate, Luminând cu raza-i minþi întunecate, Revenit la viaþã, soare fãr-apus Pentru fiecare a-nviat Isus.

Zi de înviere, plinã de iubire Nimicind prin jertfa-i tot ce e mâhnire, Ridicând cu-n zâmbet ceaþa de tristeþe, Alungând durerea de pe-a noastre feþe, Revenit la viaþã, astru luminos, Pentru orice suflet a-nviat Cristos.

Zi de înviere, plinã de speranþã, Sfâºiind a morþii putrezitã zdreanþã, Scoþând la luminã suflete curate, Revãrsând în lume haruri nesperate, Revenit la viaþã, coborât de sus, Cântã fiecare „A-nviat Isus”.

Zi de înviere, plinã de credinþã, Alinând în lume orice suferinþã, Aducând prin cruce lumii mântuirea, Ridicând la Tatãl toatã omenirea, Revenit la viaþã, rege glorios, Cântã Universul „A-nviat Cristos”.

Petru Ciobanu 20 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2011

ªi roºu... ºi alb...

E Paºtele roºu de sânge de Miel, E albã-nvierea în noaptea de morþi, E roºie viaþa, gânditã-ntr-un fel, Dar alb viitorul ce bate la porþi.

Sã fie-mpletire de roºu cu alb, Când viaþa ºi moartea se duc ºi revin?

Dar negrul din moarte se-albeºte cam slab Atunci când seninul de cer nu-i senin.

Cad umbre pe sufletul tãu mai mereu ªi nu mai distingi nici culorile vii?

Dar altfel, cu totul, te vrea Dumnezeu; De-aceea e timp... ca-nviat sã devii.

Devino ºi vino ºi fii fericit!

Revinã-þi ºi zâmbetul cel nestemat!

Nu-i cazul de Paºti sã rãmâi tot ciuntit Din cauz-a ceea ce-nseamnã pãcat.

Ce alb ºi ce roºu e totul în jur.

Atunci când ºi florile-mprãºtie har!

Parfum de-nviere... ºi focul cel pur Al Duhului, iatã, fãclie-i... ºi far.

Nu trebuie semne, uimiri ºi minuni Ca sufletul tãu sã învie din nou; Ajunge sã faci ce fac oamenii buni, Miºcaþi de al Paºtelui mare ecou. ªi-atunci, ºi în roºu ºi alb, în culori, Vedea-vei ºi viaþã, ºi moarte, ºi cer...

Chiar dacã ai morþii fiori, uneori, Îþi tulburã gând ºi curaj... efemer.

Pr. Cristian Chinez

ªtiri • ªtiri • ªtiri Mesajul pentru Postul Mare Botezul, „dar al lui Dumnezeu”, se aflã în centrul Mesajului papei Benedict al XVI-lea pentru Postul Mare 2011. Mesajul cu tema: „Împreunã cu Cristos sunteþi înmormântaþi în Botez, împreunã cu el sunteþi ºi înviaþi” (Col 2,12), cheamã la „formarea inimii” în lumina Botezului.

Referindu-se la textul mesajului, Mons. Bruno Forte, arhiepiscop de Chieti-Vasto (Italia), spunea: „Papa se prezintã într-adevãr ca mistagog: mistagogul, în Biserica anticã este pãstorul, episcopul care ne introduce la descoperirea frumuseþii lui Dumnezeu prin harul sacramentelor”. „Angajarea noastrã, – spune papa –, în moartea ºi învierea lui Cristos prin sacramentul Botezului face ca zilnic sã ne eliberãm inima de povara lucrurilor materiale, de legãtura egoistã cu pãmântul”. „Da” crucifixului Curtea Europeanã a Drepturilor Omului de la Strasbourg a emis vineri, 18 martie, sentinþa favorabilã expunerii crucifixului în ºcolile italiene, cu 15 voturi favorabile ºi douã împotrivã. Marea Camerã a Curþii Europene pentru Drepturile Omului de la Strasbourg a absolvit Italia de acuza de încãlcare a drepturilor omului prin expunerea crucifixului în sãlile de ºcoalã. În noiembrie 2009, Curtea acceptase cererea unei italience de origine finlandezã, Soile Lautsi, pronunþându-se împotriva expunerii crucifixului, susþinând cã prezenþa lui în ºcolile statale ar fi „contrarã dreptului pãrinþilor de a-ºi educa proprii copii dupã convingerile lor ºi dreptului minorilor la libertatea de religie ºi de gândire”. România, alãturi de alte þãri, a sprijinit demersul Italiei.

Reconfirmare Papa Benedict al XVI-lea l-a reconfirmat la 18 ianuarie pe PS Petru Gherghel ca membru al Consiliului Pontifical pentru Pastoraþia Migranþilor ºi Itineranþilor, pentru încã un mandat de cinci ani. Consiliul se ocupã de migranþi, refugiaþi, marinari, pescari, cei care cãlãtoresc cu

avionul, transportatorii rutieri, nomazii, pelerinii ºi turiºtii, precum ºi toate acele persoane care, cu diferite titulaturi, sunt implicate în fenomenul mobilitãþii umane, precum studenþii în strãinãtate, muncitorii ºi tehnicienii care, pentru anumite lucrãri sau cercetãri ºtiinþifice la nivel internaþional, trebuie sã se transfere dintr-un loc în altul, precum ºi toþi cei care trãiesc ºi lucreazã pe stradã.

