De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020 by Dieceza Romano-Catolica de Iasi

meditaþie ºi rugãciune itinerar zilnic pentru tineri ºi adulþi

3-4

martie aprilie 2020

De la rãsãrit pânã la apus

„Toate izvoarele mele sunt în tine” (Ps 87,7)

2020

De la rãsãrit pânã la apus martie – aprilie 2020

Editura Presa Bunã – Iaºi

Pentru fiecare zi a fost preluată caseta din Agenda liturgică 2020 în care se găsesc: ziua şi sfântul zilei, note liturgice care indică timpul (Se inspiră din publicaţia italiană Dall’alba al tra- liturgic, solemnităţile şi sărbătorile, lecturile monto, Euganeia Editoriale Comunicazioni – Padova, biblice ale Liturghiei, versetul principal care din iniţiativa Acţiunii Catolice din Padova) exprimă tema fiecărei lecturi, explicaţii referitoare la Liturghia zilei, culoarea hainelor litur© Editura Presa Bună gice, fazele lunii, zilele în care sunt Rogaţiuni, Bd. Ştefan cel Mare, 26, Iaşi, 700064 săptămâna psalmilor de la Breviar, alte date cu Tel. + fax +40/232/211527 privire la ziua respectivă. În casetă, la comemoE-mail: editor@ercis.ro rările obligatorii au fost trecute lecturile proprii. Broşura apare din ianuarie 1998, în format A5, Coordonator: pr. Adrian Blăjuță (e-mail: adrian@ercis.ro) iar din ianuarie 2010, în format B5. De la răsărit până la apus (3-4/2020) Itinerar zilnic de meditaţie şi rugăciune pentru tineri şi adulţi

Colectivul de redacţie: pr. Cristian Diac, sr. Lenuţa Băcăoanu Corectură: sr. Carmen-Mihaela Cotarcea (terezină) Tehnoredactare: Ovidiu Bişog Costul unui exemplar este 15 lei. ISSN 2067-3302 Pe copertă: Julius Schnorr von Carolsfeld – „Nunta din Cana”, 1819 (detaliu).

Începând cu ianuarie 2005, s-au mai adăugat: Rânduiala sfintei Liturghii (română şi latină), Rugăciunea credincioşilor pentru fiecare zi, Prefeţele de la Liturghie şi Propriul timpului. Începând cu ianuarie 2012, apare la două luni, pe două coloane, cu rubricile: Ascultă, Meditează, Gândul zilei (din ianuarie 2018). Meditațiile pentru anul 2020 sunt pregătite de preoți din Dieceza de Iași. Textele din Gândul zilei sunt luate din Calendarul „Cinci pâini de orz” 2020, Ed. „Presa Bună”, 2019.

Cum să mă abonez? Pentru a deveni abonaţi, achitaţi contravaloarea publicaţiilor până la finalul anului, prin mandat poştal sau persoanei prin care publicaţia ajunge la dv. Prin mandat poştal, plata se va efectua pe adresa: Băcăoanu Lenuţa, Bd. Ştefan cel Mare, 26; 700064-Iaşi. Pe mandatul poştal, la rubrica „Loc pentru corespondenţă”, specificaţi: „Pentru abonamente la...”; notaţi numărul de abonamente şi adresa dv. exactă. Informaţii despre abonamente se pot obține la tel. 0740/907699 (luni-vineri, 9-16). Detalii privind abonamente la publicaţiile Editurii „Presa Bună” pot fi găsite la adresa de internet: http://www.ercis.ro/abonamente.

Martie – Mãrþiºor

31 de zile, ziua are 12 ore, noaptea are 12 ore 1 D † DUMINICA 1 din Post Sf. Albin, ep.

Gen 2,7-9;3,1-7; Ps 50; Rom 5,12-19; Mt 4,1-11

2 3 4 5

L Sf. Angela a Crucii, cãlug. M Ss. Cunegunda, împ.; Marin, ostaº m. M Sf. Cazimir, rege * R. J Ss. Luciu I, pp.; Teofil, ep; Adrian din Cezareea, m. 6 V Sf. Coletta, fc.; Fer. Roza din Viterbo, fc. R. 7 S Ss. Perpetua ºi Felicitas, m. * R. 8 D † DUMINICA a 2-a din Post Sf. Ioan al lui Dumnezeu, cãlug. Gen 12,1-4a; Ps 32; 2Tim 1,8b-10; Mt 17,1-9

9 L Ss. Francisca Romana, cãlug. *; Dominic Savio; 40 de soldaþi, m. 10 M Sf. Simpliciu, pp. 11 M Sf. Constantin, rege m. 12 J Ss. Inocenþiu I, pp.; Alois Orione, pr.; Maximilian, m. 13 V Sf. Sabin, m. 14 S Sf. Matilda, reginã; Fer. Iacob Cusmano, pr. 15 D † DUMINICA a 3-a din Post Sf. Luiza de Marillac, cãlug. Ex 17,3-7; Ps 94; Rom 5,1-2.5-8; In 4,5-42

16 17 18 19

L Sf. Iulian, m. M Sf. Patriciu, ep. * M Sf. Ciril din Ierusalim, ep. înv. * J † SF. IOSIF, soþul Sf. Fc. Maria Fer. Marcel Callo, m. 2Sam 7,4-5.12-16; Ps 88; Rom 4,13-22; Mt 1,16-24 (Lc 2,41-51)

20 V Ss. Ioan Nepomuk, pr. m.; Paul, Ciril, Eugen ºi îns. m. 21 S Sf. Nicolae de Flüe, pustnic 22 D † DUMINICA a 4-a din Post Sf. Lia, vãduvã 1Sam 16,1b.6-7.10-13a; Ps 22; Ef 5,8-14; In 9,1-41

23 L Sf. Turibiu de Mongrovejo, ep. * 24 M Ss. Ecaterina a Suediei, cãlug.; Oscar Romero, ep., m. 25 M † BUNA-VESTIRE; Sf. Dismas 26 J Sf. Emanuel, m. 27 V Sf. Rupert, ep. 28 S Fer. Renata, m. 29 D † DUMINICA a 5-a din Post Sf. Eustasie, ep. Ez 37,12-14; Ps 129; Rom 8,8-11; In 11,1-45

30 L Ss. Ioan Climac (Scãrarul), abate; Leonard Murialdo, pr. 31 M Sf. Beniamin, diacon m.

Aprilie – Prier

30 de zile, ziua are 13 ore, noaptea are 11 ore 1 2 3 4 5

M Sf. Hugo, ep. J Sf. Francisc de Paola, pustnic * V Ss. Alois Scrosoppi, pr.; Sixt I, pp. S Sf. Isidor, ep. înv. * D † DUMINICA FLORIILOR Ss. Vincenþiu Ferrer, pr.; Irina, m. Is 50,4-7; Ps 21; Fil 2,6-11; Mt 26,14-27,66 (Mt 27,11-54)

6 7 8 9

L Sf. Eutihie, patriarhul Constantinopolului M Sf. Ioan Baptist de La Salle, pr. M Ss. Iulia Billiart, cãlug.; Dionisie, ep. J JOIA SFÂNTÃ (Cina Domnului) Fer. Ubald, cãlug. 10 V VINEREA SFÂNTÃ (post ºi ab.) (Patima ºi moartea Domnului) Ss. Apoloniu, pr. m.; Macarie 11 S SÂMBÃTA SFÂNTÃ Ss. Stanislau, ep. m.; Gemma Galgani, fc. 12 D † ÎNVIEREA DOMNULUI (PAªTELE) Ss. Iuliu I, pp. m.; Sava Gotul, m. Fap 10,34a.37-43; Ps 117; Col 3,1-4 (1Cor 5,6b-8); In 20,1-9

13 L Sf. Martin I, pp. m. 14 M Ss. Tiburþiu, Valerian ºi Maxim, m.; Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m. 15 M Sf. Damian de Veuster, pr. 16 J Ss. Bernadeta Soubirous, fc.; Benedict Iosif Labre 17 V Ss. Ilie, Paul ºi Isidor, m. 18 S Sf. Atanasia din Egina 19 D † DUMINICA a 2-a a Paºtelui Sf. Leon al IX-lea, pp. Fap 2,42-47; Ps 117; 1Pt 1,3-9; In 20,19-31

20 21 22 23 24

L Ss. Anicet, pp.; Marcian, cãlug. M Sf. Anselm, ep. înv. * M Ss. Soter ºi Caius, pp.; Leonida, m. J Ss. Gheorghe, m. *; Adalbert, ep. m. * V Ss. Fidel din Sigmaringen, pr. m. *; Maria a lui Cleofa ºi Salomea; Egbert, cãlug. 25 S SF. MARCU, ev. 26 D † DUMINICA a 3-a a Paºtelui Sf. Anaclet, pp. Fap 2,14.22-33; Ps 15; 1Pt 1,17-21; Lc 24,13-35

27 L Sf. Zita, fc. 28 M Ss. Petru Chanel, pr. m. *; Valeria, m. Ludovic M. Grignion de Montfort, pr. * 29 M SF. ECATERINA DIN SIENA, fc. înv., patroanã a Europei 30 J Ss. Pius al V-lea, pp. *; Iosif Cottolengo, pr.; Sofia, fc. m.

De la r찾s찾rit p창n찾 la apus * 3-4/2020

Introducere

Creație rimează cu relație A vorbi despre creație este diferit de a vorbi despre natură. „Lucrurile” îmbrățișate de aceste două cuvinte sunt, la urma urmelor, aceleași. Diferența constă în calitatea relațiilor. A vorbi despre creație înseamnă a recunoaște, de fapt, legătura cu Creatorul și a lua în considerare ființele vii ale creaturilor. Totul se jonglează în a recunoaște și a ocroti aceste legături. Când relațiile sunt izvor de eforturi, tindem să le uităm; totuși, este imposibil să trăim în afara unui sistem de raporturi care ne constituie. Accentul pe individualism ne face pe toți indivizi consumatori, fiecare cu contactul său comunicativ și comercial (smartphone, număr de telefon, cont, mesaj, e-mail, profil web...). Se pare că și calitatea relațiilor este determinată îndeosebi de un interes economic. Un faimos vers al misticului Angelus Silesius spune: „De ce înflorește trandafirul?” Creație, de fapt, înseamnă un sistem de relații fundamental gratuite. Ce am făcut în mod direct pentru ca ființele vii să existe? Putem să facem multe acțiuni care dăunează creaturilor, dar ele ne-au fost date toate în dar, chiar și ploșnițele, urzicile și țânțarii...! Creație înseamnă, așadar, evanghelie, adică vestea cea bună care ne amintește de surprinzătoarea generozitate a lui Dumnezeu, cel care iubește fiecare creatură. Pr. Giulio Osto Grija pentru casa comună. Creația ca veste bună Dumnezeu ne-a oferit prima „evanghelie”, vestea cea bună, în creație, construind „cosmosul”, adică lumea ordonată. Este primul cuvânt dăruit omului, cuvânt care dă mântuire. De aceea, Psalmul 19,1-5 proclamă: „Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu și firmamentul vestește lucrarea mâinilor sale”. Cerul și firmamentul, ziua și noaptea, patru actori cosmici care conturează spațiul și timpul, poartă anunțuri și mesaje: este un „mesaj din gură în gură”, chiar fără cuvinte umane, un mesaj neîntrerupt și universal (până la marginile lumii), care celebrează opera divină a Creatorului. Psalmul se inserează într-un aspect tipic tradiției sapiențiale (Proverbe 1,20-30; 8,1-36). Îndeamnă la a contempla fiecare lucru pentru a-i descoperi valoarea și a trage o învățătură. De fapt, Înțelepciunea ca o maestră cheamă pe fiecare om și îi oferă motive pentru a face alegerile drepte pentru toți, inclusiv pentru animale, pentru a trăi în dreptate și în pace, pentru a crea viața. Creația transmite omului ordinea pe care Dumnezeu a pus-o în cosmos și îl invită să se deschidă către limbajul său, să asculte pulsul lumii, să recunoască gloria lui Dumnezeu în lume și să-și înalțe glasul în cuvinte de laudă ca răspuns. Chiar dacă omul, de fapt, poate să opună un refuz, ordinea lumii vorbește cu autoritate, cere ascultare și colaborare, amenință cu ruina pe cel care nu ascultă. Potopul dă mărturie în acest sens. Mai înainte de a fi o pedeapsă a lui Dumnezeu, este rod al omului, care cu „proiectele sale de rău” anulează creația „bună” care apărea la începuturi (Geneză 1). De aceea, astăzi lumea, luând în considerare binele omenirii, când este rănită și otrăvită, cere să îi fie ascultate exigențele, pentru ca omul să trăiască și să nu se distrugă pe sine și pe ceilalți. Celestino Corsato – Marcello Milani De la rãsãrit pânã la apus * 3-4/2020

1 martie

D UMINICÃ

† DUMINICA 1 din Post Sf. Albin, ep. Liturghie proprie, Credo, prefaþã proprie

Gen 2,7-9;3,1-7; Ps 50 Rom 5,12-19 (5,12.17-19) Mt 4,1-11

Crearea protopãrinþilor ºi pãcatul. n Ai milã de noi, Doamne, cãci am pãcãtuit! n Unde s-a înmulþit pãcatul, s-a revãrsat cu prisosinþã harul. n Isus posteºte patruzeci de zile ºi este ispitit.

violet I

Adam prin neascultarea lui a introdus în lume puterea rãului: pãcatul ne-a generat astfel o judecatã de osândã fãcându-ne solidari cu cel pãcãtos. Cristos printr-un act de dreptate ºi de ascultare a introdus în lume harul ºi viaþa îndreptãþindu-i pe cei care cred. „Diavolul se bucurã cã a gãsit în Isus dovada unei fiinþe pasibile, muritoare, ºi vrând sã cerceteze puterea de care se temea îi spune: «Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea sã se prefacã în pâine». Desigur, Atotputernicul ar fi putut s-o facã..., dar era mai conform planului mântuirii noastre, ca Domnul sã învingã ºmecheria celui mai mândru dintre duºmani, nu cu puterea divinitãþii sale, ci cu misterul umilinþei sale.... El a luptat pentru ca ºi noi, urmându-l, sã luptãm; el a învins, pentru ca ºi noi, la rândul nostru, sã învingem” (Sfântul Leon cel Mare).

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ps 90,15-16 Pe cel care mă va chema, eu îl voi asculta; îl voi elibera şi-l voi preamări, îi voi dărui viaţă lungă. Rugăciunea zilei Dumnezeule atotputernic, dă-ne, te rugăm, harul, ca, prin celebrarea acestui sfânt post, să înaintăm în înţelegerea misterului lui Cristos şi să dobândim roadele sale printr-o adevărată viaţă de credinţă. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Crearea protopărinţilor şi păcatul. Citire din cartea Genezei 2,7-9; 3,1-7 Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie. 8 Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi l-a aşezat acolo pe omul pe care îl plăsmuise. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere 6

şi buni de mâncat, pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. 3,1 Şarpele era cel mai viclean dintre toate animalele câmpului, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis către femeie: „A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncaţi din niciun pom al grădinii?” 2 Femeia i-a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din roadele pomilor din grădină; 3 numai din rodul pomului din mijlocul grădinii a zis Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!»” 4 Şi şarpele a zis către femeie: „Nicidecum nu veţi muri! 5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. 6 Şi femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut ochilor şi că pomul era de dorit, ca unul care dă înţelepciune şi a luat din rodul lui, şi a mâncat şi i-a dat şi bărbatului care era cu ea şi a mâncat şi el. 7 Şi li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 1 martie 2020

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 50(51),3-4.5-6a.12-13.14 şi 17 (R.: cf. 3a) R.: Ai milă de noi, Doamne, căci am păcătuit! 3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate, şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea! 4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu! R.

după cum prin greşeala unuia singur condamnarea a ajuns la toţi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate al unuia singur, a ajuns la toţi oamenii justificarea care dă viaţă. 19 Într-adevăr, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi. Cuvântul Domnului ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.

Căci recunosc fărădelegea mea şi păcatul meu stă pururi înaintea mea. 6a Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit. R. EVANGHELIA Isus posteşte patruzeci de zile şi este ispitit. 12 Creează în mine o inimă curată, Citire din Evanghelia Domnului nostru Dumnezeule, Isus Cristos după sfântul Matei 4,1-11 şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu! În acel timp, Isus a fost condus de Duhul în 13 Nu mă alunga de la faţa ta pustiu ca să fie ispitit de diavol. 2 După ce a şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R. postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în cele din urmă i s-a făcut foame. 3 Apro14 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale piindu-se, Ispititorul i-a zis: „Dacă eşti Fiul şi întăreşte-mă cu duh binevoitor! lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să 17 Doamne, deschide-mi buzele devină pâini!” 4 Dar el, răspunzând, i-a zis: şi gura mea va vesti lauda ta! R. „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui DumLECTURA A II-A nezeu»”. 5 Atunci diavolul l-a dus în cetatea Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu sfântă, l-a aşezat pe coama templului 6 şi i-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, arunprisosinţă harul. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul că-te jos, căci este scris: «Le va porunci încătre Romani 5,12.17-19 gerilor săi cu privire la tine şi te vor purta pe Fraţilor, după cum printr-un singur om a mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de intrat păcatul în lume, şi, prin păcat, moartea vreo piatră!»” 7 Isus i-a zis: „Din nou este scris: şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău»”. că toţi au păcătuit... 17 Într-adevăr, dacă moartea 8 Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte prin greşeala unuia singur a domnit din cauza înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi gloria unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc lor 9 şi i-a spus: „Îţi voi da toate acestea dacă vei cu prisosinţă harul şi darul justificării vor domni cădea înaintea mea şi mă vei adora”. 10 Atunci în viaţă prin unul singur, Isus Cristos. 18 Aşadar, Isus i-a spus: „Pleacă, Satană! Căci este scris: 5

De la rãsãrit pânã la apus * 1 martie 2020

«Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei aduce cult»”. 11 Atunci, diavolul l-a lăsat. Şi iată că veneau îngeri şi îi slujeau! Cuvântul Domnului

Asupra darurilor Primeşte, Doamne, darurile pe care ţi le aducem, pentru a celebra începutul misterului preasfânt, şi dă-ne, te rugăm, harul, Rugăciunea credincioşilor Să-i cerem Domnului prin rugăciunea noastră ca, împreună cu ele, să ne facă apţi de a intensifica angajarea noastră să fim şi noi plăcuţi în faţa ta. pentru convertirea interioară şi să crească Prin Cristos, Domnul nostru. solidaritatea noastră cu toţi cei care ne sunt Prefaţa alături. Să spunem: Prefaţa pentru Duminica I din Postul Mare R.: Reînnoieşte-ne, Doamne, Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi după chipul Fiului tău! mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri – Pentru ca toţi creştinii care alcătuiesc Bi- pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte serica lui Cristos să înveţe să-l imite pe învă- sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin ţătorul şi modelul lor, să ne rugăm: R. Domnul nostru Isus Cristos. Căci el, renunţând – Pentru ca în cadrul familiilor creştine să la hrana pământească timp de patruzeci de fie citită evanghelia, să se creeze ocazii pentru zile, a consfinţit, prin postul său, acest timp rugăciune în comun şi, prin unitatea iubirii, de pocăinţă şi, zădărnicind uneltirile ispitifiecare casă să devină un loc de trăire fră- torului străvechi, ne-a învăţat să biruim porţească, să ne rugăm: R. nirile noastre rele, pentru ca, sărbătorind mis– Pentru ca aceia care sunt indiferenţi şi dis- terul pascal cu inimi curate, să ajungem în traţi să iasă din dezinteresul moral şi social al cele din urmă la bucuria veşnică a învierii. De conştiinţei şi să reuşească să afle în Cristos o aceea, împreună cu toţi îngerii şi sfinţii, îţi orientare solidă pentru viaţă, să ne rugăm: R. cântăm imnul de laudă, zicând fără încetare. – Pentru ca bolnavii, în acest timp al Postului Mare, să se simtă în centrul atenţiei comuni- Ant. la Împărtăşanie: Cf. Mt 4,4 tăţii creştine, care se roagă şi luptă alături de Nu numai cu pâine trăieşte omul, ei împotriva Celui Rău, să ne rugăm: R. ci cu tot cuvântul – Pentru ca întreaga noastră comunitate să ce iese din gura lui Dumnezeu. se angajeze mai mult în rugăciune şi iubire şi să reînnoiască fidelitatea noastră faţă de După Împărtăşanie Domnul, să ne rugăm: R. Întăriţi fiind cu pâinea cerească, ce hrăneşte Părinte milostiv, tu ne-ai arătat în Fiul tău Isus, credinţa, măreşte speranţa şi înflăcărează iumodelul curajului în alegerile care uneori sunt birea, te rugăm, Doamne, învaţă-ne să simdificile în viaţa noastră. Dă-ne puterea de a ţim pururi o adevărată foame după Cristos, depăşi orice ispită şi dorinţa de a trăi în liber- pâinea cea vie şi adevărată, şi să trăim cu tot tatea adevăraţilor fii ai lui Dumnezeu. Aşa te cuvântul ce iese din gura ta. Prin Cristos, rugăm, prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Domnul nostru. 8

De la rãsãrit pânã la apus * 1 martie 2020

M editeazã Timpul Postului Mare ne invită să reflectăm mai mult asupra vieții noastre creștine, asupra modului în care luptăm împotriva Celui Rău și asupra suferințelor îndurate de Cristos, conștientizând totodată gravitatea păcatelor săvârșite și necesitatea unei convertiri autentice. Timpul Postului Mare celebrează cele 40 de zile petrecute de Isus în pustiu, ca pregătire a activității sale publice. Sunt 40 de zile de post și rugăciune, care s-au încheiat cu ispitirea lui Isus. Cu toții experimentăm necesitatea de a face alegeri, de a lua decizii importante: nu numai în realitățile de fiecare zi, în problemele de acasă, de la serviciu etc., ci și în orientările de fond ale vieții noastre. Și nu întotdeauna vedem clar ce trebuie să facem, ce este bine și ce este rău. Viața noastră este o luptă continuă cu ispitele. Câte închipuiri și gânduri urâte ne vin în minte, câte ispite împotriva credinței, câte ispite de mândrie, de disperare, și poate tocmai în timpul rugăciunii și a sfintei Liturghii! Și Isus a avut de dus aceeași luptă; și el a fost ispitit tocmai atunci când se ruga. Isus a permis acest lucru tocmai pentru a ne învăța cum să învingem ispitele la care suntem supuși de-a lungul vieții.

G ândul

zilei

„Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora”. (Mt 4,10) Isus nu a acceptat „împărăţiile” promise de Satana, care l-ar fi făcut să stăpânească şi să exploateze popoarele cu forţa. El avea în minte, în schimb, cuvântul Tatălui, care ne îndeamnă să împărţim pâinea cu cel flămând, să nu-l jecmănim pe salariat, să căutăm binele tuturor. Este mai uşor să adori puterea decât pe Tatăl.

Ispita este tactica pe care diavolul o adoptă pentru a ne atrage la păcat. Diavolul procedează în cazul nostru așa cum fac vânătorii de urși. Întrucât se știe că urșilor le place mierea de albine, vânătorii amestecă mierea cu alcool și o pun aproape de bârlog. Ursul mănâncă mierea cu poftă, dar apoi se amețește, și astfel este ușor de prins. La fel, diavolul ne prezintă păcatul sub aparențele cele mai plăcute și cele mai atrăgătoare, dar este o simplă capcană prin care ne ademenește, pentru a ne face sclavii săi. Și dacă însuși Isus a fost ispitit de diavol, să nu ne mirăm că noi, oamenii, suntem ispitiți. În astfel de momente, să nu ne descurajăm și să nu spunem: „Eu mă rog, lupt fără încetare, dar nu pot scăpa de ispite”. Dimpotrivă, aș spune că cine simte ispitele ar trebui să fie oarecum mulțumit, iar cine nu le simte, să aibă motive serioase de îngrijorare și teamă. Oricât de multe și de grele ispite ar avea cineva, nu trebuie să se teamă, deoarece ispitele nu sunt păcate. Diavolul și firea noastră omenească înclinată spre păcat ne pot stârni tot felul de închipuiri, de amintiri, de dorințe rele. Însă, dacă voința nu primește aceste ispite, dacă nu consimte la ele și dacă noi le îndepărtăm cât ne stă în putință, Dumnezeu nu doar că nu le va socoti ca păcat, ci ne va răsplăti pentru lupta pe care o ducem. Așadar, ispitele constituie și o modalitate eficientă pentru a dobândi merite în fața lui Dumnezeu. Cum vom reuși să învingem ispitele? În lupta cu Cel Rău să ne folosim de armele pe care le avem la dispoziție: postul sau mortificarea constantă în viața de fiecare zi, faptele de caritate, prudența simțurilor, rugăciunea deasă, evitarea ocaziilor de păcat, meditarea suferințelor Mântuitorului, spovada frecventă, împărtășania etc. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 1 martie 2020

2 martie L UNI

Luni din sãptãmâna 1 din Post Sf. Angela a Crucii, cãlug. Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Sã nu-l asupreºti pe aproapele tãu. n Cuvintele tale, Doamne, sunt duh ºi viaþã. n Tot ce aþi fãcut unuia dintre fraþii mei cei mai mici, mie mi-aþi fãcut.

Lev 19,1-2.11-18 Ps 18 Mt 25,31-46

violet

I, PP La sfârºitul vieþii noastre vom fi judecaþi despre iubire. Este clar. Nu avem scuze. Dacã pentru a ne trezi nu sunt suficiente necesitãþile ºi plângerile, glasurile de chemare sau tãcerile fraþilor ºi ale surorilor, cel puþin ar trebui sã ne miºte cuvântul evanghelic ascultat de atâtea ori: „Eu eram” cel care suferea de foame ºi de sete, strãinul ºi cel gol, bolnavul ºi cel întemniþat.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ps 122,2-3 Ca ochii slujitorilor spre mâinile stăpânilor lor, aşa sunt ochii noştri îndreptaţi spre Domnul Dumnezeul nostru, până când se va milostivi de noi. Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi! Rugăciunea zilei Dumnezeule, mântuirea noastră, întoarce-ne la tine şi, pentru ca timpul sfânt al postului să ne folosească pe deplin, luminează-ne mintea cu învăţătura ta cerească. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

forţa! Să nu opreşti până a doua zi plata celui tocmit cu ziua! 14 Să nu-l vorbeşti de rău pe surd şi să nu pui piedică înaintea unui orb, ci să te temi de Dumnezeul tău! Eu sunt Domnul. 15 Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu dispreţuieşti faţa săracului şi să nu lauzi faţa celui mare, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate! 16 Să nu umbli cu bârfă în poporul tău! Să nu te ridici împotriva sângelui aproapelui tău! Eu sunt Domnul. 17 Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău ca să nu porţi păcat din cauza lui! 18 Să nu te răzbuni şi să nu ţii ură pe fiii poporului tău! Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi! Eu sunt Domnul»”. Cuvântul Domnului

LECTURA I Să nu-l asupreşti pe aproapele tău. Citire din cartea Leviticului 19,1-2.11-18 În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise: PSALMUL RESPONSORIAL „Spune întregii adunări a fiilor lui Israel: «Fiţi Ps 18(19),8.9.10.15 (R.: In 6,63) sfinţi, căci sfânt sunt eu, Domnul Dumnezeul R.: Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă. vostru! 11 Să nu furaţi, să nu minţiţi şi să nu vă 12 8 Legea Domnului este desăvârşită, înşelaţi unii pe alţii! Să nu juraţi pe numele meu în zadar şi să nu profanezi numele Dumînviorează sufletul; 13 nezeului tău! Eu sunt Domnul. Să nu-l asumărturia Domnului este adevărată, preşti pe aproapele tău şi să nu iei nimic cu îl face înţelept pe cel neştiutor. R. 10

De la rãsãrit pânã la apus * 2 martie 2020

Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima, poruncile Domnului sunt strălucitoare, luminează ochii. R.

Teama de Domnul este curată, rămâne pentru totdeauna; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. R.

Plăcute să-ţi fie cuvintele gurii mele şi gândurile inimii mele să ajungă înaintea ta, Doamne, stânca mea şi răscumpărătorul meu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 6,2b Iată, acum este momentul potrivit, iată, acum este ziua mântuirii! EVANGHELIA Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,31-46 În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale. 32 Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre: 33 va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. 34 Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii! 35 Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, 36 gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!» 37 Atunci

îi vor răspunde cei drepţi, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând, şi te-am hrănit, sau însetat, şi ţi-am dat să bei? 38 Când te-am văzut străin, şi te-am primit, sau gol, şi te-am îmbrăcat? 39 Când te-am văzut bolnav sau în închisoare, şi am venit la tine?» 40 Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut». 41 Atunci le va spune celor de la stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! 42 Căci am fost flămând, şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi nu mi-aţi dat să beau, 43 am fost străin, şi nu m-aţi primit, gol, şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare, şi nu m-aţi vizitat». 44 Atunci ei îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare, şi nu ţi-am slujit?» 45 Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut». 46 Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi, în viaţa cea veşnică”. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Domnul sfânt şi milostiv este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul său, Biserica pe care o construieşte şi o animă prin Duhul său de sfinţenie. Să-i cerem ajutorul său, pentru a fi sfinţi după cuvântul său, spunând: R.: Dă-ne, Doamne, Duhul sfinţeniei tale! – Pentru ca Duhul lui Dumnezeu să-l întărească pe Sfântul Părinte, să-l facă neobosit în anunţul misionar al evangheliei şi solidar cu cei săraci, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care conduc destinele popoarelor, luminaţi de poruncile lui Dumnezeu, să lucreze pentru răspândirea valorilor autentice ale omului şi pentru consolidarea binelui comun, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 2 martie 2020

– Pentru ca preocuparea Bisericii faţă de cei săraci să fie însuşită şi trăită în comunităţile şi familiile noastre creştine, să ne rugăm: R. R.: Dă-ne, Doamne, Duhul sfinţeniei tale! – Pentru ca persoanele descurajate şi abandonate să găsească în creştini solidaritate, orientare sigură şi un ajutor prompt în momentele dificile, să ne rugăm: R. – Pentru ca speranţa persoanelor care suferă şi mor de foame, sete, frig, boli, violenţă şi război să poată conta totdeauna pe iubirea noastră, să ne rugăm: R. – Pentru ca viaţa noastră, a celor adunaţi în jurul sfintei Euharistii, să fie euharistie pentru ceilalţi, iubind pe aproapele ca pe noi înşine, să ne rugăm: R. Părinte sfânt, care trimiţi în întâmpinarea noastră în persoana celor săraci pe însuşi Fiul tău, dispune inimile noastre la primirea darului iubirii, eliberându-le de răceală şi egoism. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Tu, în marea ta bunătate, le dăruieşti credincioşilor tăi harul, ca, în fiecare an, cu suflete curăţate de păcat, să aştepte plini de bucurie tainele sfinte ale învierii, pentru ca, stăruind cu mai multă râvnă în rugăciune şi arătând mai multă dragoste faţă de aproapele, prin trăirea de fiecare zi a credinţei care le-a dat o viaţă nouă, să primească cu prisosinţă harul pe care tu îl reverşi asupra fiilor tăi. De aceea, cu îngerii şi arhanghelii, cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate corurile oştirii cereşti, cântăm imnul măririi tale, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Cf. Mt 25,40.34

Adevăr vă spun: tot ce i-aţi făcut unuia dintre fraţi mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut, spune Domnul. Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia Asupra darurilor Să-ţi fie plăcută, Doamne, jertfa evlaviei noastre; care a fost pregătită pentru voi prin lucrarea ta, ea să ne sfinţească viaţa şi să de la crearea lumii. ne dobândească iertarea de la îndurarea ta. După Împărtăşanie Prin Cristos, Domnul nostru. Dă-ne, te rugăm, Doamne, harul, ca, primind taina ta sfântă, să ne simţim întăriţi în cuget Prefaţa şi în trup, pentru ca, izbăviţi în întreaga noastră Prefaţa I pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi fiinţă, să ne bucurăm de tămăduirea deplină mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri adusă de tine. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 2 martie 2020

M editeazã Poporul israelit se considera privilegiat, întrucât deținea Legea care descoperă perfecțiunea, bunătatea, adevărul, dreptatea și înțelepciunea lui Dumnezeu, determinându-i pe cei care respectau Legea să-l imite. În felul acesta, interdicțiile nu erau trăite ca o povară, ci ca un dar, iar respectarea poruncilor aducea rod, creștea iubirea față de aproapele, față de omul creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Spațiul de acțiune în care trebuie oferită iubirea este viața de fiecare zi, în locurile activităților în care fiecare este implicat, în rolurile care îi revin față de persoanele pe care Dumnezeu i le pune alături. În evanghelie este impresionant modul în care Isus ne îndeamnă la iubire. El se identifică cu cei săraci și nevoiași: „Tot ce ați făcut unuia dintre aceștia, mie mi-ați făcut: mi-ați dat să mănânc, mi-ați dat să beau…, pe mine m-ați îmbrăcat, pe mine m-ați primit”. Dimpotrivă: „Tot ce nu ați făcut unuia dintre aceștia, mie nu mi-ați făcut, mie nu mi-ați dat să mănânc, nu mi-ați dat să beau…”. Noi ne-am aștepta ca Dumnezeu să ne împingă spre iubirea fraternă, spunându-ne: „Eu sunt

G ândul

zilei

„Să judeci pe aproapele tău după dreptate”. (Lev 19,15) Acest cuvânt le este adresat de către Dumnezeu judecătorilor poporului său: le porunceşte să fie imparţiali, să nu aibă preferinţe, nici teamă faţă de nici un om, şi să nu se lase corupţi de bani, pentru că judecata este a lui Dumnezeu. Duhule Sfânt, vino în ajutorul lor şi al nostru!

Dumnezeu; eu vreau fericirea tuturor; așadar, trebuie să fiți buni cu frații voștri”. Însă vedem că, în Vechiul Testament, modul în care Dumnezeu vorbește este diferit; el pune în fața noastră propria autoritate și ne cere să respingem orice răutate. Dumnezeu ne cere dreptatea, iar aceasta este prima etapă a carității. „Să nu-l vorbești de rău pe surd și să nu pui piedică înaintea unui orb, ci să te temi de Dumnezeul tău! Eu sunt Domnul” (Lev 19,14). Cu alte cuvinte: „Să nu faci răul, chiar atunci când ți se va părea ușor și util de făcut, și să nu-l faci din respect pentru mine, pentru că eu sunt Dumnezeu”. Trecerea de la textul din Cartea Leviticului la pagina din Evanghelia după sfântul Matei ne conduce într-o altă lume. Isus nu vorbește despre autoritate, ci despre persoana sa, ajungând să se identifice cu cei săraci: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40). Aici nu este vorba doar de dreptate, ci de adevărata caritate. Nu mai vorbim de legi negative, ca în Vechiul Testament: să nu furi, să nu juri, să nu-l asuprești pe aproapele. Este vorba de împlinirea binelui, de a merge în întâmpinarea celor nevoiași. Judecata este făcută împotriva păcatelor de omisiune. Astfel, a ignora ocaziile de a face binele, de a ajuta, de a-l întări pe cel care suferă este un păcat. Cei care s-au comportat astfel nu au avut conștiința că au săvârșit răul; nu l-au văzut pe aproapele aflat în nevoie. Au fost drepți până la un anumit punct, dar nu s-au gândit să facă o bucurie cuiva. Iar atunci când nu i-au acordat ajutor celui care îl aștepta, nu i l-au dat lui Isus însuși. Astăzi, să-i cerem lui Dumnezeu harul de a descoperi dimensiunea carității și de a înțelege că, ori de câte ori îi ajutăm pe cei săraci, pe cei care au nevoie de mângâiere, de atenție, de înțelegere, îl ajutăm pe Isus însuși. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 2 martie 2020

3 martie

M ARÞI

Marþi din sãptãmâna 1 din Post Ss. Cunegunda, împ.; Marin, ostaº m. Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Cuvântul meu va face ceea ce vreau eu. n Domnul îi scapã pe cei drepþi din orice strâmtoare. n Voi deci aºa sã vã rugaþi.

Is 55,10-11 Ps 33 Mt 6,7-15

violet I

Isus insistã cã rugãciunea trebuie sã fie autenticã ºi ne propune ca model de rugãciune „Tatãl nostru”. Conþinutul sãu este inepuizabil, minunat. Dumnezeu este Tatãl tuturor ºi deci toþi suntem fraþi. A cere sã vinã împãrãþia sa înseamnã a ne angaja în cãutarea pãcii ºi a dreptãþii pentru toþi. A cere pâinea ºi iertarea pentru sine înseamnã a împãrþi pâinea ºi a ierta pe ceilalþi.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 89,1-2 Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu din generaţie în generaţie; din vecie şi până în vecie tu eşti Dumnezeu. Rugăciunea zilei Te rugăm, Doamne, priveşte spre noi, slujitorii tăi, şi dă-ne harul, ca minţile noastre, curăţate prin înfrânarea simţurilor, să te caute pe tine cu toată ardoarea. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Cuvântul meu va face ceea ce vreau eu. Citire din cartea profetului Isaia 55,10-11 Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc acolo fără să ude pământul şi să-l facă să rodească, să încolţească şi să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, 11 la fel va fi cuvântul meu care a ieşit din gura mea: nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul pentru care l-am trimis”. Cuvântul Domnului 14

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33(34),4-5.6-7.16-17.18-19 (R.: 18b) R.: Domnul îi scapă pe cei drepţi din orice strâmtoare. 4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine, să înălţăm numele lui împreună! 5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns şi m-a eliberat de orice teamă. R. 6

Priviţi la el şi veţi fi luminaţi şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine! Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R. Ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechea lui ia aminte la strigarea lor! Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul pentru a şterge amintirea lor de pe pământ. R. Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude şi-i scapă din strâmtorarea lor. Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi-i mântuieşte pe cei cu inima mâhnită. R.

De la rãsãrit pânã la apus * 3 martie 2020

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. EVANGHELIA Voi deci aşa să vă rugaţi. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,7-15 În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor! 8 Aşadar, să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie înainte ca să-i cereţi! 9 Voi deci aşa să vă rugaţi: «Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău! 10 Vie împărăţia ta! Facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ! 11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi 12 şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! 13 Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de Cel Rău!» 14 Căci dacă voi iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta, 15 însă, dacă nu-i veţi ierta pe oameni, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre”. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Duhul Domnului este cuvântul interior al rugăciunii noastre. Prin acest Duh al său, să ne adresăm lui Dumnezeu, spunând: R.: Doamne, ascultă-ne! – Pentru ca sfânta Biserică a lui Dumnezeu, invitând la rugăciunea liturgică şi la rugăciunea personală, să-l ajute pe om să-l adore pe Dumnezeu în duh şi adevăr, să ne rugăm: R.

– Pentru ca persoanele intelectuale să trăiască rugăciunea ca pe o purificare a gândirii şi a sentimentului, prin dialogul cu Dumnezeu, autorul şi sursa de inspiraţie a oricărei realităţi, să ne rugăm: R. – Pentru ca toate comunităţile cu viaţă contemplativă din Biserică să fie un exemplu de credinţă pentru cei care se găsesc departe de calea ce duce la viaţă, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi credincioşii care-şi exprimă sentimentul religios prin formele pietăţii populare, cu ajutorul Bisericii, să-şi practice devoţiunile pentru slava lui Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca familiile creştine să fie generoase faţă de viaţă, primind cu bucurie invitaţia Creatorului de a fi rodnice şi de a se înmulţi, să ne rugăm: R. – Pentru ca Isus mort şi înviat să ne ajute pe noi, cei prezenţi în jurul altarului, să trăim credinţa în dificultăţile de fiecare zi, să ne rugăm: R. Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului, care cunoşti lipsurile noastre şi nu te mulţumeşti cu cuvinte goale, fă ca rugăciunea noastră să fie asemenea cu cea a Fiului tău, care caută totdeauna voinţa ta. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Primeşte, Dumnezeule, Creator atotputernic, aceste daruri pe care le-am primit din dărnicia ta. Tu ni le-ai dat spre a ne susţine viaţa pământească; îndreaptă-le, cu bunătate, spre viaţa veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 3 martie 2020

Prefaţa Prefaţa a II-a pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu, spre mântuirea fiilor tăi, ai orânduit un timp deosebit, în care să-şi redobândească curăţia inimii; şi înlăturând din suflet pornirile dezordonate, în aşa fel să se ocupe de cele trecătoare, încât să râvnească pururi bunurile vieţii veşnice. De aceea, împreună cu toţi sfinţii şi îngerii, te lăudăm, zicând fără încetare.

Ant. la Împărtăşanie: Cf. Ps 4,2 Când strig către tine, tu îmi răspunzi, Dumnezeul dreptăţii mele; din strâmtorare, mă scoţi la larg; ai milă de mine, Doamne, şi ascultă-mi rugăciunea! După Împărtăşanie Prin împărtăşirea cu aceste taine, te rugăm, Doamne, să ne înveţi ca, înfrânându-ne dorinţele pământeşti, să îndrăgim bunurile cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 3 martie 2020

M editeazã Pentru noi, creștinii, timpul Postului Mare înseamnă parcurgerea unui drum văzut ca un intens antrenament spiritual. Iar pentru a ne dispune să celebrăm mai bine Paștele și să trăim experiența puterii lui Dumnezeu, Biserica ne propune în acest timp de har cele trei practici de pocăință specifice tradiției creștine: postul, pomana și rugăciunea. Acestea sunt trăsăturile definitorii ale oricărui angajament serios de creștere spirituală. În Postul Mare, fiecare dintre noi trebuie să fie animat de o ascultare mai atentă a cuvântului lui Dumnezeu, de practica mortificării și de o rugăciune mai intensă. Aceasta din urmă, spunea sfântul Benedict, este lucrarea prin excelență a lui Dumnezeu. Pentru sfântul Augustin, rugăciunea este cu adevărat întâlnirea dintre setea lui Dumnezeu și setea proprie. Iar sfânta Tereza a Pruncului Isus vedea rugăciunea ca pe un elan al inimii, ca pe o simplă privire îndreptată spre ceruri, ca pe un strigăt de recunoștință și iubire atât în încercare, cât și în bucurie. În evanghelia de astăzi, Isus ne învață că nu mulțimea cuvintelor face ca rugăciunea noastră să fie ascultată, ci mai degrabă disponibilitatea față de voința și iubirea lui Dumnezeu,

G ândul

zilei

„Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie”. (Mt 6,8) Îţi mulţumesc, Isuse, că ne înveţi rugăciunea plină de încredere, cea a unor fii faţă de Tatăl bun şi drept, care cunoaşte toate nevoile noastre. Tu ne ajuţi să-l iubim şi să-i cerem ceea ce este esenţial pentru viaţa noastră: Pâinea ta, iertarea, capacitatea de a ierta şi eliberarea de puterea diavolului.

care se concretizează în iertare. Isus insistă asupra faptului că rugăciunea trebuie să fie autentică și ne propune ca model, în acest sens, rugăciunea „Tatăl nostru”. Conținutul ei este de-a dreptul minunat, căci Dumnezeu este Tatăl tuturor, iar noi toți suntem frați. Prin faptul că în această rugăciune cerem să vină împărăția lui Dumnezeu, noi ne angajăm în căutarea păcii și a dreptății, iar prin faptul că cerem de la Dumnezeu pâinea cea de toate zilele și iertarea pentru noi înșine, ne exprimăm dorința de a împărți și noi pâinea cu ceilalți și de a le oferi iertarea, așa cum Cristos, pâinea cea vie coborâtă din ceruri, s-a întrupat și s-a oferit pe sine însuși ca jertfă pentru iertarea păcatelor noastre. Prin harul lui Dumnezeu, rugăciunea este cea care ne ajută să ne eliberăm de păcate – de egoism, de nedreptate, de mândrie, de autosuficiență – și să urmăm calea cea dreaptă, pentru a trăi și a ne ruga împreună cu Cristos și cu ceilalți. Prin rugăciune, în viața fiecăruia se oglindește virtutea credinței, care este darul lui Dumnezeu. Rugăciunea este aceea care ne deschide inima în fața lui Dumnezeu pentru a celebra cu demnitate sfintele taine și pentru a primi iertarea lui Dumnezeu. În plus, cel care se roagă începe, încet-încet, să experimenteze iubirea divină și dobândește o mare încredere în Dumnezeu Tatăl, asemenea psalmistului care exclamă: „L-am căutat pe Domnul și el mi-a răspuns și m-a eliberat de orice teamă” (Ps 34,5). Să fim convinși că rugăciunea este hrana care ne susține și, totodată, lumina care ne călăuzește pașii în drumul nostru spre împărăția lui Dumnezeu. Să o prețuim și să o practicăm în viața noastră, susținuți de o credință vie și de o încredere deplină în bunătatea lui Dumnezeu, care este Tatăl nostru ceresc. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 3 martie 2020

4 martie

M IERCURI

Miercuri din sãptãmâna 1 din Post Sf. Cazimir, rege * Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Ninivitenii au pãrãsit calea lor cea rea. n Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui! n Acestei generaþii nu i se va da alt semn, decât semnul lui Iona.

Iona 3,1-10 Ps 50 Lc 11,29-32

violet I, R.

Iona nu voia sã meargã la Ninive, oraºul cel mare ºi „stricat”. Dumnezeu îl conduce acolo cu forþa. Totuºi, numai la auzul cuvântului profetului deziluzionat, locuitorii din Ninive fac pocãinþã ºi Dumnezeu îi iartã. Iona se supãrã cã Dumnezeu este plin de îndurare. În drumul Postului Mare spre Paºte, aceste semne sunt foarte potrivite: convertirea oraºului Ninive, „Dumnezeu cel milostiv ºi blând, îndelung rãbdãtor ºi plin de dragoste” (Iona 4,2) ºi cele trei zile petrecute de Iona în pântecele balenei ca simbol al morþii ºi învierii.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 24,6.2.22 Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurările tale şi de faptele milostivirii tale, căci ele sunt veşnice. Să nu biruie vreodată duşmanii asupra noastră; eliberează-ne, Dumnezeule al lui Israel, din toate strâmtorările noastre! Rugăciunea zilei Te rugăm, Doamne, priveşte cu bunăvoinţă la evlavia credincioşilor tăi şi ajută-i, ca, mortificându-şi trupul prin pocăinţă, să se întărească sufleteşte prin roadele faptelor bune. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea. Citire din cartea profetului Iona 3,1-10 În zilele acelea, Cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară. „Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!” 3 Iona s-a ridicat şi a mers 18

la Ninive, după Cuvântul Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers. 4 Iona a intrat în cetate; mergând o zi întreagă, striga şi zicea. „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus”. 5 Şi au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. 6 Cuvântul a ajuns la regele din Ninive. S-a ridicat de pe tronul său, şi-a îndepărtat mantia de la el, s-a acoperit cu sac şi s-a aşezat pe cenuşă. 7 A făcut să se strige şi să se zică în Ninive un decret al regelui şi al mai-marilor lui: „Niciun om şi niciun animal din cireadă şi din turmă să nu guste nimic, să nu pască şi să nu bea apă! 8 Să se acopere oamenii şi animalele cu sac şi să-l invoce pe Dumnezeu cu putere, să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi de la violenţa lui! 9 Cine ştie dacă Dumnezeu nu se va întoarce şi se va îndura? Poate se va întoarce da la mânia lui aprinsă şi nu vom pieri”. 10 Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că li-l va fi făcut şi nu l-a mai făcut. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 4 martie 2020

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 50(51),3-4.12-13.18-19 (R.: 19b) R.: Inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui! 3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate, şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea! 4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu! R. 12

Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu! Nu mă alunga de la faţa ta şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R. Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute şi, chiar dacă ţi-aş aduce, arderile de tot nu te-ar mulţumi. Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui! R.

pentru această generaţie. 31 Regina din Sud se va ridica la judecată cu oamenii acestei generaţii şi-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon şi, iată, aici este unul mai mare decât Solomon! 32 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o vor condamna, pentru că ei s-au convertit la predica lui Iona şi, iată, aici este unul mai mare decât Iona”. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Dumnezeu nu îi lipseşte de harul său pe cei care-l caută cu inimă sinceră; el ascultă rugăciunea Bisericii sale. Încrezători în cuvântul său, să-l rugăm cu o inimă sinceră: R.: Arată-ne, Doamne, faţa ta! – Pentru ca Biserica, învăţătoarea adevărului, să însoţească, prin lumina învăţăturii sale, drumul omului spre Dumnezeu, să ne rugăm: R.

– Pentru ca oamenii, depăşind ispitele ateismului şi indiferenţei religioase, să-i ceară cu ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE umilinţă lui Dumnezeu să le poată rezolva în Cf. Il 2,12-13 credinţă marile întrebări ale vieţii, să ne ru„Întoarceţi-vă la mine din toată inima, găm: R. spune Domnul, – Pentru ca toate comunităţile bisericeşti să-şi căci eu sunt milostiv şi îndurător”! exprime, prin iniţiative pastorale potrivite, grija pentru cei care au abandonat practicarea EVANGHELIA Acestei generaţii nu i se va da alt semn, religiei sau trăiesc în situaţii anormale, să ne rugăm: R. decât semnul lui Iona. Citire din Evanghelia Domnului nostru – Pentru ca necredincioşii să poată găsi în BiIsus Cristos după sfântul Luca 11,29-32 serica lui Cristos răspunsurile la problemele În acel timp, pe când mulţimea se îngrămădea fundamentale ale vieţii, să ne rugăm: R. în jurul lui, Isus a început să le spună: „Această generaţie este o generaţie rea; caută un semn, – Pentru ca acei creştini care suferă din cauza dar nu i se va da alt semn decât semnul lui îngrădirilor libertăţii religioase să găsească în Iona. 30 Căci aşa cum Iona a devenit un semn angajarea Bisericii pentru drepturile omului, pentru niniviteni, tot aşa va fi Fiul Omului ajutor în perseverenţa lor, să ne rugăm: R. De la rãsãrit pânã la apus * 4 martie 2020

– Pentru ca această sfântă Liturghie să ne zguduie din toropeala noastră, făcându-ne să simţim urgenţa convertirii şi reconcilierii, să ne rugăm: R.

pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu ai voit ca, prin pocăinţă, să ne exprimăm recunoştinţa faţă de tine, deoarece pocăinţa ne ajută să ne împotrivim ispitelor mândriei şi, R.: Arată-ne, Doamne, faţa ta! împărţind hrana noastră cu cei lipsiţi, să urmăm Dumnezeule, care conduci spre convertire pe şi noi exemplul dărniciei tale. De aceea, cu cei care ascultă de cuvântul tău, dăruieşte-ne mulţimile de îngeri, te lăudăm, zicând într-un harul ca, părăsind toată lucrarea nelegiuirii, să singur glas. păzim cu bucurie poruncile tale, pentru a merita darul mântuirii. Prin Cristos, Domnul Ant. la Împărtăşanie: nostru. Amin. Cf. Ps 5,12 Să se bucure Asupra darurilor toţi cei care se încred în tine, Îţi oferim, Doamne, darurile pe care tu însuţi Doamne, ni le-ai dat, ca să le închinăm numelui tău; te şi în veci să tresalte rugăm, ca, transformându-le pentru noi în sa- şi vei locui între ei. crament, să ne dai harul de a dobândi, prin ele, tămăduire veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru. După Împărtăşanie Dumnezeule, care nu încetezi să ne hrăneşti Prefaţa cu tainele sfinte, dă-ne, te rugăm, harul, ca, Prefaţa a III-a pentru Postul Mare întăriţi de acest dar al tău, să ajungem la Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi viaţa fără de sfârşit. Prin Cristos, Domnul mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 4 martie 2020

M editeazã În Postul Mare, Biserica înnoiește chemarea la convertire și la penitență. Lecturile de astăzi fac și ele trimitere la oportunitățile pe care Dumnezeu ni le oferă zilnic pentru a înainta pe acest drum de convertire și de reînnoire spirituală. Și întrucât este posibil ca neliniștile și preocupările de tot felul să ne împiedice în a percepe ocaziile în care Dumnezeu se manifestă, poate că ar fi necesar să avem privirea îndreptată spre Cristos și să-i ascultăm cu mai multă atenție cuvântul. Isus îi consideră pe contemporani „o generație rea” (Lc 11,29), pentru că aceștia nu voiau să creadă în el și continuau să ceară un semn venit din cer. Isus a refuzat să ofere un astfel de semn, pentru că însăși cererea lor era o dovadă a lipsei de credință. De aceea, unicul semn a fost cel al profetului Iona (cf. Lc 11,30), la a cărui predică locuitorii din cetatea Ninive s-au convertit. Și pentru că aceștia au părăsit calea lor cea rea, Dumnezeu a renunțat la pedeapsa cu care îi amenințase (cf. Iona 3,10). Astăzi, să ne întrebăm și noi dacă am început să parcurgem drumul convertirii, luptând cu ajutorul rugăciunii și al jertfelor noastre atât împotriva răului din noi, cât și împotriva

G ândul

zilei

„Aici este unul mai mare decât Iona”. (Lc 11,32) Isus ne invită să ne convertim, să ne raportăm la cuvântul său şi să renunţăm la ceea ce nu este conform cu acesta. Astfel vom putea ajunge să-l cunoaştem cu adevărat pe Dumnezeu. Îmi era greu să petrec o zi de reculegere în tăcere, să ascult cuvântul lui Dumnezeu, dar cu toate acestea mă străduiam să le duc până la capăt. După câţiva ani de perseverenţă, acum îi mulţumesc mult lui Isus pentru această oportunitate.

răului din lume. Și să vedem dacă facem acest lucru cu bucurie și seninătate, pentru că, în fond, a ne converti înseamnă a ne întoarce la Domnul cu încredere și cu hotărâre. În multe cazuri, convertirea este redusă la un act de voință. Spre exemplu, atunci când constatăm o anumită lipsă, considerăm că trebuie să o remediem și decidem să ne străduim pentru aceasta cu voința noastră. Totuși, o minimă experiență de viață spirituală ne demonstrează că astfel de decizii rămân, de cele mai multe ori, literă moartă. O analiză mai atentă ne arată că, adesea, ele nu sunt inspirate de o iubire profundă față de Isus, ci exprimă dorința de a adapta o imagine mai mult sau mai puțin ideală despre noi înșine. În alte situații, când este înțeleasă ca schimbare și îmbunătățire a comportamentului, convertirea este privită în mod substanțial ca transformare morală. În realitate, convertirea exprimă o modalitate de relație cu un Dumnezeu în trei persoane. Astfel, adevărata convertire își are izvorul în Duhul lui Dumnezeu care ne determină să ne întoarcem la Tatăl, întrucât el ne-a dăruit viața cea adevărată prin moartea Fiului său. Așadar, convertirea exprimă întoarcerea noastră la Dumnezeu. De aceea, în acest timp al Postului Mare este nevoie să sacrificăm ceva din timpul nostru și din activitățile obișnuite, pentru a-i oferi mai mult timp lui Dumnezeu în lucrurile esențiale, adică în ascultarea cuvântului, în rugăciune și în practicarea carității. În acest timp de pocăință, să-l ascultăm cu mai multă atenție pe Dumnezeu și să ne lăsăm luminați de cuvântul său. De asemenea, să ne rugăm mai mult, pentru că rugăciunea ne face mai disponibili la diferite mortificații pentru a fi mai prompți în slujirea celorlalți în ocaziile care se ivesc în fiecare zi. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 4 martie 2020

5 martie J OI

Joi din sãptãmâna 1 din Post Ss. Luciu I, pp.; Teofil, ep; Adrian din Cezareea, m. Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Nu am alt ajutor decât pe tine, Doamne. n În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat, Doamne. n Oricine cere, primeºte.

Est 4,17k.17l-m.17r-t Ps 137 Mt 7,7-12

violet I

Rugãciunea înseamnã a bate la uºã. Fãrã a obosi. Insistând nu ca un sâcâitor, ci ca un îndrãgostit, adicã gândind la ceilalþi ºi nu la sine. Aºa se demonstreazã valoarea, perseverenþa ºi încrederea fãrã limite. Dumnezeu trebuie cãutat întotdeauna pentru cã el este mult mai încolo decât credem noi. Trebuie bãtut mereu la uºa sa, pentru cã ea se deschide larg, infinit.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 5,2-3 Pleacă-ţi urechea la cuvintele mele, Doamne, înţelege plângerea mea! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, regele meu şi Dumnezeul meu! Rugăciunea zilei Dă-ne, te rugăm, Doamne, gânduri şi hotărâri sfinte şi ajută-ne să le înfăptuim, pentru ca noi, care nu putem să avem viaţă fără tine, să fim în stare să trăim după voinţa ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

lui Israel, zicând: 17l „Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. 17m Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israel dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. 17r Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! 17s Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea acestui leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! 17t Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne!” Cuvântul Domnului

LECTURA I Nu am alt ajutor decât pe tine, Doamne. Citire din cartea Esterei 4,17k.17l-m.17r-t În zilele acelea, regina Estera şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă PSALMUL RESPONSORIAL şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar Ps 137(138),1-2a.2bc-3.7c-8 (R.: 3a) orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din R.: În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat, Doamne. părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul 22

De la rãsãrit pânã la apus * 5 martie 2020

2bc

7c 8

Te laud, Doamne, din toată inima, pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele. Îţi cânt înaintea îngerilor. Mă prostern spre templul tău cel sfânt. R. Laud numele tău pentru îndurarea şi adevărul tău, căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea cuvintelor tale. În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. R. Dreapta ta mă mântuieşte. Domnul va duce la bun sfârşit ceea ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea ta este veşnică. Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 50(51),12a.14a Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale! EVANGHELIA Oricine cere, primeşte. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,7-12 În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide! 8 Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; iar celui care bate i se va deschide. 9 Care om dintre voi, dacă fiul îi va cere pâine, îi va da o piatră? 10 Sau, dacă va cere un peşte, îi va da un şarpe? 11 Aşadar, dacă voi, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer? 12 Deci tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei, căci aceasta este Legea şi Profeţii”. Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioşilor Dumnezeu îşi descoperă în istoria omului planul providenţei sale, iubindu-ne mai presus de toate. Să-l rugăm să privească la nevoile poporului său şi să asculte strigătul rugăciunii noastre. Să-i spunem: R.: Doamne, ascultă-ne! – Pentru ca Biserica să vestească totdeauna că Dumnezeu îşi actualizează printr-o iubire unică providenţa sa faţă de noi, trimiţându-ni-l pe Fiul său preaiubit ca Mântuitor, să ne rugăm: R. – Pentru ca oamenii să descopere în rugăciune bucuria de a fi fii ai lui Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca toate comunităţile ecleziale să creeze prin exemplu şi iniţiative pastorale potrivite, climatul spiritual favorabil dialogului cu Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca persoanele abandonate, după exemplul Esterei, să recurgă încrezătoare la Dumnezeu, care umple golul singurătăţii prin puterea iubirii, să ne rugăm: R. – Pentru ca speranţa creştină, care îi susţine pe credincioşi în încercările lor, să fie tot mai curată şi alimentată de iubire, să ne rugăm: R. – Pentru ca această sfântă Liturghie să-şi răspândească harul asupra întregii zile, făcând eficace orice altă rugăciune, să ne rugăm: R. Dumnezeule, Tatăl nostru, tu ne asculţi rugăciunile, dăruindu-ni-l pe Fiul tău Isus. Dă-ne harul ca, atunci când cerem, să nu cădem în ispita de a voi ceea ce nu vrei tu. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Ascultă-i cu bunătate, Doamne, pe cei ce te imploră şi, primind darurile şi rugăciunile poporului tău, întoarce spre tine inimile noastre, ale tuturora. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 5 martie 2020

Prefaţa Prefaţa a IV-a pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Pentru că, prin post şi înfrânare, ne ajuţi să învingem pornirile rele, ne ridici mintea spre cele cereşti, ne întăreşti sufletul în virtute şi ne dăruieşti veşnică răsplată prin Domnul nostru Isus Cristos. Prin el te laudă îngerii, te adoră stăpânirile, ţi se supun puterile. Tăriile cereşti şi fericiţii serafimi te laudă în tresăltare de bucurie. Alături de ei, te rugăm să primeşti şi

glasurile noastre, ca împreună să te lăudăm cu umilinţă, spunând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Mt 7,8 „Oricine cere, primeşte; cine caută, găseşte; iar celui care bate, i se va deschide”. După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, Dumnezeul nostru, care ne-ai dat preasfintele taine pentru a ne întări pe calea convertirii, fă ca ele să ne fie spre tămăduire pentru viaţa aceasta şi pentru cea viitoare. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 5 martie 2020

M editeazã Asemenea reginei Estera, și noi avem harul de a avea cărți care ne vorbesc și continuă să ne spună că Dumnezeul îi eliberează pe cei care împlinesc voința sa; sunt cărțile Sfintei Scripturi. Același cuvânt divin care ne spune, precum reginei Estera, că Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac și al lui Iacob, care a ascultat mereu strigătul celui sărac și a intervenit pentru a-l salva și a-l elibera, are acum grijă de noi și ne ascultă strigătul. Ori de câte ori pericolul ne amenință viața sau când facem experiența amară a singurătății, Dumnezeu ne vine în ajutor. Slăbiciunea devine pentru noi locul rugăciunii încrezătoare. Rugăciunea Esterei își va găsi împlinirea în Isus. El ne va elibera de mâna dușmanului, va transforma jalea noastră în bucurie și va face din suferințele noastre calea mântuirii. Adesea, în rugăciune ne bazăm pe propriile calități, pe meritele pe care credem că le avem și în posibilitățile pe care ni le imaginăm. Iar când posibilitățile ne lipsesc, suntem descumpăniți și credem că nu ne mai putem ruga. În această situație, rugăciunea adevărată este tocmai aceea pe care o îndreptăm spre Dumnezeu într-un moment de neliniște, deoarece

G ândul

zilei

„Cereţi şi vi se va da”. (Mt 7,7) Am experimentat adevărul acestei promisiuni a lui Isus atunci când, împreună cu unul sau mai mulţi fraţi, i-am cerut ajutorul pentru o persoană aflată în dificultate. Domnul a intervenit cu adevărat! Îţi mulţumesc, Isuse: putem conta mereu pe tine.

se bazează pe bunătatea lui. Atunci când cineva este conștient de propriile limite, nu este deloc departe de Dumnezeu și nici măcar incapabil de a se ruga. Trebuie doar să se prezinte înaintea lui Dumnezeu și să rămână astfel, gândindu-se la bunătatea sa. Rugăciunea Esterei ne învață că aceasta implică o anumită responsabilitate. Astfel, Estera a acceptat să înfrunte un mare pericol pentru a-și salva poporul. Întrucât Estera este solidară cu poporul ei, această rugăciune dezinteresată și interesată deopotrivă este plăcută lui Dumnezeu. Pe de altă parte, evanghelia ne dă o lecție de mare încredere: dacă cerem lucruri bune în rugăciune, Tatăl ceresc ni le oferă. Isus spune: „Cereți și vi se va da”; nu spune: „Vi se va da cu siguranță ceea ce ați cerut”. Isus spune: „Căutați și veți găsi”; când cineva caută, găsește, dar se poate întâmpla să găsească chiar mai mult decât a căutat. Când cineva bate la o ușă, de obicei, ea se deschide, dar nu știe dinainte ce va găsi dincolo de ușă. Tot astfel, rugăciunea nu este un gest împlinit înaintea unui distribuitor automat, care ne oferă tot ceea ce dorim; întotdeauna are loc mai întâi un dialog cu Dumnezeu, în căutarea unei soluții la o anumită problemă. Și atunci îi cerem aceasta în rugăciune, dar nu prezentându-i dinainte soluția pe care o credem corectă. Să-i cerem ceea ce credem că este necesar, dar să-i lăsăm lui grija de a găsi soluția potrivită. Soluția pe care Dumnezeu ne-o sugerează va fi întotdeauna una creatoare, care depășește ceea ce am avut în gând să cerem. Chiar atunci când harul pe care l-am cerut ne-a fost acordat, în rugăciune trebuie să găsim ceva în plus: unirea cu Dumnezeu care transformă un beneficiu material într-un mijloc de progres spiritual și care ne deschide inima la iubirea față de el și față de aproapele. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 5 martie 2020

6 martie

V INERI

Vineri din sãptãmâna 1 din Post Sf. Coletta, fc.; Fer. Roza din Viterbo, fc. Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Doresc eu moartea celui rãu? Oare nu doresc sã se întoarcã de la calea lui ºi sã trãiascã? n Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? n Du-te, împacã-te mai întâi cu fratele tãu.

Ez 18,21-28 Ps 129 Mt 5,20-26

violet I, R.

„Lasã-þi darul acolo ºi mergi de te împacã cu fratele tãu”. Este chemarea la convertire. Nu este suficientã simpla respectare a legii sau a ritualului exterior, ci trebuie amintit cã iubirea este legea supremã. Îmbrãþiºarea de împãcare cu Dumnezeu are loc prin îmbrãþiºarea de împãcare cu fratele. Trebuie sã devenim copii pentru a intra ca adulþi în împãrãþia iubirii. Trebuie sã ne pierdem pentru a ne regãsi.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 24,17-18 Eliberează-mă de neliniştea mea, Doamne! Priveşte la umilirea şi la truda mea şi iartă-mi toate păcatele! Rugăciunea zilei Dă-ne, te rugăm, Doamne, nouă, credincioşilor tăi, harul, de a ne pregăti cum se cuvine pentru sărbătoarea sfintelor Paşti, iar pocăinţa trupească pe care am început-o să aducă roade în sufletele noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

Domnului. Oare nu doresc să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască? 24 Dar dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, dacă face după toate lucrurile abominabile pe care le face cel rău, va trăi? Toată dreptatea lui pe care a făcut-o nu va mai fi amintită din cauza sacrilegiului pe care l-a comis: pentru păcatele pe care le-a comis, pentru ele va muri. 25 Voi ziceţi: «Calea Domnului nu este dreaptă». Ascultaţi, voi, casă a lui Israel: oare calea mea nu este dreaptă? Sau poate căile voastre nu sunt drepte. 26 Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui, săvârşeşte nedreptate şi moare din cauza ei, el moare din cauza nedreptăţii pe care o săvârşeşte. 27 Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui pe care a comis-o şi face dreptate şi judecată, acela îşi va face sufletul să trăiască. 28 Pentru că a văzut şi s-a întors de la răutatea pe care a comis-o, el va trăi şi nu va muri”. Cuvântul Domnului

LECTURA I Doresc eu moartea celui rău? Oare nu doresc să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască? Citire din cartea profetului Ezechiel 18,21-28 Aşa zice Domnul: „Dar cel rău care se întoarce de la păcatele pe care le-a săvârşit şi păzeşte toate hotărârile mele, face judecată şi dreptate, va trăi şi nu va muri. 22 Niciuna PSALMUL RESPONSORIAL dintre răutăţile pe care le-a făcut nu-i vor fi Ps 129(130),1-2.3-4.5-6ab.7-8 (R.: 3) amintite, ci în dreptatea pe care o face va trăi. R.: Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, 23 Doresc eu moartea celui rău? – oracolul Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta? 26

De la rãsãrit pânã la apus * 6 martie 2020

Dintru adâncuri strig către tine, Doamne, Doamne, ascultă glasul meu! Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.

Dacă cineva îi spune «nebunule!», va fi condamnat la focul Gheenei. 23 Aşadar, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă acolo darul tău, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai 3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta? darul! 25 Pune-te de acord cu duşmanul tău 4 La tine însă este iertare, repede, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca şi ne temem de tine. R. nu cumva duşmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului şi să fii 5 Eu nădăjduiesc în Domnul; aruncat în închisoare! 26 Adevăr îţi spun, nu sufletul meu speră în cuvântul său. vei ieşi de acolo până când nu vei fi restituit 6ab Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul ultimul ban”. mai mult decât aşteaptă străjerii Cuvântul Domnului ivirea zorilor. R. Rugăciunea credincioşilor 7 Să nădăjduiască Israel în Domnul, Dumnezeu este izvor de viaţă şi de bucurie căci la Domnul este îndurare şi belşug pentru păcătoşii care se căiesc. De aceea, lui de mântuire. să-i adresăm rugăciunile noastre, rugăciuni care 8 El îl va mântui pe Israel de toate exprimă dorinţa de reconciliere a Bisericii şi fărădelegile lui. R. a lumii. Să ne rugăm împreună, spunând: 1 2

R.: Doamne, dă-ne spiritul iertării! ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ez 18,31ac – Pentru ca Biserica sfântă, care proclamă „Aruncaţi de la voi toate răutăţile voastre, vestea cea bună a reconcilierii, să evite cu spune Domnul, şi înnoiţi-vă inima şi duhul!” umilinţă atitudinile şi cuvintele care pot scandaliza germenii credinţei omului, să ne rugăm: R. EVANGHELIA Du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău. – Pentru ca toţi conducătorii popoarelor să Citire din Evanghelia Domnului nostru fie convinşi că nu există civilizaţie adevărată Isus Cristos după sfântul Matei 5,20-26 fără a face referire la Dumnezeu, să ne ruÎn acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, găm: R. zicând: „Vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a – Pentru ca trăirea iertării, în familie sau în fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. societate, să descopere fascinaţia şi puterea 21 Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: «Să iubirii lui Dumnezeu care iartă şi înţelege totul, nu ucizi!» Dacă cineva comite o crimă va fi să ne rugăm: R. condamnat la judecată. 22 Dar eu vă spun că – Pentru ca toţi cei care abandonează calea oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat violenţei şi se căiesc să experimenteze în ierla judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său tarea creştină posibilitatea unei vieţi noi, să «prostule!», va fi condamnat de Sinedriu. ne rugăm: R. De la rãsãrit pânã la apus * 6 martie 2020

– Pentru ca totdeauna convertirea inimii, la care suntem invitaţi în timpul Postului Mare, să transforme cuvintele şi faptele noastre, să ne rugăm: R. R.: Doamne, dă-ne spiritul iertării! – Pentru ca să primim înapoi persoanele pe care le-am exclus pentru totdeauna din viaţa noastră, să ne rugăm: R. Dumnezeule, nu există lucru care să-ţi fie mai plăcut decât viaţa, demnitatea şi onoarea omului. Tu ierţi cu bunăvoinţă pe cel care se căieşte şi-l faci să trăiască din nou. Dă-ne tuturor harul de a ne iubi şi de a rămâne uniţi cu tine, în păzirea cuvântului tău. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor Ez 33,11 Primeşte cu bunătate, Doamne, această jertfă „Viu sunt eu”, zice Domnul; „nu vreau moartea prin care, în puterea îndurării tale, ai voit să păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu”. te împaci cu noi şi să ne redai mântuirea. Prin Cristos, Domnul nostru. După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ca taina pe care ne-ai Prefaţa lăsat-o ca hrană sfântă să ne reînnoiască şi, Prefaţa I pentru Postul Mare purificându-ne de aluatul cel vechi, să ne facă Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi părtaşi de misterul mântuirii. Prin Cristos, mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 6 martie 2020

M editeazã Lecturile de astăzi readuc în atenția noastră tema convertirii. Câtă vreme suntem pelerini pe acest pământ, ni se oferă șansa la o schimbare radicală a vieții. Câtă vreme suntem încă pe cale, ne putem pune de acord și cu „adversarul” nostru. Profetul Ezechiel ne arată în prima lectură de astăzi că acest „adversar” este cel de lângă noi, cu care nu suntem întotdeauna de acord. În ceea ce privește nevoia de convertire, mereu suntem ispitiți să credem că este inutil să ne schimbăm, întrucât acest lucru ar fi imposibil. În schimb, prin intermediul profetului Ezechiel, Dumnezeu proclamă că schimbarea este posibilă, că el însuși ne determină în această direcție și că, în loc să ne pregătească o pedeapsă, el vrea să ne recompenseze cu viața cea adevărată (cf. Ez 18,23). Marea dorință a lui Dumnezeu este aceea de a ne vedea schimbați, transformați și cu adevărat sfinți. Desigur, această schimbare sau convertire presupune un anumit efort, însă Dumnezeu promite că cel păcătos nu va fi nimicit, dacă se convertește. Privind lucrurile din aceeași perspectivă, trebuie să ne însușim atitudinea de încredere

G ândul

zilei

„Pune-te de acord cu duşmanul tău repede, cât timp mai eşti cu el pe drum”. (Mt 5,25) Îţi mulţumesc, Isuse, pentru fiecare cuvânt al tău, care ne oferă iubirea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Tu vrei să fie comuniune şi armonie între oameni, şi de aceea ne înveţi să fim umili şi supuşi, să trăim în pace între noi. Vino, Duhule Sfinte, tu ne poţi ajuta!

în posibilitatea celuilalt de a se schimba, de a se converti, pentru că fiecare poate realiza lucruri deosebite în viața proprie. În același fel proceda și Isus față de cei păcătoși, care, apropiindu-se de el, înțelegeau că se pot schimba, că Isus este gata să-i ajute și să-i transforme pe deplin. Și astfel, posibilitatea pe care în special mai-marii poporului nu voiau s-o vadă devenea realitate: aceștia deveneau păcătoși convertiți, iar dreptatea lor o depășea pe cea a cărturarilor și a fariseilor (cf. Mt 5,20). De altfel, aceasta este condiția fără de care mântuirea nu este posibilă. Textul Evangheliei rămâne cu adevărat dificil pentru cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu. Isus ne avertizează că nu simpla respectare a legilor ne face drepți în fața lui Dumnezeu. Dreptatea se împlinește cu adevărat în libertatea și voința de a iubi așa cum suntem iubiți. Isus ne-a dus dincolo de legi, le-a rezumat în unica poruncă a iubirii. Aceasta este noua dreptate la care suntem chemați. Ea se numește reconciliere, deschidere spre iertare, bunăvoință profundă chiar și față de dușmani, gratuitate care merge dincolo de merite, care nu ține cont de răul primit, ci ia în considerare numai acea iubire gratuită al cărei subiect sunt și pe care o primesc încontinuu. Doar astfel fiecare ofrandă devine plăcută lui Dumnezeu, cel care ne va deschide poarta împărăției cerurilor. Isus invită mereu la convertire, pentru că fiecare om este un templu al Duhului Sfânt și al iubirii lui Dumnezeu Tatăl. El îi cheamă pe cei păcătoși, dar și pe noi deopotrivă, pentru a face parte din împărăția sa, care este o împărăție a dreptății, a iubirii, a păcii și a iertării. Să-i cerem lui Dumnezeu darul speranței și al încrederii în convertirea noastră și a celorlalți, pentru ca toți să ne convingem că putem deveni mai buni și mai sfinți prin harul său. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 6 martie 2020

7 martie

S ÂMBÃTÃ

Sâmbãtã din sãptãmâna 1 din Post Ss. Perpetua ºi Felicitas, m. * Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Vei fi un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tãu. n Fericit este omul care umblã în legea Domnului. n Fiþi desãvârºiþi, precum Tatãl vostru ceresc este desãvârºit!

Dt 26,16-19 Ps 118 Mt 5,43-48

violet I, R.

Desigur, cea mai mare parte a oamenilor ºi a instituþiilor sunt de acord cu marea lege promulgatã în vechime pe muntele Sinai: „Sã nu ucizi, sã nu furi...”. Dar astãzi Dumnezeu merge mai departe. Se tinde spre ceea ce este mai intim ºi profund în fiinþa umanã, ºi chiar spre acea violenþã interioarã care explodeazã adesea. Oare duºmãnia, mânia împotriva fratelui nu sunt cele care învenineazã totul?

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare:

mărturisit că vei fi poporul lui, partea lui, după Cf. Ps 18,8 cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Legea Domnului este desăvârşită, înviorează lui 19 şi te va pune mai presus de toate popoasufletul; mărturia Domnului este adevărată, rele pe care le-a făcut, în glorie, renume şi îi face înţelepţi pe cei mici. strălucire. Vei fi un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău, după cum ţi-a spus”. Rugăciunea zilei Cuvântul Domnului Părinte veşnic, întoarce spre tine inimile noastre, pentru ca noi, căutând întotdeauna singurul PSALMUL RESPONSORIAL lucru necesar şi săvârşind fapte de adevărată Ps 118(119),1-2.4-5.7-8 (R.: cf. 1) iubire faţă de aproapele, să-ţi slujim numai R.: Fericit este omul ţie. Prin Domnul nostru Isus Cristos. care umblă în legea Domnului. 1 Fericiţi sunt cei neprihăniţi pe cale, LECTURA I care umblă în legea Domnului. 2 Vei fi un popor sfânt pentru Domnul DumFericiţi sunt cei care păzesc mărturiile lui nezeul tău. şi-l caută din toată inima. R. Citire din cartea Deuteronomului 26,16-19 În zilele acelea, Moise a vorbit către popor, 4 Tu ai dat orânduirile tale, zicând: „Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi ca să fie păzite cu grijă. 5 porunceşte să împlineşti hotărârile şi judecăO, de ar fi căile mele statornice ţile acestea. Să le păzeşti şi să le împlineşti din în a păzi hotărârile tale! R. 17 toată inima ta şi din tot sufletul tău! Astăzi, tu i-ai mărturisit Domnului că el va fi Dum- 7 Te voi lăuda cu inimă cinstită, învăţând judecăţile tale drepte. nezeul tău, că vei umbla pe căile lui, că vei 8 Vreau să păstrez hotărârile tale, păzi hotărârile, poruncile şi judecăţile lui, 18 nu mă lăsa în părăsire! R. ascultând de glasul lui. Astăzi, Domnul ţi-a 30

De la rãsãrit pânã la apus * 7 martie 2020

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 6,2b Iată, acum este momentul potrivit, iată, acum este ziua mântuirii!

– Pentru ca mesajul lui Isus despre iubirea duşmanilor să favorizeze căutarea de noi raporturi de dreptate şi pace în societăţile dezbinate de război şi interese, să ne rugăm: R. – Pentru ca lumea suferindă, care invocă iubirea şi solidaritatea noastră, să afle în comunitatea noastră loc de speranţă şi de viaţă, să ne rugăm: R. – Pentru ca grupurile comunităţilor din Biserică să trăiască şi să promoveze slujirea gratuită ca răspuns la chemarea lui Cristos, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, cei prezenţi la această sfântă Liturghie, să oferim iubire şi pace tuturor celor care ne sunt alături, să ne rugăm: R. – Pentru ca răposaţii noştri să fie răsplătiţi cu viaţa veşnică pentru adevărul pe care l-au mărturisit în faţa oamenilor, să ne rugăm: R. Dumnezeule, noi suntem poporul tău. Ajută-ne să te imităm prin darul iubirii, pentru ca fiecare frate al nostru, chiar şi duşmanul, să devină special pentru noi. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

EVANGHELIA Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit! Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,43-48 În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Aţi auzit că s-a spus: «Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău!» 44 Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, 45 ca să deveniţi fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi! 46 Căci, dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Oare nu fac acelaşi lucru şi vameşii? 47 Şi dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare nu fac acelaşi lucru şi păgânii? 48 Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit!” Cuvântul Domnului Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, ca aceste taine să ne învrednicească a primi tămăduirea pe care ne-o aduc. Rugăciunea credincioşilor Domnul ne-a ales ca popor al său, dăruindu-ne Prin Cristos, Domnul nostru. legea desăvârşită a iubirii, ca să devenim asemenea lui. Acum ne vine în întâmpinare şi ne Prefaţa ascultă umila noastră rugăciune. De aceea, Prefaţa a II-a pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi să spunem: mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri R.: Doamne, ajută-ne să iubim! pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte – Pentru ca Sfântul Părinte, episcopii şi pre- sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu, spre oţii, care, asemenea lui Moise, au misiunea mântuirea fiilor tăi, ai orânduit un timp deode a face cunoscută legea iubirii creştine, să sebit, în care să-şi redobândească curăţia inimii; fie primii care să o practice cu umilinţa şi şi înlăturând din suflet pornirile dezordonate, curajul adevăraţilor păstori ai turmei, să ne în aşa fel să se ocupe de cele trecătoare, încât să râvnească pururi bunurile vieţii veşnice. rugăm: R. De la rãsãrit pânã la apus * 7 martie 2020

De aceea, împreună cu toţi sfinţii şi îngerii, După Împărtăşanie Însoţeşte-i mereu, Doamne, cu bunăvoinţa ta te lăudăm, zicând fără încetare. pe cei pe care îi hrăneşti cu taina dumnezeiască şi, de vreme ce i-ai luminat cu învăţăturile Ant. la Împărtăşanie: Mt 5,48 cereşti, dăruieşte-le neîncetat mângâierea adu„Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc cătoare de mântuire. Prin Cristos, Domnul nostru. este desăvârşit”, spune Domnul.

De la rãsãrit pânã la apus * 7 martie 2020

M editeazã Isus ne conduce pe toți la apogeul iubirii, acolo unde, pe plan uman, chiar și dușmanul își schimbă numele și devine frate, întrucât Dumnezeu nu are dușmani, ci doar fii preaiubiți. Nicio lege nu va putea să ne conducă aici, dacă nu există libertatea interioară a unei inimi care face loc Duhului iubirii lui Dumnezeu, care îi îmbrățișează pe toți, în mod necondiționat, indiferent dacă sunt buni sau răi. De altfel, cine poate spune că este bun în totalitate? În mod constant experimentăm gratuitatea și iertarea. Prea des considerăm ploaia și lumina soarelui ca fiind normale, iar acestea se revarsă asupra pământului fără niciun merit din partea noastră, ca tot atâtea alte daruri din partea lui Dumnezeu. Așadar, compasiunea trebuie să se impună în orice situație, milostivirea trebuie să se manifeste în orice lipsă. Aceasta este cu adevărat diferența care arată, în practică, în modul de a acționa al oricărui creștin, adevăratul chip al lui Dumnezeu. În evanghelia de astăzi, Isus ne amintește că iubirea adevărată este gratuită; este o iubire care nu vrea nimic în schimb. „Dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți?” (Mt 5,46).

G ândul

zilei

„Astăzi, tu i-ai mărturisit Domnului că el va fi Dumnezeul tău”. (Dt 26,17) Ce-mi poate cere Isus, ca să conştientizez că Dumnezeu e Dumnezeul meu? Primul lucru care îmi vine în minte este să sfinţesc mâine ziua Domnului, duminica. Voi celebra Învierea lui, voi participa la sfânta Liturghie, voi fi împreună cu ai mei în fraternitate, iar după-amiază voi participa, cu credincioşii din parohie, la o altă întâlnire de rugăciune pentru a lăuda numele lui. Îi voi oferi astfel Tatălui său posibilitatea de a-mi călăuzi viaţa, pentru a mă putea bucura de iubirea lui.

Dacă nu ar fi gratuită, nu ar putea fi considerată iubire, așa cum ne învață sfântul apostol Paul: „Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă… Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ține cont de răul primit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată” (1Cor 12,4-8). În acest sens, sfinții martiri ne sunt maeștri. În momentul morții, acești martori ai credinței nu au cerut niciodată dreptatea, ci adesea au cerut iertarea și harul pentru persecutorii lor, imitându-l pe însuși Isus Cristos, care în pătimirea sa a spus: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac”. „Și dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Oare nu fac același lucru și păgânii?” (Mt 5,47). În Evanghelie, salutul este shalom, adică o urare de pace. Și totuși, cât de greu poate fi un salut! Uneori ar fi suficient și un simplu zâmbet pentru a-l face pe cel de lângă noi să se simtă „primit” sau să fie „în pace”. Cu toate acestea, câte persoane căsătorite au eliminat salutul din viața lor! Câți oameni devin incapabili să primească pacea! Câți frați nu vorbesc între ei! Câți prieteni au devenit dușmani! În aceste cazuri, devine și mai puternică invitația lui Isus de a depăși dezbinările și contrastele, de a elimina cuvântul „dușman” și de a-i trata pe toți ca frați. De fapt, Isus ne cere să fim desăvârșiți, așa cum Tatăl nostru ceresc este desăvârșit. Ne cere să fim plini de milostivire, adică să învățăm arta de a-i primi și de a-i ierta pe ceilalți. Suntem cu adevărat copii ai lui Dumnezeu și avem în noi puterea de a fi desăvârșiți, așa cum el este desăvârșit, începând de la faptele de sfințenie ale vieții de fiecare zi. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 7 martie 2020

8 martie

D UMINICÃ

† DUMINICA a 2-a din Post Sf. Ioan al lui Dumnezeu, cãlug. Liturghie proprie, Credo, prefaþã proprie

Gen 12,1-4a Ps 32 2Tim 1,8b-10 Mt 17,1-9

Chemarea lui Abraham, pãrintele poporului lui Dumnezeu. n Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã, precum ºi noi am sperat în tine! n Dumnezeu ne-a mântuit ºi ne-a chemat cu o chemare sfântã. n Faþa lui strãlucea ca soarele. Colectã pentru Caritas.

violet II

Istoria adevãratã a început când Dumnezeu l-a chemat pe Abraham ºi el, ascultându-i cuvântul, a plecat. Este un cuvânt creator care cere ascultarea credinþei, care este o promisiune care deschide orizonturile speranþei: „În tine vor fi binecuvântate toate popoarele pãmântului”. Abraham ascultã ºi pleacã. Începe aventura credinþei, o credinþã care este risc deoarece cere o rupere radicalã. Creºtinii sunt chemaþi printr-o vocaþie sfântã sã-l urmeze pe Cristos în drumul ascultãrii de Dumnezeu. Cristos îi face asemenea lui pe cei botezaþi ºi-i uneºte cu destinul sãu de suferinþã ºi de slavã pe cei care ascultã cu credinþã cuvântul sãu. Lepãdarea de certitudinile ºi siguranþele proprii nu-i niciodatã totul. Din þara lãsatã rãmân mereu amintirile ºi regretele. Apostolii chemaþi sã-l urmeze pe Cristos rãmân nedumeriþi: cine este acela pe care l-au ascultat ºi pentru care au lãsat toate? Isus cere apostolilor sã contemple sfârºitul pe care-l aºteaptã. Astfel ei pot înþelege cã slujitorul ce suferã ºi e refuzat este Fiul Omului descris de Daniel. Cu anticiparea gloriei sale, credinþa lor este întãritã.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare:

Voi face din tine un neam mare, te voi binecuvânta şi voi face mare numele tău; şi vei fi o binecuvântare. 3 Îi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta, iar pe cei care te vor blestema îi voi blestema. Şi prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului”. 4a Abram a plecat, după cum i-a spus Domnul. Cuvântul Domnului 2

Cf. Ps 26,8-9 Ţie îţi spune inima mea: Am căutat faţa ta! Faţa ta, Doamne, o caut. Nu-ţi întoarce faţa de la mine!

Rugăciunea zilei Dumnezeule, care ne-ai poruncit să ascultăm de Fiul tău iubit, întăreşte inimile noastre cu hrana cuvântului tău, ca, purificându-ne pri- PSALMUL RESPONSORIAL virea lăuntrică, să ne putem bucura de vederea Ps 32(33),4-5.18-19.20 şi 22 (R.: 22) gloriei tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos. R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, precum şi noi am sperat în tine! LECTURA I Chemarea lui Abraham, părintele poporului 4 Drept este Cuvântul Domnului şi toate lucrările sale sunt vrednice lui Dumnezeu. de crezare. Citire din cartea Genezei 12,1-4a 5 El iubeşte dreptatea şi judecata; În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Abram: pământul este plin de bunătatea „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa Domnului. R. tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta! 34

De la rãsãrit pânã la apus * 8 martie 2020

Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi spre cei care se tem de el, spre cei care nădăjduiesc în mila lui, ca să scape de la moarte sufletul lor şi să-i hrănească în timp de foamete! R. Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul; pentru că el este scutul şi apărătorul nostru. Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, precum şi noi am sperat în tine! R.

LECTURA A II-A Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă. Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 1,8b-10 Preaiubitule, suferă împreună cu mine pentru evanghelie după puterea lui Dumnezeu, 9 cel care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci pentru planul său şi pentru harul pe care ni l-a dat în Cristos Isus mai înainte de începutul veacurilor, 10 dar care acum a fost descoperit prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Cristos, care a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. Cuvântul Domnului ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 17,5cd Glasul Tatălui din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!” EVANGHELIA Faţa lui strălucea ca soarele. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,1-9 În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt 2 şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au

devenit albe ca lumina. 3 Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus! 4 Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. 5 Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!” 6 Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte mult. 7 Dar, venind Isus, şi atingându-i, le-a zis: „Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!” 8 Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur. 9 Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi!” Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Adunaţi în jurul altarului, avem siguranţa că Tatăl ceresc ne iubeşte şi ne ajută în planul mântuirii veşnice. Această siguranţă ne dă curajul de a-i prezenta în rugăciune dorinţele inimii noastre. Să ne rugăm şi să spunem: R.: Dumnezeule, speranţa noastră, ascultă-ne! – Pentru ca în momentele dificile creştinii să privească la Cristos schimbat la faţă şi să creadă cu tărie în paternitatea providenţială a lui Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care conduc popoarele şi soarta naţiunilor ei să aibă mereu gânduri şi planuri de pace şi să folosească resursele pământului în folosul acelora care au mai multă nevoie de ele, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care nu reuşesc să dea un sens vieţii şi morţii să redescopere în Cristos, învingătorul morţii, raţiunea de a se întoarce la speranţa vieţii, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 8 martie 2020

– Pentru ca acele persoane care sunt supuse la încercări dure în trup şi suflet să nu-şi piardă niciodată speranţa, ci toţi să găsească în iubirea lui Dumnezeu puterea de a depăşi încercările, să ne rugăm: R. R.: Dumnezeule, speranţa noastră, ascultă-ne! – Pentru ca noi, cei adunaţi în jurul altarului, să participăm la viaţa comunităţii noastre de credinţă, reînnoindu-ne în mentalitatea şi activitatea noastră, să ne rugăm: R. – Pentru ca împărtăşirea din aceeaşi pâine euharistică să mărească în comunitatea noastră credinţa şi să facă să strălucească în noi iubirea, să ne rugăm: R. Dumnezeule, Părintele nostru, noi credem în planul tău de mântuire pe care ni l-ai încredinţat prin Fiul tău, Isus. Dă-ne putere pentru a colabora cu tine dincolo de orice dubiu şi criză, săvârşind totdeauna ceea ce este bine printre fraţii noştri. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

celebrarea sărbătorilor pascale. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa pentru Duminica a II-a din Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. El, după ce le-a prezis ucenicilor propria sa moarte, le-a descoperit pe muntele cel sfânt strălucirea sa dumnezeiască, arătându-le astfel, din lege şi profeţi, că numai prin suferinţă avea să ajungă la biruinţa învierii. De aceea, împreună cu puterile cereşti, preamărim şi noi pe pământ maiestatea ta, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Mt 17,5 „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; de el să ascultaţi”.

