De la răsărit până la apus, nr. 6/2020 by Dieceza Romano-Catolica de Iasi

De la rãsãrit pânã la apus mai – iunie 2020

Editura Presa Bunã – Iaºi

Pentru fiecare zi a fost preluată caseta din Agenda liturgică 2020 în care se găsesc: ziua şi sfântul zilei, note liturgice care indică timpul (Se inspiră din publicaţia italiană Dall’alba al tra- liturgic, solemnităţile şi sărbătorile, lecturile monto, Euganeia Editoriale Comunicazioni – Padova, biblice ale Liturghiei, versetul principal care exprimă tema fiecărei lecturi, explicaţii refedin iniţiativa Acţiunii Catolice din Padova) ritoare la Liturghia zilei, culoarea hainelor litur© Editura Presa Bună gice, fazele lunii, zilele în care sunt Rogaţiuni, Bd. Ştefan cel Mare, 26, Iaşi, 700064 săptămâna psalmilor de la Breviar, alte date cu Tel. + fax +40/232/211527 privire la ziua respectivă. În casetă, la comemoE-mail: editor@ercis.ro rările obligatorii au fost trecute lecturile proprii. Broşura apare din ianuarie 1998, în format A5, Coordonator: pr. Adrian Blăjuță (e-mail: adrian@ercis.ro) iar din ianuarie 2010, în format B5. De la răsărit până la apus (5-6/2020) Itinerar zilnic de meditaţie şi rugăciune pentru tineri şi adulţi

Colectivul de redacţie: pr. Cristian Diac, sr. Lenuţa Băcăoanu Corectură: sr. Carmen-Mihaela Cotarcea (terezină) Tehnoredactare: Ovidiu Bişog Costul unui exemplar este 15 lei. ISSN 2067-3302 Pe copertă: Înălţarea lui Isus la cer (www.tiszta-lap.hu)

Începând cu ianuarie 2005, s-au mai adăugat: Rânduiala sfintei Liturghii (română şi latină), Rugăciunea credincioşilor pentru fiecare zi, Prefeţele de la Liturghie şi Propriul timpului. Începând cu ianuarie 2012, apare la două luni, pe două coloane, cu rubricile: Ascultă, Meditează, Gândul zilei (din ianuarie 2018). Meditațiile pentru anul 2020 sunt pregătite de preoți din Dieceza de Iași. Textele din Gândul zilei sunt luate din Calendarul „Cinci pâini de orz” 2020, Ed. „Presa Bună”, 2019.

Cum să mă abonez? Pentru a deveni abonaţi, achitaţi contravaloarea publicaţiilor până la finalul anului, prin mandat poştal sau persoanei prin care publicaţia ajunge la dv. Prin mandat poştal, plata se va efectua pe adresa: Băcăoanu Lenuţa, Bd. Ştefan cel Mare, 26; 700064-Iaşi. Pe mandatul poştal, la rubrica „Loc pentru corespondenţă”, specificaţi: „Pentru abonamente la...”; notaţi numărul de abonamente şi adresa dv. exactă. Informaţii despre abonamente se pot obține la tel. 0740/907699 (luni-vineri, 9-16). Detalii privind abonamente la publicaţiile Editurii „Presa Bună” pot fi găsite la adresa de internet: http://www.ercis.ro/abonamente.

Mai – Florar

Iunie – Cireºar

31 de zile, ziua are 14 ore, noaptea are 10 ore 1 V Ss. Iosif Muncitorul *; Ieremia, profet 2 S Ss. Atanasie, ep. înv. **; Antonin din Florenþa, ep. 3 D † DUMINICA a 4-a a Paºtelui Ss. Filip ºi Iacob, ap. Fap 2,14a.36-41; Ps 22; 1Pt 2,20b-25; In 10,1-10

4 5 6 7

L Sf. Florian, m. M Ss. Angelo, cãlug. m.; Gottard, ep. M Ss. Benedicta, fc.; Petru Nolasco, cãlug. J Ss. Roza Venerini, cãlug.; Ghizela, reginã; Anton Pecerski, pustnic 8 V Fer. Ieremia Valahul, cãlug. **; Sf. Victor, m. 9 S Ss. Isaia, profet; Pahomie, pustnic 10 D † DUMINICA a 5-a a Paºtelui Fer. Ivan Merz, laic