Formare pentru imigranþi „În slujirea credinþei fraþilor imigranþi” a fost deviza sub care s-a desfãºurat în ziua de 2 martie, la Zelarino (Mestre, Veneþia, în Italia), cea de-a doua întâlnire formativã pentru preoþii care se ocupã de imigranþi ºi asistã spiritual comunitãþile etnice prezente pe teritoriul Italiei. Întâlnirea a fost organizatã de Comisia „Migrantes”, organismul în cadrul Conferinþei Episcopilor din Italia, care se ocupã de coordonarea pastoralã ºi asistenþa spiritualã a imigranþilor. Printre cei 80 de preoþi participanþi, din diferite zone ale Italiei, fiind de diferite naþionalitãþi ºi rituri,

14 dintre aceºtia erau din România (nouã de rit greco-catolic ºi cinci de rit romano-catolic). Din statistici reiese cã în partea de nord-est a Italiei sunt prezenþi peste 660.000 de imigranþi. Doar aproximativ 13% dintre aceºtia sunt catolici ºi provin de pe toate continentele.

Exerciþii spirituale Teologul ºi artistul iezuit de origine slovenã, pr. Marko Rupnik, a condus, între 7 ºi 11 martie, un curs de exerciþii spirituale pentru preoþi români ºi bulgari, în mãnãstirea cãlugãrilor carmeliþi desculþi de la Snagov. Din Bulgaria au fost prezenþi 15 preoþi, din Dieceza Romano-Catolicã de Nicopole ºi din Exarhatul Apostolic Greco-Catolic de Sofia: preoþi diecezani, preoþi cãlugãri pasioniºti, salezieni ºi redemptoriºti, însoþiþi de exarhul greco-catolic Mons. Christo Proykov. Din România au participat 20 de preoþi ºi un diacon, din Arhidieceza de Bucureºti ºi din Dieceza de Iaºi, însoþiþi de arhiepiscopul de Bucureºti, ÎPS Ioan Robu. Printre ei au fost ºi câþiva preoþi cãlugãri – orioniºti, somaschi ºi carmeliþi desculþi. Din Dieceza de Iaºi au participat trei preoþi de la Institutul Teologic „Sfântul Iosif ” (pr. Mihai Pãtraºcu, pr. Eduard Soare, pr. Iosif Tiba), un preot-cãlugãr ºi un diacon de la Congregaþia „Don Orione”.

Episcopii ºi tinerii Oraºul Nicosia, capitala Ciprului, a gãzduit cea de-a 11-a întâlnire a preºedinþilor conferinþelor episcopilor din sud-estul Europei, în perioada 3-6 martie, cu tema: „Înrãdãcinaþi în Cristos. Tari în credinþã. Pastoraþia tinerilor în sud-estul Europei”. Au participat reprezentanþi a ºapte conferinþe a episcopilor:

aprilie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Albania, Bosnia ºi Herþegovina, Bulgaria, Cipru, Grecia, România, Conferinþa Episcopilor Internaþionalã „Sfinþii Ciril ºi Metodiu” ºi Republica Moldova.

Participanþii au adresat un mesaj tinerilor catolici din þãrile din sud-estul Europei. Din România a participat PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, iar din Republica Moldova, PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu, care a avut o intervenþie despre situaþia tinerilor din Republica Moldova.

Hirotonire de diaconi Patru tineri au fost hirotoniþi diaconi, duminicã, 20 februarie, în catedrala din Concordia-Sagittaria (Italia), prin impunerea mâinilor Excelenþei sale Mons. Ovidio Poletto. Printre

noii diaconi a fost ºi Francisc Roºu, originar din Vizantea Mãnãstireascã, judeþul Vrancea.

Simpozion aniversar Alãturi de sute de persoane provenind din Italia, Germania, România, India, mai multe þãri din America Latinã ºi Africa, un grup de 15 persoane care colaboreazã în desfãºurarea unor proiecte social-caritative ale Surorilor Fiicele Maicii Domnului a Milostivirii din Botoºani a participat la Savona (Italia), în perioada 10-15 martie, la simpozionul-pelerinaj „Guardatela, pregatela, imitatela” (Priviþi-o, rugaþi-vã ei, imitaþi-o) care a marcat împlinirea a 200 de ani de la naºterea fondatoarei Congregaþiei „Fiicele

Maicii Domnului a Milostivirii”, sfânta Maria Giuseppa Rossello. Grupul pelerinilor români format din 15 persoane a fost asistat spiritual de pr. ortodox Daniel Dascãlu, pr. Toma Rediu ºi pr. Alois Fechet. Din partea Congregaþiei „Fiicele Maicii Domnului a Milostivirii” care activeazã la Botoºani au participat sr. Lucia ºi sr. Bianca.