După Împărtăşanie Asupra darurilor După ce am luat parte, Doamne, la tainele măTe rugăm, Doamne, ca această jertfă să ne ririi tale, voim să-ţi aducem mulţumire, pentru spele de păcate şi să sfinţească trupurile şi că, încă de pe pământ, ne faci părtaşi de busufletele credincioşilor tăi, pregătindu-le pentru nurile cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 8 martie 2020

M editeazã Duminicile acestui timp de post sunt ocazii de a face ca invitația la convertire să devină cât mai angajantă și concretă. De aceea, semnificația proprie fiecărei evanghelii care ne este propusă în această perioadă nu poate fi găsită decât străduindu-ne să-i înțelegem mesajul în lumina acestui timp de post. Astfel, evenimentul schimbării la față a lui Isus ne reamintește câteva adevăruri fundamentale: Isus este cu adevărat Dumnezeu, iar lucrarea pe care o împlinește este lucrarea Sfintei Treimi; prezența și lucrarea lui Isus în lume nu distrug legea veche, ci o desăvârșesc; dincolo de aparenta slăbiciune a lui Dumnezeu, Isus este acela care va învinge păcatul și moartea prin învierea sa glorioasă. Alături de aceste semnificații ale schimbării la față a lui Isus, trebuie să o adăugăm și pe cea a încurajării, pentru a nu abandona acest drum al postului. Așa cum Cristos și-a arătat slava înaintea pătimirii, pentru ca apostolii să rămână statornici în urmarea sa în momentele dificile care aveau să vină, la fel Biserica ne invită să privim chipul divin și glorios al lui Cristos pentru a nu ne descuraja în meditarea pătimirii sale. Însă a rămâne doar

G ândul

zilei

„Doamne, e bine că suntem aici!” (Mt 17,4) Astăzi este duminică, ziua Domnului; putem gusta iubirea lui, putem simţi prezenţa lui vie printre noi. El ne cheamă la sfânta Liturghie unde ni se dăruieşte, în cuvântul său, în trupul şi sângele său, în întâlnirea cu fraţii care cred în el. Îţi mulţumesc, Doamne Isuse: este frumos să fim cu tine, uniţi cu tine, asemenea celor trei apostoli pe munte, unde au văzut lumina ta.

la acest sens al evenimentului schimbării la față înseamnă a reduce postul doar la o probă căreia trebuie să-i rezistăm și nimic mai mult. Or, Postul Mare nu este o probă, ci un drum de convertire, iar scopul acestui drum nu este rezistența fizică, ci transformarea sau înfrumusețarea spirituală a chipului nostru. De aceea, cred că cea mai potrivită semnificație a evenimentului schimbării la față pe care ni-l propune evanghelia de astăzi este aceea de a recunoaște în frumusețea lui Cristos pe muntele Tabor frumusețea pe care trebuie să o aibă chipul nostru. Timpul Postului Mare trebuie să ne ajute să scoatem la lumină chipul lui Cristos din noi, chip pe care l-am primit la Botez, dar pe care adesea îl ținem ascuns sub atâtea măști, pe care lumea de astăzi le preferă. Într-o galerie de artă, vizitatorii admirau lucrarea unui renumit sculptor. Abordându-l pe artist, unul dintre vizitatori a întrebat: „Cum ați reușit să realizați o astfel de capodoperă?”. Sculptorul a răspuns: „Atunci când am început să mă gândesc la această lucrare, m-am recules și am lăsat deoparte lucrurile neînsemnate. Apoi am postit trei zile, ca să mă liniștesc. Iar după alte cinci zile, nu m-am mai gândit nici la critici, nici la eventualele laude. Astfel, tot ceea ce mă putea abate de la munca mea era acum îndepărtat. Apoi am intrat în pădure și, când am descoperit trunchiul potrivit, figura statuii era deja în el. M-am apucat de treabă și, încet-încet, forma ieșea de la sine. Concentrarea gândurilor mele loveau exact în chipul ascuns al lemnului, și astfel a luat naștere opera mea”. Timpul Postului Mare ne ajută să scoatem la lumină chipul frumos al lui Cristos ascuns în sufletele noastre. Iar pentru a redobândi acest chip strălucitor, trebuie să învățăm să privim cât mai mult spre chipul Celui răstignit. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 8 martie 2020

9 martie L UNI

Luni din sãptãmâna a 2-a din Post Ss. Francisca Romana, cãlug. *; Dominic Savio; 40 de soldaþi, m. Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Am pãcãtuit, am sãvârºit fãrãdelegi. n Nu ne rãsplãti, Doamne, dupã pãcatele noastre! n Iertaþi ºi veþi fi iertaþi.

Dan 9,4b-10 Ps 78 Lc 6,36-38

violet

II, LP Milostivirea lui Dumnezeu este ceva mai mult decât iertarea sau decât uitarea pãcatelor. Ea implicã milã ºi bunãtate faþã de cel ce a greºit ºi dorinþã de a-l reconduce la propria intimitate. Inima lui Dumnezeu nu iartã ca un judecãtor, care mãsoarã motivele pro ºi contra, ci iartã ca un tatã care îºi angajeazã existenþa pentru viitorul copiilor sãi.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 25,11-12 Mântuieşte-mă, Doamne, şi îndură-te de mine. Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă; în adunări îl voi binecuvânta pe Domnul. Rugăciunea zilei Doamne Dumnezeule, tu ne porunceşti să ne înfrânăm trupul, spre vindecarea sufletului. Dă-ne, te rugăm, putere să ne ferim de orice păcat, iar inima noastră să poată împlini poruncile iubirii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

tot poporul ţării. 7 A ta, Doamne, este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor, cum este astăzi pentru oamenii din Iuda şi pentru locuitorii Ierusalimului, pentru întregul Israel, cei de aproape şi cei de departe, în toate ţările unde i-ai alungat din cauza infidelităţii lor pe care au săvârşit-o împotriva ta. 8 Doamne, a noastră este ruşinea feţelor, a regilor noştri, a căpeteniilor noastre şi a părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva ta. 9 Dar la Domnul Dumnezeul nostru este îndurare şi iertare, căci împotriva lui ne-am revoltat. 10 Nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm în legile sale pe care le-a pus înaintea noastră prin slujitorii săi, profeţii. Cuvântul Domnului

LECTURA I Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi. Citire din cartea profetului Daniel 9,4b-10 Te rog, Doamne Dumnezeule mare şi înfricoşător, tu care păstrezi alianţa şi bunătatea faţă PSALMUL RESPONSORIAL de cei care te iubesc şi păzesc poruncile tale! Ps 78(79),8.9.11 şi 13 (R.: cf. Ps 102(103),10a) 5 Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, ne-am R.: Nu ne răsplăti, Doamne, răzvrătit, ne-am revoltat şi ne-am îndepărtat după păcatele noastre! 6 8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră de la poruncile tale şi de la judecăţile tale. Nu i-am ascultat pe slujitorii tăi, profeţii, care nelegiuirile celor de odinioară, ci au vorbit în numele tău către regii noştri, către să ne întâmpine degrabă îndurarea ta! Căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R. căpeteniile noastre, către părinţii noştri şi către 38

De la rãsãrit pânã la apus * 9 martie 2020

Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria numelui tău! De dragul numelui tău, mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele! R.

– Pentru ca mesajul Bisericii, care vorbeşte conştiinţelor oamenilor să fie primit favorabil şi să contribuie la observarea adevărului, să ne rugăm: R.

– Pentru ca omul care este ispitit să-şi construSă ajungă până la tine gemetele iască o viaţă fără Dumnezeu să se deschidă celor prinşi în război, dialogului cu Cristos şi cu ceilalţi cu toată scapă-i cu braţul tău puternic umilinţa, să ne rugăm: R. pe cei condamnaţi la moarte! R. – Pentru ca oamenii care au pierdut simţul 13 Iar noi, poporul tău şi turma păşunii tale, păcatului să recunoască posibilitatea de a se lăsa evanghelizaţi din nou, să ne rugăm: R. te vom lăuda în veci şi vom vesti lauda ta din generaţie – Pentru ca toţi copiii care se pregătesc pentru în generaţie. R. prima sfântă Spovadă în întâlnirea sacramentală cu preotul să experimenteze bucuria întâlACLAMAŢIE LA EVANGHELIE nirii cu Dumnezeu Tatăl, să ne rugăm: R. Cf. In 6,63c.68c Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu – Pentru ca noi, cei care participăm la această sfântă Liturghie, eliberaţi de orice rău, să perai cuvintele vieţii veşnice. severăm în harul divin, feriţi de orice tulburare, să ne rugăm: R. EVANGHELIA Iertaţi şi veţi fi iertaţi. – Pentru ca răposaţii de care nimeni de pe Citire din Evanghelia Domnului nostru pământ nu-şi mai aduce aminte să aibă parte Isus Cristos după sfântul Luca 6,36-38 de răsplata pregătită fericiţilor din cer, să ne În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: rugăm: R. „Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv! 37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu con- Dumnezeule, care nu evaluezi iertarea ta după damnaţi şi nu veţi fi condamnaţi, iertaţi şi veţi calculele noastre, ajută-ne să nu judecăm şi fi iertaţi; 38 daţi şi vi se va da; o măsură bună, să nu condamnăm, ci să practicăm milostivirea îndesată, scuturată şi cu vârf vi se va da în şi iertarea. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. poală, căci cu măsura cu care măsuraţi, vi se Asupra darurilor va măsura şi vouă!” Cuvântul Domnului Primeşte, Doamne, cu bunătate, rugăciunile noastre şi eliberează-i de înşelăciunile lumii pe aceia pe care i-ai învrednicit să slujească Rugăciunea credincioşilor Tatăl ceresc, în timpul sfânt al Postului Mare, tainelor cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru. îl cheamă la convertire pe poporul său, pentru a-şi recunoaşte şi mărturisi vinovăţiile. Să-l Prefaţa rugăm să privească acum la noi cu o grijă Prefaţa a III-a pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi specială, spunând: mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri R.: Doamne, iartă, vinovăţiile noastre! 11

De la rãsãrit pânã la apus * 9 martie 2020

pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu ai voit ca, prin pocăinţă, să ne exprimăm recunoştinţa faţă de tine, deoarece pocăinţa ne ajută să ne împotrivim ispitelor mândriei şi, împărţind hrana noastră cu cei lipsiţi, să urmăm şi noi exemplul dărniciei tale. De aceea, cu mulţimile de îngeri, te lăudăm, zicând într-un singur glas.

Ant. la Împărtăşanie: Lc 6,36 „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv”, spune Domnul. După Împărtăşanie Această împărtăşanie, Doamne, să ne cureţe de păcat şi să ne facă parte de bucuriile cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 9 martie 2020

M editeazã Cu un realism incredibil, profetul Daniel prezintă relația dintre Dumnezeu și poporul său. Înainte de toate, profetul recunoaște care sunt prerogativele lui Dumnezeu: mare, maiestuos, fidel, binevoitor. Însă apoi nu există nicio cenzură cu privire la răspunsul din partea omului: păcătos, rău, nelegiuit, răzvrătit, dar mai ales incapabil să-i asculte pe cei care au vorbit în numele lui Dumnezeu. Tocmai această incapacitate de a asculta stă la originea fiecărui păcat. Dumnezeu îi vorbește necontenit omului prin orice circumstanță a vieții. Fiecare moment al existenței noastre este plin de cuvântul său, însă ne îndreptăm atenția și urechea în altă parte. Preferăm să fim încântați de cântecul fermecător și înșelător al multor „sirene”, în loc să-l ascultăm pe cel care ne cunoaște mai mult și mai bine decât ne cunoaștem pe noi înșine. Adesea, chiar și astăzi ne lăsăm fermecați de vocile convingătoare ale păcatului și ale răului, care promit, dar nu își țin promisiunea. Sunt cuvinte goale care produc goliciune, cuvinte obișnuite care banalizează totul. Cu toate acestea, Dumnezeu rămâne fidel și binevoitor, este mai mare decât orice rău și biruitor asupra păcatului.

G ândul

zilei

„Nu i-am ascultat pe slujitorii tăi”. (Dan 9,6) Daniel îi cere iertare lui Dumnezeu. Recunoaşte că principalul păcat, pricina multor altor păcate, este faptul că oamenii nu i-au ascultat pe profeţi, nici nu li s-au supus, care, de fapt, vorbesc în numele lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să ne încredem în inteligenţa noastră, nu putem să ne lăsăm în voia raţionamentelor noastre, ci trebuie să ascultăm mereu: Dumnezeu se serveşte şi azi de oameni, care ne transmit cuvântul său, care ne fac să cunoaştem gândurile sale.

În comparație cu ceilalți evangheliști, sfântul Luca vorbește într-o manieră mult mai evidentă despre milostivirea fără margini a lui Dumnezeu față de oameni. Tocmai în această pagină din evanghelie sfântul Luca ne aduce „vestea cea bună”: Isus ne invită să folosim în acțiunile noastre aceeași unitate de măsură care este a Tatălui. Pentru a măsura lungimea folosim metrul, pentru capacitatea spațială ne raportăm la litru, iar pentru a calcula greutatea avem în vedere kilogramul. Dar pentru a măsura credința noastră? În acest caz, poate că cea mai bună unitate de măsură ar fi milostivirea. De câtă milostivire putem să dăm dovadă? În ebraică, termenul „milostivire” înseamnă „uter” sau „rărunchi”, adică interiorul trupului omenesc, considerat ca sediu al vitalității și al sensibilității. Așadar, milostivirea nu este o elaborare a creierului, ci reprezintă capacitatea și dorința de a da viață. Milostivirea este cu adevărat „uterul” mamei, care se comprimă pentru a da naștere unei noi vieți. Milostivirea reprezintă rărunchii care se răsucesc în fața răului și a oricărei nedreptăți. Așadar, milostivirea înseamnă a da viață întotdeauna, în ciuda a toate. Prin urmare, să nu privim niciodată o persoană ca fiind exclusă de la mântuire. Milostivirea înseamnă tocmai a oferi o nouă șansă. A ne simți separați de Dumnezeu și a ne reconcilia cu el în milostivirea sa reprezintă un mare har, care ne transformă și ne introduce într-o viață nouă, într-o viață de umilință, de înțelegere și de generozitate față de ceilalți. De altfel, condiția pentru a rămâne în milostivirea lui Dumnezeu este aceea de a ne deschide spre milostivirea față de ceilalți: „Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv! Nu judecați…; nu condamnați…; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da” (Lc 6,36-38). Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 9 martie 2020

10 martie

M ARÞI

Marþi din sãptãmâna a 2-a din Post Sf. Simpliciu, pp. Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Învãþaþi sã faceþi binele, cãutaþi judecata. n Celui care merge pe calea cea dreaptã îi voi arãta mântuirea lui Dumnezeu. n Ei spun ºi nu fac.

Is 1,10.16-20 Ps 49 Mt 23,1-12

violet II

Este greu sã întrebi mereu, fãrã sã oboseºti: „Aveþi nevoie de mine astãzi?” Sã rãmâi mereu disponibil ºi sã vorbeºti de la egal la egal de-a lungul drumului ca un frate ºi nu ca un învãþãtor care spune: „Sunt cel dintâi dintre toþi. Am fost ales pentru a vã conduce”. Este greu sã slujeºti cu iubire, deoarece în acel moment te simþi mic, slab, umil…

A scultã

ºi roagã-te

dreptate orfanului şi apăraţi-o pe văduvă! Cf. Ps 12,4-5 18 Veniţi să discutăm!”, zice Domnul. „Dacă păcatele voastre vor fi roşii ca pânza stacojie, Dă lumină ochilor mei, ca zăpada le voi albi şi, dacă vor fi roşii ca ca să nu mă cuprindă somnul morţii, purpura, vor deveni albe ca lâna. 19 Dacă veţi să nu zică vrăjmaşul meu: binevoi şi veţi asculta, veţi mânca bunătăţile „L-am biruit!” pământului. 20 Dar dacă veţi refuza şi vă veţi răzvrăti, de sabie veţi fi devoraţi, căci gura Rugăciunea zilei Te rugăm, Doamne, ocroteşte cu bunătate neîn- Domnului a vorbit”. Cuvântul Domnului treruptă Biserica ta şi, deoarece, fără tine, firea noastră muritoare se prăbuşeşte, te rugăm să îndepărtezi de la noi orice primejdie şi să ne PSALMUL RESPONSORIAL îndrepţi spre tot ceea ce duce la mântuire. Ps 49(50),8-9.16bc-17.21.23 (R.: 23b) R.: Celui care merge pe calea cea dreaptă Prin Domnul nostru Isus Cristos. îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu. 8 Nu pentru jertfele tale te dojenesc, LECTURA I pentru că arderile tale de tot sunt pururi Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi judecata. înaintea mea. Citire din cartea profetului Isaia 1,10.16-20 9 Nu voi primi viţei din casa ta, Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii din nici ţapi din turmele tale. R. Sodoma! Pleacă-ţi urechea la legea Dumne16 zeului nostru, popor al Gomorei! „Spălaţi-vă, purificaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Îndepărtaţi răul 16bc Pentru ce vorbeşti despre poruncile mele şi alianţa mea este pe buzele tale, faptelor voastre dinaintea ochilor mei! Înce17 17 de vreme ce urăşti disciplina mea taţi să faceţi răul! Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi judecata, îndreptaţi-l pe opresor, faceţi şi cuvintele mele le arunci la spate? R. Ant. la intrare:

De la rãsãrit pânã la apus * 10 martie 2020

Rugăciunea credincioşilor Iată ai făcut aceasta, iar eu să tac? Dumnezeu, singurul nostru Tată adevărat, din Îţi închipui că eu sunt ca tine? Te voi mustra şi voi pune totul sub ochii tăi. R. care-şi are originea orice paternitate pe pământ, coboară spre noi şi ne primeşte rugăciunea. 23 Să-i spunem: Cine aduce jertfă de laudă, acela mă cinsteşte; R.: Doamne, dă-ne o inimă smerită! celui care merge pe calea cea dreaptă – Pentru ca slujitorii lui Dumnezeu şi ai Biîi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu. R. sericii să prefere slujirea în loc de a fi slujiţi, arătând prin aceasta că există o singură autoACLAMAŢIE LA EVANGHELIE ritate, cea a Tatălui ceresc, şi o singură învăEz 18,31ac ţătură, cea a Fiului Isus, să ne rugăm: R. „Aruncaţi de la voi toate răutăţile voastre, spune Domnul, şi înnoiţi-vă inima şi duhul!” – Pentru ca toţi cei care au răspunderi în domeniul cultural, politic, economic şi social, să-şi îndeplinească misiunea cu umilinţă şi EVANGHELIA spirit de slujire, să ne rugăm: R. Ei spun şi nu fac. – Pentru ca părinţii şi profesorii să-şi exercite Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,1-12 cu bucurie şi iubire dificila artă a educaţiei, În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi să ne rugăm: R. discipolilor săi, spunând: „Cărturarii şi fari- – Pentru ca ţările sărace să poată recurge la seii s-au aşezat pe catedra lui Moise. 3 Faceţi ajutoarele internaţionale, fără a trebui să accepte şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi hegemonii şi exploatări, să ne rugăm: R. după faptele lor, pentru că ei spun, şi nu fac! – Pentru ca această Liturghie să elibereze 4 Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat inima noastră de orice închidere şi să ne facă şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să apţi de a-l iubi pe aproapele, să ne rugăm: R. le mişte nici cu un deget. 5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc – Pentru ca răposaţii să fie primiţi cât mai filacterele şi îşi lungesc ciucurii; 6 le plac lo- curând printre cei aleşi la învierea de apoi, curile de onoare la ospeţe şi primele locuri să ne rugăm: R. în sinagogi, 7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie Dumnezeule, care-i smereşti pe cei mândri şi-i numiţi de oameni «rabbi». 8 Dar voi să nu fiţi înalţi pe cei smeriţi, dă-ne harul de a căuta numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţă- nu afirmarea de noi înşine, ci doar ceea ce este torul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! 9 Şi nici drept înaintea ta şi slujeşte binele fraţilor. Prin «tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pă- Cristos, Domnul nostru. Amin. mânt, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! 10 Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», Asupra darurilor pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! Prin aceste taine ale împăcării, te rugăm, 11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul Doamne, să ne sfinţeşti după chipul sfinţeniei vostru! 12 Căci oricine se va înălţa va fi umilit tale, curăţându-ne de patimile pământeşti şi călăuzindu-ne spre bunurile veşnice. Prin şi oricine se va umili va fi înălţat!” Cuvântul Domnului Cristos, Domnul nostru. 21

De la rãsãrit pânã la apus * 10 martie 2020

şi glasurile noastre, ca împreună să te lăudăm cu umilinţă, spunând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Ps 9,2-3 Voi vesti toate faptele tale minunate, mă voi bucura şi voi tresălta de veselie în tine, voi preamări numele tău, Dumnezeule preaînalt! După Împărtăşanie Hrana pe care am primit-o la masa ta sfântă, Doamne, să sporească în noi trăirea creştină şi să ne dăruiască necontenit ajutorul îndurării tale. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 10 martie 2020

M editeazã Drumul pe care cuvântul lui Dumnezeu ni-l propune începe într-o manieră dură, întrucât direcția indicată este tocmai aceasta: „Ascultați cuvântul Domnului, căpetenii din Sodoma! Pleacă-ți urechea la legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!” (Is 1,10). Nu este plăcut pentru nimeni să se simtă apostrofat în felul acesta, mai ales pentru poporul ales și pentru conducătorii săi. Ceea ce Dumnezeu ne îndeamnă să facem este tocmai un drum de pocăință care, pornind de jos, chiar de la condiția de mizerie, să ne poată conduce până la regăsirea sfințeniei și a integrității. „Dacă păcatele voastre vor fi roșii ca pânza stacojie, ca zăpada le voi albi și, dacă vor fi roșii ca purpura, vor deveni albe ca lâna” (Is 1,18). Așadar, direcția inițială nu vrea să fie pregătirea unei anihilări a poporului israelit și a conducătorilor săi, ci mai degrabă vrea să fie invitația la convertire, la întoarcerea la Domnul. Însă promisiunea lui Dumnezeu este și mai frumoasă decât atât. Și asta pentru faptul că păcatele noastre sunt pete pe care noi nu putem să le ștergem și pentru că ele sunt cauza unei disperări fără limite. Deja în timpul lui Isus, un autor păgân scria: „Am comis răul, și nimeni nu va putea schimba vreodată acest

G ândul

zilei

„Oricine se va umili va fi înălţat!” (Mt 23,12) Isus ne pregăteşte să-l întâlnim. Sufletul orgolios şi înfumurat, care caută să-şi satisfacă ambiţia, să fie adulat şi cinstit de alţii, nu este gata şi nu va reuşi să-l întâlnească pe Isus, blând şi smerit cu inima. Vrei ca, la venirea lui, întâlnirea ta cu el să fie plină de bucurie? Caută să primeşti umilirile, să preferi rămânerea în anonimat, să recunoşti că ai nevoie de ajutorul lui.

lucru; nici măcar moartea nu va putea schimba faptul că eu am comis răul”. Așadar, nu dispunem de modalitatea prin care putem șterge răul pe care l-am făcut și, mai mult decât atât, dacă am fost separați de Dumnezeu prin păcatul de moarte, nu avem remediu în noi pentru a elimina abisul care s-a interpus între noi și el. Dar, în fața oricărei disperări, Dumnezeu spune: „Eu voi transforma totul, și dacă ceva este ca purpura, eu îl voi face mai alb decât zăpada”. Dumnezeu nu se mulțumește doar să acopere, așa cum face zăpada. Sub zăpadă lucrurile există încă, dar când Dumnezeu acționează asupra păcatelor noastre, el transformă totul și face din păcatele noastre o ocazie de har, un izvor al iubirii. Profetul Isaia nu afirmă că Dumnezeu va acoperi păcatele, ci că ele vor deveni albe ca zăpada. Și aceasta este minunea pe care Dumnezeu a promis-o și a împlinit-o. Desigur, este nevoie de un „detergent” deosebit pentru a face această minune, pentru a îndepărta toate petele. Creștinii sunt aceia care „și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului” (Ap 7,14), sânge pe care Isus l-a vărsat din iubire. Promisiunea lui Dumnezeu nu este zadarnică. „Dacă păcatele voastre vor fi roșii ca pânza stacojie, ca zăpada le voi albi”. Nu este o lucrare ușoară, iar el a trebuit să plătească scump împlinirea ei, și a făcut aceasta întrucât iubirea lui este mare. El ne iubește mult, iubește sfințenia și o realizează în noi, dacă suntem deschiși acțiunii sale. De aceea, ar fi necesar ca viața noastră să fie coerentă cu o viață dăruită și sacrificată, cu un drum al crucii și al morții. Există un itinerar profund de convertire de parcurs, dacă vrem ca tot ceea ce noi celebrăm să fie inserat în mod armonios în ceea ce trăim. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 10 martie 2020

11 martie

M IERCURI

Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Post Sf. Constantin, rege m. Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Veniþi sã facem planuri împotriva lui! n Mântuieºte-mã, Doamne, în îndurarea ta! n Îl vor condamna la moarte.

Ier 18,18-20 Ps 30 Mt 20,17-28

violet II

În drum spre Ierusalim, Isus vorbeºte despre cruce, dar ucenicii sãi nu înþeleg deloc. Chiar vorbesc despre primele locuri, despre locurile de cinste dupã care aspirã în împãrãþia viitoare. Domnul nu ne va întreba: „Unde ai triumfat, unde ai reuºit sã-þi arãþi puterea? ci „Pe cine ai slujit, pe cine ai strâns în braþe din iubire faþã de mine?”

A scultã

ºi roagã-te

aminte că am stat înaintea ta ca să vorbesc Cf. Ps 37,22-23 bine în favoarea lor şi să fac să se întoarcă Să nu mă părăseşti, Doamne; Dumnezeul meu, mânia ta de la ei!” Cuvântul Domnului să nu te îndepărtezi de la mine! Grăbeşte-te să mă ajuţi, Doamne, puterea mântuirii mele! PSALMUL RESPONSORIAL Ps 30(31),5-6.14.15-16 (R.: 17b) Rugăciunea zilei Desăvârşeşte pururi, Doamne, familia ta sfântă, R.: Mântuieşte-mă, Doamne, în îndurarea ta! prin împlinirea de fapte bune; mângâie-ne în 5 Fă-mă să ies din laţul pe care mi l-au întins, căci tu eşti tăria mea! această viaţă cu semnele ocrotirii tale şi că6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul, lăuzeşte-ne cu bunăvoinţă la darurile veşnice. tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule Prin Domnul nostru Isus Cristos. adevărat. R. LECTURA I 14 Când aud învinuirile multora, Veniţi să facem planuri împotriva lui! groaza mă înconjoară; Citire din cartea profetului Ieremia 18,18-20 când împreună se înţeleg între ei Duşmanii mei au zis: „Veniţi să facem planuri împotriva mea, împotriva lui Ieremia! Căci legea nu va pieri uneltesc să-mi ia sufletul. R. din lipsă de preoţi, nici sfatul, din lipsă de înţelepţi şi nici cuvântul, din lipsă de profeţi. Haideţi să-l lovim cu limba şi să nu ţinem cont 15 Dar eu mă încred în tine, Doamne, şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu, de niciunul dintre cuvintele sale!” 19 Ţine cont 16 soarta mea este în mâinile tale!” de mine, Doamne, şi ascultă glasul cauzei mele! 20 Oare se răsplăteşte binele cu rău? Ei au Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei săpat o groapă pentru sufletul meu. Adu-ţi şi de cei care mă urmăresc! R. Ant. la intrare:

De la rãsãrit pânã la apus * 11 martie 2020

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd „Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii”. EVANGHELIA Îl vor condamna la moarte. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,17-28 În acel timp, urcând Isus spre Ierusalim, i-a luat deoparte pe cei doisprezece discipoli şi le-a spus pe drum: 18 „Iată, noi urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâinile arhiereilor şi ale cărturarilor, îl vor condamna la moarte, 19 îl vor da pe mâinile păgânilor ca să fie batjocorit, biciuit şi răstignit, dar în a treia zi va învia!” 20 Atunci, s-a apropiat de el mama fiilor lui Zebedeu cu fiii ei, s-a prosternat înaintea lui ca să-i ceară ceva. 21 El i-a zis: „Ce vrei?” I-a spus: „Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi unul la stânga ta, în împărăţia ta!” 22 Atunci Isus, răspunzând, a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care am să-l beau eu?” I-au spus: „Putem”. 23 El le-a zis: „Potirul meu îl veţi bea, însă a sta la dreapta şi la stânga mea nu ţine de mine să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit de Tatăl meu”. 24 Când au auzit ceilalţi zece, au fost cuprinşi de indignare faţă de cei doi fraţi. 25 Dar Isus, chemându-i, le-a zis: „Ştiţi că cei care conduc neamurile le domină şi cei mari îşi fac simţită puterea asupra lor. 26 Între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru 27 şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru 28 aşa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi!” Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioşilor Cuvântul ascultat dezvăluie uneltirile violenţei împotriva celor săraci şi nevinovaţi şi prevesteşte evenimentele liturgiei pascale. Gândindu-ne la crucea lui Cristos, pomul vieţii, să-i adresăm lui Dumnezeu rugăciunea noastră: R.: Eliberează, Doamne, viaţa noastră! – Pentru ca toată cultura vieţii, care creşte împreună cu civilizaţia iubirii, să devină fundament de educaţie pentru fiecare om, în familie şi în societate, să ne rugăm: R. – Pentru ca evanghelia vieţii, anunţată de Biserică, să deschidă conştiinţele oamenilor la speranţă şi bucurie, eliberându-ne de egoism şi frică, să ne rugăm: R. – Pentru ca solidaritatea dintre naţiuni să se întărească tot mai mult, astfel încât să se ajungă la dimensiunile fraternităţii universale, să ne rugăm: R. – Pentru ca tinerii, pe care Biserica nu încetează să-i iubească şi să-i responsabilizeze, să-şi planifice viitorul privind la Cristos, plinătatea vieţii, să ne rugăm: R. – Pentru ca persoanele care refuză viaţa să devină conştiente că Mântuitorul ne-a chemat la viaţă, nu la moarte, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, care celebrăm aici jertfa lui Cristos care-şi dăruieşte viaţa, să oferim colaborarea noastră deplină instituţiilor care apără şi promovează viaţa, să ne rugăm: R. Dumnezeule, tu ai învins violenţa morţii prin învierea Fiului tău, Isus. Eliberează viaţa de ameninţările şi violenţa care o asupresc şi dăruieşte-ne harul de a deveni slujitori unii altora, după exemplul lui Cristos, care vieţuieşte şi domneşte în toţi vecii vecilor. Amin.

De la rãsãrit pânã la apus * 11 martie 2020

Asupra darurilor Priveşte cu bunătate, Doamne, la jertfa pe care ţi-o oferim şi, prin acest schimb minunat, dezleagă lanţurile păcatelor noastre. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa I pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Tu, în marea ta bunătate, le dăruieşti credincioşilor tăi harul, ca, în fiecare an, cu suflete curăţate de păcat, să aştepte plini de bucurie tainele sfinte ale învierii, pentru ca, stăruind cu mai multă râvnă în rugăciune şi arătând mai multă dragoste faţă de aproapele, prin trăirea de fiecare zi a

credinţei care le-a dat o viaţă nouă, să primească cu prisosinţă harul pe care tu îl reverşi asupra fiilor tăi. De aceea, cu îngerii şi arhanghelii, cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate corurile oştirii cereşti, cântăm imnul măririi tale, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Mt 20,28 „Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa, ca răscumpărare pentru cei mulţi”, spune Domnul. După Împărtăşanie Doamne, Dumnezeul nostru, te rugăm, ca această taină, care, din voinţa ta, este pentru noi chezăşie de nemurire, să ne deschidă porţile mântuirii veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 11 martie 2020

M editeazã Aflat în pericol, profetul Ieremia l-a invocat pe Dumnezeu și nu a rămas dezamăgit: „Ține cont de mine, Doamne, și ascultă glasul cauzei mele! Oare se răsplătește binele cu rău? Ei au săpat o groapă pentru sufletul meu. Adu-ți aminte că am stat înaintea ta ca să vorbesc bine în favoarea lor și să fac să se întoarcă mânia ta de la ei!” (Ier 18,19-20). De câte ori nu experimentăm și noi atâtea trădări, iar în situații de pericol, suntem copleșiți de frică! Isus ne-a învățat să ne abandonăm în mâinile Tatălui ceresc; el este fidel și drept, cunoaște timpul și modul în care să intervină. Adesea ne încăpățânăm să ne facem singuri dreptate, să dorim cu orice preț să fim înțeleși în supozițiile noastre umane. Dar cum poate Dumnezeu Tatăl să intervină în viața noastră, dacă nu avem capacitatea să ne abandonăm lui? Este acea abandonare care înseamnă a-i lăsa lui cuvântul, iar noi să tăcem; acea abandonare care ne permite să experimentăm caracterul nostru limitat și să redescoperim că adevărata bucurie vine din slujirea fraților noștri; acea abandonare care a condus alegerile, mesajul și drumul lui Isus.

G ândul

zilei

„Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească” (Mt 20,28) Viaţa lui Isus este în întregime dar. Şi viaţa mea unită cu el este un dar. Este un dar pe care l-am primit, un dar pe care Tatăl îl oferă celorlalţi fii ai săi. De aceea, mă bucur să slujesc, să fiu atent la necesităţile persoanelor care trăiesc alături de mine sau pe care le întâlnesc, şi mă ofer să slujesc cu simplitate, fără să mă fac observat.

În evanghelie, Isus opune exercitarea dominatoare a autorității conducătorilor lumii unei slujiri umile care trebuie să caracterizeze măreția și primatul Bisericii. Aceste valori nu sunt negate, ci înțelese într-o manieră diversă în cadrul relațiilor care sunt în vigoare în comunitatea reprezentată de cei doisprezece apostoli. Să nu pierdem din vedere faptul că Isus, fără a recurge la o analogie, afirmă o antiteză clară: „Între voi să nu fie așa”. Conducătorii lumii tiranizează, făcând apăsătoare puterea lor. În schimb, conducătorii comunității sunt chemați să fie slujitori umili și necondiționați. Ierarhia și autoritatea sunt admise în Biserică, dar sunt golite de caracterul de dominare și de stăpânire care, în general, le este inerent. Așadar, ideea este clară: nu a domina, ci a sluji. În plus, nu totul se reduce la un simplu îndemn verbal sau moralizator, deoarece Isus se oferă pe sine însuși ca exemplu pentru ucenicii săi. El este Fiul Omului care a venit în lume nu pentru a fi slujit, ci pentru a oferi slujirea vieții sale spre mântuirea tuturor oamenilor. Isus se prezintă ca Fiu al Omului care se pune pe sine însuși în slujba omenirii, oferindu-și viața pentru eliberarea din robia păcatului. Învățătura lui Isus dobândește o însemnătate deosebită în cadrul Bisericii primare. Comunitatea căreia i se adresează evanghelistul Matei cunoștea, desigur, exprimări de autoritarism orgolios din partea conducătorilor care trădaseră exemplul Învățătorului. Isus spune: „Dar voi să nu fiți numiți «rabbí», pentru că unul este învățătorul vostru, iar voi toți sunteți frați! Și nici «tată» să nu spuneți nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc!” (Mt 23,8-9). Așadar, textul oferă o paradigmă constantă pentru ca, în comunitatea creștină, autoritatea să fie o slujire umilă a fraților după exemplul lui Isus. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 11 martie 2020

12 martie

Joi din sãptãmâna a 2-a din Post Ss. Inocenþiu I, pp.; Alois Orione, pr.; Maximilian, m.

Ier 17,5-10 Ps 1 Lc 16,19-31

Blestemat este bãrbatul care-ºi pune încrederea în om; binecuvântat este bãrbatul care se încrede în Domnul! n Fericit este bãrbatul care ºi-a pus încrederea în Domnul. n Ai primit cele bune în timpul vieþii tale, dupã cum Lazãr, cele rele! Acum însã el este aici mângâiat, tu însã suferi.

J OI

Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV)

violet II

Bogatul din parabolã nu-l „vedea” pe sãracul Lazãr. Orbire teribilã. Evident, parabola este ºi astãzi de mare actualitate. Ar fi o tragedie dacã nici noi nu am vedea atâtea milioane de Lazãri care ne sunt prezentaþi de televiziune, de paginile ziarelor sau, pur ºi simplu, vin la uºa casei.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 138,23-24 Priveşte-mă cu luare-aminte, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi gândurile; vezi dacă nu merg pe o cale greşită şi condu-mă pe calea veşniciei. Rugăciunea zilei Dumnezeule, tu iubeşti nevinovăţia şi o redai păcătoşilor care se căiesc. Îndreaptă spre tine inimile slujitorilor tăi şi reînnoieşte-le râvna în Duhul Sfânt, ca să fie statornici în credinţă şi bogaţi în fapte bune. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea în om; binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul! Citire din cartea profetului Ieremia 17,5-10 Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea în om şi-şi pune tăria într-un muritor şi inima lui se îndepărtează de Domnul. 6 El este ca un ienupăr în Arabah, nu vede când vine binele. Stă într-un 50

loc uscat din pustiu, în pământ sărac şi de nelocuit. 7 Binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul şi Domnul este cauza încrederii sale. 8 El este ca pomul plantat lângă apă, care-şi întinde rădăcinile pe mal; nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui sunt verzi, în anul secetos nu se îngrijorează şi nu încetează să facă fructe. 9 Mai înşelătoare decât toate este inima şi de nevindecat: cine poate s-o cunoască? 10 Eu, Domnul, cercetez inima şi observ rărunchii, ca să dau fiecăruia după căile sale, după rodul faptelor sale”. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: Ps 39(40),5a) R.: Fericit este bărbatul care şi-a pus încrederea în Domnul. 1 Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiţi, nu zăboveşte pe calea păcătoşilor şi nu se aşază în adunarea celor care batjocoresc, 2 dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

De la rãsãrit pânã la apus * 12 martie 2020

El este ca pomul sădit pe malul apei, care dă rod la timpul potrivit; frunzele lui nu se veştejesc şi are succes în tot ceea ce face. R.

Nu tot aşa este cu cei nelegiuiţi, nu tot aşa; ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi, iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 8,15 Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare.

în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată şi nici de acolo la noi». 27 El a zis: «Atunci te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!» 29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!» 30 El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”. Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioşilor Parabola evanghelică pe care am ascultat-o EVANGHELIA Ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după descoperă greşeala tragică a aceluia care se cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici încrede numai în sine şi în bunurile sale. Domnului, care scrutează inima şi o converteşte mângâiat, tu însă suferi. prin cuvântul său, să-i adresăm rugăciunea Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,19-31 noastră, spunând: În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un R.: Întoarce, Doamne, inimile noastre om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăspre iubire! suri fine şi se bucura în fiecare zi cu mare fast; 20 la poarta lui zăcea un sărac, al cărui nume – Pentru ca Biserica să nu înceteze să denunţe era Lazăr, plin de bube: 21 el ar fi dorit să se păcatul personal şi social al egoismului şi să sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. propună idealul evanghelic al fraternităţii şi Ba mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele. al solidarităţii, să ne rugăm: R. 22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul – Pentru ca nimeni să nu uite de nenorocirea lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngrocare planează asupra omului care se încrede pat. 23 Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat în sine însuşi şi-şi închide inima proprie faţă ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în de persoanele fără apărare şi abandonate, să sânul lui 24 şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, ne rugăm: R. îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi ră- – Pentru ca meditarea zilnică a evangheliei corească limba, căci mă chinui cumplit în să alimenteze aspiraţia creştinilor spre iubire flăcările acestea!» 25 Însă Abraham i-a spus: şi dreptate printr-o angajare morală coerentă, «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune să ne rugăm: R. De la rãsãrit pânã la apus * 12 martie 2020

– Pentru ca exemplul lui Isus, care frânge pâinea pentru toţi, să fie imitat nu numai la această sfântă Liturghie, ci şi în viaţa zilnică, să ne rugăm: R. – Pentru ca persoanele bogate care-şi risipesc averile pe lucruri inutile să se transforme în persoane generoase faţă de cei săraci, să ne rugăm: R. – Pentru ca Euharistia pe care o celebrăm uniţi în credinţă să devină putere de reconciliere în familie şi la locul de muncă, să ne rugăm: R.

Dumnezeule, părintele celor săraci, fă-ne sensibili faţă de cuvântul tău şi faţă de nevoile fraţilor, pentru ca aşteptarea ocaziilor sau sem- Ant. la Împărtăşanie: Ps 118,1 nelor extraordinare să nu întârzie convertirea noastră la acea iubire care vine de la tine. Prin Fericiţi sunt cei neprihăniţi pe cale, Cristos, Domnul nostru. Amin. care umblă în legea Domnului! Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, sfinţeşte prin această jertfă După Împărtăşanie faptele noastre de pocăinţă, pentru ca înfrâ- Taina pe care am primit-o, Doamne, să lunarea trupească din acest timp de post să lucreze creze necontenit în noi, iar roadele ei să spoîn noi spre reînnoire sufletească. Prin Cristos, rească prin conlucrarea noastră. Prin Cristos, Domnul nostru. Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 12 martie 2020

M editeazã Parabola bogatului petrecăreț și a lui Lazăr cel sărac este construită pe un contrast: bogatul care se scaldă în plăceri și săracul care moare în mizerie. Însă, la sfârșit, dreptatea lui Dumnezeu va răsturna această situație. Trebuie să ne întrebăm care a fost efectiv păcatul bogatului. S-ar putea crede că păcatul constă în faptul că a refuzat să-i dea lui Lazăr ceva, adică o bucată de pâine. Parabola se poate citi de la un capăt la altul, dar nu se va găsi nicăieri că Lazăr îi cere ceva bogatului sau că bogatul îi refuză ceva lui Lazăr. Și atunci unde este păcatul? Evanghelistul Luca vrea să sublinieze un aspect extrem de important al iubirii față de aproapele: iubirea nu constă în refuzarea unei solidarități atunci când cineva ne cere ajutorul; iubirea creștină nu se epuizează în faptul că cineva ne expune o necesitate, pentru ca noi să intervenim. Ea are o rădăcină mult mai profundă: caritatea teologală, cea care intuiește o necesitate neexprimată. Păcatul omului bogat nu constă în faptul că i-a refuzat ceva lui Lazăr; de altfel, Lazăr nu i-a adresat nicio cerere. Pur și simplu, omul

G ândul

zilei

„Binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul”. (Ier 17,7) Cine se încrede în Domnul, chiar dacă are motive de suferinţă, trăieşte în pace sufletească. Isus ne dă un exemplu despre acest lucru, prin parabola pe care ne-o oferă astăzi: Lazăr, un sărman, se încrede în Domnul. Nu-i este de folos să se încreadă în oameni, care au inima împietrită. Încrederea în Dumnezeu îl ajută să nu invidieze sau să urască, ci să-şi trăiască în pace sărăcia şi să se bucure apoi de adevărata fericire.

bogat nu a fost capabil să citească înlăuntrul sufletului său, nici nu a fost capabil să perceapă dorința neexprimată a acestui om sărac, adică să se sature cel puțin cu ceea ce cădea de la masa bogatului. În fond, el n-ar fi trebuit să ia nimic din propriile bogății și săracul ar fi avut din ce să supraviețuiască. Așadar, iubirea creștină este intuitivă, este capabilă să prevină dorințele, să intervină înainte ca necesitatea să fie manifestată prin cuvinte, chiar dacă uneori manifestarea propriei necesități este împiedicată de rușine. Caritatea teologală este o iubire care citește înăuntru, care vede ceea ce există în ascuns și care răspunde și la necesitățile neexprimate. Bogatul este incapabil să citească în sufletul lui Lazăr, pentru că este prea concentrat pe el însuși pentru a putea vedea necesitățile altora. Acesta este marele pericol al bogăției: orbește de două ori; îl orbește pe om în fața lui Dumnezeu și a împărăției sale, dar îl orbește și în fața aproapelui care este sărac și neajutorat. Dacă ne examinăm viața, este inevitabil să ne dăm seama cât de des nu știm să plasăm în măsura dreaptă trăirea noastră cu ceilalți. Adesea facem ca fericirea noastră să depindă de măsura în care suntem luați în considerare, sau de bogăție, ori de putere, iar apoi, când acestea dispar, ne prăbușim chiar în deprimare. Bucuria adevărată se poate naște numai din punerea lui Dumnezeu în centrul vieții noastre. Doar atunci vom putea să admirăm frumusețea darurilor sale și să învățăm să le împărțim cu acela care are mai puțin decât noi. În acest timp al Postului Mare, să fim cu inima alături de cei săraci și păcătoși, desigur, nu pentru a împărtăși condiția lor, nu pentru a deveni complici la păcat, ci pentru a simți nevoia harului lui Dumnezeu, pentru a merge spre el, încrezători că vom fi eliberați de propriile greșeli. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 12 martie 2020

13 martie

V INERI

Vineri din sãptãmâna a 2-a din Post Sf. Sabin, m.

Gen 37,3-4.12-13a.1 7b-28 Ps 104 Mt 21,33-43.45-46

Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Iatã, vine visãtorul! Haideþi sã-l ucidem! n Aduceþi-vã aminte de faptele minunate ale Domnului! n Acesta este moºtenitorul. Haideþi sã-l ucidem.

violet

Noi suntem „arendaºii” în care Dumnezeu se încrede pentru a administra creaþia sa. Însã ne comportãm ca proprietarii care îºi arogã toate drepturile. Concentrãm în mâinile câtorva oameni ceea ce aparþine tuturor. Nu-l „ucidem pe fiul”, ci permitem sã se prãbuºeascã în mizerie ºi în foame milioane de „fii ai lui Dumnezeu”. Mai avem timp sã schimbãm ºi sã trecem la acþiune. Postul Mare ne oferã aceastã ocazie.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 30,2.5 Doamne, în tine mă încred, să nu fiu dat nicicând de ruşine; scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins, căci tu eşti ocrotitorul meu! Rugăciunea zilei Dumnezeule atotputernic, purifică, te rugăm, sufletele noastre în aceste zile de pocăinţă, ca să ajungem cu inimi curate, la sărbătoarea Paştelui ce se apropie. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Iată, vine visătorul! Haideţi să-l ucidem! Citire din cartea Genezei 37,3-4.12-13a.17b-28 În zilele acelea, Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi pentru că era fiul bătrâneţilor sale şi-i făcuse o tunică cu mâneci lungi. 4 Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii şi îl urau. Nu puteau să-i vorbească în pace. 12 Fraţii lui au mers la Sihem ca să pască turma tatălui lor. 13a Israel i-a zis lui Iosif: „Oare fraţii tăi nu pasc oile la Sihem? Vino, te voi trimite la ei!” 17b Iosif a mers după fraţii săi şi 54

i-a găsit la Dotan. 18 Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. 19 Ei au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul acesta! 20 Acum, haideţi să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână şi să zicem că l-a mâncat un animal rău! Să vedem ce va fi cu visele lui!” 21 Ruben a auzit şi a voit să-l scape din mâna lor. El a spus: „Să nu-l lovim, luându-i viaţa!” 22 Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceasta care este în pustiu, dar nu întindeţi mâna asupra lui!” Aceasta o zicea ca să-l scoată din mâna lor şi să-l trimită înapoi la tatăl lui. 23 Când Iosif a sosit la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosif de tunica sa, de tunica aceea cu mâneci lungi, care era pe el, 24 l-au luat şi l-au aruncat în fântână; fântâna era goală, nu avea apă. 25 După aceea s-au aşezat să mănânce pâine. Ridicându-şi ochii, au văzut o caravană de ismaeliţi venind dinspre Galaad; cămilele lor cărau răşină, balsam şi mir; ei mergeau coborând spre Egipt. 26 Atunci Iuda a zis către fraţii săi: „Ce folos dacă îl vom ucide pe fratele nostru şi vom acoperi sângele lui? 27 Haideţi mai degrabă să-l vindem ismaeliţilor şi să nu fie mâna noastră asupra

De la rãsãrit pânã la apus * 13 martie 2020

lui, pentru că este fratele nostru şi carne din carnea noastră!” Şi fraţii lui l-au ascultat. 28 Au trecut nişte negustori madianiţi. Fraţii l-au tras pe Iosif şi l-au scos din fântână şi l-au vândut pe Iosif ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Iar ei l-au dus pe Iosif în Egipt. Cuvântul Domnului

Era odată un stăpân care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în călătorie. 34 Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori ca să primească roadele sale. 35 Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au bătut cu pietre. 36 A trimis din PSALMUL RESPONSORIAL nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, Ps 104(105),16-17.18-19.20-21 (R.: 5a) dar le-au făcut la fel. 37 În cele din urmă l-a R.: Aduceţi-vă aminte trimis pe fiul său la ei, zicându-şi: «De fiul de faptele minunate ale Domnului! 16 Domnul a trimis foamete asupra ţării meu le va fi ruşine». 38 Însă viticultorii, când şi i-a lăsat fără hrană. l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este 17 A trimis înaintea lor un bărbat, pe Iosif, moştenitorul. Haideţi să-l ucidem ca să avem care a fost vândut ca sclav. R. moştenirea lui!» 39 Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis. 40 Aşadar, când va veni 18 I-au strâns picioarele în obezi, stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?” 41 I-au zis: „Pe acei răi îi va ucide fără milă, i-au pus la gât lanţuri, 19 până când cuvântul lui s-a împlinit, iar via o va da în arendă altor viticultori, care până când cuvântul Domnului îi vor da roadele la timpul cuvenit”. 42 Isus i-a dat dreptate. R. le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, 20 Atunci, regele a trimis să-l lase liber aceasta a devenit piatră unghiulară; Domnul şi stăpânitorul popoarelor l-a eliberat; a făcut acest lucru şi este minunat în ochii 21 l-a pus stăpân peste casa lui noştri»? 43 De aceea vă spun: Împărăţia lui şi stăpânitor peste toată averea lui. R. Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite”. 45 Arhiereii şi fariseii, auzind parabolele lui, şi-au ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16 dat seama că vorbeşte despre ei 46 şi căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţimi, pentru Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că ele îl considerau profet. încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, Cuvântul Domnului ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. Rugăciunea credincioşilor Istoria lui Iosif şi a fraţilor săi arată voinţa EVANGHELIA Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem. Domnului de a întoarce în bine răul făcut celor nevinovaţi. Mila sa faţă de cel care suferă Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,33-43.45-46 fără vină ne încurajează să-i adresăm rugăÎn acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi mai ciunea noastră şi să-i spunem: marilor-poporului: „Ascultaţi o altă parabolă! R.: Doamne, ascultă-ne! De la rãsãrit pânã la apus * 13 martie 2020

– Pentru ca Sfântul Părinte, episcopii şi preoţii, cărora le este încredinţată Biserica, să-şi dea toată silinţa în a face să rodească împărăţia lui Dumnezeu printre oameni, să ne rugăm: R. R.: Doamne, ascultă-ne! – Pentru ca experienţa lui Iosif să întărească în persoanele descurajate convingerea că Dumnezeu scoate binele chiar şi din rău, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, creştinii, să fim generoşi faţă de străini, amintindu-ne mereu că nimeni nu este străin în faţa lui Dumnezeu şi că Dumnezeu dă pământul tuturor, să ne rugăm: R. – Pentru ca iubirea paternă a lui Dumnezeu să ne ajute să rămânem senini şi încrezători în încercările vieţii, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care sunt loviţi de vreo nenorocire să nu cedeze ispitei de a se îndepărta de Dumnezeu, să ne rugăm: R. Dumnezeule, Părinte bun, care pui la baza Bisericii tale piatra aruncată de oameni, pe Cristos, Fiul tău, dă-ne harul ca, fiind alături de suferinţele celor mici, să dăm mărturie despre preferinţa ta faţă de cei slabi şi săraci. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

se cuvine aceste taine şi să-i călăuzească la o viaţă sfântă. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa a III-a pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu ai voit ca, prin pocăinţă, să ne exprimăm recunoştinţa faţă de tine, deoarece pocăinţa ne ajută să ne împotrivim ispitelor mândriei şi, împărţind hrana noastră cu cei lipsiţi, să urmăm şi noi exemplul dărniciei tale. De aceea, cu mulţimile de îngeri, te lăudăm, zicând într-un singur glas. Ant. la Împărtăşanie: 1In 4,10 Dumnezeu ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său, ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.

După Împărtăşanie Chezăşia moştenirii veşnice, pe care ne-ai dat-o prin aceste taine, să sporească în noi, Asupra darurilor Doamne, dorul după bunurile viitoare, astfel Te rugăm, Dumnezeule, ca îndurarea ta să-i încât să ajungem a le dobândi în împărăţia ta. întâmpine pe slujitorii tăi, spre a celebra cum Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 13 martie 2020

M editeazã În amândouă lecturile de astăzi auzim același strigăt: „Haideți să-l ucidem!”. În prima lectură, frații lui Iosif, geloși din cauza iubirii tatălui față de acesta, decid să-l ucidă: „Iată, vine visătorul acesta! Acum, haideți să-l ucidem!” (Gen 37,19-20). Aici începe drama lui Iosif... Și evanghelia evidențiază o creștere a violenței în faptele lucrătorilor viei, violență care se opune răbdării stăpânului, care se îngrijise cu multă iubire de via sa. Viticultorii îl văd venind pe fiul stăpânului și spun între ei: „Acesta este moștenitorul. Haideți să-l ucidem ca să avem moștenirea lui!” (Mt 21,38). În aceste cuvinte, Isus recitește istoria opoziției violente din partea celor care se slujesc doar pe ei înșiși împotriva slujitorilor lui Dumnezeu, a celor drepți, a celor care doresc și promovează pacea, a celor cinstiți din toate locurile și din toate timpurile. Această parabolă teribilă ne face să ne gândim la suferința lui Isus, care a fost ucis din invidie, ne spune relatarea pătimirii. Invidia este motivul ostilității atât împotriva lui Iosif, cât și împotriva fiului din parabolă. Visele lui Iosif erau o profeție asupra viitorului, care ar fi adus binele nu numai lui, ci

G ândul

zilei

„L-au aruncat afară din vie şi l-au ucis”. (Mt 21,39) Tatăl are încredere în oameni, chiar dacă aceştia nu merită. Nu încetează să aibă încredere în ei. În cele din urmă îi va afla pe cei care îl vor primi pe Fiul său, îl vor iubi, îl vor sluji, îl vor asculta. Astăzi Tatăl are încredere în tine şi în mine.

și poporului său. Însă frații săi nu înțeleg și vor face totul pentru a împiedica împlinirea acestor vise. La fel acționează arhiereii și fariseii în confruntarea cu Isus; ei sunt invidioși din cauza influenței asupra poporului și temători că își vor pierde puterea. Invidia, gelozia și ura sunt sentimente care ne afectează pe toți. Suntem păcătoși, preocupați de interese mărunte și, uneori, oferim spațiu acestei lumi care se află în noi. Invidia față de celălalt este unul dintre lucrurile care rănesc cel mai mult inima, mai ales atunci când nu există un motiv. Și nu exista un motiv pentru a-l invidia pe Isus, deoarece el făcea bine tuturor. În istoria lui Iosif, invidia a fost învinsă într-un mod minunat. În Egipt, Iosif nu i-a pedepsit pe frații săi, ci i-a salvat. În exil, în încercări, Iosif a văzut pregătirea pe care Dumnezeu a voit-o ca să-i poată salva pe frați și tot poporul de foamete. Și Isus a învins invidia, acceptând să fie ultimul dintre toți. Într-adevăr, atunci când îl privim pe Cristos pe cruce, nu putem spune că el ar trezi invidia cuiva. Punându-se pe ultimul loc, Isus a demonstrat că puterea și stăpânirea pe care i-a promis-o Tatăl este iubirea în slujirea tuturor. Însă, fiind ultimul, Isus ajunge să fie primul; Dumnezeu Tatăl a făcut din Fiul său preaiubit piatra unghiulară a unui edificiu spiritual care va rezista împotriva răului. Istoria nu este oarbă și la întâmplare, ci se află în mâinile lui Dumnezeu, care îi răsplătește pe cei drepți și dăruiește mântuirea celor nevinovați. Astfel se realizează planul lui Dumnezeu, în ciuda răutății și invidiei umane. Să-i cerem lui Dumnezeu să ne elibereze inima de orice sentiment de invidie și de gelozie și să ne facă statornici în umilință și blândețe, ca să fim cu el în slujirea fraților noștri. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 13 martie 2020

14 martie

S ÂMBÃTÃ

Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Post Sf. Matilda, reginã; Fer. Iacob Cusmano, pr. Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Vei arunca în adâncurile mãrii toate pãcatele lor. n Îndurãtor ºi milostiv este Domnul. n Acest frate al tãu era mort ºi a revenit la viaþã.

Mih 7,14-15.18-20 Ps 102 Lc 15,1-3.11-32

violet II

Dumnezeu nu face deosebire între fiii sãi. Cei care pleacã, cei care rãmân, cei care se întorc, pãcãtoºii ºi sfinþii, toþi sunt fiii sãi pe care-i iubeºte cu aceeaºi iubire. Dumnezeu nu-i judecã pe cei care se îndepãrteazã: aºteaptã cu rãbdare întoarcerea lor pentru a le fugi în întâmpinare. Îºi deschide braþele pentru toþi. Nu existã pedeapsã pentru cei care vin de departe: numai marea sãrbãtoare a iubirii!

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ps 144,8-9 Domnul este îndurător şi plin de milostivire, el este îndelung răbdător şi plin de dragoste. Domnul este bun faţă de toţi, el îşi arată bunătatea faţă de orice făptură.

fă-ne să vedem fapte minunate! 18 Care Dumnezeu este ca tine, care suporţi nelegiuirea şi treci peste răzvrătirea restului moştenirii tale? Nu-şi ţine pe veci mânia, pentru că iubeşte îndurarea. 19 Se va întoarce şi se va îndura de noi, va şterge nelegiuirile noastre. Vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor. 20 Vei arăta fidelitate faţă de Iacob şi bunătate faţă de Abraham, aşa cum le-ai jurat părinţilor noştri în zilele de demult. Cuvântul Domnului

Rugăciunea zilei Doamne Dumnezeule, tu ne vindeci prin harul tău şi, încă de pe pământ, ne faci părtaşi ai bunurilor cereşti; te rugăm, să ne călăuzeşti în viaţa aceasta, ca să ajungem la acea lumină în care locuieşti tu însuţi. Prin Domnul nostru PSALMUL RESPONSORIAL Ps 102(103),1-2.3-4.9-10.11-12 (R.: 8a) Isus Cristos. R.: Îndurător şi milostiv este Domnul. 1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul LECTURA I şi tot ce este în mine să binecuvânteze Vei arunca în adâncurile mării toate păcanumele său cel sfânt! tele lor. 2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul Citire din cartea şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R. profetului Miheia 7,14-15.18-20 Păstoreşte-ţi cu toiagul tău poporul, turma moştenirii tale, care locuieşte singuratică în 3 El îţi iartă toate nelegiuirile şi te vindecă de orice boală. pădurea din mijlocul Carmelului! Să pască în 4 El îţi răscumpără viaţa din adânc Basan şi în Galaad ca în zilele de odinioară! 15 şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R. Ca în zilele ieşirii tale din ţara Egiptului, 58

De la rãsãrit pânã la apus * 14 martie 2020

El nu dojeneşte la nesfârşit, nici nu poartă pe veci mânie. El nu face după greşelile noastre, nici nu răsplăteşte după fărădelegile noastre. R. Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, tot atât de mare este îndurarea sa faţă de cei care se tem de el. Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 15,18 Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta”. EVANGHELIA Acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-3.11-32 În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte. 2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: „Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. 3 Atunci, le-a spus această parabolă: 11 „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. 13 Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. 14 După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. 16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau

porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!’» 20 Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». 22 Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, 24 căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. 25 Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. 26 Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. 27 El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». 28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. 29 El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. 30 Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». 31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»” Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 14 martie 2020

Rugăciunea credincioşilor Dumnezeu, care este un tată bun şi milostiv, iartă toate păcatele noastre. Convertiţi de îmbrăţişarea sa iubitoare, să-i adresăm rugăciunea noastră, spunând: R.: Doamne, ai milă de noi! – Pentru ca Biserica lui Dumnezeu să experimenteze în ea însăşi reconcilierea evanghelică şi să se prezinte lumii, rănită de păcat, drept semn credibil al convertirii şi al unităţii, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi creştinii să fie, pentru cei care consideră imposibilă iertarea, o actualizare concretă a parabolei evanghelice, să ne rugăm: R. – Pentru ca familia, care este iradierea paternităţii şi maternităţii lui Dumnezeu, să-şi educe fiii spre iertare şi comuniunea bucuriei, să ne rugăm: R. – Pentru ca tinerii care, în căutarea unei forme de libertate şi a unei lumi noi, au aflat o sclavie morală să se deschidă în faţa lui Cristos, eliberatorul omului, să ne rugăm: R. – Pentru ca persoanele dezorientate de propunerile negative ale societăţii să găsească în planul lui Dumnezeu pentru om referirea sigură pentru viaţa proprie, să ne rugăm: R. – Pentru ca persoanele persecutate din cauza credinţei şi dreptăţii să nu cedeze puterilor răului, ci să se încreadă în puterea victorioasă a Duhului lui Cristos, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, care am ascultat evanghelia milostivirii, să avem puterea de a ne ridica şi de a ne îndrepta spre reconcilierea pascală, să ne rugăm: R. Părinte preamilostiv, care ne atragi la convertire, arătându-ne bunătatea şi milostivirea ta, dă-ne harul ca, refuzând hrana necurată a 60

păcatului, să ne hrănim la banchetul euharistiei Postului Mare, pentru a fi transformaţi în Cristos. El care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin. Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, ca, prin aceste taine, să primim roadele răscumpărării, care să ne ferească necontenit de cădere şi să ne călăuzească la darurile tale cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa a IV-a pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Pentru că, prin post şi înfrânare, ne ajuţi să învingem pornirile rele, ne ridici mintea spre cele cereşti, ne întăreşti sufletul în virtute şi ne dăruieşti veşnică răsplată prin Domnul nostru Isus Cristos. Prin el te laudă îngerii, te adoră stăpânirile, ţi se supun puterile. Tăriile cereşti şi fericiţii serafimi te laudă în tresăltare de bucurie. Alături de ei, te rugăm să primeşti şi glasurile noastre, ca împreună să te lăudăm cu umilinţă, spunând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Lc 15,32 Trebuie să te bucuri, fiule, căci fratele tău era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit. După Împărtăşanie Taina dumnezeiască pe care am primit-o, Doamne, să pătrundă străfundurile inimii noastre şi să ne facă părtaşi de puterea ei. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 14 martie 2020

M editeazã Drumul Postului Mare pe care îl parcurgem pornește de la recunoașterea infidelităților noastre, care însă nu pot deveni obiecții față de prietenia cu Tatăl ceresc, asemenea unui copil care, în ciuda capriciilor, este sigur de iubirea părinților săi. Iubirea necondiționată a lui Dumnezeu face ca infidelitățile noastre să fie iertate. Uneori, aproape că ne este frică să subliniem bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu și ne oprim mai degrabă asupra severității și dreptății sale. În schimb, evanghelia ne amintește că omul își schimbă viața și mentalitatea nu pentru faptul că este certat sau pedepsit, ci tocmai pentru că descoperă că este iubit de Dumnezeu, în ciuda faptului că este păcătos. Păcatul devine ocazia de a întâlni și de a cunoaște inima unui Dumnezeu care nu se rușinează să se apropie de omul păcătos și să îl strângă în brațe. Atunci, în sfârșit, va fi sărbătoare; este sărbătoarea omului chemat să redevină un fiu al lui Dumnezeu; un fiu care se întoarce acasă, așa cum plecase: liber în alegerile sale și primit cu iubire. Alergând în întâmpinarea fiului, tatăl din parabolă îi cheamă pe slujitori ca să-l îmbrace cu hainele

G ândul

zilei

„Nu-şi ţine pe veci mânia, pentru că iubeşte îndurarea”. (Mih 7,18) Profetul Miheia dovedeşte că are credinţă în Dumnezeu, care este un Tată milostiv, bucuros să-şi ofere iubirea acelora care se încred în el şi-i cer cu umilinţă ajutor. Şi eu, şi tu să fim siguri de iubirea lui paternă şi maternă şi să ne încredem mereu în el!

cele mai frumoase. Vrea să-i ofere fiului său o haină nouă, țesută în iubirea milostivă cu care l-a așteptat dintotdeauna. Pentru aceasta, darul mântuirii constă în „a-l îmbrăca” pe om într-un fiu al lui Dumnezeu. În tot acest timp, fiul cel mai mare din parabolă trebuie să ajungă să înțeleagă cine este fratele său; este cel pentru care tatăl sacrifică vițelul cel îngrășat. Din acest motiv ajunge să se scandalizeze. Însă tocmai aici se află convertirea la care este chemat; trebuie să ajungă să înțeleagă că fratele său este chiar cel pentru care tatăl sacrifică vițelul cel îngrășat. Fratele său este cel pentru care Isus Cristos a murit. Pentru el, Tatăl l-a oferit pe Fiul său unic, lăsându-l să fie un dar în mâinile celor păcătoși, să fie numărat printre răufăcători, pentru ca toți oamenii să fie reconciliați și primiți în casa Tatălui. A înțelege chipul Tatălui impune recunoașterea acestei identități a fratelui ca acela pentru care Tatăl l-a dat la moarte pe unicul său Fiu. Numai cu această condiție se poate intra în casa lui, pentru a fi în comuniune deplină cu el, în acel spațiu de relație care este Biserica, acea comunitate a copiilor lui Dumnezeu, care acceptă cu bucurie și fără resentiment reconcilierea celor păcătoși. Pentru un creștin, adevărata luptă spirituală este tocmai aceasta: binele celuilalt. Iertarea pe care celălalt o primește este termometrul credinței sale, iar bucuria care se experimentează datorită binelui celuilalt este un indicator al autenticității credinței personale. Iertarea oferită, precum și binele ce poate fi făcut celor care sunt în afara Bisericii arată adevărul apartenenței noastre la marea familie a lui Dumnezeu, care este Biserica. Bucuria Tatălui ceresc pentru un păcătos care se convertește dezvăluie adevărul celor care se consideră „de-ai casei”. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 14 martie 2020

15 martie

D UMINICÃ

† DUMINICA a 3-a din Post Sf. Luiza de Marillac, cãlug. Liturghie proprie, Credo, prefaþã proprie

Ex 17,3-7; Ps 94 Rom 5,1-2.5-8 In 4,5-42 (4,5-15. 19b-26.39-42)

Daþi-ne apã sã bem! n O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi inimile voastre! n Iubirea lui Dumnezeu a fost revãrsatã în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. n Va deveni în el izvor de apã, care þâºneºte spre viaþa veºnicã.

violet III

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ps 24,15-16 Ochii mei sunt pururea spre Domnul, căci el scoate din laţ picioarele mele. Întoarce-te spre mine şi arată-ţi îndurarea, căci sunt singur şi nefericit.

lovi stânca şi va ieşi din ea apă şi poporul va bea”. Moise a făcut aşa în văzul bătrânilor lui Israel. 7 El a dat locului numele de „Masa şi Meriba” din cauza certei fiilor lui Israel şi pentru că l-au pus la încercare pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?” Cuvântul Domnului

Rugăciunea zilei Dumnezeule, care eşti izvorul a toată bunăta- PSALMUL RESPONSORIAL tea şi îndurarea, tu ne-ai arătat că postul, Ps 94(95),1-2.6-7abc.7d-9 (R.: cf. 8) rugăciunea şi pomana vindecă rănile pricinuite R.: O, de aţi asculta astăzi glasul Domnului: de păcate; priveşte cu bunăvoinţă spre noi, cei 1 nu vă împietriţi inimile voastre! Veniţi să cântăm cu veselie Domnului, care, apăsaţi de povara greşelilor, ne recusă strigăm cu bucurie către stânca noaştem vinovăţia, şi ridică-ne mereu cu îndumântuirii noastre, rarea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos. 2 să mergem înaintea lui cu cântece de laudă şi în cântări de psalmi să-l preamărim! R. LECTURA I 6 Daţi-ne apă să bem! Veniţi să-l adorăm şi să ne plecăm în faţa lui Citire din cartea Exodului 17,3-7 şi să îngenunchem înaintea Domnului, În zilele acelea, poporul, însetat de apă, murcreatorul nostru, mura împotriva lui Moise şi zicea: „De ce ne-ai 7abc căci el este Dumnezeul nostru, făcut să urcăm din Egipt? Ca să ne faci să murim iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte, de sete, pe mine, pe fiii mei şi turmele mele?” turma pe care mâna lui o călăuzeşte! R. 4 Moise a strigat către Domnul, zicând: „Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin şi mă vor 7d O, de aţi asculta astăzi glasul lui: bate cu pietre”. 5 Domnul i-a zis lui Moise: 8 „Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; „Treci înaintea poporului şi ia cu tine câţiva 9 acolo m-au ispitit părinţii voştri, dintre bătrânii lui Israel; ia în mână şi toiagul 6 m-au pus la încercare, deşi au văzut cu care ai lovit râul şi mergi! Iată, eu voi sta lucrările mele!” R. înaintea ta acolo, pe stâncă, în Horeb; tu vei 62

De la rãsãrit pânã la apus * 15 martie 2020

LECTURA A II-A Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,1-2.5-8 Fraţilor, justificaţi prin credinţă, avem pace de la Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, 2 prin care am obţinut, în credinţă, posibilitatea de a ajunge la acest har în care ne aflăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu. 5 Iar speranţa nu înşală, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. 6 Într-adevăr, pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi. 7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. Cuvântul Domnului ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 4,42.15 Doamne, tu eşti cu adevărat Mântuitorul lumii; dă-mi apa vie, ca să nu mai însetez! EVANGHELIA Va deveni în el izvor de apă, care ţâşneşte spre viaţa veşnică. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 4,5-15.19b-26.39-42 În acel timp, Isus a venit într-o cetate din Samaria numită Sihar, aproape de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif. 6 Acolo era fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a aşezat la fântână. Era pe la ceasul al şaselea. 7 A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă-mi să beau!” 8 Discipolii lui plecaseră în cetate ca

să cumpere de mâncare. 9 Aşadar, femeia samariteană i-a zis: „Cum, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?” De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii. 10 Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie”. 11 Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde deci ai apa vie? 12 Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat fântâna şi au băut din ea el, fiii lui şi turmele lui?” 13 Isus a răspuns şi i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, 14 dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată şi apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică”. 15 I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot! 19b Doamne, văd că tu eşti profet. 20 Părinţii noştri l-au adorat pe Dumnezeu pe muntele acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalim este locul unde trebuie să-l adore”. 21 Isus i-a spus: „Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim! 22 Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei. 23 Însă vine ceasul – şi acum este – când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută. 24 Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore”. 25 Femeia i-a zis: „Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate”. 26 Isus i-a zis: „Eu sunt, cel care îţi vorbesc!” 39 Mulţi dintre samaritenii cetăţii aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: „Mi-a spus tot ce am făcut”. 40 Aşadar, când au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână

De la rãsãrit pânã la apus * 15 martie 2020

la ei, iar el a rămas acolo două zile. 41 Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui. 42 Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”. Cuvântul Domnului

rugăm, trezeşte şi în noi dorinţa după apa vie, pe care ne-o oferă acum Cristos la această Liturghie, şi ajută-ne să ne fie mereu sete de tine. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor Împăcat fiind prin această jertfă, te rugăm, Rugăciunea credincioşilor Doamne, să ne dai harul, ca, după cum îţi cerem Să-i prezentăm lui Dumnezeu Tatăl, pe care-l să fim iertaţi de greşelile noastre, să ne străduim adorăm în duh şi adevăr, aspiraţiile şi dorin- şi noi să le iertăm pe cele ale fraţilor noştri. ţele pe care le nutreşte inima noastră. Să ne Prin Cristos, Domnul nostru. rugăm şi să spunem: Prefaţa R.: Dăruieşte-ne, Părinte, apa cea vie! Prefaţa pentru Duminica a III-a din Postul Mare – Pentru ca sfânta Biserică să meargă în în- Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi tâmpinarea oamenilor însetaţi de Dumnezeu, mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri iar prin vestirea evangheliei să-i ajute să-l pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte descopere şi să-l întâlnească, să ne rugăm: R. sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin – Pentru ca toţi creştinii care lucrează în Domnul nostru Isus Cristos. El, cerând de la organizaţiile umanitare, sprijiniţi de credinţa samariteană apă spre a-şi potoli setea, i-a revărîn Cristos care este apa cea vie, să acţioneze sat în suflet darul credinţei; şi era atât de dornic solidar şi eficace în favoarea ţărilor pustiite de a trezi în inima ei credinţa, încât a aprins de calamităţi naturale, de foame, de boli şi într-însa focul iubirii dumnezeieşti. De aceea, şi noi îţi aducem mulţumire şi, vestind lucrărăzboi, să ne rugăm: R. rile tale minunate, cântăm împreună cu îngerii. – Pentru ca în creştinii care trăiesc în indiferenţă să crească dorinţa după Cristos, apa vie Ant. la Împărtăşanie: şi spirituală, care poate să-i transforme în In 4,13-14 oameni noi, să ne rugăm: R. „Când va bea cineva „ – Pentru ca persoanele marginalizate, care din apa pe care i-o voi da eu, poartă în ele dorinţa de dreptate şi libertate să ea va deveni în el izvor de apă întâlnească solidaritatea creştinilor şi, împreună care ţâşneşte spre viaţa veşnică”, spune Domnul. cu ea, credinţa creştină, să ne rugăm: R. – Pentru ca întreaga noastră comunitate să După Împărtăşanie împărtăşească cu cei săraci, printr-o solidaDoamne, tu ne-ai dat chezăşia misterului ritate concretă, bucuria Duhului, bucurie scoasă ceresc şi ne-ai îndestulat încă de pe pământ din sfânta Euharistie, să ne rugăm: R. cu pâinea de sus; te rugăm cu umilinţă, ca ceea Părinte sfânt, Fiul tău Isus, aşezat la fântâna ce s-a săvârşit acum în noi în mod tainic să se din Sihar, a dat samaritenei apa care stinge împlinească şi în faptele noastre. Prin Cristos, orice sete şi ţâşneşte pentru viaţa veşnică. Te Domnul nostru. 64

De la rãsãrit pânã la apus * 15 martie 2020

M editeazã Liturgia cuvântului de astăzi ne propune să aprofundăm prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru, pornind de la imaginea apei. Lectura luată din Cartea Exodului rememorează una dintre intervențiile minunate ale lui Dumnezeu în favoarea poporului său. Călătorind prin pustiu, evreii au simțit din plin lipsa hranei și mai ales a apei. Era o lipsă acută care i-a dus până acolo încât au pus la îndoială prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor (cf. Ex 17,7). În fața unei asemenea situații, Dumnezeu îi poruncește lui Moise să ia toiagul și să lovească stânca, din care va țâșni apă. Dacă până atunci lipsa apei era pentru evrei semnul că Dumnezeu i-a abandonat, apa care izvorăște din stâncă este acum semnul prezenței sale în mijlocul lor. În ansamblul ei, viața omului pe acest pământ este un drum cu toate dificultățile pe care acesta le presupune. Într-o astfel de situație, poate mulți ajung să se întrebe: „Oare Dumnezeu mai este în mijlocul nostru? Oare Dumnezeu ne mai ascultă rugăciunile?” Asemenea evreilor, și noi am fost chemați, prin sacramentul Botezului, să facem parte din noul popor al lui Dumnezeu, care este Biserica. Dacă evreilor li s-a promis atunci „țara

G ândul

zilei

„Eu sunt, cel care îţi vorbesc!” (In 4,26) Pentru femeia samariteană, întâlnirea cu Isus, Mesia aşteptat de toţi strămoşii săi, a fost un dar neaşteptat şi deosebit. Dar astăzi Isus vrea să-ţi spună şi ţie: „Eu sunt, cel care îţi vorbesc; sunt cel pe care, fără să ştii, l-ai aşteptat din totdeauna”. Iată, el este aici cu tine, îţi vorbeşte, îţi oferă toată iubirea lui, adică mântuirea sa. Nu vei putea să mai trăieşti fără el!

în care curge lapte și miere”, nouă ne este promisă viața veșnică. Această promisiune o regăsim și în Evanghelie, în dialogul lui Isus cu femeia samariteană, în cetatea Sihar, lângă fântâna lui Iacob. Importanța acestui dialog constă în faptul că Isus se descoperă femeii samaritene și, prin intermediul ei, întregii cetăți. Această descoperire este una progresivă: mai întâi, Isus este un iudeu, apoi este profetul, iar în cele din urmă este Mesia. Isus continuă și astăzi dialogul său cu omul. În acest dialog, fiecare creștin este chemat să-și descopere identitatea. Întrebările lui fundamentale își găsesc răspunsul în evanghelie. Samariteana și-a dat seama că era o femeie păcătoasă, dar, descoperind că în fața ei îl are pe Isus, Mesia, în interiorul ei are loc o transformare radicală. Era momentul când harul lui Dumnezeu o atinsese și-i dăduse o nouă identitate. Ar trebui să ne întrebăm: Care este locul pe care îl ocupă Dumnezeu în viața noastră? Fericirea nu constă numaidecât în anumite distracții sau bunuri materiale, ci în faptul de a ști că ești iubit de Dumnezeu, așa cum subliniază și sfântul apostol Paul în a doua lectură. Prin moartea și învierea sa, Cristos a făcută posibilă reconcilierea noastră cu Dumnezeu și ne-a oferit garanția vieții veșnice. Însă poate mulți vor spune: „Într-adevăr, Cristos a murit pentru noi. Dar ce rost are acest lucru, dacă viața noastră este aceeași, cu bucurii rare și necazuri dese?” Să nu uităm că Isus a trăit aceeași viață ca și noi, în afară de păcat, cu bucuriile, dar mai ales cu necazurile ei. Datorită acestui fapt, el a dat valoare vieții și suferinței. Iar suferința nu mai este efectul păcatului, așa cum o considerau evreii în vechime, ci este generatoare de speranță și conduce la mântuire pe cei care au credință. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 15 martie 2020

16 martie

Luni din sãptãmâna a 3-a din Post Sf. Iulian, m.

2Rg 5,1-15a Ps 41 ºi 42 Lc 4,24-30

Mulþi leproºi erau în Israel, dar nimeni dintre ei nu a fost curãþat, decât doar Naaman sirianul. n Sufletul meu e însetat de Dumnezeul cel viu. n Isus, ca ºi Ilie ºi Elizeu, n-a fost trimis numai pentru iudei.

L UNI

Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV)

violet

III, UP Locuitorii din Nazaret îl resping pe consãteanul lor Isus pentru cã este fiul lemnarului din sat. ªi astãzi pare mai „raþionalã” credinþa într-un Dumnezeu îndepãrtat ºi puternic, care este închis sus în cer. Astfel, el nu ne complicã viaþa. Dar Domnul s-a întrupat în persoana unui sclav ºi a devenit aproapele nostru în fiecare individ, mai ales în cel sãrac ºi pãrãsit.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ps 83,3 Sufletul meu suspină şi tânjeşte după curţile Domnului. Inima mea şi trupul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeul cel viu. Rugăciunea zilei Te rugăm, Doamne, ca îndurarea ta să purifice şi să întărească neîncetat sfânta Biserică; şi, deoarece fără tine, ea nu poate dăinui nevătămată, călăuzeşte-o mereu cu darul tău. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Mulţi leproşi erau în Israel, dar nimeni dintre ei nu a fost curăţat, decât doar Naaman sirianul (Lc 4,27). Citire din cartea a doua a Regilor 5,1-15a În zilele acelea, Naaman, căpetenia armatei regelui din Aram, era un om de vază. El era respectat pentru că prin el Domnul dăduse eliberare lui Aram. Dar omul acesta puternic şi viteaz era lepros. 2 Aram au ieşit în grupuri şi au răpit din ţara lui Israel o tânără care a devenit slujitoarea soţiei lui Naaman. 3 Ea 66

i-a zis stăpânei sale: „De-ar vrea stăpânul meu să meargă la profetul care este în Samaria! L-ar curăţa de lepra lui!” 4 Naaman a mers şi i-a povestit stăpânului său: „Aşa şi aşa a spus tânăra care este din ţara lui Israel”. 5 Regele din Aram i-a zis: „Du-te! Eu voi trimite o scrisoare la regele din Israel!” Naaman a mers şi a luat cu sine zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur şi zece schimburi de haine. 6 A dus la regele lui Israel scrisoarea care zicea: „Acum, când a ajuns la tine scrisoarea aceasta, iată, îl trimit la tine pe Naaman, slujitorul meu, ca să-l vindeci de lepră!” 7 Când a văzut scrisoarea, regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să fac pe cineva să moară sau să trăiască? Acesta a trimis la mine ca să curăţ un om de lepra lui. Recunoaşteţi şi vedeţi că el caută motiv împotriva mea!” 8 Când a auzit Elizeu, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să i se spună regelui: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Să vină la mine şi se va şti că este un profet în Israel!” 9 Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la uşa casei lui Elizeu. 10 Elizeu a trimis

De la rãsãrit pânã la apus * 16 martie 2020

un mesager să-i spună: „Mergi şi te spală de şapte ori în Iordan şi trupul se va vindeca şi vei fi curat!” 11 Naaman s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Iată, mi-am zis că va ieşi, se va apropia şi va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va întinde mâna, va atinge locul bolnav şi va curăţa lepra. 12 Oare nu sunt mai bune Abana şi Parpar, râurile Damascului, decât toate apele lui Israel? Nu aş fi putut să mă spăl în ele şi să mă curăţ?” S-a întors şi a plecat înfuriat. 13 Slujitorii lui s-au apropiat ca să-i vorbească şi i-au zis: „Părinte, dacă profetul ţi-ar fi spus un lucru mare, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult dacă ţi-a zis: «Spală-te şi te vei curăţi!»” 14 Atunci a coborât şi s-a cufundat în Iordan de şapte ori, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Şi trupul a devenit ca trupul unui copilaş şi s-a curăţat. 15a Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toată tabăra sa. A ajuns, a stat înaintea lui şi a zis: „Iată, ştiu acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât numai în Israel!” Cuvântul Domnului

Voi merge la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeul bucuriei şi veseliei mele, şi te voi lăuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 129(130),5.7b Eu nădăjduiesc în Domnul; sufletul meu speră în cuvântul său; căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.

EVANGHELIA Isus, ca şi Ilie şi Elizeu, n-a fost trimis numai pentru iudei. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,24-30 În acel timp, când a venit la Nazaret, Isus le-a spus celor din sinagogă: „Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; 25 şi adevărat vă spun că multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată ţara, 26 dar Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi mulţi lePSALMUL RESPONSORIAL Ps 41(42),2.3; 42(43),3.4 (R.: Ps 41(42),3) proşi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu, dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat, decât doar R.: Sufletul meu e însetat Naaman sirianul”. 28 Auzind acestea, toţi cei din de Dumnezeul cel viu. 42, 2 Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, sinagogă s-au umplut de mânie. 29 Ridicându-se, aşa te doreşte sufletul meu pe tine, l-au scos afară din cetate şi l-au dus pe buza Dumnezeule. R. prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo. 30 Însă el, 3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, trecând prin mijlocul lor, a plecat. de Dumnezeul cel viu; Cuvântul Domnului când voi veni şi voi vedea faţa lui Dumnezeu? R. Rugăciunea credincioşilor Asemenea poporului ales, şi noi aşteptăm pe 43,3 Trimite-mi lumina şi adevărul tău! Domnul care trebuie să vină pentru a instaura Ele să mă călăuzească, definitiv împărăţia sa mesianică. În acest spirit, să mă ducă la muntele tău cel sfânt să ne rugăm: şi în lăcaşurile tale! R. R.: Sfinţeşte, Doamne, poporul tău! De la rãsãrit pânã la apus * 16 martie 2020

– Omul de astăzi este adesea descurajat şi pesimist. Fă-l, Doamne, să înţeleagă că tu eşti profetul adevărat, care poate să-l regenereze şi să-l purifice, să ne rugăm: R. R.: Sfinţeşte, Doamne, poporul tău! – Tu ai pus în orice om şi în orice cultură germenii binelui şi ai adevărului. Ajută-i, Doamne, pe misionarii noştri să valorifice tot ceea ce este pozitiv printre oameni şi să-i orienteze spre tine, să ne rugăm: R. – Prin apa Botezului am devenit fii ai lui Dumnezeu, încorporaţi în Cristos. Dă-ne, Doamne, să fim tot mai conştienţi de darul pe care ni l-ai făcut, să ne rugăm: R. – Chemat de Dumnezeu să pregătească venirea lui Mesia, poporul lui Israel nu a ştiut să-l recunoască. Întoarce, Doamne, inima acestui popor, ca să te recunoască drept Mântuitor, să ne rugăm: R. – Adesea ne simţim dezorientaţi în faţa atâtor propuneri imorale care provin din societatea noastră. Ajută-ne, Doamne, să ne încredem numai în tine, tu care eşti izvor de adevăr şi pace, să ne rugăm: R. – Cristos a venit în lume pentru a conduce pe toţi oamenii spre împărăţia Tatălui. Ajută-ne să fim mereu deschişi spre acest adevăr, să ne rugăm: R. Dumnezeule atotputernic, ascultă rugăciunea poporului tău: arată-ne faţa părintească, pentru a şti să recunoaştem mântuirea pe care ne-o propui prin Cristos, Fiul tău, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

Asupra darurilor Îţi oferim, Doamne, darul slujirii noastre şi te rugăm să-l transformi pentru noi în taina dătătoare de mântuire. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa I pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Tu, în marea ta bunătate, le dăruieşti credincioşilor tăi harul, ca, în fiecare an, cu suflete curăţate de păcat, să aştepte plini de bucurie tainele sfinte ale învierii, pentru ca, stăruind cu mai multă râvnă în rugăciune şi arătând mai multă dragoste faţă de aproapele, prin trăirea de fiecare zi a credinţei care le-a dat o viaţă nouă, să primească cu prisosinţă harul pe care tu îl reverşi asupra fiilor tăi. De aceea, cu îngerii şi arhanghelii, cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate corurile oştirii cereşti, cântăm imnul măririi tale, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Ps 116,1.2 Lăudaţi-l pe Domnul toate neamurile, căci mare este îndurarea lui asupra noastră! După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ca împărtăşirea cu taina ta să ne spele de greşeli şi să ne călăuzească la unitate. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 16 martie 2020

M editeazã Lipsa de înțelegere și neîncrederea, chiar a celor care ne sunt apropiați, sunt destul de greu de acceptat. Este foarte important de constatat că experiența avută de Isus este frecventă. Astfel, cei aflați în căutarea unui loc de muncă sunt constrânși să emigreze. Pentru a-și realiza proiectele, cei care lucrează în domeniul cercetării trebuie să caute fonduri în altă parte. Pentru a-și întemeia o familie, mulți tineri trebuie să aștepte și să depună eforturi consistente pentru a găsi condiții mai favorabile. În fața „surzeniei” ambientului originar și a propriei comunități, multe persoane consacrate aleg calea misiunii externe. Isus ne pregătește pentru toate acestea, mărturisindu-ne curajul profeției, încrederea în a ieși afară și a merge spre viitor, seninătatea conștiinței în realizarea proiectului stabilit în fiecare dintre noi. Astfel, în lumea de astăzi vom putea oferi o „profeție” și o mărturie adevărată pentru cei din jurul nostru. Două aspecte ar fi de subliniat: Isus este refuzat de poporul său; în schimb, va fi primit de păgâni. „Niciun profet nu este acceptat în patria sa” (Lc 4,24), spune Isus. De ce? Pentru că lipsește disponibilitatea în fața inițiativei divine. În patria sa, profetul este cunoscut;

G ândul

zilei

„Ştiu acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât numai în Israel!” (2Rg 5,15) Naaman, căpetenia armatei din Arám, lepros, al cărui rege, sfătuit de o tânără sclavă evreică, l-a trimis în Israel, este vindecat de profetul Elizeu, după un act de ascultare. Recăpătându-şi sănătatea, recunoaşte că vindecarea lui este lucrarea Dumnezeului lui Israel. Inima lui se schimbă, adorându-l doar pe el.

este un om ca oricare altul, iar de la el nu se poate aștepta nimic extraordinar. Și chiar dacă este capabil să facă lucruri extraordinare, trebuie să le facă acolo, în patria sa. Aceasta este atitudinea care împiedică primirea darurilor lui Dumnezeu, deoarece inițiativa divină este gratuită și absolut liberă în modul de a răspunde speranțelor umane. Refuzul de la Nazaret este la începutul activității lui Isus. Încă de la început, Isus este refuzat și se profilează perspectiva morții. Istoria lui Isus ca Mesia se află în întregime sub semnul unui scandal: scandalul unui Mesia refuzat și învins, precum și scandalul unui popor al lui Dumnezeu care îl refuză pe Mesia, după ce l-a așteptat veacuri de-a rândul. Dumnezeu este de partea profeților, deși profeții sunt refuzați chiar de poporul la care ei sunt trimiși. Evanghelistul Luca ne oferă și motivele acestui refuz. „Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafarnaum fă și aici, în patria ta!” (Lc 4,23). Iată, așteptarea locuitorilor este aceea a unui Mesia „pentru ei”, în folosul propriu, care să ofere privilegii. Însă Isus merge mai în profunzime; motivul refuzului constă în faptul că Dumnezeu nu face diferențe. Este perspectiva universalismului propusă de Isus, care îi cere poporului israelit o convertire profundă. Îi cere să renunțe la acel privilegiu, care se naște din concepția greșită a alegerii și a rolului său de popor al lui Dumnezeu în lume, și să își schimbe radical concepția despre Dumnezeu; să treacă de la un „Dumnezeu pentru noi” la un „Dumnezeu pentru toți”. Astfel, în puține cuvinte, este trasat itinerarul lui Isus: drumul spre cruce. Oamenii îl refuză, și totuși Isus își continuă misiunea: „Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat” (Lc 4,30). Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 16 martie 2020

17 martie

M ARÞI

Marþi din sãptãmâna a 3-a din Post Sf. Patriciu, ep. * Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Cu suflet zdrobit ºi cu duh umilit, de-am putea fi primiþi. n Aminteºte-þi, Doamne, de îndurarea ºi de milostivirea ta! n Tot aºa vã va face ºi Tatãl meu ceresc dacã nu veþi ierta fiecare fratelui sãu din inimã.