30 de zile, ziua are 15 ore, noaptea are 9 ore 1 L Sf. Fc. Maria, Maica Bisericii **; Sf. Iustin, filozof m. 2 M Ss. Marcelin ºi Petru, m. * 3 M Ss. Carol Lwanga ºi îns., m. ** 4 J Sf. Francisc Caracciolo, pr. 5 V Sf. Bonifaciu, ep. m. ** 6 S Sf. Norbert, ep. * 7 D † PREASFÂNTA TREIME Sf. Robert, abate

L Sf. Mamert, ep. M Ss. Nereu ºi Ahile, m. *; Pancraþiu, m. * M Sf. Fc. Maria de la Fatima * J SF. MATIA, ap. V Sf. Isidor Plugarul S Fer. Vladimir Ghika, pr. m. ** D † DUMINICA a 6-a a Paºtelui Sf. Pascal Baylon, cãlug.; Fer. Ioan Scheffler, ep. m. Fap 8,5-8.14-17; Ps 65; 1Pt 3,15-18; In 14,15-21

18 L Sf. Ioan I, pp. m. * 19 M Sf. Celestin al V-lea, pp. 20 M Ss. Bernardin din Siena, pr. *; Lidia, ucenica sf. Paul 21 J † ÎNÃLÞAREA DOMNULUI Ss. Cristofor Magallanes, pr. ºi îns., m.; Elena, mama împ. Constantin; Eugen de Mazenod, ep. Fap 1,1-11; Ps 46; Ef 1,17-23; Mt 28,16-20

22 V Ss. Rita din Cascia, cãlug. *; Emil, m. 23 S Sf. Dezideriu, ep. m. 24 D † DUMINICA a 7-a a Paºtelui Ss. Fc. Maria, Ajutorul Creºtinilor; Donaþian ºi Rogaþian, m. Fap 1,12-14; Ps 26; 1Pt 4,13-16; In 17,1-11a

25 L Ss. Beda, pr. înv. *; Grigore al VII-lea, pp. *; Maria Magdalena de Pazzi, fc. * 26 M Sf. Filip Neri, pr. ** 27 M Sf. Augustin din Canterbury, ep. * 28 J Sf. Gherman, ep. 29 V Sf. Maxim, ep. 30 S Ss. Ferdinand, rege; Ioana d’Arc, fc. 31 D † COBORÂREA SF. DUH (RUSALIILE) Vizita Sf. Fc. Maria; Sf. Petronela, fc. m. Fap 2,1-11; Ps 103; 1Cor 12,3b-7.12-13; In 20,19-23

R. R.

Ex 34,4b-6.8-9; Ps Dan 3,52-56; 2Cor 13,11-13; In 3,16-18

8 9 10 11

Fap 6,1-7; Ps 32; 1Pt 2,4-9; In 14,1-12

11 12 13 14 15 16 17

L Sf. Medard, ep. M Sf. Efrem, diacon înv. * M Ff. Ioan Dominici, cãlug; Diana, fc. J † TRUPUL ªI SÂNGELE DOMNULUI Ss. Barnaba, ap.; Ioan de Facundo, pr.; Fer. Iolanda, cãlug. Dt 8,2-3.14b-16a; Ps 147; 1Cor 10,16-17; In 6,51-58

12 V Sf. Gaspar, pr. 13 S Sf. Anton de Padova, pr. înv. ** 14 D † DUMINICA a 11-a de peste an Ss. Valeriu ºi Rufin, m.; Elizeu, profet Ex 19,2-6a; Ps 99; Rom 5,6-11; Mt 9,36–10,8

15 16 17 18 19

L Ss. Amos, profet; Abraham, cãlug. M Ss. Benone, ep.; Iudita, vãduvã, m. M Ss. Nicandru ºi Marcian, m. J Ss. Marcu ºi Marcelian, m. V † PREASFÂNTA INIMÃ A LUI ISUS Ss. Romuald, abate; Iuliana Falconieri, fc. 20 S Inima Neprihãnitã a Mariei **; Fer. Margareta Ball, vãduvã, m. 21 D † DUMINICA a 12-a de peste an Sf. Alois de Gonzaga, cãlug. Ier 20,10-13; Ps 68; Rom 5,12-15; Mt 10,26-33