Liturghii în românã Având în vedere faptul cã majoritatea românilor catolici de rit latin din Dieceza de Milano locuiesc în partea de nord, de comun acord ºi cu consimþãmântul Oficiului pentru Pastoraþia Migranþilor, duminicã, 6 martie, a fost celebratã sfânta Liturghie în limba românã într-un oraº din zona de nord a diecezei, mai exact la Vimodrone, în biserica „Dio, Trinità d’amore”, în via Piave, 1. Liturghia în limba românã va fi celebratã în aceeaºi bisericã în fiecare primã duminicã din lunã, la ora 12.15. Responsabilul comunitãþii este pr. Maricel Irinel Mititelu, care poate fi contactat la tel.: 0039/3334107653; 0039/0248840875, sau e-mail: mititelumarcel@yahoo.it Îndemn pentru Postul Mare Amintind cuvintele Sfântului Pãrinte, care „ne cheamã anul acesta, în mesajul sãu pentru Postul Mare, sã redescoperim marele dar pe care ni l-a fãcut ºi ni-l face Dumnezeu, prin Isus Cristos, care ne-a rãscumpãrat prin moartea sa pe cruce, prin învierea sa glorioasã ºi, prin baia Botezului, ne-a ales sã fim membri ai Bisericii ºi fii ai sãi”, PS Petru Gherghel, în „Invitaþia pentru Postul Mare”, îi îndeamnã pe cei pe care îi pãstoreºte ca „prin rugãciuni, meditaþii, predici, cateheze ºi conferinþe, sã descoperim, în acest timp al

22 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2011

Postului Mare, demnitatea creºtinã de care se bucurã oamenii, demnitatea de fii ai lui Dumnezeu prin Botez precum ºi chemarea de a fi colaboratori ai sãi ºi continuatori ai vieþii pe pãmânt prin familie, bazatã pe Cãsãtoria creºtinã”.

Delegaþie armeanã Arhimandritul Datev Hagopian, întâistãtãtorul Eparhiei Armene din România, s-a întâlnit cu PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã, sâmbãtã, 26 februarie, în sediul Episcopiei Romano-Catolice din Iaºi.

Oaspetele se afla în vizitã pastoralã la bisericile armene din Iaºi în perioada 25-27 februarie. La întâlnire au participat senatorul Varujan Vosganian, doi preoþi armeni (pr. Ezras Bogdan, vicar eparhial, ºi pr. Radu Krikor Holca), dr. Achouch Haitsam ºi dr. Zareh Nazaryan, preºedintele comunitãþii armene din Iaºi. În cadrul întâlnirii s-a fãcut un schimb de daruri. Preasfinþitul a primit de la oaspete cãrþi privitoare la istoria armenilor, oferind, la rândul sãu, o copie a icoanei de la Cacica ºi o carte-album cu catolicii din Moldova. Arhimandritul Datev Hagopian a fost ales ca întâistãtãtor al Eparhiei Armene din România la 24 septembrie 2010 ºi a fost întronizat la 7 noiembrie în acelaºi an, în catedrala armeanã din Bucureºti.

Liturghie în direct În urma unui parteneriat demarat la 1 aprilie 2007, încheiat între postul de televiziune

RomTV ºi Parohia „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman, prin intermediul Firmei „Millenium Studio”, ºi coroboratã cu un acord similar cu Parohia „Isus, Bunul Pãstor” din acelaºi oraº muºatin, din aceste douã biserici s-au transmis televizat Liturghiile solemne duminica ºi în sãrbãtorile mari. Începând din luna martie, s-a reluat transmiterea în direct a Liturghiei duminicale, alternativ, din bisericile „Fericitul Ieremia Valahul” ºi „Isus, Bunul Pãstor”, la ora 11.00, pe postul local RomTV sau pe internet, la adresele: www.parohiaisusbunulpastor.ro sau www.romtvroman.ro.

Apel la rugãciune Urmãrile cutremurului ºi ale tsunamiului care s-au abãtut asupra Japoniei, în ziua de 11 martie, continuã sã impresioneze întreaga lume ºi sã genereze reacþii de solidaritate umanã ºi creºtinã. În urma apelului adresat credincioºilor din Dieceza de Iaºi, în toate cele 142 de parohii din Moldova s-au fãcut rugãciuni speciale duminicã, 13 martie, pentru ca Dumnezeu sã aibã milã de cei

care suferã în urma cutremurului din Japonia ºi sã-i întãreascã în încercãrile prin care trec. Episcopul Diecezei de Iaºi i-a îndemnat pe toþi sã rãmânã cu sufletul ºi cu rugãciunea alãturi de cei aflaþi în necaz: „În faþa suferinþei nu putem rãmâne indiferenþi. Ne rugãm bunului Dumnezeu pentru toþi cei afectaþi ºi invocãm ocrotirea Maicii Domnului peste fraþii noºtri loviþi de cutremur ºi tsunami”.