Dan 3,25.34-43 Ps 24 Mt 18,21-35

violet (alb) III

Pânã unde poate sã ajungã iertarea ºi milostivirea comunitãþii? Cristos spune cã nu existã un maxim, nu trebuie puse limite. „De ºaptezeci de ori câte ºapte”, adicã întotdeauna. Lucrul cel mai important în viaþã este „sã se ierte din inimã fratelui”; pentru aceasta parabola datornicului iertat de datoria sa, care nu a voit la rândul sãu sã ierte, orienteazã atenþia noastrã mai ales asupra comportamentului regelui, plin de milostivire, pe care noi ar trebui sã-l imitãm.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 16,6.8 Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi; pleacă-ţi urechea spre mine şi ascultă cuvintele mele. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; adăposteşte-mă la umbra aripilor tale! Rugăciunea zilei Doamne Dumnezeule, te rugăm, ca harul tău să nu ne părăsească niciodată; el să ne facă stăruitori în slujirea ta şi să ne însoţească pururi. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ca stelele cerului şi ca nisipul care este de-a lungul ţărmului mării! 37 Căci, Stăpâne, am devenit cei mai mici printre toate popoarele şi suntem umiliţi pe tot pământul astăzi, din cauza păcatelor noastre. 38 Căci în acest moment nu este principe, nici profet şi nici conducător, nici ardere de tot, nici jertfă, nici ofrandă, nici jertfă de tămâie, nici loc unde să aducem roade înaintea ta şi să aflăm îndurare. 39 Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umilit de-am putea fi primiţi ca o ardere de tot de berbeci şi de boi şi ca o mie de miei graşi! 40 Astfel să fie jertfa noastră înaintea ta astăzi şi să se împlinească înaintea ta, pentru că nu este ruşine pentru cei care-şi pun încrederea în tine. 41 Acum, te urmăm din toată inima, ne temem de tine şi căutăm faţa ta: nu ne fă de ruşine, 42 ci fă cu noi după bunătatea ta şi după mulţimea îndurării tale! 43 Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale, şi dă glorie numelui tău, Doamne!” Cuvântul Domnului

LECTURA I Cu suflet zdrobit şi cu duh umilit, de-am putea fi primiţi. Citire din cartea profetului Daniel 3,25.34-43 În zilele acelea, Azaria, stând, s-a rugat astfel şi, deschizându-şi gura în mijlocul focului, a spus: 34 „Nu ne da până la capăt, de dragul numelui tău, şi nu rupe alianţa ta! 35 Nu îndepărta mila ta de la noi de dragul lui Abraham, PSALMUL RESPONSORIAL cel iubit de tine, de dragul lui Isaac, slujitorul Ps 24(25),4-5ab.6-7cd.8-9 (R.: 6a) tău, şi al lui Israel, sfântul tău, 36 cărora le-ai R.: Aminteşte-ţi, Doamne, vorbit spunând că le vei înmulţi descendenţa de îndurarea şi de milostivirea ta! 70

De la rãsãrit pânã la apus * 17 martie 2020

Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale şi învaţă-mă cărările tale! 5ab Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă, căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R. 4

Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi milostivirea ta, pentru că ele sunt din veşnicie! 7bc Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta, pentru bunătatea ta, Doamne! R. 6

Domnul este bun şi drept, de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea; îi face pe cei sărmani să umble după dreptate, îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Il 2,12-13 „Întoarceţi-vă la mine din toată inima, spune Domnul, căci eu sunt milostiv şi îndurător”! EVANGHELIA Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35 În acel timp, Petru, apropiindu-se de Isus, i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” 22 Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit să fie vânduţi el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi

voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. 28 Dar ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. 31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Evanghelia ne invită să iertăm, aşa cum şi noi suntem iertaţi de Dumnezeu. Să-l rugăm, aşadar, pe Domnul, să ne ajute să fim umili şi milostivi. Să spunem: R.: Doamne, ascultă-ne! – Pentru ca toţi oamenii să poată experimenta bucuria iertării şi a reconcilierii cu Dumnezeu şi să nu se lase niciodată cuprinşi de frică sau de ruşine în faţa vinovăţiilor proprii, să ne rugăm: R. – Pentru ca slujitorii sacramentului Reconcilierii să fie adevăraţi mediatori ai milostivirii lui Dumnezeu, care înţelege slăbiciunile noastre şi ne dă puterea să o luăm de la capăt, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 17 martie 2020

– Pentru ca iertarea pe care o primim de la fraţi să fie o invitaţie la corijarea defectelor noastre şi la o convertire continuă a inimii, să ne rugăm: R. R.: Doamne, ascultă-ne! – Pentru ca aceia care sunt descurajaţi şi abandonaţi să găsească în creştini solidaritate, orientare sigură şi un ajutor prompt în momentele dificile, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care cred că nu vor fi iertaţi niciodată pentru greşelile săvârşite să găsească în Cristos speranţa că Dumnezeu este nemărginit de milostiv cu toţi oamenii, să ne rugăm: R. – Pentru ca această Liturghie, semn al sărbătorii şi iertării, să fie cântul de mulţumire către Tatăl, care a făcut din Cristos templul noii alianţe, să ne rugăm: R.

Asupra darurilor Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul, ca această jertfă mântuitoare să fie pentru noi curăţare de păcate şi să ne îmbrace în puterea ta. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa a II-a pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu, spre mântuirea fiilor tăi, ai orânduit un timp deosebit, în care să-şi redobândească curăţia inimii; şi înlăturând din suflet pornirile dezordonate, în aşa fel să se ocupe de cele trecătoare, încât să râvnească pururi bunurile vieţii veşnice. De aceea, împreună cu toţi sfinţii şi îngerii, te lăudăm, zicând fără încetare.

– Pentru ca răposaţii comunităţii noastre să Ant. la Împărtăşanie: Cf. Ps 14,1-2 primească iertarea pentru greşelile săvârşite şi să aibă parte de răsplata pregătită fericiţilor Doamne, cine va locui în cortul tău? Cine se va odihni în muntele tău sfânt? Cel care din cer, să ne rugăm: R. umblă fără prihană şi face dreptatea. Dumnezeule al milostivirii şi al iertării, care l-ai trimis pe Fiul tău, mort pe cruce, pentru După Împărtăşanie a lua asupra sa păcatele noastre, eliberează-ne Te rugăm, Doamne, ca participarea sfântă la de orice vinovăţie şi dă-ne harul de a trăi bu- acest mister să sporească în noi viaţa dumcuria iertării tale. Prin Cristos, Domnul nostru. nezeiască şi să ne dobândească iertarea şi ocrotirea ta. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

De la rãsãrit pânã la apus * 17 martie 2020

M editeazã Evanghelia de astăzi abordează tema iertării. Conform tradiției iudaice, cel care greșea față de un altul își cerea iertare după forma prescrisă, adică repeta cererea de trei ori în fața a doi martori. Așadar, exista convingerea că Dumnezeu iartă până la a treia oară. De aceea, am putea remarca un efort uimitor de generozitate din partea lui Petru atunci când extinde iertarea până la a șaptea oară. În schimb, expresia lui Isus: „până la șaptezeci de ori șapte” (Mt 18,22) este un mod de a spune „întotdeauna” sau „fără limite”; aceasta este însăși „măsura” lui Dumnezeu, care ne acordă iertarea sa fără măsură. Pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine acest adevăr, Isus prezintă o parabolă al cărei protagonist este un servitor care îi datora stăpânului suma de 10.000 de talanți. Într-o astfel de situație dramatică pentru servitor, stăpânului i s-a făcut milă de el și i-a iertat toată datoria. Însă, din păcate, acel servitor nu a voit să fie îngăduitor la rândul său cu un altul, care îi datora numai 100 de dinari, și l-a aruncat în închisoare, până când avea să plătească respectiva datorie. Numai că stăpânului i s-au adus la cunoștință cele întâmplate, iar servitorul nemilos a fost tras la răspundere

G ândul

zilei

„Nu îndepărta mila ta de la noi”. (Dan 3,35) Daniel îl roagă astfel pe Dumnezeu pentru poporul său care, din cauza păcatului, suferă amărăciune şi umilire în exil. Astăzi întreg poporul suferă din cauza păcatului; Tatăl se foloseşte şi de rugăciunea ta şi de a mea, pentru a dărui iertare, pace şi viaţă nouă, pentru a-l oferi pe Isus.

pentru atitudinea sa și aruncat în închisoare până când va plăti și ultimul ban. Mesajul parabolei este clar: trebuie să-i iertăm pe cei care au greșit față de noi, pentru că și noi suntem iertați de Dumnezeu. Isus ne invită să iertăm întotdeauna din inimă, cu toată ființa noastră, fără a păstra umbre sau gânduri negative față de cel pe care l-am iertat. Totuși, cineva s-ar putea întreba: „Oare faptul de a ierta «de șaptezeci de ori câte șapte» nu înseamnă până la urmă o încurajare a nedreptății și a asupririi celorlalți?” Răspunsul este negativ, deoarece iertarea creștină nu exclude posibilitatea ca, în anumite cazuri, să se apeleze la denunțarea acelor persoane care comit rele, pentru a fi aduse în fața justiției. În altă ordine de idei, mulți spun: „Aș vrea să iert, dar nu pot. Nu pot să uit; de cum îl văd pe cutare, simt cum mă aprind în interior”. Unor astfel de persoane le-am putea spune: „Nu vă preocupați pentru ceea ce simțiți! E normal ca ființa voastră să reacționeze așa. Important nu este ceea ce simțiți, ci ceea ce doriți. Dacă doriți să iertați, dacă aveți în voi această dorință, deja ați iertat”. Și ori de câte ori acordăm cuiva iertarea, nouă ni se pare că pierdem ceva din noi înșine. Cu toate aceste dificultăți, trebuie să reafirmăm fără încetare necesitatea și binefacerile iertării, care ajunge să fie privită ca renaștere, eliberare și forță de mântuire. Ca realitate umană și divină, iertarea este calea care ne permite să depășim singurătatea și suferințele vieții, și totodată să vindecăm rănile adânci provocate de deficitul nostru de iubire și de milostivire. Să-i cerem Domnului harul de a-i putea ierta din inimă pe cei care greșesc față de noi, ca să ne învrednicim, la rândul nostru, de iertarea sa. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 17 martie 2020

18 martie

M IERCURI

Miercuri din sãptãmâna a 3-a din Post Sf. Ciril din Ierusalim, ep. înv. * Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Sã pãziþi poruncile ºi sã le puneþi în practicã! n Preamãreºte-l, Ierusalim, pe Domnul Dumnezeul tãu! n Cine va împlini ºi va învãþa astfel, acesta va fi numit mare în împãrãþia cerurilor.

Dt 4,1.5-9 Ps 147 Mt 5,17-19

violet III

Este important textul legii, dar ceea ce îi dã cu adevãrat valoare este spiritul cu care se respectã. Isus ne descoperã cã nu existã decât un singur spirit: iubirea. Pentru aceasta, creºtinul nu trebuie sã se întrebe pânã unde poate ajunge fãrã a pãcãtui, ci cum este posibil de a da maximul de iubire „pânã la sfârºit”, ca Isus. Este nebunia evangheliei: „Fiþi desãvârºiþi, pentru cã Tatãl vostru din ceruri este desãvârºit”.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 118,133 Condu-mi paşii după cuvântul tău şi nu lăsa să mă stăpânească nici o nelegiuire. Rugăciunea zilei Dă-ne, te rugăm, Doamne, harul, ca, întăriţi prin ţinerea postului de patruzeci de zile şi hrăniţi cu cuvântul tău, să-ţi fim mereu devotaţi cu toată fiinţa, printr-o sfântă înfrânare, şi să devenim tot mai mult o inimă şi un suflet în rugăciune. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi aceste hotărâri şi vor spune: «Numai acest popor este înţelept şi priceput. Este un neam mare»! 7 Care este neamul acela atât de mare, încât să aibă dumnezeii lui atât de aproape cum îl avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru ori de câte ori îl chemăm? 8 Şi care este neamul acela atât de mare, încât să aibă hotărâri şi judecăţi atât de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte? 9 Numai fii atent la tine şi păzeşte-ţi cu grijă sufletul, ca să nu uiţi lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi şi ca să nu-ţi iasă din inimă în toate zilele vieţii tale şi să le transmiţi fiilor tăi şi fiilor fiilor tăi!” Cuvântul Domnului

LECTURA I Să păziţi poruncile şi să le puneţi în practică! Citire din cartea Deuteronomului 4,1.5-9 În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Acum, Israel, ascultă hotărârile şi judecăţile PSALMUL RESPONSORIAL pe care te învăţ să le împliniţi pentru ca să Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12a) trăiţi, să ajungeţi şi să intraţi în stăpânirea ţării R.: Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul Dumnezeul tău! pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor 5 12 Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul, voştri! Iată, vă învăţ hotărâri şi judecăţi după cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău! 13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale, ca să le împliniţi astfel în ţara în care intraţi 6 el binecuvântează pe fiii tăi ca s-o luaţi în stăpânire! Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi în mijlocul tău. R. 74

De la rãsãrit pânã la apus * 18 martie 2020

El dă pace ţinutului tău şi te satură cu cel mai bun grâu. El îşi trimite cuvântul pe pământ, cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

– Pentru ca Biserica, slujitoare a cuvântului lui Dumnezeu, să anunţe cu fidelitate şi curaj mesajul evangheliei, să ne rugăm: R.

– Pentru ca părinţii să transmită copiilor, prin 19 El îi face cunoscut lui Iacob cuvântul său, cuvânt şi exemplu, legea lui Dumnezeu cu aceeaşi iubire cu care le-au dăruit şi viaţa, să lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale. 20 ne rugăm: R. El n-a făcut aşa cu niciun alt neam şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R. – Pentru ca toţi creştinii să aibă curajul de a dezaproba şi de a nu respecta niciodată legile ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 6,63c.68c umane contrare principiilor evanghelice în Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ceea ce priveşte respectarea vieţii şi valorii familiei, să ne rugăm: R. ai cuvintele vieţii veşnice. EVANGHELIA Cine va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-19 În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate. 19 Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor În faţa seducţiei răului suntem chemaţi să ne punem cu mult curaj în faţa legii lui Dumnezeu, care ne responsabilizează şi ne caracterizează ca popor al său. Să ne rugăm împreună, spunând: R.: Sădeşte, Doamne, legea ta în inimile noastre!

– Pentru ca legile pe care le dau guvernanţii să reflecte totdeauna ordinea minunată pe care Dumnezeu a pus-o în lume şi să contribuie la armonie şi pace între popoare, să ne rugăm: R. – Pentru ca atenţia ta deosebită să se îndrepte şi spre acele persoane care suferă din cauza legilor nedrepte, să ne rugăm: R. – Pentru ca iubirea revărsată în inimile noastre de Duhul Sfânt să fie ultima şi suprema normă a comportamentului nostru de fiecare zi, să ne rugăm: R. Dumnezeule, tăria noastră, care ai încredinţat lui Moise legea scrisă şi ai întipărit-o în inima noastră cu degetul Duhului tău Sfânt, ascultă rugăciunea noastră şi fă-ne totdeauna ascultători fideli ai voinţei tale mântuitoare. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, să primeşti rugăciunile poporului tău, împreună cu oferirea acestor jertfe, şi să ne aperi de orice primejdie pe noi, cei care celebrăm tainele tale. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 18 martie 2020

Prefaţa Prefaţa a III-a pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu ai voit ca, prin pocăinţă, să ne exprimăm recunoştinţa faţă de tine, deoarece pocăinţa ne ajută să ne împotrivim ispitelor mândriei şi, împărţind hrana noastră cu cei lipsiţi, să urmăm şi noi exemplul dărniciei tale. De aceea, cu mulţimile de îngeri, te lăudăm, zicând într-un singur glas.

Ant. la Împărtăşanie: Cf. Ps 15,11 Mi-ai arătat cărarea vieţii, mă vei umple de bucurie cu faţa ta, Doamne! După Împărtăşanie Ospăţul ceresc din care ne-am împărtăşit să ne sfinţească, Doamne, şi, curăţându-ne de toate greşelile, să ne pregătească să primim făgăduinţele cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 18 martie 2020

M editeazã Tema comună în lecturile de astăzi este Legea. În prima lectură, Moise confirmă poporului puterea Legii divine, dar avertizează că ea trebuie să fie pusă în practică, pentru a nu face zadarnic mesajul de mântuire. În evanghelie, Isus amintește de apartenența sa la tradiția Vechiului Testament, dar mesajul este clar: el a venit să ducă la împlinire tot ceea ce a fost învățat de către profeți: „Să nu socotiți că am venit să desființez Legea sau Profeții! Nu am venit să desființez, ci să împlinesc” (Mt 5,17). Adesea, noi, oamenii, credem că tot ceea ce se referă la lege este ceva care ne limitează și ne împiedică să trăim în libertate; și nu ne convine. În realitate, aceste indicații trăite în mod deplin ne deschid orizonturi care duc spre realizarea noastră, respectându-i pe ceilalți. Evanghelia după sfântul Matei, destinată unei comunități iudeo-creștine, îl prezintă pe Isus ca noul Moise, care pe munte promulgă noua lege – fericirile. Însă Legea și Profeții nu sunt abolite, ci mai degrabă își găsesc împlinirea în el. Isus a venit ca să ne elibereze de sclavia Legii nu desființând-o, ci împlinind-o în mod sublim. Într-adevăr, dincolo de lege se

G ândul

zilei

„Israel, ascultă hotărârile şi judecăţile pe care te învăţ”. (Dt 4,1) Dumnezeu, care este Tată, adresează poporului său, iar astăzi şi nouă, creştinilor, aceste cuvinte de iubire. Unde vom găsi indicaţiile pe care să le urmăm? Le vom afla în cuvintele lui Isus, pe care Biserica ni le oferă în fiecare zi. Trăindu-le, vom avea parte de bucurie şi de o viaţă sfântă.

află Domnul care dă viața; dincolo de cuvântul care condamnă greșeala se află Tatăl care îl iartă pe cel care greșește. Isus este primul care trăiește iubirea. Într-adevăr, „Iubirea nu face niciun rău aproapelui. Așadar, plinătatea Legii este iubirea” (Rom 13,10). Dreptatea lui Isus este superioară celei a cărturarilor și fariseilor; este dreptatea Fiului care acordă iertarea; este la fel ca cea a Tatălui, care îi iartă fiecăruia toată datoria (cf. Mt 18,27) și îl primește în împărăția sa. Isus trăiește cu adevărat Legea încredințată lui Moise și vestită de profeți. Pentru aceasta, Tatăl ne cere să-l ascultăm pe Fiul său preaiubit, Cuvântul făcut trup, venit între noi, oamenii, pentru a împlini Legea și Profeții. Pentru noi, mântuirea vine prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu; nu se poate ajunge la Dumnezeu pe altă cale. Desigur, suntem păcătoși; milostivirea este aceea care ne conduce la inima Tatălui. Însă nu trebuie să ne facem iluzia că îi putem fi plăcuți lui Cristos fără Lege și Profeți, sau că în numele unei presupuse libertăți putem încălca vreo literă sau vreo virgulă din Lege, „până ce nu se vor împlini toate” (Mt 5,18). Lumina pe care ne-a oferit-o Dumnezeu trebuie să continue să lumineze viața noastră. „Dacă cineva le va împlini – spune Isus – și va învăța astfel, acesta va fi numit mare în împărăția cerurilor” (Mt 5,19). Istoria umană e marcată de marile intervenții ale lui Dumnezeu: Legea, Profeții și însuși Domnul Cristos, care le desăvârșește pe toate. Evanghelia ne-a cucerit și ne-a transformat în apostoli ai lui Cristos. În felul acesta, ne aflăm în planul lui Dumnezeu, care include: Legea, Profeții, pe Cristos, iar acum, Biserica; toate aceste realități ne fac să ne simțim personal inserați în proiectul magnific al lui Dumnezeu Tatăl. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 18 martie 2020

19 martie J OI

Joi din sãptãmâna a 3-a din Post † SF. IOSIF, soþul Sf. Fc. Maria; Fer. Marcel Callo, m.

2Sam 7,4b-5a. 12-14.16 Ps 88; Rom 4,13.16-18.22 Mt 1,16.18-21.24a (Lc 2,41-51a)

alb

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã proprie

Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu. n Seminþia lui va dãinui în vecii vecilor. n Nu prin lege i-a fost fãcutã promisiunea lui Abraham. n Iosif a fãcut dupã cum i-a poruncit îngerul Domnului. (Iatã, tatãl tãu ºi cu mine te-am cãutat îngrijoraþi!) Patronul secundar al diecezei. Aniversarea inaugurãrii pontificatului papei Francisc (2013).

P Iosif are un loc deosebit în istoria mântuirii; ca soþ ºi tatã joacã un rol providenþial lângã Fecioara Maria ºi Isus. Este descendent al lui David, „un om drept”, ceea ce înseamnã cã voia sã se conformeze pe deplin cuvântului lui Dumnezeu, pe care îl asculta cu credinþã ºi îl îndeplinea în tãcere. Îi transmite lui Isus titlul mesianic de „fiu al lui David”, îl salveazã de la moartea voitã de Irod, îl educã ºi-i comunicã experienþa de muncitor. Maria, vorbind lui Isus despre Iosif, îi spune fãrã ezitare: „tatãl tãu”. Dupã episodul pierderii în templu, se pare cã evanghelia îºi ia rãmas bun de la Iosif, reþinând icoana vie a sfintei Familii din Nazaret, în mijlocul cãreia Isus creºtea.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare:

care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia. 13 El Cf. Lc 12,42 va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul Iată slujitorul credincios şi înţelept lui de domnie pentru vecie. 14a Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu. 16 Casa ta şi domnia pe care Domnul l-a aşezat ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, în fruntea familiei sale. iar tronul tău va fi întărit pe vecie»”. Cuvântul Domnului Rugăciunea zilei Dumnezeule atotputernic, care ai binevoit să încredinţezi ocrotirii fidele a sfântului Iosif PSALMUL RESPONSORIAL începutul misterelor mântuirii, dă-i Bisericii Ps 88(89),2-3.4-5.27 şi 29 (R.: cf. 37a) tale harul, ca, prin mijlocirea lui, să le păstreze R.: Seminţia lui va dăinui în vecii vecilor. cu credinţă şi să lucreze cu râvnă pentru îm- 2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta, cu gura mea voi face cunoscută plinirea lor. Prin Domnul nostru Isus Cristos. din generaţie în generaţie fidelitatea ta. 3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat LECTURA I pentru totdeauna; Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, ai stabilit în ceruri fidelitatea ta. R. tatăl său (Lc 1,32). Citire din cartea a doua a lui Samuel 7,4b-5a.12-14a.16 4 Am încheiat alianţă cu alesul meu, i-am promis cu jurământ slujitorului meu În zilele acela, cuvântul Domnului a fost adresat David: lui Natan: „Du-te şi spune-i slujitorului meu 12 5 «Îţi voi întări seminţia pe vecie, David: «Aşa vorbeşte Domnul: Când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii din generaţie în generaţie, tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, îţi voi întemeia tronul tău de domnie»”. R. 78

De la rãsãrit pânã la apus * 19 martie 2020

El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu, Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”. Pentru el păstrez pe veci îndurarea mea şi alianţa mea va rămâne neclintită pentru el”. R.

LECTURA A II-A Nu prin lege i-a fost făcută promisiunea lui Abraham. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18.22 Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. 16 De aceea promisiunea a fost făcută prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor – 17 după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. 18 Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”. 22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare. Cuvântul Domnului ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5 Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu. EVANGHELIA Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,16.18-21.24a Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numeşte

Cristos. Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. 20 Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. 24a Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Bucuria de a venera în Iosif modelul vieţii evanghelice ne invită la rugăciune pentru Biserică şi pentru lumea întreagă. Să spunem: R.: Doamne, sfinţeşte poporul tău! – Te lăudăm, Părinte, pentru docilitatea lui Iosif; fă docilă Biserica ta faţă de învăţăturile Fiului tău divin. Să ne rugăm: R. – Slavă ţie, Părinte sfânt, pentru discernământul lui Iosif; dăruieşte păstorilor noştri înţelepciunea ca să înţeleagă semnele timpurilor. Să ne rugăm: R. – Fii lăudat, Părinte, pentru Iosif, care i-a primit în magi pe oamenii veniţi de departe; dăruieşte-ne şi nouă virtutea primirii, care ne deschide faţă de persoanele depărtate de tine. Să ne rugăm: R. – Te lăudăm, Părinte, pentru spiritul laborios al lui Iosif; răsplăteşte cu harul tău munca generoasă şi onestă a fiecărui om. Să ne rugăm: R. – Fii binecuvântat, Părinte, pentru responsabilitatea tăcută şi faptică a lui Iosif; învaţă-i aceasta pe toţi părinţii, ca să arate fiilor lor calea Domnului. Să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 19 martie 2020

– Te preamărim, Părinte, pentru prezenţa lui Domnul nostru Isus Cristos. În sărbătoarea Cristos în casa lui Iosif; Isus euharisticul să sfântului Iosif, îţi înălţăm cântări de laudă, fie pentru noi centrul vieţii. Să ne rugăm: R. te binecuvântăm şi te preamărim. Căci Iosif, fiind bărbat drept, a fost ales de tine ca soţ al R.: Doamne, sfinţeşte poporul tău! Fecioarei Maria şi, dovedindu-se slujitor crePărinte atotputernic şi sfânt, care te slujeşti dincios şi înţelept, i-ai încredinţat sfânta Fade oameni pentru a realiza planurile tale de milie, ca să-l ocrotească cu iubire şi grijă păiubire, ajută-ne să-l imităm pe fratele nostru, rintească, pe Fiul tău unul-născut, zămislit sfântul Iosif, care te-a lăudat şi preamărit prin adumbrirea Duhului Sfânt, pe Domnul prin viaţa lui întreagă. Prin Cristos, Domnul nostru Isus Cristos. Prin el, împreună cu îngerii nostru. Amin. şi sfinţii, cântăm imnul măririi tale, spunând cu bucurie. Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, învredniceşte-ne să slujim Ant. la Împărtăşanie: cu inimă curată la altarul tău, aşa cum sfântul Mt 25,21 Iosif l-a îngrijit, cu veneraţie şi devotament, pe Bine, servitor bun şi credincios: Fiul tău unic, născut din Fecioara Maria. El, intră în bucuria Stăpânului tău! care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. După Împărtăşanie Prefaţa Ocroteşte pururi, Doamne, familia ta, pe care Prefaţa pentru sfântul Iosif ai îndestulat-o cu pâinea ta cerească, astăzi, Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi când îl sărbătoreşte cu bucurie pe sfântul Iosif, mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri şi binevoieşte a păstra în ea darurile pe care pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte i le împărtăşeşti fără încetare. Prin Cristos, Sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 19 martie 2020

M editeazã Biserica ne invită astăzi să ne bucurăm pentru numeroasele haruri pe care le-a primit sfântul Iosif, haruri minunate care trezesc în noi un simțământ de admirație profundă. În evanghelie, îngerul care îi apare lui Iosif în vis rezumă aceste haruri speciale în mesajul său (cf. Mt 1,20-21), iar Iosif va avea responsabilitatea de tată față de Fiul lui Dumnezeu și va trăi în intimitate cu Maria și Isus. Ce fericire pentru Iosif să știe că tocmai aceasta este voința lui Dumnezeu față de el, darul de iubire pe care i-l face Dumnezeu! Cu greu ne putem imagina sentimentele care au umplut atunci inima lui Iosif și care l-au susținut în timpul tuturor încercărilor sale. De atunci, el l-a iubit pe Isus cu o autentică iubire de tată, devenind modelul desăvârșit pentru toți părinții și educatorii. Însă această imensă fericire cerea o renunțare atât de mare, încât ea poate părea imposibilă pentru cel care nu are credință, pentru cel care nu cunoaște puterea harului lui Dumnezeu. Iosif se afla într-o situație ciudată: Maria era și nu era a sa, Isus era fiul său, și totuși el nu era tatăl său natural. Așadar, în iubirea lui Iosif găsim o renunțare foarte exigentă, însă o renunțare care nu aduce prejudicii

G ândul

zilei

„Nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta”. (Mt 1,20) „Nu te teme”; este un cuvânt întâlnit frecvent în Biblie. Cine caută voinţa lui Dumnezeu pentru a o trăi, asemenea sfântului Iosif, va afla lumină şi pace: sunt darurile Tatălui, care cunoaşte toate şi ne iubeşte. Sfinte Iosife, îţi mulţumesc că te rogi pentru noi şi pentru întreaga Biserică, împreună cu Maria!

iubirii, dimpotrivă, o înalță până la un nivel sublim. Este o iubire care nu caută propriul interes sau propriile satisfacții, ci se pune complet în slujba persoanei iubite. Iubirea lui Iosif pentru Maria nu căuta decât să slujească vocației Mariei și, astfel, cei doi au ajuns la o unire spirituală admirabilă, care va fi și izvorul celei mai mari și mai curate bucurii. Iubirea lui Iosif pentru Isus slujea numai misiunii Fiului lui Dumnezeu. Din acest motiv, Iosif nu se aseamănă deloc cu acei părinți care poate își consideră copiii drept o proprietate a lor, care se impun cu autoritate și manifestă uneori o afectivitate tiranică. El știa foarte bine că Isus nu-i aparține și nu-și dorește altceva decât să-l pregătească, conform capacității sale, la misiunea de Mântuitor, despre care i-a vorbit îngerul. Iar toate acestea erau posibile numai prin credință. Cea de-a doua lectură este, în acest sens, un comentariu la textul evangheliei, care ne spune că Iosif era un om „drept”; el căuta sincer voința lui Dumnezeu, și nu propriul interes. Apostolul Paul ține să sublinieze că dreptatea vine din credință (cf. Rom 4,22). Asemenea patriarhului Abraham, Iosif a crezut în Dumnezeu chiar și în momentele de incertitudine și de dificultate, chiar și atunci când fericirea lui părea amenințată. El a păstrat o profundă încredere și a dovedit o mare deschidere în fața luminii lui Dumnezeu, care i-a călăuzit pașii și l-a ajutat să redobândească pacea și fericirea. Ceea ce ne uimește cel mai mult la sfântul Iosif este modul în care el a reușit să ofere un exemplu atât de strălucit, chiar dacă a rămas în tăcere și în umbră. Viața lui a fost oferită total Fiului lui Dumnezeu, în timp ce singurul cuvânt pe care ni l-a încredințat a fost viața sa. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 19 martie 2020

20 martie

V INERI

Vineri din sãptãmâna a 3-a din Post Ss. Ioan Nepomuk, pr. m.; Paul, Ciril, Eugen ºi îns. m. Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Nu vom mai spune lucrãrii mâinilor noastre: „Dumnezeul nostru”. n Eu sunt Domnul Dumnezeul tãu, ascultã glasul meu! n Domnul Dumnezeul tãu este singurul Dumnezeu, pe el sã-l iubeºti!

Os 14,2-10 Ps 80 Mc 12,28b-34

violet III

Cãrturarul care „nu era departe de împãrãþia lui Dumnezeu” a vorbit despre o ispitã împotriva cãreia Isus ne pune frecvent în gardã: sã nu credem cã suntem în pace cu Dumnezeu pentru faptul cã am respectat cu scrupulozitate practicile religioase. În schimb, ºtim deja, ceea ce conteazã mai mult sunt dispoziþiile interioare. Pentru a afirma cã-l iubim pe Dumnezeu ºi pe aproapele ar trebui sã fim atenþi la distanþa care existã între buzele noastre ºi inima noastrã.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ps 85,8.10 Doamne, nu este nimeni asemenea ţie între dumnezei, pentru că eşti mare şi săvârşeşti lucruri minunate; tu singur eşti Dumnezeu! Rugăciunea zilei Te rugăm, Doamne, revarsă cu bunătate harul tău în inimile noastre, ca, ţinând în frâu dorinţele pământeşti dezordonate, să putem fi statornici, prin darul de sus, în urmarea poruncilor cereşti. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Nu vom mai spune lucrării mâinilor noastre: „Dumnezeul nostru”. Citire din cartea profetului Osea 14,2-10 Aşa spune Domnul: „Întoarce-te, Israel, la Domnul Dumnezeul tău, căci te-ai poticnit în nelegiuirea ta! 3 Aduceţi cu voi cuvinte potrivite şi întoarceţi-vă la Domnul! Spuneţi-i: „Îndepărtează toată nelegiuirea, primeşte ceea ce este bun şi-ţi vom aduce în schimb roadele buzelor noastre!” 4 Asiria nu ne va mântui, pe cai nu vom mai călări şi nu vom 82

mai spune lucrării mâinilor noastre: „Dumnezeul nostru”. Căci numai în tine află orfanul îndurare. 5 Le voi vindeca apostazia, îi voi iubi de bunăvoie, căci mânia mea s-a îndepărtat de la ei. 6 Voi fi ca roua pentru Israel; el va răsări ca un crin şi-şi va întinde rădăcinile ca Libanul. 7 Ramurile lui se vor întinde şi va fi ca măslinul frumuseţea lui, iar mireasma lui, ca a Libanului. 8 Se vor întoarce şi vor locui la umbra lui; vor fi ca grâul şi vor răsări ca viţa-de-vie şi amintirea lor va fi ca a vinului din Liban. 9 Efraim, ce am eu de a face cu idolii? Îi voi răspunde şi voi privi la el. Eu sunt ca un chiparos verde, datorită mie se găseşte rodul tău. 10 Cine este înţelept să priceapă, iar cine pricepe să recunoască acestea: căile Domnului sunt drepte şi cei drepţi umblă pe ele, dar cei nelegiuiţi se poticnesc pe ele!” Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 80(81),6c-8a.8bc-9.10-11ab.14 şi 17 (R.: cf. 11a şi 9a) R.: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, ascultă glasul meu!

De la rãsãrit pânã la apus * 20 martie 2020

8bc

Atunci am auzit un glas pe care nu-l cunoşteam: „I-am descărcat povara de pe umeri şi mâinile lui au pus coşul jos. În strâmtorarea ta, ai strigat la mine şi eu te-am eliberat. R. Ţi-am răspuns din locul tainic al tunetului, te-am pus la încercare la apele de la Meriba. Ascultă, poporul meu, vreau să dau mărturie împotriva ta; o, de m-ai asculta, Israele! R.

Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!» 31 A doua este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea”. 32 Cărturarul i-a zis: „Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el 33 şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”. 34 Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe. Cuvântul Domnului

Să nu fie în mijlocul tău niciun alt dumnezeu, să nu te prosterni niciunui dumnezeu străin! 11ab Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am făcut să urci din ţara Egiptului! R. Rugăciunea credincioşilor Mai înainte de a-i prezenta darul nostru la 14 O, de m-ar asculta poporul meu, altar, să-i cerem Domnului să ne ajute să trăim de-ar umbla Israel pe căile mele! pe deplin credinţa noastră, spunându-i: 17 L-aş hrăni cu cel mai bun grâu R.: Ajută-ne, Doamne, să iubim! şi l-aş sătura cu miere din stâncă”. R. – Tu ne iubeşti într-adevăr din inimă: R. – Tu ne dai puterea de a ne reîntoarce la tine: R. ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,17b – Tu reînnoieşti continuu alianţa ta cu noi: R. „Convertiţi-vă, – Tu ne pregăteşti drumul mântuirii: R. spune Domnul, – Tu l-ai trimis pe Fiul tău din iubire: R. pentru că împărăţia cerurilor – Tu ai făcut din noi un popor nou: R. s-a apropiat!” – Tu ne faci să înaintăm spre tine unii alături de alţii: R. EVANGHELIA Domnul Dumnezeul tău este singurul Dum- – Tu ţi-ai întipărit în aproapele nostru faţa nezeu, pe el să-l iubeşti! ta: R. Citire din Evanghelia Domnului nostru – La sfârşitul timpurilor, judecata ta va fi despre Isus Cristos după sfântul Marcu 12,28b-34 iubire: R. În acel timp, unul dintre cărturari s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat: „Care este prima dintre – Tu ne dai puterea să te cunoaştem şi să te toate poruncile?” 29 Isus i-a răspuns: „Prima iubim: R. este: «Ascultă Israele: Domnul Dumnezeul – Tu eşti singurul Stăpân al celor vii şi al celor nostru este singurul Domn. 30 Să-l iubeşti pe morţi: R. 10

De la rãsãrit pânã la apus * 20 martie 2020

Dumnezeule mare şi milostiv, care ne-ai arătat că drumul spre împărăţie constă în iubirea faţă de tine şi faţă de aproapele, purifică inima noastră de toată nelegiuirea, pentru a putea celebra Paştele Fiului tău cu roade vrednice de viaţa cea veşnică. Aşa te rugăm, prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

să aştepte plini de bucurie tainele sfinte ale învierii, pentru ca, stăruind cu mai multă râvnă în rugăciune şi arătând mai multă dragoste faţă de aproapele, prin trăirea de fiecare zi a credinţei care le-a dat o viaţă nouă, să primească cu prisosinţă harul pe care tu îl reverşi asupra fiilor tăi. De aceea, cu îngerii şi arhanghelii, cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate corurile Asupra darurilor oştirii cereşti, cântăm imnul măririi tale, Priveşte cu bunătate, Doamne, la darurile pe zicând fără încetare. care ţi le consacrăm, pentru ca ţie să-ţi fie plăcute, iar nouă să ne fie pururi spre mântuire. Ant. la Împărtăşanie: Prin Cristos, Domnul nostru. Cf. Mc 12,33 A-l iubi pe Dumnezeu din toată inima şi pe Prefaţa aproapele ca pe tine însuţi este mai mult Prefaţa I pentru Postul Mare decât toate jertfele. Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri După Împărtăşanie pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte Te rugăm, Doamne, ca lucrarea puterii tale sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin să pătrundă cugetele şi trupurile noastre, ca Domnul nostru Isus Cristos. Tu, în marea ta să ajungem la plinătatea răscumpărării de bunătate, le dăruieşti credincioşilor tăi harul, care ne-ai făcut părtaşi prin sfintele taine. ca, în fiecare an, cu suflete curăţate de păcat, Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 20 martie 2020

M editeazã În perioada de după exilul babilonian, în iudaism a existat un curent religios de mare anvergură, bazat pe respectarea fidelă a Legii. În acest sens, legilor și normelor deja existente li s-au alăturat altele, cu scopul de a facilita respectarea Legii. În timpul lui Isus existau 613 precepte, și toate trebuiau respectate cu rigurozitate. Însă toți doreau să știe dacă nu cumva printre aceste legi există una mai importantă decât celelalte și care anume ar fi aceea. Într-un astfel de context se înscrie și întrebarea pe care, în evanghelie, un cărturar i-o adresează lui Isus: „Care este prima dintre toate poruncile?” (Mc 12,28). Iar Isus îi răspunde că cea mai importantă poruncă este aceea a iubirii (cf. Mc 12,30.31). În primul rând, se observă că Isus nu a ales una dintre cele zece porunci, deși aceasta ni s-ar fi părut ceva normal. Conform Scripturii, cele zece porunci au fost revelate de Dumnezeu, ba chiar au fost scrise de el însuși pe cele două table de piatră. Și totuși, Isus nu a citat niciuna dintre ele, ci a ales un text din Cartea Deuteronomului și un altul din Cartea Leviticului. Isus a preferat precepte pozitive și dinamice, care să-l împingă pe om înainte: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din

G ândul

zilei

„Le voi vindeca apostazia”. (Os 14,5) O mamă nu a avut curajul să ducă sarcina până la capăt. Mai apoi însă întunericul şi teama i-au cuprins sufletul. Ori de câte ori auzea vorbindu-se despre copii şi despre planurile pe care prietenele ei şi le făceau pentru copiii lor, pentru ea era o suferinţă: printre acei micuţi putea fi copilul ei. Astfel, Tatăl i-a oferit ocazia de a se căi. Ea şi-a recunoscut păcatul şi a primit puterea de a-i cere Tatălui iertare în numele lui Isus. Acum, pentru a-i mulţumi, s-a pus în slujba lui.

toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta!” (Mc 12,30). În al doilea rând, întrebarea pusă de cărturar viza o singură poruncă, dar iată că Isus a adăugat-o și pe cea de-a doua: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!” (Mc 12,31). În plus, Isus declară că nu există o altă poruncă mai mare decât acestea. Întreg Noul Testament se orientează în aceeași direcție: iubirea față de aproapele este inseparabilă de iubirea pe care o manifestăm față de Dumnezeu; iubindu-l pe aproapele, îl iubim cu adevărat și pe Dumnezeu, iar dacă nu-l iubim pe aproapele, nu putem pretinde că îl iubim pe Dumnezeu. Influxul iubirii care vine de la Dumnezeu trebuie să-l primim în noi nu în mod pasiv, închizându-l în noi înșine; dacă procedăm așa, nu primim cu adevărat iubirea lui Dumnezeu. Dimpotrivă, trebuie să primim iubirea în mod activ; adică nu putem să-l iubim cu adevărat pe Dumnezeu, dacă nu acceptăm să iubim împreună cu el și să iubim toate persoanele pe care Dumnezeu le iubește. Doar așa rămânem în iubirea lui Dumnezeu, iar iubirea lui Dumnezeu în noi este desăvârșită (cf. 1In 2,5). Această revelație evanghelică definește scopul întregii noastre vieți. Astfel, dacă trăim ca adevărați creștini, nu avem alt ideal decât acela de a progresa în iubire. De aceea, fiecare trebuie să găsească forma iubirii care corespunde propriei vocații. Nu există două forme identice de progres în iubire, însă cu toții suntem uniți în aceeași orientare, care este iubirea. Și nu există o altă poruncă decât aceasta: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta... Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Așadar, a fi uniți în iubire este și trebuie să fie idealul nostru creștin. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 20 martie 2020

21 martie

Sâmbãtã din sãptãmâna a 3-a din Post Sf. Nicolae de Flüe, pustnic

Os 6,1-6 Ps 50 Lc 18,9-14

Îndurarea îmi place, nu jertfa. n Îndurare vreau, ºi nu jertfã! n Vã spun cã a coborât la casa lui îndreptãþit vameºul, nu fariseul. Începând cu Vesperele acestei zile ºi în ziua urmãtoare este permis ca la celebrãrile liturgice sã se foloseascã culoarea roz a duminicii. Pot fi folosite orga ºi celelalte instrumente.

S ÂMBÃTÃ

Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV)

violet III

Parabola vameºului ºi a fariseului aºazã în opoziþie douã atitudini tipice de rugãciune adresatã lui Dumnezeu. Rugãciunea umilã care porneºte din inimã, ca aceea a vameºului, justificã ºi sfinþeºte; rugãciunea celui mândru, ca aceea a fariseului, hrãnitã de complacerea în propriile merite, este neplãcutã lui Dumnezeu.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ps 102,2-3 Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul i nu uita nicicând de binefacerile sale. El îţi iartă toate păcatele.

Iuda? Îndurarea voastră este ca norul de dimineaţă, ca roua care trece repede. 5 De aceea, îi voi lovi prin profeţi, îi voi ucide prin cuvintele gurii mele şi judecata ta va ieşi ca lumina. 6 Căci îndurarea îmi place, nu jertfa, şi cunoaşterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot. Cuvântul Domnului

Rugăciunea zilei Trăind cu bucurie zilele sfinte ale acestui timp de pocăinţă, te rugăm, Doamne, dăruieşte-ne harul, ca, pătrunzând tot mai adânc în misterul PSALMUL RESPONSORIAL pascal, să ne putem bucura din plin de roadele Ps 50(51),3-4.18-19.20-21 (R.: cf. Os 6,6) R.: Îndurare vreau, şi nu jertfă! lui. Prin Domnul nostru Isus Cristos. 3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate, LECTURA I şi, după mulţimea îndurărilor tale, Îndurarea îmi place, nu jertfa. şterge fărădelegea mea! Citire din cartea profetului Osea 6,1-6 4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea Veniţi, să ne întoarcem la Domnul! Căci el şi curăţă-mă de păcatul meu! R. ne-a sfâşiat, şi el ne va vindeca, el ne-a lovit, 2 şi el ne va lega. Ne va face să trăim după două zile şi, a treia zi, ne va ridica şi ne va face să 18 Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute şi, chiar dacă ţi-aş aduce, fim în faţa lui. 3 Să-l cunoaştem, să urmărim să-l cunoaştem pe Domnul! Ca revărsatul zorilor, arderile de tot nu te-ar mulţumi. 19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, sigură este ieşirea lui: va veni ca ploaia timinima căită şi smerită, Dumnezeule, purie la noi şi ca ploaia târzie care udă pă4 n-o dispreţui! R. mântul. Ce să-ţi fac, Efraim? Ce să-ţi fac, 86

De la rãsãrit pânã la apus * 21 martie 2020

În bunătatea ta, Doamne, fă bine Sionului şi reclădeşte zidurile Ierusalimului! Atunci îţi vor fi plăcute jertfele de dreptate, arderile de tot şi ofrandele; atunci ţi se vor oferi viţei pe altarul tău. R.

– Pentru ca Biserica să proclame neîncetat milostivirea lui Dumnezeu, care o cheamă la o nouă convertire, purificând-o şi reînnoind-o prin iubirea sa, să ne rugăm: R.

– Pentru ca niciun om să nu pretindă că poACLAMAŢIE LA EVANGHELIE sedă tot adevărul, ci toţi să-l caute şi să-l sluCf. Ps 94(95),8ab jească cu umilinţă, să ne rugăm: R. Astăzi nu vă împietriţi inimile voastre, ci – Pentru ca toţi cei care consideră religia un ascultaţi glasul Domnului! ansamblu de practici exterioare să înţeleagă EVANGHELIA că adevăratul cult adus lui Dumnezeu constă Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit în angajarea inimii, să ne rugăm: R. vameşul, nu fariseul. Citire din Evanghelia Domnului nostru – Pentru ca toţi creştinii să se opună în conIsus Cristos după sfântul Luca 18,9-14 ştiinţă păcatelor colective, aşa cum sunt exploaÎn acel timp, Isus a spus această parabolă unora tarea celor săraci, suprimarea vieţii, să ne care se credeau în sine drepţi şi-i dispreţuiau rugăm: R. pe alţii: 10 „Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameş. – Pentru ca sângele lui Cristos, vărsat pentru 11 Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine cei mulţi, să ne facă să trăim experienţa iuastfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt birii infinite a Tatălui, să ne rugăm: R. ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. 12 Eu postesc – Pentru ca Euharistia pe care o celebrăm de două ori pe săptămână, dau zeciuială din uniţi în credinţă să devină putere de reconciceea ce câştig». 13 Vameşul, în schimb, stând liere în familie şi la locul de muncă, să ne departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice rugăm: R. ochii spre cer. Îşi bătea pieptul, zicând: «DumDoamne, care pătrunzi inima noastră cu punezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» 14 Vă terea ta atunci când convertirea este profundă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai şi sinceră, primeşte rugăciunea pe care ţi-o degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se adresăm: dă-ne harul ca inima noastră să nu înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umiadere niciodată la ceea ce împiedică întâlnirea leşte va fi înălţat”. noastră cu tine. Prin Cristos, Domnul nostru. Cuvântul Domnului Amin. Rugăciunea credincioşilor Îndreptăţirea şi mântuirea nu sunt lucrarea Asupra darurilor noastră, ci darul milostivirii infinite a lui Dum- Dumnezeule, tu ne dai harul să ne apropiem nezeu. De aceea, să-l invocăm pe Domnul, cu suflet curat de tainele tale; fă-ne, te rugăm, pentru ca, în sărăcia noastră, el să ne primească ca, celebrând jertfa orânduită de tine, să-ţi aducem preamărire desăvârşită. Prin Cristos, şi să ne ierte. Să-i spunem: Domnul nostru. R.: Doamne, ai milă de noi, păcătoşii! De la rãsãrit pânã la apus * 21 martie 2020

Ant. la Împărtăşanie: Lc 18,13 Vameşul, stând departe, îşi bătea pieptul, zicând: „Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!” După Împărtăşanie Milostive Dumnezeule, tu ne îndestulezi neîncetat cu tainele sfinte: dă-ne harul să le celebrăm mereu cu cinstirea cuvenită şi să le primim cu credinţă. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 21 martie 2020

M editeazã Isus le prezintă fariseilor parabola cea mai derutantă din toată evanghelia. Fariseii sunt acei care se străduiesc să trăiască zilnic nenumăratele prescrieri pe care preoții sunt chemați să le respecte în perioada limitată în care slujesc la templul din Ierusalim. Un astfel de stil de viață îi deosebește și îi separă pe farisei de lumea obișnuită; de aici, termenul „fariseu”, care înseamnă „separat”. În această parabolă, Isus prezintă extremele societății religioase iudaice: vameșii, care nu cunosc Legea, și fariseii, care o practică într-un mod riguros și fanatic. Pe de o parte, cei care sunt convinși că merită bunăvoința lui Dumnezeu prin intermediul unui astfel de comportament, pe de altă parte, cei care sunt siguri că sunt excluși de la această bunăvoință din cauza conduitei lor imorale. Atât fariseul, cât și vameșul urcă la templul din Ierusalim, locul prezenței pământești a lui Dumnezeu, ca să se roage. Credinciosul evlavios se așază în prezența Domnului, dar, în realitate, se vede doar pe sine însuși. Rugăciunea lui nu se îndreaptă spre Dumnezeu, ci spre o privire admirativă către propria sfințenie. Sfințenia luminează

G ândul

zilei

„Îndurarea îmi place, nu jertfa”. (Os 6,6) Isus reia aceste cuvinte ale profetului Osea, adresându-le acelora care păzesc într-adevăr poruncile, dar cu şi din iubire. Şi sfântul Paul le repetă, atunci când afirmă că, dacă nu trăim în iubire dezinteresată, nimic nu e de folos. Fiecare acţiune a noastră să izvorască din iubire şi să conducă la iubire.

viața, însă „prea multă” sfințenie duce la orbire. Fariseul nu știe că rugăciunea lui va fi zadarnică. Orbit de „bârna” propriilor merite, fariseul nu realizează că este exact ca acei oameni pe care el însuși îi consideră „hrăpăreți, nedrepți, adulteri”. Lauda pe care fariseul ar trebui să o îndrepte spre Dumnezeu, o îndreaptă spre sine însuși. În loc să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru milostivirea sa, el se complace în propriile puteri. Cu siguranță, dintre cele două personaje ale acestei parabole, acela care ne place mai mult este vameșul. Chiar dacă recunoaștem că nu era o persoană bună, căința care îi dobândește iertarea lui Dumnezeu îl face mai acceptat în ochii noștri. Ne identificăm cu el de bunăvoie, dar oare o facem cu adevărat? De fiecare dată când participăm la sfânta Liturghie, suntem puși în aceeași atitudine: „Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul și vouă, fraților, că am păcătuit prea mult cu gândul, cuvântul, fapta și omisiunea: din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea”. Ar trebui să fie momentul adevărului, în care recunoaștem că suntem păcătoși înaintea lui Dumnezeu și a comunității. În schimb, acesta a devenit un rit mecanic ce nu ajunge în adâncul conștiinței noastre. În fond, spunem noi, nu suntem chiar atât de păcătoși. În felul acesta, cădem în atitudinea fariseului și riscăm să ieșim din biserică fără ca milostivirea și iertarea lui Dumnezeu să ajungă la noi. Cred că ar trebui să-i fim extrem de recunoscători lui Isus pentru faptul că ne-a relatat această parabolă a vameșului și a fariseului. Fără îndoială, este un dar mereu nou al iubirii sale față de noi. Odată ce aceste două figuri atât de contrastante se fixează în memoria noastră, suntem feriți de ispita de a ne prefera pe noi înșine altora, de fiecare dată când putem face un anumit bine. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 21 martie 2020

22 martie

D UMINICÃ

1Sam 16,1b.6-7.10-13a Ps 22; Ef 5,8-14 In 9,1-41 (9,1.6-9. 13-17.34-38)

† DUMINICA a 4-a din Post Sf. Lia, vãduvã Liturghie proprie, Credo, prefaþã proprie David este uns rege al lui Israel. n Domnul este pãstorul meu, nu voi duce lipsã de nimic. n Ridicã-te dintre cei morþi, iar Cristos te va lumina! n Orbul s-a dus, s-a spãlat ºi, când s-a întors, vedea.

violet IV

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Is 66,10-11 Bucură-te, Ierusalime, adunaţi-vă, toţi cei care-l iubiţi; bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, cei care aţi fost întristaţi, ca să tresăltaţi şi să vă îndestulaţi din belşugul mângâierilor sale. Rugăciunea zilei Dumnezeule, care, prin Fiul tău, împlineşti în chip minunat împăcarea neamului omenesc, dă-i, te rugăm, poporului creştin, harul să iasă cu credinţă vie şi cu evlavie generoasă în întâmpinarea sărbătorii Paştelui, care se apropie. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I David este uns rege al lui Israel. Citire din cartea întâi a lui Samuel 16,1b.6-7.10-13a În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Samuel: „Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te! Te voi trimite la Iese, cel din Betleem, căci am văzut între fiii săi un rege pentru mine” 6 Când ei au venit, Samuel l-a văzut pe Eliab şi a zis: „Cu siguranţă, unsul Domnului este înaintea lui”. 7 Domnul i-a zis lui Samuel: „Nu te uita la chipul şi înălţimea staturii lui, căci l-am îndepărtat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă se uită la inimă”. 10 Iese i-a făcut pe cei şapte fii ai săi să treacă prin faţa lui Samuel. Samuel i-a zis 90

lui Iese: „Domnul nu l-a ales pe niciunul dintre ei”. 11 Samuel i-a zis lui Iese: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” El a răspuns: „A mai rămas cel mai mic. Iată, păzeşte turma!” Şi Samuel i-a zis lui Iese: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu ne vom aşeza la masă până când nu va veni aici!” 12 Iese a trimis să-l aducă. Era roşcat, cu ochi frumoşi şi plăcut la vedere. Domnul i-a zis lui Samuel: „Ridică-te şi unge-l! El este”. 13a Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David din acea zi încolo. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1) R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. 1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic; 2 el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă, 3a îmi înviorează sufletul. R. 3b

Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

De la rãsãrit pânã la apus * 22 martie 2020

Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A Ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina! Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 5,8-14 Fraţilor, odinioară eraţi întuneric, acum însă, lumină în Domnul. Umblaţi ca nişte fii ai luminii, 9 căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea şi adevărul! 10 Discerneţi ceea ce este plăcut Domnului 11 şi nu luaţi parte la faptele fără rod ale întunericului, ci mai degrabă denunţaţi-le! 12 Căci este o ruşine chiar şi numai să se vorbească despre faptele săvârşite de ei în ascuns, 13 pe când toate cele denunţate sunt dezvăluite de lumină, 14 pentru că tot ce este dezvăluit este lumină. De aceea, se spune: „Trezeşte-te tu, care dormi, şi ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina!” Cuvântul Domnului ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd „Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii”. EVANGHELIA Orbul s-a dus, s-a spălat şi, când s-a întors, vedea. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 9,1.6-9.13-17.34-38 În acel timp, Isus a văzut un om orb din naştere. A scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă,

i-a pus tina pe ochi 7 şi i-a zis: „Du-te şi spală-te la piscina Siloe!” – care înseamnă „Trimisul”. Aşadar, el a plecat, s-a spălat şi s-a întors văzând. 8 Atunci, vecinii şi cei care îl văzuseră mai înainte că era cerşetor au zis: „Nu este el cel care şedea şi cerşea?” 9 Unii spuneau: „El este”, alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el”. El a zis: „Eu sunt”. 13 L-au dus la farisei pe cel care fusese orb. 14 De fapt, era sâmbătă ziua în care a făcut Isus tina şi i-a deschis ochii. 15 Fariseii l-au întrebat din nou cum a început să vadă. El le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd”. 16 Câţiva dintre farisei ziceau: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sâmbăta”. Alţii însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?” Şi era dezbinare între ei. 17 Deci i-au zis iarăşi orbului: „Tu ce spui despre el, de vreme ce ţi-a deschis ochii?” El a răspuns: „Este un profet”. 34 I-au răspuns şi au zis: „Tu eşti născut cu totul în păcat şi ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară. 35 Isus a auzit că l-au dat afară şi, întâlnindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul Omului?” 36 El a răspuns: „Cine este, Doamne, ca să cred în el?” 37 Isus i-a spus: „L-ai şi văzut. Este cel care vorbeşte cu tine, el este”. 38 El i-a zis: „Cred, Doamne”; şi l-a adorat. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Fraţilor, după ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul său Isus, pe care l-a constituit lumină a neamurilor, lumina vieţii. Să-i mulţumim că ne-a dăruit şi ne dăruieşte mereu cuvântul său pentru ca el să fie făclie pentru paşii vieţii noastre şi lumină pentru cărările deciziilor noastre. Să spunem împreună: R: Fii preamărit şi lăudat, Doamne, pentru cuvântul tău!

De la rãsãrit pânã la apus * 22 martie 2020

– Pentru cuvântul tău, Doamne, prin care ai creat toate, prin care susţii universul şi-l reînnoieşti necontenit ca el să devină şi pentru noi, în viaţa noastră de fiecare zi, creator, regenerator şi mântuitor, noi te lăudăm şi te rugăm: R.. R: Fii preamărit şi lăudat, Doamne, pentru cuvântul tău! – Pentru cuvântul tău, Doamne, care răsună în Biserică, în magisteriul Sfântului Părinte papa, al episcopilor şi în slujirea preoţilor ca el să pătrundă în noi, prin intermediul tău, ca un cuvânt viu, actual şi aducător de lumină, noi te lăudăm şi te rugăm: R. – Pentru cuvântul tău, Doamne, pe care ni l-ai transmis cu atâta iubire în Sfânta Scriptură şi pe care noi învăţăm să-l preţuim, să-l citim, să-l medităm şi astfel să-l facem să fie cu adevărat lumina care ne luminează viaţa şi alegerile de fiecare zi, noi te lăudăm şi te rugăm: R. – Pentru cuvântul tău, Doamne, care ne aduce iertarea şi milostivirea ta, mai ales în sacramentul Spovezii, prin care ne lăsăm modelaţi ca şi noi să fim milostivi, precum tu eşti milostiv, noi te lăudăm şi te rugăm: R. – Pentru cuvântul tău, Doamne, care este anunţat de misionari celor care încă nu te cunosc, chiar şi printre creştinii de astăzi, răsunând mereu şi în orice situaţie, oportună sau inoportună, pentru ca oamenii să cunoască frumuseţea unei vieţi trăite sub călăuzirea ta, noi te lăudăm şi te rugăm: R.. – Pentru cuvântul tău, Doamne, în care sperăm şi care dorim să răsune mângâietor pentru răposaţii noştri şi să fie mântuirea noastră în ziua întâlnirii cu tine, noi te lăudăm şi te rugăm: R. Îţi mulţumim, Doamne, pentru cuvântul tău care şi astăzi răsună în inimile noastre. Îţi mulţumim pentru această Duminică a Bibliei în care putem să reînnoim ataşamentul nostru faţă de cuvântul tău dătător de viaţă veşnică. Dă-ne, Doamne, harul să înţelegem mai bine 92

că numai tu ai cuvintele vieţii adevărate şi veşnice şi astfel cuvântul tău să fie şi pentru noi lumină a vieţii. Aşa te rugăm, prin Cristos, Cuvântul tău veşnic, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin. Asupra darurilor Doamne, noi îţi aducem cu bucurie darurile aducătoare de viaţă veşnică, rugându-te cu umilinţă să ne dai harul de a le venera cu fidelitate şi de a le oferi cum se cuvine pentru mântuirea lumii. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa pentru Duminica a IV-a din Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. El a scos din întuneric neamul omenesc şi l-a condus la lumina credinţei, prin misterul întrupării sale; iar pe cei născuţi în sclavia păcatului, prin baia Botezului, i-a renăscut şi i-a înălţat la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu. De aceea, cerul şi pământul ţi se închină, înălţându-ţi această cântare veşnic nouă, pe care şi noi, unindu-ne cu corurile de îngeri, ţi-o înălţăm, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Cf. In 9,11 Domnul mi-a uns ochii cu tină, m-am dus de m-am spălat, iar acum văd şi cred în Dumnezeu. După Împărtăşanie Dumnezeule, care-l luminezi pe tot omul ce vine în această lume, luminează-ne, te rugăm, inimile, cu strălucirea harului tău, ca să cugetăm pururi la cele vrednice de tine şi plăcute maiestăţii tale şi să te putem iubi cu sinceritate. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 22 martie 2020

M editeazã Asemenea apei dătătoare de viață și asemenea aerului pe care îl respirăm, lumina este un element indispensabil pentru viața noastră și a naturii. Mai mult, lumina se identifică cu viața însăși, așa încât expresia „a veni la lumină” echivalează cu „a se naște”. Toată Scriptura e străbătută de această temă a luminii. Astfel, de la creație și până la apariția Ierusalimului ceresc, în care Dumnezeu va fi lumina celor răscumpărați, istoria mântuirii e plină de intervențiile lui Dumnezeu, care îi luminează și îi conduce la cunoașterea sa pe cei care se încred în el. Este și cazul orbului din naștere prezentat în evanghelie, în dezvoltarea aceleiași teme a luminii. Dacă în celelalte cazuri, cei bolnavi și neputincioși veneau la Isus și-l rugau să-i vindece, de această dată, însuși Isus se apropie de orb și îi redă vederea. Iar faptul că vindecarea orbului este relatată în doar două versete, ne dă de înțeles că accentul nu cade pe acțiunea miraculoasă în sine, ci pe semnificația profundă a acestei vindecări. Trecerea acelui om de la orbirea fizică la vederea lucrurilor se desfășoară paralel cu itinerarul său spiritual. Cu alte cuvinte, orbul vindecat parcurge un drum de credință. Astfel,

G ândul

zilei

„Cred, Doamne!” (In 9,38) Acel om, orb din naştere, sărac, exclus până şi din viaţa religioasă a poporului său, a experimentat în propriul trup iubirea milostivă a lui Isus. Isuse, care ai luminat şi întunericul din mine, eu nu te vedeam; mi-ai dat darul de a te contempla. Acum mă încred în tine şi mă încredinţez numai ţie. Mulţumesc!

la început, Isus nu era pentru el decât un necunoscut, căruia îi știa doar numele. Dar, odată vindecat, el declară în fața fariseilor că Isus este un profet și un trimis al lui Dumnezeu, pentru ca, în cele din urmă, să-și exprime credința în Isus, Fiul lui Dumnezeu. Așadar, vindecarea orbului din naștere nu este doar istoria unui bolnav care a primit lumina ochilor, ci este și istoria unui necredincios care a ajuns la lumina credinței. Iar ceea ce l-a atras și l-a călăuzit la credință a fost lucrarea tainică înfăptuită de Isus prin lumina harului. Drumul spiritual parcurs de orbul vindecat este și drumul oricărui creștin botezat, care trebuie să treacă de la simpla cunoaștere istorică a lui Cristos la încrederea și adeziunea deplină față de el. Pe acest drum de credință, fiecare dintre noi a primit lumina Duhului Sfânt, pentru a-l putea recunoaște pe Cristos în cuvintele și faptele sale. Dar așa cum există un progres pe drumul de credință, tot așa există și un proces de perseverare în necredință. În autosuficiența lor, fariseii devin incapabili să recunoască puterea harului lui Cristos care acționează în oameni și, îndepărtându-se de adevărata lumină, ajung să orbecăiască în întuneric. Conștient de responsabilitatea pe care o implică darul credinței, apostolul Paul ne îndeamnă să rămânem fideli propriei chemări, adică să trăim ca fii ai luminii. În îndemnul său, el pornește de la constatarea că acum suntem lumină în Domnul (cf. Ef 5,8), iar din această condiție nouă izvorăște și exigența unei conduite corespunzătoare, ale cărei roade sunt bunătatea, dreptatea și adevărul. Așadar, imperativul fundamental al condiției noastre de creștini autentici este acela că, odată ce am primit lumina, trebuie să devenim lumină pentru cei din jurul nostru. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 22 martie 2020

23 martie L UNI

Luni din sãptãmâna a 4-a din Post Sf. Turibiu de Mongrovejo, ep. * Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Nu se va mai auzi în el glas de plânset ºi nici glas de strigare. n Te preamãresc, Doamne, pentru cã m-ai eliberat. n Mergi, fiul tãu trãieºte!

Is 65,17-21 Ps 29 In 4,43-54

violet IV

Isaia spune cã mântuirea lui Dumnezeu – misterul pascal spre care suntem îndreptaþi – este o nouã creaþie. Isus împlineºte ceea ce a fost vestit de profet. Pentru aceasta, el oferã o viaþã nouã fiului funcþionarului împãrãtesc care „a crezut în cuvântul lui Isus ºi a pornit la drum”. Toþi, fãrã excepþie, suntem chemaþi la credinþã ºi la viaþã. Botezul, sacrament pascal, ne deschide drumul spre viaþa nouã.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 30,7-8 Voi nădăjdui în Domnul. Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta, căci ai privit la smerenia mea.

poporul lui, o bucurie! 19 Mă voi veseli de Ierusalim şi mă voi bucura de poporul meu şi nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici glas de strigare. 20 Nu va mai fi acolo sugar care să trăiască puţine zile şi nici bătrân care să nu-şi împlinească zilele; tânărul va muri la o sută de ani şi cel care nu va ajunge la o sută de ani va fi blestemat. 21 Vor construi case şi vor locui în ele, vor planta vii şi vor mânca din rodul lor”. Cuvântul Domnului

Rugăciunea zilei Dumnezeule, care reînnoieşti lumea prin sacramentele tale minunate, te rugăm, dăruieşte Bisericii tale harul să folosească tot mai bine darurile cereşti şi să nu fie lipsită nici de ajutoarele pământeşti. Prin Domnul nostru Isus PSALMUL RESPONSORIAL Cristos. Ps 29(30),2 şi 4.5-6.11 şi 12a şi 13b (R.: 2a) R.: Te preamăresc, Doamne, LECTURA I pentru că m-ai eliberat. Nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici 2 Te preamăresc, Doamne, pentru că glas de strigare. m-ai eliberat Citire din cartea profetului Isaia 65,17-21 şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să râdă Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, eu de mine. creez ceruri noi şi un pământ nou: nu vor 4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul mai fi amintite cele dinainte şi nici nu se vor 18 din locuinţa morţilor, mai sui la inimă. Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă pentru totdeauna pentru ceea ce creez eu, tu mi-ai dat viaţă, ca să nu cobor căci, iată, eu fac din Ierusalim veselie şi din în mormânt. R. 94

De la rãsãrit pânã la apus * 23 martie 2020

Cântaţi Domnului, voi, credincioşii lui, lăudaţi memoria sfinţeniei sale! Căci mânia lui ţine o clipă, dar îndurarea lui ţine toată viaţa. Seara intră în casă plânsul, iar dimineaţa, bucuria. R.

Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, fii tu ajutorul meu! 12a Tu ai schimbat geamătul meu în dans, 13b Doamne Dumnezeul meu, în veci te voi lăuda! R. 11

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Am 5,14 Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi! Astfel, Domnul Dumnezeul Sabaot va fi cu voi. EVANGHELIA Mergi, fiul tău trăieşte! Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 4,43-54 În acel timp, Isus a plecat din Samaria în Galileea. Isus însuşi dăduse mărturie că niciun profet nu este cinstit în propria lui patrie. 45 Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit bine, pentru că văzuseră toate câte făcuse la Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare. 46 A venit deci din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcţionar regal al cărui fiu era bolnav în Cafarnaum. 47 Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudeea în Galileea, a venit la el şi i-a cerut să coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte. 48 Atunci, Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49 Funcţionarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!” 50 Isus i-a zis: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut în cuvântul

pe care i l-a spus Isus şi s-a dus. 51 Şi, iată, coborând, servitorii lui i-au ieşit înainte, spunându-i că fiul lui trăieşte! 52 I-a întrebat deci la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al şaptelea l-a lăsat febra”. 53 Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus „fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. 54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudeea în Galileea. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Cuvântul ascultat ne asigură că Dumnezeu ne stă alături în încercările vieţii şi va schimba plânsul nostru în bucurie. Să ne încredem în bunătatea sa care poate totul şi să ne rugăm cu credinţă, spunând: R.: Părintele milostivirii, ajută-ne! – Reînnoieşte credinţa Bisericii şi fă-o atentă la noutatea înfăptuită de tine. Noi te rugăm: R. – Reuneşte pe toţi credincioşii în lauda numelui tău şi în angajarea de a face să înflorească cetatea oamenilor. Noi te rugăm: R. – Stinge focul războaielor şi al violenţei, care fac să ardă pământul şi chinuieşte în multe locuri popoarele. Noi te rugăm: R. – Îndepărtează spectrul foamei şi al sărăciei lumii care apasă asupra multor popoare şi naţiuni. Noi te rugăm: R. – Ajută-i pe părinţi să se încreadă în tine în ceea ce priveşte viitorul copiilor lor. Noi te rugăm: R. – Reînsufleţeşte voinţa celui care lâncezeşte în păcat, prizonier al alegerilor greşite, şi dăruieşte-i speranţa. Noi te rugăm: R. – Luminează inima noastră în faţa crucii, pentru ca, pătrunzându-i misterul, să acceptăm să o ducem cu iubire. Noi te rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 23 martie 2020

Doamne, ajută-ne să realizăm împărăţia ta, fiecare cu darurile şi responsabilitatea pe care i le-ai încredinţat. Aceasta ţi-o cerem, pentru ca să se împlinească Scripturile, iar viaţa cea nouă a lui Cristos, oferită nouă la această masă euharistică, să crească şi să rodească prin iubirea ta. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în toţi vecii vecilor. Amin.

sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu ai voit ca, prin pocăinţă, să ne exprimăm recunoştinţa faţă de tine, deoarece pocăinţa ne ajută să ne împotrivim ispitelor mândriei şi, împărţind hrana noastră cu cei lipsiţi, să urmăm şi noi exemplul dărniciei tale. De aceea, cu mulţimile de îngeri, te lăudăm, zicând într-un singur glas.

Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, fă-ne şi pe noi părtaşi de roadele jertfei pe care ţi-o oferim, pentru ca, izbăviţi de omul cel vechi, pământesc, să ne reînnoim neîncetat înaintând în viaţa cerească. Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie:

Prefaţa Prefaţa a III-a pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte

După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ca tainele tale sfinte să ne reînnoiască şi să ne dea viaţă, să ne sfinţească şi să ne ducă la bucuria veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.

Ez 36,27 „Voi pune în voi Duhul meu şi vă voi face să urmaţi legile mele, veţi păzi poruncile mele şi le veţi pune în practică”, spune Domnul.

De la rãsãrit pânã la apus * 23 martie 2020

M editeazã În textul din profetul Isaia, cântarea inimii lui Dumnezeu și cea a omenirii par să se întrepătrundă. Astfel, bucuriei lui Dumnezeu pentru cetatea Ierusalimului și pentru poporul său reînnoit îi răspunde sărbătoarea poporului pentru splendorile acestei noi creații. De câte ori, privind lumea, suntem stimulați să ne angajăm mai mult pentru a fi pace, dreptate autentică, mai puține dezbinări, un respect reciproc mai mare! Este visul la a cărui realizare am vrea să contribuim măcar în parte. Și trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru dorința pe care o sădește în noi și pentru ceea ce reușim să facem. Liturgia cuvântului ne amintește că Dumnezeu este și rămâne artizanul oricărui lucru. Și avem nevoie să auzim, în acest pelerinaj al vieții, că Dumnezeu lucrează pentru a ne pregăti lucruri bune, o realitate mai bună, în care viața va învinge moartea, iar bucuria va învinge plânsul. Și lui Dumnezeu îi place să ne vadă bucurându-ne de rodul mâinilor noastre, al sacrificiilor noastre, al angajării noastre; o casă cumpărată sau construită cu sudoare, o meserie căutată cu trudă și statornicie. Poate ar trebui să credem mai mult că Dumnezeu este un adevărat prieten pe care ne

G ândul

zilei

„Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă pentru totdeauna pentru ceea ce creez eu”. (Is 65,18) Profetul Isaia vorbeşte despre un pământ nou, fără trudă şi suferinţe. Care o fi? Când ne vom bucura de el? După judecata de pe urmă? Deja de acum, pentru cei care trăiesc în iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele; deja de acum, pentru cei care îl întâlnesc pe Isus cu credinţă vie, asemenea funcţionarului regelui, care îşi află fiul vindecat.

putem baza, unul căruia îi place ca noi să trăim bine. Așadar, putem și trebuie să primim invitația de a nu ne ocupa timpul cu o continuă și sterilă întoarcere în trecut, în care nostalgia să devină cu adevărat stăpână, ci să privim cu angajare reînnoită și să observăm cu atenție tot ceea ce Dumnezeu construiește pentru noi și împreună cu noi în zilele noastre. Pentru a ne ajuta să avem această privire, putem să ne însușim învățătura din evanghelie: în viață trebuie să acceptăm să ne lăsăm surprinși. În pofida dovezilor contrare aduse în trecut, locuitorii din Galileea au știut să apeleze la Isus și să-l primească cu bucurie. Opera răscumpărătoare a lui Dumnezeu transformă lumea. Este o promisiune care își află împlinirea în Isus și care va ajunge la desăvârșire la sfârșitul veacurilor. În evanghelie, minunea săvârșită de Isus este un semn al noii creații prevestite de profetul Isaia. Funcționarul regelui pleacă simțind în inimă ecoul cuvintelor adresate de Isus: „Mergi, fiul tău trăiește!” (In 4,50). Isus știe să dea viață și să o ofere din belșug. Nouă ni se cere credința în persoana sa și în cuvântul său; o credință mare, care nu renunță în momentele dificile ale vieții. Isus este și va fi mereu alături de fiecare dintre noi. Viața pe care el o oferă este pentru totdeauna și nu va dispărea niciodată. Funcționarul regal crede în cuvântul lui Isus, iar credința lui este confirmată de minunea săvârșită, vestită de slujitorii care îi vin în întâmpinare de la Cafarnaum. Pentru a primi viața, bucuria și vindecarea, trebuie să credem că Isus vine de la Dumnezeu. Altfel, credința ar fi instrumentalizată pentru a obține satisfacerea propriilor dorințe. În cele din urmă, credința autentică devine rugăciune curajoasă și abandonare încrezătoare în Dumnezeu. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 23 martie 2020

24 martie

Marþi din sãptãmâna a 4-a din Post Ss. Ecaterina a Suediei, cãlug.; Oscar Romero, ep., m.

Ez 47,1-9.12 Ps 45 In 5,1-3.5-16

Am vãzut apã izvorând din partea dreaptã a templului, ºi toþi aceia la care a ajuns aceastã apã s-au mântuit. n Domnul Sabaot este în mijlocul nostru, Dumnezeul lui Iacob este refugiu pentru noi. n Îndatã, omul s-a vindecat.

M ARÞI

Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV)

violet

IV, LN În istoria poporului lui Israel au existat douã semne importante: apa, simbol al vieþii prospere pe care o promitea Dumnezeu, ºi legea, garanþie a alianþei lui Dumnezeu cu poporul. Acum Ioan ne descoperã cã însuºi Isus este apa cea nouã ºi alianþa nouã. Piscina din Betsaida ºi legea sabatului nu pot sã aducã remediu bolilor mulþimii. El este adevãrata viaþã. Botezul ne va introduce în ea.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Is 55,1 Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la apă, spune Domnul; chiar dacă nu aveţi cu ce plăti, veniţi şi beţi cu bucurie! Rugăciunea zilei Acest timp sfânt de pocăinţă şi de rugăciune să pregătească, Doamne, inimile credincioşilor tăi, pentru a primi cum se cuvine misterul pascal şi a vesti lumii bucuria mântuirii. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Am văzut apă izvorând din partea dreaptă a templului, şi toţi aceia la care a ajuns această apă s-au mântuit. Citire din cartea profetului Ezechiel 47,1-9.12 În zilele acelea, în timpul unei viziuni, trimisul Domnului m-a făcut să mă întorc la intrarea templului şi, iată, o apă ieşea de sub pragul casei, dinspre răsărit, pentru că faţa templului era spre răsărit. Apa cobora de sub partea dreaptă a templului, dinspre sud de altar. 2 M-a făcut 98

să ies pe drumul porţii de nord şi m-a făcut să înconjur pe drumul de dinafară, lângă poarta de dinafară, care dădea spre răsărit. Şi iată, apa curgea din partea dreaptă! 3 Când omul a ieşit spre răsărit, avea o funie în mână; a măsurat o mie de coţi şi m-a făcut să trec prin apă: apa era până la glezne. 4 A mai măsurat o mie şi m-a făcut să trec prin apă: apa era până la genunchi; a mai măsurat o mie şi m-a făcut să trec: apa era până la coapse. 5 A mai măsurat o mie şi era un râu prin care nu puteam să trec. Pentru că apele crescuseră, erau ape de înotat, un râu care nu se putea trece. 6 Şi mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?” Apoi m-a făcut să merg să mă întorc pe malul râului. 7 Când m-am întors, iată, pe malul râului erau foarte mulţi copaci, de o parte şi de alta! 8 Şi mi-a zis: „Apele acestea care ies spre regiunea din răsărit coboară în Arabah şi ajung în mare. Ieşite spre mare, vindecă apele. 9 Orice fiinţă care mişună, toate cele la care ajung apele râurilor, vor trăi: vor fi foarte mulţi peşti, căci au ajuns acolo apele acestea şi au vindecat: toate la care va ajunge râul vor trăi. 12 Lângă râu, pe malurile lui, de o parte şi de alta, vor

De la rãsãrit pânã la apus * 24 martie 2020

creşte tot felul de pomi pentru hrană. Frunza lor nu se va veşteji şi rodul lor nu se va termina; vor da rod în fiecare lună, pentru că apele lui ies din sanctuar: rodul lui va fi pentru hrană şi frunzele lui, pentru vindecare”. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 45(46),2-3.5-6.8-9 (R.: 8) R.: Domnul Sabaot este în mijlocul nostru, Dumnezeul lui Iacob este refugiu pentru noi. 2 Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu şi putere, ajutor uşor de găsit în timp de strâmtorare. 3 De aceea, nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul şi dacă ar cădea munţii în mijlocul mării. R. 5

Un râu cu braţele sale înveseleşte cetatea lui Dumnezeu, locuinţa sfântă a Celui Preaînalt. Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaţă. R. Domnul Sabaot este cu noi, Dumnezeul lui Iacob este refugiu pentru noi. Veniţi şi vedeţi lucrările minunate ale Domnului, faptele uimitoare pe care le-a făcut pe pământ! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 50(51),12a.14a Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale!

EVANGHELIA Îndată, omul s-a vindecat. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,1-3.5-16 În acel timp, era o sărbătoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o piscină numită în evreieşte Betesda, care avea cinci porticuri. 3 Sub acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi. 5 Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Văzându-l zăcând şi ştiind că suferă de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7 Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, nu am niciun om ca să mă facă să cobor în piscină când apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea”. 8 Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” 9 Şi, îndată, omul s-a vindecat, şi-a luat targa şi umbla. Dar ziua aceea era sâmbăta. 10 Aşadar, iudeii i-au spus celui vindecat: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”. 11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă!»” 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: «Ia-o şi umblă!»?” 13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se îndepărtase, iar în locul acela era o mare mulţime. 14 După aceea, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!” 15 Omul a plecat şi le-a făcut cunoscut iudeilor că Isus este cel care l-a vindecat. 16 De aceea, iudeii îl urmăreau pe Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Isus Cristos este speranţa noastră. El ne vindecă rănile şi, prin milostivirea sa, ne arată iubirea gingaşă a Tatălui. Să ne adresăm lui cu încredere: R.: Doamne, ascultă-ne!

De la rãsãrit pânã la apus * 24 martie 2020

– Pentru ca Biserica, sacrament de mântuire, să reînnoiască, prin harul Domnului, viaţa oamenilor şi să celebreze în fiecare zi amintirea binefacerilor mari ale răscumpărării, să ne rugăm: R. R.: Doamne, ascultă-ne! – Pentru ca amintirea apei Botezului, care ne-a transformat în fii ai Bisericii, să ne deschidă faţă de Cristos Mântuitorul, care vine în întâmpinarea dorinţei noastre de a duce o viaţă nouă, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi creştinii, cu mult curaj şi umilinţă, să mărturisească pretutindeni credinţa în Cristos mort şi înviat, să ne rugăm: R. – Pentru ca legile şi tradiţiile umane să nu se opună planurilor lui Dumnezeu, care adesea depăşesc programele noastre, să ne rugăm: R. – Pentru ca, alături de fiecare om care suferă, să se afle totdeauna o persoană disponibilă spre ajutor gratuit din iubire faţă de Cristos, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi cei care îndură cu stoicism suferinţa să fie întăriţi în durerea lor de exemplul lui Cristos suferind pe sfânta cruce, să ne rugăm: R. Dumnezeule, care repeţi şi astăzi pentru noi cuvântul mântuitor şi desăvârşit şi ne hrăneşti la masa vieţii, dă-ne harul de a fi transformaţi în suflet şi în trup prin contactul viu cu Mântuitorul nostru, Domnul Isus, care vieţuieşte şi domneşte în toţi vecii vecilor. Amin.

pentru tot ce ai creat în folosul vieţii noastre pieritoare şi să devină pentru noi tămăduire spre viaţa fără de moarte. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa a IV-a pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Pentru că, prin post şi înfrânare, ne ajuţi să învingem pornirile rele, ne ridici mintea spre cele cereşti, ne întăreşti sufletul în virtute şi ne dăruieşti veşnică răsplată prin Domnul nostru Isus Cristos. Prin el te laudă îngerii, te adoră stăpânirile, ţi se supun puterile. Tăriile cereşti şi fericiţii serafimi te laudă în tresăltare de bucurie. Alături de ei, te rugăm să primeşti şi glasurile noastre, ca împreună să te lăudăm cu umilinţă, spunând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Ps 22,1-2 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic; el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă.

După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ca aceste taine cereşti să ne purifice şi să ne reînnoiască inima şi mintea, Asupra darurilor ca, astfel, şi trupurile noastre să primească Doamne, noi îţi oferim darurile pe care le-am întărire pentru viaţa de acum şi pentru cea primit de la tine; ele să fie semn de recunoştinţă viitoare. Prin Cristos, Domnul nostru.

100

De la rãsãrit pânã la apus * 24 martie 2020

M editeazã Evanghelia de astăzi ne invită să fim martorii unei alte minuni săvârșite de Isus. Aflat la Ierusalim într-o zi de sâmbătă, Isus s-a oprit la piscina numită în evreiește Betesda, situată lângă Poarta Oilor. Această piscină era prevăzută cu cinci pridvoare, în care zăceau foarte mulți bolnavi: orbi, șchiopi și paralitici (cf. In 5,3). Printre aceștia se afla și un om bolnav de 38 de ani, izolat și fără speranță, care de fiecare dată își vedea zădărnicită orice încercare de a coborî în apa piscinei, pentru că alții i-o luau înainte. Unii experți în Sfânta Scriptură văd în apa piscinei Betesda o trimitere la legea mozaică, incapabilă să obțină vindecarea, spre deosebire de cuvintele lui Isus care vindecă. În schimb, alții consideră că cele cinci pridvoare ale piscinei sunt o reprezentare a celor cinci cărți ale Legii, în timp ce omul care de 38 de ani aștepta vindecarea ar fi imaginea celor care caută în zadar mântuirea în Lege. Cert este că minunea pe care Isus o va înfăptui este o manifestare a lucrării de mântuire a lui Dumnezeu însuși, Tatăl său. Așadar, văzându-l pe acel om cum zăcea pe targă, Isus s-a apropiat și l-a întrebat: „Vrei să te faci sănătos?” (In 5,6). Cu alte cuvinte:

G ândul

zilei

„Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” (In 5,8) Isus vede un om paralizat de treizeci şi opt de ani şi îl întreabă: „Vrei să te vindeci?” Acesta îi dă de înţeles că doreşte într-adevăr vindecarea. Atunci Domnul îi porunceşte să se ridice: fără să ştie cine este cel care îi vorbeşte, acela ascultă şi este vindecat! Îţi mulţumesc, Isuse, pentru puterea cuvântului tău şi a iubirii tale primite cu încredere!

„Vrei să-ți schimbi viața? Vrei cu adevărat să te gândești la viitorul tău? Te-ai decis în această privință?” Întrebarea lui Isus era menită să-l trezească pe cel bolnav din „somnul” provocat de suferință și de singurătate, pentru a-l motiva să reia drumul vieții. Și nouă, mai ales în acest timp al Postului Mare, cuvântul lui Cristos ne oferă ocazia să ne trezim din amorțeala provocată de neliniște și de atâtea activități care ne blochează drumul spre înviere, spre bucuria unei vieți trăite cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Ceea ce ne surprinde și ne irită în textul Evangheliei este tocmai încăpățânarea și orbirea spirituală a iudeilor, care au rămas ancorați în Legea veche și în minuțioasele prescripții ale ei. Și, în timp ce se scandalizează de faptul că cel vindecat, ascultând de Isus, își ia targa în zi de sâmbătă, aceștia sunt incapabili să realizeze că ei sunt aceia care „leagă poveri apăsătoare și greu de purtat și le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le miște nici cu un deget” (Mt 23,4). Să nu uităm că Isus ne-a eliberat de toate infirmitățile noastre, că ne-a eliberat chiar și de povara apăsătoare a legii, întrucât ne-a dăruit porunca cea nouă a iubirii. Vindecându-l pe cel care suferea de 38 de ani, Isus ne învață că el este salvatorul celor slabi, al celor abandonați și neglijați de toți. În plus, Cristos devine adevăratul templu al lui Dumnezeu, din a cărui coastă străpunsă vor țâșni sânge și apă, ca izvoare de prosperitate spirituală, de reînnoire a Bisericii și de vindecare a oricărei forme de paralizie provocată de păcat. Urmându-l necontenit pe Isus, trebuie să ne bucurăm știind că întreaga viață putem sorbi apa mântuirii și că această apă mântuitoare devine în noi izvor care țâșnește pentru viața veșnică. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 24 martie 2020

101

25 martie

M IERCURI

Miercuri din sãptãmâna a 4-a din Post † BUNA-VESTIRE; Sf. Dismas Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã proprie

Is 7,10-14; 8,10c Ps 39 Evr 10,4-10 Lc 1,26-38

Iatã, fecioara va zãmisli! n Iatã, vin, Doamne, ca sã fac voinþa ta! n Iatã, vin ca sã fac voinþa ta! n Vei zãmisli ºi vei naºte un fiu. La cuvintele Crezului „ªi s-a întrupat... s-a fãcut om” se îngenuncheazã.

alb P

Înþelesul Bunei-Vestiri se referã în primul rând la Mesia, ºi în al doilea rând la legãtura vitalã dintre Mamã ºi Fiu. Îngerul începe prin a o invita la bucurie, asigurând-o de ajutorul lui Dumnezeu. Domnul este cu ea; ea a aflat har, va fi fecioarã ºi mamã a lui Dumnezeu. Maria recunoaºte în salutul îngerului cuvintele profetice care premerg descoperirilor privind venirea lui Mesia. Ea a primit Cuvântul ca pe o perlã ºi a devenit cea mai sublimã casetã a Cuvântului. Pentru aceasta ea ne aratã drumul. Nu este ea drumul, nici scopul. Ni-l aratã pe Dumnezeu ascunzându-se. Ni-l dã pe Dumnezeu fãrã a-l þine. Credinþa unei umile Fecioare îl primeºte pe Mântuitorul lumii. Trebuie sã imitãm credinþa Mariei.

A scultã

ºi roagã-te

a zis: „Ascultaţi, casă a lui David! Este puţin Evr 10,5.7 lucru să obosiţi pe oameni, că veniţi să îl obosiţi Intrând în lume, Domnul spune: „Iată, vin ca şi pe Dumnezeul meu? 14 De aceea, însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli să fac voinţa ta, Dumnezeule!” şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel», 8,10c căci cu noi este Dumnezeu!” Rugăciunea zilei Cuvântul Domnului Dumnezeule, care ai voit ca, în sânul Fecioarei Maria, Cuvântul tău să ia trup omenesc adevărat, dă-ne, te rugăm, harul, ca noi, care îl PSALMUL RESPONSORIAL mărturisim pe Răscumpărătorul nostru, Dum- Ps 39(40),2 şi 4ab.7-8a.8b-9.10 (R.: 8a şi 9a) nezeu şi om, să ne învrednicim a avea parte R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta! de viaţa sa dumnezeiască. Prin Domnul nostru 2 Cu dor l-am aşteptat pe Domnul, iar el s-a plecat spre mine şi mi-a ascultat Isus Cristos. strigătul. 4ab El a pus în gura mea un cântec nou, LECTURA I un imn de laudă pentru Dumnezeul Iată, fecioara va zămisli! nostru. R. Citire din cartea profetului Isaia 7,10-14; 8,10c În zilele acelea, Domnul i-a vorbit lui Ahaz, 7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti, tu mi-ai deschis urechile; zicându-i: „Cere un semn de la Domnul Dumnu ceri nici arderi de tot, nici jertfă nezeul tău: fie din adâncul Şeolului, fie de 12 pentru păcat. deasupra, din înălţimi!” Ahaz a răspuns: 13 8a Atunci, am zis: „Iată, vin! R. „Nu voi cere şi nu-l voi ispiti pe Domnul”. Isaia Ant. la intrare:

102

De la rãsãrit pânã la apus * 25 martie 2020

În sulul cărţii este scris despre mine: ca să fac voinţa ta!” Dumnezeul meu, aceasta o doresc. Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

LECTURA A II-A Iată, vin ca să fac voinţa ta! Citire din Scrisoarea către Evrei 10,4-10 Fraţilor, sângele taurilor şi al ţapilor nu poate să înlăture păcatele. 5 Pentru aceasta, intrând în lume, Cristos spune: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. 6 Nu ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. 7 Atunci am zis: «Iată, vin – în sulul cărţii este scris despre mine – ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!»” 8 După ce a spus mai întâi: „Tu n-ai voit şi nici nu ţi-au plăcut jertfele şi ofrandele, arderile de tot şi jertfele pentru păcat – acestea sunt totuşi oferite conform Legii – 9 acum, zice, iată, vin ca să fac voinţa ta!” Astfel, desfiinţează jertfa dintâi ca s-o întemeieze pe a doua. 10 Datorită acestei voinţe, suntem sfinţiţi prin jertfa trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna. Cuvântul Domnului

EVANGHELIA Vei zămisli şi vei naşte un fiu. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,26-38 În acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. 28 Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. 30 Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! 31 Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; 33 şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. 34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” 35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi aceasta este luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, 37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil! 38 Atunci, Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea. Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 1,14ac (Aleluia) Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut mărirea lui. (Aleluia)

Rugăciunea credincioşilor Anunţul adus Mariei de către îngerul Gabriel umple Biserica de speranţă şi bucurie. Cu aceste sentimente, să înălţăm către Dumnezeu Tatăl rugăciunea şi lauda noastră, spunând: R.: Doamne, ascultă-ne!

Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare; nu-mi închid buzele; tu ştii lucrul acesta, Doamne. R.

Nu am tăinuit dreptatea ta în inima mea, ci vorbesc despre fidelitatea şi mântuirea ta. Nu am ascuns îndurarea şi adevărul tău în adunarea cea mare. R.

De la rãsãrit pânã la apus * 25 martie 2020

103

– Slavă ţie, Doamne, pentru lumina pe care o dai celui care meditează cu inimă curată misterul întrupării; el să facă să înflorească o nouă primăvară a Bisericii. Să ne rugăm: R. R.: Doamne, ascultă-ne! – Slavă ţie, Doamne, pentru ochii curaţi ai Mariei, mama noastră; purifică inimile noastre ca să-l recunoască în fiecare zi pe îngerul care-l anunţă pe Cristos. Să ne rugăm: R. – Slavă ţie, Doamne, pentru bucuria imnului Magnificat; Cristos care vine să aducă bucuria în lume, să fie urmat cu fidelitate de toţi oamenii. Să ne rugăm: R. – Slavă ţie, Doamne, pentru tăcerea Mariei: dă-ne umilinţa de a şti să aşteptăm, iubind. Să ne rugăm: R. – Slavă ţie, Doamne, pentru darul vieţii contemplative: el să nu lipsească în comunitatea noastră, care simte fascinaţia luminii tale. Să ne rugăm: R. Părinte sfânt, credinţa noastră este întotdeauna săracă în faţa misterului tău de iubire faţă de noi. Meritele Fecioarei, umila ta slujitoare, să însoţească aceste invocaţii ale noastre, pentru ca, prin Cristos, Fiul tău, numai ţie să ţi se aducă toată slava şi cinstea în toţi vecii vecilor. Amin. Asupra darurilor Binevoieşte a primi, Dumnezeule atotputernic, darul Bisericii tale, care în întruparea Fiului tău unul-născut îşi recunoaşte propria obârşie; te rugăm, dăruieşte-i harul să celebreze cu bucurie, în această solemnitate, sfintele taine. Prin Cristos, Domnul nostru.

104

Prefaţa Prefaţa pentru Buna-Vestire Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte Sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. La vestea îngerului, Fecioara Maria a primit cu credinţă Cuvântul tău; prin puterea tainică a Duhului Sfânt, ea l-a zămislit şi l-a purtat cu dragoste în sânul ei pe Fiul tău, care trebuia să împlinească promisiunile făcute poporului ales şi să se arate lumii ca Mântuitorul aşteptat de veacuri. Prin el îţi cântă îngerii şi arhanghelii, puterile de sus şi duhurile fericite. Împreună cu ei, îţi înălţăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Is 7,14 Iată, Fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, iar numele lui va fi Emanuel, adică Dumnezeu-cu-noi. După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, să întăreşti în cugetele noastre ceea ce ne-ai dăruit prin sacramentul credinţei adevărate, pentru ca noi, care îl mărturisim pe Fiul Fecioarei Maria, ca Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, să ne învrednicim, prin puterea învierii lui mântuitoare, să ajungem la bucuria veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 25 martie 2020

M editeazã Solemnitatea Bunei-Vestiri marchează momentul în care Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu îmbracă natura umană în urma consimțământului dat de sfânta Fecioară Maria la vestea adusă de îngerul Gabriel. Acest eveniment ne este reamintit în fiecare zi de clopotele care bat dimineața, la prânz și seara pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”. Întruparea lui Cristos constituie inima planului lui Dumnezeu, creator și mântuitor. Am spune că este „visul de iubire” al lui Dumnezeu care se realizează pe deplin. Toate au fost create în vederea acestui moment; o spunea atât de sugestiv și poetul american Thomas Eliot (1888-1965): „Un moment în timp, însă timpul a fost creat prin intermediul acelui moment, întrucât nu există timp fără semnificație, iar acel moment de timp a oferit semnificația”. Cuvântul se întrupează (cf. In 1,14). Iată vestea cea bună! Și astfel, Dumnezeul cel veșnic intră în istorie și se face asemenea nouă pentru totdeauna, devenind dar irevocabil, alianță indisolubilă și iubire mai puternică decât moartea. Îngerul Domnului i-a dus Mariei vestea cea bună, vestea cea mai frumoasă și mai bună din câte ar putea exista: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (Lc 1,28). Cu

G ândul

zilei

„Îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu la o fecioară”. (Lc 1,27) A sosit plinirea timpurilor: Tatăl îşi duce la îndeplinire planul său de iubire şi de mântuire pentru creaturile sale căzute în păcat. A văzut inima tainică a Mariei, inima feciorelnică şi liberă, inima sărmană, care îi putea oferi da-ul ei. Bucură-te, Marie, mama noastră, şi ajută-ne să-i spunem da-ul nostru Tatălui: Isus va putea veni din nou pentru a ne salva!

alte cuvinte: „Bucură-te, Marie, tu care ești plină de iubirea gratuită a lui Dumnezeu, căci el vine și ți se dăruiește pentru totdeauna”. Iar prin intermediul Mariei, această veste bună a fost destinată lumii întregi; în Maria, toți am primit vestea cea bună a lui Dumnezeu făcut om pentru a fi Mântuitorul nostru. Pe de o parte, evenimentul Bunei-Vestiri ne arată că viața noastră creștină este centrată pe acest mister al mântuirii, iar pe de altă parte, că și astăzi este retrăită disponibilitatea Mariei, prin al cărei consimțământ Dumnezeu a îmbrăcat firea noastră omenească. Maria își manifestă pe deplin propria disponibilitate și rostește da-ul ei cu convingere și entuziasm, fără a ezita să se considere o slujitoare umilă în fața Domnului. Iar prin aceasta, Maria devine mama lui Cristos și mama Bisericii. Da-ul Mariei face trimitere la da-ul vocației noastre creștine. În ziua în care, la Botez, i-am spus și noi da lui Dumnezeu, ne-am angajat să facem din acel da unicul cuvânt al vieții noastre. Însă, din păcate, experiența ne arată că alături de acel da au existat și mulți de nu. Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne abandonează. El rămâne fidel chemării sale, iar pentru aceasta, în fiecare zi, în diferite moduri, Dumnezeu își reînnoiește invitația de a-l urma și așteaptă din partea noastră un nou răspuns. Dar să fim conștienți că a-i spune da lui Dumnezeu în fiecare zi și în orice situație, a spune da libertății și iubirii adevărate înseamnă a-i permite lui Dumnezeu să lucreze necontenit în noi. O rugăm pe Fecioara Maria să ne învețe să fim mereu supuși voinței lui Dumnezeu, iar această supunere să aducă rod în viața noastră și a semenilor noștri, imitându-l pe Isus, Fiul ei, mântuitorul și răscumpărătorul întregii omeniri. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 25 martie 2020

105

26 martie J OI

Joi din sãptãmâna a 4-a din Post Sf. Emanuel, m. Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Iartã, Doamne, rãutatea poporului tãu! n Aminteºte-þi de noi, Doamne, din îndurare faþã de poporul tãu! n Este cine sã vã acuze: Moise, în care aþi sperat.

Ex 32,7-14 Ps 105 In 5,31-47

violet IV

Trebuie fãcut un pas spre luminã pentru a vedea faþa sa, pentru a asculta glasul sãu. Dar noi nu vrem sã ieºim din întuneric, ne ascundem dupã motivaþii fictive, închidem ochii în faþa inegalitãþilor, ne închidem inima în faþa celui care ne cere ceva, înnebunim ca sã dobândim primul loc, uitãm gingãºia care strigã lângã noi. Ne închidem în faþa evangheliei ºi a luminii sale.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 104,3-4 Să se bucure inima celor care-l caută pe Domnul. Alergaţi la Domnul şi la ajutorul lui; căutaţi întotdeauna faţa lui! Rugăciunea zilei Implorăm cu umilinţă, Doamne, îndurarea ta, pentru ca noi, slujitorii tăi, iertaţi de păcate prin pocăinţă şi sfinţiţi prin fapte bune, să perseverăm cu sinceritate în împlinirea poruncilor tale şi, astfel, să ajungem cu inimi curate, la sărbătoarea Paştelui. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

„Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. 10 Acum, lasă-mă; mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i va mistui; dar pe tine te voi face un popor mare”. 11 Moise l-a înduplecat pe Domnul Dumnezeul său, zicând: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia ta împotriva poporului tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţ puternic? 12 Pentru ce să zică egiptenii: «Cu răutate i-a scos, ca să-i ucidă printre munţi şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului?» Potoleşte-ţi aprinderea mâniei şi iartă răutatea poporului tău! 13 Adu-ţi aminte de Abraham, de Isaac şi de Israel, slujitorii tăi, cărora le-ai spus, jurându-te pe tine însuţi: «Voi înmulţi descendenţa voastră ca stelele cerului şi voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit; şi ei o vor stăpâni pentru totdeauna!»” 14 Domnul a iertat răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului său. Cuvântul Domnului

LECTURA I Iartă, Doamne, răutatea poporului tău! Citire din cartea Exodului 32,7-14 În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Moise: „Coboară, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a pervertit! 8 S-au abătut repede de la calea pe care le-o poruncisem; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat îna- PSALMUL RESPONSORIAL intea lui, i-au adus jertfe şi au zis: «Acesta Ps 105(106),19-20.21-22.23 (R.: 4a) este dumnezeul tău, Israel, care te-a scos din R.: Aminteşte-ţi de noi, Doamne, ţara Egiptului»”. 9 Domnul i-a zis lui Moise: din îndurare faţă de poporul tău! 106

De la rãsãrit pânã la apus * 26 martie 2020

Şi au făcut un viţel în Horeb, dau mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis. s-au prosternat înaintea unui chip turnat 37 Şi Tatăl care m-a trimis, el a dat mărturie 20 şi au schimbat gloria lor despre mine. Dar voi n-aţi ascultat niciodată cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R. glasul lui, nici nu i-aţi văzut chipul. 38 Şi nu aveţi cuvântul lui care rămâne, pentru că nu 21 Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit, credeţi în cel pe care el l-a trimis. 39 Voi cercare a făcut lucruri mari în Egipt, cetaţi Scripturile, căci credeţi că aveţi în ele 22 minuni în ţara lui Ham, viaţa veşnică. Şi tocmai ele dau mărturie semne minunate la Marea Roşie. R. despre mine. 40 Dar nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă. 41 Eu nu primesc glorie de la 23 El hotărâse să-i nimicească, oameni, 42 însă v-am cunoscut: nu aveţi iubirea dacă n-ar fi fost Moise, alesul său, lui Dumnezeu în voi. 43 Eu am venit în numele Tatălui meu şi nu m-aţi primit. Dacă ar fi să iasă la trecătoare înaintea lui venit un altul în numele lui propriu, pe acela pentru a abate mânia lui, ca să nu-i distrugă. R. l-aţi fi primit. 44 Cum puteţi crede voi, care primiţi glorie unul de la altul şi nu căutaţi gloria care este numai de la Dumnezeu? 45 Să ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16 nu credeţi că eu vă voi acuza înaintea Tatălui; este cine să vă acuze: Moise, în care aţi sperat. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, 46 Dacă aţi fi crezut în Moise, aţi fi crezut şi încât l-a dat pe Fiul său, în mine, căci el despre mine a scris. 47 Dar unul-născut, dacă nu credeţi în cele scrise de el, cum veţi ca oricine crede în el crede în cuvintele mele?” să aibă viaţa veşnică. Cuvântul Domnului EVANGHELIA Este cine să vă acuze: Moise, în care aţi sperat. Rugăciunea credincioşilor Sfânta Scriptură freamătă în aşteptarea RăsCitire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,31-47 cumpărătorului, de la care istoria umană îşi În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: „Dacă capătă sens, direcţie şi mântuire. Să ne aproeu dau mărturie pentru mine însumi, mărturia piem de el pentru a-l cunoaşte pe Tatăl, spunând: mea nu este adevărată. 32 Este un altul care R.: Eliberează-ne, Doamne, dă mărturie despre mine şi ştiu că mărturia pe de îndârjirea inimii! care o dă despre mine este adevărată. 33 Voi – Atunci când rămânem indiferenţi, contemaţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru plând faţa ta rănită în fraţii care suferă, noi adevăr. 34 Dar eu nu primesc mărturie de la un te rugăm: R. om, ci vă spun acestea ca voi să vă mântuiţi. 35 El era făclia care arde şi luminează, iar voi – Atunci când refuzăm solidaritatea, pentru aţi voit să vă bucuraţi un ceas la lumina lui. a ne închide în cercul strâmt al bunăstării 36 Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui noastre, noi te rugăm: R. Ioan, căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl – Atunci când suntem ascultători pasivi ai cusă le împlinesc – aceste lucruri pe care le fac – vântului şi nu aducem roade, noi te rugăm: R. 19

De la rãsãrit pânã la apus * 26 martie 2020

107

– Atunci când mândria şi egoismul ne fac Prefaţa Prefaţa a II-a pentru Postul Mare încăpăţânaţi în păcat, noi te rugăm: R. Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi R.: Eliberează-ne, Doamne, mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri de îndârjirea inimii! pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte – Atunci când greutăţile vieţii noastre ne tul- sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu, spre bură şi ne dezorientează, noi te rugăm: R. mântuirea fiilor tăi, ai orânduit un timp deo– Atunci când nu reuşim să avem un dialog sebit, în care să-şi redobândească curăţia inimii; constructiv cu membrii comunităţii noastre, şi înlăturând din suflet pornirile dezordonate, în aşa fel să se ocupe de cele trecătoare, încât noi te rugăm: R. să râvnească pururi bunurile vieţii veşnice. –Atunci când dialogul dintre părinţi şi copii De aceea, împreună cu toţi sfinţii şi îngerii, este foarte dificil, să ne rugăm: R. te lăudăm, zicând fără încetare. Părinte sfânt, tu ne-ai răscumpărat prin sângele Fiului tău unul-născut. Dă-ne harul ca, apro- Ant. la Împărtăşanie: Ier 31,33 piindu-ne de masa euharistică, slaba noastră umanitate să primească de la tine lumină, „Voi pune legea mea înlăuntrul lor şi în putere şi viaţă. Prin Cristos, Fiul tău, care, inima lor o voi scrie; şi eu voi fi Dumnezeul împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte în lor, şi ei vor fi poporul meu”, spune Domnul. vecii vecilor. Amin. După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ca tainele pe care le-am Asupra darurilor primit să ne purifice; eliberează-ne pe noi, sluTe rugăm, Dumnezeule atotputernic, jitorii tăi, de orice vină care ne apasă conştiprimeşte jertfa pe care ţi-o oferim. inţa şi dă-ne harul, ca, primind de la tine vindeÎndură-te de slăbiciunea noastră: curăţă-ne de orice rău şi ocroteşte-ne pururi. carea deplină, să ajungem la slava cea veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru. Prin Cristos, Domnul nostru.

108

De la rãsãrit pânã la apus * 26 martie 2020

M editeazã Textul din Cartea Exodului asupra căruia medităm astăzi este de-a dreptul uimitor. Dialogul care se desfășoară între Dumnezeu și Moise evidențiază un raport cu totul special, ba chiar straniu: un raport aproape răsturnat, în care Dumnezeu asumă trăsături umane, iar omul apare atât de puternic și determinat, încât reușește să-l convingă pe Dumnezeu. Astăzi ne este prezentat un Dumnezeu care se plânge și suferă, asemenea unui prieten rănit sau a unui soț dezamăgit, tocmai din cauza rapidității cu care poporul l-a părăsit schimbându-l cu acei zei la care se poate ajunge mai ușor și care sunt mult mai disponibili. Tocmai de aceea, Dumnezeu se simte trădat și nerecunoscut. Este adevărat că Moise rămâne om în fața lui Dumnezeu și îl imploră în rugăciune, mijlocind pentru popor. Însă face acest lucru pe un ton atât de hotărât, încât apare mai mult ca o atenționare făcută lui Dumnezeu decât o implorare. Astfel, Moise insistă cu întrebări pentru a-i aminti lui Dumnezeu să fie fidel față de el însuși, față de istorie și față de promisiunile făcute. În felul acesta, episodul din prima lectură ne prezintă un chip inedit al lui Dumnezeu și un stil original de rugăciune.

G ândul

zilei

„Eu am venit în numele Tatălui meu şi nu m-aţi primit”. (In 5,43) Isuse, să nu fie nevoie să ne adresezi aceste cuvinte niciunuia dintre noi! Fă ca noi, oile tale, să nu preferăm niciodată voci „străine” în locul glasului tău şi al păstorilor noştri! Acestea ne-ar arăta doar căi prea facile, dar nu ne vor putea oferi niciodată acea viaţă pe care numai tu o poţi dărui!

Un chip inedit al lui Dumnezeu, în sensul că este pasional, gata să sufere din cauza atitudinii de infidelitate a poporului său, că este gata să asculte oameni ca Moise și să urmeze sfaturile care îi sunt adresate. Să fie vorba de un chip prea uman? Desigur, există cu siguranță trăsături exagerate, însă prin intermediul lor putem ajunge la mesajul pe care vor să-l transmită: suntem importanți în ochii lui Dumnezeu, suntem motivul său de bucurie, dar putem deveni și o cauză de suferință puternică pentru Dumnezeu; cea pe care Fiul lui Dumnezeu a simțit-o în fața refuzului din partea poporului israelit. În prima lectură descoperim și un stil original de rugăciune: aceea a lui Moise, cu care Dumnezeu se destăinuie și dialoghează. Rugăciunea lui Moise este formată, în același timp, din cuvinte curajoase adresate lui Dumnezeu și din identificare totală cu soarta poporului său. În textul evangheliei, Isus pare să afirme două adevăruri incomode. Primul este acela că noi, creștinii, suntem chemați să cunoaștem experiența Israelului, adică să recitim drumul poporului ales ca pregătire pentru venirea lui Mesia. Al doilea adevăr foarte incomod este acela că Isus nu poate fi recunoscut de către cei care iau glorie unii de la alții. Dacă suntem cu totul absorbiți de exterioritatea proprie și de ceea ce gândește lumea despre noi, cu greu vom reuși să fim liberi pentru a descoperi prezența lui Dumnezeu în mod adecvat. Dacă suntem mult mai mulțumiți de întrebarea pe care am pus-o decât de răspunsul care ne conduce spre tot adevărul, este foarte greu să reușim să-i facem loc lui Dumnezeu. Să-l căutăm pe acela care dăruiește viața și gloria, lăsând la o parte gloria fragilă a oamenilor. Astfel, vom învăța să fim umili, autentici și liberi pentru a putea primi cuvântul vieții. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 26 martie 2020

109

27 martie

V INERI

Vineri din sãptãmâna a 4-a din Post Sf. Rupert, ep. Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Sã-l condamnãm la o moarte ruºinoasã! n Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã. n Cãutau sã-l prindã, dar nu venise încã ceasul lui.

Înþ 2,1a.12-22 Ps 33 In 7,1-2.10.25-30

violet IV

„Aºa încât voi cunoaºteþi ºi ºtiþi de unde sunt?”. Cu toate acestea, ne îndepãrtãm de tine, Doamne, ºi pierdem faþa ta! Nu este din cauza lipsei de iubire, este pentru cã aºa e viaþa, ne trage. Ochii ºi inima nu ºtiu în ce parte sã se îndrepte. Pierdem faþa ta pentru cã rãmânem departe de practica evangheliei! Doamne, plin de rãbdare, continuã sã baþi la uºile noastre pânã când ne vei arãta faþa ta pentru totdeauna.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 53,3-4 Dumnezeule, pentru numele tău, mântuieşte-mă şi fă-mi dreptate prin puterea ta. Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule, pleacă-ţi urechea la cuvintele gurii mele! Rugăciunea zilei Dumnezeule, tu ne-ai pregătit ajutoare pe măsura slăbiciunii noastre. Dă-ne, te rugăm, harul să primim cu bucurie răscumpărarea adusă de Cristos şi să o mărturisim prin trăirea noastră. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

greu şi numai să-l vedem. 15 Viaţa lui nu este asemănătoare cu a celorlalţi şi căile lui sunt diferite. 16 Suntem consideraţi de el nelegitimi, se ţine departe de căile noastre ca de necircumcizie, declară fericit sfârşitul celor drepţi şi se laudă că-l are pe Dumnezeu drept tată. 17 Să vedem dacă sunt adevărate cuvintele lui şi să încercăm ce va fi la sfârşitul lui! 18 Căci dacă cel drept este fiul lui Dumnezeu, el îi va veni în ajutor şi-l va salva din mâna celor care-i stau împotrivă. 19 Să-l testăm prin jignire şi chin, ca să cunoaştem blândeţea lui şi să ne dăm seama de răbdarea lui! 20 Să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă, căci, după cuvintele sale, el va fi supravegheat de Domnul. 21 Acestea le gândesc ei, dar se înşală: răutatea lor i-a orbit. 22 Ei nu cunosc tainele lui Dumnezeu, nu speră la răsplata sfinţeniei şi nici nu stimează recompensa sufletelor neprihănite”. Cuvântul Domnului

LECTURA I Să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă! Citire din cartea Înţelepciunii 2,1a.12-22 Spun în ei înşişi cei care nu gândesc drept: „Să-l pândim pe cel drept, căci ne deranjează, stă împotriva faptelor noastre, ne reproşează păcate împotriva legii şi ne acuză de păcate împotriva disciplinei noastre! 13 Se prezintă PSALMUL RESPONSORIAL că are cunoaşterea lui Dumnezeu şi se numeşte Ps 33(34),17-18.19-20.21 şi 23 (R.: 19a) pe sine fiu al Domnului. 14 A devenit pentru R.: Domnul este aproape noi reproş al gândurilor noastre şi ne este de cei cu inima zdrobită. 110

De la rãsãrit pânã la apus * 27 martie 2020

ştim de unde este; când va veni Cristos, nimeni nu va şti de unde este”. 28 Atunci Isus, în timp ce învăţa în templu, a strigat şi a zis: „Voi mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt; şi totuşi nu am venit de la mine însumi, ci, într-adevăr, este unul care m-a trimis, pe care voi Domnul este aproape de cei cu inima nu-l cunoaşteţi. 29 Eu îl cunosc pentru că vin zdrobită de la el şi el m-a trimis!” 30 Atunci căutau şi-i mântuieşte pe cei cu inima mâhnită. să-l prindă, dar nimeni nu a pus mâna pe el, Multe rele se abat peste cel drept, pentru că nu venise încă ceasul lui. dar Domnul îl eliberează din toate. R. Cuvântul Domnului

Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul pentru a şterge amintirea lor de pe pământ. Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude şi-i scapă din strâmtoarea lor. R.

El veghează asupra fiecăruia dintre oasele sale, nu va fi zdrobit niciunul dintre ele. Domnul răscumpără sufletele slujitorilor săi, nu vor fi pedepsiţi cei care-şi caută în el refugiu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. EVANGHELIA Căutau să-l prindă, dar nu venise încă ceasul lui. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 7,1-2.10.25-30 În acel timp, Isus umbla prin Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-l ucidă. 2 Era aproape sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor. 10 După ce au plecat fraţii săi la sărbătoare, a urcat şi el, însă nu în văzul lumii, ci pe ascuns. 25 Unii dintre cei din Ierusalim spuneau: „Nu este acesta cel pe care caută să-l ucidă? 26 Iată, vorbeşte în public şi nu-i spun nimic! Oare au recunoscut într-adevăr conducătorii că acesta este Cristos? 27 Dar acesta

Rugăciunea credincioşilor Apropiindu-se ceasul pătimirii, Isus dă mărturie despre Tatăl. Împreună cu el, dreptul persecutat, slujitorul fidel şi solidar cu noi până la capăt, să adresăm Tatălui rugăciunea noastră, spunând: R.: Doamne, ajută-ne să rămânem în tine! – Dăruieşte Bisericii tale curajul de a-l alege pe Isus Cristos, Domnul, ieri, azi şi întotdeauna, ca model de trăire creştină. Noi te rugăm: R. – Ai grijă ca poporul tău să aibă profeţi şi păstori, care să aleagă totdeauna drumul cel bun spre împărăţie. Noi te rugăm: R. – Ajută-i pe tineri să înţeleagă că numai în evanghelie şi în primirea cuvântului lui Dumnezeu vor găsi puterea de a-şi realiza planurile lor. Noi te rugăm: R. – Fii alături de cei care sunt persecutaţi pentru credinţă şi de cei care au nevoie de răscumpărare şi de speranţă. Noi te rugăm: R. – Înlătură din inimi agresivitatea şi ranchiuna faţă de cei care ne tulbură prin comportamentul lor. Noi te rugăm: R. – Dăruieşte-ne o privire sinceră atunci când ne examinăm sentimentele, moravurile şi alegerile noastre de viaţă. Noi te rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 27 martie 2020

111

Doamne, Dumnezeule, care ne-ai răscumpărat prin sângele Fiului tău, ai grijă de noi atunci când suntem încercaţi, pentru ca să rămânem blânzi şi încrezători asemenea mielului nepătat, căruia îi datorăm mântuirea. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

prin pocăinţă, să ne exprimăm recunoştinţa faţă de tine, deoarece pocăinţa ne ajută să ne împotrivim ispitelor mândriei şi, împărţind hrana noastră cu cei lipsiţi, să urmăm şi noi exemplul dărniciei tale. De aceea, cu mulţimile de îngeri, te lăudăm, zicând într-un singur glas.

Asupra darurilor Ant. la Împărtăşanie: Dumnezeule atotputernic, dă-ne harul, ca, prin Ef 1,7 puterea acestei jertfe, să ajungem mai curaţi În Cristos, avem răscumpărarea, prin sângele la izvorul ei. Prin Cristos, Domnul nostru. lui, iertarea păcatelor, după bogăţia harului său. Prefaţa Prefaţa a III-a pentru Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu ai voit ca,

112

După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, dăruieşte-ne harul, ca, după cum am trecut de la semnul cel vechi, la semnul cel nou al mântuirii, tot astfel, lepădând omul cel vechi, să ne reînnoim cugetele în sfinţenie. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 27 martie 2020

M editeazã Evanghelia de astăzi ne impresionează în chip deosebit datorită modului în care sfântul Ioan descrie ostilitatea iudeilor față de Isus. După plecarea rudelor sale la sărbătoarea Corturilor (celebrată la începutul anotimpului de toamnă în amintirea șederii evreilor în corturi în timpul peregrinării prin pustiu), Isus a urcat și el la Ierusalim, „însă nu în văzul lumii, ci pe ascuns” (In 7,10). Locuitorii Ierusalimului erau la curent cu planul iudeilor de a-l ucide pe Isus, motiv pentru care erau surprinși de faptul că Isus se arăta și vorbea în public. Și, cunoscând bine învățătura referitoare la Mesia, considerau că originea lui Isus din Galileea excludea orice idee referitoare la mesianitatea sa. Câtă vreme Isus era privit doar ca „fiul tâmplarului din Nazaret”, persoana lui n-ar fi putut avea vreo tangență cu cea a lui Mesia. Cu toate acestea, originea lui Isus rămâne un mister autentic. În ciuda aparentei sale origini din Galileea, locul de naștere al lui Isus este Iudeea, iar la baza misiunii sale se află însăși voința lui Dumnezeu Tatăl. Iudeii erau foarte siguri cu privire la originea lui Isus, însă trăiau într-o totală ignoranță în ceea ce privește adevărata sa natură. În acest

G ândul

zilei

„Voi mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt”. (In 7,28) Uneori avem o idee greşită despre Isus, nu îl cunoaştem cu adevărat. El, care ştie totul despre noi, ne poate lumina prin cuvântul adevărului său. Să-i cerem Duhului Sfânt harul umilinţei pentru a-l cunoaşte, a-l primi şi a-l iubi pe Isus cu tot mai multă veridicitate.

context, Isus face trimitere la originea sa divină, proclamând că el n-a venit de la sine însuși, ci a fost trimis de către cel care există cu adevărat (cf. In 7,28) și pe care, din păcate, iudeii n-au ajuns să-l cunoască. Chiar dacă ei se consideră fii ai lui Abraham, în realitate, nu sunt decât fii ai diavolului (cf. In 8,39-44), pentru că săvârșesc lucrările tatălui lor, căutând să-l ucidă pe Isus. Faptul de a-l ignora pe Dumnezeu și pe Fiul său trimis în lume constituie pentru dușmanii lui Isus o realitate tragică, recunoscută chiar și în discursul de la ultima cină. Iar faptul că dușmanii lui Isus nu pot pune mâna pe el arată că nu a sosit încă momentul morții și învierii sale. În acest timp al Postului Mare, suntem chemați să acordăm mai multă atenție cuvântului lui Dumnezeu, care ne interpelează și ne cere să vedem dacă sensul vieții noastre creștine este cel autentic; dacă ne aflăm cu adevărat pe urmele lui Cristos sau, dimpotrivă, urmăm o tradiție care nu poate depăși cadrul obișnuinței. Ceea ce ni se cere în mod deosebit este să trăim momentele forte ale liturgiei Bisericii, mai ales timpul Postului Mare, pe care trebuie să-l vedem ca fiind oportunitatea de a trăi din plin misterul învierii lui Cristos. Lecturile de astăzi ne arată că drumul lui Isus spre înviere, spre victoria definitivă asupra morții, este marcat de împotriviri și contraste, însă noi suntem chemați să-l urmăm, pentru a învăța să traducem în viața proprie forța pe care Fiul lui Dumnezeu ne-a transmis-o prin intermediul experienței sale pământești. Să-i cerem Domnului curajul de a-l accepta în viața noastră și de a trăi în așa fel încât cuvântul lui să nu devină un motiv de scandal, ci să declanșeze și să producă în noi convertirea inimii. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 27 martie 2020

113

28 martie

S ÂMBÃTÃ

Sâmbãtã din sãptãmâna a 4-a din Post Fer. Renata, m. Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV) Eram ca un miel blând dus la înjunghiere. n Doamne Dumnezeul meu, în tine mi-am cãutat refugiu. n Oare vine Cristos din Galileea? Dacã se obiºnuieºte, se pot acoperi crucile ºi imaginile sacre, conform prescripþiilor conferinþei episcopale. În acest caz, crucile rãmân acoperite pânã la terminarea celebrãrii Patimilor, feria a VI-a a Sãptãmânii Sfinte, iar imaginile, pânã la începutul vigiliei pascale.

Ier 11,18-20 Ps 7 In 7,40-53

violet IV

Cuvintele lui Isus îi separã pe ascultãtorii sãi. În timp ce unii sunt dispuºi sã-l recunoascã profet ºi Mesia, alþii, cãrturarii, susþin cã Cristos nu poate sã vinã din Galileea. Cuvântul lui Isus obligã la o luare de poziþie. A opta pentru Cristos înseamnã a se deschide spre universalism, a fi frate sau sorã pentru orice persoanã, independent de provenienþã, de rasã sau de mentalitate.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 17,5.7 M-au înconjurat legăturile morţii, m-au cuprins durerile iadului; dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul şi din lăcaşul său sfânt mi-a auzit glasul. Rugăciunea zilei Te rugăm, Doamne, ca lucrarea îndurării tale să ne călăuzească inimile, pentru că, fără tine, nu putem să fim plăcuţi înaintea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Eram ca un miel blând dus la înjunghiere. Citire din cartea profetului Ieremia 11,18-20 Domnul mi-a făcut cunoscut şi eu dau mărturie: atunci tu m-ai făcut să văd faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel blând dus la înjunghiere; nu ştiam că ei urzeau planuri împotriva mea: „Să despuiem copacul cât este pe rod, să-l tăiem de pe pământul celor vii şi să nu i se mai amintească numele!” 20 Doamne 114

Sabaot, tu care judeci cu dreptate, care cercetezi rărunchii şi inima: fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor, pentru că ţie ţi-am destăinuit cauza mea! Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 7,2-3.9bc-10.11-12 (R.: 2a) R.: Doamne Dumnezeul meu, în tine mi-am căutat refugiu. 2 Doamne Dumnezeul meu, în tine mi-am căutat refugiu. Mântuieşte-mă de toţi urmăritorii mei şi eliberează-mă, 3 ca nu cumva să-mi sfâşie viaţa ca leul, să nu mă zdrobească fără ca cineva să mă salveze! R. 9bc

Judecă-mă, Doamne, după dreptatea şi după neprihănirea care este în mine! Pune capăt răutăţii celor nelegiuiţi şi întăreşte-l pe cel drept tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule preadrept. R.

De la rãsãrit pânã la apus * 28 martie 2020

Ajutorul meu este la Dumnezeu, cel care îi mântuieşte pe cei drepţi cu inima. Dumnezeu este un judecător drept, care se poate indigna în fiecare zi. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15 (Aleluia) Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare. (Aleluia) EVANGHELIA Oare vine Cristos din Galileea? Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 7,40-53 În acel timp, când au auzit cuvintele lui Isus, unii din mulţime au spus: „Acesta este într-adevăr Profetul!” 41 Alţii ziceau: „Acesta este Cristos!” Dar alţii spuneau: „Oare vine Cristos din Galileea? 42 Nu a spus oare Scriptura: Cristos vine din descendenţa lui David şi din Betleem, satul de unde era David?” 43 Aşadar, s-a făcut dezbinare în popor din cauza lui. 44 Unii dintre ei voiau să-l prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe el. 45 Atunci, gărzile s-au întors la arhierei şi farisei. Aceştia le-au zis: „De ce nu l-aţi adus?” 46 Gărzile au răspuns: „Nimeni n-a vorbit vreodată ca omul acesta!” 47 Fariseii le-au zis: „Nu cumva v-aţi lăsat amăgiţi şi voi? 48 Oare a crezut în el cineva dintre conducători sau dintre farisei? 49 Dar mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea este blestemată”. 50 Nicodim, unul dintre ei, cel care venise mai înainte la el, le-a zis: 51 „Oare Legea noastră condamnă un om înainte de a-l judeca şi de a afla ce a făcut?” 52 I-au răspuns şi au zis: „Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Studiază şi vezi că niciun profet nu s-a ridicat din Galileea!” 53 Şi s-a dus fiecare la casa lui. Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioşilor Isus intră în istorie ca semn de speranţă, iar oamenii îl primesc în adevăr şi iubire. Conştienţi de infidelităţile noastre şi încrezători în milostivirea divină, să ne rugăm: R.: Iartă-ne, Doamne, şi vom trăi! – Părinte ceresc, tu ni l-ai dăruit pe Fiul unul-născut ca să fim Biserică: fă-ne uniţi în iubire şi martori credibili ai iubirii tale. Noi te rugăm: R. – Părinte sfânt, tu l-ai trimis pe Isus pentru a inaugura împărăţia ta printre oameni: ajută-ne să reînnoim faţa pământului. Noi te rugăm: R. – Părinte drept, tu l-ai trimis pe Mesia ca să călăuzească poporul tău pe căile dreptăţii: ajută-ne să trăim unii faţă de alţii prin virtutea milostivirii. Noi te rugăm: R. – Părinte bun, tu ne-ai dat un Mântuitor care să dezlege toate lanţurile noastre: ajută-ne să-i permitem să lucreze în adâncul vieţii noastre. Noi te rugăm: R. – Părinte milostiv, tu ai permis ca mielul tău nepătat să fie jertfit pentru mântuirea noastră: ajută-ne să ne angajăm cu generozitate şi responsabilitate acolo unde trebuie salvată o viaţă. Noi te rugăm: R. – Părinte bun, tu ai pus în inima fiecărui om orientarea spre transcendent: ajută-ne să stabilim un dialog constructiv cu cei care sunt în căutarea adevărului. Noi te rugăm: R. Dumnezeule preabun, sprijină-i pe credincioşii tăi în timpul Postului Mare. Reînnoiţi de iubirea lui Cristos, răstignit şi înviat, noi te recunoaştem ca Tată de o bunătate infinită şi-ţi aducem mulţumiri în numele Bisericii tale. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

De la rãsãrit pânã la apus * 28 martie 2020

115

Asupra darurilor Primeşte cu bunăvoinţă, Doamne, darurile noastre, iar când suntem înclinaţi să ne împotrivim voinţei tale, atrage-ne cu bunătate spre tine. Prin Cristos, Domnul nostru.

stăpânirile, ţi se supun puterile. Tăriile cereşti şi fericiţii serafimi te laudă în tresăltare de bucurie. Alături de ei, te rugăm să primeşti şi glasurile noastre, ca împreună să te lăudăm cu umilinţă, spunând fără încetare.

Ant. la Împărtăşanie:

116

1Pt 1,19 Am fost răscumpăraţi cu sângele preţios al lui Cristos, mielul neprihănit şi nepătat. După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ca sfintele tale taine să ne purifice şi să lucreze în noi, astfel încât să ne facă plăcuţi înaintea ta. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 28 martie 2020

M editeazã Evanghelia ne amintește conflictul dintre Isus și mai-marii poporului. Unii ascultători ai lui Isus aveau convingerea că „acesta este într-adevăr Profetul!”. Dar în ignoranța lor considerau că Isus nu este din neamul lui David, iar alții aduc obiecții. Dușmanii lui Isus profită de aceste disensiuni și încearcă să-l aresteze; nu vor să-l asculte, își astupă urechile, își închid ochii pentru a nu vedea, pentru a nu recunoaște adevărul. Așadar, evanghelia ne arată că Isus trezește dezbinări; în fața lui, atitudinile sunt foarte diferite și distante. Fariseii și marii preoți se așteaptă ca Isus să fie arestat, însă gărzile nu reușesc să facă acest lucru. Văzând că soldații s-au întors fără Isus, marii preoți intuiesc că s-a întâmplat ceva serios. Judecata de conștiință a soldaților – „Nimeni n-a vorbit vreodată ca omul acesta!” (In 746) – se lovește în mod inevitabil de autoritatea Legii, reafirmată imediat de către farisei. Pare imposibilă orice judecată divergentă, până când Nicodim, unul dintre farisei, făcând apel chiar la Lege, deschide o cale pentru posibilitatea salvării lui Isus: „Oare Legea noastră condamnă un om înainte de a-l judeca și de a afla ce a făcut?” (In 7,51).

G ândul

zilei

„Acesta este Cristos!” (In 7,41) În poporul lui Dumnezeu din vechime au fost unii care, deşi contrazişi de alţii, l-au recunoscut pe Isus, au recunoscut cine era cu adevărat. Tot astfel, şi în Biserică unii cred că Isus este Fiul unul-născut al lui Dumnezeu, dar sunt şi alții care au dubii, care îl ignoră sau chiar îl împiedică. Şi eu caut să cred, învingând rezistenţele din lăuntrul meu ori pe cele din exterior. Isuse, tu eşti Domnul meu!

Însă, vorbind astfel, Nicodim se compromite; este ușor de înțeles faptul că el se afla de partea lui Isus. În calitate de membru al Sinedriului, Nicodim, care îl cunoștea deja pe Isus, recunoaște realitatea misiunii sale mântuitoare. Prejudecata de fond a multora este faptul de a nu accepta gratuitatea și intrarea lui Dumnezeu în istoria omenirii, dincolo de orice așteptare. Intervenția curajoasă a lui Nicodim nu a evitat condamnarea lui Isus, dar rămâne ca o memorie a forței conștiinței, urmată și de riscul de a-și compromite propria persoană. La fel s-a întâmplat cu profetul Ieremia și cu atâția creștini care, după ce au primit cuvântul, l-au transmis mai departe cu înțelepciune și mult curaj. Evanghelia de astăzi se încheie astfel: „Și s-a dus fiecare la casa lui” (In 7,53). Cei care participaseră la discuția cu privire la originea și identitatea lui Isus se întorc acasă cu ideile dinainte, iar unii, așa cum sunt marii preoți, chiar pleacă supărați și plictisiți, întrucât, după părerea lor, atâta lume nu cunoștea bine Sfânta Scriptură și se lăsa înșelată cu multă ușurință. Episodul din evanghelie ne învață cum trebuie să stăm în fața lui Isus: nu cu atitudinea celui care presupune că știe deja totul despre el în baza studiilor pe care le-a realizat, ci cu atitudinea celor „mici”, adică cu umilința și simplitatea inimii. Misterul Paștelui care se află la sfârșitul acestui drum al Postului Mare devine o explicație pentru toate. Isus Cristos este asemenea unui miel blând, jertfit din iubire față de toți oamenii. Însă moartea lui nu va însemna distrugerea sau sfârșitul oricărei speranțe, deoarece Isus este calea aleasă de Dumnezeu Tatăl pentru a-i reda omului demnitatea de fiu al lui Dumnezeu și moștenitor al vieții veșnice. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 28 martie 2020

117

29 martie

D UMINICÃ

† DUMINICA a 5-a din Post Sf. Eustasie, ep. Liturghie proprie, Credo, prefaþã proprie

Ez 37,12-14 Ps 129; Rom 8,8-11 In 11,1-45 (11,3-7.17. 20-27.33b-45)

Voi pune Duhul meu în voi ºi veþi trãi. n La Domnul este îndurare ºi belºug de mântuire. n Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morþi locuieºte în voi. n Eu sunt învierea ºi viaþa.

violet I

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare:

vostru şi veţi cunoaşte că eu, Domnul, am Cf. Ps 42,1-2 vorbit şi am făcut»” – oracolul Domnului. Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără-mi cauza Cuvântul Domnului în faţa unui popor lipsit de credinţă; PSALMUL RESPONSORIAL scapă-mă de omul perfid şi trădător, Ps 129(130),1-2.3-4.5-6ab.7-8 (R.: 7b) pentru că tu eşti Dumnezeul meu R.: La Domnul este îndurare şi locul meu de refugiu. şi belşug de mântuire. 1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne, Rugăciunea zilei 2 Doamne, ascultă glasul meu! Te rugăm, Doamne, Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii ca, ajutaţi de tine, mele! R. să trăim şi noi în dragostea care l-a făcut pe Fiul tău 3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, să-şi dea viaţa din iubire pentru lume. Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta? Prin Domnul nostru Isus Cristos. 4 La tine însă este iertare, şi ne temem de tine. R. LECTURA I Voi pune Duhul meu în voi şi veţi trăi. 5 Eu nădăjduiesc în Domnul; Citire din cartea sufletul meu speră în cuvântul său. profetului Ezechiel 37,12-14 6ab Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul În zilele acelea, Domnul Dumnezeu a zis: mai mult decât aşteaptă străjerii „Iată, eu voi deschide mormintele voastre, ivirea zorilor. R. vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre, poporul meu, şi vă voi face să veniţi în pământul lui Israel. 13 Veţi cunoaşte că eu sunt 7 Să nădăjduiască Israel în Domnul, Domnul când voi deschide mormintele voastre căci la Domnul este îndurare şi belşug şi vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre, de mântuire! 14 8 El îl va mântui pe Israel de toate poporul meu! Voi pune duhul meu în voi şi veţi trăi; vă voi face să vă odihniţi în pământul fărădelegile sale. R. 118

De la rãsãrit pânã la apus * 29 martie 2020

LECTURA A II-A Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,8-11 Fraţilor, cei care sunt în trup nu pot să-i placă lui Dumnezeu. 9 Însă voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui. 10 Dar dacă Cristos este în voi, deşi trupul este muritor din cauza păcatului, Duhul este viaţă datorită dreptăţii. 11 Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui, care locuieşte în voi. Cuvântul Domnului ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 11.25a.26a „Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul, oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci”. EVANGHELIA Eu sunt învierea şi viaţa. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,3-7.17.20-27.33b-45 În acel timp, surorile lui Lazăr au trimis să i se spună: „Doamne, iată, cel care-ţi e prieten este bolnav!” 4 Auzind, Isus a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”. 5 Deşi Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr, 6 când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era. 7 Abia după aceea le-a spus discipolilor: „Să mergem din nou în Iudeea!” 17 Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile

în mormânt. 20 Când a auzit că a venit Isus, Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. 21 Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! 22 Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”. 23 Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. 24 Marta i-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”. 25 Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; 26 şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” 27 Ea, răspunzând, a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”. 33b Iar Isus s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat. 34 Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” I-au răspuns: „Doamne, vino şi vezi!” 35 Şi Isus a lăcrimat. 36 Atunci iudeii au început să spună: „Iată cât de mult îl iubea!” 37 Dar unii dintre ei au zis: „Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?” 38 Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar la intrare era pusă o piatră. 39 Isus a zis: „Ridicaţi piatra!” Marta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile”. 40 Isus i-a spus: „Nu ţi-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?” 41 Au ridicat deci piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. 42 Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis”. 43 Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!” 44 A ieşit mortul legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!” 45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 29 martie 2020

119

Rugăciunea credincioşilor Adunaţi în jurul altarului, avem siguranţa că Tatăl ceresc ne iubeşte şi ne ajută în planul mântuirii veşnice. Această siguranţă ne dă curajul de a-i prezenta în rugăciune dorinţele inimii noastre. Să ne rugăm şi să spunem: R.: Dumnezeule, speranţa noastră, ascultă-ne! – Pentru ca toţi creştinii în momentele dificile să privească la Cristos schimbat la faţă şi să creadă cu tărie în paternitatea providenţială a lui Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care conduc popoarele şi soarta naţiunilor să aibă mereu gânduri şi planuri de pace şi să folosească imensele resurse ale pământului în folosul acelora care au mai multă nevoie de ele, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care nu reuşesc să dea un sens vieţii şi morţii să redescopere în Cristos, învingătorul morţii, raţiunea de a se întoarce la speranţa vieţii, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care sunt supuşi la încercări dure în trup şi suflet să nu-şi piardă niciodată speranţa, ci toţi să găsească în iubirea lui Dumnezeu puterea de a depăşi încercările, să ne rugăm: R. – Pentru ca cei în vârstă şi cei încercaţi de boală să aibă lângă ei persoane care ştiu să le reînnoiască încrederea în bunătatea lui Dumnezeu şi să le trezească din nou speranţa pe care ne-a adus-o Isus Domnul, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi care participăm la această sfântă Liturghie să participăm la viaţa comunităţii noastre de credinţă, reînnoindu-ne în mentalitatea şi activitatea noastră, să ne rugăm: R. Dumnezeule, Părintele nostru, noi credem în planul tău de mântuire pe care ni l-ai încredinţat 120

prin Fiul tău, Isus. Dă-ne puterea să colaborăm cu tine dincolo de orice dubiu şi criză, săvârşind totdeauna ceea ce este bine printre fraţii noştri. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Ascultă-ne, Dumnezeule atotputernic, pe noi, slujitorii tăi, pe care ne-ai hrănit cu învăţătura credinţei creştine, şi purifică-ne, te rugăm, prin puterea acestei jertfe. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa pentru Duminica a V-a din Postul Mare Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. El, fiind om adevărat, l-a plâns pe prietenul său, Lazăr, şi, fiind din veşnicie Dumnezeu adevărat, l-a chemat din mormânt la viaţă. Iar acum, arătându-şi mila faţă de întregul neam omenesc, prin tainele sfinte, ne duce la o viaţă nouă. Prin el se închină maiestăţii tale corurile de îngeri, care se bucură de-a pururi de vederea feţei tale. Te rugăm, îngăduie să ne unim şi noi glasurile noastre cu ale lor, ca toţi împreună să-ţi cântăm cu bucurie. Ant. la Împărtăşanie: In 11,26 „Oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci”, spune Domnul. După Împărtăşanie Te rugăm, Dumnezeule atotputernic, să ne dai harul de a fi pururi mădulare vii ale Fiului tău, cu al cărui trup şi sânge ne împărtăşim. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

De la rãsãrit pânã la apus * 29 martie 2020

M editeazã Lecturile din această perioadă a Postului Mare ne orientează în mod progresiv, duminică de duminică, spre misterul central al credinței noastre: învierea lui Cristos. După ce duminicile precedente au abordat misterul lui Cristos în desfășurarea unor momente importante ale vieții sale publice (ispitirea în pustiu, schimbarea la față, întâlnirea și dialogul cu femeia samariteană și vindecarea unui orb din naștere), liturgia cuvântului de astăzi ne vorbește despre atotputernicia lui Cristos asupra vieții și asupra morții, punând în centrul atenției învierea lui Lazăr din Betania. Deși nu este singura minune de acest fel săvârșită de Isus, totuși, învierea lui Lazăr prezintă o importanță deosebită atât pentru faptul că i-a oferit lui Isus ocazia de a arăta că el este „învierea și viața”, cât și pentru faptul că această minune a avut loc cu puțin înainte de pătimirea, moartea și învierea lui Isus. Astfel, învierea lui Lazăr poate fi considerată o anticipare a învierii lui Cristos. În același timp, învierea lui Lazăr strălucește ca o promisiune: moartea nu înseamnă sfârșitul. În fața suferinței, oamenii se agită, sună la ambulanță, apelează la medici; toți ar dori să facă

G ândul

zilei

„Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat”. (In 11,41) Isus îi mulţumeşte Tatălui: i-a dat putere să-l cheme din nou la viaţă pe prietenul său Lazăr. Dar mai mult: i-a dat putere să ofere acea viaţă care nu mai moare fiecărui om care îl primeşte, care îl primeşte pe el, răstignit şi înviat. Şi eu îţi mulţumesc, Tată al lui Isus!

ceva pentru cel bolnav, numai să nu moară. Iar în fața morții, cu toții devenim neputincioși. Viața, ca și moartea nu depind de noi; Dumnezeu oferă viața și o ia înapoi când consideră de cuviință. Moartea lui Lazăr este doar un pretext pentru ca Isus să lanseze o nouă învățătură despre atotputernicia sa în privința vieții. În acest sens, Isus se dovedește a fi un adevărat maestru. El știe că nu e suficientă teoria, mai ales în ceea ce privește transmiterea unor adevăruri legate de viață. Ca bun pedagog, Isus vrea să însoțească teoria cu un exemplu concret. Discuția lui cu Marta confirmă această teorie: „Fratele tău va învia”. „Știu că va învia în ziua de apoi”. „Nu. Va învia acum – o asigură Isus –, pentru că eu sunt învierea și viața”. În continuare, Isus cere să fie dus la mormântul lui Lazăr, iar acolo săvârșește minunea. „Lazăre, vino afară!” Iar mortul, cu mâinile și picioarele înfășurate, iese din mormânt. Cum poate să meargă un om legat la mâini și la picioare? Și totuși, Lazăr iese legat la mâini și la picioare, iar misiunea de a-l dezlega revine celor din jur, care sunt martori la eveniment. Posibilul îl fac oamenii, imposibilul îl face Dumnezeu! Ar fi fost prea mult ca Lazăr să iasă din mormânt gata dezlegat. S-ar fi putut bănui că a fost vorba de o înscenare a morții lui. În patru zile cât a stat în mormânt, Lazăr ar fi avut timp să se dezlege, dacă ar fi fost așa. Însă Lazăr chiar era mort și a dovedit-o, ieșind din mormânt ca un mort, adică înfășurat cu acea pânză. Dincolo de aspectul sentimental pe care îl comportă, evanghelia învierii lui Lazăr este o lecție extraordinară de credință, speranță și iubire. Este o ultimă verificare a acestor virtuți înainte de marea verificare a fidelității în fața lui Isus mort pe cruce, dar care va învia. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 29 martie 2020

121

30 martie L UNI

Luni din sãptãmâna a 5-a din Post Ss. Ioan Climac (Scãrarul), abate; Leonard Murialdo, pr.

Dan 13,1-9.15-17.19-30. 33-62 (13,41c-62) Ps 22 In 8,1-11

Liturghie proprie, prefaþã pentru Patimile Domnului I Iatã, mor, deºi nu am fãcut nimic. n Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea întunecatã a morþii, nu mã tem de niciun rãu, cãci tu eºti cu mine. n Acela dintre voi care este fãrã de pãcat sã arunce primul cu piatra în ea.

violet I

Isus primeºte cu iubire femeia acuzatã de adulter ºi o elibereazã prin iertare. Procesul nostru de credinþã ne duce la cunoaºterea tot mai mare a Dumnezeului iubirii ºi al iertãrii. Mergem pe urmele lui Cristos angajându-ne viaþa ºi energiile pentru ca fiinþele umane sã gãseascã în Dumnezeu puterea de a se reconcilia dincolo de toate supãrãrile ºi sã gãseascã ºi bucuria de a trãi uniþi, dincolo de diferenþele de rasã, clasã socialã sau religie.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 55,2 Ai milă de mine, Dumnezeule, căci m-a călcat în picioare omul; toată ziua, războindu-se, m-a hărţuit. Rugăciunea zilei Dumnezeule, prin harul tău negrăit, suntem îmbogăţiţi cu toată binecuvântarea. Dă-ne, te rugăm, puterea de a trece de la omul cel vechi, la viaţa cea nouă, ca să fim pregătiţi pentru gloria împărăţiei cereşti. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Iată, mor, deşi nu am făcut nimic. Citire din cartea profetului Daniel 13,41c-62 În zilele acelea, adunarea a condamnat-o pe Suzana la moarte. Suzana a strigat cu glas puternic şi a zis: „Dumnezeule veşnic, care cunoşti cele ascunse şi ştii toate mai înainte ca să fi fost, 43 tu ştii că au dat mărturie falsă împotriva mea şi, iată, mor, deşi nu am făcut nimic din ceea ce aceştia au spus cu răutate 122

împotriva mea”. 44 Domnul a ascultat glasul ei. 45 Pe când era dusă ca să fie ucisă, Dumnezeu a făcut să se ridice duhul sfânt al unui tinerel, al cărui nume era Daniel. 46 El a strigat cu glas puternic: „Eu sunt curat de sângele acesteia”. 47 Tot poporul s-a întors spre el şi a zis: „Ce este cuvântul acesta pe care l-ai spus?” 48 Apoi, stând în mijlocul lor, a spus: „Aşa de nebuni sunteţi, fii ai lui Israel? Nu aţi cercetat şi fără ca să ştiţi cu certitudine aţi condamnat o fiică a lui Israel. 49 Întoarceţi-vă la judecată! Aceştia au dat mărturie falsă împotriva ei”. 50 Tot poporul s-a întors în grabă. Şi bătrânii i-au spus: „Vino, stai în mijlocul nostru, căci ţie ţi-a dat Dumnezeu ceea ce este propriu bătrânilor!” 51 Daniel le-a spus: „Puneţi-l pe unul departe de celălalt şi eu îi voi cerceta!” 52 După ce i-au despărţit pe unul de celălalt, l-a chemat pe unul dintre ei şi i-a zis: „Tu, îmbătrânit în zile rele, acum te-au ajuns păcatele pe care le-ai făcut mai înainte. 53 Făcând judecăţi nedrepte, îi condamnaţi pe cei nevinovaţi şi-i eliberaţi pe cei vinovaţi, deşi Domnul a zis: «Pe cel nevinovat

De la rãsãrit pânã la apus * 30 martie 2020

şi pe cel drept să nu-i ucizi!» 54 Acum deci dacă într-adevăr ai văzut-o, spune sub ce copac i-ai văzut întreţinându-se unul cu altul?” El a spus: „Sub un salcâm”. 55 Daniel a spus: „Într-adevăr, ai minţit împotriva capului tău. Iată, îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă de la Dumnezeu să te despice la mijloc!” 56 Îndepărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus celălalt. Şi i-a zis: „Sămânţă a lui Canaan, şi nu a lui Iuda! Frumuseţea te-a sedus şi pofta ţi-a pervertit inima. 57 Aşa le făceaţi fiicelor lui Israel care, temându-se, se întreţineau cu voi. Dar o fiică a lui Iuda nu a suportat nelegiuirea voastră. 58 Acum deci sub ce copac i-ai prins întreţinându-se unul cu celălalt?” Şi el a spus: „Sub un stejar”. 59 Dar Daniel i-a spus: „Într-adevăr, ai minţit şi tu împotriva capului tău. Îngerul lui Dumnezeu aşteaptă cu sabia să te taie la mijloc, ca să vă nimicească”. 60 Toată adunarea a strigat cu glas puternic şi l-a lăudat pe Dumnezeu, care îi salvează pe cei care îşi pun speranţa în el. 61 S-au ridicat împotriva celor doi bătrâni, pentru că Daniel demonstrase din gura lor că dăduseră mărturie falsă şi au făcut cu ei după modul cum făceau ei rău aproapelui. 62 Au făcut după legea lui Moise şi i-au ucis. Şi a fost salvat sângele nevinovat în ziua aceea. Cuvântul Domnului

Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa duşmanilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ez 33,11a „Nu vreau moartea păcătosului, spune Domnul, ci să se întoarcă de la calea lui şi să fie viu”.

EVANGHELIA Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,1-11 În acel timp, Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a venit din nou la templu şi PSALMUL RESPONSORIAL tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 4a) învăţa. 3 Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, R.: Chiar dacă ar fi să umblu 4 i-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost prin valea întunecată a morţii, surprinsă asupra faptului de adulter. 5 Moise nu mă tem de niciun rău, ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei căci tu eşti cu mine. 1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?” 6 Însă lipsă de nimic; spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce 2 el mă paşte pe păşuni verzi, să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu mă conduce la ape de odihnă, degetul pe pământ. 7 Întrucât continuau să-l 3a îmi înviorează sufletul. R. întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre De la rãsãrit pânã la apus * 30 martie 2020

123

voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!” 8 Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9 Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. 10 Isus s-a ridicat şi i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?” 11 Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!” Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Dumnezeu intervine cu putere pentru a-l apăra pe cel sărac şi lipsit de apărare; el este milostiv cu cei păcătoşi. Să ne încredem în ajutorul său şi să-l rugăm spunându-i: R.: Tată, condu-ne spre iubirea ta! – Atunci când ne considerăm superiori fraţilor noştri de credinţă şi nu ne abţinem de a-i judeca, noi te rugăm: R. – Când ne considerăm mai presus faţă de cei închişi, faţă de cei dependenţi de droguri şi faţă de cei care au greşit, noi te rugăm: R. – Atunci când trecem pe lângă cei care suferă şi nu-i luăm în seamă, noi te rugăm: R. – Atunci când vrem să aplicăm dreptatea fără milostivire, noi te rugăm: R. – Atunci când nu înţelegem judecăţile tale sau ne mirăm de răbdarea ta, noi te rugăm: R. – Atunci când cerem de la tine dreptate în baza gândirii noastre şi nicidecum conform milostivirii tale, noi te rugăm: R. – Atunci când nu avem curajul să ne spunem nouă înşine adevărul şi nici ţie, noi te rugăm: R. – Atunci când răul făcut ne întristează şi nu ştim cum să ieşim din el, noi te rugăm: R. Doamne Dumnezeule, care eşti de o bunătate şi milostivire infinită, sângele Fiului tău a şters 124

toate păcatele noastre. Purificaţi prin marea ta iubire, dăruieşte-ne bucuria să celebrăm această Liturghie pentru a-ţi aduce mulţumiri în numele întregii Biserici. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Pregătindu-ne să celebrăm sfintele taine, te rugăm, Doamne, să ne dai harul să-ţi oferim cu bucurie cugete curate, ca rod al pocăinţei trupeşti pe care o săvârşim. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa I pentru Pătimirile Domnului Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Căci prin suferinţa Fiului tău, aducătoare de mântuire, Universul a ajuns la cunoaşterea maiestăţii tale vrednice de închinare; deoarece negrăita putere a crucii ne vesteşte judecata lumii şi biruinţa glorioasă a Celui Răstignit. Pentru aceasta, şi noi, Doamne, cu îngerii şi cu toţi sfinţii, îţi aducem cântarea noastră de laudă, zicând cu bucurie. Ant. la Împărtăşanie: In 8,10-11 „Femeie, nu te-a condamnat nimeni?” „Nimeni, Doamne!” „Nici eu nu te condamn: de acum să nu mai păcătuieşti!” După Împărtăşanie Întăriţi de binecuvântarea tainelor tale, te rugăm, Doamne, să dezrădăcinezi din noi pornirile rele, pentru ca, urmându-l pe Cristos, să ne grăbim în întâmpinarea ta. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

De la rãsãrit pânã la apus * 30 martie 2020

M editeazã În evanghelia de astăzi putem vedea cu câtă liniște se apropie Isus de pătimirea sa. Aceasta este un act de milostivire, iar Dumnezeu Tatăl îl primește mai mult decât toate jertfele rituale pe care chiar și Isus le oferea la templul din Ierusalim înainte de a urca pe Calvar. Istoria femeii adultere prezentată în evanghelie ne vorbește despre milostivirea infinită a lui Dumnezeu față de noi, cei păcătoși. În fața răului, noi, oamenii, adoptăm în general două atitudini: prima este cea de condamnare hotărâtă și severă, iar a doua este cea de înțelegere ușoară. Condamnăm cu severitate pe cineva atunci când greșește, considerând că cel puțin noi nu suntem ca ceilalți, nu suntem asemenea celor păcătoși, iar în această distanțare de ei ne construim în interior o oarecare siguranță. Aceasta este o atitudine falsă, deoarece este orgolioasă. Isus nu ne-a învățat să ne separăm de cei păcătoși, ci să ne situăm în mijlocul lor. În schimb, atunci când nu condamnăm, suntem tentați să adoptăm o atitudine conciliantă. Și ajungem să rostim astfel de cuvinte: „E adevărat că nu totul este în ordine, dar trebuie să se înțeleagă că persoana respectivă este

G ândul

zilei

„Eu sunt curat de sângele acesteia”. (Dan 13,46) O femeie evreică, temătoare de Dumnezeu şi căsătorită, este jignită de doi bărbaţi care ar fi vrut să se unească cu ea şi pe care ea îi refuzase. E condamnată la moarte în mod nedrept. Dumnezeu îl inspiră pe un tânăr să se arate împotriva deciziei judecătorilor şi să-i examineze pe acuzatori. Se dovedeşte, astfel, nevinovăţia femeii, Suzana. Îţi mulţumesc, Tată, că asculţi strigătul celor nevinovaţi şi că îi salvezi!

victima circumstanțelor, a societății…” și așa mai departe. Dar în felul acesta ne eliberăm de responsabilitatea luptei împotriva păcatului, pe care aproape că îl justificăm prin cuvintele și judecata noastră indulgentă. Isus nu diminuează gravitatea păcatului și știe că răul este acela care îl corupe pe om. Tocmai de aceea, atitudinea lui Isus nu este una de indulgență ușoară. Punându-se alături de cei păcătoși, Cristos ia asupra sa suferința păcatului, și numai în felul acesta poate să fie indulgent și să ofere iertarea lui Dumnezeu. „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuiești!” (In 8,11). Cu aceste cuvinte de mântuire și de speranță se adresează Isus unei femei adultere, târâtă în fața lui de cărturari și farisei, cu toții hotărâți să-l pună la încercare și să o condamne pe femeia păcătoasă. Sunt cuvinte pe care fiecare creștin ar trebui să le transmită tuturor, mai ales celor care au greșit. Fiecare ar trebui să spună ca Isus: „Eu nu te condamn, ci vreau să te mântuiești. Dacă tu ai greșit, dacă ai fost un delincvent, dacă ai făcut toate nelegiuirile, sunt aici să îți spun că și pentru tine există posibilitatea de a te mântui. Eu nu sunt aici pentru a te arăta cu degetul, ci pentru a-ți arăta calea. Mergi și nu mai păcătui!” De câte ori în viața de fiecare zi și oriunde în lume, uneori chiar în Biserică, se gândește mai mult să se pedepsească decât să se răscumpere, mai mult să se condamne decât să se salveze, mai mult să se lanseze anateme decât dezlegări, mai mult să se dea sentințe decât să se reflecteze asupra propriei acțiuni și asupra posibilelor căi de convertire! Iată de ce, în acest timp al Postului Mare, Dumnezeu ne invită să folosim bine pietrele cuvântului său, nu pentru a le arunca în ceilalți, ci pentru a zidi comunități bogate în milostivire. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 30 martie 2020

125

31 martie

M ARÞI

Marþi din sãptãmâna a 5-a din Post Sf. Beniamin, diacon m. Liturghie proprie, prefaþã pentru Patimile Domnului I Oricine este muºcat ºi va privi spre ºarpele din bronz va trãi. n Doamne, ascultã rugãciunea mea, ºi strigarea mea sã vinã la tine! n Când îl veþi fi înãlþat pe Fiul Omului, atunci veþi înþelege cã eu sunt.

Num 21,4-9 Ps 101 In 8,21-30

violet I

Dumnezeu este ca un izvor bogat ºi proaspãt care saturã setea de sinceritate, de luminã ºi de adevãr. Apele sale irigã pãmântul secetos al lipsei noastre de rãbdare, de curaj, de perseverenþã ºi de entuziasm. Acest izvor este la îndemânã. Nu trebuie mers departe, nici nu trebuie privit în sus spre ceruri pentru a-l gãsi pe cel care, aproape fãrã sã ne dãm seama, ne viziteazã în realitatea manifestãrilor zilnice.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ps 26,14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! Rugăciunea zilei Te rugăm, Dumnezeule, dăruieşte-ne tuturor supunere statornică faţă de voinţa ta, pentru ca, în zilele noastre, poporul care îţi slujeşte să crească şi în număr, şi în sfinţenie. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

poporului şerpi veninoşi: au muşcat poporul şi a murit multă lume în Israel. 7 Poporul a venit la Moise şi i-a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să îndepărteze de la noi şerpii!” Şi Moise s-a rugat pentru popor. 8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe şi pune-l pe un stâlp; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi”. 9 Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a pus pe un stâlp. Când şarpele muşca pe cineva şi acesta privea spre şarpele din bronz, trăia. Cuvântul Domnului

LECTURA I Oricine este muşcat şi va privi spre şarpele PSALMUL RESPONSORIAL din bronz va trăi. Citire din cartea Numerilor 21,4-9 Ps 101(102),2-3.16-18.19-21 (R.: 2) În zilele acelea, evreii au plecat de la mun- R.: Doamne, ascultă rugăciunea mea, şi strigarea mea să vină la tine! tele Hor pe drumul care duce spre Marea 2 Doamne, ascultă rugăciunea mea Roşie, ca să ocolească ţara Edom. Poporul 5 şi strigarea mea să ajungă la tine! şi-a pierdut răbdarea pe drum. A vorbit îm3 Nu-ţi întoarce faţa de la mine în ziua potriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: strâmtorării mele; „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim pleacă-ţi urechea spre mine în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă şi în ziua în care te chem, grăbeşte-te ni s-a scârbit sufletul de această hrană mize6 să-mi răspunzi! R. rabilă”. Atunci Domnul a trimis împotriva 126

De la rãsãrit pânã la apus * 31 martie 2020

„Tu cine eşti?” Isus le-a zis: „Ceea ce vă spun de la început. 26 Am multe de spus şi de judecat cu privire la voi, însă cel care m-a trimis este 17 adevărat, iar eu spun lumii ceea ce am auzit de la el”. 27 Ei n-au înţeles că le vorbea despre 18 Tatăl. 28 Aşadar, Isus le-a zis: „Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că eu sunt şi că nu fac nimic de la mine, ci 19 Aceasta să se scrie pentru generaţiile vorbesc ceea ce m-a învăţat Tatăl. 29 Iar cel care viitoare m-a trimis este cu mine; nu m-a lăsat singur, şi poporul care se va naşte îl va lăuda pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place”. pe Domnul; 30 Spunând acestea, mulţi au crezut în el. 20 pentru că el a privit din înălţimi, Cuvântul Domnului din sanctuarul său; Domnul s-a uitat din cer asupra pământului, Rugăciunea credincioşilor 21 ca să asculte suspinul celor închişi Cuvântul pe care abia l-am ascultat ne asişi pentru a-i elibera pe cei condamnaţi gură că Tatăl ceresc nu ne lasă pradă consela moarte. R. cinţelor păcatului. Să ne întoarcem, aşadar, la el din tot sufletul şi să ne rugăm: ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE R.: Doamne, eliberează-ne de Cel Rău! Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, Cristos este semănătorul. – Părinte sfânt, ajută Biserica ta. Fă ca ea să Oricine îl află se oglindească în faţa mirelui său, conforrămâne pe vecie. mându-se lui în toate, pentru slava ta şi pentru mântuirea oamenilor, să ne rugăm: R. EVANGHELIA Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci – Părinte atotputernic, eliberează omenirea întreagă de şerpii care o muşcă astăzi şi o fac veţi înţelege că eu sunt. să sângereze. Vindec-o de război, de ură, de Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,21-30 droguri, de foame şi de tot ceea ce o desfiÎn acel timp, Isus le-a zis din nou fariseilor: gurează, să ne rugăm: R. „Eu mă duc şi mă veţi căuta, dar voi veţi – Părinte iubitor, ajută milioanele de oameni muri în păcatul vostru. Unde mă duc eu, voi chinuiţi de dificultăţi apăsătoare. Fă ca nu puteţi veni”. 22 Deci ziceau iudeii: „Oare această Liturghie să ne facă sensibili faţă de se va sinucide, că spune «Unde mă duc eu, cei mici şi săraci şi împărţitori de fraternitate voi nu puteţi veni»?” 23 Dar el le-a zis: „Voi şi pace, să ne rugăm: R. sunteţi de jos, eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta. – Părinte bun, ajută-i pe cei care se simt refu24 V-am spus că veţi muri în păcatele voastre zaţi, dezorientaţi şi pierduţi. Fă ca în comupentru că, dacă nu veţi crede că eu sunt, veţi nitatea noastră ei să întâlnească priviri cordiale muri în păcatele voastre”. 25 Atunci i-au zis: şi sincere, să ne rugăm: R. 16

Toate popoarele se vor teme de numele Domnului şi toţi regii pământului, de mărirea sa, pentru că Domnul a reconstruit Sionul şi s-a arătat în gloria lui. El ia aminte la rugăciunea celor lipsiţi şi nu dispreţuieşte rugăciunile lor. R.

De la rãsãrit pânã la apus * 31 martie 2020

127

– Părinte milostiv, ajută-ne pe noi, păcătoşii, care ne îndepărtăm de tine. Dă-ne harul ca, privindu-l pe Cristos cel răstignit, să ne simţim iubiţi tot mai mult, să ne rugăm: R. R.: Doamne, eliberează-ne de Cel Rău! – Părinte preabun, fii alături de cei care încearcă să vindece prin dialog situaţii dificile. Dă-le harul de a-şi putea îndeplini cu o vie credinţă această misiune, să ne rugăm: R. Părinte sfânt, ascultă rugăciunile fiilor tăi care te roagă şi ale acelora care nu te invocă. Dă-ne harul să privim cu încredere la crucea lui Cristos Mântuitorul, care a acceptat să coboare pentru noi în abisul durerii şi al morţii, şi care vieţuieşte şi domneşte împreună cu tine în fericirea veşnică. Amin. Asupra darurilor Îţi oferim, Doamne, jertfa de împăcare şi te rugăm, ca, în îndurarea ta, să ne ierţi păcatele şi să ne călăuzeşti inimile şovăitoare pe calea cea dreaptă. Prin Cristos, Domnul nostru.

128

Prefaţa Prefaţa I pentru Pătimirile Domnului Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Căci prin suferinţa Fiului tău, aducătoare de mântuire, Universul a ajuns la cunoaşterea maiestăţii tale vrednice de închinare; deoarece negrăita putere a crucii ne vesteşte judecata lumii şi biruinţa glorioasă a Celui Răstignit. Pentru aceasta, şi noi, Doamne, cu îngerii şi cu toţi sfinţii, îţi aducem cântarea noastră de laudă, zicând cu bucurie. Ant. la Împărtăşanie: In 12,32 „Când voi fi înălţat de la pământ, îi voi atrage pe toţi la mine”, spune Domnul. După Împărtăşanie Dumnezeule atotputernic, dă-ne, te rugăm, harul să luăm parte cu evlavie şi statornicie la tainele dumnezeieşti, şi astfel, să ne învrednicim a ne apropia necontenit de bunurile împărăţiei tale. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 31 martie 2020

M editeazã Lecturile de astăzi au în comun verbul „a ridica” sau „a înălța”. În Cartea Numerilor, șarpele de aramă a fost ridicat de Moise pe un stâlp, iar cei care erau mușcați de șerpii veninoși și priveau spre șarpele de aramă se vindecau. Acel șarpe de aramă avea să prefigureze înălțarea Fiului lui Dumnezeu pe lemnul crucii, pentru ca toți cei afectați de mușcăturile păcatului, privind la Răstignit, să fie vindecați. „După cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viața veșnică” (In 3,14-15). În Evanghelia după sfântul Ioan, acest cuvânt este foarte important, pentru că oferă semnificația pătimirii lui Isus. Această suferință pe lemnul crucii a fost pentru Isus un mod de a fi înălțat, de a fi glorificat. Iar sfântul evanghelist Ioan ne arată că intenția lui Dumnezeu Tatăl a fost tocmai aceasta: glorificarea Fiului, prin înălțarea sa pe lemnul crucii. Înălțarea lui Isus pe cruce are un scop precis: omul să devină părtaș de darul vieții veșnice. Condiția indispensabilă pentru a intra în posesia ei este faptul de a crede, adică de a adera cu toată persoana la Cristos. „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât

G ândul

zilei

„Cel care m-a trimis este cu mine”. (In 8,29) Isus le vorbeşte unor persoane care nu ştiu să-l primească; caută să le facă cunoscut că este Fiul lui Dumnezeu şi dă mărturie că Tatăl este cu el şi că-l iubeşte. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru răbdarea şi iubirea pe care le arăţi chiar şi duşmanilor tăi!

l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16). Crucea ne descoperă natura intimă a lui Dumnezeu, dă la o parte vălul de pe misterul său: Dumnezeu Tatăl iubește această lume. Iubește această lume păcătoasă și lipsită de speranță, care singură nu poate avea decât un destin de moarte. El a iubit-o până acolo încât l-a dat la moarte pe „Fiul său, unul născut”. Este o iubire care precedă orice merit, orice corespundere din partea noastră. Contemplarea crucii ne convinge că nu suntem un fragment de realitate într-un univers guvernat de haos, ci suntem chemați la viața cea adevărată de un Dumnezeu care ne iubește nespus de mult. Deși răstignirea sau înălțarea pe cruce nu apare ca ceva onorant, credința este aceea care ne ajută să întrevedem faptul că pentru Isus aceasta a fost o mare onoare, deoarece a acceptat acest sacrificiu din iubire față de Tatăl, pentru a salva astfel întreaga omenire și a reînnoi toate lucrurile. „Când îl veți fi înălțat pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că eu sunt” (In 8,28). Cu alte cuvinte: „Atunci când mă veți răstigni pe cruce, veți cunoaște că eu sunt Fiul lui Dumnezeu, plin de iubire față de Tatăl, și nu ezit să mă jertfesc total din iubire față de el”. Răstignit pe cruce, Isus este înălțat și își manifestă gloria; asumându-și orice mizerie umană, îl eliberează în întregime pe om. Gloria lui Dumnezeu stă tocmai în iubirea sa față de oameni. Iată, așadar, cum lemnul crucii devine semnul ascultării desăvârșite a lui Isus față de Tatăl, iar jertfa lui este un sacrificiu oferit din iubire. Să-i cerem lui Isus harul de a contempla marea sa iubire față de Tatăl, pentru ca inimile noastre să crească în bucurie și în generozitate. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 31 martie 2020

129

1 aprilie

M IERCURI

Miercuri din sãptãmâna a 5-a din Post Sf. Hugo, ep. Liturghie proprie, prefaþã pentru Patimile Domnului I Dumnezeu l-a trimis pe îngerul sãu ºi i-a eliberat pe slujitorii sãi. n Vrednic de laudã eºti, Doamne, ºi preamãrit în veci. n Dacã Fiul vã va elibera, veþi fi într-adevãr liberi.

Dan 3,14-20.91-92.95 Ps Dan 3,52-56 In 8,31-42

violet

I, PP Isus le spune iudeilor cã sunt sclavii pãcatului, cã nu sunt fiii lui Abraham pentru cã nu îi fac lucrãrile, cã nu-l au pe Dumnezeu ca Tatã pentru cã ar fi trebuit sã-l iubeascã ºi pe el care vine de la Tatãl. În felul acesta afirmã cã înaintea lui Dumnezeu nu conteazã apartenenþa la un popor mare sau cã sunt fii de sfinþi. Fiecare are importanþã pentru credinþa sa ºi îi este plãcut lui Dumnezeu numai dacã faptele sale sunt bune ºi conforme legilor sale.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 17,48-49 Tu mă eliberezi de duşmanii mei înfuriaţi, Doamne. Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, tu mă mântuieşti de omul violent. Rugăciunea zilei Dumnezeule îndurător, luminează inimile fiilor tăi, sfinţite prin pocăinţă. Tu, care ne dai bucuria de a te sluji, ascultă cu bunătate rugăciunile pe care le înălţăm către tine. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Dumnezeu l-a trimis pe îngerul său şi i-a eliberat pe slujitorii săi. Citire din cartea profetului Daniel 3,14-20.91-92.95 În zilele acelea, Nabucodonosor a luat cuvântul şi le-a zis: „Este adevărat, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, că nu-i slujiţi pe aceşti zei ai mei şi nu vă închinaţi statuii de aur pe care am ridicat-o? 15 Acum, fiţi gata ca în clipa când veţi auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterii, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului şi al tuturor felurilor de instrumente 130

muzicale să cădeţi şi să vă închinaţi statuii pe care am făcut-o! Dacă nu vă veţi închina, în aceeaşi clipă veţi fi aruncaţi în mijlocul cuptorului cu foc aprins. Şi cine este Dumnezeul care vă va elibera din mâna mea?” 16 Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au luat cuvântul şi i-au spus regelui Nabucodonosor: „Noi nu avem nevoie să răspundem la acest cuvânt al tău. 17 Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne elibereze din cuptorul cu foc aprins şi ne va elibera din mâna ta, rege! 18 Şi chiar dacă nu, să-ţi fie cunoscut, rege, că nu vom fi slujitorii dumnezeilor tăi şi nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!” 19 Atunci, Nabucodonosor s-a umplut de mânie, înfăţişarea chipului său s-a schimbat împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat cuvântul şi a poruncit să fie încălzit cuptorul de şapte ori mai mult decât se încălzea de obicei. 20 Apoi a poruncit unora dintre cei mai viteji oameni din armata sa să-i lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul cu foc aprins. 91(24) Atunci, Nabucodonosor, regele, a rămas uimit, s-a ridicat în grabă şi le-a zis sfetnicilor săi: „Oare nu am aruncat noi trei oameni legaţi în mijlocul

De la rãsãrit pânã la apus * 1 aprilie 2020

cuptorului?” Ei au luat cuvântul şi au spus: „Sigur, rege!” 92(25) El a luat cuvântul şi a zis: „Iată, eu văd patru oameni dezlegaţi, umblând în mijlocul focului fără să fi suferit ceva! Iar înfăţişarea celui de-al patrulea este asemenea cu aceea a unui fiu al lui Dumnezeu”. 95(28) Nabucodonosor a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Aben-Nego, care l-a trimis pe îngerul său şi i-a eliberat pe slujitorii săi care s-au încrezut în el; au încălcat porunca regelui, şi-au dat mai degrabă trupurile la moarte decât să slujească şi să adore vreun dumnezeu în afară de Dumnezeul lor”. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Dan 3,52.53.54.55.56 (R. 52b) R.: Vrednic de laudă eşti, Doamne, şi preamărit în veci. 52 Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri vrednic de laudă şi preamărit în veci! Binecuvântat este numele sfânt al gloriei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R. 53

Binecuvântat eşti în templul sfânt al gloriei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

Binecuvântat eşti pe tronul domniei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

Binecuvântat eşti tu, care pătrunzi abisurile şi stai peste heruvimi, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

Binecuvântat eşti pe firmamentul cerului, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 8,15 Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare. EVANGHELIA Dacă Fiul vă va elibera, veţi fi într-adevăr liberi. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,31-42 În acel timp, Isus le-a spus iudeilor care crezuseră în el: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei 32 şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera”. 33 Ei i-au răspuns: „Noi suntem descendenţă a lui Abraham şi n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum poţi să spui: «Veţi deveni liberi»?” 34 Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclavul păcatului. 35 Însă sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna. 36 Aşadar, dacă Fiul vă va elibera, veţi fi într-adevăr liberi. 37 Ştiu că sunteţi descendenţii lui Abraham, dar căutaţi să mă ucideţi, deoarece cuvântul meu nu găseşte loc în voi. 38 Eu vorbesc despre cele ce am văzut la Tatăl meu, iar voi faceţi cele ce aţi auzit de la tatăl vostru”. 39 Ei au răspuns şi i-au zis: „Tatăl nostru este Abraham”. Isus le-a zis: „Dacă sunteţi fiii lui Abraham, faceţi faptele lui Abraham! 40 Acum însă voi căutaţi să mă ucideţi pe mine, om care v-am spus adevărul pe care îl am de la Dumnezeu; Abraham n-a făcut aceasta. 41 Voi faceţi faptele tatălui vostru”. Ei i-au zis: „Noi nu suntem născuţi din desfrânare; avem un singur tată: pe Dumnezeu”. 42 Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-aţi iubi, pentru că eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu. Eu nu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis”. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 1 aprilie 2020

131

Rugăciunea credincioşilor Libertatea pe care a dăruit-o Cristos credincioşilor deschide inima fiilor spre încrederea în Tatăl. Şi noi să ne îndreptăm spre Dumnezeu, rugându-l pentru toţi oamenii: R.: Eliberează-ne, Doamne, de sclaviile noastre! – Pentru ca păstorii Bisericii să proclame totdeauna suveranitatea Domnului şi să nu se lase ispitiţi de succes şi putere, să ne rugăm: R. – Pentru ca Domnul să ajute popoarele lumii a treia, care luptă pentru dezvoltarea socială, politică, economică şi culturală, să-şi aleagă conducători la înălţimea idealurilor lor, să ne rugăm: R. – Pentru ca acele persoane care se declară creştine numai pentru faptul că au primit Botezul pe când erau copii, să redescopere bogăţia imensă a misterului lui Cristos, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi creştinii să devină conştienţi de adevărata libertate pe care Cristos a dăruit-o acelora care-l recunosc drept Fiu adevărat al Tatălui, să ne rugăm: R. – Pentru ca persoanele subjugate idolatriei banului şi bunăstării să experimenteze puterea eliberatoare a cuvântului evangheliei, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, cei care ascultăm adesea cuvântul lui Cristos, să fim eliberaţi de sentimentalism în credinţă, de o pietate fără bucurie şi de indiferenţă religioasă, să ne rugăm: R. Părinte sfânt şi milostiv, care în Fiul tău ne-ai oferit darul libertăţii adevărate, ajută-ne să înţelegem valoarea de a fi şi a trăi ca fii ai

132

tăi, pentru a cânta, încă de pe acum, cântecul celor răscumpăraţi. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Să-ţi fie bineplăcută, Doamne, această jertfă pe care ne-ai încredinţat-o, ca să o aducem spre cinstea numelui tău şi spre tămăduirea noastră. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa I pentru Pătimirile Domnului Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Căci prin suferinţa Fiului tău, aducătoare de mântuire, Universul a ajuns la cunoaşterea maiestăţii tale vrednice de închinare; deoarece negrăita putere a crucii ne vesteşte judecata lumii şi biruinţa glorioasă a Celui Răstignit. Pentru aceasta, şi noi, Doamne, cu îngerii şi cu toţi sfinţii, îţi aducem cântarea noastră de laudă, zicând cu bucurie. Ant. la Împărtăşanie: Col 1,13-14 Dumnezeu ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii sale, în care avem răscumpărarea, prin sângele lui, iertarea păcatelor. După Împărtăşanie Tainele pe care le-am primit să fie pentru noi tămăduire cerească, vindecând inimile noastre de rănile păcatului şi întărindu-ne cu ocrotire veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 1 aprilie 2020

M editeazã Lecturile de astăzi abordează tema libertății, a adevăratei libertăți, ca rod al ascultării cuvântului lui Dumnezeu cu inima deschisă. În textul din Cartea profetului Daniel găsim un exemplu strălucit de libertate. Șadrac, Meșac și Abed-Nego refuză să slujească zeilor și să se închine statuii de aur a regelui, motiv pentru care sunt legați și aruncați în cuptorul cu foc, încălzit de șapte ori mai mult ca de obicei. Însă cei trei sunt încrezători în puterea Dumnezeului lor. Și într-adevăr, în mod miraculos, Dumnezeu îi eliberează din văpaia teribilă a cuptorului. Regele se întreabă: „Oare nu am aruncat noi trei oameni legați în mijlocul cuptorului?... Iată, eu văd patru oameni dezlegați, umblând în mijlocul focului fără să fi suferit ceva!” (Dan 3,91-92). Ca semn al intervenției lui Dumnezeu, avem prezența acestui înger care îi eliberează pe cei trei tineri. Iată o lecție deosebită pentru noi! Dacă îi suntem credincioși lui Dumnezeu, vom fi liberi în dificultăți, în persecuții și chiar în închisoare, vom fi fericiți chiar și în chinuri, vom fi plini de bucurie în încercări.

G ândul

zilei

„Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei”. (In 8,31) Isus le vorbeşte ucenicilor care abia începuseră să-l asculte, dar care încă nu erau statornici, nici siguri. Ce înseamnă să fii ucenicul lui Isus? Eu sunt un ucenic al lui Isus? Atunci când mă îndoiesc de ceea ce el spune şi caut să comentez cuvintele sale, înseamnă că îl supun judecăţii mele, că el este pentru mine un învăţător obişnuit şi că încă nu este Domnul meu. Isuse, nu mă îndoiesc de tine! Tu eşti cuvântul Tatălui!

Aflați în cuptorul încins, acei tineri îi cântau laude lui Dumnezeu, cântau pentru că se simțeau liberi, datorită victoriei pe care Dumnezeu o oferă celor care îl iubesc și îi sunt fideli. Este chemarea noastră, pe care Dumnezeu o face posibilă prin pătimirea lui Isus, care ne face învingători asupra păcatului, asupra dificultăților de orice fel, chiar și asupra suferinței. Ca dușmani înverșunați ai lui Isus, iudeii nu-i erau credincioși lui Dumnezeu, întrucât în inima lor ascultau vocea tatălui lor, nimeni altul decât diavolul. Și asta pentru că ei căutau să-l omoare pe Isus; nu pentru că ar fi săvârșit ceva rău, ci pentru că mereu spunea adevărul, acel adevăr care efectiv îi dezgusta, pentru că scotea la iveală toată răutatea intențiilor lor, toate faptele lor rele. De altfel, Isus le reproșează: „Dacă sunteți fiii lui Abraham, faceți faptele lui Abraham!” (In 8,39). Să ne gândim acum la noi înșine… Dacă suntem fii ai lui Dumnezeu, atunci trebuie să facem faptele Tatălui nostru ceresc. Nu ajunge să fim botezați în numele Sfintei Treimi, ci trebuie să creștem ca adevărați fii ai lui Dumnezeu, ascultându-i glasul și lăsând cuvântul lui Isus să crească în noi și să pună stăpânire pe ființa noastră. Astfel, perseverând în fidelitate față de cuvântul său, noi devenim cu adevărat liberi. „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera” (In 8,31-32). Iată, doar atunci când ne lăsăm călăuziți de cuvântul lui Isus suntem liberi: liberi de răutatea și de orgoliul care ne paralizează sufletul; liberi de invidia care ne separă de ceilalți; liberi de păcatul care ne face sclavi. Din acest ultim punct de vedere, putem considera păcatul drept „lovitura de moarte dată libertății”. Să-i cerem lui Isus harul de a fi ascultători față de cuvântul său, care ne conduce la adevărata libertate. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 1 aprilie 2020

133

2 aprilie J OI

Joi din sãptãmâna a 5-a din Post Sf. Francisc de Paola, pustnic * Liturghie proprie, prefaþã pentru Patimile Domnului I Vei fi tatãl unei mulþimi de popoare. n Domnul îºi aduce aminte totdeauna de alianþa sa. n Abraham, pãrintele vostru, s-a bucurat cã va vedea ziua mea. Comemorarea morþii sfântului papã Ioan Paul al II-lea (2005).

Gen 17,3-9 Ps 104 In 8,51-59

violet I

Se naºte într-o familie ºi provine dintr-o localitate necunoscutã din Galileea. Este de naþionalitate ebraicã, sub ocupaþie romanã. Prin credinþã aparþine urmaºilor lui Abraham. Este de sânge regal, pentru cã aparþine neamului lui David. Moare pe cruce ca un sclav, despuiat de drepturile sale de cetãþean. Este Isus ºi proclamã „Eu sunt”, Dumnezeu care s-a descoperit poporului sãu.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Evr 9,15 Cristos este mijlocitorul noului legământ, pentru ca, prin moartea lui, cei chemaţi să primească promisiunea moştenirii veşnice. Rugăciunea zilei Ascultă, Doamne, rugăciunile noastre şi ocroteşte-ne cu bunătate pe noi, cei care ne-am pus speranţa în îndurarea ta, pentru ca, spălaţi de întinarea păcatelor, să stăruim într-o viaţă sfântă şi să ajungem moştenitori ai făgăduinţei tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Vei fi tatăl unei mulţimi de popoare. Citire din cartea Genezei 17,3-9 În zilele acelea, Abram a căzut cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a vorbit: 4 „Iată, eu închei alianţa mea cu tine: vei fi tatăl unei mulţimi de popoare. 5 Nu te vei mai numi, de acum încolo, Abram, ci numele tău va fi Abraham, fiindcă te-am pus ca tată al unei mulţimi de 134

popoare. 6 Te voi face rodnic nespus de mult; din tine voi face neamuri şi regi vor ieşi din tine. 7 Voi pune alianţa mea între mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam: o alianţa veşnică. Eu voi fi Dumnezeu pentru tine şi pentru descendenţa ta după tine. 8 Vă voi da ţie şi descendenţei tale după tine o ţară în care să locuieşti ca străin, toată ţara Canaan, ca stăpânire veşnică. Eu voi fi pentru ei Dumnezeu”. 9 Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Tu să păzeşti alianţa mea, tu şi urmaşii tăi după tine, din neam în neam!” Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 104(105),4-5.6-7.8-9 (R.: 8a) R.: Domnul îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa. 4 Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui, căutaţi întotdeauna faţa lui! 5 Aduceţi-vă aminte de faptele minunate pe care le-a făcut, de minunile sale şi de judecăţile gurii lui! R.