22 L Ss. Paulin de Nola, ep. *; Ioan Fisher, ep. ºi Thomas Morus, m. *; Niceta de Remeisana, ep. 23 M Sf. Iosif Cafasso, pr. 24 M † NAªTEREA SF. IOAN BOTEZÃTORUL 25 J Sf. Wilhelm, abate 26 V Ss. Ioan ºi Paul, m.; Josemaria Escriva, pr. 27 S Sf. Ciril din Alexandria, ep. înv. * 28 D † DUMINICA a 13-a de peste an Sf. Irineu, ep. m. 2Rg 4,8-11.14-16a; Ps 88; Rom 6,3-4.8-11; Mt 10,37-42

29 L † SS. PETRU ªI PAUL, ap.; Emma Fap 12,1-11; Ps 33; 2Tim 4,6-8.17-18; Mt 16,13-19

30 M Primii Sfinþi Martiri din Roma *

De la r찾s찾rit p창n찾 la apus * 5-6/2020

Introducere

Cu toate creaturile „Lăudat fii cu toate creaturile tale...”: acesta este începutul refrenului de laudă care străbate „Cântecul fratelui Soare”, numit și „Cântecul creaturilor”, compus de sfântul Francisc din Assisi în anul 1225, cu mai puțin de un an înainte de moarte. Cum să interpretezi acest „cu toate creaturile”? Analiza acestui celebru text, care inaugurează literatura italiană, a ajuns să sugereze până la șase interpretări ale valorii prepoziției „cu”. În primul rând, putem extrage învățătura importantă că putem trăi lauda și grija noastră pentru fiecare creatură în multe feluri. Cele trei interpretări principale ale acestui „cu” franciscan, pe de altă parte, ne ajută să punem laolaltă trei motive importante de recunoștință și responsabilitate. Ar putea fi o semnificație dată de cauză, înțeleasă ca rațiune de a fi, de cauză a tuturor creaturilor. Apoi, există un sens instrumental și, prin urmare, lauda Domnului este posibilă prin chiar făpturile sale. În cele din urmă, există o valoare de agent: creaturile sunt invitate să fie ele însele cele care laudă, prin urmare, toate împreună. O interpretare nu o exclude pe cealaltă, dimpotrivă, împreună creează acea fraternitate de responsabilitate care ne implică pe toți. Pr. Giulio Osto Responsabilitate pentru toate creaturile Toți au auzit citindu-se fragmentul din Geneză 1,26.28: „stăpânirea” omului asupra tuturor animalelor. Nu-i prea mult? Nu este o putere absolută care amenință să distrugă așa cum se întâmplă adesea conducătorilor acestei lumi, chiar și astăzi? În realitate, Dumnezeu îl îndeamnă pe om să „aibă grijă” de fiecare ființă, așa cum este datoria fiecărui rege față de poporul său. Și trebuie să o facă după chipul lui Dumnezeu, nu după chipul său. Iar Psalmul 8 accentuează responsabilitatea, introducând-o în actul credinței față de Dumnezeu: „Cât de minunat este numele tău pe tot pământul!” Este țara „locuită”, în care ucenicii lui Isus trebuie să fie „sare, lumină și aluat” (Matei 5,13-14; 13,33). Dacă privim tradiția biblică, descoperim comoara, începând de la Psalmi: „Tu, Doamne, salvezi oameni și animale” (36,7); „Tu deschizi mâinile tale și saturi cu dărnicie orice vietate” (145,16); „El dă hrană animalelor și puilor de corb care strigă” (147,9). Domnul oferă hrană oamenilor și animalelor și chiar croncănitul puilor de corb devine rugăciune. Mai mult decât atât, potopul implică oameni și animale atât în distrugere, cât și în mântuire: împreună împărtăşesc aceeaşi soartă. Și este interesant că în cartea lui Iona convertirea locuitorilor din Ninive implică oameni și animale (3,8). Astfel, în final, interesul Domnului pentru cetate se extinde la grija față de marea mulțime de animale, care au participat la post și la convertire (4,11). Nu se poate vorbi despre om fără să se vorbească despre fiecare realitate în care trăiește. La fel trebuie să vorbim și despre copaci și despre animale, nu pentru a uita de oameni, ci pentru ca să nu se lase tăcerea asupra fiecărei violențe distructive, asupra fiecărui delict care se întâmplă în lume, inclusiv persecuțiile împotriva creștinilor care au loc în tăcerea Occidentului, chiar a ONU. Celestino Corsato – Marcello Milani De la rãsãrit pânã la apus * 5-6/2020