Pelerinaj în Polonia Þara natalã a papei Ioan Paul al II-lea, Polonia, va fi spaþiul unde se va desfãºura un pelerinaj, în perioada 17-24 mai, organizat de pr. Iosif Dorcu, decan de Iaºi. Traseul pelerinajului: Iaºi – Oradea – Debrecen – Kosice – Zakopane – Cracovia – Czestochowa – Lodz – Lichen – Czestochowa – Auschwitz – Wadowice – Cracovia – Wieliczka – Lvov – Cernãuþi – Suceava – Iaºi. Înscrierile se fac la pr. Iosif Dorcu (tel. 0741/223160) sau la biroul parohial „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi (tel. 0232/212007).

A trecut la Domnul La sfârºitul Liturghiei celebrate în camera sa, la 21 martie, Domnul l-a chemat la sine pe pr. Anton Sociu, OFMConv. Pânã miercuri, 23 martie, trupul neînsufleþit al pãrintelui a fost depus în capela Institutului Teologic Franciscan din Roman, dupã care a fost dus în biserica din satul natal, Luizi-Cãlugãra, în al cãrui cimitir a fost înmormântat la 24 martie. S-a nãscut la 4 martie 1925.

A fost sfinþit preot la 29 iunie 1953, an în care a fãcut profesiunea definitivã în Ordinul Fraþilor Minori Conventuali. A slujit ca vicar parohial la Huºi (1953-1954), Pustiana (1954-1956), Faraoani (1956-1958), paroh la Arini (1963), Lespezi (1963-1975), Cireºoaia (1975-1983), Târgu Trotuº (1983-2000).

Din anul 2000, a fost transferat în Conventul „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman, unde a slujit ca duhovnic ºi pãrinte spiritual la Liceul ºi Institutul Teologic Franciscan, pânã în ultima zi a vieþii. Sã se odihneascã în pace!

Numire Prin decretul 169 din 31 ianuarie, PS Petru Gherghel l-a numit pe pr. Iosif Bisoc, OFMConv., paroh la Parohia „Sfântul Iosif Muncitorul” din Buruieneºti, începând cu 1 februarie, în urma propunerilor venite la 8 ºi 31 ianuarie din partea pãrintelui provincial Emilian Cãtãlin ºi a Definitoriului Provincial.

Pe scurt

18-20 februarie: Curs de formare pentru responsabilii sectorului copii, organizat de Acþiunea Catolicã „Sfântul Iosif” din Dieceza de Iaºi, cu tema „Educã-te pe tine pentru a-i educa pe ceilalþi”, la Luncani, cu 40 de cursanþi 25-27 februarie: Festivalul Naþional „Ziua Gândului” la Bacãu, cu participarea a o sutã de cercetaºi din zona Moldovei 28 februarie ºi 5 martie: Cursuri pentru voluntari la Butea ºi Sãbãoani, în cadrul proiectului „Caritate prin misiune ºi implicare socialã”, iniþiat de Centrul Diecezan Caritas Iaºi 4-6 martie: Întrunirea Consiliului Diecezan ºi a Colegiului Asistenþilor Spirituali AC Iaºi, la Centrul Diecezan Caritas Iaºi, cu participarea a 26 de membri 5 martie: Întâlnirea naþionalã a responsabilelor tuturor comunitãþilor de terezine din România, la Mãnãstirea „Don Orione” din Iaºi 5 martie: Întâlnirea anualã a educatoarelor din grãdiniþele confesionale, cu tema „Proiectarea, organizarea ºi desfãºurarea ºtiinþificã a demersului didactic”, la Tomeºti 7 martie: Conferinþã de lansare a proiectului strategic european „Reþea de incluziune socialã pe piaþa muncii” la Iaºi, coordonat de Centrul Diecezan Caritas Iaºi, cu desfãºurare în ºapte localitãþi din diecezã 12 martie: Festivalul preadolescenþilor la Cleja, cu tema „Re-Naºtere ºi Re-Inventare/Re-Modelare în Postul Mare” ºi o sutã de participanþi din Cleja ºi Faraoani 19 martie: Depunerea voturilor pe viaþã de cãtre sr. Marinela Lungu (Iaºi), în cadrul Congregaþiei „Slujitoarele Sãracilor”, în catedrala din Iaºi 21 aprilie: Liturghia crismei în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi.

aprilie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic # Maria L. (Jud. Neamþ). „Aº dori sã ºtiu dacã în cazul în care nu realizez nici un fel de venit pot beneficia de asigurarea de sãnãtate a soþului?”. În cazul în care doriþi sã fiþi asiguratã puteþi încheia un contract de asigurare cu Casa de Asigurare de Sãnãtate din raza domiciliului dv. sau puteþi sã beneficiaþi de asigurarea de sãnãtate a soþului dv. Astfel, potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãþii urmãtoarele categorii de persoane beneficiazã de asigurare, fãrã plata contribuþiei: – toþi copiii pânã la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani pânã la vârsta de 26 de ani, dacã sunt elevi, inclusiv absolvenþii de liceu, pânã la începerea anului universitar, dar nu mai mult de trei luni, ucenicii sau studenþii, dacã nu realizeazã venituri din muncã; – tinerii cu vârsta de pânã la 26 de ani, care provin din sistemul de protecþie a copilului ºi nu realizeazã venituri din muncã sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat; – soþul, soþia ºi pãrinþii fãrã venituri proprii, aflaþi în întreþinerea unei persoane asigurate; – persoanele ale cãror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945; – persoanele cu handicap care nu realizeazã venituri din muncã, pensie sau alte surse cu excepþia, celor obþinute în baza Ordonanþei de urgenþã a guvernului 102/1999;