De la rãsãrit pânã la apus * 2 aprilie 2020

Atunci iudeii i-au spus: „Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Abraham?” 58 Isus le-a 7 zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abraham, eu sunt”. 59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns şi a plecat din templu. 8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa, Cuvântul Domnului de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii, Rugăciunea credincioşilor 9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham, Dumnezeu este totdeauna fidel promisiunilor de jurământul pe care l-a făcut sale. În virtutea vechilor promisiuni reînnoite lui Isaac. R. prin sângele lui Cristos, să-i cerem Duhul său, precum şi inteligenţa inimii, spunând: ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE R.: Dă-ne, Doamne, harul Cf. Ps 94(95),8ab de a te recunoaşte! Astăzi nu vă împietriţi inimile, – În Biserică, izvorul din care provine viaţa ci ascultaţi glasul Domnului! lui Cristos pentru toţi cei însetaţi: R. EVANGHELIA – În generaţiile de creştini şi de sfinţi care au Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că fost înaintea noastră: R. va vedea ziua mea. – În promisiunea ta de iubire care zi de zi Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,51-59 devine tot mai vie: R. În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: – În tensiunea speranţei şi în dorinţa după „Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi mântuire prezentă în oameni: R. cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. – În dorinţa de fericire şi iubire care este în 52 Iudeii i-au spus: „Acum ştim că ai diavol. inima tuturor: R. Abraham a murit; profeţii de asemenea, iar tu spui: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu, – În pacea care se naşte din gesturile de colanu va vedea moartea în veci». 53 Oare eşti tu borare şi de iertare: R. mai mare decât părintele nostru Abraham, care – În îndeplinirea bucuroasă şi încrezătoare a a murit? Şi profeţii au murit. Cine te crezi?” oricărei paternităţi şi maternităţi: R. 54 Isus a răspuns: „Dacă eu mă glorific pe mine, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu – În Cristos prezent în Euharistie, în cuvânt este cel care mă glorifică, el, despre care voi şi în Biserică: R. spuneţi: «Este Dumnezeul nostru». 55 Dar voi Părinte sfânt, trimite-ne nouă, păcătoşilor, nu l-aţi cunoscut; însă eu îl cunosc şi, dacă Duhul tău vindecător pentru a pregăti inimile aş spune că nu-l cunosc, aş fi asemenea vouă, noastre să te recunoască pretutindeni şi să te un mincinos. Însă îl cunosc şi păstrez cuvântul primească cu iubire, până când vom fi îmlui. 56 Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că preună cu tine în slavă. Prin Cristos, Domnul va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a bucurat”. nostru. Amin. 6

Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui, voi, copiii lui Iacob, aleşii lui! El, Domnul, este Dumnezeul nostru; judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

De la rãsãrit pânã la apus * 2 aprilie 2020

135

Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, priveşte cu bunătate la jertfa pe care ţi-o aducem, pentru ca ea să fie spre convertirea noastră şi spre mântuirea lumii întregi. Prin Cristos, Domnul nostru.

Pentru aceasta, şi noi, Doamne, cu îngerii şi cu toţi sfinţii, îţi aducem cântarea noastră de laudă, zicând cu bucurie. Ant. la Împărtăşanie: Rom 8,32

136

Dumnezeu nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi: împreună cu el, ne-a dăruit totul. După Împărtăşanie Îndestulaţi fiind cu darul mântuitor, te rugăm, Doamne, ca, în îndurarea ta, prin taina cu care ne hrăneşti în această viaţă, să ne faci părtaşi ai vieţii veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 2 aprilie 2020

M editeazã În prima lectură, Abraham face experiența unui Dumnezeu care îi adresează cuvântul personal și tratează cu el despre argumente cu totul personale. Vorbind cu Abraham, Dumnezeu îl invită să gândească viața în alt mod: îl invită să iasă din țara părinților și să se îndrepte spre țara promisă, caracterizată de belșugul mijloacelor pentru a trăi mai bine. În plus, Dumnezeu îi promite lui Abraham o descendență numeroasă ca stelele cerului și ca nisipul mării. Prin inițiativa gratuită a lui Dumnezeu, Abraham primește darul alianței, iar el se angajează să fie fidel și să respecte această alianță, care simbolizează și este, în esență, prietenia și bunăvoința lui Dumnezeu față de omenirea rătăcită în întunericul păcatului. Evanghelia continuă să ne prezinte controversa lui Isus cu iudeii, pornind de la exemplul de credință al patriarhului Abraham. Isus spune: „Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o și s-a bucurat” (In 8,56). Care este ziua lui Cristos? Desigur, este ziua învierii, zi pe care Abraham a văzut-o ca prefigurare, adică participând la evenimente care făceau să se întrevadă planul divin cu privire la învierea lui Isus.

G ândul

zilei

„Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. (In 8,51) Doamne Isuse, cuvântul tău vine din marea iubire a inimii tale curate şi sfinte. El este sigur şi statornic, este un cuvânt care nu-şi pierde niciodată valoarea. Este o certitudine care dă stabilitate şi valoare ascultării mele faţă de tine!

Există două evenimente în care Abraham a văzut această înviere: nașterea lui Isaac și jertfirea sa. Pentru credința sa în promisiunea lui Dumnezeu, o credință capabilă să învingă chiar și moartea, Abraham a fost binecuvântat și a primit darul bătrâneților sale: pe fiul său Isaac. Acest fapt a constituit pentru Abraham o adevărată experiență a învierii, iar el s-a bucurat nespus de mult. Al doilea eveniment în care Abraham a văzut anticipat vestirea învierii este jertfa lui Isaac, fapt care a fost încă o victorie asupra morții. Abraham își oferă propriul fiu, dar însuflețit de credința că Dumnezeu va găsi victima pentru sacrificiu, fără ca ea să aducă cu sine moartea lui Isaac. Într-un oarecare sens, Isaac a fost jertfit și a rămas viu, devenind figura învierii lui Isus. În jertfa lui Isaac, Abraham a putut vedea deja ziua sacrificiului real al lui Cristos, premisă a învierii la o viață mai frumoasă și perfectă; el a văzut-o și s-a bucurat. Și ca răsplată pentru credința sa, Dumnezeu își reînnoiește promisiunea țării în care curge lapte și miere și a moștenirii veșnice. În acest timp al Postului Mare suntem chemați și noi să vedem ziua lui Isus și să ne bucurăm. Suntem chemați să trăim în credința în învierea lui Cristos și să ne bucurăm, deoarece victoria lui Cristos va deveni victoria noastră. Acesta este adevărul în ceea ce privește însăși moartea noastră, și anume că încă de pe acum putem fi învingători, oferind-o ca o participare la moartea lui Isus. Asemenea lui Abraham, e necesar să avem credință în înviere. De aceea, să cerem în rugăciune harul de a avea întotdeauna înaintea ochilor această victorie a lui Cristos, să avem prezentă învierea sa și să ne bucurăm de ea încă de pe acum, pentru a ne putea bucura și atunci când vom fi părtași de această înviere. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 2 aprilie 2020

137

3 aprilie

V INERI

Vineri din sãptãmâna a 5-a din Post Ss. Alois Scrosoppi, pr.; Sixt I, pp. Liturghie proprie, prefaþã pentru Patimile Domnului I Domnul este cu mine ca un luptãtor puternic. n În strâmtorarea mea l-am chemat pe Domnul ºi el mi-a auzit glasul. n Ei cãutau din nou sã-l prindã, dar el a scãpat din mâna lor.

Ier 20,10-13 Ps 17 In 10,31-42

ARCB: Ss. Benignus ºi Evagrie din Tomis, m. *

violet I

Isus a fost refuzat pentru cã, „om fiind, se face Dumnezeu”. Dar, graþie faptului cã Dumnezeu s-a fãcut om în Isus, totul a fost transformat: cu el este mai uºor sã trãim în contact cu Dumnezeu; credinþa devine drum ºi creºtere; slãbiciunile noastre nu mai sunt obiect de dispreþ; minunea nu este un joc, ci o parabolã autenticã a existenþei. Cu el, cuvântul lumineazã misterul omului ºi al lui Dumnezeu.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ps 30,10.16.18 Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare; eliberează-mă şi scapă-mă din mâinile duşmanilor mei şi de cei ce mă persecută! Doamne, să nu fiu făcut de ruşine, căci am strigat spre tine!

reuşi să mă biruie; se vor ruşina foarte mult pentru că nu vor avea succes, iar înjosirea lor nu va fi uitată niciodată. 12 Doamne Sabaot, tu care îl încerci pe cel drept, care observi rărunchii şi inima, fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor, pentru că ţie ţi-am destăinuit cauza mea! 13 Cântaţi Domnului, lăudaţi-l pe Domnul! Căci el eliberează sufletul celui nevoiaş din mâna răufăcătorilor. Cuvântul Domnului

Rugăciunea zilei Te rugăm, Doamne, iartă greşelile poporului tău şi, în bunătatea ta, eliberează-ne din lanţurile păcatului, în care ne-am lăsat prinşi din PSALMUL RESPONSORIAL slăbiciune. Prin Domnul nostru Isus Cristos. Ps 17(18),2-3a.3bc-4.5-6.7 (R.: cf. 7) R.: În strâmtorarea mea l-am chemat pe Domnul şi el mi-a auzit glasul. LECTURA I 2 Te iubesc, Doamne, tăria mea, Domnul este cu mine ca un luptător puternic. 3a Doamne, stânca mea, Citire din cartea fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R. profetului Ieremia 20,10-13 Am auzit calomniile multora, groază de jur împrejur: „Învinuiţi-l şi-l vom învinui!” Toţi 3bc Dumnezeul meu, stânca mea, în care mi-am căutat refugiu, prietenii mei pândesc dacă mă clatin, poate scutul meu, cornul mântuirii mele va fi sedus şi vom putea să-l biruim şi ne vom 11 şi scăparea mea. lua răzbunarea faţă de el. Domnul este cu 4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă, mine ca un luptător puternic, de aceea, cei şi sunt eliberat de duşmanii mei. R. care mă urmăresc se vor poticni şi nu vor 138

De la rãsãrit pânã la apus * 3 aprilie 2020

în mine, credeţi în fapte, ca să ştiţi şi să recunoaşteţi că Tatăl este în mine şi eu în Tatăl!” 6 39 Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor. 40 El a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. 41 Mulţi veneau la el 7 Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat şi spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn, însă pe Domnul tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat”. 42 Şi mulţi au crezut în el acolo. şi am strigat către Dumnezeul meu; Cuvântul Domnului din lăcaşul lui, el mi-a auzit glasul şi strigătul meu a ajuns până la urechea lui. R. Rugăciunea credincioşilor Spre Dumnezeu, stânca şi eliberatorul poporului său, Tatăl grijuliu şi prietenul oamenilor, ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 6,63c.68c să ne îndreptăm cu credinţă şi să-i spunem: Cuvintele tale, Doamne, R.: Doamne, revarsă harul tău sunt duh şi viaţă; asupra noastră! tu ai cuvintele vieţii veşnice. – Doamne, viaţa cea nouă a lui Cristos nu a pătruns încă toate culturile şi nu a cucerit EVANGHELIA Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a toate inimile. De aceea, noi te rugăm: R. scăpat din mâna lor. – Doamne, uneori creştinii se dovedesc a fi Citire din Evanghelia Domnului nostru martori destul de timizi ai evangheliei, iar ţinta Isus Cristos după sfântul Ioan 10,31-42 împărăţiei apare încă foarte îndepărtată. De În acel timp, iudeii au luat iarăşi pietre, ca aceea, noi te rugăm: R. să-l bată cu ele. 32 Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl; pentru care – Doamne, multe nedreptăţi şi violenţe produc faptă dintre ele vreţi să mă bateţi cu pietre?” nelinişte familiei umane şi se pare că efortu33 Iudeii i-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare rile de a o pacifica nu dau roade durabile. De bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru aceea, noi te rugăm: R. blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci – Doamne, sunt mulţi oameni suferinzi care Dumnezeu”. 34 Isus le-a zis: „Oare nu este nu mai speră în promisiunea ta. De aceea, te scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteţi rugăm: R. dumnezei?» 35 Dacă i-a numit «dumnezei» pe cei către care a fost cuvântul lui Dum- – Doamne, adesea ne lipseşte curajul de a nezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – lua apărarea celui persecutat, socotit drept 36 aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis nimic şi redus la tăcere cu violenţă. De aceea, în lume voi îi spuneţi: «Spui blasfemii» pentru noi te rugăm: R. că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»? 37 Dacă – Doamne, uneori ni se pare că încercările nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeţi în vieţii sunt superioare puterilor noastre şi pierdem mine; 38 dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi contactul cu tine. De aceea, noi te rugăm: R. 5

M-au împresurat legăturile morţii şi m-au îngrozit râurile pieirii; m-au înconjurat legăturile locuinţei morţilor şi m-au întâmpinat laţurile morţii. R.

De la rãsãrit pânã la apus * 3 aprilie 2020

139

Dumnezeule, care eşti scutul şi mântuirea noastră, iar prin Isus Cristos ne eliberezi pentru totdeauna de păcat şi de moarte, fă-ne încrezători şi tari în încercări, pentru a da lumii mărturie despre bunătatea şi milostivirea ta. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

suferinţa Fiului tău, aducătoare de mântuire, Universul a ajuns la cunoaşterea maiestăţii tale vrednice de închinare; deoarece negrăita putere a crucii ne vesteşte judecata lumii şi biruinţa glorioasă a Celui Răstignit. Pentru aceasta, şi noi, Doamne, cu îngerii şi cu toţi sfinţii, îţi aducem cântarea noastră de laudă, zicând cu bucurie.

Asupra darurilor Dumnezeule milostiv, dă-ne, te rugăm, harul să ne învrednicim a sluji mereu cum se cuvine Ant. la Împărtăşanie: la altarul tău şi, luând necontenit parte la 1Pt 2,24 sfânta jertfă, să ajungem la mântuire. Prin Isus, pe lemn, a purtat păcatele noastre în truCristos, Domnul nostru. pul său, pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile lui am Prefaţa fost vindecaţi. Prefaţa I pentru Pătimirile Domnului Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi După Împărtăşanie mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri Taina pe care am primit-o, Doamne, să ne pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte ocrotească neîncetat şi să îndepărteze de la noi sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Căci prin orice primejdie. Prin Cristos, Domnul nostru.

140

De la rãsãrit pânã la apus * 3 aprilie 2020

M editeazã În Sfânta Scriptură pare ceva constant ca trimișii lui Dumnezeu să nu fie bine văzuți și să se facă orice pentru a-i reduce la tăcere, pentru a-i elimina. Astfel, profetul Ieremia, deși știe că mulți uneltesc împotriva lui, nu se pierde cu firea. Dacă, atunci când cu atâta nesiguranță a acceptat misiunea încredințată, știa că își pune viața în mâinile lui Dumnezeu, acum are certitudinea că nu va fi părăsit de el. Și Isus a atras asupra sa ura multora; iudeii îl considerau un blasfemator care merită moartea, deoarece aceștia nu-l recunoșteau ca Mesia. De aceea, Isus îi invită să vadă faptele sale și să recunoască în ele intervenția lui Dumnezeu. Este o invitație valabilă și pentru noi, ca să descoperim cât de mult acționează Dumnezeu în viața noastră. În prima lectură, vedem cum profetul Ieremia simte greutatea ostilității din partea mulțimii, atunci când nimeni nu mai este alături de el: „Toți prietenii mei pândesc dacă mă clatin” (Ier 20,10). Însă este frumos să vedem că profetul Ieremia se încredințează lui Dumnezeu (cf. Ier 20,12). Este un pas pe care și noi ar trebui să-l facem atunci când avem impresia

G ândul

zilei

„Domnul este cu mine ca un luptător puternic”. (Ier 20,10) Ieremia mă ajută să privesc la Isus cu mare încredere. Profetul se încrede în puterea şi iubirea lui Dumnezeu, asemenea lui Isus care înfruntă ostilitatea iudeilor care căutau să-l prindă, încredinţându-se cu totul Tatălui. Tot la fel mă încred şi eu în tine, Isuse, bunule păstor, care îmi dai siguranţă în orice situaţie dificilă.

că ceilalți nu sunt drepți cu noi sau că nu ne oferă ceea ce așteptăm de la ei. În pofida tuturor încercărilor și nenorocirilor care ni se pot întâmpla, Dumnezeu este cel care stă alături de noi. Astfel, putem să le înfruntăm, având certitudinea că Dumnezeu eliberează „sufletul celui nevoiaș din mâna răufăcătorilor” (Ier 20,13). În pătimirea sa, Isus știe că Dumnezeu Tatăl va restabili dreptatea, că va pedepsi poporul, și o spune de multe ori în evanghelii, pentru că Dumnezeu nu poate lăsa ca răul să învingă. Dar Isus o spune cu strângere de inimă, o spune plângând cu privire la distrugerea Ierusalimului, cetate pe care de atâtea ori a încercat să o convertească, dar care a refuzat (cf. Lc 13,34). Iar în momentul răstignirii, Isus nu-i va cere Tatălui să pregătească răzbunarea pentru călăii săi, ci va spune: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Lc 23,34). În evanghelie descoperim un alt aspect foarte important. Mântuitorul declară: „Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeți în mine; dar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în mine, credeți în fapte, ca să știți și să recunoașteți că Tatăl este în mine și eu în Tatăl!” (In 10,37-38). Isus îi determină pe cei prezenți să reflecteze asupra identității sale de trimis al Tatălui, de Fiul al lui Dumnezeu. Doar că, așa cum se întâmplă mereu, cei care au inima împietrită de propriile certitudini și obișnuințe nu vor să-l primească pe Isus. Încă o dată trebuie să recunoaștem că pe Dumnezeu Tatăl îl putem întâlni în mod real și numai prin persoana Fiului său. Pentru aceasta ar trebui să arătăm unirea noastră cu Dumnezeu în activitățile noastre, în modul nostru de a acționa în situațiile dificile, în toată viața noastră. Așadar, ar trebui ca, asemenea lui Isus, să arătăm faptele noastre în fața lumii ca o lumină care dezvăluie iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 3 aprilie 2020

141

4 aprilie

S ÂMBÃTÃ

Sâmbãtã din sãptãmâna a 5-a din Post Sf. Isidor, ep. înv. * Liturghie proprie, prefaþã pentru Patimile Domnului I

Ez 37,21-28 Ps Ier 31,10.11-12ab.13 In 11,45-56

Voi face din ei un singur neam. n Domnul ne poartã de grijã, cãci el este pãstorul nostru. n Mesia îi adunã pe toþi fiii risipiþi ai lui Dumnezeu.

violet I

Cristos moare de bunãvoie împlinind voinþa Tatãlui. ªi „moare pentru naþiune…, dar ºi pentru a-i aduna laolaltã pe fiii lui Dumnezeu care erau risipiþi”. Moartea sa este viaþã pentru toþi. Este încheiatã o alianþã de pace care va dura în veci. Unitatea noastrã nu se poate baza numai pe legãturi exterioare, ci trebuie sã se bazeze pe credinþã ºi pe iubire.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 21,20.7 Doamne, nu sta deoparte, tăria mea, grăbeşte-te să mă ajuţi; căci eu sunt vierme, şi nu om, ocara oamenilor şi batjocura poporului! Rugăciunea zilei Dumnezeule, care ai făcut din toţi cei renăscuţi în Cristos un neam ales şi o împărăţie regească, fă, te rugăm, ca să voim şi să reuşim a împlini ceea ce ne porunceşti, pentru ca, în poporul chemat la viaţa veşnică, una să fie credinţa inimilor şi pietatea faptelor. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Voi face din ei un singur neam. Citire din cartea profetului Ezechiel 37,21-28 Aşa zice Domnul Dumnezeu: „Iată, îi voi lua pe fiii lui Israel dintre neamurile unde au mers, îi voi aduna din împrejurimi şi-i voi face să vină în pământul lor. 22 Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; un singur rege 142

va fi rege pentru toţi, nu vor mai fi două neamuri şi nu vor mai fi împărţiţi în două regate. 23 Nu se vor mai întina cu idolii lor, cu zeii lor şi cu toate nelegiuirile lor. Îi voi salva din toate locurile lor unde au păcătuit şi îi voi purifica. Ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor. 24 Slujitorul meu David va fi rege peste ei şi va fi un singur păstor pentru ei toţi. Vor umbla în judecăţile mele, vor păzi hotărârile mele şi le vor împlini. 25 Vor locui în ţara pe care am dat-o slujitorului meu Iacob, în care au locuit părinţii voştri. Şi vor locui în ea ei şi fiii lor şi fiii fiilor lor pentru totdeauna. Iar David, slujitorul meu, va fi căpetenia lor pentru totdeauna. 26 Voi încheia cu ei o alianţă de pace, o alianţă veşnică va fi cu ei. Îi voi stabili şi-i voi înmulţi şi voi pune sanctuarul meu în mijlocul lor pentru totdeauna. 27 Locuinţa mea va fi alături de ei: eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu. 28 Şi vor cunoaşte neamurile că eu sunt Domnul care-l sfinţeşte pe Israel când sanctuarul meu va fi în mijlocul lor pentru totdeauna”. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 4 aprilie 2020

PSALMUL RESPONSORIAL Ier 31,10.11-12ab.13 (R.: cf. 10d) R.: Domnul ne poartă de grijă, căci el este păstorul nostru. 10 Ascultaţi, neamuri, Cuvântul Domnului, faceţi-l cunoscut în insulele îndepărtate şi spuneţi: „Cel care l-a împrăştiat pe Israel îl adună şi îl păzeşte ca păstorul turma sa!” R. Căci Domnul l-a eliberat pe Iacob, l-a răscumpărat din mâna unuia mai puternic decât el. 12ab Ei vor veni şi vor cânta de bucurie pe înălţimile Sionului; vor alerga spre bunătatea Domnului. R. 11

Atunci, fecioara se va veseli la joc, şi tinerii şi bătrânii împreună; voi schimba jalea lor în veselie, îi voi mângâia şi-i voi umple de bucurie în durerea lor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ez 18,31ac „Aruncaţi de la voi toate răutăţile voastre, spune Domnul, şi înnoiţi-vă inima şi duhul!” EVANGHELIA Mesia îi adună pe toţi fiii risipiţi ai lui Dumnezeu. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,45-56 În acel timp, mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el. 46 Dar unii dintre ei au mers la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. 47 Aşadar, arhiereii şi fariseii, adunând Sinedriul au spus: „Ce să facem, pentru că acest om face multe semne? 48 Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în el; vor veni romanii, ne vor lua pe noi şi vor

distruge şi sanctuarul nostru, şi neamul”. 49 Unul dintre ei, Caiafa, care era marele preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic, 50 nici nu înţelegeţi că este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam”. 51 Însă nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus trebuia să moară pentru popor. 52 Şi nu numai pentru popor, ci şi pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu. 53 Din ziua aceea, au hotărât să-l ucidă. 54 De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu discipolii. 55 Era aproape Paştele iudeilor şi mulţi din provincie au urcat la Ierusalim înainte de Paşte, ca să se purifice. 56 Îl căutau pe Isus şi spuneau unii către alţii în timp ce stăteau în templu: „Ce credeţi, oare să nu vină la sărbătoare?” Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Conştienţi în adâncul inimii că Dumnezeu ne iubeşte cu gingăşie şi că în el se află puterea de a schimba total viaţa noastră, precum şi plânsul în bucurie, să-i cerem încrezători: R.: Doamne, dă-ne harul de a ne întoarce! – Pentru ca poporul celor credincioşi să se adune la masa lui Cristos, care se jertfeşte neîncetat pentru noi, să ne rugăm: R. – Pentru ca solidaritatea dintre naţiuni să se întărească tot mai mult, astfel încât să se ajungă la dimensiunile fraternităţii universale, să ne rugăm: R. – Pentru ca familia creştină să fie anticipare a împărăţiei cerului şi garanţie că Dumnezeu locuieşte în mijlocul oamenilor, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 4 aprilie 2020

143

– Pentru ca progresul economic să nu producă victime în rândurile celor săraci şi neajutoraţi, să ne rugăm: R. – Pentru ca, eliminând balastul mizeriei, al exploatării şi al marginalizării, comunităţile noastre să devină prevestire a împărăţiei, să ne rugăm: R. – Pentru ca frecventarea Bisericii şi primirea sacramentelor să producă în noi roade vizibile de convertire la Dumnezeu şi de comuniune cu fraţii, să ne rugăm: R. – Pentru ca nimeni dintre noi să nu-şi acorde dreptul asupra vieţii şi a morţii lui şi a aproapelui, să ne rugăm: R. Părinte bun, ascultă rugăciunile noastre şi dă-ne harul ca, hrănindu-ne cu trupul şi sângele Fiului tău, Isus, să ne îndreptăm încrezători spre întâlnirea definitivă, pentru a celebra împreună cu tine Paştele veşnic în împărăţia ta. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Prefaţa Prefaţa I pentru Pătimirile Domnului Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Căci prin suferinţa Fiului tău, aducătoare de mântuire, Universul a ajuns la cunoaşterea maiestăţii tale vrednice de închinare; deoarece negrăita putere a crucii ne vesteşte judecata lumii şi biruinţa glorioasă a Celui Răstignit. Pentru aceasta, şi noi, Doamne, cu îngerii şi cu toţi sfinţii, îţi aducem cântarea noastră de laudă, zicând cu bucurie. Ant. la Împărtăşanie: Cf. In 11,52 Cristos a fost dat la moarte, ca să-i adune laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu.

După Împărtăşanie Dumnezeule, noi implorăm stăruitor maiesAsupra darurilor Primeşte, te rugăm, Doamne, jertfa postului tatea ta, ca, hrănindu-ne cu trupul şi sângele nostru, care să ne purifice, să ne facă vrednici preasfânt al Fiului tău, să ne faci părtaşi de de harul tău şi să ne conducă la viaţa veşnică. firea dumnezeiască. Prin Cristos, Domnul nostru. Prin Cristos, Domnul nostru.

144

De la rãsãrit pânã la apus * 4 aprilie 2020

M editeazã Isus a văzut cum crește progresiv ura față de el, în special din partea autorităților religioase. Modul său de a trăi și de a se ruga, lupta sa în favoarea săracilor și a celor care erau considerați necurați sau păcătoși, noua sa interpretare a Legii, critica pe care o făcea rolului templului și al cultului, toate acestea deveneau din ce în ce mai insuportabile pentru mai-marii poporului. În viziunea lor, toate acestea puteau să zguduie din temelii edificiul credinței iudaice, ba chiar să provoace numeroase dezordini sociale. Din aceste temeri s-a născut planul arhiereilor și al fariseilor de a-l ucide pe Isus, văzut ca un instigator al poporului. Evaghelistul Ioan notează că „mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el. Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus ce făcuse Isus” (In 11,45-46). Se știe că Lazăr nu era primul căruia Isus îi redase viața, însă evenimentul avea o mare rezonanță, poate datorită notorietății familiei sau a numărului mare de persoane prezente în acel moment. În fața acestei minuni, mulți au crezut în Isus. Dacă în fața altor minuni aveau îndoieli, învierea

G ândul

zilei

„Locuinţa mea va fi alături de ei”. (Ez 37,27) Ezechiel relatează încrederea lui Dumnezeu care îl alege pe poporul lui Israel ca loc unde se poate manifesta. Şi tot în el Isus va manifesta plinătatea iubirii Tatălui, oferindu-şi propria viaţă pentru a-i aduna la un loc pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu. Mă las condus şi eu la Biserica sa, atât de preţioasă în ochii lui.

lui Lazăr elimina orice incertitudine. Însă unii, în loc să se bucure și să facă sărbătoare, au mers să le povestească fariseilor cele întâmplate. Aceștia erau tulburați din cauza credibilității pe care Isus o avea în fața mulțimii și păreau să se preocupe de viitorul țării. În realitate, ceea ce îi stârnea era gelozia, temându-se să nu-și piardă puterea. Astfel, ei decid să-l omoare pe Isus. Caiafa spune un mare adevăr, dar nici măcar nu-și imaginează sensul profund al cuvintelor sale. Ceea ce Caiafa „profețește” în mod involuntar se va realiza. Astfel, prin moartea și învierea sa, Isus îi va reuni pe toți oamenii și va mântui lumea. Să ne imaginăm acum sentimentele lui Isus în pericolul în care se afla, știind că, dacă ar fi fost descoperit, pentru el ar fi fost un sfârșit fatal. Înainte de toate, Isus este un om extrem de echilibrat și de lucid. El nu are o exaltare fanatică față de un eventual martiriu și nici o alipire bolnavă față de suferință. Desigur, Isus nu se îndreaptă spre pătimirea și moartea pe lemnul crucii cu surâsul pe buze, ci analizează cu realism riscurile la care se expune arătându-se în public printre iudei. Din acest motiv, Isus se retrage „într-un ținut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim” (In 11,54), unde rămâne pentru o vreme împreună cu ucenicii săi. În continuare, să ne gândim la faptul că Isus a experimentat diferite tipuri de teamă pe care cunoașterea Sfintei Scripturi îi permitea să le pună în relație cu una sau alta dintre cărțile sfinte: teama de eșec, teama de umilire, teama de tortură, teama de moarte. Sunt toate temerile pe care sfinții evangheliști le punctează în relatarea evenimentului din grădina Măslinilor. În zilele și săptămânile precedente, acea noapte oribilă fusese probabil pregătită de o frământare interioară intensă. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 4 aprilie 2020

145

5 aprilie

D UMINICÃ

† DUMINICA FLORIILOR Ss. Vincenþiu Ferrer, pr.; Irina, m. Liturghie proprie, Credo, prefaþã proprie

Is 50,4-7 Ps 21; Fil 2,6-11 Mt 26,14-27,66 (27,11-54)

Nu mi-am ascuns faþa de la cei care mã insultau ºi mã scuipau. n Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit? n S-a umilit pe sine. Pentru aceasta, ºi Dumnezeu l-a înãlþat. n Pãtimirea Domnului nostru Isus Cristos. Ziua Mondialã a Tineretului (a XXXV-a)

roºu II

Sãptãmâna Mare care începe astãzi celebreazã întregul mister al morþii ºi învierii lui Cristos. Astãzi Liturghia pune accentul asupra patimii, iar duminica urmãtoare asupra învierii. Domnul, care vine aclamat de popor ºi de discipolii sãi, este acelaºi profet care va fi prins, bãtut, osândit ºi rãstignit pe cruce. Isus intrã în Ierusalim pentru a desãvârºi misterul morþii ºi învierii sale, el intrã ca un împãrat, iar darul sãu este pacea. Sã strigãm ºi noi împreunã cu discipolii ºi mulþimea: „Binecuvântat sã fie împãratul care vine în numele Domnului! Pace în cer ºi mãrire întru cei de sus!”. Trebuie sã ne strãduim ca Liturghiile la care participãm sã nu fie doar o reconstruire folcloricã unde nu se mai aflã prezenþa ºi provocarea adevãratului Mesia. La strigãtul „Osana” urmeazã „Sã fie rãstignit: douã momente care pregãtesc „ceasul lui Isus care pentru noi se îndreaptã liber spre întâmpinarea morþii sale pe cruce”.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. In 12,1.12-13 Cu şase zile înainte de marea sărbătoare a Paştelui, când Domnul a venit în cetatea Ierusalimului, copiii i-au ieşit în întâmpinare purtând în mâini ramuri de palmier şi strigând cu glas puternic: „Osana întru cei de sus! Binecuvântat fii tu, care ai venit la noi, în marea ta îndurare!”

el mă trezeşte dimineaţa, de dimineaţă îmi deşteaptă urechea ca să ascult asemenea discipolilor. 5 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. 6 Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau. 7 Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de aceea nu am fost umilit; de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine. Cuvântul Domnului

Rugăciunea zilei Dumnezeule atotputernic şi veşnic, tu ai dat neamului omenesc un exemplu de umilinţă în Mântuitorul nostru, care s-a făcut om şi a îndurat moartea pe cruce: dă-ne harul să PSALMUL RESPONSORIAL învăţăm a-l urma în răbdare, şi astfel, să ne Ps 21(22),8-9.17-18a.19-20.23-24 (R.: 2a) învrednicim a fi părtaşi de învierea sa. El, R.: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, care, fiind Dumnezeu. pentru ce m-ai părăsit? 8 Toţi care mă văd îşi bat joc de mine, LECTURA I strâmbă din buze şi dau din cap: Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau 9 „S-a încrezut în Domnul, să-l scape, şi mă scuipau. să-l mântuiască dacă şi-a găsit în el Citire din cartea profetului Isaia 50,4-7 plăcerea!” R. Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă de discipol ca să ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt celui frânt; 146

De la rãsãrit pânã la apus * 5 aprilie 2020

Iată, mă înconjoară câinii, o bandă de răufăcători mă împresoară; mi-au străpuns mâinile şi picioarele, 18a mi-au numărat toate oasele. R. 17

Îşi împart între ei hainele mele şi pentru tunica mea au aruncat sorţii. Dar tu, Doamne, nu sta deoparte, ajutorul meu, grăbeşte-te să mă ajuţi! R. Voi vesti numele tău fraţilor mei, în mijlocul adunării te voi lăuda. Cei care vă temeţi de Domnul, lăudaţi-l, toată seminţia lui Iacob, preamăriţi-l; să se teamă de el toată seminţia lui Israel! R.

LECTURA A II-A S-a umilit pe sine. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,6-11 Fraţilor, Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că e egal cu Dumnezeu, 7 ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. 8 S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. 9 Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, 11 şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl. Cuvântul Domnului ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,8-9 Cristos s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte,

până la moartea pe cruce. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume. EVANGHELIA Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 26,14-27,66 E. În acel timp, unul dintre cei doisprezece, care se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei 15 şi le-a zis: A. „Ce-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?” E. Ei au fixat pentru el treizeci de arginţi. 16 Şi de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor. 17 În prima zi a Azimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: A. „Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?” 18 E. El a spus: †. „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paştele cu discipolii mei!»” 19 E. Discipolii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele. 20 La lăsatul serii, Isus stătea la masă împreună cu cei doisprezece 21 şi, în timp ce mâncau, a zis: †. „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. 22 E. Întristaţi peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: A. „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 E. El, răspunzând, a zis: †. „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24 Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!” 25 E. Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: A. „Nu cumva sunt eu, rabbi?” E. Isus i-a răspuns: †. „Tu ai zis!” 26 E. Şi, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus: †. „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu!” 27 E. Apoi, luând potirul şi mulţumind, le-a dat lor, spunând: †. „Beţi din acesta toţi,

De la rãsãrit pânã la apus * 5 aprilie 2020

147

căci acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor! 29 Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăţia Tatălui meu”. 30 E. Şi, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor. 31 Atunci, Isus le-a spus: †. „Voi toţi vă veţi scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris: «Voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei». 32 Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea”. 33 E. Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: A. „Chiar dacă toţi se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”. 34 E. Isus i-a zis: †. „Adevăr îţi spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoşul, de trei ori mă vei renega”. 35 E. Petru i-a zis: A. „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. E. Şi toţi discipolii spuneau la fel. 36 Atunci, Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsemani şi le-a spus discipolilor: †. „Staţi aici până când, mergând acolo, mă voi ruga!” 37 E. Şi, luându-i cu sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu, a început a se întrista şi a se tulbura. 38 Atunci le-a spus: †. „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine!” 39 E. Şi, mergând puţin mai încolo, a căzut cu faţa la pământ rugându-se şi spunând: †. „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu”. 40 E. Apoi a venit la discipoli şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: †. „Aşa, n-aţi putut veghea cu mine nici măcar un ceas? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”. 42 E. Iarăşi, pentru a doua oară, a plecat şi s-a rugat, spunând: †. „Tată! Dacă nu este posibil să treacă acest potir fără să-l beau, să se facă voinţa ta!” 43 E. Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiaţi de somn. 28

148

Lăsându-i, din nou a plecat şi s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăşi aceleaşi cuvinte. 45 Atunci a venit la discipoli şi le-a spus: †. „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Iată, a venit ceasul şi Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor! Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!” 47 E. Pe când încă mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi, împreună cu el, o mulţime mare, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor şi a bătrânilor poporului, 48 iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând: A. „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l!” 49 E. S-a apropiat îndată de Isus şi i-a zis: A. „Bucură-te, rabbi!” E. Şi l-a sărutat. 50 Dar Isus i-a spus: †. „Prietene, pentru aceasta ai venit!” E. Atunci, apropiindu-se, au pus mâna pe Isus şi l-au prins. 51 Şi, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-şi mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot şi i-a tăiat urechea. 52 Atunci Isus i-a zis: †. „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri. 53 Sau crezi că n-aş putea să-l rog pe Tatăl meu şi mi-ar pune îndată la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?” 55 E. În acel ceas, Isus a spus mulţimilor: †. „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi. Zi de zi stăteam în templu, învăţând, şi nu m-aţi arestat. 56 Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeţilor”. E. Atunci, toţi discipolii, părăsindu-l, au fugit. 57 Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Caiafa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii şi bătrânii. 58 Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot şi, intrând, s-a aşezat printre servitori ca să vadă sfârşitul. 59 Arhiereii şi tot Sinedriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, 44

De la rãsãrit pânã la apus * 5 aprilie 2020

dar nu găseau, deşi s-au apropiat mulţi martori falşi. În cele din urmă, au venit doi 61 şi au zis: A. „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l reconstruiesc»”. 62 E. Ridicându-se, marele preot i-a zis: A. „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva ta?” 63 E. Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis: A. „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu”. 64 E. Isus i-a răspuns: †. „Tu ai zis. Ba vă spun: «de acum îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului»”. 65 E. Atunci, marele preot şi-a sfâşiat hainele, spunând: A. „A rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia! 66 Cum vi se pare?” E. Ei, răspunzând, au spus: P. „Este vinovat de moarte!” 67 E. Atunci l-au scuipat în faţă şi l-au lovit cu pumnii; alţii l-au pălmuit, 68 spunând: P. „Profeţeşte-ne, Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?” 69 E. Iar Petru şedea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare şi i-a zis: A. „Şi tu erai cu Isus Galileeanul”. 70 E. Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: A. „Nu ştiu ce zici”. 71 E. Apoi, ieşind spre poartă, l-a văzut o alta şi a zis celor de acolo: A. „Acesta era cu Isus Nazarineanul”. 72 E. Dar el a negat din nou cu jurământ: A. „Nu-l cunosc pe omul acela”. 73 E. Puţin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru: A. „Într-adevăr, şi tu eşti dintre ei, pentru că şi accentul tău te trădează”. 74 E. Atunci a început să se blesteme şi să jure: A. „Nu-l cunosc pe omul acela”. E. Şi îndată a cântat cocoşul. 75 Atunci şi-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoşul, de trei ori mă vei renega”. Şi, ieşind, a plâns amar. 27,1 E. Iar când s-a făcut dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut consiliu împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte. 2 Şi, legându-l, 60

l-au dus şi l-au predat lui Pilat, guvernatorul. 3 Atunci Iuda, cel care l-a trădat, văzând că el fusese condamnat, cuprins de remuşcare, a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, 4 spunând: A. „Am păcătuit vânzând sânge nevinovat”. E. Dar ei i-au zis: A. „Ce ne priveşte? Tu vei vedea!” 5 E. Şi, aruncând arginţii în templu, a plecat şi s-a spânzurat. 6 Iar arhiereii, luând arginţii, au zis: A. „Nu este permis să-i punem în tezaur, căci sunt preţul sângelui”. 7 E. Iar ei, ţinând consiliu, au cumpărat cu arginţii Ogorul Olarului pentru îngroparea străinilor. 8 De aceea se numeşte ogorul acela până astăzi „Ogorul Sângelui”. 9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremia profetul, care zice: „Şi au luat treizeci de arginţi, preţul celui vândut, care a fost stabilit de fiii lui Israel 10 şi i-au dat pe Ogorul Olarului, aşa cum îmi poruncise Domnul”. 11 Isus stătea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat, zicând: A. „Tu eşti regele iudeilor?” E. Isus a răspuns: †. „Tu o spui”. 12 E. Şi, în timp ce era acuzat de arhierei şi de bătrâni, nu răspundea nimic. 13 E. Atunci i-a zis Pilat: A. „Nu auzi câte mărturisesc aceştia împotriva ta?” 14 E. Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult. 15 La fiecare sărbătoare, guvernatorul obişnuia să elibereze un deţinut pentru popor, pe care îl voiau ei. 16 Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Baraba. 17 Deci, adunându-se ei, Pilat le-a zis: A. „Pe cine vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus care se numeşte Cristos?” 18 E. Căci ştia că din invidie îl dăduseră pe mâna lui. 19 Şi, în timp ce şedea la judecată, soţia lui i-a trimis vorbă: A. „Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui!” 20 E. Dar arhiereii şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l dea la moarte. 21 Luând cuvântul, guvernatorul

De la rãsãrit pânã la apus * 5 aprilie 2020

149

le-a zis: A. „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l eliberez?” E. I-au răspuns: P. „Pe Baraba!” 22 E. Pilat le-a zis: A. „Aşadar, ce să fac cu Isus care se numeşte Cristos?” E. Au zis toţi: P. „Să fie răstignit!” 23 E. El le-a spus: A. „Dar ce rău a făcut?” E. Ei însă strigau şi mai tare: P. „Să fie răstignit!” 24 E. Văzând Pilat că nu foloseşte la nimic, dimpotrivă, agitaţia devenea tot mai mare, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea poporului, spunând: A. „Eu sunt nevinovat de sângele acesta. Voi veţi vedea!” 25 E. Tot poporul, răspunzând, a zis: P. „Sângele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” 26 E. Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, biciuindu-l, l-a dat ca să fie răstignit. 27 Atunci, soldaţii guvernatorului l-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată cohorta, 28 şi, după ce l-au dezbrăcat, l-au acoperit cu o mantie purpurie. 29 Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind înaintea lui, îşi băteau joc de el, spunând: P. „Bucură-te, rege al iudeilor!” 30 E. Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap. 31 După ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească. 32 În timp ce ieşeau, au găsit un om din Cirene cu numele de Simon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea. 33 Ajungând la locul numit Golgota, care înseamnă locul Craniului, 34 i-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar el, gustând, n-a voit să bea. 35 După ce l-au răstignit, au împărţit hainele lui aruncând zarurile, 36 apoi, aşezându-se, au rămas acolo să-l păzească. 37 Au pus deasupra capului său cauza condamnării, scrisă astfel: „Acesta este Isus, regele iudeilor”. 38 Atunci au răstignit împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga. 39 Iar cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap 40 şi spunând: A. „Tu, care dărâmi 150

templul şi-l construieşti în trei zile, salvează-te pe tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!” 41 E. La fel, şi arhiereii îl luau în râs împreună cu cărturarii şi cu bătrânii şi spuneau: 42 A. „Pe alţii i-a salvat, pe sine nu se poate salva. Dacă este regele Israelului, să coboare acum de pe cruce şi vom crede în el! 43 S-a încrezut în Dumnezeu. Să-l elibereze acum dacă îl iubeşte! Pentru că spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”. 44 E. Chiar şi tâlharii răstigniţi împreună cu el îl insultau. 45 De la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ceasul al nouălea. 46 Iar pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: †. „Elí, Elí, léma sabactáni?”, E. care înseamnă †. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” 47 E. Unii dintre cei care stăteau acolo, auzind, spuneau: A. „Acesta îl cheamă pe Ilie!” 48 E. Şi, îndată, unul dintre ei a alergat şi, luând un burete, l-a înmuiat în oţet, l-a pus într-o trestie şi i-a dat să bea. 49 Iar ceilalţi spuneau: A. „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l salveze!” 50 E. Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, şi-a dat duhul. (Aici se îngenunchează şi se face o pauză.) 51 Şi, iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor morţi au înviat 53 şi, ieşind din morminte, după învierea lui, au venit în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. 54 Atunci centurionul şi cei care împreună cu el îl păzeau pe Isus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înspăimântat şi au spus: A. „Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu!” 55 E. Erau acolo şi multe femei care priveau de departe. Unele îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-i. 56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosif, şi mama fiilor lui Zebedeu. 57 Când s-a făcut seară, a venit un

De la rãsãrit pânã la apus * 5 aprilie 2020

om bogat din Arimateea, al cărui nume era Iosif, care era şi el discipol al lui Isus. 58 Acesta, apropiindu-se, i-a cerul lui Pilat trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. 59 Iosif, luând trupul lui Isus, l-a înfăşurat într-un giulgiu curat 60 şi l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat. 61 Iar Maria Magdalena şi cealaltă Marie şedeau acolo, înaintea mormântului. 62 În ziua următoare, cea care este după ziua Pregătirii, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat 63 şi i-au spus: A. „Domnule, ne-am amintit că acel înşelător a spus pe când mai trăia încă: «După trei zile, voi învia». 64 Porunceşte deci să fie sigilat mormântul până în ziua a treia, ca nu cumva să vină discipolii lui să-l fure şi apoi să spună poporului: «A înviat din morţi!» Iar înşelătoria aceasta de pe urmă ar fi mai rea decât prima”. 65 E. Pilat le-a zis: A. „Aveţi garda, mergeţi şi sigilaţi cum ştiţi!” E. Ei s-au dus şi au asigurat mormântul, sigilând, împreună cu garda, piatra. Cuvântul Domnului

– Pentru ca, privind la Cel Răstignit, cei bolnavi şi muribunzi să afle încredere deplină în Dumnezeu care iartă şi mântuieşte, să ne rugăm: R. – Pentru ca participarea noastră la sfintele celebrări să fie sinceră şi să ne apropie cât mai mult de Domnul şi de fraţii noştri, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi să descoperim în fraţii „pironiţi” de durere, umilire, nedreptate faţa lui Cristos cel suferind, devenind solidari cu ei în momentele dificile, să ne rugăm: R. – Pentru ca tinerii, pe care Biserica nu încetează să-i iubească şi să-i responsabilizeze, iar astăzi este ziua mondială dedicată lor, să-şi planifice viitorul privind la Cristos, plinătatea vieţii, să ne rugăm: R. – Pentru ca ramurile pe care le vom duce în casele noastre să ne amintească mereu că suntem chemaţi de Domnul să fim oameni ai păcii, să ne rugăm: R. Părinte ceresc, tu asculţi strigătul omenirii încercate de durere. Noi te rugăm: fă inima noastră să înţeleagă şi să trăiască suferinţele fraţilor noştri, în unire cu Isus Cristos, Domnul Rugăciunea credincioşilor Pătimirea Domnului ne aminteşte că Dumnezeu nostru. Amin. ne iubeşte fără măsură. Cu această certitudine, să ne îndreptăm spre Tatăl ceresc care ni l-a dăruit Asupra darurilor pe Isus, siguri fiind că rugăciunea noastră va Pătimirea Fiului tău unul-născut să apropie, fi primită de el. Să ne rugăm şi să-i spunem: Doamne, împăcarea ta cu noi; deşi nu suntem vrednici de ea prin faptele noastre, să ne înR.: Pentru pătimirea Fiului tău, tâmpine îndurarea ta, în puterea acestei jertfe ascultă-ne, Părinte! unice. Prin Cristos, Domnul nostru. – Pentru ca sfânta Biserică a lui Dumnezeu să se asocieze în credinţă la misterul morţii Prefaţa lui Cristos şi să culeagă din sfânta cruce rodul Prefaţa pentru Florii vieţii veşnice, să ne rugăm: R. Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi – Pentru ca toţi creştinii care suferă din mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri cauza fidelităţii faţă de tine, uniţi în spiritul pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte Sfânt, pătimirii lui Cristos, să nu caute răzbunarea, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. El, fiind nevinovat, a binevoit ci milostivirea şi iertarea, să ne rugăm: R. De la rãsãrit pânã la apus * 5 aprilie 2020

151

să sufere pentru toţi cei vinovaţi şi să fie osândit pe nedrept pentru cei răufăcători. Moartea lui a spălat greşelile noastre, iar învierea lui ne-a dobândit viaţa nouă de sfinţenie. Pe el îl laudă cerul şi pământul, îngerii şi arhanghelii şi îl vestesc zicând fără încetare.

După Împărtăşanie Întăriţi cu hrana sfintei Împărtăşanii, te rugăm, Doamne, ca, după cum, prin moartea Fiului tău, ne-ai dat speranţa bunurilor în care credem, tot astfel, prin învierea lui, Ant. la Împărtăşanie: Mt 26,42 să ne dai harul să ajungem Tată, dacă nu este posibil să treacă acest potir în împărăţia spre care ne îndreptăm. Prin Cristos, Domnul nostru. fără să-l beau, să se facă voinţa ta!

152

De la rãsãrit pânã la apus * 5 aprilie 2020

M editeazã Cu Duminica Floriilor începem Săptămâna Sfântă. Ea se deschide cu intrarea lui Isus în Ierusalim, moment marcat prin binecuvântarea ramurilor și procesiunea care însoțește acest rit. Doar că intrarea Mântuitorului în Ierusalim avea să fie repede uitată, iar acele osanale rostite de popor la porțile orașului aveau să se transforme peste doar câteva zile în urletul furios: „Răstignește-l!” Pentru această duminică, Biserica ne propune lecturi bine structurate în unitatea mesajului. Ele ni-l prezintă pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, „care s-a făcut om și a îndurat moartea pe cruce” (Colecta), împlinind voința Tatălui până la dăruirea supremă de sine. Deja cu prima lectură suntem introduși în misterul lui Cristos, mister de ascultare și de acceptare voluntară a suferinței. Chiar dacă trăia în mijlocul unui popor necredincios, „servitorul lui Iahve” e caracterizat de o încredere profundă în Dumnezeu. Cu aceeași forță care îi vine de la Dumnezeu, servitorul nu opune rezistență, nici nu se sustrage din fața persecuțiilor (cf. Is 50,6). Trăsăturile dureroase ale servitorului lui Iahve se aseamănă izbitor

G ândul

zilei

„Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!” (Mt 21,9) Astăzi vei merge să iei ramura binecuvântată pentru a proclama regalitatea lui Isus. Acea ramură o vei duce acasă: îţi vei aminti tot anul că regele tău, regele inimii tale şi regele gândurilor tale este şi rămâne el. Acest lucru înseamnă că te vei gândi mereu cum a învăţat el Biserica sa, care a devenit, din voinţa lui, învăţătoare şi tezaur al adevărurilor celor mai bogate în iubire sfântă şi fidelă.

cu pătimirea lui Cristos, fie în interogatoriul în fața Sinedriului (cf. Mc 14,65), fie la sfârșitul procesului în fața lui Pilat (cf. Mc 15,15-20). Urmând linia trasată de evanghelistul Matei, relatarea pătimirii ne face să vedem semnele concrete ale suferinței lui Isus. Asemenea servitorului suferind, el va înfrunta cu demnitate și curaj suferințele teribile ale pătimirii sale, pentru ca, în cele din urmă, supunerea față de voința Tatălui să ajungă la cea mai înaltă expresie în ascultarea până la moartea pe lemnul crucii. În a doua lectură, apostolul Paul îi atribuie lui Cristos titlul de „servitor”, înțeles ca „stil” de viață și ca obiectiv final al întrupării sale (cf. Fil 2,6-7). Acest imn cristologic ne prezintă „drumul” lui Dumnezeu Tatăl către om și acțiunea sa de mântuire prin intermediul crucii și al glorificării Fiului său. Misterul lui Cristos este indicat de două trăsături care îi sunt proprii ca Fiu al lui Dumnezeu făcut om: rămânând Dumnezeu, deci egal cu Tatăl în divinitate, Isus și-a asumat firea sclavului, adică și-a făcut proprie natura umană. Aceasta înseamnă că, întrupându-se prin opera Duhului Sfânt, Fiul lui Dumnezeu și-a făcut propriu destinul concret al tuturor oamenilor supuși „slăbiciunii” păcatului și morții. Ultimul motiv care animă, configurează și unifică întregul mister al lui Cristos este ascultarea (cf. Fil 2,8). Aceeași ascultare necondiționată a lui Isus față de Tatăl este și motivul glorificării sale. Învierea glorioasă este „răsplata” pe care Isus o primește din partea Tatălui pentru ascultarea sa desăvârșită până la moartea pe cruce. Doar în virtutea acestei ascultări și a dăruirii totale de sine noi am primit mântuirea și putem mărturisi că „Isus Cristos este Domnul”. Aceasta este profesiunea de credință care rezumă întregul mesaj de mântuire și de speranță al creștinismului. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 5 aprilie 2020

153

6 aprilie L UNI

Luni din Sãptãmâna Sfântã Sf. Eutihie, patriarhul Constantinopolului Liturghie proprie, prefaþã pentru Patimile Domnului II Nu va striga ºi nu se va auzi pe uliþe vocea sa. n Domnul este lumina ºi mântuirea mea. n Las-o! Pentru ziua înmormântãrii mele a pãstrat aceasta.

Is 42,1-7 Ps 26 In 12,1-11

violet P

Aºa nu se face! Sã se risipeascã o aºa cantitate de parfum foarte scump! Desigur, pentru cel care iubeºte, niciodatã nimic nu este prea mult. O aºa de mare iubire provoacã amãrãciune ºi invidie în prietenii lui Isus. Oare au uitat cã atunci când cineva iubeºte nu calculeazã? Astãzi, la douãzeci de secole distanþã, cine este cel care ºtie cât de mult avea „punga comunã” a ucenicilor lui Isus sau soarta care i-a lovit? Dar nimeni nu a putut uita acest gest extrem ºi nemãsurat al bunãtãþii generoase a Mariei din Betania.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 34,1-2; 139,8 Judecă-i tu, Doamne, pe cei care mă judecă, luptă tu cu cei ce luptă împotriva mea! Apucă scutul şi pavăza şi ridică-te în ajutorul meu, Doamne, puterea mântuirii mele! Rugăciunea zilei Dumnezeule atotputernic, noi, care păcătuim din cauza slăbiciunii noastre, te rugăm ca, prin pătimirea Fiului tău, să ne dăruieşti din nou viaţa harului. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

aşteaptă legea lui. 5 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, cel care a creat cerurile şi le-a desfăşurat, cel care a întins pământul şi ceea ce produce el, cel care a dat suflare poporului de pe el şi duh celor care umblă pe el. 6 «Eu, Domnul, te-am chemat în dreptate şi te-am luat de mână; te-am păstrat ca să te fac alianţă pentru popor şi lumină pentru neamuri, 7 să deschizi ochii celor orbi, să-i scoţi din închisoare pe cei captivi şi din temniţă, pe cei care locuiesc în întuneric»”. Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL LECTURA I Nu va striga şi nu se va auzi pe uliţe vocea sa. Ps 26(27),1.2.3.13-14 (R.: 1a) Citire din cartea profetului Isaia 42,1-7 R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea. Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Iată slujitorul 1 Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme? meu pe care îl sprijin, alesul meu în care Domnul este apărătorul vieţii mele, sufletul meu îşi găseşte plăcerea! El va aduce 2 de cine mă voi înfricoşa? R. popoarelor judecata. Nu va striga, nu-şi va ridica glasul şi nu se va auzi pe uliţe vocea sa. 3 Trestia frântă nu o va rupe şi fitilul fumegând 2 Când se apropie de mine răufăcătorii, nu-l va stinge. El va aduce dreptatea cu fideca să-mi sfâşie trupul, 4 litate. Nu va obosi şi nu se va descuraja până aceştia, asupritorii şi duşmanii mei, va aşeza judecata pe pământ, căci insulele se poticnesc şi cad. R. 154

De la rãsãrit pânã la apus * 6 aprilie 2020

Chiar dacă ar năvăli o armată asupra mea, inima mea tot nu s-ar teme; chiar dacă s-ar dezlănţui un război împotriva mea, şi atunci aş fi încrezător. R.

Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii. Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare, întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Bucură-te, regele nostru: tu singur te-ai îndurat de noi în rătăcirile noastre! EVANGHELIA Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,1-11 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde se afla Lazăr pe care Isus îl înviase din morţi. 2 Au făcut acolo pentru el un ospăţ; Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el. 3 Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei. 4 Iuda Iscarioteanul, unul dintre discipolii lui – cel care avea să-l trădeze –, a spus: 5 „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor?” 6 Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ: întrucât el ţinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea. 7 Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta. 8 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, pe mine, însă nu mă aveţi întotdeauna”. 9 Atunci o mare mulţime dintre iudei a aflat

că este acolo şi a venit nu numai datorită lui Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. 10 Arhiereii voiau să-l ucidă şi pe Lazăr, 11 pentru că mulţi iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Isus, lumina neamurilor şi dreptatea noastră, vine să ne elibereze de închisoare şi de orbire. Doritori de viaţă nouă, să-l rugăm: R.: Dă-ne, Doamne, Duhul tău! – Ca să te iubim în Biserică chiar şi atunci când nu te vedem clar: R. – Ca să te iubim în cei săraci şi în cei pe care lumea îi marginalizează: R. – Ca să ne dăruim gratuit viaţa pentru tine: R. – Ca să ne amintim că suntem lucrarea mâinilor tale şi cu toţii fraţi între noi: R. – Ca să respectăm şi să venerăm modurile tale de a interveni în istorie: R. – Ca să te primim în inima noastră în adoraţie şi iubire: R. – Ca să te simţim alături de noi cei păcătoşi şi cu o credinţă slabă şi aproape moartă: R. – Ca să-ţi reînnoim „da”-ul nostru zi de zi: R. – Ca să te urmăm pretutindeni, chiar dacă nu ştim unde ne conduce iubirea ta: R. – Ca să ne deschidem misterului crucii, încredinţându-ţi voinţa noastră, aşa cum a făcut Cristos: R. Dumnezeule, Creatorul şi Mântuitorul nostru, care ne-ai dat toate darurile iubirii tale, ascultă glasul nostru: împreună cu jertfa Fiului tău, Isus, noi îţi oferim ceea ce suntem, în simplitate şi bucurie, pentru ca mireasma laudei tale să se răspândească în univers. Prin Cristos care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

De la rãsãrit pânã la apus * 6 aprilie 2020

155

Asupra darurilor Priveşte cu bunătate, Doamne, la tainele sfinte pe care le săvârşim şi fă ca jertfa lui Cristos, pe care, în milostivirea ta, ai orânduit-o spre a nimici înscrisul vinovăţiei noastre, să rodească în noi viaţa veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.

de vederea feţei tale. De aceea, Doamne, îngăduie să fim primiţi în a te preamări cu corurile de îngeri, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Cf. Ps 101,3

Nu-ţi întoarce faţa de la mine; în ziua suferinţei mele, Prefaţa pleacă-ţi urechea spre mine; Prefaţa a II-a Pentru Pătimirile Domnului în ziua în care te chem, Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi grăbeşte-te mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri să mă asculţi! pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin După Împărtăşanie Domnul nostru Isus Cristos. Acum sunt aproape Vizitează, te rugăm, Doamne, poporul tău şi zilele pătimirii sale aducătoare de mântuire păzeşte cu grijă şi îndurare inimile sfinţite şi ale învierii sale glorioase, în care trufia celui prin aceste taine, ca, sub ocrotirea ta, să păsrău este înfrântă şi se împlineşte taina răscum- treze mereu darurile tămăduirii veşnice, pripărării noastre. Pentru aceasta, puterile înge- mite din mila ta negrăită. Prin Cristos, Domnul reşti adoră maiestatea ta, bucurându-se în veci nostru.

156

De la rãsãrit pânã la apus * 6 aprilie 2020

M editeazã Spune o povestioară că, după ce Dumnezeu a creat lumea, îngerii priveau din ceruri și contemplau minunățiile creației. Dar, în același timp, vedeau cu strângere de inimă cum oamenii erau loviți de mari suferințe. De aceea, într-o bună zi, îngerii s-au adunat, au ținut sfat și l-au trimis pe unul dintre ei la Dumnezeu cu rugămintea: „Doamne, dacă îi iubești cu adevărat pe oameni și le ești Tată, dă-le un medicament împotriva suferinței”. Iar Dumnezeu le-a răspuns: „Oamenii au primit deja acest medicament: iubirea”. Am început deja Săptămâna Sfântă, perioada cea mai semnificativă a întregului an liturgic. Lecturile biblice din aceste zile ne fac să retrăim ceas cu ceas ultima săptămână din viața pământească a lui Isus, cu dramaticele și sfâșietoarele sale suferințe. Lecturile de astăzi ne arată cât de adevărată este învățătura pe care ne-o transmite povestioara relatată. Medicamentul pe care îl oferă Dumnezeu Tatăl și care îl alină pe Isus în suferințele îndurate în ultima săptămână a vieții sale este iubirea. Mai întâi, este iubirea Tatălui despre care vorbește profetul Isaia: „Iată slujitorul meu pe care îl sprijin, alesul

G ândul

zilei

„Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta”. (In 12,7) Isus răspunde la critica lui Iuda. Acesta este ucenicul lui, dar încă ţine la ideile sale mai mult decât la Domnul său. Maria tace şi, în tăcere, continuă actul său de iubire. Acest lucru îi aduce lui Isus o mare mângâiere, care îl răsplăteşte suferinţa pricinuită de actul celui care îi unelteşte moartea.

meu în care sufletul meu își găsește plăcerea!... Eu, Domnul, te-am chemat în dreptate și te-am luat de mână…; să deschizi ochii celor orbi, să-i scoți din închisoare pe cei captivi și din temniță, pe cei care locuiesc în întuneric” (Is 42,1.6-7). Sunt cuvinte pline de iubire și imagini ale iubirii lui Dumnezeu. Apoi, este iubirea prietenilor lui Isus din Betania: Lazăr și surorile sale, Marta și Maria. Cercul dușmanilor se strânge în jurul lui Isus. Vin ceasuri de ură, de părăsire, de trădare, de brutalitate; bicele, cuiele, crucea, toate sunt pregătite. Înainte de a veni toate aceste suferințe cumplite, Isus petrece câteva ceasuri de bucurie în Betania, dincolo de Muntele Măslinilor, înconjurat de afecțiunea și iubirea prietenilor săi. Apoi, este iubirea Mariei, cea care îi toarnă parfum pe picioare și i le șterge cu părul capului ei. Este un gest aducător de alinare, dar și un gest profetic, deoarece prevestește moartea lui Isus. La evrei, ungerea celui mort cu mirodenii era un rit obligatoriu. În cazul lui Isus, ungerea nu se putea face vineri seara, căci începea sâmbăta Paștelui, când atingerea celui mort era interzisă. Și nu avea să se facă nici în duminica Paștelui, când femeile au venit cu mirodenii la mormânt ca să-i ungă trupul, căci Isus înviase deja. Ritul ungerii îl face Maria, în casa din Betania. Este un gest care îl scandalizează pe Iuda Iscarioteanul, care considera că mai bine s-ar fi vândut parfumul cu 300 de dinari, pentru a fi dați săracilor. Însă Isus arată că banii, oricât de mulți ar fi, fără iubire nu alină nicio suferință. De aceea, doar iubirea poate să vindece suferința. Să-i cerem Domnului harul de a trăi aceste zile mai aproape de el și să fim generoși, chiar de-ar părea în exces, asemenea Mariei, care a „risipit” lucrul cel mai de preț pentru a-l onora pe Isus. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 6 aprilie 2020

157

7 aprilie

M ARÞI

Marþi din Sãptãmâna Sfântã Sf. Ioan Baptist de La Salle, pr. Liturghie proprie, prefaþã pentru Patimile Domnului II Te-am pus luminã pentru popoare, ca sã fie mântuirea mea pânã la marginile pãmântului. n Gura mea va vesti, Doamne, mântuirea ta. n Unul dintre voi mã va trãda. Nu va cânta cocoºul pânã când mã vei renega de trei ori.

Is 49,1-6 Ps 70 In 13,21-33.36-38

violet P

ªi noi suntem trãdãtori. Negãm cã a putut exista o oarecare legãturã. Uitãm cu fãþãrnicie iubirea împãrtãºitã, bucuriile comune, proiectele de viitor formulate împreunã. Jurãm cã nu am avut nimic în comun. Respingem, dispreþuim, cu scuza cã am gãsit ceva mai bun. Fiecare trãdare este o istorie murdarã de interese!

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 26,12 Nu mă lăsa, Doamne, pradă duşmanilor mei, căci s-au ridicat împotriva mea martori mincinoşi, iar nelegiuirea s-a amăgit pe sine! Rugăciunea zilei Dumnezeule atotputernic şi veşnic, dă-ne harul să celebrăm astfel misterul pătimirii Domnului, încât să ne învrednicim a dobândi iertarea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

eu spuneam: „Degeaba m-am trudit, în zadar şi fără folos mi-am consumat puterea. Şi totuşi judecata mea este la Domnul şi răsplata mea, la Dumnezeul meu”. 5 Acum, aşa vorbeşte Domnul, cel care m-a plăsmuit în sânul mamei ca să fiu slujitorul lui, ca să-l întorc pe Iacob şi să-l adun pe Israel. De aceea am fost preţuit în ochii Domnului şi Dumnezeul meu este puterea mea. 6 El zice: „Este puţin să fii slujitorul meu, ca să ridici triburile lui Iacob şi să-i aduci înapoi pe cei rămaşi ai lui Israel. Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului”. Cuvântul Domnului

LECTURA I Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului. Citire din cartea profetului Isaia 49,1-6 PSALMUL RESPONSORIAL Ascultaţi, insulelor! Daţi atenţie, popoare Ps 70(71),1-2.3-4a.5-6ab.15 şi 17 (R.: 15a) îndepărtate! Domnul m-a chemat din sânul R.: Gura mea va vesti, Doamne, mântuirea ta. matern, din pântecele mamei mele şi-a adus 2 1 În tine, Doamne, mi-am căutat refugiul, aminte de numele meu. A făcut gura mea ca o sabie tăioasă, la umbra mâinii sale m-a adăsă nu fiu nicicând făcut de ruşine! 2 În dreptatea ta, eliberează-mă şi apără-mă, postit; m-a făcut ca o săgeată ascuţită şi m-a 3 pleacă-ţi urechea spre mine pus în tolba sa. El mi-a zis: „Tu eşti slujitorul 4 şi mântuieşte-mă! R. meu, Israel; în tine mă voi glorifica”. Dar 158

De la rãsãrit pânã la apus * 7 aprilie 2020

Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu, spre care mi-ai poruncit să merg mereu ca să mă mântuieşti, pentru că numai tu eşti stânca mea şi cetatea mea de apărare. Scoate-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege! R.

Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea, Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie. 6ab În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele, încă din sânul mamei mele, tu ai fost ocrotitorul meu. R. 5

Gura mea va vesti în toate zilele dreptatea şi mântuirea ta, chiar dacă nu cunosc al lor număr. Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe, iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Bucură-te, regele nostru, care, ascultând de Tatăl, ai fost dus la răstignire ca un miel blând la înjunghiere. EVANGHELIA Unul dintre voi mă va trăda. Nu va cânta cocoşul până când mă vei renega de trei ori. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 13,21-33.36-38 În acel timp, stând la masă cu discipolii săi, Isus s-a tulburat în duh şi a mărturisit: „Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va trăda”. 22 Discipolii se uitau unii la alţii, nedumeriţi fiind în legătură cu cel despre care vorbeşte. 23 Unul dintre discipolii lui, pe care

îl iubea Isus, stătea la masă la pieptul lui Isus. 24 Atunci, Simon Petru i-a făcut acestuia semn să se intereseze cine ar putea să fie cel despre care vorbeşte. 25 El s-a aplecat deci pe pieptul lui Isus şi i-a zis: „Doamne, cine este?” 26 Isus a răspuns: „Este acela pentru care voi întinge îmbucătura şi i-o voi da”. Atunci, întingând îmbucătura, a luat-o şi a dat-o lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon. 27 După acea îmbucătură, a intrat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis: „Ceea ce vrei să faci, fă repede!” 28 Dar niciunul dintre cei care stăteau la masă nu a înţeles de ce i-a spus aceasta. 29 Şi, cum Iuda ţinea punga cu bani, unii au crezut că Isus îi spune: „Cumpără ceea ce ne trebuie pentru sărbătoare!” sau ca să dea ceva săracilor. 30 Aşadar, luând îmbucătura, Iuda a ieşit îndată. Şi era noapte. 31 După ce a ieşit el, Isus a spus: „Acum a fost glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu a fost glorificat în el, 32 iar dacă Dumnezeu a fost glorificat în el, şi Dumnezeu îl va glorifica în el însuşi şi-l va glorifica îndată. 33 Copilaşi, încă puţin mai sunt cu voi. Mă veţi căuta şi – aşa cum le-am spus iudeilor – vă spun acum şi vouă: «Unde merg eu, voi nu puteţi veni»”. 36 Simon Petru i-a spus: „Doamne, unde mergi?” Isus i-a răspuns: „Unde merg eu, tu nu mă poţi urma acum, dar mă vei urma după aceea”. 37 Petru i-a spus: „Doamne, de ce nu pot să te urmez acum? Îmi voi da viaţa pentru tine!” 38 Isus a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru mine? Adevăr, adevăr îţi spun: nu va cânta cocoşul până când mă vei renega de trei ori”. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Dumnezeu are un plan de mântuire cu fiecare dintre noi şi nimic nu poate împiedica voinţa sa de mântuire. În faţa înfrângerilor noastre, să ne încredem în el şi să-l rugăm: R.: Doamne, mântuieşte-ne!

De la rãsãrit pânã la apus * 7 aprilie 2020

159

– În Biserică tu eşti iubit, dar, din cauza slăbiciunii noastre, eşti şi trădat: ajută comunităţile creştine să dea mărturie despre Cristos cel răstignit, umilit şi înălţat, să ne rugăm: R. R.: Doamne, mântuieşte-ne! – Tu ceri fiecărui om să-ţi slujească cu iubire, dar el voieşte mai degrabă să fie slujit: îndepărtează din inima omului setea de putere care distruge şi ucide, să ne rugăm: R. – Sunt multe familii în care infidelitatea a luat locul iubirii sincere şi responsabile: dăruieşte tuturor celor căsătoriţi o încredere puternică în Cristos, modelul fidelităţii faţă de tine şi faţă de oameni, să ne rugăm: R. – Prin glasul săracilor tu ne inviţi adesea la tine, dar aproape întotdeauna te refuzăm: arată-ne tuturor calea reconcilierii, să ne rugăm: R. – Ne scandalizăm de trădarea altora, dar închidem ochii asupra multelor noastre vinovăţii: nu permite ca omul să judece şi să condamne, încrezându-se numai în el însuşi, să ne rugăm: R. – Participăm adesea la aceeaşi pâine euharistică, dar suntem aşa de îndărătnici când este vorba de iubirea aproapelui: fă-ne pâine frântă care, urmându-l pe Cristos, să împărtăşească neliniştile şi bucuriile oamenilor, să ne rugăm: R. Părinte sfânt, nu privi la vinovăţiile noastre, ci la bunătatea ta. Aceasta ţi-o cerem, prin Cristos, care din iubire faţă de noi s-a coborât în abisul durerii şi al morţii şi acum şade împreună cu tine în slavă. El care vieţuieşte şi domneşte în toţi vecii vecilor. Amin.

160

Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, să primeşti cu bunătate jertfa pe care ţi-o aduce familia ta. Tu, care o faci părtaşă de sfintele daruri, învredniceşte-o să se bucure pe deplin de roadele lor. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa a II-a Pentru Pătimirile Domnului Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Acum sunt aproape zilele pătimirii sale aducătoare de mântuire şi ale învierii sale glorioase, în care trufia celui rău este înfrântă şi se împlineşte taina răscumpărării noastre. Pentru aceasta, puterile îngereşti adoră maiestatea ta, bucurându-se în veci de vederea feţei tale. De aceea, Doamne, îngăduie să fim primiţi în a te preamări cu corurile de îngeri, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Rom 8,32 Dumnezeu nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ci l-a dat la moarte pentru noi toţi. După Împărtăşanie Îndestulaţi cu darul mântuitor, implorăm, Doamne, îndurarea ta, ca, prin acelaşi sacrament prin care ai voit să ne întăreşti în această viaţă trecătoare, să ne faci părtaşi de viaţa veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 7 aprilie 2020

M editeazã Lecturile de astăzi ne învață că gloria lui Dumnezeu se manifestă prin faliment. Astfel, în prima lectură, falimentul servitorului lui Iahve este ocazia oportună pentru o lărgire a misiunii sale; apoi, faptul de a îndura chinuri și suferințe îi permite psalmistului accesul la o viață nouă; iar în evanghelie, trădarea lui Iuda este calea prin care Isus va fi glorificat. Isus vorbise și mai înainte de prietenul apropiat care avea să-l trădeze (cf. In 13,18), însă acum îl denunță în mod clar pe trădător. Această denunțare provoacă o mare nedumerire și mâhnire în grupul ucenicilor. La solicitarea lui Petru și mai apoi a ucenicului pe care îl iubea Isus (cf. In 13,23), trădătorul este indicat în persoana lui Iuda din Iscariot, cel căruia Isus îi întinsese bucățica de pâine. După acea îmbucătură, Satana a intrat în inima lui Iuda. Astfel, dușmanul lui Dumnezeu îl ia în stăpânire pe trădător, făcându-l să se cufunde în întunericul necredinței și al urii, până la comiterea celui mai mare delict: uciderea Fiului lui Dumnezeu (cf. In 19,11). Odată cu intrarea Satanei în inima lui Iuda, evenimentele încep să se precipite; pentru

G ândul

zilei

„Îmi voi da viaţa pentru tine!” (In 13,37) Petru vrea să lase o impresie bună. El crede şi promite ceva ce nu este în stare să împlinească. Cât ar fi fost de frumos şi de folositor dacă, în schimb, i-ar fi cerut cu umilinţă lui Isus darul fidelităţii!

aceasta, Isus îi cere trădătorului să-și pună planul în aplicare: „Ceea ce vrei să faci, fă repede!” (In 13,27). Îndată după plecarea trădătorului, Isus își deschide inima în fața ucenicilor săi. El este conștient de faptul că se află în ajunul morții sale, iar pentru aceasta are grijă să le explice adevărata semnificație a plecării sale din această lume. Moartea sa pe cruce nu înseamnă înfrângerea, ci triumful său, glorificarea și întoarcerea sa la Tatăl. Prin pătimirea și moartea sa, Isus va duce la îndeplinire planul de mântuire voit de Tatăl și va arăta până unde merge iubirea lui Dumnezeu față de oameni. Dumnezeu Tatăl va fi preamărit în Fiul odată cu înălțarea lui pe cruce, de unde Isus își va manifesta pe deplin dumnezeirea și îi va atrage la sine pe toți oamenii (cf. In 12,32). Apelativul „copilași” (In 13,33) exprimă iubirea și încrederea lui Isus față de ucenicii săi. Isus îi înștiințează pe prietenii săi că se apropie clipa plecării sale din această lume și că, în acest moment, ei nu-l pot urma. Întoarcerea lui Isus la Tatăl nu este o călătorie de plăcere, ci una de durere; ea face trimitere la pătimirea și moartea sa. Pentru aceasta, nici apostolul Petru nu este în măsură să-l urmeze deocamdată pe Isus, în ciuda mărturisirii sale de credință până la sacrificiul vieții; Petru îl va urma pe Isus, mergând în închisoare și apoi la moarte, însă ceva mai târziu. Dată fiind insistența lui Petru în a-și afirma credința în Învățătorul său până la a-și da viața pentru el, Isus îi prezice iminenta renegare, iar referința la cântatul cocoșului vrea să arate în mod clar faptul că, în aceeași noapte, Petru îl va renega de trei ori pe Isus. Să cerem și noi în rugăciune harul de a ști să recunoaștem în propriile suferințe acțiunea lui Dumnezeu care ne transformă viața și o face să fie rodnică. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 7 aprilie 2020

161

8 aprilie

M IERCURI

Miercuri din Sãptãmâna Sfântã Ss. Iulia Billiart, cãlug.; Dionisie, ep. Liturghie proprie, prefaþã pentru Patimile Domnului II Nu mi-am ascuns faþa de la cei care mã insultau ºi mã scuipau. n Rãspunde-mi, Dumnezeule, în timpul bunãvoinþei tale. n Fiul Omului merge dupã cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trãdat!

Is 50,4-9a Ps 68 Mt 26,14-25

violet

P, LP Îl trãdãm pe Cristos ori de câte ori închidem ochii în faþa problemelor celorlalþi, considerând cã nu este treaba noastrã, ori de câte ori vindem în pierdere reputaþia noastrã, pentru cã „în viaþã nu trebuie sã fii stupid”. Îl trãdãm pe Cristos atunci când nu facem celui mai mic dintre ai sãi ceea ce i-ar permite sã se menþinã sigur, liber, în picioare.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Fil 2,10.8.11 În numele lui Isus să se plece tot genunchiul, al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor dedesubt, căci Domnul s-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce: de aceea, Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl. Rugăciunea zilei Dumnezeule, care ai voit ca Fiul tău să îndure pentru noi moartea pe cruce, spre a ne elibera de puterea vrăjmaşului, te rugăm, dă-ne nouă, slujitorilor tăi, bucuria să dobândim harul învierii. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau. Citire din cartea profetului Isaia 50,4-9a Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă de discipol ca să ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt celui frânt; el mă trezeşte dimineaţa, de dimineaţă îmi deşteaptă urechea ca să ascult asemenea discipolilor. 5 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, 162

nu m-am dat înapoi. 6 Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau. 7 Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de aceea nu am fost umilit; de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine. 8 Cel care mă îndreptăţeşte este aproape: cine se va ridica împotriva mea? Să ne prezentăm împreună: cine este judecătorul meu să se apropie de mine! 9a Iată, Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor: cine este cel care mă declară vinovat? Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 68(69),8-10.21bcd-22.31 şi 33-34 (R.: 14c şi b) R.: Răspunde-mi, Dumnezeule în timpul bunăvoinţei tale. 8 Pentru tine îndur batjocură şi umilirea îmi acoperă faţa. 9 Am ajuns un străin pentru fraţii mei, un necunoscut pentru fiii mamei mele; 10 căci râvna casei tale mă mistuie, insultele celor care te insultă au căzut asupra mea. R.

De la rãsãrit pânã la apus * 8 aprilie 2020

„Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. 22 Întristaţi peste măsură, ei au început să-i 22 spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 El, răspunzând, a zis: „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24 Căci Fiul Omului merge după cum 31 Voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări a fost scris despre el, dar vai omului aceluia şi îl voi preamări aducându-i mulţumire. prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi 33 Să vadă cei umili şi să se bucure! fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!” 25 Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând Căutaţi-l pe Dumnezeu şi inimile voastre se vor bucura de viaţă! cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, 34 Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci rabbi?” El i-a răspuns: „Tu ai zis”. şi nu-i uită pe prizonierii săi care sunt Cuvântul Domnului în închisoare. R. Rugăciunea credincioşilor ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Isus, slujitorul suferind, ne învaţă adevărata Bucură-te, regele nostru: înţelepciune: cea care vine de sus şi care se tu singur te-ai îndurat de noi încrede în ajutorul Domnului. Mulţumindu-i în rătăcirile noastre! pentru acest dar minunat, să-l invocăm, spunând: EVANGHELIA R.: Doamne, fii alături de noi în încercare! Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care – Pentru sfânta Biserică: fă ca ea să fie fidelă, răbdătoare şi curajoasă, pentru a nu-l trăda Fiul Omului este trădat! pe Cristos, mirele său. Noi te rugăm: R. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 26,14-25 – Pentru păstorii comunităţii creştine: menÎn acel timp, unul dintre cei doisprezece, care ţine-i în iubire, chiar dacă trebuie să lupte se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la pentru apărarea celor mici şi a celor săraci. arhierei 15 şi le-a zis: „Ce-mi daţi ca să-l dau Noi te rugăm: R. pe mâna voastră?” Ei i-au fixat treizeci de – Pentru popoare şi naţiuni: fă ca ele să reaarginţi. 16 Şi de atunci căuta momentul potrivit lizeze un drum bun pe calea dialogului, pentru ca să-l dea pe mâna lor. 17 În prima zi a Azi- ca el să contureze pentru toţi un viitor de melor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: pace. Noi te rugăm: R. „Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?” 18 El a spus: „Mergeţi în cetate la – Pentru familii: fă ca ele, împărtăşind îmcutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul preună afecţiunile, bunurile şi speranţele, să meu este aproape. La tine voi face Paştele cu fie profeţie a unei vieţi de împăcare în fraterdiscipolii mei!»” 19 Discipolii au făcut cum nitate şi iubire. Noi te rugăm: R. le poruncise Isus şi au pregătit Paştele. 20 La – Pentru cei care refuză mesajul lui Cristos: lăsatul serii, stătea la masă împreună cu cei dă-le harul convertirii şi ajută-i să nu se expună doisprezece 21 şi, în timp ce mâncau, a zis: riscului pierzării. Noi te rugăm: R. Aştept compătimire, dar în zadar, aştept mângâietori şi nu găsesc niciunul. Ei mi-au pus venin în mâncare şi, când îmi era sete, mi-au dat să beau oţet. R.

21bcd

De la rãsãrit pânã la apus * 8 aprilie 2020

163

– Pentru noi, cei de faţă: dă-ne harul de a nu înceta niciodată să ne purificăm inima, pentru a găzdui cu bucurie prezenţa lui Cristos, paştele nostru. Noi te rugăm: R. R.: Doamne, fii alături de noi în încercare! Părinte milostiv, primeşte rugăciunea care se înalţă spre tine. Noi te rugăm cu credinţă reînnoită acum, în apropierea Paştelui, ziua iubirii şi a mântuirii, ca să ne purifici de vinovăţie şi să participăm la slava ta. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Acum sunt aproape zilele pătimirii sale aducătoare de mântuire şi ale învierii sale glorioase, în care trufia celui rău este înfrântă şi se împlineşte taina răscumpărării noastre. Pentru aceasta, puterile îngereşti adoră maiestatea ta, bucurându-se în veci de vederea feţei tale. De aceea, Doamne, îngăduie să fim primiţi în a te preamări cu corurile de îngeri, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie:

Asupra darurilor Primeşte, Doamne, jertfa pe care ţi-o oferim şi dă-ne, te rugăm, harul ca pătimirea Fiului tău, pe care o celebrăm în chip tainic, să aducă roade în viaţa noastră. Prin Cristos, Domnul nostru.

Mt 20,28 Fiul omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru cei mulţi.

După Împărtăşanie Dumnezeule atotputernic, te rugăm, întăreşte Prefaţa în inimile noastre credinţa că moartea pe Prefaţa a II-a Pentru Pătimirile Domnului care Fiul tău a îndurat-o pe pământ, şi pentru Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi care dau mărturie aceste taine vrednice de mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri închinare, ne-a dobândit viaţa veşnică. Prin pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte Cristos, Domnul nostru.

164

De la rãsãrit pânã la apus * 8 aprilie 2020

M editeazã În lumina evangheliei, putem nota câteva adevăruri care ne pot ajuta să înțelegem și să trăim cât mai intens în aceste zile participarea la suferințele Mântuitorului. „Iuda Iscarioteanul s-a dus la arhierei și le-a zis: «Ce-mi dați ca să-l dau pe mâna voastră?». Ei i-au fixat treizeci de arginți” (Mt 26,14-15). Întotdeauna, banul stimulează atașamentul exagerat față de bunurile pământești și face ca atenția omului să se abată de la realitățile cerești. E adevărat că banul aduce bunăstarea și asigură prosperitatea, dar adesea se întâmplă că, în loc să devină un mijloc de manifestare a iubirii între oameni, banul conduce la izolare, la egoism și la indiferență față de Dumnezeu. Gestul lui Iuda de a-l trăda pe Isus pentru treizeci de arginți poartă de multe ori și semnătura noastră. Și noi îl trădăm pe Isus; fiecare păcat pe care îl săvârșim este cu adevărat o trădare a iubirii pe care Dumnezeu ne-o poartă. În plus, să fim convinși că păcatul nu are puterea de a-l ucide pe Dumnezeu. Dimpotrivă, înfăptuiește judecata și condamnarea noastră. Prima lectură subliniază gestul de iubire supremă al lui Isus, făcând referire la figura „servitorului lui Iahve”, caracterizat de o

G ândul

zilei

„Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor”. (Is 50,7) Profetul pune în gura slujitorului lui Iahve această certitudine. Este certitudinea pe care o trăieşte Isus atunci când pregăteşte Paştele şi începe să-l celebreze împreună cu ucenicii săi. Printre aceştia este şi acela care e pe cale să-l dea pe mâna duşmanilor. Isus este sigur de prezenţa şi iubirea Tatălui, de aceea poate vorbi cu libertate chiar şi despre trădare.

supunere necondiționată față de voința sa (cf. Is 50,5-6). Acesta este un mare adevăr, care trebuie să ne dea curajul de a ne întoarce la Dumnezeu pentru a primi iertarea. Nu același lucru s-a întâmplat însă și cu Iuda trădătorul, care pusese la cale arestarea lui Isus. Știm că Iuda avea să regrete fapta, însă nu era suficient regretul pentru ceea ce făcuse. Trebuia ca el să aibă curajul de a-i cere iertare lui Isus. Acesta este și motivul pentru care Iuda s-a sinucis. Impresionante sunt încercările lui Isus de a-l salva pe Iuda măcar în ultima clipă. Astfel, la Cina cea de taină, îi întinde acea bucățică de pâine care la ospețele orientalilor era semnul unei prețuiri deosebite față de cineva. Iar în Grădina Măslinilor, când Iuda se apropie de el ca să-l sărute, Isus i se adresează cu apelativul de „prieten” (cf. Mt 26,50). La fel procedează Isus și în cazul nostru; ne invită să credem în iertare sa, ca să ne bucurăm de viață împreună cu el. Să fim convinși că realitatea pătimirii și morții lui Cristos nu constituie un verdict prin care se hotărăște condamnarea noastră, ci eliberarea de sub jugul păcatului și al morții. Acceptată din iubire, moartea lui Isus este cea mai mare ofertă de har pe care Dumnezeu ne-o face; este invitația de a ne împăca cu el. Așadar, vinovăția proprie și iubirea iertătoare a lui Dumnezeu sunt cele două adevăruri pe care trebuie să le conștientizăm în această Săptămână Sfântă. Ele ne vor da curajul de a ne apropia cu încredere de taina Spovezii și a Euharistiei. Totodată, angajându-ne în acest timp sfânt la o participare cât mai intensă la celebrările liturgice și meditând mai mult la suferințele Mântuitorului, vom simți din plin iubirea lui Dumnezeu care ne eliberează de lanțurile morții și ne dăruiește viața cea adevărată. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 8 aprilie 2020

165

9 aprilie J OI

JOIA SFÂNTÃ (Cina Domnului) Fer. Ubald, cãlug. Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru sfânta Euharistie I

Ex 12,1-8.11-14 Ps 115 1Cor 11,23-26 In 13,1-15

Învãþãturi despre Cina pascalã. n Din potirul binecuvântat ne împãrtãºim cu sângele lui Cristos. n Ori de câte ori mâncaþi din pâinea aceasta ºi beþi din potirul acesta, vestiþi moartea Domnului. n I-a iubit pânã la sfârºit. Dimineaþa este Liturghia crismei: Is 61,1-3a.6a.8b-9; Ps 88; Ap 1,5-8;

alb

Lc 4,16-21.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Gal 6,14 Iar noi se cuvine să ne lăudăm în crucea Domnului nostru Isus Cristos; în el este mântuirea, viaţa şi învierea noastră; prin el am fost mântuiţi şi eliberaţi. Rugăciunea zilei Dumnezeule, tu ne-ai chemat să luăm parte la Cina preasfântă, în care Fiul tău unul-născut, înainte de a se da pe sine la moarte, a încredinţat Bisericii sale, jertfa nouă a legământului veşnic, ospăţul iubirii sale; dă-ne, te rugăm, harul ca, din acest mister atât de mare, să sorbim plinătatea iubirii şi a vieţii. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Învăţături despre Cina pascală. Citire din cartea Exodului 12,1-8.11-14 În zilele acelea, Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: 2 „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor; ea să fie pentru voi întâia între lunile anului! 3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel: În ziua a zecea a lunii acesteia, fiecare să ia un animal din turmă pentru fiecare casă părintească, un animal din turmă pentru fiecare casă! 4 Iar dacă o familie este prea mică pentru un miel, să-l ia 166

împreună cu vecinul cel mai de aproape de casă, după numărul sufletelor; fiecare să socotiţi câţi sunt de trebuinţă ca să mănânce un miel! 5 Animalul din turmă să vă fie fără cusur, de parte bărbătească, de un an; să-l luaţi fie dintre miei, fie dintre capre! 6 Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi toată adunarea comunităţii lui Israel să-l înjunghie spre seară! 7 Să ia din sânge şi să pună pe amândoi uşorii uşii şi pe pragul de sus al caselor în care îl vor mânca! 8 Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la foc, cu azime şi cu ierburi amare! 11 Să-l mâncaţi aşa: să aveţi mijlocul încins, sandalele în picioare şi toiagul în mână; să-l mâncaţi în grabă: este Paştele Domnului! 12 Eu voi trece prin ţara Egiptului în noaptea aceea şi voi lovi pe tot întâiul născut din ţara Egiptului, de la om până la animale; voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului; eu sunt Domnul! 13 Sângele vă va fi semn pe casele în care veţi fi voi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi. Nu va fi între voi nicio rană nimicitoare atunci când voi lovi ţara Egiptului. 14 Această zi să vă fie memorial şi să o celebraţi ca o sărbătoare a Domnului din generaţie în generaţiile voastre: ca hotărâre veşnică să o celebraţi!” Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 9 aprilie 2020

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 114-115(116),12-13.15-16bc.17-18 (R.: cf. 1Cor 10,16) R.: Din potirul binecuvântat ne împărtăşim cu sângele lui Cristos. 12 Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut? 13 Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului. R. Lucru de preţ este în faţa Domnului moartea credincioşilor săi. 16bc Eu sunt slujitorul tău şi fiul slujitoarei tale! Tu ai desfăcut legăturile mele. R. 15

Îţi voi aduce jertfă de laudă şi voi invoca numele Domnului. Voi împlini voturile făcute Domnului de faţă cu tot poporul său. R.