1 iunie

L UNI

Luni din sãptãmâna a 9-a de peste an Sf. Fc. Maria, Maica Bisericii **; Sf. Iustin, filozof m. * Liturghie proprie, prefaþã proprie

Gen 3,9-15.20 (Fap 1,12-14) Ps 86 In 19,25-34

Maria, mama tuturor celor vii. (Stãruiau în rugãciune cu Maria, mama lui Isus.) n Lucruri mãreþe s-au spus despre tine, cetate a lui Dumnezeu! n Iatã-l pe fiul tãu! Iat-o pe mama ta! Se reia timpul de peste an de la sãptãmâna a IX-a; Breviarul, vol. III. La Liturghie, pentru timpul ferial, anul II. În timpul de peste an nu se celebreazã un aspect particular al misterului lui Cristos, ci mai degrabã este cinstit misterul lui Cristos în plenitudinea sa, mai ales în zilele de duminicã.

alb P

Sfintei Fecioare Maria îi este atribuit titlul de „Maicã a Bisericii”, deoarece ea l-a nãscut pe Cristos, capul Bisericii, ºi a fost fãcutã Maica celor rãscumpãraþi înainte ca Fiul ei sã-ºi dea sufletul pe cruce. Paul al VI-lea, papã, a confirmat în mod solemn acest titlu în discursul pe care l-a þinut pãrinþilor Conciliului Vatican II, la 21 noiembrie 1964, ºi a stabilit ca „prin acest titlu atât de suav Maica Domnului sã fie de acum înainte ºi mai mult onoratã ºi invocatã de întregul popor creºtin”.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Fap 1,14 Ucenicii, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu Maria, mama lui Isus. Rugăciunea zilei Dumnezeule, Părinte al îndurărilor, Fiul tău unul-născut, răstignit pe cruce, ne-a dat-o pe sfânta Fecioară Maria, mama sa, şi nouă ca mamă; fă, te rugăm, ca, ajutaţi de dragostea ei, Biserica ta, din zi în zi mai rodnică, să se bucure de sfinţenia fiilor ei şi să adune în sânul său toate familiile popoarelor. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

cunoscut că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”. 13 Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat”. 14 Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate animalele şi toate fiinţele câmpului; pe pântece să umbli şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! 15 Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul”. 20 Şi omul a dat femeii sale numele de Eva, pentru că ea a devenit mama tuturor celor vii. Cuvântul Domnului

LECTURA I Voi pune duşmănie între tine şi femeie. Citire din cartea Genezei 3,9-15.20 După ce Adam a mâncat din pom, Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om şi i-a zis: „Unde PSALMUL RESPONSORIAL eşti?” 10 El a răspuns: „Am auzit glasul tău în Ps 86(87),1-3.4-5.6-7 (R.: Ps 116(117),1a) grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol, R.: Lucruri măreţe s-au spus despre tine, şi m-am ascuns”. 11 Şi el a zis: „Cine ţi-a făcut cetate a lui Dumnezeu! 130