– bolnavii cu afecþiuni incluse în programele naþionale de sãnãtate stabilite de Ministerul Sãnãtãþii Publice, pânã la vindecarea respectivei afecþiuni, dacã nu realizeazã venituri din muncã, pensie sau din alte resurse; – femeile însãrcinate ºi lãuzele, dacã nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bazã minim brut pe þarã; # Iosif Bolog (Mãrgineni). „Ce pot face sã-mi obþin drepturile mele de la Primãria Bacãu cu privire la o suprafaþã de teren de 6.300 mp care este vândutã cu acte autentice?”.

Din hotãrârile judecãtoreºti pe care le-aþi trimis împreunã cu precizãrile rezultã cã instanþele judecãtoreºti au soluþionat în mod definitiv ºi irevocabil cauza dv. ºi au anulat dispoziþia nr. 2811/2007 emisã de primarul municipiului Bacãu.

Prin admiterea contestaþiei formulatã de dv. a rãmas valabilã dispoziþia nr. 773/2002 prin care a fost transmisã oferta de acordare a despãgubirilor bãneºti la Prefectura Bacãu în conformitate cu dispoziþiile art. 36 din Legea 10/2001, urmând ca valoarea despãgubirilor sã fie de 6 USD/mp pentru suprafaþa de 6.300 mp teren.

Dupã obþinerea formei definitive ºi irevocabile (vã adresaþi cu o cerere cãtre Tribunalul Bacãu pentru a investi cele trei hotãrâri cu formã definitivã ºi irevocabilã), vã veþi adresa din nou primarului municipiului Bacãu pentru a trimite dosarul de acordare a despãgubirilor bãneºti la Autoritatea Naþionalã pentru Restituirea Proprietãþilor Bucureºti. În cazul în care

24 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2011

se refuzã trimiterea dosarului la Bucureºti, atunci puteþi sã-l chemaþi pe primarul municipiului Bacãu în instanþã într-o acþiune prin care instanþa sã-l oblige sã trimitã dosarul la Bucureºti. Obligaþia primarului municipiului Bacãu este de a trimite dosarul la Autoritatea Naþionalã pentru Restituirea Proprietãþilor, iar dupã trimiterea dosarului urmeazã sã urmãriþi cursul soluþionãrii dosarului de despãgubiri la Bucureºti, ºi nu la Bacãu.

Referitor la cea de-a doua solicitare a dv. cu privire la o altã cerere de retrocedare fãcutã de fratele dv. pentru o altã suprafaþã de teren care se aflã sub construcþia Fabricii de Bere Bacãu trebuie sã urmaþi aceeaºi procedurã prevãzutã de Legea nr. 10/2001. Din scrisoarea trimisã la redacþie nu am înþeles dacã fratele dv. a solicitat în baza notificãrii despãgubiri în baza Legii 10/2001 sau s-a dispus retrocedarea în naturã a terenului care i se cuvine. Pentru a continua demersurile începute de fratele dv. care, în prezent, este decedat, va trebui sã faceþi dovada cã sunteþi îndreptãþit sã faceþi acest lucru, adicã va trebui sã faceþi dovada cã sunteþi moºtenitorul lui în baza unui certificat de moºtenitor. În cazul în care mai sunt ºi alþi moºtenitori (soþie supravieþuitoare sau alþi fraþi), atunci demersurile trebuie continuate de toþi cei interesaþi, dar numai dupã ce se va face dovada calitãþii de moºtenitor.

Av. Mihaela Ciobanu

POªTA REDACÞIEI Tereza Simon (Galaþi), Dan aþi putea sã mã ajutaþi cu niºte scrise cu litere mici, dar mã gân-

Tibil (Baia Mare). Veþi primi rãspuns într-unul din numerele viitoare.

Magda Farcaº (Moineºti). „Aº dori sã ºtiu cum prind Radio Maria în oraºul meu. Am încercat, dar n-am ºtiut pe care undã sã caut. Mulþumesc!”.

Apreciem faptul cã sunteþi interesatã de emisiuni creºtine.

Din pãcate, în zona la care faceþi referinþã, Radio Maria încã nu se poate asculta pe frecvenþele radio obiºnuite. Se fac eforturi pentru a obþine frecvenþã.