LECTURA A II-A Ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului. Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 11,23-26 Fraţilor, eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea 24 şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!” 25 De asemenea, după cină, a luat potirul, spunând: „Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea!” 26 Căci ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului până când va veni. Cuvântul Domnului ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 13,34 „Vă dau o poruncă nouă, spune Domnul, să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit!”

EVANGHELIA I-a iubit până la sfârşit. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 13,1-15 Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit. 2 În timpul cinei – când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon –, 3 ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi că la Dumnezeu merge, 4 s-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a încins. 5 Apoi a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. 6 A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?” 7 Isus a răspuns şi i-a zis: „Ceea ce fac eu, tu nu înţelegi acum, dar vei cunoaşte după aceasta”. 8 Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. 9 Simon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul”. 10 Isus i-a zis: „Cine a făcut baie nu are nevoie să-şi spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”. 11 Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi”. 12 După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: „Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? 13 Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt. 14 Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. 15 Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu”. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 9 aprilie 2020

167

Rugăciunea credincioşilor Să ne rugăm Domnului nostru Isus Cristos, care la Cina cea de Taină a instituit misterul ce ne face părtaşi de moartea şi învierea sa. Să spunem: R.: Doamne, dă-ne pâinea vieţii! – Pentru ca episcopii şi preoţii care prezidează Euharistia, prin atitudinea lor de credinţă, precum şi prin cuvântul lor inspirat de Cristos, să conducă la credinţă comunităţile încredinţate lor, să ne rugăm: R. – Pentru ca Domnul să facă în locurile de misiune ale Bisericii să nu lipsească preoţi care să ofere pâinea şi vinul şi nimeni dintre cei de bunăvoinţă să nu fie lipsit de posibilitatea întâlnirii cu Cristos, să ne rugăm: R. – Pentru ca în sufletele tuturor oamenilor să se trezească foamea după hrana cerească a Cuvântului şi a Euharistiei, să ne rugăm: R.

Asupra darurilor Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul să luăm parte cu vrednicie la aceste taine, pentru că, ori de câte ori se celebrează memorialul acestei jertfe, se împlineşte lucrarea răscumpărării noastre. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa I pentru preasfânta Euharistie Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. El, adevăratul şi veşnicul preot, a orânduit o jertfă veşnică, oferindu-se pe sine însuşi ca victimă pentru mântuirea noastră şi poruncindu-ne şi nouă să aducem aceeaşi jertfă în amintirea lui. Trupul lui, jertfit pentru noi, când îl mâncăm, ne întăreşte, sângele lui, vărsat pentru noi, când îl bem, ne curăţă. De aceea, cu toţi îngerii şi arhanghelii, cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate corurile oştirii cereşti, îţi înălţăm imnul de laudă, zicând fără încetare.

– Pentru ca în comunitatea noastră împărtăşirea fraternă din „pâinea coborâtă din cer” să ne ajute, după exemplul lui Cristos, să ne Ant. la Împărtăşanie: 1Cor 11,24-25 dăruim viaţa în slujirea celor care ne sunt „Acesta este trupul meu, dat pentru voi; acesta alături, să ne rugăm: R. este potirul noului legământ în sângele meu”, – Pentru ca în cât mai mulţi tineri să se tre- spune Domnul; „ori de câte ori le veţi primi, zească dorinţa de a-l urma pe Cristos în sacra- faceţi aceasta în amintirea mea”. mentul sfintei Preoţii, să ne rugăm: R. După Împărtăşanie Dumnezeule veşnic, prin celebrarea morţii Dumnezeule atotputernic, dăruieşte-ne harul şi învierii Fiului Tău, ne asociezi la jertfa lui şi ca, aşa cum ne hrănim în viaţa pământească ne dăruieşti viaţa dumnezeiască. Ascultă rugă- la Cina de taină a Fiului tău, tot astfel, să ne ciunea Bisericii adunate în jurul sfântului Altar. învrednicim a fi părtaşi de ospăţul veşnic al Prin Cristos, domnul nostru. Amin. împărăţiei tale. Prin Cristos, Domnul nostru.

168

De la rãsãrit pânã la apus * 9 aprilie 2020

M editeazã Trăim bucuria de a începe triduum-ul pascal al pătimirii, morții și învierii lui Isus prin celebrarea Liturghiei Cinei Domnului, care marchează instituirea a două sacramente: Euharistia și Preoția. În fiecare din aceste taine trebuie să-l recunoaștem pe Cristos care realizează mântuirea noastră. La Cina cea de taină, Isus preia ritualul pascal iudaic și îl desăvârșește. Celebrând acest ritual în ajunul pătimirii sale, Cristos îl împlinește, schimbându-i conținutul. Dacă evreii sacrificau un miel, Cristos se sacrifică pe sine însuși. Ceea ce jertfește Isus este propria persoană; el le dă ucenicilor să mănânce trupul său și să bea sângele său. Nu este vorba de ceva simbolic, ci este cu adevărat el însuși cel care se oferă ca hrană și băutură pentru viața lumii. Isus știa cât de dificil va fi pentru ucenici să înțeleagă acest mare adevăr și, de aceea, i-a pregătit de mai înainte prin minunea înmulțirii pâinilor și prin discursul de la Cafarnaum. Iar ceea ce Isus spunea la Cafarnaum avea să se împlinească la Cina cea de taină. În ajunul pătimirii sale, Isus le încredințează apostolilor hrana cea vie despre care le vorbise: sfânta Euharistie.

G ândul

zilei

„I-a iubit până la sfârşit.” (In 13,1) Evanghelistul ne dezvăluie secretele cele mai frumoase. Cum trăia Isus momentul Cinei, ştiind că avea să fie ultima? Trăia totul ca pe un dar de iubire, neumbrit de nimic din ceea ce se întâmpla în jurul lui şi împotriva lui. Iubirea lui Isus nu are margini, nu cunoaşte obstacole, nu suferă diminuări, nici încetiniri. Gesturile şi cuvintele sale, şi chiar şi presentimentele sale sunt un dar de iubire.

Noutatea jertfei instituite la Cina cea de taină nu stă doar în noul conținut al acestei jertfe, care este Cristos însuși, ci și în efectul noii jertfe. Astfel, în timp ce vechea jertfă pascală comemora eliberarea evreilor din sclavia Egiptului, noua jertfă instituită de Cristos realizează eliberarea din sclavia păcatului și a morții, făcându-i pe oameni părtași la viața sa dumnezeiască. Dar Isus nu se mărginește numai la a oferi viața cea nouă, ci le arată ucenicilor și cum trebuie să o trăiască, săvârșind gestul spălării picioarelor. În societatea iudaică, acesta era semnul slujirii depline. Această muncă era datoria slugii față de stăpân. Însă Isus știa ce are de făcut; el le încredințează ucenicilor testamentul întreg: nu doar viața cea nouă, ci și modul în care să o trăiască, adică în slujire. Dar a face ceea ce a făcut Isus nu este posibil fără a avea însăși viața lui. Tocmai de aceea, Isus, cunoscând fragilitatea umană, ne-a încredințat și sacramentul sfintei Preoții, care își găsește justificare tocmai în Euharistie și în viața de slujire pe care Cristos ne-o cere. Preotul există deoarece omul are nevoie de Euharistie pentru a-l putea urma pe Cristos. Privită din această perspectivă, slujirea preotului este în mod fundamental o slujire euharistică. Iată marile evenimente pe care le trăim astăzi: instituirea Euharistiei și a sfintei Preoții; sunt daruri inestimabile pe care Isus ni le-a obținut cu sângele său prețios. Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste daruri și să nu le refuzăm. Purificându-ne de păcate prin sacramentul Spovezii, să ne împărtășim de viața dumnezeiască prin primirea sfintei Euharistii. Iar meditarea suferințelor lui Cristos pe care le vom celebra mâine să trezească și în inimile noastre dorința de a-l urma cu fidelitate în slujirea fraților noștri. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 9 aprilie 2020

169

10 aprilie

V INERI

VINEREA SFÂNTÃ (Patima ºi moartea Domnului) (post ºi ab.) Ss. Apoloniu, pr. m.; Macarie Celebrarea patimii ºi morþii Domnului.

Is 52,13-53,12 Ps 30 Evr 4,14-16;5,7-9 In 18,1-19,42

El era strãpuns pentru pãcatele noastre. n Tatã, în mâinile tale, încredinþez sufletul meu. n A învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit ºi a devenit cauzã de mântuire veºnicã. n Pãtimirea Domnului nostru Isus Cristos. Post ºi abstinenþã. Colectã pentru Þara Sfântã.

roºu P

În sfârºit, iatã-te aici, rãstignit! Expus în slãbiciunea cea mai absolutã pentru a ridica din þãrânã pe cei maltrataþi în viaþã. Descãrnat, pentru a pune mâna lui Dumnezeu peste toþi sãracii care nu au glas. În sfârºit, iatã-te aici, Cristoase al bunãtãþii împãrþite fãrã nicio mãsurã! Braþele tale deschise pentru a iubi sunt cea mai puternicã speranþã a noastrã pentru ziua de azi ºi pentru totdeauna!

A scultã

ºi roagã-te

Rugăciunea zilei Dumnezeule, prin pătimirea lui Cristos, Fiul tău, Domnul nostru, tu ai nimicit moartea, care e moştenirea străvechiului păcat lăsată întregului neam omenesc; te rugăm să ne reînnoieşti după asemănarea Fiului tău, pentru ca, după cum prin naştere am primit chipul omului pământesc, tot astfel, sfinţiţi de harul tău, să purtăm chipul omului ceresc. Prin Cristos, Domnul nostru. LECTURA I El era străpuns pentru păcatele noastre. Citire din cartea profetului Isaia 52,13-53,12 Iată, slujitorul meu va avea succes; se va înălţa, se va ridica şi va fi foarte sus. După cum mulţi s-au înspăimântat de tine – chipul lui era mai desfigurat decât cel al unui om şi faţa lui, decât a fiilor oamenilor –, 15 tot aşa, multe popoare se vor uimi şi regi îşi vor închide gura înaintea lui, căci vor vedea ceea ce nu li s-a povestit şi vor înţelege ceea ce nu au auzit. 53,1 Cine a crezut în ceea ce ne-a fost anunţat? Şi cine a cunoscut braţul Domnului? 2 S-a 170

înălţat ca o mlădiţă înaintea lui şi ca o rădăcină, dintr-un pământ uscat. Nu avea formă şi nici frumuseţe ca să o privim, nici înfăţişare ca să o dorim. 3 Dispreţuit şi refuzat de oameni, om al durerii, cunoscător al suferinţei, de care îţi ascunzi faţa. Era dispreţuit şi noi nu l-am luat în seamă. 4 Iar el a purtat suferinţele noastre şi durerile noastre le-a luat asupra lui. Noi l-am considerat lovit, bătut de Dumnezeu şi umilit. 5 Dar el era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecaţi. 6 Noi toţi rătăceam ca oile, fiecare avea propriul drum în faţă. Domnul a făcut să cadă asupra lui păcatele noastre, ale tuturor. 7 Chinuit şi umilit, el nu şi-a deschis gura; ca un miel dus la înjunghiere şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund, nu şi-a deschis gura. 8 A fost luat cu violenţă şi judecată; cât despre generaţia lui, cine se gândeşte? A fost şters de pe pământul celor vii, pentru nelegiuirea poporului meu a fost lovit. 9 Mormântul lui a fost cu cei nelegiuiţi, cu cel bogat a fost în moartea lui, deşi nu făcuse

De la rãsãrit pânã la apus * 10 aprilie 2020

nicio violenţă şi nu fusese înşelăciune în gura lui. 10 Domnului i-a plăcut să-l zdrobească prin suferinţă; când sufletul şi-l va pune ca jertfă pentru vinovăţie, va vedea o descendenţă care-şi va lungi zilele şi dorinţa Domnului, prin mâna lui, va avea succes. 11 Din truda sufletului său va vedea şi va fi satisfăcut în cunoaşterea lui; slujitorul meu cel drept îi va îndreptăţi pe mulţi şi va lua asupra sa păcatele lor. 12 De aceea, îi voi face parte cu cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, pentru că şi-a dat sufletul la moarte şi a fost numărat împreună cu cei nelegiuiţi. Dar el purta păcatul multora şi mijlocea pentru cei nelegiuiţi. Cuvântul Domnului

Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău, mântuieşte-mă în îndurarea ta! Fiţi tari, să se întărească inimile voastre, voi, toţi cei care nădăjduiţi în Domnul! R.

LECTURA A II-A A învăţat ascultarea din cele ce a pătimit şi a devenit cauză de mântuire veşnică. Citire din Scrisoarea către Evrei 4,14-16; 5,7-9 Fraţilor, având, aşadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea credinţei! 15 Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în PSALMUL RESPONSORIAL toate asemenea nouă, în afară de păcat. 16 Aşadar, să ne apropiem cu toată îndrăzneala Ps 30(31),2 şi 6.12-13.15-16.17 şi 25 de tronul harului ca să primim îndurare şi să (R.: Lc 23,46b) găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit! R.: Tată, în mâinile tale, 5,7 În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit, încredinţez sufletul meu. 2 Doamne, în tine am căutat refugiu, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi să nu fiu făcut nicicând de ruşine; cereri către acela care avea puterea să-l salmântuieşte-mă în dreptatea ta! veze de la moarte şi a fost ascultat datorită 6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul, evlaviei lui. 8 Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule tarea din cele ce a pătimit, 9 iar după ce a fost adevărat. R. făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el. 12 Am ajuns de ocara tuturor asupritorilor mei: Cuvântul Domnului spaimă mare pentru vecinii şi cunoscuţii mei; ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cei care mă văd pe drum mă ocolesc. Fil 2,8-9 13 Sunt dat uitării ca un mort, ca unul Cristos s-a umilit pe sine, fără inimă, făcându-se ascultător am ajuns ca o oală spartă. R. până la moarte, până la moartea pe cruce. 15 Dar eu mă încred în tine, Doamne, Pentru aceasta, şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu, şi Dumnezeu l-a înălţat 16 soarta mea este în mâinile tale”. şi i-a dăruit numele Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei care este mai presus şi de cei care mă urmăresc! R. de orice nume. De la rãsãrit pânã la apus * 10 aprilie 2020

171

EVANGHELIA Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 18,1-19,42 E. În acel timp, Isus a ieşit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cedron, unde era o grădină în care a intrat el şi discipolii lui. 2 Dar ştia şi Iuda, trădătorul, locul acela pentru că de multe ori Isus se aduna acolo împreună cu discipolii săi. 3 Aşadar, Iuda, luând cohorta şi servitori de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare, torţe şi arme. 4 Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieşit şi le-a zis: †. „Pe cine căutaţi?” 5 E. I-au răspuns: P. „Pe Isus Nazarineanul”. 6 E. El le-a zis: †. „Eu sunt”. E. Era acolo cu ei şi Iuda, cel care l-a trădat. Când le-a zis: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7 Atunci, i-a întrebat a doua oară: †. „Pe cine căutaţi?”, E. iar ei au zis: P. „Pe Isus Nazarineanul”. 8 E. Isus le-a răspuns: †. „V-am spus că eu sunt. Aşadar, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece!” 9 E. Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe niciunul”. 10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; 11 iar numele servitorului era Malhus. Dar Isus i-a zis lui Petru: †. „Pune-ţi sabia în teacă! Oare să nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatăl?” 12 E. Atunci, cohorta, comandantul şi servitorii iudeilor l-au luat pe Isus şi l-au legat. 13 L-au dus mai întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an. 14 Caiafa era acela care le dăduse iudeilor sfatul: „Este mai bine să moară un singur om pentru popor”. 15 Iar Simon Petru şi celălalt discipol îl urmau pe Isus. Acel discipol era cunoscut marelui preot şi a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru stătea afară, lângă poartă. Atunci 172

celălalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi a intrat şi Petru. 17 Servitoarea portăreasă i-a spus lui Petru: A. „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii acelui om?” E. El i-a zis: A. „Nu sunt”. 18 E. Stăteau acolo slujitorii şi servitorii; făcuseră un foc – pentru că era frig – şi se încălzeau. Şi Petru stătea cu ei şi se încălzea. 19 Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui şi despre învăţătura sa. 20 Isus i-a răspuns: †. „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns. 21 De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată, ei ştiu ce am spus!” 22 E. Îndată ce a spus acestea, unul dintre servitori, care stătea în preajmă, i-a dat o palmă lui Isus, spunând: A. „Aşa răspunzi tu marelui preot?” 23 E. Isus i-a răspuns: †. „Dacă am vorbit rău, dă mărturie despre rău! Dar dacă am vorbit bine, de ce mă loveşti?” 24 E. Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot. 25 Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. Atunci ei i-au spus: A. „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii lui?” E. El a negat şi a zis: A. „Nu sunt”. 26 E. Unul dintre servitorii marelui preot, o rudă a celui căruia Petru i-a tăiat urechea, i-a zis: A. „Nu te-am văzut eu în grădină împreună cu el?” 27 E. Dar Petru a negat din nou şi îndată a cântat cocoşul. 28 Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Dar ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se profaneze şi să poată mânca Paştele. 29 Pilat a ieşit deci afară la ei şi a spus: A. „Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui om?” 30 E. Au răspuns şi i-au zis: P. „Dacă nu ar fi fost acesta un răufăcător, nu l-am fi dat pe mâna ta”. 31 E. Atunci, Pilat le-a zis: A. „Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după Legea voastră!” E. Iudeii i-au spus: A. „Nouă nu ne

De la rãsãrit pânã la apus * 10 aprilie 2020

este permis să ucidem pe nimeni”. 32 E. Astfel trebuia să se împlinească cuvântul pe care îl spusese el, arătând de ce fel de moarte avea să moară. 33 Pilat a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus şi i-a zis: A. „Tu eşti regele iudeilor?” 34 E. Isus a răspuns: †. „De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?” 35 E. Pilat a răspuns: A. „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?” 36 E. Isus a răspuns: †. „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”. 37 E. Atunci Pilat i-a zis: A. „Aşadar, eşti rege?” E. Isus i-a răspuns: †. „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”. 38 E. Pilat i-a zis: A. „Ce este adevărul?” E. După ce a spus aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis: A. „Eu nu găsesc în el nicio vină. 39 Dar este un obicei la voi ca de Paşte să vă eliberez pe cineva; aşadar, vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?” 40 E. Atunci au strigat din nou, spunând: A. „Nu pe acesta, ci pe Baraba!” E. Iar Baraba era un tâlhar. 19,1 Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit. 2 Soldaţii au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură; 3 apoi veneau la el şi spuneau: A. „Bucură-te, regele Iudeilor!” E. Şi-i dădeau palme. 4 Pilat a ieşit din nou şi le-a zis: A. „Iată, vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc în el nicio vină!” 5 E. Aşadar, Isus a ieşit afară purtând coroana de spini şi haina de purpură. Iar Pilat le-a zis: A. „Iată omul!” 6 E. Când l-au văzut, arhiereii şi servitorii au strigat: P. „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!” E. Pilat le-a zis:

A. „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, pentru că eu nu găsesc în el nicio vină!” 7 E. Iudeii i-au răspuns: P. „Noi avem o Lege şi după această Lege trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”. 8 E. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi mai mult. 9 A. intrat iarăşi în pretoriu şi i-a zis: A. „De unde eşti tu?” E. Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10 Atunci Pilat i-a zis: A. „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că eu am putere să te eliberez şi am putere să te răstignesc?” 11 E. Isus i-a răspuns: †. „Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare”. 12 E. De aceea, Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau, zicând: P. „Dacă-l eliberezi pe acesta, nu eşti prietenul cezarului. Oricine se face pe sine rege se împotriveşte cezarului”. 13 E. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afară şi s-a aşezat pe un tron în locul numit „Lithostrotos” – iar în ebraică, „Gabbatà”. 14 Era ziua Pregătirii Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor: A. „Iată-l pe regele vostru!” 15 E. Atunci ei au strigat: P. „Ia-l, ia-l, răstigneşte-l!” E. Pilat le-a spus: A. „Să-l răstignesc pe regele vostru?” E. Arhiereii au răspuns: P. „Nu avem alt rege decât pe cezar”. 16 E. Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit. Aşadar, l-au luat pe Isus. 17 Purtându-şi singur crucea, a ieşit spre locul numit „al Craniului”, care, în ebraică, este numit „Golgota”, 18 unde l-au răstignit pe el şi împreună cu el alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus în mijloc. 19 Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”. 20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate şi era scris în ebraică, latină şi greacă. 21 Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat: A. „Nu scrie:

De la rãsãrit pânã la apus * 10 aprilie 2020

173

«Regele iudeilor», ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»”. 22 E. Pilat a răspuns: A. „Ce-am scris, am scris”. 23 E. După ce soldaţii l-au răstignit pe Isus, au luat hainele lui şi au făcut patru părţi, fiecărui soldat o parte, şi tunica. Însă tunica era fără cusătură, ţesută dintr-o bucată, de sus până jos; 24 aşadar, au zis unii către alţii: A. „Să nu o rupem, ci să tragem la sorţi pentru ea, a cui să fie!” E. Aceasta ca să se împlinească Scriptura: „Au împărţit între ei hainele mele şi pentru tunica mea au aruncat zaruri”. Soldaţii au făcut toate acestea. 25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 26 Aşadar, văzând Isus că stătea acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: †. „Femeie, iată-l pe fiul tău!” 27 E. Apoi, i-a spus discipolului: †. „Iat-o pe mama ta!” E. Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el. 28 După aceasta, văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis: †. „Mi-e sete”. 29 E. Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură. 30 După ce a luat oţetul, Isus a spus: †. „S-a împlinit!” E. Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul. (Aici se îngenunchează şi se face o mică pauză.) 31 Întrucât era Ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta – pentru că acea sâmbătă era zi mare –, iudeii i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ia de acolo. 32 Atunci, au venit soldaţii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care era răstignit cu el. 33 Dar

174

când au venit la Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă. 35 Cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui este adevărată; el ştie că spune adevărul ca să credeţi şi voi. 36 Acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura: „Nu i se va zdrobi niciun os”. 37 Iar în altă parte, Scriptura mai spune: „Vor privi la cel pe care l-au străpuns”. 38 După acestea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit şi a luat trupul lui Isus. 39 A venit şi Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, şi a adus un amestec de smirnă şi aloe, cam de o sută de litre. 40 Ei au luat trupul lui Isus, l-au înfăşurat în giulgiuri, cu uleiurile aromate, după cum este obiceiul de înmormântare la evrei. 41 În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu fusese pus nimeni niciodată. 42 Aşadar, pentru că era Ziua Pregătirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo. Cuvântul Domnului După Împărtăşanie Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care ne-ai dăruit viaţă nouă prin fericita pătimire şi înviere a Fiului tău, Domnul nostru Isus Cristos, păstrează în noi lucrarea îndurării tale, pentru ca, împărtăşindu-ne din această taină, viaţa noastră să fie o neîncetată cântare de laudă adusă ţie. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 10 aprilie 2020

M editeazã Urmărind relatarea pătimirii lui Isus, este foarte ușor să-i vedem pe Iuda, pe marii preoți, pe iudei și pe Pilat ca responsabili ai condamnării lui Isus la moarte. La prima vedere, doar ei se fac vinovați de uciderea lui Isus. Dar poate că acest mod de a vedea lucrurile este prea simplist pentru a fi corect. Moartea lui Isus pe cruce nu se datorează doar acelora care, într-un mod sau altul, au fost protagoniștii imediați ai arestării, procesului și condamnării sale. Și nu trebuie să ne gândim că mai-marii poporului au acționat din pură răutate în a-l fi condamnat pe Isus. Cu siguranță, nu erau mai „răi” decât mulți alții sau chiar decât noi. Isus a fost condamnat la moarte deoarece comportamentul și cuvintele sale nu erau compatibile cu mentalitatea comună, cu sistemul raporturilor sociale considerate invincibile, cu normele, instituțiile și tradițiile considerate cele mai sacre și de neatins. Dacă ne punem în situația iudeilor practicanți, nu ar părea evident că Isus „ar fi avut dreptate”. Pe de altă parte, personalitatea, comportamentul și învățătura lui Isus prezentau aspecte atât de noi și originale, încât aproape nimeni n-ar fi

G ândul

zilei

„Pe cine căutaţi?” (In 18,4) Isus se oferă acelora care caută să-l prindă. Nu se teme. Ştie, din Scripturi, că este voinţa Tatălui ca el să sufere şi să moară pentru a-i răscumpăra pe oameni de păcatele lor. Îţi mulţumim, Doamne Isuse, şi te adorăm! Şi noi te căutăm, doar pentru a te iubi şi a sta cu tine.

recunoscut în el propriile așteptări cu privire la Mesia. Isus a fost condamnat deoarece a îndrăznit să spună: „Fericiți cei săraci” sau „Vai vouă, bogaților!”; pentru că a îndrăznit să spună: „Îți sunt iertate păcatele”; pentru că nu a respectat sâmbăta conform regulilor; pentru că nu a acceptat să fie proclamat rege de către popor; pentru că a spus că trebuie să iertăm întotdeauna și că vameșii și prostituatele pot ajunge în împărăția lui Dumnezeu înaintea fariseilor și a cărturarilor; de asemenea, pentru că a îndrăznit să alunge negustorii din templu. Era nevoie de o mare libertate de spirit pentru a-l putea „înțelege” pe Isus; era nevoie de măreția sufletului și de o disponibilitate radicală și personală spre bine, spre sensul dreptății, spre logica iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele, fără bariera prejudecăților, convențiilor, intereselor. Dar Isus s-a confruntat cu egoismul, orgoliul, prezumpția, lașitatea, răutatea și mediocritatea oamenilor din timpul său, ca și a celor dintotdeauna. Ceea ce l-a condus la moarte pe Isus nu a fost atât acțiunea ucigașă a câtorva persoane, cât mai ales păcatele tuturor. Din acest motiv, în Iuda, în mai-marii preoților, în Pilat, în soldați, în mulțimea din Ierusalim a fost ceva din noi toți. Și totuși, tocmai acceptând în mod liber condamnarea nedreaptă și moartea pe cruce, Isus a învins forța de nestăpânit a „păcatului”, a „răului” care se manifestă în nenumărate moduri în viața tuturor și care ne este comună nouă ca unor protagoniști istorici ai pătimirii sale. Cristos a murit pentru noi, pentru toți oamenii, iar în numele său avem certitudinea milostivirii lui Dumnezeu. De la el, Cel Înviat din morți și înălțat la dreapta Tatălui, îl primim în dar pe Duhul Sfânt, „focul” care mistuie păcatul și „energia” care sfințește în iubire. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 10 aprilie 2020

175

11 aprilie

S ÂMBÃTÃ

SÂMBÃTA SFÂNTÃ Ss. Stanislau, ep. m.; Gemma Galgani, fc. Vigilia pascalã, Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru Paºti I

Gen 1,1-2,2; Ps 103 Ex 14,15-15,1; Ps Ex 15 Rom 6,3-11 Mt 28,1-10

Dumnezeu a privit toate cele pe care le fãcuse ºi, iatã, erau foarte bune. n Trimite, Doamne, Duhul tãu ºi reînnoieºte faþa pãmântului! n Fiii lui Israel au trecut prin mare ca pe uscat. n Voi cânta Domnului, cãci cu mãrire s-a preamãrit. n Cristos înviat din morþi nu mai moare. n A înviat din morþi ºi, iatã, merge înaintea voastrã în Galileea. Astãzi nu este Liturghie. Seara, în cadrul privegherii pascale, sunt propuse nouã lecturi. Din Vechiul Testament sunt ºapte (Gen 1,1-2,2

alb

(Gen 1,1.26-31a); Ps 103 (sau Ps 32); Gen 22,1-18 (Gen 22,1-2.9a.1013.15-18); Ps 15; Ex 14,15-15,1; Ps Ex 15; Is 54,5-14; Ps 29; Is 55,1-11; Ps Is 12; Bar 3,9-15.32-4,4; Ps 18; Ez 36,16-17a.18-28; Ps 41), din care

trebuie citite cel puþin douã, cea din Exod fiind obligatorie. Colectã pentru seminariile diecezane.

Ce aþi venit sã cãutaþi în noaptea aceasta? Un Dumnezeu învins, imobilizat într-un sicriu, închis într-un mormânt? Nu. El este stãpânul libertãþii ºi al victoriei: a învins rãul ºi moartea. Este stãpânul Paºtelui: cu el ne înãlþãm de la pãmânt, participãm la victoria sa ºi continuãm sã înaintãm plini de speranþã ºi de bucurie.

A scultã

ºi roagã-te

LECTURA I Fiii lui Israel au trecut prin mare ca pe uscat. Citire din cartea Exodului 14,15-15,1a În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către mine? Spune-le fiilor lui Israel să pornească! 16 Iar tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna asupra mării şi desparte-o; fiii lui Israel vor merge prin mijlocul mării, pe uscat. 17 Iată, eu voi împietri inima egiptenilor ca să meargă după ei! Şi voi fi glorificat în faraon şi în toată oştirea lui, în carele lui şi în călăreţii lui. 18 Vor cunoaşte egiptenii că eu sunt Domnul când voi fi glorificat în faraon, în carele lui şi călăreţii lui”. 19 Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israel a început să meargă în urma lor. Şi coloana de nor dinaintea lor a început să stea în urma lor. 20 Moise şi-a întins mâna asupra mării: Domnul a mânat marea cu un vânt puternic dinspre răsărit toată noaptea, a făcut 176

din mare uscat şi apele s-au despărţit. 22 Fiii lui Israel au intrat prin mijlocul mării pe uscat şi apele erau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. 23 Egiptenii i-au urmărit şi au intrat după ei, toţi caii lui faraon, carele lui şi călăreţii lui, până în mijlocul mării. 24 La straja dimineţii, Domnul a privit spre tabăra egiptenilor din coloana de nor şi de foc şi a înspăimântat tabăra egiptenilor. 25 A făcut să sară roţile de la carele lor, încât înaintau cu greu. Egiptenii au zis atunci: „Să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul luptă pentru ei împotriva egiptenilor!” 26 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna asupra mării ca apele să se întoarcă asupra egiptenilor, asupra carelor lor şi asupra călăreţilor lor!” 27 Moise şi-a întins mâna asupra mării şi spre dimineaţă marea s-a întors la locul ei; şi egiptenii fugeau dinaintea ei. Domnul i-a aruncat pe egipteni în mijlocul mării. 28 Apele s-au întors

De la rãsãrit pânã la apus * 11 aprilie 2020

şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oştirea lui faraon, care intraseră după ei în mare; şi n-a rămas nici măcar unul dintre ei. 29 Dar fiii lui Israel au mers pe uscat prin mijlocul mării şi apele le-au fost ca un zid la dreapta şi la stânga lor. 30 Domnul l-a salvat pe Israel din mâna egiptenilor în ziua aceea şi Israel i-a văzut pe egipteni morţi pe ţărmul mării. 31 Israel a văzut mâna puternică cu care lucrase Domnul împotriva egiptenilor. Poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în Moise, slujitorul său. 15,1a Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta:

Prin îndurarea ta ai călăuzit poporul acesta pe care l-ai răscumpărat; l-ai condus cu puterea ta spre lăcaşul sfinţeniei tale. R.

Tu îi vei duce şi-i vei sădi pe muntele moştenirii tale, locul în care locuieşti, pe care l-ai făcut tu, Doamne, un sanctuar, Doamne, pe care l-au întemeiat mâinile tale! Domnul va domni în veci şi pentru totdeauna. R.

PSALMUL RESPONSORIAL Ex 15,1-2.3-4.5-6.13 şi 17-18 (R.: 1b) R.: Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit. 1 Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit. Cal şi călăreţ, în mare i-a aruncat. 2 Puterea mea şi cântarea mea este Domnul şi el a fost mântuirea mea: acesta este Dumnezeul meu: pe el îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe el îl voi preaînălţa. R.

EPISTOLA Cristos înviat din morţi nu mai moare. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,3-11 Fraţilor, nu ştiţi că noi, toţi care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? 4 Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea lui pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă. 5 Căci dacă am fost împreună sădiţi într-o moarte asemănătoare cu a lui, la fel vom fi în înviere, 6 ştiind bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, aşa încât să nu mai fim sclavii păcatului, 7 fiindcă cel care a murit a fost eliberat de păcat. 8 Dar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu el, 9 ştiind că Cristos cel înviat din morţi nu mai moare, moartea nu mai are nicio putere asupra lui. 10 Când a murit, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum este viu; el trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa şi voi, consideraţi că sunteţi morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus! Cuvântul Domnului

Domnul este un războinic: numele lui este Domnul. Carele lui faraon şi oştirea lui, le-a aruncat în mare; căpeteniile lui alese s-au afundat în Marea Roşie. R. Adâncurile i-au acoperit, s-au cufundat în adânc ca o piatră. Dreapta ta, Doamne, s-a glorificat prin putere; dreapta ta, Doamne, pe duşman l-a doborât. R.

De la rãsãrit pânã la apus * 11 aprilie 2020

177

EVANGHELIA A înviat din morţi şi, iată, merge înaintea voastră în Galileea. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 28,1-10 După ce a trecut sâmbăta, în zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. 2 Şi, iată, a venit un cutremur mare! Îngerul Domnului a coborât din cer, s-a apropiat şi a rostogolit piatra, apoi s-a aşezat pe ea. 3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada. 4 De frică, paznicii s-au cutremurat şi au rămas ca morţi. 5 Dar îngerul, luând cuvântul, le-a spus femeilor: „Voi, nu vă temeţi! Ştiu că-l căutaţi pe Isus cel răstignit. 6 Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut! 7 Mergeţi în grabă şi spuneţi discipolilor lui: «A înviat din morţi şi, iată, merge înaintea voastră în Galileea! Acolo îl veţi vedea». Iată, v-am spus!” 8 Plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să dea de ştire discipolilor lui. 9 Şi, iată, Isus le-a ieşit în întâmpinare şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi l-au adorat. 10 Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea!” Cuvântul Domnului

ca jertfa începută în misterul pascal să ne dobândească, prin lucrarea ta, tămăduirea veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa I pentru Paşti Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine să te lăudăm în chip deosebit în această noapte în care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul nostru. El este cu adevărat mielul care a luat asupra sa păcatele lumii, care, prin moartea sa, a distrus moartea noastră, iar prin învierea sa, ne-a făcut părtaşi ai vieţii dumnezeieşti. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Cristos, mielul nostru de Paşti, a fost jertfit; să sărbătorim, aşadar, cu azimele sincerităţii şi ale adevărului. Aleluia!

După Împărtăşanie Revarsă asupra noastră, Doamne, Duhul iuAsupra darurilor birii tale, pentru ca noi, care am fost hrăniţi Te rugăm, Doamne, primeşte rugăciunile po- cu tainele pascale, să fim mereu uniţi prin porului tău, împreună cu aceste daruri, pentru iubirea ta. Prin Cristos, Domnul nostru.

178

De la rãsãrit pânã la apus * 11 aprilie 2020

M editeazã În noaptea sfântă a Învierii Domnului, clopotele răsună din nou vestind biruința lui Cristos asupra morții. Și noi, după ce am parcurs timp de 40 de zile drumul de pocăință și de pregătire pentru această mare solemnitate, ne adunăm în jurul altarului pentru a participa la marea bucurie a învierii lui Cristos. Conform unei vechi tradiții, noaptea de Paști este „o noapte de veghe pentru Domnul” (Ex 12,42). Pentru noi, creștinii, această noapte este ca o așteptare reînnoită a acelei nopți fericite în care Cristos, rupând legăturile morții, învie glorios din mormânt. Liturgia cuvântului, atât de bogată în noaptea sfântă, ne face să parcurgem câteva etape importante ale istoriei mântuirii. Relatarea creației din cadrul liturgiei pascale nu vrea doar să amintească de prima intervenție a lui Dumnezeu în istoria mântuirii, ci vrea să evidențieze puterea creatoare a lui Dumnezeu. Deja crearea universului și a omului revela un plan de iubire pe care Dumnezeu îl avea cu omul. Dar creația nu era decât începutul faptelor minunate ale lui Dumnezeu. Trecerea Mării Roșii, ca punct culminant al eliberării poporului israelit din sclavia egipteană, reliefează un nou aspect al lucrării de

G ândul

zilei

„Tu eşti acela care ai în mână soarta mea”. (Ps 15,5) Psalmul care ne este propus în rugăciunea de astăzi ne ajută să ne alăturăm lui Isus, în timp ce îi spune Tatălui: „În mâinile tale încredinţez sufletul meu”. Ba mai mult, ne ajută să trăim tăcerea acestei zile aşa cum au trăit-o Maria şi celelalte femei, precum şi ucenicii încă incapabili să-l înţeleagă pe Domnul şi Învăţătorul lor.

mântuire a lui Dumnezeu. În fața răului pe care păcatul l-a adus în lume, puterea mântuitoare a lui Dumnezeu ia aspectul de eliberare, de răscumpărare. Desigur, această eliberare este un dar absolut gratuit. Însă acest lucru nu-l scutește pe om să ofere un răspuns de credință și de angajare activă. Acolo, pe malul Mării Roșii, a avut loc prima liturgie pascală. În cântarea pe care evreii au intonat-o când au ajuns pe celălalt mal al Mării Roșii se proclamă credința în Dumnezeu care nu-și va retrage brațul puternic și care va continua să intervină în istoria poporului ales. Epistola și evanghelia fac să răsune vocea credinței creștine, care proclamă că toate aceste așteptări ale Vechiului Testament s-au împlinit în misterul pascal al lui Cristos, adică în moartea și învierea sa. Evanghelia ne relatează cum, în prima zi a săptămânii, femeile sfinte au mers la mormântul Domnului. Cu siguranță, sentimentele cu care aceste femei au pornit spre mormântul lui Isus erau marcate de evenimentele petrecute la Ierusalim în Vinerea Sfântă: trădarea lui Isus, condamnarea la moarte, răstignirea pe cruce, moartea și îngroparea sa. Credem, de asemenea, că pe drumul spre mormânt femeile sfinte își puneau tot felul de întrebări: „Oare totul a fost în zadar? Mai există oare vreo speranță și vreo lumină capabilă să lumineze profunzimile vieții și să-i dea un sens? Oare odată cu moartea se termină totul?” Asemenea întrebări chinuitoare au rămas până astăzi. În multe privințe, viața noastră se aseamănă cu drumul pe care femeile l-au făcut la mormântul lui Isus. Și noi putem experimenta îndoieli chinuitoare cu privire la sensul vieții. De aceea, să căutăm mereu să dăm o anumită direcție vieții noastre, să ne străduim să găsim acea lumină care să ne călăuzească pe drumul vieții. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 11 aprilie 2020

179

12 aprilie

D UMINICÃ

Fap 10,34a.37-43 Ps 117 Col 3,1-4 (1Cor 5,6b-8) In 20,1-9

alb

† ÎNVIEREA DOMNULUI (PAªTELE) Ss. Iuliu I, pp. m.; Sava Gotul, m. Liturghie proprie, Gloria, Secvenþã, Credo, prefaþã pentru Paºti I Am mâncat ºi am bãut cu el dupã ce a înviat din morþi. n Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, sã ne bucurãm ºi sã ne veselim în ea! (sau: Aleluia, Aleluia, Aleluia.) n Cãutaþi cele de sus unde este Cristos. (sau Curãþaþi aluatul cel vechi, ca sã fiþi o frãmântãturã nouã!) n El trebuia sã învie din morþi. Colectã pentru seminariile diecezane.

P La mormântul gol sunt semne pentru aceia care sunt dispuºi sã creadã: trebuie sã ºtim sã vedem. Ucenicul pe care-l iubea Isus devine credinciosul tip care va ºti de acum sã înþeleagã Scriptura, adicã sã vadã scopul ºi unitatea întregului plan mântuitor al lui Dumnezeu.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ps 138,18.5-6 Am înviat şi de acum sunt pururi cu tine, aleluia; ai pus peste mine mâna ta, aleluia; minunată este pentru mine cunoaşterea ta, aleluia, aleluia! Rugăciunea zilei Dumnezeule, care, prin biruinţa Fiului tău unul-născut asupra morţii, ne-ai deschis astăzi porţile vieţii veşnice, dă-ne, te rugăm, harul, ca, sărbătorind învierea Domnului, să înviem, prin înnoirea Duhului tău, în lumina vieţii. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

pe toţi cei care erau stăpâniţi de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el. 39 Noi suntem martori la tot ce a făcut în ţinutul iudeilor şi în Ierusalim. Pe el l-au omorât atârnându-l pe lemn. 40 Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi a îngăduit să se arate 41 nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat din morţi, 42 şi ne-a poruncit să predicăm poporului şi să dăm mărturie că el a fost pus de Dumnezeu judecător al celor vii şi al celor morţi. 43 Toţi profeţii dau mărturie despre el că oricine crede în el primeşte iertarea păcatelor prin numele lui”. Cuvântul Domnului

LECTURA I Am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117(118),1-2.16ab-17.22-23 (R.: 24) din morţi. Citire din Faptele Apostolilor 10,34a.37-43 R.: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, În zilele acelea, Petru, deschizându-şi gura, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! a spus: „Voi ştiţi ceea ce s-a petrecut în toată 1 Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun: Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe 38 veşnică este îndurarea lui! care l-a predicat Ioan: cum l-a uns Dumnezeu 2 Să spună acum Israel că este bun: pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu puveşnică este îndurarea lui! R. tere. Acesta a trecut făcând bine şi vindecându-i 180

De la rãsãrit pânã la apus * 12 aprilie 2020

16ab

Dreapta Domnului a făcut lucruri minunate, dreapta Domnului m-a înălţat. Nu voi muri, ci voi trăi şi voi istorisi faptele Domnului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Cor 5,7b-8a (Aleluia) Paştele nostru, Cristos, a fost jertfit. Să sărbătorim, aşadar, în Domnul! (Aleluia)

Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri. R.

EVANGHELIA El trebuia să învie din morţi. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1-9 În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2 Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. 3 Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, 7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut; 9 pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi. Cuvântul Domnului

LECTURA A II-A Căutaţi cele de sus unde este Cristos. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Coloseni 3,1-4 Fraţilor, dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! 2 Cugetaţi la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ, 3 căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu! 4 Când se va arăta Cristos, care este viaţa voastră, atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu el în glorie. Cuvântul Domnului SECVENŢA Creştinilor, aduceţi Victimei Pascale jertfă de laudă! Mielul a răscumpărat turma; Cristos cel nevinovat i-a împăcat pe oamenii păcătoşi cu Tatăl ceresc. Moartea şi viaţa s-au înfruntat în mod minunat: Stăpânul vieţii a murit, dar acum e viu şi domneşte. „Spune-ne, Marie Magdalena, ce-ai văzut pe cale?” „Am văzut mormântul lui Cristos care trăieşte, am văzut mărirea celui înviat. I-am văzut pe îngeri, martorii învierii lui, giulgiul şi veşmintele. Cristos, speranţa mea, a înviat! El va merge înaintea voastră în Galileea”. Noi o ştim: Cristos Domnul a înviat cu adevărat din morţi. Tu, rege biruitor al morţii, îndură-te de noi toţi! Aleluia!

Rugăciunea credincioşilor Cristos a înviat şi trăieşte pentru totdeauna. O lume nouă a început împreună cu el. În rugăciunea noastră să-i cerem Tatălui ca prin Învierea Domnului Isus să fie transformate toate. Să ne rugăm împreună, spunându-i: R.: Doamne, viaţa şi învierea noastră, ascultă-ne!

De la rãsãrit pânã la apus * 12 aprilie 2020

181

– Pentru sfânta Biserică a lui Dumnezeu: astăzi să vestească lumii cu bucurie şi mulţumire învierea Domnului, iar mesajul său să fie convingător şi primit de oameni. Noi te rugăm: R. R.: Doamne, viaţa şi învierea noastră, ascultă-ne! – Pentru papa, episcopi şi preoţi: să fie călăuze curajoase care privesc spre viitor cu speranţă şi ştiu să arate celor nesiguri calea care conduce spre Domnul. Noi te rugăm: R. – Pentru creştinii care se îndoiesc şi pentru cei care caută adevărul: luminaţi de harul lui Cristos, să recunoască realitatea că nu există niciun alt nume în care pot fi mântuiţi, să ne rugăm: R. – Pentru familii: să împărtăşească darul învierii Domnului printr-o sărbătorească ospitalitate, oferită celor mici, celor săraci şi celor suferinzi. Noi te rugăm: R. – Pentru cei săraci şi suferinzi: întăriţi de această speranţă a învierii, Dumnezeu să-i scape de orice necaz şi să le dea tărie şi speranţă. Noi te rugăm: R. – Pentru comunitatea noastră: luminată de evenimentul mântuitor al învierii, să-şi reînnoiască viaţa şi să o orienteze spre Dumnezeu. Noi te rugăm: R. Părinte atotputernic, în ziua învierii Fiului tău, Isus Cristos, întăreşte speranţa noastră în viaţa de dincolo de moarte. Ajută-ne să nu ne lăsăm învinşi de teamă, ci să colaborăm la construirea unei lumi noi, împreună cu tine şi cu Fiul tău Isus Cristos, Domnul nostru. Amin.

182

Asupra darurilor Tresăltând de bucuria învierii, îţi oferim, Doamne, această jertfă prin care Biserica ta renaşte şi se hrăneşte în chip minunat. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa I pentru Paşti Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine să te lăudăm în chip deosebit în această zi în care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul nostru. El este cu adevărat mielul care a luat asupra sa păcatele lumii, care, prin moartea sa, a distrus moartea noastră, iar prin învierea sa, ne-a făcut părtaşi ai vieţii dumnezeieşti. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: 1Cor 5,7-8 Cristos, mielul nostru de Paşti, a fost jertfit, aleluia; să sărbătorim, aşadar, cu azimele sincerităţii şi ale adevărului, aleluia, aleluia! După Împărtăşanie În bunătatea ta nesfârşită, ocroteşte, Dumnezeule, Biserica ta, pentru ca, reînnoită prin tainele pascale, să ajungă la strălucirea învierii. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 12 aprilie 2020

M editeazã În duminica Paștelui răsună cântarea de bucurie și vestea minunată a învierii Domnului. Biserica proclamă cu mare bucurie că Isus, care a murit și a fost înmormântat, „se înalță biruitor din adâncuri” (Preconiul pascal). Lecturile de astăzi ne invită să medităm asupra evenimentului mântuitor al învierii lui Isus Cristos, asupra primei sale vestiri publice și asupra efectelor învierii Domnului. În evanghelie, apostolul Ioan ne oferă primul indiciu al învierii lui Cristos, aducând în centrul atenției imaginea mormântului gol. Maria Magdalena este prima care constată acest lucru (cf. In 20,1), însă deziluzia ei este atroce. Ea se gândește imediat la un furt și la ascunderea trupului lui Isus și, de aceea, pornește în grabă să le dea de știre apostolilor. Anunțului cutremurător: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus” (In 20,2), îi urmează relatarea cursei celor doi apostoli, Petru și Ioan. Alergarea lor spre mormântul lui Isus este un simbol al drumului străbătut de fiecare dintre noi pentru a ajunge la credința în misterul lui Cristos. În acest „a merge” spre mormântul lui Isus se vădește o progresivă descoperire a unor

G ândul

zilei

„Domnul a înviat într-adevăr”. (Lc 24,34) Cei unsprezece ucenici le mărturisiseră celor doi din Emaus, care se întorceau prin întunericul nopţii ducând aceeaşi mărturie. Şi unii şi ceilalţi au fost surprinşi de prezenţa lui Isus înviat, aşa cum au fost surprinşi atunci când l-au văzut mergând pe apa lacului, pe furtună. Noi nu avem nevoie să-l vedem: bucuria lor a pătruns în inima noastră! Aleluia!

semnificații profunde. Maria Magdalena vede piatra răsturnată la intrarea în mormânt și se gândește că cineva a furat trupul mort al lui Isus. Petru observă fâșiile de pânză și ștergarul înfășurat și pus deoparte, dar nu are o reacție particulară în fața acestor evenimente. În schimb, apostolul Ioan privește în profunzime semnificația acestui fapt. Cu intuiția iubirii, el citește semnul: viața este separată de moarte, iar Isus s-a eliberat singur de legăturile morții, lăsând în mormânt fâșiile de pânză și ștergarul ca semne ale condiției sale pământești. Cristos cel răstignit nu este mort, ci trăiește pentru că a înviat. Acesta este marele adevăr care se impune în ziua de Paști. În casa centurionului Corneliu, apostolul Petru vestește misterul lui Isus din Nazaret, consacrat de Dumnezeu prin Duhul Sfânt și întărit cu puterea sa, ucis pe cruce și înviat „a treia zi”. Această evanghelie a mântuirii continuă să fie proclamată și realizată de Cristos cel înviat, pe care Tatăl l-a constituit ca judecător, iar „oricine crede în el primește iertarea păcatelor prin numele lui” (Fap 10,43). Așadar, iertarea păcatelor este un prim efect al învierii lui Isus. Celelalte efecte sunt indicate de sfântul Paul în a doua lectură. Mai întâi, învierea lui Cristos înfăptuiește, prin Botez, învierea omului. Apoi, deja în această viață, creștinul este pus în tensiune pentru valorile importante (cf. Col 3,1-2). Învierea lui Isus din morți este marele eveniment care dă naștere unei istorii noi: aceea a mântuirii noastre. Darul vieții veșnice, ca participare la învierea lui Isus, l-am primit cu toții la Botez, sacrament prin care am devenit făpturi noi, animate de Duhul vieții lui Cristos cel înviat. Această victorie a vieții asupra morții este marele adevăr pe care îl proclamă credința creștină. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 12 aprilie 2020

183

13 aprilie L UNI

Luni din octava Paºtelui Sf. Martin I, pp. m. Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru Paºti I Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat ºi noi toþi suntem martorii acestui fapt. n Pãzeºte-mã, Dumnezeule, pentru cã în tine îmi caut refugiu! (sau Aleluia.) n Daþi de ºtire fraþilor mei sã meargã în Galileea ºi acolo mã vor vedea.

Fap 2,14.22-33 Ps 15 Mt 28,8-15

alb I

Primul cuvânt al lui Isus înviat este o invitaþie la bucurie. Nu mai este loc pentru tristeþe ºi pentru fricã. Moartea a fost învinsã. Trebuie inauguratã viaþa cea nouã, împãrtãºind-o, pornind din Galileea, unde începuse totul. Aici ucenicii vor trãi marea experienþã a întâlnirii cu Cel Înviat.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ex 13,5.9 Domnul v-a adus într-o ţară unde curge lapte şi miere, pentru ca legea Domnului să fie pururi pe buzele voastre, aleluia. Rugăciunea zilei Dumnezeule, tu sporeşti necontenit Biserica ta, dăruindu-i, prin Botez, noi fii. Dă-le slujitorilor tăi harul să rămână fideli, în trăirea lor, sacramentului pe care l-au primit în credinţă. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt. Citire din Faptele Apostolilor 2,14.22-33 În ziua de Rusalii, Petru, stând în picioare, împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: „Bărbaţi iudei şi voi toţi care locuiţi în Ierusalim, să vă fie cunoscută aceasta şi fiţi atenţi la cuvintele mele! 22 Pe Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23 pe acesta, care a fost dat după planul stabilit 184

şi preştiinţa lui Dumnezeu şi pe care voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege, 24 pe acesta, Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii, deoarece nu era posibil să fie ţinut sub puterea ei. 25 Căci David spune cu privire la el: «Îl vedeam mereu în faţa mea pe Domnul, căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin. 26 De aceea s-a bucurat inima mea şi limba mea a tresăltat de veselie; ba, mai mult, şi trupul meu se va odihni în speranţă, 27 pentru că nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor şi nici nu vei permite ca sfântul tău să vadă putrezirea. 28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii, mă vei umple de bucurie cu prezenţa ta». 29 Fraţilor, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul David: el a murit şi a fost îngropat şi mormântul lui este printre noi până în ziua de azi. 30 Dar fiind profet şi ştiind că Dumnezeu îi făcuse jurământ să aşeze pe tronul său un descendent al lui, 31 el a văzut dinainte şi a vorbit despre învierea lui Cristos: «El nu a fost lăsat în locuinţa morţilor şi nici trupul lui nu a văzut putrezirea». 32 Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt. 33 Înălţat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului

De la rãsãrit pânã la apus * 13 aprilie 2020

Sfânt, l-a revărsat pe acesta, aşa cum vedeţi EVANGHELIA şi auziţi voi”. Daţi de ştire fraţilor mei să meargă în Galileea Cuvântul Domnului şi acolo mă vor vedea. Citire din Evanghelia Domnului nostru PSALMUL RESPONSORIAL Isus Cristos după sfântul Matei 28,8-15 Ps 15(16),1-2a şi 5.7-8.9-10.11 (R.: 1) În acel timp, femeile, plecând în grabă de la R.: Păzeşte-mă, Dumnezeule, mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au pentru că în tine îmi caut refugiu! alergat să dea de ştire discipolilor lui. 9 Şi, 1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că iată, Isus le-a venit în întâmpinare şi le-a zis: îmi caut refugiu în tine! „Bucuraţi-vă!” Iar ele, apropiindu-se, i-au 2a I-am spus Domnului: „Tu eşti Dumnezeul cuprins picioarele şi l-au adorat. 10 Atunci Isus meu”. le-a zis: „Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire 5 Domnul este partea mea de moştenire fraţilor mei să meargă în Galileea şi acolo şi cupa mea cu sorţi, mă vor vedea!” 11 După ce au plecat ele, iată tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R. că unii din gardă au venit în cetate şi au dat de ştire arhiereilor despre toate cele întâm7 Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit, plate. 12 Aceştia, reunindu-se în consiliu cu la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă bătrânii, au dat suficient de mulţi arginţi solinima. daţilor, 13 zicând: „Să spuneţi: «Discipolii lui 8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul; au venit noaptea şi l-au furat pe când noi dordacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R. meam!» 14 Şi dacă va afla guvernatorul despre asta, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de 9 De aceea, inima mea se bucură şi sufletul neplăceri”. 15 Ei, luând arginţii, au făcut aşa meu tresaltă de bucurie; cum au fost instruiţi. Astfel, zvonul acesta ba chiar şi trupul meu se va odihni s-a răspândit la iudei până azi. în siguranţă, Cuvântul Domnului 10 deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, Rugăciunea credincioşilor nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău Domnul s-a arătat femeilor venite la mormânt să vadă putrezirea. R. şi le-a trimis să ducă şi apostolilor mesajul pascal. Şi noi îl putem întâlni pe Cel Înviat 11 Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii; prin rugăciunea pe care i-o adresăm cu mare în faţa ta sunt bucurii depline bucurie, spunând: şi desfătări veşnice la dreapta ta. R. R.: Doamne, ajută-ne să te recunoaştem! – Pentru ca Biserica, păzind credinţa pascală ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE transmisă de apostoli, să fie mereu fidelă în Ps 117(118),24 a vesti cu mult curaj mesajul pascal tuturor (Aleluia) Aceasta este ziua popoarelor, să ne rugăm: R. pe care a făcut-o Domnul, – Pentru ca poporul evreu, primul destinatar să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! al descoperirii divine, să recunoască în Cristos (Aleluia) pe Mesia cel de mult aşteptat, să ne rugăm: R. De la rãsãrit pânã la apus * 13 aprilie 2020

185

– Pentru ca toţi creştinii, care în aceste zile l-au întâlnit pe Cristos în sacramentele pascale, să descopere prezenţa lui vie în fiecare persoană care este alături de ei, să ne rugăm: R. R.: Doamne, ajută-ne să te recunoaştem! – Pentru ca toţi oamenii care caută adevărul şi trăiesc în corectitudine morală să nu se lase niciodată înşelaţi de martorii falşi de astăzi, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi cei care sunt încercaţi de durere şi plâns să nu cedeze ispitei disperării, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, credincioşii, care am primit cu bucurie vestea cea nouă a învierii Domnului, să învingem orice minciună şi compromis care ne conduc spre negarea practicării credinţei noastre, să ne rugăm: R. Isuse înviat, tu ni te-ai descoperit nouă în Sfintele Scripturi şi în semnele realizate în Biserică de sfinţii şi credincioşii tăi. Fă-ne să fim mărturisitorii tăi în faţa oricărei tentaţii care ne îndepărtează de tine. Tu care vieţuieşti şi domneşti în toţi vecii vecilor. Amin.

Prefaţa Prefaţa I pentru Paşti Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine să te lăudăm în chip deosebit în această zi în care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul nostru. El este cu adevărat mielul care a luat asupra sa păcatele lumii, care, prin moartea sa, a distrus moartea noastră, iar prin învierea sa, ne-a făcut părtaşi ai vieţii dumnezeieşti. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare.

Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, primeşte cu bunătate darurile credincioşilor tăi, pentru ca toţi cei care au fost reînnoiţi prin mărturisirea numelui tău şi prin Botez să ajungă la fericirea veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.

După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, revarsă cu îmbelşugare în sufletele noastre harul tainei pascale, ca să putem răspunde darului iubirii tale ce ne-a deschis calea mântuirii veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru.

186

Ant. la Împărtăşanie: Rom 6,9 Cristos cel înviat din morţi nu mai moare, moartea nu mai are nicio putere asupra lui, aleluia.

De la rãsãrit pânã la apus * 13 aprilie 2020

M editeazã Bucuria Învierii Domnului este mult prea mare pentru a putea fi epuizată într-o singură zi. De aceea, bucuria Paștelui continuă „o săptămână de săptămâni”, adică timp de 50 de zile, și este celebrată într-o unică bucurie, ca o singură zi, la fel ca duminica Învierii. Lecturile și rugăciunile de la sfânta Liturghie sunt și ele marcate de această bucurie a Învierii Domnului. Prima lectură ne prezintă discursul sfântului apostol Petru în ziua de Rusalii. În mod solemn, el vestește învierea în fața acelora care l-au ucis pe Isus și care au refuzat să creadă în înviere (cf. Fap 2,32). În evanghelie, la vederea îngerului care le-a vestit învierea lui Isus, femeile au fost cuprinse de frică și, în același timp, de o bucurie mare. Însă această bucurie nu a putut fi deplină până când Isus nu avea să li se arate și să le spună: „Bucurați-vă!” Acum bucuria lor era deplină; puteau să-i fie aproape, să-l atingă și să-l adore pe Domnul înviat. Pentru femeile sfinte, întâlnirea cu Isus înviat a devenit ocazie pentru o misiune; ele nu au putut să rămână liniștite alături de Isus pentru a se bucura de prezența sa, deoarece bucuria le-a fost dată în vederea unei misiuni: „Mergeți

G ândul

zilei

„Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt”. (Fap 2,32) Astăzi, în acel „noi toţi” sunt şi eu şi eşti şi tu. A fi martor că Isus este viu îmi aduce o mare bucurie. Şi cum sunt martor? Sunt martor al lui Isus înviat atunci când nu mă plâng de nimic, când sunt senin în faţa ştirilor alarmante, când boala nu mă face să cad pradă disperării, când continui să-l iubesc pe cel care se dovedeşte a fi duşmanul meu.

și dați de știre fraților mei să meargă în Galileea și acolo mă vor vedea!” (Mt 28,10). Și pentru noi bucuria învierii devine îndemn la vestire, la misiune. Și noi suntem chemați să devenim martori ai învierii. Când Isus ne dă bucuria de a-i sta alături, de a contempla chipul său, acest lucru se întâmplă pentru ca mai apoi noi înșine să-i molipsim pe cei din jurul nostru cu aceeași bucurie. Cea de-a doua parte a evangheliei ilustrează și un alt efect al luminii învierii, de această dată unul negativ, în special pentru cei care nu sunt dispuși să o primească. Astfel, soldații care erau de pază la mormânt, arhierii și bătrânii poporului complotează împreună, refuzând să vadă lumina (cf. Mt 28,13). De fapt, întotdeauna se găsesc oameni care caută să ascundă adevărul, oameni care, închizându-se luminii lui Dumnezeu, se îndepărtează tot mai mult de simplitatea adevărului. Numai cei care au curajul să se deschidă adevărului experimentează adevărata pace interioară și pot înainta pe drumul vieții celei noi. Filozoful francez Voltaire, care disprețuia creștinismul, a oferit odată un răspuns la care oamenii nu se așteptau. Cineva l-a întrebat cum de este posibil să mai creadă oamenii în înviere. Probabil se aștepta ca Voltaire să înceapă încă un discurs ironic la adresa Bisericii și a religiei creștine. Dar el a răspuns respectuos: „Învierea este cel mai simplu lucru din lume. Acela care i-a creat o dată pe oameni poate să-i creeze și pentru a doua oară”. Puterea lui Dumnezeu învinge moartea și necredința din sufletele oamenilor. Întrucât Isus a trecut de la moarte la viață, sărbătoarea Învierii înseamnă și pentru noi intrarea în noua viață. Să-i cerem lui Isus cel înviat harul de a fi deschiși luminii sale și totodată disponibili în fața misiunii care decurge din ea. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 13 aprilie 2020

187

14 aprilie

M ARÞI

Marþi din octava Paºtelui Ss. Tiburþiu, Valerian ºi Maxim, m.; Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m. Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru Paºti I Convertiþi-vã ºi fiecare dintre voi sã se boteze în numele lui Isus Cristos! n Plin este pãmântul de bunãtatea Domnului. (sau Aleluia.) n Le-a vestit cã l-a vãzut pe Domnul ºi cã el i-a spus acestea.

Fap 2,36-41 Ps 32 In 20,11-18

alb I

Maria Magdalena inaugureazã noua sa viaþã ca martor al Celui Înviat. Trebuie sã meargã sã anunþe fraþilor sãi vestea cea mare. Nu poate sã o þinã numai pentru sine, trebuie sã o împãrtãºeascã. „Spune-ne, Marie, ce-ai vãzut în drumul tãu? – L-am vãzut pe Domnul, am vãzut mormântul gol, i-am vãzut pe îngeri, martorii învierii lui, giulgiul ºi veºmintele: bucuria ºi speranþa mea a înviat!”

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare:

Petru le-a zis: „Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt! 39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe, pe oricâţi i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”. 40 Şi cu multe alte cuvinte dădea mărturie şi-i îndemna, zicând: „Salvaţi-vă de această generaţie perversă!” 41 Aşadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi. Şi în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete. Cuvântul Domnului 38

Cf. Sir 15,3-4 Domnul i-a adăpat cu apa înţelepciunii; el se va statornici în mijlocul lor şi nu se va îndepărta. Le va da mărire veşnică, aleluia. Rugăciunea zilei Dumnezeule, tu ne-ai vindecat prin tainele pascale; te rugăm, binecuvântează poporul tău cu darurile cereşti, ca, dobândind libertatea deplină, să ajungă, în ceruri, la bucuria pe care o gustă deja aici, pe pământ. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

PSALMUL RESPONSORIAL LECTURA I Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se Ps 32(33),4-5.18-19.20 şi 22 (R.: 5b) R.: Plin este pământul boteze în numele lui Isus Cristos! de bunătatea Domnului. Citire din Faptele Apostolilor 2,36-41 4 Drept este Cuvântul Domnului În ziua de Rusalii, Petru le-a spus iudeilor: şi toate lucrările sale sunt vrednice de „Să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că crezare. Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest 37 5 El iubeşte dreptatea şi judecata; Isus pe care voi l-aţi răstignit”! Când au auzit au fost pătrunşi la inimă şi i-au spus lui Petru pământul este plin de bunătatea şi celorlalţi apostoli: „Ce să facem, fraţilor?” Domnului. R. 188

De la rãsãrit pânã la apus * 14 aprilie 2020

Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi spre cei care se tem de el, spre cei care nădăjduiesc în mila lui, ca să scape de la moarte sufletele lor şi să-i hrănească în timp de foamete! R. Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul; pentru că el este scutul şi apărătorul nostru. Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum şi noi am sperat în tine! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),24 (Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (Aleluia) EVANGHELIA Le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,11-18 În acel timp, Maria stătea lângă mormânt, afară, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt 12 şi a văzut doi îngeri în haine albe care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap şi altul, la picioare. 13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”. 14 Spunând acestea şi întorcându-se, l-a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu ştia că este Isus. 15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!” 16 Isus i-a zis: „Maria!” Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieşte: „Rabbuni!” – care înseamnă „Învăţătorule!” 17 Isus i-a zis: „Nu mă reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar du-te la fraţii mei şi spune-le: «Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi

Dumnezeul vostru!»”. 18 Maria Magdalena a venit la discipoli şi le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Domnul Isus se arată Magdalenei care plânge, în timp ce-l caută cu înfrigurare. Să ne lăsăm şi noi chemaţi pe nume de el, invocându-l cu titlul familiar de „rabbuni”, spunându-i: R.: Doamne Isuse, ascultă-ne rugăciunea! – Pentru ca mărturia Bisericii să fie totdeauna fidelă mesajului apostolic, fundamentat pe credinţa în Domnul răstignit şi înviat, să ne rugăm: R. – Pentru ca anunţul evangheliei să răsune ca putere de convertire care să străpungă inima tuturor oamenilor, implicându-le în felul acesta întreaga lor viaţă, să ne rugăm: R. – Pentru ca femeile creştine, după exemplul Magdalenei, să-şi redescopere misiunea în Biserică, adică cea de vestire şi mărturisire personală a credinţei faţă de ceilalţi fraţi, să ne rugăm: R. – Pentru ca părinţii ai căror copii au primit Botezul să-şi educe copiii în adevărata credinţă în Domnul Isus înviat, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care sunt încercaţi în credinţa lor să nu cedeze dubiului şi greşelii, ci să caute cu insistenţă lumina în Isus Mântuitorul, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, cei prezenţi aici, să primim cuvântul anunţat şi să ne trăim credinţa în comuniune cu cei care au fost chemaţi deja de harul lui Cristos, să ne rugăm: R. Doamne, ajută-ne să ne lăsăm chemaţi pe nume în fiecare zi de tine, aşa cum ai chemat-o pe Maria Magdalena, pentru ca să putem să dăm mărturie despre tine, care eşti Dumnezeul vieţii. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

De la rãsãrit pânã la apus * 14 aprilie 2020

189

Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, primeşte cu îndurare darurile familiei tale şi păstreaz-o sub ocrotirea ta, ca să nu piardă harurile pe care i le-ai dat şi să ajungă la fericirea veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.

dumnezeieşti. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie:

190

Col 3,1-2 Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu; cugetaţi la cele de sus, aleluia. După Împărtăşanie Ascultă-ne, te rugăm, Dumnezeule atotputernic, care ne-ai făcut părtaşi de darul desăvârşit al Botezului; lucrează necontenit în inimile noastre, ca să ne învrednicim de fericirea veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 14 aprilie 2020

M editeazã Evanghelia din această a treia zi a octavei Paștelui ne prezintă o nouă apariție a lui Isus înviat. După ce mai înainte le-a apărut femeilor care au mers să viziteze mormântul, astăzi Isus i se arată Mariei Magdalena, care stătea lângă mormânt și plângea (cf. In 20,11). Ochii ei erau tulburați de lacrimi, așa încât nu era în stare să-l recunoască pe Isus, care o întreabă: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?” Însă Maria, crezând că îl are în fața ei pe grădinar, în starea ei de tulburare și tristețe, face o ultimă încercare de a găsi trupul lui Isus: „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus și eu îl voi lua!” (In 20,15). Fiecare dintre noi se poate asemăna cu Maria Magdalena. Experimentăm și noi în viață momente de încercare, în care plângem și suntem triști. Dar iată că Isus ne adresează și nouă aceeași întrebare: „Creștinule, de ce plângi? Pe cine cauți? Cel pe care tu îl cauți este cu tine, iar tu nu știi?” Așadar, învierea lui Isus trebuie să înlăture orice formă de tristețe din inimile noastre și să șteargă lacrimile de pe fețele noastre, pentru că Domnul înviat este în mijlocul nostru; el

G ândul

zilei

„Convertiţi-vă!” (Fap 2,38) De data aceasta Petru este cel care răspunde la întrebarea celor care auzeau vestea că Isus cel răstignit a înviat: „Ce trebuie să facem?” Apostolul răspunde sigur pe sine. Au nevoie să fie iertaţi, iar iertarea vine atunci când există căinţă şi adeziune deplină la Isus, adevăratul salvator.

ne mângâie cu prezența sa și ne cheamă pe fiecare pe nume. Evanghelia se încheie din nou cu o misiune. După ce l-a întâlnit pe Isus cel înviat, Maria Magdalena este chemată să devină un martor al învierii (cf. In 20,17). Înainte de înviere, Isus nu li se mai adresase ucenicilor săi cu apelativul de „frați”. Acum îi numește astfel pe apostoli, deoarece pătimirea l-a apropiat de ei într-un mod cu totul excepțional. Și pentru noi, Isus ar putea părea mai îndepărtat după învierea sa, pentru că acum se află în slavă, dar, cu toate acestea, el ne arată că este mult mai aproape noi: el a devenit cel care ne conduce la Tatăl său și al nostru, la Dumnezeul său și al nostru. El a rămas cu noi până la sfârșitul veacurilor în Euharistie, pentru a ne oferi tuturor chezășia vieții veșnice. Isus cel înviat să ne dea tuturor bucuria de a-l recunoaște dincolo de iluziile noastre și de dorințele noastre prea umane, pentru ca bucuria noastră să fie deplină și nimeni să nu ne poată lipsi vreodată de ea. În plus, sărbătoarea Paștelui să nu se rezume pentru noi doar la câteva zile în care ne-am simțit bine, uitând de necazuri și neajunsuri. Această sărbătoare să marcheze o transformare profundă a universului nostru interior și să nu se limiteze doar la trei zile, ci să cuprindă însăși existența noastră umană în integritatea ei. Și aceasta pentru că zilnic, la sfânta Liturghie, participăm la ospățul de nuntă al Mielului. În cadrul acestei bucurii pascale, pe care trebuie să o împărtășim și altora, să ne bucurăm din plin de viața cea nouă adusă de Cristos și să devenim și noi, asemenea Mariei Magdalena, martori ai învierii sale: „Am văzut mormântul lui Cristos care trăiește, am văzut mărirea Celui Înviat. I-am văzut pe îngeri, martorii învierii lui, giulgiul și veșmintele. Cristos, speranța mea, a înviat!” Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 14 aprilie 2020

191

15 aprilie

Miercuri din octava Paºtelui Sf. Damian de Veuster, pr.

Fap 3,1-10 Ps 104 Lc 24,13-35

Ceea ce am, aceea îþi dau: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridicã-te ºi umblã! n Sã se bucure inima celor care îl cautã pe Domnul! (sau Aleluia.) n L-au recunoscut la frângerea pâinii.

M IERCURI

Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru Paºti I

alb

I, UP

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare:

Dar Petru i-a zis: „Argint şi aur nu am, însă ceea ce am, aceea îţi dau: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!” 7 Şi, prinzându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. Îndată i s-au întărit picioarele şi gleznele 8 şi, sărind în picioare, a început să umble. A intrat cu ei în templu umblând, sărind şi lăudându-l pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l-a văzut umblând şi lăudându-l pe Dumnezeu 10 şi l-au recunoscut: el era acela care şedea la Poarta cea Frumoasă a templului ca să ceară pomană. Au fost cuprinşi de teamă şi uimire pentru cele ce i se întâmplaseră. Cuvântul Domnului 6

Cf. Mt 25,34 Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii, aleluia. Rugăciunea zilei Dumnezeule, tu ne dai bucuria de a sărbători în fiecare an învierea Domnului; te rugăm să ne dăruieşti cu bunătate harul, ca, prin sărbătorile pe care le celebrăm în timp, să ne învrednicim a ajunge la bucuriile veşnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

PSALMUL RESPONSORIAL LECTURA I Ceea ce am, aceea îţi dau: în numele lui Isus Ps 104(105),1-2.3-4.6-7.8-9 (R.: 3b) R.: Să se bucure inima Cristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă! celor care îl caută pe Domnul! Citire din Faptele Apostolilor 3,1-10 1 Lăudaţi-l pe Domnul, invocaţi numele lui! În zilele acelea, Petru şi Ioan urcau la templu Faceţi cunoscute printre popoare faptele pentru rugăciunea de la ceasul al nouălea. 2 Atunci era dus un om, olog din naştere, pe sale minunate! 2 Cântaţi-i, cântaţi psalmi! care îl puneau în fiecare zi la poarta templului, Meditaţi la toate minunile sale! R. numită „Cea Frumoasă”, ca să ceară pomană 3 de la cei care intrau în templu. Văzându-i pe Petru şi pe Ioan care aveau de gând să intre în 3 Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt! Să se bucure inima celor care îl caută templu, el le-a cerut să-i dea de pomană. 4 Petru şi-a aţintit privirea asupra lui şi, împreună cu pe Domnul! 5 4 Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui, Ioan, i-a zis: „Uită-te la noi!” El i-a privit cu atenţie, aşteptând să primească ceva de la ei. căutaţi întotdeauna faţa lui! R. 192

De la rãsãrit pânã la apus * 15 aprilie 2020

Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui, voi, copiii lui Iacob, aleşii lui! El, Domnul, este Dumnezeul nostru; judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R. El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa, de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii, de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham, de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),24 (Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (Aleluia) EVANGHELIA L-au recunoscut la frângerea pâinii. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35 În aceeaşi zi, prima a săptămânii, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. 17 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele

acestea?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20 Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. 21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă 23 şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. 25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” 27 Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. 30 Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 15 aprilie 2020

193

Rugăciunea credincioşilor Credinţa înseamnă recunoaşterea prezenţei active a lui Cristos în sfânta Euharistie. Rugăciunea noastră se exprimă prin cuvintele ucenicilor de la Emaus:

pentru noi şi pentru toţi a fost frânt şi răstignit şi acum trăieşte pentru totdeauna. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Asupra darurilor Primeşte, Doamne, te rugăm, jertfa orânduită – Doamne Isuse, prin puterea numelui tău, spre răscumpărarea omenirii şi, împăcat prin şchiopul a fost vindecat: dăruieşte Bisericii ea, înfăptuieşte în noi mântuirea trupului şi a tale harul de a se angaja pentru înlăturarea sufletului. Prin Cristos, Domnul nostru. oricărei mizerii umane prin numele şi iubirea ta, să ne rugăm: R. Prefaţa – Doamne Isuse, tu te-ai alăturat ucenicilor Prefaţa I pentru Paşti descurajaţi şi deprimaţi: dăruieşte preoţilor Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi tăi să nu se descurajeze în faţa insucceselor mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine şi a dificultăţilor, să ne rugăm: R. să te lăudăm în chip deosebit în această zi în – Doamne Isuse, apostolii au fost instrumen- care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul tele puterii tale: dă tuturor celor care invocă nostru. El este cu adevărat mielul care a luat ajutor în vindecare să poată întâlni persoane asupra sa păcatele lumii, care, prin moartea care să le ajute sufletul, să ne rugăm: R. sa, a distrus moartea noastră, iar prin învierea – Doamne Isuse, tu ţi-ai oferit trupul ca hrană sa, ne-a făcut părtaşi ai vieţii dumnezeieşti. pentru sufletele noastre: fii alături de copiii De aceea, întreaga omenire, mărturisind adecare se pregătesc pentru prima sfântă Împăr- vărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, tăşanie, să ne rugăm: R. cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără – Doamne Isuse, tu ai explicat Scripturile şi încetare. te-ai descoperit ucenicilor de la Emaus la frângerea pâinii: dă comunităţilor noastre harul Ant. la Împărtăşanie: de a te recunoaşte în cuvântul anunţat şi în Cf. Lc 24,35 pâinea frântă la Liturghiile noastre euharis- Ucenicii tice, să ne rugăm: R. l-au recunoscut – Doamne Isuse, tu ai transformat inima dezi- pe Domnul Isus luzionată şi rece a ucenicilor: ajută-ne ca, la frângerea pâinii, participând la sfânta Liturghie, sufletul să ne aleluia. R.: Doamne, rămâi cu noi!

fie inundat de acea căldură care încălzeşte După Împărtăşanie inima, să ne rugăm: R. Te rugăm, Doamne, ca primirea preasfântului Doamne, fă ca fiecare participare la Litur- trup şi sânge al Fiului tău să ne cureţe de toată ghie să ne facă să devenim ceea ce primim: întinarea omului vechi şi să ne transforme în o viaţă dăruită altora, unită cu trupul tău care făptură nouă. Prin Cristos, Domnul nostru. 194

De la rãsãrit pânã la apus * 15 aprilie 2020

M editeazã Drumul celor doi ucenici spre Emaus este un pelerinaj al inimii, în întâlnirea neașteptată și fericită cu Cel Înviat, care îi transformă pe deplin și îi trimite ca mesageri ai învierii. Prin cruce, Isus nu i-a părăsit pe ucenicii săi, ci doar i-a invitat la o mare întâlnire. În timp ce mergeau pe drum, dialogând, primind compania Celui Înviat, confruntându-se cu Cuvântul vieții, cei doi ucenici trec de la neîncredere la credință, de la tristețe la bucurie, de la îndepărtarea de comunitate la reîntoarcerea în cadrul ei. Întâlnirea cu Isus îi relansează și îi face să pornească din nou spre Ierusalim. Recitirea planului lui Dumnezeu, posibilă doar în lumina pascală, face inteligibil ceea ce mai înainte era inacceptabil, și anume faptul că Mesia trebuia să parcurgă în mod necesar calea iubirii până la dăruirea de sine și astfel să ajungă în gloria sa. Isus înviat arată că își asumă deziluzia ucenicilor săi. De aceea, nu o condamnă, ci o vindecă; nu o judecă, ci o înțelege și educă cu răbdare inima pentru o speranță nouă. Ca orice atitudine a inimii, și deziluzia poate să fie un punct de pornire pentru credință. Pentru

G ândul

zilei

„Rămâi cu noi, pentru că este seară”. (Lc 24,29) Acest cuvânt a devenit una dintre rugăciunile noastre preferate. Cei doi încă nu ştiau cine era cel pe care îl invitau. Noi ştim, şi de aceea ne limităm să spunem „Rămâi cu noi”, dar suntem gata să insistăm: Rămânem cu tine, venim cu tine!”

cei doi ucenici care se află într-o astfel de dificultate încât înăuntrul lor sunt în stare să renunțe la Domnul, chiar dacă mai doresc să fie cu el, Isus împlinește minunea Euharistiei. Gestul frângerii pâinii le permite să-l recunoască pe Cel Înviat. Au mers împreună cu Isus, au vorbit cu el, însă doar acel gest unic și irepetabil le permite să-l recunoască. Un asemenea gest îi învață să ofere o nouă valoare cuvintelor pe care le-au ascultat cu puțin înainte: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?” (Lc 24,32). Experiența spirituală de care au avut parte, făcută din cuvinte și din pâinea euharistică, îi face să schimbe direcția drumului, starea sufletească și viața. Cei doi ucenici se întorc la Ierusalim, iar viața lor va deveni din acel moment o vestire a acelei milostiviri și a acelei împărtășiri pe care au experimentat-o stând împreună cu Isus; o vestire a acelei iubiri care primește, se dăruiește și face inimile să tresalte de bucurie. Episodul ucenicilor din Emaus este unul exemplar. El ne arată că Isus înviat este prezent și astăzi în viața noastră de credincioși și că putem să-l întâlnim. El se apropie de noi toți așa cum s-a apropiat de ucenicii din Emaus. Face înșiși pașii noștri de dezamăgire și de speranță, de moarte și de viață. Ne întâlnește în evenimentele noastre zilnice, alăturându-ni-se oriunde mergem. Și, asemenea celor doi ucenici, ne oferă ocazia de a împărtăși înțelepciunea cuvântului care ne încălzește inimile și, totodată, de a-l recunoaște la frângerea pâinii ca fiind Cel Înviat. Ascultarea cuvântului și binecuvântarea pâinii amintesc de ceea ce se celebrează zilnic în sfânta Euharistie ca izvor și culme a întregii vieți creștine. Ea ne face să-l întâlnim pe Cristos cel înviat, să împărtășim darurile sale și să devenim mesageri ai săi. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 15 aprilie 2020

195

16 aprilie J OI

Joi din octava Paºtelui Ss. Bernadeta Soubirous, fc.; Benedict Iosif Labre Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru Paºti I Voi l-aþi ucis pe cel care conduce la viaþã, dar Dumnezeu l-a înviat din morþi. n Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! (sau Aleluia.) n Aºa este scris: Cristos trebuia sã sufere ºi sã învie din morþi a treia zi.

Fap 3,11-26 Ps 8 Lc 24,35-48

alb I

Odatã cu înmormântarea lui Isus, ucenicii ºi-au înmormântat ºi speranþele. Dar deodatã, el este aici, „în mijlocul lor”. Cel mort, cel rãstignit, cel înmormântat, este aici, e viu! „Pipãiþi-mã ºi vedeþi: un duh nu are carne ºi oase cum vedeþi cã am eu” ºi, chiar dacã ei sunt nebuni de veselie, pentru a le mai da o dovadã, Isus „a mâncat înaintea ochilor lor”. Ochii lor sunt acum ochii credinþei noastre.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Înţ 10,20-21 Toţi preamăresc într-un cuget biruinţa ta, Doamne, căci înţelepciunea a dezlegat limba celor muţi şi pruncilor le-a dăruit vorbire curgătoare, aleluia. Rugăciunea zilei Dumnezeule, care ai adunat laolaltă mulţimea popoarelor, pentru ca împreună să preamărească numele tău; dă-le tuturor celor renăscuţi prin apa Botezului, harul să poarte în cuget aceeaşi credinţă şi să arate în fapte aceeaşi iubire. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi. Citire din Faptele Apostolilor 3,11-26 În zilele acelea, întrucât ologul vindecat se ţinea de Petru şi de Ioan, tot poporul, cuprins de uimire, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon”. 12 Petru, văzând aceasta, s-a adresat poporului: „Bărbaţi israeliţi! De ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi aşa la noi, ca şi cum prin puterea şi cucernicia 196

noastră l-am fi făcut pe acesta să umble? 13 Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri l-a glorificat pe Fiul său Isus pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi l-aţi renegat înaintea lui, pe când el judecase să-l elibereze. 14 Voi l-aţi renegat pe cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă fie graţiat un om criminal. 15 Voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi pe acesta căruia noi îi suntem martori. 16 Prin credinţa în numele lui, omul acesta, pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, a fost întărit; numele lui Isus şi credinţa în el i-au dat acestuia vindecarea deplină înaintea voastră, a tuturor. 17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aceasta, la fel ca şi conducătorii voştri, 18 dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce promisese de mai înainte prin gura tuturor profeţilor că Unsul său va suferi. 19 Aşadar, convertiţi-vă şi întoarceţi-vă pentru ca păcatele voastre să fie iertate, 20 ca să vină timpuri de odihnă de la Domnul şi să-l trimită pe cel ce v-a fost hotărât de mai înainte, pe Cristos Isus, 21 pe care cerul trebuie să-l primească până în timpurile restabilirii tuturor lucrurilor despre

De la rãsãrit pânã la apus * 16 aprilie 2020

care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor săi profeţi din veşnicie! 22 Căci Moise a spus: «Domnul Dumnezeul vostru va ridica pentru voi, dintre fraţii voştri, un profet ca mine; voi să-l ascultaţi în toate câte vi le va spune! 23 Oricine nu va asculta de acel profet va fi nimicit din popor». 24 Dar şi toţi profeţii, începând de la Samuel şi de la toţi cei care au vorbit, au vestit şi aceste zile. 25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai alianţei pe care Dumnezeu a încheiat-o cu părinţii voştri când i-a spus lui Abraham: «Prin descendenţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului». 26 Înviindu-l pe Fiul său, Dumnezeu l-a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze şi fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale”. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 8,2a şi 5.6-7.8-9 (R.: 2a) R.: Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul! 2a Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul! 5 Mă întreb: „Ce este omul, că te gândeşti la el, sau fiul omului, că-l iei în seamă?” R. 6

L-ai făcut cu puţin mai mic decât pe îngeri, l-ai încununat cu cinste şi măreţie. L-ai făcut să stăpânească lucrările mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui. R. Oile şi boii laolaltă, precum şi animalele câmpului, păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate căile apelor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),24 (Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (Aleluia) EVANGHELIA Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,35-48 În acel timp, discipolii le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii. 36 Pe când vorbeau ei acestea, Isus a stat în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!” 37 Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh, 38 dar el le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? 39 Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!” 40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, Isus le-a spus: „Aveţi aici ceva de mâncare?” 42 Ei i-au dat o bucată de peşte fript. 43 Şi luând-o, a mâncat-o înaintea lor. 44 Apoi le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi”. 45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile 46 şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47 şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, 48 voi veţi fi martorii acestor lucruri”. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 16 aprilie 2020

197

Rugăciunea credincioşilor Credinţa creştină înseamnă înţelegerea lui Cristos în misterul pascal al morţii şi învierii sale. Să invocăm lumina şi milostivirea lui Dumnezeu pentru toţi, spunând: R.: Doamne, binecuvântează-l pe poporul tău! – Pentru ca Biserica lui Cristos să trăiască într-o continuă aducere de mulţumire, pentru că este moştenitoarea binecuvântărilor profetice, care s-au împlinit acum în ea, să ne rugăm: R. – Pentru ca tuturor celor care nu cred în Sfânta Scriptură Domnul să le deschidă ochii spre înţelegerea misterului lui Cristos mort şi înviat, să ne rugăm: R. – Pentru ca logica sfintei cruci să apară în lumina sa mângâietoare pentru toţi cei suferinzi şi descurajaţi, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care sunt în căutare de lucru să găsească în creştini ajutorul de care au nevoie, să ne rugăm: R. – Pentru ca întreaga noastră comunitate să devină exemplu pentru cei care trăiesc la marginea credinţei şi a vieţii creştine, prin rugăciune şi exemplu de viaţă, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, care participăm la banchetul euharistic, să-l recunoaştem ca împlinire a tuturor promisiunilor, să ne rugăm: R. Dumnezeul părinţilor noştri, care ai dispus evenimentele istoriei ca să prefigureze misterul Fiului tău, devenit pentru noi slujitorul suferind şi Domnul glorificat, fă-ne demni de harul pe care ni l-ai dat prin credinţa în Cristos, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

198

Asupra darurilor Primeşte, Doamne, cu bunătate darurile pe care ţi le aducem ca mulţumire pentru aceia pe care i-ai renăscut prin Botez; te rugăm să ne dăruieşti şi nouă cât mai grabnic ajutorul tău ceresc. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa I pentru Paşti Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine să te lăudăm în chip deosebit în această zi în care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul nostru. El este cu adevărat mielul care a luat asupra sa păcatele lumii, care, prin moartea sa, a distrus moartea noastră, iar prin învierea sa, ne-a făcut părtaşi ai vieţii dumnezeieşti. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Cf. 1Pt 2,9 Popor luat în stăpânire de Domnul, vesteşte faptele măreţe ale aceluia care te-a chemat din întuneric la minunata sa lumină, aleluia! După Împărtăşanie Ascultă-ne, Doamne, rugăciunile, pentru ca acest schimb tainic, prin care se săvârşeşte răscumpărarea noastră, să ne dăruiască ajutor în viaţa de acum şi să ne dobândească bucuriile veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 16 aprilie 2020

M editeazã Religia creștină îl are în centru pe Isus înviat, care se apropie de toți, îndeosebi de aceia care invocă numele său. Isus este Răstignitul înviat care, depășind barierele spațiului și ale timpului, oferă darul păcii. Ea este semnul prezenței lui Dumnezeu, singurul care poate s-o ofere în mod deplin și care depășește atât de mult micimea noastră, încât tulbură trăirea liniștită și dilată inimile noastre pentru a le face capabile să se bucure de ea. Atunci când Isus le apare ucenicilor și stă în mijlocul lor, aceștia sunt uimiți și înspăimântați; cred că văd o fantomă. Dar Isus le spune: „De ce v-ați tulburat și de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră?” (Lc 24,38). Aceeași întrebare ne-ar putea fi adresată și nouă. Desigur, îndoiala poate să ne deschidă spre adevăr, dar poate și să ne îndepărteze, dacă nu găsim o călăuză sigură. Și cine oare ne poate deschide mai bine mintea ca să înțelegem Scripturile, dacă nu Duhul Sfânt, destinat să ne explice și să ne învețe toate? Iată de ce apostolii, care rămăseseră inițial în îndoială, după ce au văzut trupul înviat al lui Isus și

G ândul

zilei

„Pace vouă!” (Lc 24,36) Promisese deja acest lucru la Cina cea de Taină: „Pacea mea o dau vouă”. Acum o oferă cu adevărat: pacea lui Isus este la dispoziţia prietenilor săi. Pacea sa înseamnă împărtăşire a bunurilor sale, adică a unităţii sale cu Tatăl, a misiunii sale în lume şi a Duhului său, necesar pentru îndeplinirea misiunii încredinţate.

au gustat Duhul dătător de viață, au dat mărturie cu mare putere despre înviere. Evident că ucenicii încă întâmpinau greutăți ca să creadă în înviere. De aceea, Isus încearcă să risipească îndoiala lor în trei momente. Mai întâi, Isus intuiește gândurile ucenicilor și le vorbește ca în viața sa pământească. Apoi, simte că este nevoie de un al doilea pas, pentru a îndepărta îndoiala lor cu privire la identitatea sa, și le arată mâinile și picioarele sale, care păstrează în ele urmele răstignirii. Ucenicii pot să verifice identitatea Celui Înviat cu Învățătorul lor, pe care ei l-au urmat, astfel încât să poată trece de la sentimentul bucuriei la credință. Într-un al treilea moment, Isus îi întreabă: „Aveți aici ceva de mâncare?” (Lc 24,41). Iar ei îi oferă o bucată de pește fript, pe care Isus a luat-o și a mâncat-o înaintea lor. Poate că și noi avem aceleași îndoieli ale ucenicilor cu privire la înviere, la identitatea Celui Înviat cu Cel Răstignit și cu privire la realitatea sa trupească. Evanghelistul Luca ar dori să schimbe în credință și îndoielile noastre. Acestea pot să existe, iar ele sunt de folos ca să ne facă să aprofundăm credința noastră și să o eliberăm de iluzii. Cel Înviat întâlnește îndoielile noastre, arătându-ne rănile mâinilor și picioarelor sale care sunt transfigurate. Putem experimenta învierea atunci când percepem o schimbare și în rănile noastre sufletești. În sfânta Împărtășanie, Cel Înviat se așază în mâinile noastre rănite, pentru ca lumina iubirii sale să strălucească în rănile noastre. Mai credem astăzi în această realitate tulburătoare a unui Dumnezeu care se oferă ca hrană în pâinea euharistică și împărtășește condiția noastră umană? În scurgerea vieții zilnice, prin cuvintele și faptele noastre, putem fi mesageri ai acestei vești bune pentru lumea întreagă: mare este iubirea lui Dumnezeu față de noi! Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 16 aprilie 2020

199

17 aprilie

V INERI

Vineri din octava Paºtelui Ss. Ilie, Paul ºi Isidor, m. Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru Paºti I Nu este în nimeni altul mântuirea. n Piatra pe care au dispreþuit-o zidarii a ajuns în capul unghiului. (sau Aleluia.) n Isus a venit, a luat pâinea ºi le-a dat-o; la fel ºi peºtele.