De la rãsãrit pânã la apus * 1 iunie 2020

Scriptura, a zis: „Mi-e sete”. 29 Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete 2 îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură. 30 După ce a luat oţetul, Isus a spus: „S-a împlinit”. Şi, 3 plecându-şi capul, şi-a dat duhul. 31 Întrucât era Ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta – pentru că acea sâmbătă 4 Voi aminti de Rahab şi de Babilon era zi mare –, iudeii i-au cerut lui Pilat să le printre cei care mă cunosc; zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ia de iată, filistenii, Tirul şi Etiopia s-au născut acolo. 32 Atunci, au venit soldaţii, au zdrobit acolo! fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt 5 Se va spune despre Sion: care era răstignit cu el. 33 Dar când au venit la „Şi acesta, şi acela s-au născut într-însul Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit şi însuşi Cel Preaînalt îi întăreşte”. R. fluierele picioarelor, 34 ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit 6 Domnul scrie în cartea popoarelor: sânge şi apă. „Aceştia s-au născut acolo”. Cuvântul Domnului 7 Iar ei dansează şi cântă: „Toate izvoarele mele sunt în tine”. R. Rugăciunea credincioşilor Prin mijlocirea Fecioarei Maria, maica lui DumACLAMAŢIE LA EVANGHELIE nezeu şi maica Bisericii, să-i cerem Domnului cf. Lc 2,19 bogăţia binefacerilor sale. să ne rugăm: (Aleluia) O, fericită Fecioară, R.: Prin mijlocirea Mariei, care l-ai născut pe Domnul! ascultă-ne, Doamne! O, sfântă Maică a Bisericii, – Pentru ca Biserica, chemată fiind să realizeze care ne înflăcărezi cu Duhul Fiului tău Isus Cristos! (Aleluia) pacea în lume, să înainteze tot mai mult în credinţă, speranţă şi iubire, să ne rugăm: R. EVANGHELIA – Părinte sfânt, noi te rugăm pentru sfânta BiIată-l pe fiul tău! Iat-o pe mama ta! serică: după modelul Fecioarei Mame, să fie Citire din Evanghelia Domnului nostru izvor de mângâiere pentru toţi cei care i se Isus Cristos după sfântul Ioan 19,25-34 adresează. Să ne rugăm: R. În acel timp, lângă crucea lui Isus, stăteau – Pentru ca familiile să aibă protecţia Mariei, mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui maica Bisericii, şi să se angajeze să cultive Cleopa, şi Maria Magdalena. 26 Aşadar, văzând în copiii lor simţământul divin care să aducă Isus că stăteau acolo mama lui şi ucenicul pe rod, să ne rugăm: R. care îl iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iată-l pe fiul tău!” 27 Apoi, i-a spus ucenicului: „Iat-o – Pentru ca familiile şi comunitatea noastră pe mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a să înveţe să se roage împreună în spiritul Naluat-o acasă la el. 28 După aceasta, văzând zaretului şi al Ierusalimului, colaborând la Isus că toate s-au împlinit, ca să se împlinească planul tău de mântuire, să ne rugăm: R. 1

Întrucât temeliile sale sunt pe munţii cei sfinţi, Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decât toate locuinţele lui Iacob. Lucruri măreţe s-au spus despre tine, cetate a lui Dumnezeu. R.

De la rãsãrit pânã la apus * 1 iunie 2020

131

– Pentru ca popoarele pământului să-şi angajeze toate energiile şi resursele pentru construirea unei păci stabile, să ne rugăm: R. R.: Prin mijlocirea Mariei, ascultă-ne, Doamne! – Pentru ca acest ospăţ euharistic să aducă în comunitatea noastră bucurie şi pace, putere în încercări, deschidere şi disponibilitate în trăirea frăţească, să ne rugăm: R. Părinte, începutul şi sfârşitul a toate, primeşte din mâinile Mariei rugăciunile pe care ţi le-am adresat cu încredere. Fă-ne instrumentele păcii tale în familii şi în societate. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Primeşte, Doamne, darurile noastre şi transformă-le în taina mântuirii; înflăcărează-ne prin puterea ei şi prin iubirea sfintei Maria, Maica Bisericii, ca să merităm a fi mai strâns uniţi cu ea la lucrarea de răscumpărare. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Maria, icoana şi mama Bisericii Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, şi, în celebrarea fericitei Fecioare Maria, să te preamărim prin cântările de laudă ce ţi se cuvin. Ea,

132

primind Cuvântul tău în inima ei neprihănită, a meritat să-l zămislească în sânu-i feciorelnic şi, născându-l pe Creator, a ţinut la pieptul ei începuturile Bisericii. Ea, primind la picioarele crucii testamentul iubirii divine, i-a luat ca fii ai săi pe toţi oamenii, născuţi prin moartea lui Cristos la viaţa cerească. Ea, pe când apostolii îl aşteptau pe Cel Promis de tine, unind rugăciunea sa cu rugăciunile ucenicilor, s-a arătat model pentru Biserica în rugăciune. Înălţată în slava cerească, însoţeşte cu dragoste maternă Biserica peregrină şi îi ocroteşte cu bunătate paşii spre patrie, până va sosi ziua glorioasă a Domnului. Şi, de aceea, cu toţi sfinţii şi îngerii, te preamărim, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Cf. In 2,1.11 S-a făcut o nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo; atunci a dat Isus început semnelor şi şi-a arătat gloria, iar ucenicii lui au crezut în el. După Împărtăşanie După ce am primit, Doamne, garanţia răscumpărării şi a vieţii, te rugăm stăruitor, ca Biserica ta, cu ajutorul matern al Fecioarei, să înveţe toate popoarele prin vestirea evangheliei şi să umple pământul cu revărsarea Duhului Sfânt. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 1 iunie 2020