Anul trecut CNA-ul nu a scos frecvenþe la licitaþie. Aºteptãm sã vedem ce se va întâmpla anul acesta. Oricum, documentaþia împreunã cu semnãturile strânse de la credincioºii din Moldova sunt pregãtite. Pânã atunci, în zona dv. Radio Maria poate fi ascultat prin DIGI (pe frecvenþa 12687 MHz.) sau prin internet (prin accesarea secþiunii „Ascultã online” de pe coloana din stânga a sitului www.ercis.ro sau pe situl www.radiomaria.ro). Postul poate fi receptat cu aparatele de radio în oraºele Oradea (102,2 MHz), Zalãu (92,5 MHz), Blaj (94,4 MHz) ºi Baia Mare (95,4 MHz). Radio Maria are sediul în str. Spartacus, 33, 410466-Oradea, tel. 0359/191291, fax 0259/251291, e-mail: contact@radiomaria.ro. Programul detaliat al emisiunilor acestui post de radio poate fi consultat pe internet la adresa www.radiomaria.ro. Vã dorim har ºi binecuvântare de la Domnul!

C.L. (Iaºi). „Sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxã „Dumitru Stãniloae”, Iaºi. Aº avea o mare rugãminte la dv.

Anul acesta susþin teza de licenþã, cu tema „Istoria iezuiþilor”. Rugãmintea mea ar fi, dacã

cãrþi în limba românã în legãturã cu iezuiþii sau cu niºte titluri de articole din reviste care aº putea sã le gãsesc la bibliotecã. Vin cu aceastã rugãminte la dv. deoarece la biblioteca facultãþii noastre am gãsit puþine cãrþi ºi articole în legãturã cu tema mea. Vã mulþumesc!”.

Biblioteca se aflã în cadrul Institutului Teologic „Sfântul Iosif” Iaºi, din Copou. Cãrþile ºi revistele se pot consulta doar la salã sau se poate comanda copii xerox. Mergând la bibliotecã, puteþi lua legãtura cu pr. Cristinel Farcaº care vã va ajuta. Multe dintre fiºele lucrãrilor din bibliotecã sunt puse ºi pe internet (vezi: www.itrc.ro).

Pânã atunci puteþi vizita Librãria „Presa Bunã” de pe Bd. ªtefan cel Mare”. Acolo, de exemplu, se poate gãsi cartea „Istoria iezuiþilor”, de Bangert William V., SJ, apãrutã în anul 2001. Probabil mai sunt ºi alte cãrþi. Puteþi consulta oferta librãriei ºi pe internet la adresa www.ercis.ro/libraria. Vã dorim binecuvântare de la Domnul!

D.L. (Iaºi). „De câþiva ani observ (parcã tot mai des) cã atunci când se fac referiri (indirecte) la Dumnezeu (Tatãl, Fiul, Duhul Sfânt) ºi la sfânta Fecioarã Maria, cuvintele folosite sunt scrise, nu arareori, cu litere mici: „meu” („Tu eºti Fiul meu”), „tu”, „tine”, „sãu” („Fiul sãu”), „sa”, „el” etc. Când eram mic am fost învãþat cã aceste referiri trebuie scrise cu litere mari din respect faþã de Dumnezeu ºi cele sfinte. În cãrþile (cele pioase) publicate pe timpul comunismului vedeam referiri la Dumnezeu ºi sfânta Fecioarã Maria (ca acelea de mai sus)

deam cã aceasta era intenþionat fãcut pentru a minimaliza pe Dumnezeu, pe Isus, pe sfânta Fecioarã Maria. Vãd, însã, cã ºi în timpurile de azi (parcã tot mai des) aceste referiri sunt scrise tot cu litere mici. Desigur, uneori se poate greºi neintenþionat, dar alteori e clar cã cel care a scris acele cuvinte aºa a voit sã le scrie (cu litere mici).

Aº dori sã mã lãmuriþi dacã am fost învãþat greºit sau dacã, poate, lucrul acesta nu prea are importanþã. ªtiu cã scrierile din vechime emanau un mare respect faþã de Dumnezeu (ºi cele sfinte), pentru cã referirile directe ºi indirecte la „El”, la „Sfânta Fecioara Maria” erau întotdeauna scrise cu litere mari. Mi se pare cã în literatura ortodoxã se acordã o mai mare atenþie acestui aspect. Un fenomen asemãnãtor am observat cã a apãrut ºi în ceea ce priveºte icoanele. Mi se pare cã adesea suntem atât de concentraþi în a crea icoane / imagini frumoase, cu efecte, încât uitãm ceea ce e cel mai important: sacrul. Vãd adesea icoane / imagini ale pruncului Isus, ale sfintei Fecioare Maria fãrã acea aureolã de sfinþenie care întotdeauna apãrea în icoanele din vechime. ªi mã cuprinde parcã o fricã: mi se pare cã profanul, secularizarea, rutina pãtrund uºor, chiar prin aceste „detalii” în ceea ce ar trebui sã fie sacru. Mã întreb dacã acest fenomen nu e o oglindã a ceea ce se întâmplã în noi. Sper sã nu mã înþelegeþi greºit. Nu e, cred, o dorinþã de a judeca pe aproapele meu, ci mai degrabã o dorinþã de a conserva sacrul”.