Fap 4,1-12 Ps 117 In 21,1-14

alb I

Petru ºi însoþitorii sãi, în timp ce Isus înviat îi priveºte de pe malul lacului, pescuiesc exact 153 de peºti. Suntem într-un simbolism deplin, dar, desigur, nu în irealitate! Aici realitatea este atât de bogatã ºi misterioasã încât poate fi descrisã numai prin simboluri. Hrana oferitã de Isus ne face sã ne gândim în mod inevitabil la Euharistie, prin care fiecare creºtin se apropie de Cel Înviat, îl recunoaºte ºi intrã în comuniune cu el.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 77,53 Domnul şi-a condus poporul, umplându-l de speranţă, iar pe duşmanii lui i-a acoperit marea, aleluia! Rugăciunea zilei Dumnezeule atotputernic şi veşnic, tu ai rânduit misterul pascal ca legământ de împăcare pentru oameni; dă-ne, te rugăm, harul de a ne conforma viaţa cu credinţa pe care o mărturisim. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

aproape cinci mii. 5 A doua zi s-au adunat în Ierusalim comandanţii, bătrânii şi cărturarii, 6 marele preot Anna, Caiafa, Ioan şi Alexandru şi toţi câţi erau din neamul arhieresc, 7 i-au adus în mijloc şi îi interogau: „Cu ce putere şi în numele cui faceţi voi aceasta?” 8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: „Conducători ai poporului şi bătrâni, 9 noi suntem cercetaţi pentru binele făcut unui om bolnav şi cum a fost acesta salvat. 10 Să vă fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui Israel: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi, în el stă acesta înaintea voastră vindecat! 11 Isus este «piatra dispreţuită de voi, constructorii, care a ajuns piatra unghiulară». 12 Şi nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”. Cuvântul Domnului

LECTURA I Nu este în nimeni altul mântuirea. Citire din Faptele Apostolilor 4,1-12 În zilele acelea, pe când Petru şi Ioan vorbeau poporului, după ce a fost vindecat ologul, s-au apropiat de ei preoţii, comandantul gărzii templului şi saduceii, 2 înfuriaţi că învaţă poporul şi proclamă în numele lui Isus învierea din morţi. 3 Au pus mâinile pe ei şi i-au pus PSALMUL RESPONSORIAL sub pază până a doua zi, căci era deja seară. Ps 117(118),1-2 şi 4.22-24.25-27a (R.: 22) 4 Dar mulţi dintre cei care auziseră cuvântul R.: Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii au crezut şi numărul bărbaţilor s-a ridicat la a ajuns în capul unghiului. 200

De la rãsãrit pânã la apus * 17 aprilie 2020

Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun: veşnică este îndurarea lui! Să spună acum Israel că este bun: veşnică este îndurarea lui! Să spună acum cei care se tem de Domnul: veşnică este îndurarea lui! R. Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii a ajuns în capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! R.

Doamne, mântuieşte-mă, Doamne, dă-mi biruinţă! 26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului! Vă binecuvântăm din casa Domnului. 27a Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. R. 25

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),24 (Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (Aleluia) EVANGHELIA Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,1-14 În acel timp, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei, şi li s-a arătat astfel: 2 Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii lui. 3 Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu tine”. Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. 4 Când era

de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus. 5 Aşadar, Isus le-a zis: „Copilaşi, nu aveţi ceva de mâncare?” I-au răspuns: „Nu!” 6 Atunci le-a zis: „Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!” Ei l-au aruncat şi nu-l mai puteau trage, din cauza mulţimii peştilor. 7 Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: „E Domnul!” Simon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – şi s-a aruncat în mare. 8 Ceilalţi discipoli au venit cu barca – pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coţi –, trăgând cu ei năvodul cu peşti. 9 Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşti puşi deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!” 11 Atunci, Simon Petru a urcat în barcă şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!” Şi niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe: „Tu cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul. 13 Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele. 14 Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor după ce a înviat din morţi. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Domnul Isus ni se descoperă astăzi drept piatră unghiulară a oricărei construcţii, fiind singurul nume care trebuie să fie invocat pentru a fi mântuiţi. Să ne rugăm cu credinţă: R.: Doamne, mântuieşte-ne în numele tău! – Pentru ca în ministerul lor apostolic, Sfântul Părinte, episcopii şi preoţii să anunţe cu sinceritate adevărul şi să promoveze dreptatea, rezistând oricărei presiuni contrare, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 17 aprilie 2020

201

– Pentru ca toţi credincioşii să aibă curajul de a-şi mărturisi credinţa lor unică în Cristos înviat, în faţa oricărei puteri şi autorităţi, să ne rugăm: R. R.: Doamne, mântuieşte-ne în numele tău! – Pentru ca aceia care se încred într-o mântuire iluzorie sau în instituţii destinate pieirii să înţeleagă unicitatea valorii mântuitoare a lui Cristos mort şi înviat pentru toţi, să ne rugăm: R. – Pentru ca fiecare om care se străduieşte pentru căutarea binelui să se îndrepte spre acela care poate să ne ajute să învingem dificultăţile şi insuccesele, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, cei prezenţi la masa Domnului Isus, primind pâinea vieţii, să recunoaştem în el pe Domnul care ni se descoperă, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi credincioşii răposaţi să aibă parte de bucuria revederii cu tine în patria cerească, să ne rugăm: R. Doamne, tu te-ai descoperit în victoria asupra răului prin pescuirea minunată, transformată într-un prânz fratern împreună cu ucenicii tăi. Ajută-ne să ne simţim beneficiarii acestui triumf ori de câte ori primim de la tine pâinea care ne satură pentru viaţa cea veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

schimb de daruri pascale şi înalţă inimile noastre de la dorinţele pământeşti la dorul după cele veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa I pentru Paşti Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine să te lăudăm în chip deosebit în această zi în care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul nostru. El este cu adevărat mielul care a luat asupra sa păcatele lumii, care, prin moartea sa, a distrus moartea noastră, iar prin învierea sa, ne-a făcut părtaşi ai vieţii dumnezeieşti. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Cf. In 21,12-13 Isus le-a spus discipolilor săi: „Veniţi şi mâncaţi!” Apoi a luat pâinea şi le-a dat-o lor, aleluia.

După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ocroteşte-i neîncetat cu iubire pe aceia pe care i-ai mântuit; pătimirea Fiului tău ne-a adus răscumpărarea: învierea Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, împlineşte cu bunătate lui să fie pururi bucuria noastră. El, care vieîn noi tainica transformare arătată de acest ţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

202

De la rãsãrit pânã la apus * 17 aprilie 2020

M editeazã Evanghelia de astăzi ne prezintă o nouă apariție a lui Isus înviat în fața ucenicilor săi lângă Marea Tiberiadei, acolo unde ei s-au întors la munca obișnuită de pescari. „Dar în noaptea aceea nu au prins nimic” (In 21,3). În zori, Isus a apărut pe țărmul mării, „dar discipolii nu știau că este Isus” (In 21,4). A fost nevoie de un nou gest extraordinar din partea lui Isus pentru ca ei să-l recunoască; la cuvântul său, ucenicii au aruncat din nou năvodul, pe care de această dată abia îl mai puteau trage datorită mulțimii peștilor. În acest episod prezentat de evanghelistul Ioan putem vedea mai întâi o legătură între muncă și har. Pe de o parte, trebuie să muncim ca și când succesul ar depinde de puterile noastre, iar pe de altă parte, să înțelegem că rezultatul muncii noastre e rodul harului pe care Dumnezeu ni-l acordă în mod gratuit. Dacă acest lucru este valabil pentru orice activitate, cu atât mai mult este valabil pentru misiunea de a fi pescari de oameni, adică de a-i apropia pe ceilalți de Cristos. Este ca și cum Isus ne-ar spune: „Munciți din toată inima, iar succesul va veni atunci când nici nu vă așteptați!”

G ândul

zilei

„Nu este în nimeni altul mântuirea”. (Fap 4,12) Cu mare curaj, Petru vorbeşte Sinedriului, organismul suprem care îl condamnase pe Isus şi îl dăduse pe mâna lui Pilat pentru a-l răstigni. Noi ne bucurăm de această certitudine. „În nimeni altul”: nu voi căuta alte religii. Dacă învăţ despre ele, va fi doar pentru a înţelege cum să le vestesc celorlalţi religia care îi poate salva.

„Simon Petru a urcat în barcă și a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci și trei de pești mari. Și, deși erau așa de mulți, năvodul nu s-a rupt” (In 21,11). În lumea tehnicii, pentru a funcționa cât mai bine, fiecare lucru trebuie să aibă o măsură justă; de exemplu, o mașină poate atinge o anumită viteză sau un pod suportă o anumită greutate. La fel și omul își are măsura sa. În acest sens, întrebarea ar fi: câți oameni poate primi Biserica? Fără îndoială, misiunea ei este salvarea tuturor oamenilor. Însă adesea se estimează că năvodul lui Petru se va rupe din cauza marilor schimbări ce au loc în lume sau că Biserica lui Cristos nu va reuși să se adapteze la exigențele timpurilor moderne ori că își va pierde mulți dintre proprii membri. Însă experiența veacurilor trecute ne arată că marile apostazii și schisme au fost mereu în echilibru cu răspândirea Bisericii în lume. Se spune că, înainte de a muri, un ateu ar fi exclamat: „Temeți-vă de Biserică! Noi trecem, dar Biserica rămâne!” Păcat că nu a fost cineva acolo ca să-i răspundă: „Nu-ți fie teamă să te lași prins în năvodul Bisericii! În felul acesta vei rămâne și tu”. Isus înviat se face recunoscut în gesturile sale, atât în pescuirea minunată, cât și în invitația plină de iubire pe care le-o adresează ucenicilor: „Veniți și mâncați!” Cel Înviat se face recunoscut în gestul dăruirii, care devine identitatea ce îl însoțește în orice condiție de viață. Desigur, hrana oferită de Isus ne face să ne gândim în mod inevitabil la Euharistie, în care fiecare dintre noi se apropie de Cel Înviat, îl recunoaște și intră în comuniune cu el. Domnul înviat să ne ajute și pe noi să recunoaștem, asemenea apostolului Ioan, prezența sa în viața noastră; să nu încetăm să ne îndreptăm privirea spre el și să credem că numai el este mântuirea și viața noastră. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 17 aprilie 2020

203

18 aprilie

S ÂMBÃTÃ

Sâmbãtã din octava Paºtelui Sf. Atanasia din Egina Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru Paºti I Nu putem sã nu vorbim despre ceea ce am vãzut ºi am auzit. n Te laud, Doamne, pentru cã tu m-ai ascultat. (sau Aleluia.) n Mergând în toatã lumea, predicaþi evanghelia la toatã fãptura.

Fap 4,13-21 Ps 117 Mc 16,9-15

alb I

Relatãrile apariþiilor pe care le-am citit în aceastã sãptãmânã sunt mãrturisiri de credinþã pascalã. Aceastã parte finalã a Evangheliei dupã Marcu rezumã apariþiile relatate în celelalte Evanghelii. Consecinþa acestor întâlniri este misiunea: „Nu putem sã nu vorbim despre ceea ce am vãzut ºi am auzit”.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ps 104,43 Domnul a scos poporul său cu veselie, pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie, aleluia. Rugăciunea zilei Dumnezeule, prin revărsarea harului tău, tu sporeşti numărul celor care cred în tine; te rugăm să priveşti cu bunătate la aleşii tăi, pentru ca ei, care au fost renăscuţi prin sacramentul Botezului, să fie înveşmântaţi cu nemurirea fericită. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

s-au sfătuit între ei, 16 spunând: „Ce să facem cu aceşti oameni? Căci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a săvârşit un semn evident şi nu-l putem nega. 17 Dar ca aceasta să nu se răspândească şi mai mult în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!” 18 Şi, chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească absolut deloc şi să nu mai înveţe în numele lui Isus. 19 Dar Petru şi Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecaţi voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu! 20 Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit”. 21 Dar ei, ameninţându-i din nou, i-au lăsat să plece – negăsind nimic pentru ce să-i pedepsească – din cauza poporului, pentru că toţi îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. Cuvântul Domnului

LECTURA I Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit. Citire din Faptele Apostolilor 4,13-21 În zilele acelea, văzând comandanţii, bătrânii şi cărturarii îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără învăţătură şi necunoscători, au rămas uimiţi. Îi recunoşteau că fuseseră cu Isus. 14 Dar privindu-l pe omul PSALMUL RESPONSORIAL vindecat, care stătea în picioare împreună cu Ps 117(118),1 şi 14-15.16ab-18.19-21 (R.: 21a) ei, nu puteau spune nimic împotrivă. 15 Atunci, R.: Te laud, Doamne, poruncindu-le să iasă afară din Sinedriu, pentru că tu m-ai ascultat. 204

De la rãsãrit pânã la apus * 18 aprilie 2020

Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun: veşnică este îndurarea lui! Domnul este tăria şi lauda mea: el este mântuirea mea. Strigăte de bucurie şi de biruinţă se aud în corturile celor drepţi. R.

la câmp, 13 iar ei s-au întors şi au povestit celorlalţi, însă nu i-au crezut nici pe aceştia. 14 14 În sfârşit, le-a apărut şi celor unsprezece pe când stăteau la masă şi i-a dojenit pentru 15 necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din morţi. 15 Apoi le-a spus: „Mergând în toată 16ab Dreapta Domnului a făcut lucruri minunate, lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!” dreapta Domnului m-a înălţat. Cuvântul Domnului 17 Nu voi muri, ci voi trăi şi voi istorisi faptele Domnului. R. Rugăciunea credincioşilor Siguranţa şi curajul mărturiei credinţei sunt 18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, rodul harului Celui Înviat, primit cu docilidar nu m-a lăsat pradă morţii. tate şi ascultare. Să ne rugăm împreună şi să 19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii, spunem: ca să intru şi să-l laud pe Domnul! R. R.: Doamne, dă curaj credinţei noastre! 20

Aceasta este poarta Domnului: cei drepţi vor intra prin ea. Te laud pentru că mi-ai răspuns şi ai fost mântuirea mea. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),24 (Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (Aleluia) EVANGHELIA Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 16,9-15 După ce a înviat, în dimineaţa primei zile a săptămânii, Isus i-a apărut mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte diavoli. 10 Ea a plecat şi a povestit celor care fuseseră cu el, care acum se jeleau şi plângeau. 11 Dar ei, auzind că trăieşte şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o. 12 După acestea, a apărut altor doi dintre ei sub o altă înfăţişare, în timp ce mergeau

– Pentru ca succesorii apostolilor, care au primit misiunea de a vesti evanghelia, să fie totdeauna docili puterii Duhului Celui Înviat, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi guvernanţii să ia decizii conforme planurilor lui Dumnezeu şi să slujească persoana umană, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi oamenii la care Cristos îşi trimite misionarii să recunoască pe adevăraţii apostoli ai Celui Înviat, să ne rugăm: R. – Pentru ca Duhul Sfânt să-i susţină, prin curajul şi sinceritatea proprie experienţei Celui Înviat, pe cei care suferă persecuţii pentru credinţa creştină, să ne rugăm: R. – Pentru ca exemplul şi mărturia noastră de creştini să-i apropie de Cristos cel înviat pe cei care nu mai cred în Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, cei prezenţi aici, să scoatem din comuniunea euharistică puterea necesară pentru anunţul misionar al credinţei noastre, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 18 aprilie 2020

205

Doamne, tu cunoşti îndrăzneala inimii noastre, care adesea se traduce în necredinţă sau indiferenţă. Dă-ne harul ca lumina credinţei pascale să ne lumineze şi să ne încălzească, încât să ne determine la răspândirea curajoasă a evangheliei tale. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

nostru. El este cu adevărat mielul care a luat asupra sa păcatele lumii, care, prin moartea sa, a distrus moartea noastră, iar prin învierea sa, ne-a făcut părtaşi ai vieţii dumnezeieşti. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare.

Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, dă-ne harul să-ţi aducem necontenit mulţumiri prin aceste taine pascale, Ant. la Împărtăşanie: pentru ca ele, continuând în noi lucrarea Gal 3,27 mântuirii, să ne fie izvor de bucurie veşnică. Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos Prin Cristos, Domnul nostru. v-aţi îmbrăcat în Cristos, aleluia. Prefaţa Prefaţa I pentru Paşti După Împărtăşanie Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi Te rugăm, Doamne, priveşte cu bunătate la mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri poporul pe care ai binevoit să-l reînnoieşti pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine prin tainele veşnice şi călăuzeşte-l la învierea să te lăudăm în chip deosebit în această zi în trupului, spre slava nepieritoare. Prin Cristos, care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul Domnul nostru.

206

De la rãsãrit pânã la apus * 18 aprilie 2020

M editeazã La Paști, atâtea gânduri și reflecții apar în inima noastră! Ar fi suficient să avem un minim de timp pentru a reflecta, pentru a sta în contemplarea unui mister atât de mare, care ne depășește cu adevărat. Înainte de toate, trebuie înțeles Paștele. Uneori, creștinii înțeleg în mod greșit acest cuvânt. Ce înseamnă „învierea”? Ea presupune ca aceleiași persoane de dinainte să-i fie oferită o nouă existență. Aceeași persoană, trup și suflet, persoana ca atare asumă o existență reînnoită, o existență care se bucură de însăși experiența Duhului Sfânt și de anumite calități pe care trupul de dinainte nu le avea. Apostolii au avut această experiență cu Domnul Isus: l-au văzut înainte de moarte, Ioan l-a văzut murind pe cruce, iar după trei zile au putut vorbi cu Isus înviat; nu reîncarnat, nu supraviețuitor în spirit, nu reanimat, ci „înviat”. Aceasta au văzut apostolii. Aceasta este învierea lui Cristos, aceasta va fi și învierea noastră; deci, nu o reîncarnare, nu o supraviețuire simplă a spiritului, ci o adevărată existență nouă care va fi oferită întregii noastre persoane, trup și suflet.

G ândul

zilei

„Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!” (Mc 16,15) Chiar este nevoie de această poruncă, pentru că ucenicii, ca nişte buni evrei, nu s-ar fi aventurat niciodată să intre în locuri locuite doar de păgâni. Isus îi trimite la toţi, îi trimite să-i iubească pe toţi şi să le ofere tuturor – prin cuvinte şi fapte – iubirea Tatălui. Şi astăzi repetă: „Mergeţi la toţi, la oamenii de toate religiile şi chiar şi la cei care nu practică nicio religie, pentru că şi lor vreau să le dau viaţă!”

Învierea lui Isus ne învață că acel mesaj pe care el însuși l-a trăit personal a fost autentificat de Dumnezeu ca și cum ar fi avut semnătura lui. Cuvintele pe care Cristos le-a rostit nu sunt fără sens; evanghelia sa nu este un mesaj aruncat în vânt, ci este un mesaj de viață. Ceea ce evanghelistul Marcu repetă astăzi în rezumatul aparițiilor lui Isus înviat nu este foarte confortant. Maria Magdalena vine și le spune ucenicilor că l-a văzut pe Domnul înviat, însă aceștia „n-au crezut-o” (Mc 16,11). Ucenicii care se îndreptau spre Emaus și care au mers cu Isus s-au întors și au povestit, „însă nu i-au crezut nici pe aceștia” (Mc 16,13). În cele din urmă, Isus le apare celor unsprezece în timp ce stăteau la masă și „i-a dojenit pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din morți” (Mc 16,14). Învierea este un mister al credinței, iar în apostoli, ca și în noi, exista o anumită rezistență față de credință. Dacă învierea este misterul marii bucurii, al bucuriei divine, ce motiv am avea să nu credem? Și totuși în noi există o rezistență; în locul bucuriei divine, noi preferăm tristețea umană. Isus înviat este fundamentul credinței noastre, iar viața noastră are consistență în trăirea învățăturilor sale, lăsându-ne conduși de iubirea sa gratuită. În acest timp al nostru, în care siguranțele dispar și ne simțim doborâți de fluiditatea unei societăți tot mai frenetice, este necesar să descoperim că Cel Înviat dă sens vieții noastre. Să ne încredem în cuvântul său care mântuiește. Să găsim mereu spațiu și timp de rugăciune, pentru a ne bucura de prezența lui Isus, care dăruiește bucurie vieții noastre. Cel Înviat ne precedă întotdeauna; ne vine în întâmpinare și ni se alătură; ne cheamă să sperăm și să credem; ne primește, ne iubește și ne trimite în lume ca să vestim evanghelia sa. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 18 aprilie 2020

207

19 aprilie

D UMINICÃ

† DUMINICA a 2-a a Paºtelui Sf. Leon al IX-lea, pp. Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã pentru Paºti I

Fap 2,42-47 Ps 117 1Pt 1,3-9 In 20,19-31

Toþi cei care credeau erau împreunã ºi aveau totul în comun. n Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun: veºnicã este îndurarea lui! (sau Aleluia.) n Ne-a renãscut la o speranþã vie prin învierea lui Isus Cristos din morþi. n Dupã opt zile, Isus a venit. Duminica Divinei Îndurãri.

alb II

În prima lecturã ni se descrie sensul comuniunii primilor creºtini, cu o particularã insistenþã asupra ideii de Bisericã, acea comunitate deschisã tuturor, ºi asupra acþiunii apostolilor, semne ale prezenþei Celui Înviat printre oameni. A doua lecturã prezintã prima revelaþie a sfântului Ioan: „Cel înviat posedã acum plinãtatea vieþii”. Pentru cel care crede în el, moartea nu mai reprezintã ultimul cuvânt al destinului sãu. Evanghelia relateazã apariþia lui Isus „dupã opt zile”. Centrul tematic este darul pãcii ºi darul Duhului Sfânt; prin forþa acestor daruri, discipolii vor fi trimiºi cu misiunea de a construi o istorie a reconcilierii. În aceastã duminicã, trebuie sã discernem mesajul profund pentru a ilumina, prin bucuria Celui Înviat, întunericul care este în noi.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: 1Pt 2,2 Ca nişte copii de curând născuţi, să doriţi laptele spiritual, curat, ca să creşteţi prin el spre mântuire, aleluia!

înfăptuiau prin apostoli. 44 Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau toate în comun: 45 îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. 46 Şi în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele lor şi primeau hrana cu bucurie şi cu inimă curată. 47 Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau trecere în faţa întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei ce aveau să se mântuiască. Cuvântul Domnului

Rugăciunea zilei Dumnezeule pururi îndurător, în celebrarea anuală a sărbătorii Paştelui, tu înflăcărezi credinţa poporului consacrat ţie; te rugăm, sporeşte harul pe care ni l-ai dăruit, pentru ca toţi să ajungă să înţeleagă cum se cuvine în ce baie au fost spălaţi, în ce Duh au fost renăscuţi, cu ce sânge au fost răscumpăraţi. Prin Domnul PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117(118),2-4.13-15.22-24 (R.: 1) nostru Isus Cristos. R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun: veşnică este îndurarea lui! LECTURA I 2 Să spună acum Israel că este bun: Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau veşnică este îndurarea lui! totul în comun. 3 Să spună acum casa lui Aaron că este bun: Citire din Faptele Apostolilor 2,42-47 veşnică este îndurarea lui! În zilele acelea, fraţii erau stăruitori în învă4 Să spună acum cei care se tem ţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, 43 de Domnul: la frângerea pâinii şi la rugăciune. Şi toţi erau cuprinşi de teamă: multe minuni şi semne se veşnică este îndurarea lui! R. 208

De la rãsãrit pânã la apus * 19 aprilie 2020

M-au îmbrâncit cu putere, ca să cad, dar Domnul mi-a venit în ajutor. Domnul este tăria şi lauda mea: el este mântuirea mea. Strigăte de bucurie şi de biruinţă se aud în corturile celor drepţi. R. Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii a ajuns în capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! R.

LECTURA A II-A Ne-a renăscut la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi. Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 1,3-9 Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi, 4 pentru o moştenire nepieritoare, neîntinată, neofilită, păstrată pentru voi în ceruri! 5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie manifestată în timpul de pe urmă. 6 Pentru aceasta vă bucuraţi, deşi acum, pentru puţin timp, trebuie să vă întristaţi de felurite încercări 7 pentru ca valoarea credinţei voastre, mai preţioasă decât aurul pieritor, care se încearcă în foc, să fie un motiv de laudă, glorie şi cinste la arătarea lui Isus Cristos. 8 Pe el, fără să-l fi văzut, îl iubiţi; fără a-l vedea, dar crezând în el, tresăriţi de o bucurie negrăită şi glorificată, 9 încredinţaţi că veţi ajunge la ţelul credinţei voastre: mântuirea sufletelor. Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29 (Aleluia) „Pentru că m-ai văzut, ai crezut, Toma, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia) EVANGHELIA După opt zile, Isus a venit. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31 În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute”. 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Toma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” 30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea

De la rãsãrit pânã la apus * 19 aprilie 2020

209

însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Cristos a înviat şi trăieşte pentru totdeauna. O lume nouă a început împreună cu el. În rugăciunea noastră să-i cerem Tatălui ca prin Învierea Domnului Isus să fie transformate toate. Să ne rugăm împreună, spunându-i: R.: Doamne, viaţa şi învierea noastră, ascultă-ne!

Părinte atotputernic, în ziua învierii Fiului tău, Isus Cristos, întăreşte speranţa noastră în viaţa de dincolo de moarte. Ajută-ne să nu ne lăsăm învinşi de teamă, ci să colaborăm la construirea unei lumi noi, împreună cu tine şi cu Fiul tău Isus Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, primeşte darurile poporului tău (şi ale celor de curând renăscuţi în Cristos), pentru ca toţi cei care au fost reînnoiţi, prin mărturisirea numelui tău şi prin Botez, să ajungă la fericirea veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.

– Pentru sfânta Biserică a lui Dumnezeu: astăzi să vestească lumii cu bucurie şi mulţumire Prefaţa învierea Domnului, iar mesajul său să fie con- Prefaţa I pentru Paşti vingător şi primit de oameni. Noi te rugăm: R. Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri – Pentru papa, episcopi, preoţi şi cateheţi: să pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine fie călăuze curajoase care privesc spre viitor să te lăudăm în chip deosebit în această zi în cu speranţă şi ştiu să arate celor nesiguri calea care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul care conduce spre Domnul. Noi te rugăm: R. nostru. El este cu adevărat mielul care a luat – Pentru creştinii care se îndoiesc şi pentru asupra sa păcatele lumii, care, prin moartea cei care caută adevărul: luminaţi de harul lui sa, a distrus moartea noastră, iar prin învierea Cristos, să recunoască realitatea că nu există sa, ne-a făcut părtaşi ai vieţii dumnezeieşti. niciun alt nume în care pot fi mântuiţi, să ne De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu rugăm: R. puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm – Pentru familii: să împărtăşească darul în- şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare. vierii Domnului printr-o sărbătorească ospitalitate, oferită celor mici, celor săraci şi celor Ant. la Împărtăşanie: suferinzi. Noi te rugăm: R. Cf. In 20,27 – Pentru comunitatea noastră: luminată de Întinde-ţi mâna, atinge urmele cuielor şi nu evenimentul învierii, să-şi reînnoiască viaţa şi fi necredincios, ci credincios, aleluia! să o orienteze spre Dumnezeu. Noi te rugăm: R. După Împărtăşanie – Pentru cei săraci şi suferinzi: întăriţi de Dumnezeule atotputernic, dă-ne, te rugăm, harul această speranţă a învierii, Dumnezeu să-i ca puterea tainei pascale să lucreze neconscape de orice necaz şi să le dea tărie şi spe- tenit în sufletele noastre. Prin Cristos, Domnul ranţă. Noi te rugăm: R. nostru. 210

De la rãsãrit pânã la apus * 19 aprilie 2020

M editeazã Conform tradiției, duminica a II-a a Paștelui se numește „duminica albă”, întrucât neofiții care în noaptea de Paști primeau Botezul își depuneau acum hainele albe pe care le purtaseră în tot acest timp ca simbol al vieții celei noi la care erau părtași. De asemenea, începând din anul 2000, la dorința sfântului papă Ioan Paul al II-lea, această zi este cunoscută și cu numele de „duminica divinei îndurări”. Totodată, duminica din octava Paștelui se numește și „duminica Tomei”, întrucât evanghelia se referă în mod special la apostolul Toma, sceptic într-o primă fază în a crede că Isus a înviat, pentru ca, în cele din urmă, să-l recunoască drept Domnul și Dumnezeul său. În seara primei zilei a săptămânii, de frica iudeilor, ucenicii încuiaseră ușile casei în care se aflau (cf. In 20,19). Însă, pe neașteptate, Isus apare în mijlocul lor. Această apariție face ca tristețea apostolilor să se schimbe în bucurie. Isus le spune: „Pace vouă!” (In 20,21), iar apoi le încredințează misiunea de a vesti evanghelia, întărindu-i cu Duhul Sfânt și cu puterea de a ierta păcatele în numele său (cf. In 20,22-23). Cristos este prezent în mijlocul nostru și ne vizitează ca și pe apostoli. Cel mai bine îi putem

G ândul

zilei

„Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. (In 20,21) Acţiunea milostivă a lui Dumnezeu faţă de oameni nu s-a încheiat odată cu moartea lui Isus, dimpotrivă, prin ea a primit un nou impuls. Acum toţi apostolii pot să dea viaţă, pot să vorbească despre Tatăl, pot să invoce numele lui Isus peste suferinţele omeneşti. Pot şi chiar trebuie să lumineze lumea cu lumina pe care au primit-o.

simți prezența în sacramentul Euharistiei. Însă, pentru aceasta, trebuie să fim dispuși în a participa la sfânta Liturghie; dacă vom lipsi atunci când se celebrează Euharistia, este posibil să trăim și noi experiența lui Toma, care n-a fost prezent la întâlnirea cu Domnul, alături de ceilalți apostoli. După opt zile, Isus apare din nou în mijlocul apostolilor, de această dată fiind prezent și Toma, căruia Isus îi cere să se convingă el însuși de adevărul învierii (cf. In 20,27). Iar apostolul Toma răspunde prin cea mai înaltă și mai explicită mărturisire de credință: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (In 20,28). Acesta este răspunsul lui Toma la invitația lui Isus de a crede. Este răspunsul unui om transformat în mod radical de prezența lui Cristos. Și este răspunsul pe care suntem chemați să-l oferim și noi în fiecare moment al vieții noastre. În această duminică, Biserica ne invită să parcurgem itinerarul care face trecerea de la „a vedea” la „a crede”, de la ascultarea cuvântului la mărturisirea credinței. Poate și noi, asemenea lui Toma, am avut sau avem momente de îndoială și de necredință. Credința în prezența lui Cristos cel înviat este aceea care ne dăruiește pacea, bucuria interioară și fericirea adevărată. Învierea lui Cristos ne oferă puterea credinței, pe care trebuie să o mărturisim prin cuvinte și fapte, prin atitudini potrivite față de cei din jurul nostru, alături de care trăim și ne desfășurăm activitatea de fiecare zi. Credința este aceea care ni-l descoperă pe Cristos. De aceea, în momentele dificile, în momentele de lâncezeală, să alergăm la Cristos și să-l rugăm pe el, care este învierea și viața, să mărească în noi credința. În felul acesta, mesajul învierii sale va rămâne mereu actual în inimile noastre. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 19 aprilie 2020

211

20 aprilie

Luni din sãptãmâna a 2-a a Paºtelui Ss. Anicet, pp.; Marcian, cãlug.

Fap 4,23-31 Ps 2 In 3,1-8

Pe când se rugau, toþi s-au umplut de Duhul Sfânt ºi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrãznealã. n Fericiþi toþi cei care se încred în tine, Doamne. (sau Aleluia.) n Dacã cineva nu se naºte din nou, nu poate sã vadã împãrãþia lui Dumnezeu.

L UNI

Liturghie proprie, prefaþã pentru Paºti (II, III, IV sau V)

ARCB: Sf. Teotim, ep. de Tomis **

alb II

Credinþa creºtinã nu este doctrinã, ci o viaþã nouã. Nicodim, deºi îl cunoaºte pe Isus, trebuie sã se renascã de sus. El cunoaºte cuvintele ºi faptele lui Isus, dar se apropie de el „noaptea”, ca acela care nu se lasã luminat pe deplin. Pentru a intra în împãrãþie, trebuie „sã ne naºtem din nou”, „din apã ºi din Duhul Sfânt”. Prin Botez, creºtinul intrã în viaþa nouã.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Rom 6,9 Cristos cel înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nici o putere asupra lui, aleluia. Rugăciunea zilei Fă, te rugăm, atotputernice Dumnezeule, ca noi, cei reînnoiţi de tămăduirea pascală, dezrobiţi de chipul părintelui nostru pământesc, să trecem la chipul Creatorului nostru ceresc. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

noştri, prin Duhul Sfânt, prin gura slujitorului tău David: «De ce se frământă neamurile şi popoarele au născocit planuri deşarte? 26 S-au ridicat regii pământului şi conducătorii s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului său». 27 Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu păgânii şi popoarele lui Israel, 28 ca să împlinească toate câte mâna ta şi voinţa ta le-au stabilit mai dinainte ca să fie. 29 Şi acum, Doamne, priveşte de sus la ameninţările lor şi îngăduie servitorilor tăi să vestească cuvântul tău cu toată îndrăzneala 30 şi întinde-ţi mâna ca să se facă vindecări, semne şi minuni prin numele slujitorului tău sfânt, Isus!” 31 Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Cuvântul Domnului

LECTURA I Pe când se rugau, toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Citire din Faptele Apostolilor 4,23-31 În zilele acelea, după ce au fost lăsaţi să plece, Petru şi Ioan au venit la ai lor şi le-au vestit toate câte le spuseseră arhiereii şi bătrânii. 24 Iar ei, când au auzit, şi-au ridicat împreună PSALMUL RESPONSORIAL glasul către Dumnezeu şi au spus: „Stăpâne, Ps 2,1-3.4-6.7-9 (R.: cf. 12d) tu care ai făcut cerul, pământul şi marea şi R.: Fericiţi toţi cei care se încred în tine, toate câte sunt în ele, 25 tu le-ai spus părinţilor Doamne. 212

De la rãsãrit pânã la apus * 20 aprilie 2020

Pentru ce se frământă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte? Regii pământului se răscoală şi cei care conduc se înţeleg împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului său: „Să rupem legăturile lor şi să scăpăm de jugul lor!” R.

Cel care locuieşte în ceruri surâde, Domnul râde de ei. 5 Apoi, în mânia sa, le vorbeşte şi, în furia sa, îi înspăimântă: 6 „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sion, pe muntele meu cel sfânt!” R. 4

Voi vesti hotărârea Domnului; el mi-a zis: „Tu eşti Fiul meu, eu astăzi te-am născut. Cere-mi şi-ţi voi da popoarele ca moştenire şi marginile pământului, în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul olarului”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Col 3,1 (Aleluia) Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! (Aleluia) EVANGHELIA Dacă cineva nu se naşte din nou, nu poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,1-8 În acel timp, era între farisei un om al cărui nume era Nicodim, un conducător al iudeilor. 2 Acesta a venit la Isus noaptea şi i-a zis: „Rabbi, ştim că ai venit de la Dumnezeu ca

învăţător, căci nimeni nu poate să facă semnele pe care le faci dacă Dumnezeu nu este cu el”. 3 Isus i-a răspuns şi i-a zis: „Adevăr, adevăr îţi spun, dacă cineva nu se naşte din nou, nu poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu”. 4 Nicodim i-a zis: „Cum poate să se nască un om când este bătrân? Oare poate să intre din nou în sânul mamei sale şi să se nască?” 5 Isus i-a răspuns: „Adevăr, adevăr îţi spun: dacă cineva nu se naşte din apă şi Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu. 6 Ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din Duh, duh este. 7 Şi nu te mira că ţi-am zis: trebuie să vă naşteţi din nou! 8 Vântul suflă unde vrea; îi auzi sunetul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Aşa este cu tot cel care este născut din Duh”. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Realitatea noastră de reînnoiţi de Duhul în apele Botezului la o viaţă nouă constituie titlul cel mai mare al demnităţii noastre. Să-l invocăm cu credinţă pe Domnul şi să spunem: R.: Doamne, ajută-ne să ne trăim Botezul! – Pentru ca toţi cei care, asemenea lui Nicodim, caută adevărul să recunoască în Cristos pe singurul învăţător care săvârşeşte semnele lui Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi cei renăscuţi din apă şi Duhul Sfânt să fie fideli şi coerenţi demnităţii lor primite la Botez, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi copiii care se nasc astăzi să găsească în sânul familiilor lor afecţiunea necesară creşterii şi maturizării lor, să ne rugăm: R. – Pentru ca familiile creştine să-şi asume în mod responsabil angajamentele de educare la credinţă şi să fie modele de viaţă şi de credinţă pentru copiii lor, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 20 aprilie 2020

213

– Pentru ca întreaga noastră comunitate, fiind conştientă că Duhul acţionează în toţi, să vadă, să aprecieze şi să pună în valoare darurile fiecărui membru al său, să ne rugăm: R. R.: Doamne, ajută-ne să ne trăim Botezul! – Pentru ca rugăciunea noastră individuală să se inspire totdeauna din modelul rugăciunii biblice şi din liturgie, pentru a obţine eficacitatea darului Duhului, să ne rugăm: R. Dumnezeule, Părintele nostru, care ne-ai descoperit prin Fiul tău unic misterul şi măreţia renaşterii noastre din Duhul Sfânt, dă-ne harul să fim fideli demnităţii noastre de fii ai tăi. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine să te lăudăm în chip deosebit în acest timp preasfânt, în care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul nostru. Prin el, noi devenim fii ai luminii, moştenitori ai fericirii veşnice; prin el se deschid porţile împărăţiei cerului, pentru a-i primi pe cei care îl urmează cu credinţă. Moartea lui i-a dat morţii noastre putere de mântuire, iar învierea lui le-a redat tuturor viaţa cea veşnică. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare.

Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, să primeşti darurile Bisericii care tresaltă de veselie şi, precum i-ai dat sămânţa bucuriei pascale, dăruieşte-i şi rodul fericirii veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie: In 20,19 Isus a stat în mijlocul discipolilor şi le-a spus: „Pace vouă! Aleluia!”

După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, priveşte cu bunătate la Prefaţa poporul pe care ai binevoit să-l reînnoieşti prin Prefaţa a II-a pentru Paşti tainele veşnice şi călăuzeşte-l la învierea truCu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi pului, spre slava nepieritoare. Prin Cristos, mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri Domnul nostru.

214

De la rãsãrit pânã la apus * 20 aprilie 2020

M editeazã Astăzi, Isus ne învață că fiecăruia dintre noi îi este oferită posibilitatea de a trăi o viață nouă, care va permite să vedem frumusețea și strălucirea împărăției sale. Nicodim merge noaptea la Isus; el îl primește și, încet-încet, îl conduce de la întuneric la lumină, de la moarte la viață, de la o lege alcătuită din precepte la recunoașterea Fiului care conduce la Tatăl. Nicodim îi prezintă lui Isus concluzia sa și a altora: „Rabbi, știm că ai venit de la Dumnezeu ca învățător, căci nimeni nu poate să facă semnele pe care le faci, dacă Dumnezeu nu este cu el” (In 3,2). Nicodim nu este un om care caută. El este sigur și probabil chiar în această siguranță a lui se află nu ultima motivație a neînțelegerii sale. Nu sunt suficiente semnele înfăptuite de Isus pentru a încheia discursul despre el, așa cum au făcut deja mulți din Ierusalim. Semnele pot fi suficiente pentru a spune că Isus este un învățător și că misiunea lui vine de la Dumnezeu, dar nu percep cu adevărat persoana lui Isus. Nicodim spune lucruri adevărate despre Isus: este un învățător, a venit de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este cu el. Isus nu refuză toate acestea, însă ele rămân la suprafață, închise

G ândul

zilei

„Trebuie să vă naşteţi din nou!” (In 3,7) Un cuvânt ciudat pentru Nicodim, dar şi pentru mine. A te naşte înseamnă viaţă: „trebuie” să primiţi viaţa voastră nu din sentimentele care domnesc pe pământ, din reacţiile voastre instinctive, ci „de sus”, adică din inima Tatălui. Acesta trebuie să fie izvorul fiecărui gând al tău, al fiecărui gest, al tuturor trăirilor lăuntrice.

într-o viziune teologică îndreptată spre trecut. Isus este un mare profet, desigur, vrednic să fie apărat de jignirile și calomniile care i se aduc. Însă nu este purtătorul unei revelații care face să dispară obișnuitele concepții despre Dumnezeu. La recunoașterea din partea lui Nicodim, Isus răspunde orientând imediat chestiunea, mai întâi, de la semnele pe care el le înfăptuiește la condițiile pentru a vedea împărăția lui Dumnezeu; apoi, de la împărăție la credința în el. Se întâmplă adesea ca omul să pună întrebări și să-și dea răspunsuri pe care Isus este constrâns să le răstoarne. Aparent, Isus nu-l urmează pe Nicodim în recunoașterea sa, nici nu oferă replici vorbind despre sine însuși, acceptând, corectând sau refuzând opinia pe care interlocutorul a formulat-o despre el. Isus îndreaptă atenția asupra împărăției lui Dumnezeu, însă nu imediat asupra semnificației care trebuie să i se dea, cu atât mai puțin asupra legăturii care trebuie făcută între împărăție și persoana sa și semnele pe care le înfăptuiește, ci asupra condiției pentru a le vedea. În persoana lui Nicodim vedem speranța găsirii lui Mesia și întrebarea urgentă și de sens care ne implică pe toți. Întrebarea pe care Nicodim nu o pune, dar pe care Isus o înțelege, este tocmai aceasta: „Cum se intră în împărăția lui Dumnezeu?” Cel care „se naște din apă și Duh” devine fiu al lui Dumnezeu. El este iubire gratuită și infinită; se obține ca dar, se primește ca renaștere. Posibilitatea de a ne renaște este oferită în cadrul acestei realități care devine locul prezenței lui Dumnezeu: împărăția sa. Astăzi avem ocazia să experimentăm această renaștere; oare nu ne simțim mai liberi, mai motivați, după ce am obținut iertarea păcatelor? Zilnic trăim reînnoiți, deoarece suntem iubiți de Dumnezeu. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 20 aprilie 2020

215

21 aprilie

M ARÞI

Marþi din sãptãmâna a 2-a a Paºtelui Sf. Anselm, ep. înv. * Liturghie proprie, prefaþã pentru Paºti (II, III, IV sau V) O singurã inimã ºi un singur suflet. n Domnul stãpâneºte îmbrãcat în maiestate. (sau Aleluia.) n Nimeni nu a urcat la cer decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului.

Fap 4,32-37 Ps 92 In 3,7b-15

alb II

Evanghelia de azi ne prezintã într-o opticã creºtinã pasajul din Num 21,8-9. Dacã acea povestire din Vechiul Testament invita omul sã se îndrepte spre Dumnezeu care salveazã, în Noul Testament semnul mântuirii prin excelenþã este Cristos: înãlþarea sa pe cruce ºi învierea sa, pentru cine îl vede ºi crede în el, devine mântuire, plinãtate de viaþã.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ap 19,7.6 Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-l preamărim pe Dumnezeu, pentru că şi-a început domnia Domnul, Dumnezeul nostru, cel atotputernic, aleluia!

vândute 35 şi îl puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. 36 Şi Iosif, numit de către apostoli Barnaba, care, tradus, înseamnă „Fiul Mângâierii”, un levit de loc din Cipru, 37 vânzând un ogor pe care îl avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor. Cuvântul Domnului

Rugăciunea zilei Atotputernice Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul de a vesti puterea lui Cristos cel înviat, PSALMUL RESPONSORIAL pentru ca noi, care am primit chezăşia da- Ps 92(93),1ab.1c-2.5 (R.: 1a) rului său, să-l putem dobândi în toată plină- R.: Domnul stăpâneşte îmbrăcat în maiestate. tatea. Prin Domnul nostru Isus Cristos. 1ab Domnul stăpâneşte îmbrăcat în maiestate Domnul s-a îmbrăcat, s-a încins LECTURA I cu putere. R. O singură inimă şi un singur suflet. Citire din Faptele Apostolilor 4,32-37 În zilele acelea, mulţimea celor care au crezut 1c A pus pământul pe temelii solide, ca să nu se clatine. era o singură inimă şi un singur suflet. Niciunul 2 Din vremuri străvechi este aşezat tronul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, 33 tău de domnie: ci toate le aveau în comun. Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea tu eşti din veşnicie! R. Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har. 34 De fapt, nu era niciunul dintre ei care 5 Mărturiile tale sunt cu totul adevărate, să ducă lipsă, căci toţi care posedau terenuri sfinţenia împodobeşte casa ta, Doamne, sau case, le vindeau, aduceau preţul celor în vecii vecilor. R. 216

De la rãsãrit pânã la apus * 21 aprilie 2020

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,14b-15 (Aleluia) Trebuie să fie înălţat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)

comuniunii fraterne şi al împărtăşirii depline a bunurilor spirituale şi materiale, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi cei care cred în Cristos să nu se scandalizeze de el, ci să obţină de la el viaţa veşnică, să ne rugăm: R. – Pentru ca popoarele care nu cred în Cristos din cauza crucii sale să înţeleagă valoarea mântuitoare a acestui mare gest de iubire faţă de oameni, să ne rugăm: R. – Pentru ca în lumea împărţită în săraci şi bogaţi să se răspândească mai mult solidaritatea şi împărtăşirea bunurilor pământeşti ca mărturie a iubirii, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi cei prezenţi aici să simţim mai stringent nevoia de a da mărturie despre credinţa noastră cu putere mare şi prin gesturi concrete de iubire frăţească, să ne rugăm: R. – Pentru ca răposaţii familiilor noastre să fie primiţi la banchetul pregătit fericiţilor din cer, să ne rugăm: R. Doamne, care continui să ne descoperi secretele iubirii tale prin Sfânta Scriptură, dă-ne harul să pătrundem în misterul crucii tale glorioase printr-o credinţă tot mai curată şi vie. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în toţi vecii vecilor. Amin.

EVANGHELIA Nimeni nu a urcat la cer decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,7b-15 În acel timp, Isus i-a răspuns lui Nicodim: „Trebuie să vă naşteţi din nou! 8 Vântul suflă unde vrea; îi auzi sunetul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Aşa este cu tot cel care este născut din Duh”. 9 Nicodim a răspuns şi i-a zis: „Cum pot fi acestea?” 10 Isus a răspuns şi i-a zis: „Tu eşti învăţător al lui Israel şi nu ştii acestea? 11 Adevăr, adevăr îţi spun: noi vorbim ceea ce ştim şi dăm mărturie despre ceea ce am văzut, dar mărturia noastră nu o primiţi. 12 Dacă v-am vorbit despre cele pământeşti şi nu mă credeţi, cum mă veţi crede dacă vă voi vorbi despre cele cereşti? 13 Şi nimeni nu a urcat la cer decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului. 14 Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, 15 pentru ca Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, dă-ne harul să-ţi aducem oricine crede în el să aibă viaţa veşnică”. Cuvântul Domnului necontenit mulţumiri prin aceste taine pascale, pentru ca ele, continuând în noi lucrarea mântuirii, să ne fie izvor de bucurie veşnică. Rugăciunea credincioşilor Cristos, înălţat pe cruce ca miel jertfit şi stin- Prin Cristos, Domnul nostru. dard al slavei, ne invită să ne îndreptăm privirea noastră de credinţă spre el. Să spunem: Prefaţa Prefaţa a II-a pentru Paşti R.: Prin glorioasa ta pătimire, Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuieşte-ne, Doamne! – Pentru ca persoanele consacrate să fie pentru mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri Biserică şi pentru lume un semn vizibil al pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine De la rãsãrit pânã la apus * 21 aprilie 2020

217

să te lăudăm în chip deosebit în acest timp preasfânt, în care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul nostru. Prin el, noi devenim fii ai luminii, moştenitori ai fericirii veşnice; prin el se deschid porţile împărăţiei cerului, pentru a-i primi pe cei care îl urmează cu credinţă. Moartea lui i-a dat morţii noastre putere de mântuire, iar învierea lui le-a redat tuturor viaţa cea veşnică. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare.

218

Ant. la Împărtăşanie: Cf. Lc 24,46.26 Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi, şi astfel, să intre în gloria sa, aleluia. După Împărtăşanie Ascultă-ne, Doamne, rugăciunile, pentru ca acest schimb tainic, prin care se săvârşeşte răscumpărarea noastră, să ne dăruiască ajutor în viaţa de acum şi să ne dobândească bucuriile veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 21 aprilie 2020

M editeazã Evanghelia de astăzi ne prezintă într-o viziune creștină textul din Cartea Numerilor (21,8-9) referitor la imaginea șarpelui de aramă. Dacă relatarea din Vechiul Testament îi invita pe oameni se îndrepte spre Dumnezeu care salvează, în Noul Testament semnul mântuirii prin excelență este Isus Cristos mort și înviat, care devine izvor de mântuire și plinătate de viață pentru toți cei care cred în el. „După cum Moise a înălțat șarpele în pustiu – îi spune Isus lui Nicodim –, tot așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viața veșnică” (In 3,14-15). Așa cum evreii erau vindecați dacă priveau la șarpele de aramă, tot astfel Isus ne sugerează să luăm în considerare moartea, decât să privim la răul nostru. Crucea, adică tot răul, inclusiv păcatul și chiar moartea, este indicată de Isus ca mijloc pentru a-i vindeca pe toți cei care cred în puterea transformatoare a iubirii. Crucea lui Isus este glorioasă, deoarece marchează triumful mântuirii prin intermediul încrederii în iubire. Așadar, Isus este acela în care trebuie să credem și despre care trebuie să dăm mărturie, așa cum făceau apostolii, care „se bucurau de mult har” (Fap 4,33). Faptul de a da

G ândul

zilei

„Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet”. (Fap 4,32) Cum se explică o schimbare atât de radicală? Aşa este imposibil şi, de fapt, era o noutate şi pentru lumea ebraică. Cei care credeau în Isus îl primeau pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt este izvor de comuniune şi de unitate. El este secretul pentru schimbarea lumii!

mărturie despre învierea Domnului Isus este și misiunea noastră, iar acest lucru îl putem realiza prin cuvinte, dar mai ales cu viața proprie, arătându-le celorlalți plinătatea vieții celei noi oferite de Isus cel înviat. Viața noastră este aceea care trebuie să dea mărturie despre învierea lui Cristos, să dea mărturie despre viața cea nouă, să arate unde poate și unde nu poate fi ea întâlnită. Viața noastră creștină trebuie să dea mărturie că adevărata bucurie nu constă în egoism sau în vanitate, deoarece aceste lucruri aparțin omului vechi. În schimb, viața cea nouă constă în caritate, în speranță și în credință. Oricând putem da mărturie despre aceasta, lăsând la o parte greutatea lucrurilor vechi, a lucrurilor materiale, oricât de atrași am fi de ele, uneori de oboseala fizică, dar și de slăbiciunea morală: descurajări, resentimente sau vanități. Toate acestea sunt lucrurile vechi, fără valoare. De aceea, trebuie să dăm mărturie că am găsit ceva care valorează mult mai mult, ceva care ne oferă bucuria și viața adevărată, și anume roadele învierii lui Isus. Dacă vrem să fim pătrunși în permanență de lumina Celui Înviat, trebuie să facem în așa fel încât dialogul și comuniunea să se realizeze în mod concret în noi și prin intermediul nostru, urmând exemplul primei comunități creștine, care era „o singură inimă și un singur suflet” (Fap 4,32). În acest climat pascal putem gusta bucuria de a împărtăși viața, logica și destinul lui Cristos, chiar dacă acest lucru cere curajul unei vieți care, în semnul crucii, devine capabilă să răspândească iubire. Așa cum subliniază rugăciunea zilei, să-i cerem Domnului harul de a vesti puterea lui Cristos cel înviat, pentru ca noi, care am primit chezășia darului său, să-l putem dobândi în toată plinătatea. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 21 aprilie 2020

219

22 aprilie

Miercuri din sãptãmâna a 2-a a Paºtelui Ss. Soter ºi Caius, pp.; Leonida, m.

Fap 5,17-26 Ps 33 In 3,16-21

Iatã, bãrbaþii pe care i-aþi aruncat în închisoare stau în templu ºi învaþã poporul! n Când cel sãrac strigã, Domnul îl ascultã. (sau Aleluia.) n Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu, ca lumea sã fie mântuitã prin el.

M IERCURI

Liturghie proprie, prefaþã pentru Paºti (II, III, IV sau V)

alb II

Dumnezeu nu poate fi cãutat în ceea ce este util sau utilizabil. El este tatã ºi mamã. El este iubire – „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...” – ºi iubirea se exercitã în mod gratuit. El ne-a arãtat iubirea sa trimiþându-l pe Fiul sãu pe pãmânt, nu pentru a condamna, ci pentru a mântui. Dacã noi credem în iubire vom avea viaþã.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 17,50; 21,23 Te voi preamări, Doamne, înaintea popoarelor şi voi vesti numele tău fraţilor mei, aleluia. Rugăciunea zilei Celebrând şi acum, ca în fiecare an, misterul prin care firea omenească, reînnoită întru demnitatea de la început, a primit speranţa învierii, noi implorăm cu umilinţă, Doamne, îndurarea ta, pentru ca ceea ce sărbătorim prin credinţă să cuprindem prin iubire neîncetată. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

viaţă!” 21 Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi învăţau. Venind marele preot şi cei care erau cu el, au convocat Sinedriul şi sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la închisoare ca să-i aducă. 22 Dar când au ajuns, servitorii nu i-au găsit în închisoare. Atunci, întorcându-se, le-au făcut cunoscut, zicând: 23 „Închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând în faţa porţilor, dar, deschizând, n-am găsit pe nimeni înăuntru”. 24 Când au auzit aceste cuvinte, comandantul gărzii templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar fi putut însemna aceasta. 25 Dar a sosit cineva şi le-a dat de veste: „Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi învaţă poporul!” 26 Atunci, comandantul gărzii, împreună cu servitorii, au plecat şi i-au adus, dar nu cu forţa, pentru că se temeau de popor că i-ar fi putut bate cu pietre. Cuvântul Domnului

LECTURA I Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi învaţă poporul! Citire din Faptele Apostolilor 5,17-26 În zilele acelea, ridicându-se marele preot şi toţi cei care erau cu el, adică gruparea saduceilor, s-au umplut de mânie, 18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în închisoarea publică. 19 Dar un înger al Domnului a des- PSALMUL RESPONSORIAL chis porţile închisorii în timpul nopţii şi, Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: cf. 7a) scoţându-i, le-a zis: 20 „Mergeţi, staţi în templu R.: Când cel sărac strigă, şi vestiţi poporului toate aceste cuvinte de Domnul îl ascultă. 220

De la rãsãrit pânã la apus * 22 aprilie 2020

Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, lauda lui va fi fără încetare în gura mea. Să se laude sufletul meu în Domnul! Să audă cei umili şi să se bucure! R.

al lui Dumnezeu. 19 Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine, fie descoperite faptele. 21 Însă oricine face adesă înălţăm numele lui împreună! vărul vine la lumină ca să se vadă că faptele L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns sale sunt făcute în Dumnezeu”. şi m-a eliberat de orice teamă. R. Cuvântul Domnului Priviţi la el şi veţi fi luminaţi şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine! Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R. Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el şi-i scapă din primejdie. Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul, fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16 (Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. (Aleluia) EVANGHELIA Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, ca lumea să fie mântuită prin el. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,16-21 În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. 18 Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic

Rugăciunea credincioşilor Cristos este lumina cea mai mare care ne descoperă iubirea Tatălui faţă de oameni şi ne provoacă la o judecată în adevăr despre activitatea noastră. Să ne adresăm Tatălui, spunând: R.: Din iubire faţă de Cristos, mântuieşte-ne, Doamne! – Pentru ca toţi credincioşii să înţeleagă că Isus este un judecător care luminează cu iubire şi dreptate faptele lor, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care cred că tu eşti un judecător răzbunător să descopere că tu eşti Tată şi că ne-ai iubit aşa de mult, încât l-ai dăruit pe Cristos, Fiul tău, pentru viaţa lumii, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi angajaţii mass-media să fie totdeauna căutători umili şi slujitori ai adevărului, să ne rugăm: R. – Pentru ca acei creştini persecutaţi, victime ale nedreptăţilor şi ale intereselor omeneşti, prin puterea ta, să fie fideli credinţei şi conştiinţei lor, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, cei chemaţi să săvârşim adevărul prin fapte dezinteresate şi transparente, să ne simţim tot mai responsabili de această vocaţie a noastră, să ne rugăm: R. – Pentru ca răposaţii noştri să fie răsplătiţi cu viaţa veşnică pentru adevărul pe care l-au mărturisit în faţa oamenilor, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 22 aprilie 2020

221

Doamne Isuse, care ne chemi să facem în fiecare zi alegerea dintre lumină şi întuneric, dă-ne harul ca faptele noastre să fie săvârşite cu fidelitate faţă de adevărul însuşi care este Dumnezeu. Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

pascal, Cristos, Domnul nostru. El nu încetează a se aduce jertfă pentru noi şi, ca mijlocitor al nostru, ne apără pururi în faţa ta; căci, deşi jertfit o dată, el nu mai moare şi, dat fiind la moarte, rămâne veşnic viu. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puAsupra darurilor terile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi Dumnezeule, care, prin schimbul minunat noi imnul măririi tale, zicând fără încetare. înfăptuit la această jertfă, ne faci părtaşi de firea ta dumnezeiască, dă-ne, te rugăm, harul Ant. la Împărtăşanie: să fim credincioşi prin trăirea noastră adevăCf. In 15,16.19 rului tău, pe care ni l-ai făcut cunoscut. Prin Eu v-am ales pe voi din lume şi v-am constiCristos, Domnul nostru. tuit ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, aleluia. Prefaţa Prefaţa a III-a pentru Paşti După Împărtăşanie Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi Te rugăm, Doamne, îndură-te şi fii alături de mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri poporul tău, pe care l-ai îndestulat cu tainele pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cereşti, dă-i harul, ca, lepădând omul cel vechi, cuvine să te lăudăm în chip deosebit în acest să ajungă la înnoirea vieţii. Prin Cristos, timp preasfânt, în care a fost jertfit mielul Domnul nostru.

222

De la rãsãrit pânã la apus * 22 aprilie 2020

M editeazã Nicodim credea că a înțeles cine este Isus. În realitate, nu este suficient să știi că Isus vine de la Dumnezeu. Pentru a crede este necesară „renașterea”, întrucât mântuirea este un mare dar. Alegerea lui Dumnezeu în favoarea omenirii este o opțiune de iubire efectivă. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul-născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16). Dumnezeu s-a oferit în mod liber să pătimească, nu pentru a judeca lumea, ci pentru a o mântui. Poate că ne-ar fi convenit mai mult un Dumnezeu judecător sever, însă Dumnezeu este milostivire care oferă iertarea, este umilință care se înjosește. Iar acest Dumnezeu nu este deloc pe placul nostru, fiindcă Cel Atotputernic ar trebui să arate cine este el. Dumnezeu răstoarnă toate schemele noastre și merge dincolo de ele, deoarece ne iubește nespus. Așadar, „înălțarea” Fiului Omului, menționată în Evanghelia după sfântul Ioan, își găsește explicația în „dăruirea” Fiului unul-născut de către Tatăl. Drept consecință a alegerii de iubire a lui Dumnezeu față de oameni, dăruirea lui Cristos nu are scopuri secundare.

G ândul

zilei

„Oricine face adevărul vine la lumină”. (In 3,21) Isus a spus că cine săvârşeşte răul nu caută lumina din teama de a nu fi acuzat. Mă aşteptam să continue astfel: „Cine săvârşeşte binele” nu se teme de lumină. Nu, nu spune: „Cine săvârşeşte binele”, ci: „Oricine face adevărul”. Săvârşirea binelui poate fi greşit interpretată. Acela care face adevărul este cel care, prin faptele sale, face cunoscută iubirea Tatălui!

Tatăl vrea mântuirea lumii prin intermediul Fiului său. Toți cei care l-au considerat sau îl consideră pe Dumnezeu angajat, înainte de toate, să judece în mod negativ viața oamenilor găsesc în acest text o dezmințire incontestabilă. Raportul lui Dumnezeu Tatăl cu omenirea implică în mod constant și veșnic binele tuturor. Această realitate există atunci când relația dintre om și Dumnezeu este efectivă, adică atunci când încrederea pe care Dumnezeu a investit-o în oameni este răsplătită în mod concret. Cel care trăiește conform unei logici lipsite de orice raport cu iubirea manifestată de Dumnezeu până la moartea pe cruce experimentează o viață inumană. Orice confruntare cu lumina adevărului, deci cu iubirea lui Dumnezeu în Isus, este evitată cu grijă de cel care acționează în acest întuneric. Aceasta înseamnă că fiecare persoană este responsabilă de lumina pe care o răspândește sau nu în jurul ei, în raport cu opțiunile de iubire pe care le realizează sau le refuză. De la propriul context familial la cel profesional și până la relațiile sociale mai ample, fiecare dintre noi poate să realizeze o țesătură de legături mai mult sau mai puțin fericite, în funcție de capacitatea de a iubi pe care o pune în practică. Trebuie să ne lăsăm învăluiți de darul infinit al iubirii lui Dumnezeu. Ne revine nouă misiunea să alegem dacă îl primim sau îl refuzăm. Zi de zi alegem dacă să trăim în întuneric sau în lumină. Isus este convins că acela care săvârșește răul închide ochii în fața luminii și vrea să-l justifice. Pentru a vedea adevărul care angajează viața nu este suficientă inteligența, ci este nevoie de o inimă liberă și curată. De aceea, „a face adevărul” după stilul lui Isus nu presupune, pur și simplu, un ansamblu de idei care trebuie învățate, ci un plan de viață care trebuie construit și trăit. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 22 aprilie 2020

223

23 aprilie J OI

Joi din sãptãmâna a 2-a a Paºtelui Ss. Gheorghe, m. *; Adalbert, ep. m. * Liturghie proprie, prefaþã pentru Paºti (II, III, IV sau V) Martori ai acestor lucruri suntem noi ºi Duhul Sfânt. n Când cel sãrac strigã Domnul îl ascultã. (sau Aleluia.) n Tatãl îl iubeºte pe Fiul ºi pe toate le-a dat în mâna lui.

Fap 5,27-33 Ps 33 In 3,31-36

alb (roºu) II, LN

Prin originea sa divinã, Cristos este Revelatorul. El „stã deasupra tuturor”, „vine din cer” ºi are permanent plinãtatea Duhului. Tatãl îl iubeºte pe Fiul în aºa fel încât dã viaþã veºnicã celor care cred în el. Pentru om lucrul cel mai important este adeziunea de credinþã. Credinþa este deja transmitere de viaþã, o „naºtere din nou”.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 67,8-9.20 Dumnezeule, când ieşeai înaintea poporului tău, croindu-i cale şi locuind în mijlocul lui, pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit, aleluia.

răspunzând, au zis: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. 30 Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn. 31 Pe el Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept conducător şi mântuitor ca să acorde Israelului convertirea şi iertarea păcatelor. 32 Martori ai acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dăruit celor care ascultă de el”. 33 Auzind acestea, s-au înfuriat şi voiau să-i ucidă. Cuvântul Domnului

Rugăciunea zilei Dumnezeule, care, pentru mântuirea lumii, ai orânduit sacrificiul pascal, ascultă cu îndurare rugăciunile poporului tău, pentru ca, mijlocind pentru noi, Cristos, Preotul nostru preaînalt, să ne reconcilieze prin ceea ce este asemenea cu noi, iar prin ceea ce este de o fiinţă cu tine, PSALMUL RESPONSORIAL să ne ierte. Prin Domnul nostru Isus Cristos. Ps 33(34),2 şi 9.17-18.19-20 (R.: 7a) R.: Când cel sărac strigă Domnul îl ascultă. LECTURA I 2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, Martori ai acestor lucruri suntem noi şi lauda lui va fi fără încetare în gura mea. Duhul Sfânt. 9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul, Citire din Faptele Apostolilor 5,27-33 fericit omul care îşi caută în el refugiu! R. În zilele acelea, aducându-i slujitorii pe apostoli, i-au pus în faţa Sinedriului şi marele preot i-a întrebat, zicând: 28 „Oare nu v-am poruncit 17 Faţa Domnului este împotriva celor ce fac cu stricteţe să nu învăţaţi în numele acesta? răul Şi iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăpentru a şterge amintirea lor de pe pământ. 18 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude ţătura voastră şi vreţi să cadă asupra noastră 29 şi-i scapă din strâmtorarea lor. R. sângele acestui om”. Atunci Petru şi apostolii, 224

De la rãsãrit pânã la apus * 23 aprilie 2020

Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi-i mântuieşte pe cei cu inima mâhnită. Multe rele se abat peste cel drept, dar Domnul îl eliberează din toate. R.

EVANGHELIA Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi pe toate le-a dat în mâna lui. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,31-36 În acel timp, Isus a răspuns şi i-a zis lui Nicodim: „Cel care vine de sus este deasupra tuturor. Cine este de pe pământ aparţine pământului şi vorbeşte despre cele pământeşti. Cel care vine din ceruri este deasupra tuturor, 32 el dă mărturie despre ce a văzut şi auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia lui. 33 Cine primeşte mărturia lui confirmă că Dumnezeu este vrednic de crezare. 34 Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu spune cuvintele lui Dumnezeu, pentru că el nu dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna lui. 36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui”. Cuvântul Domnului

– Pentru ca toţi cei care cred în Cristos să dea o adevărată mărturie despre iubirea Tatălui faţă de Fiul şi despre darul Duhului său, să ne rugăm: R. R.: Dumnezeul iubirii, întăreşte credinţa noastră! – Pentru ca lumina Duhului să deschidă inima acelora care caută adevărul spre a-l cunoaşte pe singurul revelator al lui Dumnezeu, Fiul întrupat, Isus Cristos, să ne rugăm: R. – Pentru ca responsabilitatea civilă încredinţată guvernanţilor să fie axată pe progresul societăţii şi pe respectul faţă de persoana umană, să ne rugăm: R. – Pentru ca generaţiile tinere, ispitite de indiferenţă religioasă sau apostazie, să se îndrepte spre acela pe care l-a trimis Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca întreaga noastră comunitate să traducă în fapte credinţa sa şi, frângând pâinea euharistică, să înveţe să împartă şi pâinea pământească cu cei care sunt în lipsuri şi durere, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, cei de faţă, să ne alimentăm în fiecare zi credinţa în Cristos, ca raport de iubire faţă de Tatăl şi ca primire a Duhului fără măsură, să ne rugăm: R. Dumnezeule preamilostiv, care ne-ai făcut părtaşi ai mărturiei divine date nouă de Fiul tău, dă-ne harul ca pe zi ce trece credinţa să fie tot mai rodnică pentru viaţa noastră. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Rugăciunea credincioşilor Iubirea Tatălui care i-a dat totul Fiului pentru a-l face martor al cuvântului său ne este comunicată deja prin profesiunea credinţei pascale. De aceea, să ne rugăm cu încredere: R.: Dumnezeul iubirii, întăreşte credinţa noastră!

Asupra darurilor Să se înalţe la tine, Doamne, rugăciunile noastre, împreună cu darurile pe care ţi le oferim; în bunătatea ta, curăţă-ne de păcate, pentru ca, astfel, să ne facem tot mai vrednici de tainele iubirii tale părinteşti. Prin Cristos, Domnul nostru.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29 (Aleluia) „Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)

De la rãsãrit pânã la apus * 23 aprilie 2020

225

Prefaţa Prefaţa a IV-a pentru Paşti Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine să te lăudăm în chip deosebit în acest timp preasfânt, în care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul nostru. Căci, vindecând rănile vechi ale păcatului, el reînnoieşte Universul şi nouă ne redă plinătatea vieţii adevărate. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare.

226

Ant. la Împărtăşanie: Mt 28,20 Domnul spune: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”, aleluia. După Împărtăşanie Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care, prin învierea lui Cristos, ne reînnoieşti pentru viaţa veşnică, te rugăm, înmulţeşte în noi roadele tainei pascale şi revarsă în inimile noastre puterea hranei aducătoare de mântuire. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 23 aprilie 2020

M editeazã În Evanghelia după sfântul Ioan, Nicodim este figura ucenicului care încearcă să înțeleagă, care pune întrebări, care vrea să vadă relația dintre ceea ce știe deja și ceea ce îi apare ca un „semn” care pare să vină din afară, de la Dumnezeu. Întrebările sale sunt sincere, cel puțin la început, apoi se închide în schemele sale. Același lucru ni se poate întâmpla și nouă; încercăm să înțelegem, însă pentru a ne confirma ceea ce avem deja în minte. Apoi, dacă faptul iese din schemele noastre, atunci ne răzvrătim, ne retragem și ajungem să avem îndoieli. Nicodim nu a avut răbdarea de a merge mai departe, de a se lăsa instruit de Isus, de a se elibera de preconcepții. Și noi trebuie să ne lăsăm tulburați de „semnele” care există în jurul nostru, pentru a pune întrebări sincere, pentru a încerca să înțelegem, pentru a dialoga și a ne lăsa interpelați, pentru „a face adevărul” și a veni la lumina adevărului. În acest caz, adevărul este și o alegere personală, o relație interpersonală: primirea iubirii lui Dumnezeu Tatăl, dezvăluită în gesturile Fiului său, în iubirea sa, în dăruirea vieții sale. Cred că este necesar să ne întoarcem mereu la

G ândul

zilei

„Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept conducător şi mântuitor”. (Fap 5,31) A vorbi despre Isus este mereu un dar pentru cine vorbeşte şi pentru cine ascultă. Cine vorbeşte despre el primeşte harul din faptul că se gândeşte la el, iar cine ascultă este înălţat ca să se bucure de tainele lui Dumnezeu. A spune că Isus este la dreapta Tatălui înseamnă a spune că el exercită întreaga putere a iubirii depline şi dătătoare de viaţă. A spune acest lucru înseamnă deja a-l experimenta!

această icoană a Răstignitului, la cuvântul său de adevăr, la Duhul său dat fără măsură pentru vindecarea și renașterea noastră. Trebuie să punem mereu în practică cuvântul lui Isus, pentru ca el să devină adevărul nostru și, săvârșind adevărul în fapte, viața noastră să devină tot mai strălucitoare. Pentru a-l înțelege mai bine, textul Evangheliei de astăzi trebuie citit în lumina celor spuse de Ioan Botezătorul cu privire la Isus: „El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” (In 3,30). Isus vine de sus, este mai presus de toți, în timp ce Ioan, asemenea nouă, este de pe pământ. Originea divină a lui Isus evidențiază că numai el ne poate dezvălui realitățile cerești. Și ce anume ne dezvăluie Isus? Desigur, el ne descoperă viața dumnezeiască. Isus poate să facă aceasta, deoarece trăiește în raport continuu de iubire cu Dumnezeu Tatăl și, de aceea, poate să ne dezvăluie și să ne transmită viața deplină. Isus este acela care poate să ne transmită cuvintele Tatălui și să ni-l dăruiască pe Duhul Sfânt. Cuvintele lui ne deschid spre misterul lui Dumnezeu Tatăl și spre Duhul adevărului. Prin intermediul credinței, Isus ne face să interiorizăm cuvintele, gesturile și viața sa. El poate să-l dăruiască pe Duhul Sfânt, deoarece „Tatăl îl iubește pe Fiul și toate le-a dat în mâna lui” (In 3,35). Pentru a avea viața veșnică, condiția absolută este aceea de a crede în Isus. A alege în sens contrar comportă pierderea vieții. Credința noastră este o plinătate de lumină și de cunoaștere, pentru că este comunicarea luminii lui Dumnezeu în Cristos cel înviat. Același lucru este valabil pentru celelalte virtuți teologale, care ne-au fost date în Isus cel înviat în toată plinătatea lor. Așadar, efortul nostru principal să fie acela de a conștientiza acest dar imens primit de la Dumnezeu. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 23 aprilie 2020

227

24 aprilie

Vineri din sãptãmâna a 2-a a Paºtelui Ss. Fidel din Sigmaringen, pr. m. *; Maria a lui Cleofa ºi Salomea; Egbert, cãlug.

Fap 5,34-42 Ps 26 In 6,1-15

Liturghie proprie, prefaþã pentru Paºti (II, III, IV sau V)

V INERI

Au plecat din faþa Sinedriului bucuroºi, pentru cã au fost învredniciþi sã îndure batjocurã pentru numele lui. n Un lucru cer de la Domnul: sã locuiesc în casa lui. (sau Aleluia.) n Le-a dat celor aºezaþi cât a voit fiecare.

alb (roºu) II

Timp de mai multe zile vom citi capitolul al VI-lea din Ioan, care îl prezintã pe Isus ca pâine a vieþii. În aceastã privinþã în Exod se relateazã despre manã, despre lipsa de pâine în pustiu care a fost motiv de ispitire... ºi despre Paºti, cea mai mare sãrbãtoare. Acum, ajutat de sãrãcia unui copil care avea puþine pâini de orz, însuºi Isus împarte tuturor pâine. ªi face chiar mai mult: se face pâine. Euharistia este marele cadou de Paºte.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ap 5,9-10 Ne-ai răscumpărat, Doamne, prin sângele tău, din toate triburile, limbile, popoarele şi naţiunile, şi ne-ai făcut pentru Dumnezeul nostru o împărăţie şi preoţi, aleluia. Rugăciunea zilei Dumnezeule, speranţa şi lumina sufletelor curate, fă, te rugăm, ca inimile noastre să înalţe rugăciuni vrednice de tine şi să te laude neîncetat. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Au plecat din faţa Sinedriului bucuroşi, pentru că au fost învredniciţi să îndure batjocură pentru numele lui. Citire din Faptele Apostolilor 5,34-42 În zilele acelea, s-a ridicat un fariseu din Sinedriu, al cărui nume era Gamaliel, învăţător al Legii, stimat de tot poporul, şi a cerut ca oamenii aceştia să fie duşi afară pentru puţin timp 35 şi le-a spus: „Bărbaţi israeliţi, aveţi grijă la ce aveţi de gând să faceţi cu oamenii 228

aceştia! 36 Nu de mult s-a ridicat Teudas spunând că el este cineva, iar numărul bărbaţilor care i s-au alăturat a fost cam de patru sute; el a fost ucis şi toţi care îl urmaseră au fost împrăştiaţi şi n-a rămas nimic din ei. 37 După el s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensământului, şi a atras poporul după el. A murit el, şi toţi cei care l-au urmat au fost risipiţi. 38 Aşadar, vă spun: staţi deoparte de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci, dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea nimici; nu cumva să vă găsiţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!” Iar ei s-au lăsat convinşi de el. 40 Totuşi, chemându-i pe apostoli, după ce i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Iar ei au plecat din faţa Sinedriului bucuroşi pentru că au fost învredniciţi să îndure batjocură pentru numele lui Isus. 42 Şi în fiecare zi, în templu şi prin case, nu încetau să înveţe şi să-l vestească pe Cristos Isus. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 24 aprilie 2020

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 26(27),1.4.13-14 (R.: cf. 4ab) R.: Un lucru cer de la Domnul: să locuiesc în casa lui. 1 Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa? R. 4

Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să vizitez sanctuarul său. R.

Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii. Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare, întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?” 6 Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă. 7 Filip i-a răspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puţin”. 8 Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: 9 „Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?” 10 Isus a zis: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!” În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. 11 Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit fiecare. 12 Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!” 13 Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz. 14 Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: „Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!” 15 Aşadar, cunoscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur. Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b (Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia) Rugăciunea credincioşilor Domnul Isus se descoperă în contextul pascal drept cel care oferă poporului său, peregrin EVANGHELIA prin pustiu, ospăţul pentru viaţa cea veşnică. Le-a dat celor aşezaţi cât a voit fiecare. Să cerem de la Dumnezeu să ne sature cu Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,1-15 trupul şi sângele Fiului său, spunându-i: În acel timp, Isus a trecut pe malul celălalt al R.: Dăruieşte-ne, Doamne, pâinea ta! Mării Galileii sau a Tiberiadei. 2 Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care – Pentru ca la banchetul euharistic slujitorii le făcuse cu bolnavii. 3 Isus s-a urcat pe munte Bisericii să fie împărţitori fideli ai hranei divine şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. pentru credincioşi, să ne rugăm: R. 4 Iar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. – Pentru ca toţi cei care primesc sfânta Euha5 Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime ristie să înainteze cu puterea acestei pâini spre mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: „De viaţa veşnică, să ne rugăm: R. De la rãsãrit pânã la apus * 24 aprilie 2020

229

– Pentru ca totdeauna credinţa în Dumnezeu să-i susţină pe aceia care sunt angajaţi în voluntariat chiar şi atunci când lipseşte recunoştinţa omenească, să ne rugăm: R. R.: Dăruieşte-ne, Doamne, pâinea ta! – Pentru ca popoarele chinuite de foame şi sete să fie ajutate de atenţia şi solidaritatea celorlalte popoare pentru a-şi rezolva gravele probleme ale subzistenţei, să ne rugăm: R. – Pentru ca persoanele muribunde să aibă harul de a primi euharistia ca viatic înainte de trecerea lor din această viaţă la Tatăl, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi cei prezenţi aici să reînnoim spiritul şi stilul celebrărilor noastre euharistice, pentru a face din ele un aliment mai fecund de viaţă spirituală şi de iubire fraternă, să ne rugăm: R. Părinte preamilostiv, care ai voit să ne însoţeşti pe drumul acestei vieţi, prin hrana divină pe care Fiul tău ne-a lăsat-o ca memorial al Paştelui său, fă-ne ucenici fideli ai cuvântului său plin de adevăr. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Prefaţa Prefaţa a V-a pentru Paşti Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine să te lăudăm în chip deosebit în acest timp preasfânt, în care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul nostru. El, supunându-se morţii de bunăvoie, a dus la desăvârşire sacrificiile legii vechi prin moartea sa pe cruce şi, oferindu-se pe sine însuşi pentru mântuirea noastră, el singur rămâne pururi preot, altar şi miel de jertfă. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare.

După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ocroteşte-i neîncetat cu iubire pe aceia pe care i-ai mântuit; pătimirea Fiului tău ne-a adus răscumpărarea, învierea lui să fie pururi bucuria noastră. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

230

Ant. la Împărtăşanie: Rom 4,25 Domnul nostru Isus Cristos a fost dat la moarte pentru fărădelegile noastre, dar a înviat pentru ca noi să fim justificaţi, aleluia.

De la rãsãrit pânã la apus * 24 aprilie 2020

M editeazã Evanghelia de astăzi e marcată de o atmosferă de bucurie; scena cu mulțimea care a mâncat pe săturate este una festivă și plină de voioșie. Ca și în cazul celorlalte minuni săvârșite de Isus, gestul înmulțirii celor cinci pâini și a celor doi pești pornește de la dorința profundă a lui Isus de face binele și, în același timp, de a prefigura gesturi și mai mari. În cazul de față, Isus vrea să-i pregătească pe ascultătorii săi în a-l accepta ca pâine a vieții. Și, într-adevăr, Cristos a venit în lume, și-a asumat firea omenească, a murit pe lemnul crucii, a înviat și s-a înălțat la ceruri, dar a rămas cu noi până la sfârșitul veacurilor în sacramentul Euharistiei. Imaginea din evanghelie cu mulțimea care și-a potolit foamea ne invită în mod spontan să ne îndreptăm atenția spre situația dramatică a foametei ce există în lume. E bine de știut că două treimi din populația Globului suferă la ora actuală din cauza lipsei de hrană. Trăim, de asemenea, într-o lume în care și deșeurile sunt la ele acasă. Ne desfășurăm viața de fiecare zi într-o societate guvernată, printre altele, de principiul referitor la unica folosință. Adesea, cei mai mulți oameni își

G ândul

zilei

„Chemându-i pe apostoli, i-au bătut”. (Fap 5,40) Aşa cum Isus a fost biciuit fără motiv – de fapt, Pilat îl declarase fără vină –, tot la fel şi ucenicii. Sinedriul nu le recunoaşte vreo vină, dar cu toate acestea pune să fie biciuiţi. Ei nu se plâng, ba chiar pleacă de acolo cu bucurie: suferiseră pentru numele lui Isus!

folosesc bunurile chiar și numai o sigură dată, pentru ca apoi să-și schimbe ideile și gusturile avute inițial. În acest sens, putem aminti de un studiu efectuat în Statele Unite de către Ministerul Agriculturii, care a oferit o serie de rezultate de-a dreptul impresionante. Astfel, dintr-un total de 161 de milioane de tone de produse alimentare, nu mai puțin de 40 de milioane de tone, deci aproape un sfert din întreaga cantitate, sfârșește la coșul de gunoi. Ei bine, dacă din această cantitate s-ar recupera, să spunem, aproximativ 2 milioane de tone, am avea o cantitate suficientă pentru a hrăni timp de un an nu mai puțin de 4 milioane de persoane. În altă ordine de idei, sub impulsul unor accentuate campanii de publicitate, sloganul „Consumați, nu economisiți!” a devenit astăzi cuvântul de ordine în economie. Însă, fără îndoială, nu ajunge doar să economisim. Tocmai de aceea, economiile făcute ar trebui să le permită celor din țările bogate să fie mai generoși în a ajuta țările sărace, altfel nu putem vorbi decât de avariție, și nu de economii. Prezentându-ne minunea înmulțirii pâinilor, evanghelia de astăzi lansează, așadar, și invitația la sobrietate, înțeleasă ca stil de viață care știe să facă distincție între necesitățile reale și cele impuse; un stil de viață organizat la nivel colectiv cu scopul de a le asigura tuturor cele necesare pentru viață, cu un minim consum de energie; un stil de viață ce acordă importanța cuvenită exigențelor de ordin material, fără însă a omite exigențele spirituale, afective, intelectuale și sociale ale persoanei umane. Să-i cerem Domnului harul de a prețui sobrietatea ca stil de viață și, totodată, să-i mulțumim că ni l-a dăruit pe Fiul său, care s-a făcut pentru noi hrană dătătoare de viață veșnică prin moartea și învierea sa. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 24 aprilie 2020

231

25 aprilie

S ÂMBÃTÃ

Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a a Paºtelui SF. MARCU, ev. Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru apostoli II Vã salutã Marcu, fiul meu. n Îndurãrile tale, Doamne, în veci le voi cânta. (sau Aleluia.) n Predicaþi evanghelia la toatã fãptura!

1Pt 5,5b-14 Ps 88 Mc 16,15-20

roºu P

Evanghelistul Marcu, prin stilul sãu concis, rezumã în puþine cuvinte „kerigma”, adicã anunþul mesajului de mântuire. E ºi stilul apostolului Petru, pescarul devenit „pescar de oameni”: transparent, umil, generos ºi curajos. Sfântul Marcu a fost un urmaº entuziast al lui Isus. O demonstreazã în Evanghelia sa. ªtie bine cã lucrul cel mai important nu este ceea ce Isus spune, dar ceea ce Isus face: persoana sa din care trebuie sã ne inspirãm pentru a-i continua misiunea. În misiunea de a-l urma pe Isus, creºtinul nu acceptã orice cruce, ci doar pe aceea a lui Isus, care este crucea de a trãi în favoarea împãrãþiei.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Mc 16,15 Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura, spune Domnul. Rugăciunea zilei Dumnezeule, care l-ai învrednicit pe sfântul evanghelist Marcu cu misiunea de a propovădui vestea cea bună, dă-ne, te rugăm, harul să-i primim cu folos învăţătura, şi astfel, să mergem cu fidelitate pe urmele lui Cristos. El, care, fiind Dumnezeu. LECTURA I Vă salută Marcu, fiul meu. Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 5,5b-14 Preaiubiţilor, îmbrăcaţi-vă toţi în umilinţă unii faţă de alţii, pentru că: „Dumnezeu se împotriveşte celor mândri, însă celor smeriţi le dă har!” 6 Aşadar, umiliţi-vă sub mâna puternică 232

a lui Dumnezeu, pentru ca el să vă înalţe la timpul potrivit! 7 Încredinţaţi-i lui toată îngrijorarea voastră, căci el se îngrijeşte de voi! 8 Fiţi cumpătaţi, vegheaţi! Duşmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dă târcoale căutând pe cine să înghită. 9 Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri răspândiţi în lume îndură aceleaşi suferinţe! 10 Iar Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria sa veşnică în Cristos Isus, după ce veţi fi suferit puţin, el însuşi vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere, vă va face neclintiţi. 11 Lui să-i fie puterea în veci! Amin! 12 V-am scris pe scurt prin Silvan, pe care îl consider un frate credincios, ca să vă îndemn şi să dau mărturie că acesta este adevăratul har al lui Dumnezeu; să rămâneţi în el! 13 Vă salută comunitatea din Babilon, aleasă ca şi voi, şi Marcu, fiul meu. 14 Salutaţi-vă unii pe alţii cu sărutul dragostei! Pace vouă tuturor care sunteţi în Cristos! Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 25 aprilie 2020

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 88(89),2-3.6-7.16-17 (R.: cf. 2a) R.: Îndurările tale, Doamne, în veci le voi cânta. 2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta, cu gura mea voi face cunoscută din generaţie în generaţie fidelitatea ta. 3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna; ai stabilit în ceruri fidelitatea ta”. R. 6

lua şerpi în mână şi, dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va dăuna. Îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi şi ei se vor vindeca”. 19 După ce le-a vorbit, Domnul Isus s-a înălţat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, 20 iar ei, plecând, au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei şi le întărea cuvântul prin semnele care-i însoţeau. Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioşilor Cerurile laudă minunile tale, Doamne, În sfântul Marcu, Biserica îl salută pe evanşi fidelitatea ta, în adunarea sfinţilor. ghelistul care a adunat direct învăţătura lui Căci cine este egal, pe nori, cu Domnul, Petru. Să-l rugăm pe Dumnezeu Tatăl pentru cine este asemenea cu Domnul exigenţele misionare şi apostolice ale Biîntre fiii zeilor? R. sericii, spunând:

R.: Doamne, sfinţeşte-l pe poporul tău! Fericit este poporul care ştie să te aclame, – Pentru ca Biserica să simtă urgenţa de a care umblă în lumina feţei tale, Doamne! 17 merge să-l facă cunoscut întregii lumi pe Ei se bucură neîncetat de numele tău Isus, Fiul lui Dumnezeu, descoperit de Tatăl, şi se mândresc cu dreptatea ta! R. să ne rugăm: R. ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE – Pentru ca misionarii să aibă aceeaşi exac1Cor 1,23a.24b titate şi eficacitate ca Marcu în proclamarea (Aleluia) Noi îl predicăm evangheliei, să ne rugăm: R. pe Cristos cel răstignit, – Pentru ca Biserica din Egipt, întemeiată de puterea lui Dumnezeu sfântul Marcu, să fie ferment evanghelic în şi înţelepciunea lui Dumnezeu. regiunile islamice, să ne rugăm: R. (Aleluia) – Pentru ca educatorii să-i conducă pe cei EVANGHELIA neştiutori la cunoaşterea învăţăturii creştine, Predicaţi evanghelia la toată făptura! să ne rugăm: R. Citire din Evanghelia Domnului nostru – Pentru ca misionarii din dieceza noastră să Isus Cristos după sfântul Marcu 16,15-20 aibă o iubire adevărată faţă de cuvântul pe În acel timp, Isus le-a spus celor unsprezece: care doresc să-l răspândească prin contribuţia „Mergând în toată lumea, predicaţi evanlor în lume, să ne rugăm: R. ghelia la toată făptura! 16 Cine va crede şi va fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede – Pentru ca întreaga noastră comunitate să va fi condamnat. 17 Acestea sunt semnele care simtă responsabilităţile grave de a evangheîi vor însoţi pe cei care cred: în numele meu liza, prin cuvânt şi mărturie, propriul ambient, vor scoate diavoli, vor vorbi limbi noi, 18 vor să ne rugăm: R. 16

De la rãsãrit pânã la apus * 25 aprilie 2020

233

Ascultă, Părinte, rugăciunile pe care ţi le adresăm în sărbătoarea sfântului Marcu. Ascultă-le conform voinţei tale şi fă-ne martori ai lui Cristos, Mesia şi Mântuitorul, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

Biserica Fiului tău pe sfinţii apostoli, pentru ca ea să fie în lume semnul vizibil al sfinţeniei tale şi să ducă la toate popoarele evanghelia împărăţiei tale. Preamărind acest mister al mântuirii, ne unim cu îngerii şi cu toţi sfinţii şi înălţăm într-un singur glas imnul de laudă.

Asupra darurilor Cinstind gloria sfântului Marcu, îţi aducem, Doamne, jertfa de laudă şi te rugăm cu umi- Ant. la Împărtăşanie: linţă, ca Biserica ta să stăruie necontenit în Mt 28,20 misiunea ei de a vesti evanghelia. Prin Cristos, Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, Domnul nostru. până la sfârşitul lumii, spune Domnul, aleluia. Prefaţa Prefaţa a II-a pentru sfinţii apostoli După Împărtăşanie Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi Te rugăm, Dumnezeule atotputernic, ca taina mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri sfântă pe care am primit-o la altarul tău să ne pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfinţească şi să ne întărească în credinţa sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin evangheliei pe care a propovăduit-o sfântul Domnul nostru Isus Cristos. Căci tu ai întemeiat Marcu. Prin Cristos, Domnul nostru.