M editeazã Este recent titlul cu care este sărbătorită Maria astăzi, cel de Maică a Bisericii. Sfântul Părinte papa Paul al VI-lea l-a confirmat în discursul pe care l-a ținut în fața părinților Conciliului Vatican II, la 21 noiembrie 1964. El a hotărât ca, „prin acest titlu atât de suav, Maica Domnului să fie de acum înainte și mai mult onorată și invocată de întregul popor creștin”. Papa Francisc a instituit această sărbătoare la 3 martie 2018, recunoscând importanța acestui atribut al Mariei. Ea este, așadar, Maica Bisericii, iar acest lucru ține de cea mai simplă deducție: fiind mama Fiului, devine, în ordine spirituală, și mama tuturor celor răscumpărați de acesta. Biserica este ilustrată bine și elocvent prin imaginea Trupului mistic. Pe același fir logic mergând, dacă Maria este mama Capului Bisericii, înseamnă că ea trebuie recunoscută ca mamă a tuturor membrelor Trupului mistic. Locul biblic cel mai sugestiv pentru acest adevăr spiritual este cel al Rusaliilor, unde Maria este împreună cu nucleul Bisericii. Dar este și cel relatat de Ioan în evanghelia acestei zile. Cu puține răsuflări rămase până la intrarea în moarte, Isus se sforțează pentru un ultim dialog cu mama sa. Mai rămânea să

G ândul

zilei

„I-a spus ucenicului: «Iat-o pe mama ta!»”. (In 19,27) La venirea Duhului Sfânt asupra primei Biserici era prezentă şi Maria, mama lui Isus. Era prezentă împreună cu Ioan, în casa căruia locuia de acum dăruindu-i propria atenţie. El, ascultând de Isus, o iubea ca pe mama sa, exemplu pentru noi: de aceea o numim Mama Bisericii! Ea nu este apostol, nici profet, nici învăţător, nu are titluri, ci este mamă. Acest lucru este mult mai mult, mai aproape de fiecare şi mai preţios în inima Tatălui!

rânduiască ceva înainte de a rosti acel „S-a împlinit”, și anume să ne încredințeze ei pe toți, prin Ioan. Mai rămânea „să ne dea pe mâna” mamei sale, să ne ofere maternității ei speciale. „Femeie, iată-l pe Fiul tău!” devine o declarație care capătă o rezonanță puternică, extinsă peste toate veacurile ce vor urma pentru Biserica lui Cristos. Ioan nu este un simplu subiect individual, ci o personalitate colectivă care aduna creștinii de pretutindeni pentru a-i așeza la adăpostul unei Maici întru totul iubitoare. Sărbătoarea de astăzi, așa cum se exprimă papa Francisc, are menirea de a spori în credincioși „simțirea maternă a Bisericii”. Se poate observa cum astăzi Biserica a pierdut din acest profil matern, accentuându-și, în mod nefericit, caracterul ei pronunțat instituțional. Distanțarea multor credincioși de ea este cauzată cu multă probabilitate și de transformarea nefavorabilă prin care ea a trecut: structuri și instituții bine puse la punct, organisme bisericești tot mai diversificate, activități și servicii birocratizate. Fără a nega importanța acestora, va trebui totuși ca Biserica să evidențieze cu apăsare că ea este un loc unde se poate simți prezența lui Dumnezeu, că oamenii o pot invoca pe Maria ca pe o mamă, se pot plânge de suferințele care îi încearcă și își pot destăinui greutățile, preocupările și grijile pământești. Aceasta este identitatea și vocația Bisericii: să-i primească în sânul ei pe oameni așa cum sunt, să-i asiste, indiferent de calitatea morală pe care o au, să le acorde suport spiritual și uman, să-i motiveze pentru a lupta în numele a tot ceea ce este virtute, bine particular și social, să-i orienteze spre Dumnezeu. Maria poate impregna Biserica cu aceste trăsături, ca ea să-și recapete frumusețea în rândul oamenilor. Maicii Bisericii îi cerem acest lucru. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 1 iunie 2020