Respectul faþã de Dumnezeu ºi cele sfinte trebuie sã se vadã în

aprilie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 25

primul rând în viaþa oamenilor, prin trãirea lor. Cel mai mare pãcat al timpurilor noastre, subliniazã Conciliul Vatican II, este distanþa care se creeazã între ceea ce cred ºi ceea ce fac oamenii. Evanghelia noteazã cã „nu tot cel care spune Doamne, Doamne va intra în împãrãþia cerurilor, ci acela care face voinþa Tatãlui din ceruri”. Fiind lãmurite aceste lucruri, putem trece la problema ridicatã de dv. cu scrierea cu literã micã sau mare. Ultima lucrare care reglementeazã probleme ca acelea sesizate de dv. este DOOM2, editatã de Academia Românã, apãrutã în anul 2005, Bucureºti, Editura „Univers Enciclopedic”. La p. LIIII este notat: „Pentru unele situaþii existã reguli obligatorii; în altele, scrierea cu literã micã, respectiv mare este facultativã”. Apoi se noteazã situaþiile când se scrie obligatoriu cu literã mare ºi când cu literã micã. Personajele religioase, precum ºi alte realitãþi cu caracter religios se scriu cu litere mari (p. LVIII): Dumnezeu, Atotputernicul, Mântuitorul, Sfânta Treime, Sfânta Scripturã etc. Cu privire la pronumele ºi adjectivele pronominale referitoare la Dumnezeu sau la Isus Cristos, ele se pot scrie cu litere mari în textele bisericeºti. Cu privire la icoane, nu ºtim unde le-aþi vãzut pe acelea fãrã aureolã, dar în general în biserici ele sunt cu aureolã sau în orice caz sunt pictate conform normelor care spun cã trebuie sã-i ajute pe credincioºi sã-ºi înalþe mintea spre realitãþile reprezentate.

Oricum, lipsa respectului ºi îndepãrtarea de sacru trebuie cãutate în altã parte, în general în alegerile pe care le fac oamenii

de a trãi sau nu conform principiilor divine.

A.M.C. (Baia Mare). Am primit de la dv. articolul care vorbeºte despre cei 20 de ani de activitate ai A.M.C. Baia Mare. Ne bucurãm pentru numeroasele dv. activitãþi ºi le apreciem. La 20 de ani îi mulþumim Domnului pentru tot ceea ce a fost bine ºi cerem har ºi binecuvântare de la Dumnezeu pentru viitor.

Marius Georgian (e-mail). „Suveranul pontif îi exonereazã pe evrei de orice vinã pentru moartea lui Cristos în cea mai nouã carte a sa (...). Cred cã sunteþi tare mândri cu un asemenea papã care se dã cu evreii ºi neagã veridicitatea evangheliilor... ªi cum este papa infailibil, cu o aºa mare greºealã pe care o acceptaþi, negarea evangheliei. (...)”.

Am citat puþin din mesajul dv. plin de acuze la adresa catolicilor. Citindu-l nu putem sã nu vã întrebãm: Oare sã fi uitat crezul care se spune ºi în Biserica dv. în care se subliniazã cã Isus Cristos a murit pentru pãcatele noastre? Apoi de ce treceþi cu vederea faptul cã Isus însuºi era evreu? Maria nu era evreicã? Dar apostolii? Dar ceilalþi care n-au participat la condamnarea lui Isus? Spre informarea dv., papa trateazã problema de care sunteþi interesat în capitolul VII al cãrþii „Isus din Nazaret” atunci când vorbeºte despre procesul lui Isus.

El subliniazã cã cine i-a voit moartea sa nu a fost „poporul” evreu ca atare, ºi pentru faptul cã Isus ºi chiar ucenicii erau evrei. Cea care l-a acuzat a fost aristocraþia de la templu, dar cu excepþii (de exemplu Nicodim), ºi – în contextul amnistiei propuse de Pilat – masa

26 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2011

susþinãtorilor lui Baraba. „Dacã potrivit lui Matei – scrie papa Benedict – tot poporul ar fi spus: «Sângele sãu sã cadã asupra noastrã ºi a fiilor noºtri», creºtinul îºi va aminti cã sângele lui Isus… nu cere rãzbunare ºi pedeapsã, ci este împãcare.

Nu este vãrsat împotriva cuiva, dar este sânge vãrsat pentru mulþi, pentru toþi… nu este blestem, ci rãscumpãrare, mântuire”. În al doilea rând, în mesajul dv., împãrþiþi lumea în douã: dv. ºi cei ca dv. care sunteþi pe calea cea dreaptã ºi mergeþi în cer, ºi restul care sunt rãtãciþi ºi merg în iad. Nu vi se pare stranie aceastã împãrþire? Cum se face cã nu vedeþi ºtiri ca acelea în care se vorbeºte despre oameni mari din Biserica dv. care colaboreazã cu catolicii?