234

De la rãsãrit pânã la apus * 25 aprilie 2020

M editeazã Sfântul Marcu este cunoscut ca „evanghelistul credinţei”; în evanghelia pe care a scris-o, el insistă asupra credinţei în timpul „întunericului”, adică acea realitate nefavorabilă credinţei. Preocuparea sfântului Marcu este aceea de a-l prezenta pe Isus cel răstignit, pe acela care se îndreaptă spre înviere urmând drumul crucii. Punctul central al Evangheliei după sfântul Marcu este actul de credinţă al centurionului roman; în Isus care moare pe cruce, acesta îl recunoaşte pe Fiul lui Dumnezeu. Evanghelistul Marcu a înţeles realitatea drumului dureros al lui Isus şi îl prezintă în lumina credinţei, definitiv întărită de faptul învierii. Evanghelia pe care a scris-o ne ajută să trăim credinţa în relaţie cu realitatea suferinţei. Credinţa este aceea care ne deschide în faţa puterii lui Dumnezeu; prin ea suntem eliberaţi în interior. Este ca şi cum Dumnezeu ar deschide un zăvor în fiinţa noastră, ca şi cum ar deschide larg o poartă, prin care să ne inunde asemenea unui torent şi să ne atragă la iubirea şi atotputernicia sa, care ne face să trăim din nou, în mod asemănător, ceea ce s-a întâmplat în dimineaţa Paştelui.

G ândul

zilei

„Pace vouă tuturor care sunteţi în Cristos!” (1Pt 5,14) Atunci când Petru scria comunităţilor pe care le evanghelizase în Galaţia, Marcu era cu el la Roma şi îl consola. Petru îi spunea, de fapt, „fiul meu”. Astăzi celebrăm sărbătoarea lui: el ne-a oferit evanghelia, scrisă pentru a ne ajuta să-l recunoaştem pe Isus ca „Fiu al lui Dumnezeu”. În această credinţă vrem să rămânem statornici, şi astfel vom avea parte de pace şi mântuire.

Credinţa este asemenea unui eveniment surprinzător care pune stăpânire nu doar pe inteligenţa noastră, ci pe întreaga fiinţă. O asemenea experienţă ne face mici faţă de noi înşine, faţă de alţii şi faţă de Dumnezeu. Cu toate acestea, niciodată nu suntem copleşiţi; dimpotrivă, suntem eliberaţi prin lucrarea acestei încrederi nelimitate în Dumnezeu, care are puterea să facă mai mult decât putem gândi sau cere în rugăciune. În plus, suntem mereu disponibili pentru minunile pe care Isus va continua să le facă prin intermediul credinţei noastre. Fără îndoială, Dumnezeu acţionează mereu în Biserică şi în lume, chiar şi astăzi. Însă doar credinţa noastră poate să descopere aceste minuni nesfârşite şi să ajungă să trăiască mereu înconjurată de minuni. Pentru a percepe lucrarea lui Dumnezeu, nu există alte mijloace în afara credinţei. Noi, creştinii, suntem chemaţi să facem vizibile minunile lui Dumnezeu în Biserica de astăzi. Fiecare dintre noi trebuie să permită ca fidelitatea şi puterea lui Dumnezeu să se realizeze în viaţa proprie. De altfel, însăşi credinţa noastră constituie prima minune a lui Dumnezeu, aşa cum centurionul roman era el însuşi o minune a lui Dumnezeu, cu mult înainte ca slujitorul lui să fie vindecat. Atunci când Dumnezeu ne face să înţelegem că urmează să aibă loc minuni în noi şi în jurul nostru, este semnul că începem să credem puţin câte puţin. De fapt, Dumnezeu nu săvârşeşte minuni doar ca să apară credinţa, ci pentru faptul că unii oameni cred şi sunt deschişi în faţa atotputerniciei sale. Prin mijlocirea sfântului evanghelist Marcu, să-i cerem lui Dumnezeu tăria credinţei, care rămâne puternic înrădăcinată în certitudinea că el se îngrijeşte de noi şi că Dumnezeu, care ne-a chemat în Fiul său, Isus Cristos, la slava cea veşnică, ne va înălţa „la timpul potrivit”. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 25 aprilie 2020

235

26 aprilie

D UMINICÃ

† DUMINICA a 3-a a Paºtelui Sf. Anaclet, pp. Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã pentru Paºti (II, III, IV sau V)

Fap 2,14.22-33 Ps 16 1Pt 1,17-21 Lc 24,13-35

Nu era posibil sã fie þinut sub puterea morþii. n Tu îmi vei face cunoscutã, Doamne, cãrarea vieþii. (sau Aleluia.) n Aþi fost rãscumpãraþi cu sângele preþios al lui Cristos, mielul fãrã cusur ºi neprihãnit. n L-au recunoscut la frângerea pâinii.

alb

III

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 65,1-2 Înălțați-i lui Dumnezeu cântări de bucurie pe tot pământul, cântați mărire numelui său, măriți slava lui prin laudele voastre, aleluia! Rugăciunea zilei Să tresalte pururi de bucurie poporul tău, Dumnezeule, căci i-ai reînnoit tinerețea sufletească. Dăruiește-le credincioșilor tăi, care se veselesc acum pentru că le-ai redat demnitatea de fii, harul, să aștepte recunoscători, cu speranță neclintită, ziua învierii lor. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Nu era posibil să fie ținut sub puterea morții. Citire din Faptele Apostolilor 2,14.22-33 În ziua de Rusalii, Petru, stând în picioare, împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a vorbit: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscută aceasta și fiți atenți la cuvintele mele! 22 Pe Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni și semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, 23 pe acesta, care a fost dat după planul stabilit și preștiința lui Dumnezeu și pe care voi l-ați răstignit și ucis prin mâinile celor fărădelege, 24 pe acesta, Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile 236

morții, deoarece nu era posibil să fie ținut sub puterea ei. 25 Căci David spune cu privire la el: «Îl vedeam mereu în fața mea pe Domnul, căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin. 26 De aceea s-a bucurat inima mea și limba mea a tresăltat de veselie; ba, mai mult, și trupul meu se va odihni în speranță, 27 pentru că nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților și nici nu vei permite ca sfântul tău să vadă putrezirea. 28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieții, mă vei umple de bucurie cu prezența ta». Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL (16),1-2a și 5.7-8.9-10.11 (R.: 11a) R.: Tu îmi vei face cunoscută, Doamne, cărarea vieții. 1 Păzește-mă, Dumnezeule, pentru că îmi caut refugiu în tine. 2a I-am spus Domnului: „Tu ești Dumnezeul meu”. 5 Domnul este partea mea de moștenire și cupa mea cu sorți, tu ești acela care ai în mână soarta mea. R. 7

Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit, la aceasta până și noaptea mă îndeamnă inima. Îl am mereu în fața ochilor pe Domnul; dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

De la rãsãrit pânã la apus * 26 aprilie 2020

De aceea, inima mea se bucură și sufletul meu tresaltă de bucurie; ba chiar și trupul meu se va odihni în siguranță, deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților, nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău să vadă putrezirea. R. Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieții; în fața ta sunt bucurii depline și desfătări veșnice la dreapta ta. R.

LECTURA A II-A Ați fost răscumpărați cu sângele prețios al lui Cristos, mielul fără cusur și neprihănit. Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 1,17-21 Preaiubiților, dacă îl numiți Tată pe cel care, fără de părtinire, judecă fapta fiecăruia, purtați-vă cu teamă în timpul înstrăinării voastre! 18 Voi știți că nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din purtarea voastră fără sens moștenită de la părinți, 19 ci cu sângele prețios al lui Cristos, care, ca un miel fără cusur și neprihănit, 20 era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost dezvăluit pentru voi în timpurile de pe urmă. 21 Prin el voi credeți în Dumnezeu, care l-a înviat din morți și i-a dat gloria, așa încât credința și speranța voastră să fie în Dumnezeu. Cuvântul Domnului ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 24,32 (Aleluia) Doamne Isuse, explică-ne Scripturile; fă ca inimile noastre să se aprindă când tu însuți ne vorbești! (Aleluia) EVANGHELIA L-au recunoscut la frângerea pâinii. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35 În aceeași zi, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era

Emaus, care era cam la șaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceștia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau și se întrebau, Isus însuși, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ținuți să nu-l recunoască. 17 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbați între voi pe drum?” Ei s-au oprit triști. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu ești străin în Ierusalim și nu știi cele petrecute în zilele acestea?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20 Cum arhiereii și conducătorii noștri l-au dat să fie condamnat la moarte și l-au răstignit. 21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineață 23 și, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers și ei la mormânt și au găsit așa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. 25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuților și greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeți! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea și să intre în gloria sa?” 27 Și, începând de la Moise și toți profeții, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară și ziua e de acum pe sfârșite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. 30 Și, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii și l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau

De la rãsãrit pânã la apus * 26 aprilie 2020

237

unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?” 33 Și, ridicându-se în același ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr și s-a arătat lui Simon”. 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioșilor Cristos a înviat și trăiește pentru totdeauna. Odată cu el a început o viață nouă. Să-i cerem în rugăciunea noastră Tatălui ca, prin învierea Domnului Isus, să fie transformate toate realitățile pământului. Să ne rugăm, spunând: R.: Doamne, viața și învierea noastră, ascultă-ne! – Pentru ca sfânta Biserică să anunțe lumii, cu bucurie și recunoștință, învierea Domnului, iar mesajul ei să fie convingător și primit de oameni, să ne rugăm: R. – Pentru ca Sfântul Părinte, episcopii și preoții să fie călăuze curajoase, care privesc spre viitor cu speranță și știu să arate celor rătăciți calea care duce spre Domnul, să ne rugăm: R. – Pentru ca persoanele consacrate, în viața lor oferită Domnului în spirit de ascultare, să dea mărturie că Dumnezeu poate umple inima omului, să ne rugăm: R. – Pentru ca, luminați de harul lui Cristos, cei care se află în dubiu în ceea ce privește credința, să recunoască adevărul că nu există niciun alt nume prin care să poată fi mântuiți, să ne rugăm: R. – Pentru ca ospățul euharistic la care luăm parte în zilele de sărbătoare să mărească tot mai mult în noi deschiderea și disponibilitatea în primirea fraternă, să ne rugăm: R. 238

Părinte sfânt, tu ni l-ai trimis pe Fiul tău pentru a ne aduna pe toți în comunitatea credincioșilor. Dă-ne harul de a ști să dăm mărturie convingătoare despre învierea ta oriunde ne-am afla. Așa te rugăm, prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, să primești darurile Bisericii care tresaltă de veselie și, precum i-ai dat sămânța bucuriei pascale, dăruiește-i și rodul fericirii veșnice. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefața Prefața a III-a pentru Paști Cu adevărat vrednic și drept, de cuviință și mântuitor lucru este să-ți aducem mulțumiri pururea și în tot locul, dar, mai ales, se cuvine să te lăudăm în chip deosebit în acest timp preasfânt, în care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul nostru. El nu încetează a se aduce jertfă pentru noi și, ca mijlocitor al nostru, ne apără pururi în fața ta; căci, deși jertfit o dată, el nu mai moare și, dat fiind la moarte, rămâne veșnic viu. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cerești și corurile de îngeri, cântăm și noi imnul măririi tale, zicând fără încetare. Ant. la Împărtășanie: Lc 24,35 Discipolii l-au recunoscut pe Domnul Isus la frângerea pâinii, aleluia. După Împărtășanie Te rugăm, Doamne, privește cu bunătate la poporul pe care ai binevoit să-l reînnoiești prin tainele veșnice și călăuzește-l la învierea trupului, spre slava nepieritoare. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 26 aprilie 2020

M editeazã În lumina textului din evanghelie, ne putem analiza propria viață pentru a vedea dacă sămânța cuvântului lui Dumnezeu a găsit și în sufletele noastre un teren prielnic pentru a aduce rod bogat și pentru a spori în noi bucuria învierii lui Cristos. Evanghelistul Luca ne prezintă episodul cu cei doi ucenici care, îndreptându-se spre Emaus, discutau despre toate cele întâmplate la Ierusalim și despre Isus din Nazaret. Iar în timp ce ei discutau, Isus însuși li se alătură și merge împreună cu ei. „Dar ochii lor erau ținuți să nu-l recunoască” (Lc 24,16). La fel se întâmplă și în viața noastră. Isus se apropie, ne întâlnește în evenimentele de fiecare zi și ni se alătură oriunde am merge. Însă nu de fiecare dată reușim să-i sesizăm prezența. Cei doi ucenici părăseau Ierusalimul, oraș în care au trăit atâta dezamăgire. Ei crezuseră că Isus este Mesia, însă pătimirea și moartea sa pe cruce au provocat în ei o mare criză de credință. Acum, mergeau în grabă către Emaus, sperând să mai uite de durerea lor. Desigur, cei doi ucenici nu-și pierduseră credința și nu-l trădaseră pe Isus, dar cu siguranță credința lor era puternic zdruncinată.

G ândul

zilei

„Li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut”. (Lc 24,31) Până atunci crezuseră că este un călător oarecare. Acum, când au început să ia în serios Scripturile, e de ajuns gestul mărunt al frângerii pâinii, şi iată că străluceşte marea noutate: Isus este înviat şi este aici! Ochii privesc, dar nu văd, ca şi cum ar fi închişi. Ascultă cuvântul şi fii atent la micile gesturi: se vor deschide şi ochii tăi!

Și în cazul nostru, unele lucruri se întâmplă altfel decât ni le imaginam noi. De multe ori, propriile acțiuni devin falimentare, descurajarea pune stăpânire pe noi, iar de planurile făcute cu atâta grijă se alege praful. În astfel de situații, temelia credinței se zdruncină, iar de Dumnezeu aproape că nu mai ținem cont. Isus li se alătură pe neașteptate celor doi ucenici și le explică Scripturile... Să nu uităm că Isus înviat asistă Biserica sa până la sfârșitul veacurilor și ne însoțește mereu pe drumul spre Emaus-ul ceresc. Chiar dacă norii tristeții și ai descurajării ne împiedică să recunoaștem de la bun început prezența Celui Înviat, Isus va face să ardă inima în noi ori de câte ori ne vorbește în liturgia cuvântului. Atunci vom putea exclama și noi, asemenea ucenicilor de la Emaus: „Rămâi cu noi, pentru că este seară și ziua e de acum pe sfârșite!” (Lc 24,29). Isus acceptă invitația; intră și ia cina împreună cu ei. Iar la această cină Isus continuă să-și manifeste prezența iubitoare. După ce a făcut-o prin cuvânt, o face acum prin gesturi, săvârșind „frângerea pâinii”. În acest moment culminant, în sufletele celor doi ucenici se destramă noaptea cenușie a descurajării, li se deschid ochii și-l recunosc pe Isus cel înviat. Și în cazul nostru se întâmplă la fel; îl recunoaștem cu adevărat pe Cristos numai atunci când trăim în el, când devenim una cu el în comuniunea euharistică. Iar roadele nu vor întârzia să apară. După ce l-au recunoscut pe Isus, cei doi ucenici s-au întors la Ierusalim (cf. Lc 24,33). Oboseala unei zile pline de frământări nu mai era resimțită, noaptea nu-i mai înspăimânta, întunericul nopții nu-i mai împiedica să pornească la drum. Iată efectul misterului pascal: prezența Celui Înviat; lumina, entuziasmul și bucuria învierii care trebuie comunicate și altora. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 26 aprilie 2020

239

27 aprilie L UNI

Luni din sãptãmâna a 3-a a Paºtelui Sf. Zita, fc. Liturghie proprie, prefaþã pentru Paºti (II, III, IV sau V) Nu puteau þine piept înþelepciunii ºi Duhului cu care vorbea. n Fericiþi sunt cei care umblã în legea Domnului. (sau Aleluia.) n Lucraþi, nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rãmâne spre viaþa veºnicã!

Fap 6,8-15 Ps 118 In 6,22-29

alb

III Isus este unica hranã care poate sã sature foamea lumii de azi: a crede în el ºi a-l recunoaºte pe Tatãl; a vedea în celãlalt pe fratele nostru; a fi responsabili faþã de creaþie; a crede în Isus ºi a deveni semãnãtori de viaþã – elemente care ne pot sãtura.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: A înviat păstorul cel bun, care şi-a dat viaţa pentru oile sale şi a binevoit să moară pentru turma sa, aleluia! Rugăciunea zilei Te rugăm, atotputernice Dumnezeule, ca, dezbrăcându-ne de omul cel vechi, cu poftele sale, să trăim viaţa cea nouă a aceluia în a cărui împărăţie ne-ai strămutat prin tămăduirea pascală. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

rostind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu”. 12 Au instigat poporul, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au năpustit asupra lui, l-au prins şi l-au dus în faţa Sinedriului. 13 Apoi au pus nişte martori falşi care spuneau: „Omul acesta nu încetează de a rosti cuvinte împotriva acestui loc sfânt şi împotriva Legii. 14 Într-adevăr, l-am auzit spunând: «Acest Isus, Nazarineanul, va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a transmis Moise»”. 15 Atunci, toţi cei care şedeau în Sinedriu l-au privit fix şi au văzut faţa lui ca faţa unui înger. Cuvântul Domnului

LECTURA I Nu puteau ţine piept înţelepciunii şi Duhului PSALMUL RESPONSORIAL cu care vorbea. Citire din Faptele Apostolilor 6,8-15 Ps 118(119),23-24.26-27.29-30 (R.: 1b) În zilele acelea, Ştefan, plin de har şi de pu- R.: Fericiţi sunt cei care umblă în legea Domnului. tere, săvârşea minuni şi semne mari în popor. 9 23 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a Chiar dacă cei puternici se pun împotriva liberţilor, a cirenenilor, a alexandrinilor şi a mea, celor din Cilicia şi Asia, ca să discute cu Ştefan, totuşi slujitorul tău meditează 10 însă nu puteau să se opună înţelepciunii şi la hotărârile tale. 11 24 Mărturiile tale sunt desfătarea mea, duhului cu care vorbea. Atunci i-au pus pe nişte bărbaţi să spună: „L-am auzit pe acesta îndreptările tale sunt sfătuitorii mei. R. 240

De la rãsãrit pânã la apus * 27 aprilie 2020

Eu îţi fac cunoscute cărările mele şi tu îmi răspunzi: învaţă-mă hotărârile tale! Fă-mă să înţeleg calea orânduirilor tale şi voi cugeta la faptele tale minunate! R.

căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său”. 28 Atunci i-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?” 29 Isus a răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în cel pe care l-a trimis el!” Cuvântul Domnului

Ţine departe de mine calea minciunii şi dăruieşte-mi legea ta! 30 Am ales calea fidelităţii, Rugăciunea credincioşilor mi-am propus să urmez judecăţile tale. R. Lucrarea lui Dumnezeu pe care Cristos ne-a cerut să o îndeplinim este credinţa în el. Cu ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE această credinţă să-l rugăm pe Dumnezeu Mt 4,4b pentru noi şi pentru lumea întreagă, spunând: (Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci R.: Doamne, dă-ne hrana şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumcare durează pentru veşnicie! nezeu. (Aleluia) – Pentru ca Biserica lui Cristos, prin puterea Duhului Sfânt să proclame peste tot cu mult EVANGHELIA Lucraţi, nu pentru hrana pieritoare, ci pentru curaj mesajul evanghelic al lui Isus Cristos, să ne rugăm: R. hrana care rămâne spre viaţa veşnică! – Pentru ca aceia care cred în Cristos să înţeCitire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,22-29 leagă că lucrarea esenţială pe care trebuie După ce Isus săturase cinci mii de oameni şi s-o împlinească este să-şi lase pătrunsă viaţa discipolii săi îl văzuseră mergând pe mare, întreagă de o credinţă mai curată şi mai gemulţimea care stătea pe ţărmul celălalt al mării neroasă, să ne rugăm: R. a văzut că nu era acolo decât o barcă mică şi – Pentru ca toţi guvernanţii, prin legi corecte că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi, şi drepte să aibă mereu în vedere binele perci numai discipolii plecaseră. 23 Alte bărci soanei umane, să ne rugăm: R. din Tiberiada au venit aproape de locul unde – Pentru ca toţi oamenii angajaţi în munca mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase pentru progresul social şi pentru pace să se Domnul. 24 Aşadar, când a văzut mulţimea că orienteze spre Cristos, pentru a răspunde pe nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, deplin diferitelor necesităţi ale omului, să ne s-au urcat şi ei în bărci şi au venit la Cafarnaum rugăm: R. căutându-l pe Isus. 25 Găsindu-l pe ţărmul celălalt al mării, i-au spus: „Rabbi, când ai – Pentru ca toţi cei care suferă de foame şi de ajuns aici?” 26 Isus a răspuns şi le-a zis: „Ade- sete să afle solidaritate în instituţiile sociale şi văr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că în deciziile curajoase ale celor responsabili, aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din să ne rugăm: R. pâini şi v-aţi săturat. 27 Lucraţi nu pentru hrana – Pentru ca noi, cei de faţă, să depăşim tentaţia pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre continuă a formalismului religios şi a superfiviaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului; cialităţii consumiste, să ne rugăm: R. 29

De la rãsãrit pânã la apus * 27 aprilie 2020

241

Dumnezeule preamilostiv, care te descoperi prin semnele şi intervenţiile mântuitoare ale acelora care te caută dezinteresat şi fără calcule, ajută-ne să aderăm cu credinţă la Fiul tău Isus, pe care ni l-ai dăruit ca hrană care durează pentru viaţa veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

devenim fii ai luminii, moştenitori ai fericirii veşnice; prin el se deschid porţile împărăţiei cerului, pentru a-i primi pe cei care îl urmează cu credinţă. Moartea lui i-a dat morţii noastre putere de mântuire, iar învierea lui le-a redat tuturor viaţa cea veşnică. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puAsupra darurilor terile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi Să se înalţe la tine, Doamne, rugăciunile noi imnul măririi tale, zicând fără încetare. noastre, împreună cu darurile pe care ţi le oferim; în bunătatea ta, curăţă-ne de păcate, Ant. la Împărtăşanie: pentru ca, astfel, să ne facem tot mai vredIn 14,27 nici de tainele iubirii tale părinteşti. Prin Domnul spune: „Pace vă las vouă, pacea Cristos, Domnul nostru. mea v-o dau vouă; eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea”, aleluia. Prefaţa Prefaţa a II-a pentru Paşti După Împărtăşanie Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care, prin mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri învierea lui Cristos, ne reînnoieşti pentru viaţa pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se veşnică, te rugăm, înmulţeşte în noi roadele cuvine să te lăudăm în chip deosebit în acest tainei pascale şi revarsă în inimile noastre timp preasfânt, în care a fost jertfit mielul puterea hranei aducătoare de mântuire. Prin pascal, Cristos, Domnul nostru. Prin el, noi Cristos, Domnul nostru.

242

De la rãsãrit pânã la apus * 27 aprilie 2020

M editeazã Evanghelistul Ioan notează că mulțimea s-a urcat în bărci și a mers să-l caute pe Isus (cf. In 6,24). O asemenea călătorie apărea din dorința de a-l vedea pe Isus. Ce anume a văzut mulțimea care aleargă la Isus? Posibilitatea de a avea pâine pe săturate. Și ce anume nu a văzut mulțimea? Faptul că acea pâine este o hrană pieritoare, în timp ce Isus are „hrana care rămâne spre viața veșnică” (In 6,27); cealaltă pâine era doar un „semn” al acestei hrane. Semnul cere să se meargă dincolo de ceea ce se vede la suprafață. În schimb, mulțimea nu reușește să facă aceasta și se oprește la primul nivel. Ce este această hrană pe care Isus o oferă, încă nu s-a spus. Dar un lucru este deja limpede și nu trebuie subevaluat: este o pâine cu substanță de veșnicie, adică are însăși calitatea lui Dumnezeu, pe care Isus îl numește „Tată” și de care se leagă în mod direct, deoarece are sigiliul care îi arată apartenența și garanția. Asemenea mulțimii din evanghelie, și noi îl căutăm pe Isus atunci când necesitățile noastre personale, comunitare, sociale ne depășesc; odată dispărute, se întâmplă să încetăm să-l mai căutăm pe Isus. Iată de ce suntem invitați

G ândul

zilei

„Au văzut faţa lui ca faţa unui înger”. (Fap 6,15) Chipul lui Ştefan străluceşte de lumină, în timp ce este acuzat şi insultat din pricina iubirii sale faţă de Isus. El nu reacţionează cu resentiment sau cu spirit de răzbunare, ci continuă să-l iubească pe Domnul său. Iar chipul lui este mărturisitor al adevărului!

să facem în așa fel încât, după un asemenea moment inițial și necesar, să urmeze timpul credinței în Isus. El este darul prin excelență pe care ni-l oferă Tatăl. El este semnul concret al iubirii și al apropierii lui Dumnezeu, pe care cel credincios îl caută de-a lungul vieții. Să credem în Isus cu răspunsul recunoscător pentru multele daruri pe care le-am primit; cu răspunsul primitor pentru cele noi pe care el le are pregătire pentru noi; cu răspunsul îndreptat spre împărtășire cu ceilalți. Hrana este oferită, dar se cere și un efort pentru a fi procurată. Din punct de vedere literar, este nevoie de „muncă” pentru a o obține. Aceasta este ideea conținută în verbul care provoacă întrebarea în rândul mulțimii: ce muncă trebuie făcută, care sunt faptele lui Dumnezeu care trebuie săvârșite? Răspunsul lui Isus este surprinzător, cel puțin în mod aparent: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în cel pe care l-a trimis el!” (In 6,29). Isus pune împreună munca și credința. Dar trebuie să fie clar faptul că protagonistul este el însuși. Acest lucru este spus într-o formulă foarte cunoscută: nu este vorba atât de a lucra, cât mai ales de a-l lăsa pe Dumnezeu să lucreze în noi. Răspunsul din evanghelie impune o reflecție serioasă. Fiecare dintre noi este chemat să reflecteze asupra a ceea ce înseamnă „a crede” în Fiul lui Dumnezeu, dacă modul nostru de a participa la sfânta Liturghie și de a ne ruga, comportamentul nostru zilnic reflectă faptul că noi credem în Cristos. A crede în Isus înseamnă a-l recunoaște ca Fiu al lui Dumnezeu. A crede în Isus înseamnă a adera la misiunea sa prin acceptarea voinței mântuitoare a Tatălui, care îl va chema să se ofere ca jertfă pentru noi. A crede în Isus înseamnă a merge dincolo de semnele temporare, pentru a căuta o prezență veșnică. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 27 aprilie 2020

243

28 aprilie

Marþi din sãptãmâna a 3-a a Paºtelui Ss. Petru Chanel, pr. m. *; Ludovic M. Grignion de Montfort, pr. *; Valeria, m.

Fap 7,51-8,1a Ps 30 In 6,30-35

Liturghie proprie, prefaþã pentru Paºti (II, III, IV sau V)

M ARÞI

Doamne Isuse, primeºte duhul meu! n În mâinile tale, Doamne, încredinþez duhul meu. (sau Aleluia.) n Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatãl meu vã va da pâinea din cer, cea adevãratã.

alb (roºu) III

În timp ce evreii traversau pustiul îndreptându-se spre þara promisã, într-o dimineaþã, în zori, au vãzut un aliment care acoperea pãmântul ca o brumã. ªi se întrebau: „Man hou / Ce-i asta?”. De atunci aceastã hranã a fost numitã manã. ªi mulþimea care se gãsea înaintea lui Isus cerea un semn ºi se întreba: „Man hou / Cine este acesta?”. Iar Isus rãspundea: „Eu sunt pâinea coborâtã din cer”. Pâinea vieþii celei noi. „Doamne, dã-ne aceastã pâine!”.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ap 19,5; 12,10 Lăudaţi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toţi cei care vă temeţi de el, mici şi mari, pentru că a venit mântuirea şi puterea şi domnia Unsului său, aleluia. Rugăciunea zilei Dumnezeule, care deschizi împărăţia cerească celor renăscuţi din apă şi din Duhul Sfânt, sporeşte în noi, slujitorii tăi, harul pe care ni l-ai dăruit, pentru ca, spălaţi fiind de toate păcatele, prin îndurarea ta, să nu fim lipsiţi de bunurile făgăduite. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Doamne Isuse, primeşte duhul meu! Citire din Faptele Apostolilor 7,51-8,1a În zilele acelea, Ştefan a spus poporului, bătrânilor şi cărturarilor: „Încăpăţânaţi, cu inimile şi urechile păgâne, voi vă împotriviţi întotdeauna Duhului Sfânt. Aşa au fost părinţii 244

voştri, aşa sunteţi şi voi! 52 Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-aţi trădat şi l-aţi ucis. 53 Voi aţi primit Legea prin slujirea îngerilor şi nu aţi păzit-o”. 54 Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 Dar Ştefan, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!” 57 Atunci ei, strigând cu glas puternic, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit împreună asupra lui 58 şi, scoţându-l din cetate, aruncau cu pietre asupra lui. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Şi, în timp ce îl loveau cu pietre, Ştefan a strigat, zicând: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” 60 Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” Şi, spunând aceasta, a adormit. 8,1a Şi Saul era de acord cu uciderea lui. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 28 aprilie 2020

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 30(31),3cd-4.6 şi 7b şi 8a.17 şi 21ab (R.: 6a) R.: În mâinile tale, Doamne, încredinţez duhul meu. 3cd Fii pentru mine o stâncă de scăpare, o cetate întărită, ca să mă mântuieşti! 4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea, pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R. 6

7b 8a

În mâinile tale îmi încredinţez duhul, tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat. Eu îmi pun încrederea numai în Domnul. Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta. R.

Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău, mântuieşte-mă în îndurarea ta! 21ab Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale de uneltirile omului. R. 17

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,35ab (Aleluia) „Eu sunt pâinea vieţii, spune Domnul. Celui care vine la mine nu-i va mai fi niciodată foame”. (Aleluia) EVANGHELIA Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,30-35 În acel timp, mulţimea i-a spus lui Isus: „Ce semn faci tu ca să vedem şi să credem în tine? Ce înfăptuieşti? 31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer»”. 32 Atunci, Isus

le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată. 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii”. 34 Ei i-au zis: „Doamne, dă-ne întotdeauna pâinea aceasta!” Isus le-a spus: 35 „Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine, nu-i va mai fi sete niciodată”. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Domnul Isus s-a numit pe sine pâine a vieţii. În această rugăciune universală îl putem invoca prin rugăciunea locuitorilor din Cafarnaum: R.: Doamne, dă-ne mereu această pâine! – Pentru ca toţi cei care cred în Cristos să-şi potolească foamea şi setea cu hrana vieţii veşnice pe care el ne-o dăruieşte din belşug, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care caută să-şi potolească foamea şi setea în realităţile lumii să simtă această chemare de a se sătura cu pâinea din cer, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care pretind mereu minuni să se lase călăuziţi de cuvintele lui Isus: „Fericiţi cei ce cred fără să fi văzut”, să ne rugăm: R. – Pentru ca Biserica întreagă să-i sprijine prin rugăciunea şi solidaritatea ei pe fraţii care sunt persecutaţi în diferite părţi ale lumii din cauza credinţei lor, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care îi persecută pe creştini să se căiască şi să se convertească prin contemplarea exemplului creştin al martirilor, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, cei de faţă, să învăţăm, după exemplul sfântului Ştefan, să-i iertăm pe cei care ne fac rău, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 28 aprilie 2020

245

Doamne, care te-ai descoperit lui Moise prin pâinea vieţii tale dăruită nouă ca adevărată mană cerească, dă-ne harul ca, hrăniţi la acest ospăţ al tău, să avem o viaţă mai îmbelşugată în fapte bune. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

pentru a-i primi pe cei care îl urmează cu credinţă. Moartea lui i-a dat morţii noastre putere de mântuire, iar învierea lui le-a redat tuturor viaţa cea veşnică. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare.

Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, să primeşti darurile Bisericii care tresaltă de veselie şi, precum i-ai Ant. la Împărtăşanie: dat sămânţa bucuriei pascale, dăruieşte-i şi rodul Rom 6,8 fericirii veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru. Dacă am murit împreună cu Cristos, Prefaţa credem că vom şi trăi Prefaţa a II-a pentru Paşti împreună cu Cristos, Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi aleluia. mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine După Împărtăşanie să te lăudăm în chip deosebit în acest timp Te rugăm, Doamne, priveşte cu bunătate la preasfânt, în care a fost jertfit mielul pascal, poporul pe care ai binevoit să-l reînnoieşti prin Cristos, Domnul nostru. Prin el, noi devenim tainele veşnice şi călăuzeşte-l la învierea trufii ai luminii, moştenitori ai fericirii veşnice; pului, spre slava nepieritoare. Prin Cristos, prin el se deschid porţile împărăţiei cerului, Domnul nostru.

246

De la rãsãrit pânã la apus * 28 aprilie 2020

M editeazã Pe parcursul acestei săptămâni, evanghelistul Ioan ne prezintă discursul lui Isus despre pâinea vieții, ținut în sinagoga din Cafarnaum. Dacă Euharistia constituie marele dar oferit de Cel Înviat, atunci prezentarea acestui discurs se încadrează foarte bine în desfășurarea timpului pascal în care ne aflăm. Minunea înmulțirii pâinilor îi făcuse pe iudei să-l confunde pe Isus cu un adevărat furnizor de pâine, motiv pentru care voiau să-l facă rege (cf. In 6,15). În schimb, gestul lui Isus era un semn al dăruirii vieții sale, care se pune pe sine însuși în slujba tuturor și se oferă ca adevărată hrană pentru viața lumii. Cu toate că iudeii primeau atâtea semne din partea lui Isus, ei nu vedeau acțiunea lui Dumnezeu prin faptele Mântuitorului, nu vedeau lumina lui Dumnezeu în cuvintele lui Isus și cereau un semn pentru a crede (cf. In 6,30). De fapt, mana nu era o pâine din cer, iar Isus le face cunoscut acest lucru (cf. In 6,32). Chiar dacă a căzut din cer ca o ploaie, mana a fost o hrană materială. Deși nu se știa exact ce anume era, mana constituia o hrană providențială, venită la momentul potrivit pentru a potoli foamea poporului israelit care rătăcea prin pustiu. Era un dar al lui Dumnezeu și, în acest sens, se poate spune că era o pâine

G ândul

zilei

„Eu sunt pâinea vieţii”. (In 6,35) Domnul le recomandase mai devreme să nu caute pâinea care piere, ci pe cea care durează pentru viaţa veşnică. Acum spune care este pâinea aceasta atât de importantă, ba chiar indispensabilă: este el însuşi. Noi o vom mânca, adică îl vom face să pătrundă în noi, ne vom lăsa transformaţi de el. Vom mânca pâinea euharistică, primind totul de la Isus: cuvintele, învăţătura, modul său de a acţiona cu prudenţă şi cu iubire.

coborâtă din cer, însă, concret, era o hrană materială. Tocmai de aceea, Isus le oferea acum iudeilor adevărata pâine din cer, dar ei n-o recunoșteau, pentru că, în realitate, ei voiau semne după gustul lor, adică satisfacții materiale. Isus îi cheamă la credință, adică să recunoască harurile concrete ale lui Dumnezeu, să meargă dincolo de aparențe, pentru a recunoaște că, în cuvintele sale, în exemplul său, în darul pe care el îl face, se află adevărata pâine din cer, pâinea vieții: „Tatăl meu vă dă adevărata pâine venită din cer. Pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer și dă viață lumii” (In 6,32-33). În aparență, Isus era un om născut pe pământ, era fiul lui Iosif și al Mariei și, de aceea, iudeii aveau dificultăți în a recunoaște în el pâinea lui Dumnezeu. Însă cu ochii credinței era posibilă recunoașterea lui ca Fiu al lui Dumnezeu și ca pâine a vieții. Și în cazul nostru se verifică același lucru. Suntem mereu tentați să disprețuim și să nu vedem harurile pe care Dumnezeu ni le oferă. Ne fixăm numai asupra aspectelor negative din prezent care ne deranjează și nu recunoaștem darurile cu care Dumnezeu ne binecuvântează în fiecare zi. Să nu uităm că Domnul Isus este în mijlocul nostru prin cuvântul său și prin sacramente și ni se prezintă în orice moment ca pâine a vieții: „Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame și celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată” (In 6,35). Să cerem astăzi harul de a avea ochii mereu deschiși asupra bunătății lui Dumnezeu față de noi și asupra dăruirii totale de sine a lui Cristos în sacramentul Euharistiei. Dacă vom recunoaște această realitate, vom fi plini de bucurie, nu vom mai flămânzi și nu vom mai înseta niciodată. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 28 aprilie 2020

247

29 aprilie

M IERCURI

Miercuri din sãptãmâna a 3-a a Paºtelui SF. ECATERINA DIN SIENA, fc. înv., patroanã a Europei Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru sfinþi Sângele lui Isus, Fiul sãu, ne curãþã de orice pãcat. n Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! n Ai ascuns acestea celor înþelepþi ºi pricepuþi ºi le-ai descoperit celor mici.

1In 1,5-2,2 Ps 102 Mt 11,25-30

alb P

La 20 de ani, Ecaterina Benincasa (1347-1380), terþiarã dominicanã din Siena, grupa în jurul ei o întreagã familie de ucenice, atrase de viaþa sa de rugãciune ºi de pocãinþã. S-a luptat pentru stabilirea pãcii ºi armoniei între diverse cetãþi italiene, pentru apãrarea drepturilor ºi a libertãþii pontifului roman ºi pentru reînnoirea vieþii religioase. L-a fãcut pe papa Grigore al XI-lea sã revinã de la Avignon la Roma. Ecaterina nu ºtia sã scrie, nu ºtia nici latina, dar îl iubea cu înflãcãrare pe Cristos, astfel încât scrisorile ºi dialogurile pe care le-a dictat, i-au dobândit meritul de a fi a doua femeie declaratã învãþãtoare a Bisericii (1970), dupã sfânta Tereza de Avilla. Duminicã, 29 aprilie 1380, se adreseazã celor care o încurajau: „Sã vã iubiþi cu sinceritate unii pe alþii” ºi, dupã ce mai rosteºte o datã numele „Isus”, inima ei înceteazã sã mai batã. La 29 aprilie 1461 a fost ridicatã la cinstea altarelor, iar în anul 1939 a fost proclamatã patroana principalã a Italiei, împreunã cu sfântul Francisc din Assisi.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Aceasta este fecioara înţeleaptă, una dintre cele prevăzătoare, care a ieşit în întâmpinarea lui Cristos cu candela aprinsă, aleluia! Rugăciunea zilei Dumnezeule, care ai înflăcărat-o cu iubirea ta pe sfânta Ecaterina din Siena atât în contemplarea pătimirii Domnului, cât şi în slujirea Bisericii tale, fă, te rugăm, ca, prin mijlocirea ei, poporul tău, împărtăşindu-se din misterul lui Cristos, să tresalte pururi de bucurie la arătarea slavei lui. El, care, fiind Dumnezeu.

el, dar umblăm în întuneric, minţim şi nu înfăptuim adevărul. 7 Dar dacă umblăm în lumină, aşa cum el este în lumină, avem comuniune unii cu alţii şi sângele lui Isus, Fiul său, ne curăţă de orice păcat. 8 Dacă spunem că nu avem păcat, ne înşelăm pe noi înşine, iar adevărul nu este în noi. 9 Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate. 10 Dacă spunem că nu am păcătuit, îl facem pe el mincinos, iar cuvântul lui nu este în noi. 2,1 Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva ar păcătui, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept. 2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Cuvântul Domnului

LECTURA I Sângele lui Isus, Fiul său, ne curăţă de orice păcat. Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 1,5-2,2 Preaiubiţilor, aceasta este vestea pe care am PSALMUL RESPONSORIAL auzit-o de la Cuvântul vieţii şi v-o vestim: Ps 102(103),1-2.3-4.8-9.13-14.17-18a (R.: 1a) Dumnezeu este lumină şi nu este întuneric R.: Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! în el. 6 Dacă spunem că avem comuniune cu 248

De la rãsãrit pânã la apus * 29 aprilie 2020

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul pământului, pentru că ai ascuns acestea celor şi tot ce este în mine înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat celor mici. 26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta. să binecuvânteze numele său cel sfânt! 27 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R. nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni decât numai Fiul El îţi iartă toate nelegiuirile şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze. 28 Veniţi şi te vindecă de orice boală. la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă El îţi răscumpără viaţa din adânc voi da odihnă! 29 Luaţi asupra voastră jugul şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R. meu şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru Domnul este îndurător şi milostiv, sufletele voastre! 30 Căci jugul meu este plăcut, el este îndelung răbdător şi plin de îndurare. iar povara mea este uşoară”. El nu dojeneşte la nesfârşit, Cuvântul Domnului nici nu poartă pe veci mânie. R. Rugăciunea credincioşilor Aşa cum un tată îşi iubeşte copiii, Celebrăm memoria unei sfinte mistice de o aşa îi iubeşte Domnul pe cei care se tem excepţională înţelepciune şi pricepere. Prede el. zentându-i lui Dumnezeu Tatăl intenţiile noastre, Căci el ştie din ce am fost plăsmuiţi să-i cerem mijlocirea ei pentru toate ţările şi nu uită că suntem ţărână. R. lumii, spunând:

Dar îndurarea Domnului rămâne din veac şi până-n veac peste cel care de el se teme şi dreptatea lui, peste copiii copiilor lor, 18a peste cei care păzesc alianţa sa. R.

R.: Doamne, ascultă-ne!

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25 (Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai revelat celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

– Pentru ca dialogul dintre ierarhie, teologi şi credincioşi să contribuie la construirea în comuniune a viitorului Bisericii şi a lumii, să ne rugăm: R.

– Pentru ca Biserica, urmând exemplul fecioarelor înţelepte din evanghelie, să fie întotdeauna gata pentru primirea Domnului care vine, să ne rugăm: R.

– Pentru ca femeile care activează în Biserică şi în societate să fie primite cu seninăEVANGHELIA tate şi bucurie pentru valorile inteligenţei şi Ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi ale sensibilităţii lor, să ne rugăm: R. şi le-ai revelat celor mici. – Pentru ca toţi cei angajaţi în slujirea cuCitire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30 vântului, a Euharistiei şi a carităţii să fie adeÎn acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te văraţi apostoli, plini de entuziasm şi de iubire, preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al să ne rugăm: R. De la rãsãrit pânã la apus * 29 aprilie 2020

249

– Pentru ca celor credincioşi să nu le fie frică să intervină în scena politică, contribuind la progresul societăţii, să ne rugăm: R. R.: Doamne, ascultă-ne! – Pentru ca poporul nostru să lupte pentru libertăţile fundamentale ale omului şi să caute mereu dreptatea şi pacea, să ne rugăm: R. Dumnezeule, care în sfânta Ecaterina ai dăruit Bisericii tale un far de înţelepciune evanghelică şi de sfinţenie, ascultă rugăciunile noastre pentru ca, după exemplul ei, să putem creşte în iubire şi respect faţă de fraţi. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Căci în viaţa sfinţilor care, pentru împărăţia cerurilor, s-au consfinţit cu totul lui Cristos, noi cinstim lucrarea minunată a providenţei tale, prin care readuci firea omenească la sfinţenia de la început şi-i dăruieşti o pregustare a bucuriilor ce o aşteaptă în viaţa veşnică. De aceea, împreună cu toţi sfinţii şi îngerii, te lăudăm, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Cf. 1In 1,7 Dacă umblăm în lumină, aşa cum Dumnezeu e în lumină, avem comuniune unii cu alţii şi sângele lui Isus Cristos, Fiul lui, ne curăţă de orice păcat, aleluia.

Asupra darurilor Primeşte, Doamne, jertfa mântuitoare pe care ţi-o aducem în sărbătoarea sfintei Ecaterina, pentru ca, urmând învăţătura şi exemplul ei, să-ţi putem aduce mulţumire cu mai multă râvnă, ţie, Dumnezeului adevărat. Prin Cristos, Domnul nostru. După Împărtăşanie Pâinea cerească, pe care am primit-o, Prefaţa Doamne, la masa ta sfântă, şi care a susţinut Prefaţa pentru fecioare sfinte şi călugări sfinţi chiar şi viaţa trupească a sfintei Ecaterina, să Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi ne dăruiască viaţa ta nepieritoare. Prin mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri Cristos, Domnul nostru.

250

De la rãsãrit pânã la apus * 29 aprilie 2020

M editeazã În întunericul nopții este imposibil să umblăm; suntem asemenea unor naufragiați. Oamenii au nevoie de lumină pentru a-și vedea semenii și pentru a călători împreună. Din acest motiv, apostolul Ioan ne spune că „Dumnezeu este lumină” (1In 1,5), deoarece vrea să lumineze calea fiecărui om, astfel încât niciun obstacol sau pericol care îi iese în cale să nu-l poată împiedica în drumul spre viața veșnică. Dumnezeu este lumină și, prin urmare, este acela care nu poate fi învins. Un mic licurici este suficient pentru a învinge cel mai dens întuneric. În întunericul nopții, o mică stea este suficientă pentru a face ca privirea noastră să aibă unde să se îndrepte. Acest lucru nu este valabil și în cazul întunericului. Astfel, nicio zi luminoasă nu poate fi învinsă de întuneric; nicio eclipsă de soare, fie ea și totală, nu poate să învingă lumina, care găsește întotdeauna calea de a pătrunde. Dumnezeu este lumină, iar faptul de a fi în comuniune cu el înseamnă a trăi în lumina sa. Și dacă se întâmplă să ne rătăcim în întunericul lumii, atunci găsim în Dumnezeu un refugiu sigur; Isus Cristos este „apărătorul” nostru la

G ândul

zilei

„Luaţi asupra voastră jugul meu”. (Mt 11,29) Ecaterina din Siena, patroană a Europei, veghează şi se roagă pentru noi astăzi şi ne invită să ne suflecăm mânecile şi să trecem la treabă. Să luăm şi noi jugul iubirii, care, deşi uneori pare greu de purtat, devine plăcut, iar povara pe care o avem de purtat devine uşoară cu Cristos. Rămânem surprinşi din nou să redescoperim cum acţionează Duhul Sfânt în istorie, dând naştere la carisme în momentele de cea mai mare dificultate în Biserică. Şi astăzi Dumnezeu are nevoie de oameni ca noi, care să se pună la dispoziţia lui!

Tatăl și „jertfa de ispășire” pentru păcatele noastre și ale lumii întregi (cf. 1In 2,1-2). Sfinții au vestit și au mărturisit comuniunea cu Tatăl și cu Fiul său, Isus Cristos, trăind în lumină; o viață trăită în lumina lui Cristos, ca cea a sfintei Ecaterina din Siena: o existență orientată total spre iubirea față de Cristos, concretizată într-o „căsătorie mistică”. Asemenea sfintei Ecaterina din Siena, putem și noi să iubim și să slujim Biserica și lumea întreagă, pentru a fi așa cum îi place Domnului. În ziua în care liturgia amintește de această învățătoare a Bisericii și patroană a Europei, evanghelia ne vorbește despre harul rezervat celor mici. Erau mulți înțelepți și învățați în Europa secolului al XIV-lea, însă Dumnezeu a ales această tânără analfabetă pentru a-i chema pe papi și împărați, pe laici și preoți la un stil de viață în sintonie cu mesajul evangheliei. Măreția lui Dumnezeu se manifestă în slăbiciunea și nepriceperea omului, alegându-i pe cei din urmă pentru a-i face de rușine pe cei puternici. Este un adevăr pe care Fecioara Maria l-a exprimat în Magnificat, pe care l-au mărturisit apostolii și pe care l-au trăit toți sfinții. Faptul de a nu fi genii sau minți luminate nu trebuie să devină o piedică în calea mărturiei vieții creștine. O mamă nu are nevoie de diplomă pentru a-și iubi proprii copii, ci este suficient să trăiască conform naturii sale. Un creștin nu are nevoie să cunoască toată filozofia și teoriile care explică lumea, ci trebuie doar să trăiască în iubirea față de Domnul, care îi va umple inima cu înțelepciunea sa. „Deoarece ești infinit, o, Doamne, iar noi suntem limitați, tu ne oferi mai mult decât ne-am putea dori. Măsura dorințelor noastre nu este niciodată echivalentă cu măsura cu care tu știi, poți și vrei să ne umpli și să ne saturi” (sfânta Ecaterina din Siena). Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 29 aprilie 2020

251

30 aprilie J OI

Joi din sãptãmâna a 3-a a Paºtelui Ss. Pius al V-lea, pp. *; Iosif Cottolengo, pr.; Sofia, fc. m. Liturghie proprie, prefaþã pentru Paºti (II, III, IV sau V) Iatã, apã! Ce mã împiedicã sã fiu botezat? n Strigaþi-i de bucurie lui Dumnezeu voi, toþi locuitorii pãmântului! (sau Aleluia.) n Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer.

Fap 8,26-40 Ps 65 In 6,44-51

alb

III, PP În „noul exod”, Isus însuºi este pâine pentru drum. Tot el este ºi drumul. Împreunã cu el am intrat deja în viaþa veºnicã. „Eu sunt pâinea vieþii... Cine mãnâncã din aceastã pâine va trãi în veci”. Viaþa veºnicã a început deja. Însuºi Isus este pâinea pentru drum.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ex 15,1-2 Să-i cântăm Domnului, căci strălucită este biruinţa sa. Domnul e puterea şi lauda mea, el a devenit mântuirea mea, aleluia! Rugăciunea zilei Dumnezeule atotputernic şi veşnic, dă-ne harul, să căutăm mai intens iubirea ta, pe care, cu îndurare, ne-ai dezvăluit-o mai adânc în aceste zile, pentru ca, eliberaţi de întunericul greşelii, să îmbrăţişăm cu mai multă tărie învăţăturile adevărului tău. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat? Citire din Faptele Apostolilor 8,26-40 În acel timp, un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: „Ridică-te şi mergi spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza, care este pustiu!” 27 Iar el, ridicându-se, s-a dus. Şi iată că un bărbat etiopian, eunuc, demnitar al reginei Candace a etiopienilor, care era mai mare peste întregul ei tezaur, 252

fusese la Ierusalim ca să se prosterne. 28 Se întorcea acum aşezat în carul său şi citea din Profetul Isaia. 29 Duhul i-a spus lui Filip: „Du-te şi apropie-te de carul acela”. 30 Atunci Filip a alergat şi l-a auzit pe eunuc citind din Profetul Isaia. El l-a întrebat: „Înţelegi ce citeşti?” 31 El i-a răspuns: „Cum aş putea, dacă nimeni nu mă îndrumă?” Şi l-a rugat pe Filip să se urce şi să se aşeze lângă el. 32 Fragmentul din Scriptură pe care îl citea era acesta: „Ca o oaie a fost dus la înjunghiere şi ca un miel fără glas înaintea celui care îl tunde, aşa nu şi-a deschis gura. 33 Pentru umilinţa lui, judecata i-a fost anulată; cine ar putea număra descendenţa lui? Căci viaţa lui a fost luată de pe pământ”. 34 Eunucul i-a răspuns lui Filip şi i-a zis: „Te rog, despre cine vorbeşte profetul aici: despre el însuşi sau despre un altul?” 35 Atunci, deschizându-şi gura, Filip a început de la Scriptura aceasta să-i anunţe vestea cea bună despre Isus. 36 Şi în timp ce mergeau, au ajuns la o apă, iar eunucul a zis: „Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?” 37 Atunci Filip i-a spus: „Dacă crezi din toată inima, vei fi mântuit”. Iar el a răspuns: „Cred că

De la rãsãrit pânã la apus * 30 aprilie 2020

Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”. 38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, şi Filip, şi eunucul, şi Filip l-a botezat. 39 Dar când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi eunucul nu l-a mai văzut, dar şi-a urmat drumul bucurându-se. 40 Iar Filip, dintr-odată, s-a aflat la Azot şi cutreiera toate cetăţile predicând evanghelia, până când a ajuns la Cezareea. Cuvântul Domnului

EVANGHELIA Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,44-51 În acel timp, Isus le spunea mulţimilor: „Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 Este scris în profeţi: «Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu». Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine. 46 Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl, decât numai cel care este de la Dumnezeu: acesta l-a văzut pe PSALMUL RESPONSORIAL Tatăl. 47 Adevăr, adevăr vă spun: cine crede Ps 65(66),8-9.16-17.20 (R.: 1) R.: Strigaţi-i de bucurie lui Dumnezeu voi, are viaţa veşnică. 48 Eu sunt pâinea vieţii. 49 Părinţii voştri au mâncat mana în pustiu şi au toţi locuitorii pământului! 8 Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul murit. 50 Aceasta este pâinea care se coboară nostru, din cer ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu faceţi să răsune glasul laudei sale! moară. 51 Eu sunt pâinea cea vie care s-a co9 El aduce sufletele noastre la viaţă borât din cer. Dacă mănâncă cineva din această şi nu îngăduie să ni se clatine piciorul. R. pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”. 16 Toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu, Cuvântul Domnului veniţi şi ascultaţi şi vă voi spune tot ce a făcut Domnul Rugăciunea credincioşilor pentru mine! În Euharistie, Cristos ni se dăruieşte drept 17 Am strigat către el cu gura mea trup jertfit pentru viaţa lumii. Cu această creşi buzele mele au început dinţă în misterul răscumpărării, să ne rugăm să-l preamărească! R. spunând: 20

Binecuvântat să fie Dumnezeu care nu respinge rugăciunea mea şi nu îndepărtează de la mine îndurarea lui! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,51ab (Aleluia) „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer, spune Domnul. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci”. (Aleluia)

R.: Părinte sfânt, atrage-ne la Fiul tău! – Părinte sfânt, care continui să ne dăruieşti cuvântul care luminează, dă Bisericii tale harul de a-şi inspira cateheza din izvoarele curate ale Sfintei Scripturi şi ale învăţăturii apostolice, să ne rugăm: R. – Părinte milostiv, care ne chemi la mântuire prin participarea la misterul morţii şi învierii lui Cristos, dăruieşte celor botezaţi să redescopere semnificaţia şi valoarea Botezului lor ca sigiliu al credinţei, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 30 aprilie 2020

253

– Părinte bun, care l-ai constituit pe Isus ca să fim credincioşi, prin trăirea noastră, adeMântuitor al tuturor oamenilor, fă ca vestea vărului tău, pe care ni l-ai făcut cunoscut. lui bună să depăşească barierele rasiale, cul- Prin Cristos, Domnul nostru. turale şi religioase, să ne rugăm: R. Prefaţa R.: Părinte sfânt, atrage-ne la Fiul tău! Prefaţa a IV-a pentru Paşti – Părinte sfânt, care ne-ai chemat să-l vestim Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi pe Cristos în orice colţ al pământului, fă ca mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri mass-media catolică să-şi folosească toate pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine resursele sale pentru ca numele tău să fie să te lăudăm în chip deosebit în acest timp cunoscut, să ne rugăm: R. preasfânt, în care a fost jertfit mielul pascal, – Părinte drept, care aştepţi reîntoarcerea celor Cristos, Domnul nostru. Căci, vindecând rănile care s-au îndepărtat de tine, ajută-ne să fim vechi ale păcatului, el reînnoieşte Universul îngrijoraţi de situaţiile de păcat şi de nedrep- şi nouă ne redă plinătatea vieţii adevărate. De aceea, întreaga omenire, mărturisind adetate din mediul nostru, să ne rugăm: R. vărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu – Părintele nostru, care ne aduni în jurul me- puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm sei Fiului tău, dă-ne harul de a face din îm- şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare. părtăşaniile noastre o comuniune de viaţă cu Cristos, plină de jertfă pentru progresul lumii, Ant. la Împărtăşanie: să ne rugăm: R. 2Cor 5,15 Părinte sfânt, care continui să atragi la Fiul tău pe cei care se lasă învăţaţi direct de tine şi de cuvântul tău, fă ca niciun obstacol să nu ne împiedice să participăm pe deplin la darul comuniunii euharistice, oferită pentru viaţa lumii. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Cristos a murit pentru toţi, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei, aleluia.

După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, îndură-te şi fii alături de Asupra darurilor poporul tău, pe care l-ai îndestulat cu tainele Dumnezeule, care, prin schimbul minunat cereşti, şi dă-i harul, ca, lepădând omul cel înfăptuit la această jertfă, ne faci părtaşi la vechi, să ajungă la înnoirea vieţii. Prin Cristos, firea ta dumnezeiască, dă-ne, te rugăm, harul, Domnul nostru.

254

De la rãsãrit pânã la apus * 30 aprilie 2020

M editeazã În evanghelie, Isus continuă discursul despre pâinea vieții și își manifestă originea divină, spunând: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci” (In 6,51). Isus se autodefinește „pâine”, adică aliment indispensabil, de fiecare zi și pentru toți. Așa cum omul nu poate să stea fără pâine, la fel nu poate să trăiască fără Isus, pâinea adevărată care satură foamea autentică a omenirii. Așa cum omul se gândește în fiecare zi la pâinea subzistenței fizice, tot astfel descoperă în persoana lui Isus pe cel care devine providență și solidaritate, dăruindu-se pe sine. Pâinea de pe masă este la dispoziția tuturor; Isus devine încontinuu accesibil tuturor, pentru ca mulți să poată gusta din darul său. A mânca pâinea oferită de Isus înseamnă a mânca pâinea care nu lipsește, pâinea înmulțită pentru atâția oameni care se aproprie de el. Astfel, viața devine o bogăție care ajunge la ceilalți, mai ales la cei care nu participă la masa euharistică. Apelând la formula de valoare absolută: „Eu sunt”, Isus evocă numele lui Dumnezeu descoperit lui Moise pe muntele Sinai (cf. Ex 3,14 ș.u.) și se desemnează pe sine însuși ca pâinea cea

G ândul

zilei

„Eu îl voi învia în ziua de pe urmă”. (In 6,44) Cine? Acela care vine la Isus ascultând de Tatăl. Acesta primeşte viaţa veşnică, viaţa cea nouă, care îl uneşte cu Dumnezeu. A veni la Isus: acesta este pasul pe care l-a făcut funcţionarul reginei din Etiopia atunci când, crezându-l pe Filip care îi vorbea despre Isus, s-a botezat. Viaţa lui s-a umplut de bucurie: intrase în înviere!

adevărată, care depășește total semnificația manei oferite de Dumnezeu poporului său în pustiu. Printre altele, Isus face o aluzie expresă la originea sa divină, spunând: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer” (In 6,51). Aceste cuvinte provoacă reacția iudeilor, care văd în Isus doar un simplu om, pe fiul tâmplarului din Nazaret: „Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?” (In 6,42). Iudeii presupuneau că știu totul despre Isus, așa încât își motivau „murmurarea” sau necredința cu privire la Cristos chiar în baza unor asemenea date anagrafice. Dar Isus îi lasă să-și vadă de argumentațiile lor și continuă discursul direct pe planul credinței: „Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viața veșnică” (In 6,47). Calea unică pentru a-l cunoaște pe Isus în identitatea sa de trimis al Tatălui este doar credința. Această credință nu este rodul inițiativei și a libertății omului, întrucât Isus afirmă că poate „să vină” la el, adică să creadă în el, numai cel care este „atras” și mișcat de Tatăl. Odată precizată natura sa de „pâine coborâtă din cer”, prin aceea că el este trimisul Tatălui, că el este acela care îl cunoaște pe Tatăl și înfăptuiește însăși lucrarea sa, Isus se identifică pe deplin cu ceea ce el oferă și demonstrează, în același timp, că are conștiința de a fi nu doar revelatorul Tatălui, ci și izvorul mântuirii pentru cei care cred în el: „Eu sunt pâinea vieții… Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci” (In 6,48.51). Fiecare participare la sfânta Liturghie presupune din partea noastră acceptarea unei asemenea „provocări” personale și comunitare care izvorăște din „misterul credinței”. Pr. Emanuel Imbrea

De la rãsãrit pânã la apus * 30 aprilie 2020

255

Rânduiala sfintei Liturghii

RITURILE ÎNCEPUTULUI V. În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. R. Amin. V. Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi! R. Şi cu duhul tău. sau: V. Domnul să fie cu voi! R. Şi cu duhul tău. ACTUL PENITENŢIAL V. Fraţilor, să ne recunoaştem păcatele, pentru a celebra cum se cuvine sfintele taine. R. Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul şi vouă, fraţilor, că am păcătuit prea mult cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea: din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea. De aceea, rog pe sfânta Maria pururea Fecioară, pe toţi îngerii şi sfinţii şi pe voi, fraţilor, să vă rugaţi pentru mine la Domnul, Dumnezeul nostru.

(când este prescris) V. Mărire în cer lui Dumnezeu! R. Şi pace pe pământ oamenilor de bunăvoinţă. Te lăudăm, te binecuvântăm, te adorăm, te preamărim. Doamne Dumnezeule, împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotputernic, îţi mulţumim ţie pentru slava ta cea mare. Doamne, Fiule unul-născut, Isuse Cristoase. Doamne Dumnezeule, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi, tu, care iei asupra ta păcatele lumii, primeşte rugăciunea noastră. Tu, care şezi de-a dreapta Tatălui, miluieşte-ne pe noi. Fiindcă tu singur eşti sfânt, tu singur Domn, tu singur preaînalt, Isuse Cristoase, împreună cu Duhul Sfânt, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin. LITURGIA CUVÂNTULUI Lectură... V. Cuvântul Domnului. R. Mulţumim lui Dumnezeu.

V. Să aibă milă de noi atotputernicul Dumnezeu şi, iertându-ne păcatele, să ne ducă la viaţa cea veşnică. R. Amin.

Evanghelia V. Domnul să fie cu voi! R. Şi cu duhul tău.

V. Doamne, miluieşte-ne. R. Doamne, miluieşte-ne.

V. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul N., R. Mărire ţie, Doamne!

V. Cristoase, miluieşte-ne R. Cristoase, miluieşte-ne. V. Doamne, miluieşte-ne. R. Doamne, miluieşte-ne. 256

.................. V. Cuvântul Domnului. R. Laudă ţie, Cristoase! (după omilie, când este prescris) De la rãsãrit pânã la apus * 3-4/2020

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, creatorul cerului şi al pământului, al tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Cred într-unul Domn Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unul-născut, care din Tatăl s-a născut, mai înainte de toţi vecii. Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu creat, de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară, şi s-a făcut om. S-a răstignit pentru noi sub Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat. A înviat a treia zi, după Scripturi, şi s-a suit la cer, şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va veni cu mărire să judece pe cei vii şi pe cei morţi, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Cred în Duhul Sfânt, Domnul şi de viaţă dătătorul, care de la Tatăl şi de la Fiul purcede; care împreună cu Tatăl şi cu Fiul, este adorat şi preamărit şi a grăit prin proroci. Cred într-una, sfântă, catolică şi apostolică Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va veni. Amin. (urmează rugăciunea credincioşilor)

V. Rugaţi-vă, fraţilor, pentru ca jertfa mea şi a voastră, să-i fie plăcută lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul. R. Să primească Domnul jertfa din mâinile tale, spre lauda şi mărirea numelui său, spre folosul nostru şi al întregii sale sfinte Biserici. Rugăciunea euharistică V. Domnul să fie cu voi. R. Şi cu duhul tău. V. Sus inimile! R. Le avem la Domnul. V. Să mulţumim Domnului Dumnezeului nostru! R. Vrednic şi drept este.

Liturgia euharistică Oferirea darurilor V. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul universului, fiindcă din dărnicia ta am primit pâinea pe care ţi-o oferim, rod al pământului şi al muncii oamenilor, care va deveni pentru noi pâinea vieţii. R. Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci.

PREFAŢA COMUNĂ A VI-A Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea ţie, Părinte sfânt, prin Fiul tău iubit, Isus Cristos, Cuvântul veşnic prin care toate le-ai creat, pe care ni l-ai trimis ca mântuitor şi răscumpărător, întrupat de la Duhul Sfânt şi născut din Fecioara Maria. Ca să împlinească până la sfârşit voinţa ta şi să adune un popor care să-ţi aparţină, când a sosit ceasul suferinţelor sale, şi-a întins braţele pe cruce, rupând astfel lanţurile morţii şi deschizându-ne calea învierii. De aceea, împreună cu toţi îngerii şi sfinţii, vestim fără încetare mărirea ta, cântând cu bucurie.

V. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul universului, fiindcă din dărnicia ta am primit vinul pe care ţi-l oferim, rod al viţei de vie şi al muncii oamenilor, care va deveni pentru noi băutură spirituală. R. Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci.

.................. Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul Dumnezeul oştirilor cereşti. Pline sunt cerurile şi pământul de mărirea ta. Osana în înaltul cerului! Bine este cuvântat cel care vine în numele Domnului. Osana în înaltul cerului!

De la rãsãrit pânã la apus * 3-4/2020

257

PREFACEREA. RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A II-A CP. Cu adevărat sfânt eşti, Doamne, izvorul a toată sfinţenia. CC. Te rugăm, aşadar, sfinţeşte darurile acestea cu roua Duhului tău, ca ele să devină pentru noi trupul X şi sângele Domnului nostru Isus Cristos. El, dându-se de bunăvoie spre pătimire, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor săi, zicând: LUAŢI ŞI MÂNCAŢI DIN ACEASTA TOŢI: ACESTA ESTE TRUPUL MEU, CARE SE JERTFEŞTE PENTRU VOI. De asemenea, după cină, luând potirul şi, din nou mulţumind, l-a dat ucenicilor săi zicând: LUAŢI ŞI BEŢI DIN ACESTA TOŢI: ACESTA ESTE POTIRUL SÂNGELUI MEU, AL NOULUI ŞI VEŞNICULUI LEGĂMÂNT, CARE PENTRU VOI ŞI PENTRU MULŢI SE VARSĂ SPRE IERTAREA PĂCATELOR. FACEŢI ACEASTA ÎN AMINTIREA MEA. CP. Misterul credinţei. R. Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim, până când vei veni. CC. Celebrând, aşadar, moartea şi învierea Fiului tău, îţi oferim, Doamne, pâinea vieţii şi potirul mântuirii, mulţumindu-ţi că ne-ai învrednicit să stăm înaintea ta şi să-ţi slujim ţie. Te rugăm cu umilinţă să ne unească Duhul Sfânt pe noi, care ne facem părtaşi de trupul şi sângele lui Cristos. 1C. Adu-ţi aminte, Doamne, de Biserica ta răspândită pe întregul pământ, ca să o desăvârşeşti în dragoste, împreună cu părintele nostru papa N., cu episcopul nostru N. şi cu tot clerul. .................... 258

Adu-ţi aminte, Doamne, de slujitorul tău (slujitoarea ta), N., pe care l-ai chemat (ai chemat-o) (astăzi) la tine din această lume. Îngăduie ca, după cum prin Botez a fost unit(ă) cu Fiul tău întru moarte, la fel să devină părtaş(ă) de învierea lui. .................. 2C. Adu-ţi aminte, Doamne, şi de fraţii noştri care au adormit în speranţa învierii şi de toţi cei care au răposat în milostivirea ta şi primeşte-i să se bucure de lumina feţei tale. Te rugăm, ai milă de noi toţi, pentru ca, împreună cu fericita Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, cu sfântul Iosif, soţul ei, cu fericiţii apostoli şi cu toţi sfinţii, pe care din veci i-ai iubit, să ne învrednicim a fi părtaşi de viaţa cea veşnică, să te lăudăm şi să te preamărim prin Isus Cristos, Fiul tău. CP. Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos, CC. ţie, Dumnezeule, Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfânt, toată cinstea şi mărirea în toţi vecii vecilor. R. Amin. RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A III-A CP. Sfânt eşti cu adevărat, Doamne, şi pe bună dreptate te laudă toată făptura, căci prin Fiul tău, Domnul nostru Isus Cristos, şi prin lucrarea Duhului Sfânt, însufleţeşti şi sfinţeşti întregul univers şi fără încetare aduni poporul tău, pentru ca, de la răsăritul soarelui până la apus, să i se aducă numelui tău jertfă curată. CC. De aceea, Doamne, te rugăm cu umilinţă să sfinţeşti prin Duhul tău darurile pe care ţi le oferim, pentru ca ele să devină trupul X şi sângele Fiului tău, Domnul nostru Isus Cristos, din a cărui poruncă celebrăm aceste taine.

De la rãsãrit pânã la apus * 3-4/2020

Căci el, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulţumindu-ţi, a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor săi, zicând: LUAŢI ŞI MÂNCAŢI DIN ACEASTA TOŢI: ACESTA ESTE TRUPUL MEU, CARE SE JERTFEŞTE PENTRU VOI. De asemenea, după cină, luând potirul şi mulţumindu-ţi, l-a binecuvântat şi l-a dat ucenicilor săi, zicând: LUAŢI ŞI BEŢI DIN ACESTA TOŢI: ACESTA ESTE POTIRUL SÂNGELUI MEU, AL NOULUI ŞI VEŞNICULUI LEGĂMÂNT, CARE PENTRU VOI ŞI PENTRU MULŢI SE VARSĂ SPRE IERTAREA PĂCATELOR. FACEŢI ACEASTA ÎN AMINTIREA MEA. CP. Misterul credinţei. R. Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim până când vei veni. CC. Celebrând, aşadar, Doamne, pătimirea aducătoare de mântuire a Fiului tău, precum şi minunata lui înviere din morţi şi înălţare la cer, şi aşteptând a doua lui venire, îţi oferim cu mulţumire această jertfă vie şi sfântă. Te rugăm, priveşte cu bunătate la darul Bisericii tale şi, recunoscând în el jertfa prin care ne-ai împăcat cu tine, dă-ne nouă, celor care ne hrănim cu trupul şi sângele Fiului tău, harul, ca, din plinătatea Duhului Sfânt, să devenim un singur trup şi un singur suflet în Cristos. 1C. Duhul Sfânt să facă din noi un prinos veşnic, ca să dobândim moştenirea cerească împreună cu aleşii tăi, mai întâi cu preafericita Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Maria, cu sfântul Iosif, soţul ei, cu fericiţii apostoli şi slăviţii martiri, (cu sfântul N. – sfântul zilei sau patronul) şi cu toţi sfinţii, prin a căror mijlocire sperăm să fim totdeauna ajutaţi de tine.

2C. Te rugăm, Doamne, ca această jertfă a împăcării noastre să fie spre pacea şi mântuirea lumii întregi. Binevoieşte a întări în credinţă şi dragoste Biserica ta peregrină pe acest pământ, împreună cu slujitorii tăi, papa nostru N., şi episcopul nostru N., cu toţi episcopii, cu întregul cler şi cu tot poporul pe care ţi l-a dobândit Fiul tău. Ascultă, Doamne, cu îndurare rugăciunile acestei familii pe care ai adunat-o în faţa ta. Întoarce-i la tine, Părinte milostiv, şi pe toţi fiii tăi risipiţi pretutindeni. 3C. Pe fraţii noştri răposaţi şi pe toţi drepţii care au trecut din această lume primeşte-i cu bunătate în împărăţia ta cerească, unde nădăjduim să ne bucurăm şi noi de-a pururi de mărirea ta, împreună cu ei, prin Cristos, Domnul nostru, prin care tu dăruieşti lumii tot binele. CP. Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos, CC. ţie, Dumnezeule, Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfânt, toată cinstea şi mărirea în toţi vecii vecilor. R. Amin. .............. Adu-ţi aminte de slujitorul tău (slujitoarea ta), N., pe care l-ai chemat (ai chemat-o) (astăzi) la tine din această lume. Îngăduie ca, după cum prin Botez a fost unit(ă) cu Fiului tău întru moarte, la fel, să devină părtaş(ă) de învierea lui, în ziua în care îi va ridica pe cei morţi din pământ şi va face trupul smereniei noastre asemenea cu trupul strălucirii sale. Adu-ţi aminte şi de fraţii noştri răposaţi şi de toţi drepţii care au trecut din această lume şi primeşte-i cu bunătate în împărăţia ta cerească, unde nădăjduim să ne bucurăm şi noi de-a pururi, împreună cu ei, de mărirea ta, atunci când vei şterge toată lacrima din ochii noştri, căci, văzându-te pe tine, Dumnezeul nostru, aşa precum eşti, vom fi pe veci asemenea ţie şi te vom lăuda fără încetare, prin Cristos, Domnul nostru, prin care tu dăruieşti lumii tot binele.

De la rãsãrit pânã la apus * 3-4/2020

259

RITUL ÎMPĂRTĂŞANIEI V. Îndemnaţi de porunca Mântuitorului şi povăţuiţi de învăţătura sa dumnezeiască, îndrăznim a spune: R. Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. V. Mântuieşte-ne, te rugăm, Doamne, de toate relele şi binevoieşte a da pacea în zilele noastre, pentru ca, ajutaţi de milostivirea ta, să fim pururea liberi de păcat şi feriţi de orice tulburare, aşteptând speranţa fericită şi venirea Mântuitorului nostru Isus Cristos. R. Căci a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea în veci.

R. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, dă-ne nouă pacea. V. Iată Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe acela care ia asupra sa păcatele lumii. Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului. R. Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu. ................. RITUL ÎNCHEIERII

V. Doamne Isuse Cristoase, care le-ai zis apostolilor tăi: „Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă”, nu privi la păcatele noastre, ci la credinţa Bisericii tale, şi binevoieşte a-i dărui pacea şi unirea, după voinţa ta. Care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. R. Amin.

V. Domnul să fie cu voi. R. Şi cu duhul tău.

V. Pacea Domnului să fie pururea cu voi! R. Şi cu duhul tău.

V. Liturghia s-a sfârşit. Mergeţi în pace! R. Mulţumim lui Dumnezeu.

260

V. Să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu, Tatăl, şi Fiul, X şi Duhul Sfânt. R. Amin.

De la rãsãrit pânã la apus * 3-4/2020

Ordo Missae

RITUS INITIALES S. In nomine Patris et Filii et Spiritus Sancti. O. Amen. S. Gratia Domini nostri Iesu Christi, et caritas Dei et comunicatio Sancti Spiritus sit cum omnibus vobis. O. Et cum spiritu tuo. (vel) S. Dominus vobiscum. O. Et cum spiritu tuo. Ritus poenitentialis S. Fratres, agnoscamus peccata nostra, ut apti simus ad sacra mysteria celebranda. O. Confiteor Deo omnipotenti et vobis, fratres, quia peccavi nimis, cogitatione, verbo, opere et omissione: mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa, ideo precor beatam Mariam semper Virginem, omnes angelos et sanctos, et vos, fratres, orare pro me ad Dominum Deum nostrum. S. Misereatur nostri omnipotens Deus et, dimissis peccatis nostris, perducat nos ad vitam aeternam. O. Amen. S. Kyrie eleison O. Kyrie eleison S. Christe eleison O. Christe eleison S. Kyrie eleison O. Kyrie eleison

(quando praescribitur:) S. Gloria in excelsis Deo O. Et in terra pax hominibus bonae voluntatis. Laudamus te, benedicimus te, adoramus te, glorificamus te. Gratias agimus tibi propter magnam gloriam tuam, Domine Deus, rex caelestis, Deus Pater omnipotens. Domine Fili unigenite, Iesu Christe, Domine Deus, Agnus Dei, Filius Patris, qui tollis peccata mundi, miserere nobis; qui tollis peccata mundi, suscipe deprecationem nostram. Qui sedes ad dexteram Patris, miserere nobis. Quoniam tu solus sanctus, tu solus Dominus, tu solus altissimus, Iesu Christe, cum Sancto Spiritu, in gloria Dei Patris. Amen. LITURGIA VERBI Lectio... L. Verbum Domini. O. Deo gratias. Evangelium S. Dominus vobiscum. O. Et cum spiritu tuo. S. Lectio (Sequentia) sancti Evangelii saecundum (N...) O. Gloria tibi, Domine. ............ S. Verbum Domini. O. Laus tibi, Christe.

De la r찾s찾rit p창n찾 la apus * 3-4/2020

261

(quando praescribitur:) Credo in unum Deum, Patrem omnipotentem, creatorem caeli et terrae, visibilium omnium et invisibilium. Et in unum Dominum Iesum Christum, Filium Dei unigenitum, et ex Patre natum ante omnia saecula. Deum de Deo, lumen de lumine, Deum verum de Deo vero, genitum, non factum, consubstantialem Patri: per quem omnia facta sunt. Qui propter nos homines et propter nostram salutem descendit de caelis. Et incarnatus est de Spiritu Sancto ex Maria Virgine, et homo factus est. Crucifixus etiam pro nobis sub Pontio Pilato; passus et sepultus est, et resurrexit tertia die, secundum Scripturas. Et ascendit in caelum, sedet ad dexteram Patris. Et iterum venturus est cum gloria, iudicare vivos et mortuos, cuius regni non erit finis. Et in Spiritum Sanctum, Dominum et vivificantem: qui ex Patre Filioque procedit. Qui cum Patre et Filio simul adoratur et conglorificatur: qui locutus est per profetas. Et unam, sanctam, catholicam et apostolicam Ecclesiam. Confiteor unum baptisma in remissionem peccatorum. Expecto resurrectionem mortuorum et vitam venturi saeculi. Amen. (Oratio fidelium) 262

LITURGIA EUCHARISTICA Offertorium S. Benedictus es, Domine, Deus universi, quia de tua largitate accepimus panem, quem tibi oferimus, fructum terrae et operis manuum hominum, ex quo nobis fiet panis vitae. O. Benedictus Deus in saecula. S. Benedictus es, Domine, Deus universi, quia de tua largitate accepimus vinum, quod tibi offerimus, fructum vitis et operis manuum hominum, ex quo nobis fiet potus spiritalis. O. Benedictus Deus in saecula. S. Orate, fratres: ut meum ac vestrum sacrificium acceptabile fiat apud Deum Patrem omnipotentem O. Suscipiat Dominus sacrificium de manibus tuis, ad laudem et gloriam nominis sui, ad utilitatem quoque nostram totiusque Ecclesiae suae sanctae. .................... Oratio eucharistica S. Dominus vobiscum. O. Et cum spiritu tuo. S. Sursum corda. O. Habemus ad Dominum. S. Gratias agamus Domino Deo nostro. O. Dignum et iustum est. ..................... O. Sanctus, sanctus, sanctus, Dominus Deus Sabaoth. Pleni sunt caeli et terra gloria tua. Hosana in excelsis. Benedictus qui venit in nomine Domini. Hosanna in excelsis.

De la r찾s찾rit p창n찾 la apus * 3-4/2020

Praefatio PREX EUCHARISTICA II CP. Vere sanctus es, Domine, fons omnis sanctitatis. CC. Haec ergo dona, quesumus, Spiritus tui rore sanctifica, ut nobis corpus X et sanguis fiant Domini nostri Iesu Christi. Qui cum passioni voluntarie traderetur, accepit panem et gratias agens fregit, deditque discipulis suis, dicens: ACCIPITE ET MANDUCATE EX HOC OMNES: HOC EST ENIM CORPUS MEUM, QUOD PRO VOBIS TRADETUR. Simili modo, postquam cenatum est, accipiens et calicem, iterum gratias agens dedit discipulis suis, dicens: ACCIPITE ET BIBITE EX EO OMNES: HIC EST ENIM CALIX SANGUINIS MEI NOVI ET AETERNI TESTAMENTI, QUI PRO VOBIS ET PRO MULTIS EFFUNDETUR IN REMISSIONEM PECCATORUM. HOC FACITE IN MEAM COMMEMORATIONEM. CP. Mysterium fidei: O. Mortem tuam annuntiamus, Domine, et tuam resurrectionem confitemur, donec venias.

CC. Memores igitur mortis et resurrectionis eius, tibi, Domine, panem vitae et calicem salutis offerimus, gratias agentes quia nos dignos habuisti astare coram te et tibi ministrare. Et supplices deprecamur ut corporis et sanguinis Christi participes a Spiritu Sancto congregemur in unum. C1. Recordare, Domine, Ecclesiae tuae toto orbe diffusae, ut eam in caritate perficias una cum papa nostro N. et episcopo nostro N. et universo clero. .................... Memento famuli tui (famulae tuae) N., quem (quam) (hodie) ad te ex hoc mundo vocasti. Concede, ut, qui (quae) complantatus (complantata) fuit similitudini mortis Filii tui, simul fiat et resurrectionis ipsius. .................... C2. Memento etiam fratrum nostrorum, qui in spe resurrectionis dormierunt, omniumque in tua miseratione defunctorum, et eos in lumen vultus tui admitte. Omnium nostrum, quaesumus, miserere, ut cum beata Dei genetrice Virgine Maria, beáto Ioseph, eius sponso, beatis apostolis et omnibus sanctis, qui tibi a saeculo placuerunt, aeternae vitae mereamur esse consortes, et te laudemus et glorificemus per Filium tuum Iesum Christum. CP. Per ipsum, et cum ipso, et in ipso, CC. est tibi Deo Patri omnipotenti, in unitate Spiritus Sancti, omnis honor et gloria per omnia saecula saeculorum. O. Amen.

De la rãsãrit pânã la apus * 3-4/2020

263

PREX EUCHARISTICA III CP. Vere sanctus es, Domine, et merito te laudat omnis a te condita creatura, quia per Filium tuum, Dominum nostrum Iesum Christum, Spiritus Sancti operante virtute vivificas et sanctificas universa, et populum tibi congregare non desinis, ut a solis ortu usque ad occasum oblatio munda offeratur nomini tuo. CC. Supplices ergo te, Domine, deprecamur, ut haec munera, quae tibi sacranda detulimus, eodem Spiritu sanctificare digneris, ut corpus X et sanguis fiant Filii tui Domini nostri Iesu Christi, cuius mandato haec mysteria celebramus. Ipse enim in qua nocte tradebatur accepit panem et tibi gratias agens benedixit, fregit, deditque discipulis suis, dicens: ACCIPITE ET MANDUCATE EX HOC OMNES: HOC EST ENIM CORPUS MEUM, QUOD PRO VOBIS TRADETUR. Simili modo, postquam cenatum est, accipiens calicem, et tibi gratias agens benedixit, deditque discipulis suis, dicens: ACCIPITE ET BIBITE EX EO OMNES: HIC EST ENIM CALIX SANGUINIS MEI NOVI ET AETERNI TESTAMENTI, QUI PRO VOBIS ET PRO MULTIS EFFUNDETUR IN REMISSIONEM PECCATORUM. HOC FACITE IN MEAM COMMEMORATIONEM. 264

CP. Mysterium fidei. O. Mortem tuam annuntiamus, Domine, et tuam resurrectionem confitemur, donec venias. CC. Memores igitur, Domine, eiusdem Filii tui salutiferae passionis necnon mirabilis resurrectionis et ascensionis in caelum, sed et praestolantes alterum eius adventum, offerimus tibi, gratias referentes, hoc sacrificium vivum et sanctum. Respice, quaesumus, in oblationem Ecclesiae tuae et, agnoscens hostiam, cuius voluisti immolatione placari, concede, ut qui corpore et sanguine Filii tui reficimur, Spiritu eius Sancto repleti, unum corpus et unus spiritus inveniamur in Christo. C1. Ipse nos tibi perficiat munus aeternum, ut cum electis tuis hereditatem consequi valeamus, inprimis cum beatissima Virgine, Dei Genetrice, Maria, cum beáto Ioseph, eius sponso, cum beatis apostolis tuis et gloriosis martyribus (cum sancto N.) et omnibus sanctis, quorum intercessione perpetuo apud te confidimus adiuvari. C2. Haec hostia nostrae reconciliationis proficiat, quaesumus, Domine, ad totius mundi pacem atque salutem. Ecclesiam tuam, peregrinantem in terra, in fide et caritate firmare digneris cum famulo tuo papa nostro N. et episcopo nostro N., cum episcopali ordine et universo clero et omni populo acquisitionis tuae. ..................... Memento famuli tui (famulae tuae) N., quem (quam) (hodie) ad te ex hoc mundo vocasti. Concede, ut, qui (quae) complantatus (complantata) fuit similitudini mortis Filii tui, simul fiat et resurrectionis ipsius, quando mortuos suscitabit in carne de terra et corpus humilitatis nostrae configurabit corpori claritatis suae. .....................

De la rãsãrit pânã la apus * 3-4/2020

C3. Votis huius familiae, quam tibi astare voluisti, adesto propitius. Omnes filios tuos ubique dispersos tibi, clemens Pater, miseratus coniunge. Fratres nostros defunctos, et omnes qui, tibi placentes, ex hoc saeculo transierunt, in regnum tuum benignus admitte, ubi fore speramus, ut simul gloria tua perenniter satiemur, per Christum Dominum nostrum, per quem mundo bona cuncta largiris. CP. Per ipsum, et cum ipso, et in ipso, est tibi Deo Patri omnipotenti, in unitate Spiritus Sancti, omnis honor et gloria per omnia saecula saeculorum. O. Amen.

S. Domine Iesu Christe, qui dixisti apostolis tuis: „Pacem relinquo vobis, pacem meam do vobis”, ne respicias peccata nostra, sed fidem Ecclesiae tuae; eamque secundum voluntatem tuam pacificare et coadunare digneris. Qui vivis et regnas in saecula saeculorum. O. Amen. S. Pax Domini sit semper vobiscum. O. Et cum spiritu tuo. Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, miserere nobis. Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, miserere nobis.

RITUS COMMUNIONIS S. Praeceptis salutaribus moniti, et divina institutione formati, audemus dicere: O. Pater noster, qui es in caelis, sanctificetur nomen tuum, adveniat regnum tuum, fiat voluntas tua, sicut in caelo et in terra. Panem nostrum quotidianum da nobis hodie; et dimitte nobis debita nostra, sicut et nos dimittimus debitoribus nostris, et ne nos inducas in tentationem, sed libera nos a malo. S. Libera nos, quaesumus, Domine, ab omnibus malis, da propitius pacem in diebus nostris, ut ope misericordiae tuae adiuti, et a peccato simus semper liberi et ab omni perturbatione securi: expectantes beatam spem et adventum Salvatoris nostri Iesu Christi. O. Quia tuum est regnum et potestas et gloria in saecula.

Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, dona nobis pacem. S. Ecce Agnus Dei, ecce qui tollit peccata mundi. Beati qui ad cenam Agni vocati sunt. O. Domine, non sum dignus, ut intres sub tectum meum, sed tantum dic verbo et sanabitur anima mea. ............... RITUS CONCLUSIONIS S. Dominus vobiscum. O. Et cum spiritu tuo. S. Benedicat vos omnipotens Deus: Pater et Filius X et Spiritus Sanctus. O. Amen. S. Ite, missa est. O. Deo gratias.

De la rãsãrit pânã la apus * 3-4/2020

265

Rugãciunea credincioºilor pentru vinerea I din lunã Fraților preaiubiți, în inima preasfântă a lui – răspândește în toată lumea împărăția inimii Isus, Dumnezeu ne-a descoperit bogăția iubirii tale. R. sale divine. Să invocăm inima preasfântă în – desăvârșește-i în iubire pe aceia care ți s-au toate împrejurările vieții. Inimă a lui Isus, consacrat în mod deosebit. R. plină de dragoste și îndurare, – întărește-ne când suntem osteniți și împo– primește adorația Bisericii tale și ascultă vărați. R. rugăciunile ei pentru cei păcătoși. Dumnezeule preabun și atotputernic, tu ai R. Te rugăm, ascultă-ne! ascuns în inima Fiului tău toate comorile de – ferește toate popoarele de ură și duș - har pe care le-ai dăruit omenirii. Atrage la mănie. R. această inimă dumnezeiască toate inimile, ca – insuflă-le celor tineri gânduri generoase să se îmbogățească din plinătatea ei și să răspânde slujire lui Dumnezeu și aproapelui și în- dească în lumea întreagă razele iubirii dumvață-i să fie blânzi și smeriți. R. nezeiești. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Rugãciunea credincioºilor pentru sâmbãta I din lunã Fraților preaiubiți, preacurata Fecioară și – descoperă-le celor căzuți bunătatea de mamă Mamă a lui Dumnezeu, Maria, este vistier- a Reginei cerului. R. nica harurilor cerești și regina universului. – fă ca tineretul creștin să se lase educat de Prin mijlocirea ei, să-l chemăm în ajutor pe exemplul și grija Mamei cerești. R. Fiul lui Dumnezeu. Doamne Isuse Cristoase, – dispune inimile noastre să primească, asemenea Mariei, îndemnurile Duhului Sfânt. R. născut din Fecioara Maria, – trezește în poporul nostru simțământul de – ocrotește sfânta Biserică prin mijlocirea răspundere față de viața copiilor care trebuie Neprihănitei. să se nască. R. R. Te rugăm, ascultă-ne! Dumnezeule atotputernic, tu ai dus la desăvâr– dăruiește bună înțelegere tuturor popoa- șire, în preacurata Fecioară Maria, opera răscumrelor. R. părării noastre. Fă-ne și pe noi părtași de ha– vino în ajutorul celor indiferenți sau slabi rurile tale și du-ne la slava la care ai înălțat-o pe ea. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. în credință. R. Rugãciune pentru harul credinþei Fraţilor preaiubiţi, aşteptând venirea în slavă – binevoieşte a le da nădejdea fericirii cereşti a Mântuitorului nostru, să-i cerem astăzi harul celor mâhniţi şi celor greu încercaţi. R. credinţei pentru noi şi pentru lumea întreagă. – binevoieşte a ne întări speranţa că, priDoamne Isuse Cristoase, Împăratul măririi, mindu-te cu iubire în sfânta Euharistie, te vom Domnul păcii, putea întâmpina cu bucurie atunci când vei – binevoieşte a răspândi împărăţia ta pe tot veni în glorie. R. pământul. – veseleşte sufletele celor răposaţi cu vederea R. Te rugăm, ascultă-ne! slavei tale. R. – binevoieşte a da credincioşilor tăi harul să Doamne Isuse Cristoase, care, întrupându-te înţeleagă valoarea marelui dar al credinţei şi din Fecioară, te-ai făcut asemenea nouă, la vesă-ţi aducă necontenit mulţumire pentru el. R. nirea ta glorioasă, fă-ne, te rugăm, asemenea – binevoieşte a le da convingere neclintită chipului măririi tale. Tu, care vieţuieşti şi celor şovăielnici în credinţă şi lumina harului domneşti în vecii vecilor. tău celor care nu te cunosc. R. R. Amin.