De exemplu, în ziua de 16 martie, cardinalul Koch ºi patriarhul Kiril s-au întâlnit la Moscova ºi au identificat domenii de cooperare între catolici ºi ortodocºi. În al treilea rând, pentru a demonstra cã noi, catolicii, „suntem în rãtãcire”, sugeraþi sã citim despre catolicii care au trecut la ortodoxie, dar acesta nu este un argument, pentru cã sunt ºi invers, ortodocºi care au trecut la catolicism, inclusiv în România. De Vladimir Ghika, care spunea cã a trecut la catolicism pentru a fi un mai bun ortodox, aþi auzit? Dar de Edgar Papu? În sfârºit, aþi fãcut o listã lungã cu diferenþele pe care le-aþi descoperit între catolici ºi ortodocºi. Ce ar fi însã sã faceþi o listã ºi cu asemãnãrile sau punctele comune care sunt între cele douã Biserici. Poate cã veþi descoperi cã sunt mai multe lucruri care ne unesc decât cele care ne despart. Ce spuneþi? Trimiteþi o asemenea listã?

Timpul pascal Orizontal: 1) Salutul creºtinesc din timpul pascal (3 cuv.).

2) Isus crucificat – Simbolul perfidiei ºi al trãdãrii. 3) Intrare în Emaus! – ... ºi în Abhazia! – Sfânta Mamã îndureratã. 4) Mai presus de toate, aºa cum a fost gestul lui Isus de a accepta crucificarea – Sfânta Maicã a lui Isus – Ministerul Sãnãtãþii (abr.).

5) A treiera (arh.). 6) Întreprinderea Administrativã Localã (abr.) – ... sine Deo. 7) Ofiþer otoman – Localitate în Sardinia.

8) Fosta denumire a comunei Atid (jud. Harghita) – Terminat. 9) La sfârºit de drum! – Asia! – Marama Veronicãi.

10) Stare de liniºte a lui Isus înainte de arestare – Ucenicul necredincios – La poalele Ceahlãului! 11) A fost instituitã la Cina cea de tainã (neart.).

12) Nes! – Foarte veninos! – Ziua premergãtoare sãrbãtorii Paºtelui. 13) A cunoaºte – Competiþie cavalereascã. 14) Momentul instituirii sfintei Euharistii (4 cuv.).

Vertical: 1) Cel care crede în Cristos – Discipol al lui Isus.

2) Îmbogãþeºte sãrbãtoarea Floriilor cu verdeaþã (sg.) – Satul spre care se îndreptau cei doi ucenici care l-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii.

3) Sunt (pop.) – Guvernatorul care l-a eliberat pe Baraba în locul lui Isus – Luca Haim – Serialul de luni. 4) Treaptã socialã – Alt nume dat apostolului Toma (neart.). 5) Cetate situatã pe malul vestic al Mãrii Galileii ºi care mai târziu avea sã-i poarte numele – Încercare primejdioasã. 6) Intrare în ogradã! – Obiective. 7) „Zãpadã” în toponimia suedezã – „Nu-i veþi zdrobi nici un…”

(In 19,36), aºa cum spune Scriptura – Serveºte! 8) Anda Ionescu – Ministerul Tineretului ºi Sportului (abr.). 9) Un brav oºtean al regelui David – Usturoiate. 10) Încheie orice rugãciune – Gelu Busuioc – Râu în regiunea Tangusã. 11) A

Isus Cristos...

Criptografie

coti – Unul dintre cei doi fii ai lui Abraham – Oraº în nord-vestul Italiei. 12) A chiui – Grãdina în care Isus a fost arestat. 13) Primul nostru „tatã” – Simbol al iubirii lui Cristos faþã de noi – Pãstreazã (sãrbãtoarea Învierii). 14) În cetate! – Arma care a strãpuns coasta ºi inima lui Isus – Gradul de rudenie între sfânta Fecioarã Maria ºi sfânta Elisabeta.

Dicþionar: SENI, ETED, SNO, ITMA, AIATE, EMUT. Prof. Anton Gherca ºi sr. Patricia Gherca Rãspuns la rebusul „Comuniune de iubire” din numãrul trecut:

1) CONSIMTAMANT; 2) URGENTARI – U; 3) N – XD – PONTIF; 4) CAPUIRE – TRAI; 5) ATRASE – MII – D; 6) TEOLOGIE – ACE; (2-1,6,2,3,2,5,6,7,8,4,4,2-1,6) 7) I – CIL – ORACOL; 8) FURGalina P. Pajura TUNA – G – PI; 9) E – EAB – NARUIT; 10) APATIE – GALIA; 11) PRELEGERE – T; 12) APE – APARENTE.

Rezolvarea criptografiei „Isus Cristos...” din numãrul trecut: A – VE – NIT – D – IN – CE – RS – ASI – DE – A – VI – ATA – PE – NT – RU – AR – AS – CU – M – PAR – A – L – U – ME – A – DE – P – AC – ATE.

Curs de formare pentru responsabilii A.C.C. (Luncani, 18-20 februarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Bogata, 18 februarie)

Festivalul Naþional „Ziua Gândului” (Bacãu, 25-27 februarie)

Curs de formare voluntari (Butea, 26 februarie)

Aniversarul morþii fericitului Ieremia Valahul (Oneºti, 5 martie)

Întâlnire naþionalã a terezinelor (Iaºi, 5 martie)

Întâlnirea anualã a educatoarelor din grãdiniþele confesionale (Tomeºti – Iaºi, 5 martie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Vãleni, 6 martie)