133

2 iunie

M ARÞI

Marþi din sãptãmâna a 9-a de peste an Ss. Marcelin ºi Petru, m. * Liturghie la alegere, prefaþã comunã Aºteptãm ceruri noi ºi un pãmânt nou. n Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu din generaþie în generaþie. n Daþi-i cezarului ce este al cezarului ºi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

2Pt 3,12-15a.17-18 Ps 89 Mc 12,13-17

verde (roºu) I Fariseii, contrari dominaþiei romane, ºi irodienii, colaboratori ai puterii stabilite, vor sã-i întindã o cursã lui Isus punându-i întrebãri cu privire la taxe. Zeloþii considerã un pãcat împotriva poruncii întâi ca stema împãratului sã fie pe monede. Isus relativizeazã totul: se poate plãti tribut cezarului însã fãrã a renunþa cu aceasta la respectul datorat primei porunci.

A scultã

ºi roagã-te

pace, fără cusur şi fără prihană! 15a Să consideraţi ca o mântuire îndelunga răbdare a Domnului nostru. 17 Aşadar, voi, iubiţilor, ştiind de mai înainte, fiţi atenţi ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de eroarea celor fărădelege, să cădeţi din statornicia voastră! 18 Dar creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi a Mântuitorului Isus Cristos! Lui să-i fie gloria acum şi în ziua veşniciei! Amin! Cuvântul Domnului

Rugăciunea zilei Dumnezeule, providenţa ta nu greşeşte nicicând în orânduirile sale. Te rugăm cu umilinţă, să îndepărtezi de la noi tot ce ne este spre rău şi să ne dăruieşti tot ce ne e spre bine. Prin PSALMUL RESPONSORIAL Ps 89(90),2.3-4.10.14 şi 16 (R.: 1) Domnul nostru Isus Cristos. R.: Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu din generaţie în generaţie. LECTURA I 2 Mai înainte de a se fi născut munţii, Aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou. mai înainte să fi fost plămădit pământul Citire din Scrisoarea a doua a sfântului şi lumea, apostol Petru 3,12-15a.17-18 din vecie şi până în vecie Preaiubiţilor, să ne purtăm cu sfinţenie şi tu eşti Dumnezeu. R. evlavie, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu în care cerurile vor fi distruse în foc, iar principiile elementare, arzând, se vor 3 Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână, tu ai spus: „Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!” topi! 13 Dar noi aşteptăm, după promisiunea 4 Pentru că, în ochii tăi, o mie de ani lui, ceruri noi şi un pământ nou în care va sunt ca ziua de ieri, care a trecut, locui dreptatea. 14 De aceea, iubiţilor, întrucât aşteptaţi acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi în şi ca o strajă de noapte. R. 134

De la rãsãrit pânã la apus * 2 iunie 2020

Numărul zilelor anilor noştri ajunge la şaptezeci, iar pentru cei în putere, la optzeci, însă, în cea mai mare parte, nu sunt decât trudă şi chin, pentru că trec repede şi noi ne ducem. R.

Satură-ne dis-de-dimineaţă cu bunătatea ta, ca să tresăltăm de bucurie şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre! Fă ca slujitorii tăi să vadă lucrarea ta şi fiii lor, maiestatea ta! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ef 1,17-18 (Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să pătrundă inimile noastre cu lumina sa, ca să putem înţelege speranţa pe care ne-o dă chemarea noastră. (Aleluia) EVANGHELIA Daţi-i cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,13-17 În acel timp, au trimis la Isus pe unii dintre farisei şi irodieni ca să-l prindă în vorbă. 14 Au venit şi i-au spus: „Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi nu ţii seama de nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. Este permis sau nu a da tribut cezarului? Să dăm sau să nu dăm?” 15 Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-a spus: „De ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar ca să-l văd!” 16 I-au adus şi el le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?” Ei i-au spus: „Ale cezarului”. 17 Atunci Isus le-a zis: „Daţi-i cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. Şi erau foarte uimiţi de el. Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioşilor Către Tatăl milostivirii şi al bunătăţii să îndreptăm cu credinţă invocaţia noastră, pentru a ne ajuta să fim coerenţi cu învăţătura sa. Să spunem: R.: Doamne, ajută-ne! – Pentru ca Biserica lui Dumnezeu, fără ambiguităţi şi compromisuri, să-i educe pe credincioşi la o acţiune socială responsabilă, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi guvernanţii să-şi desfăşoare misiunea cu onestitate, spirit de slujire şi departe de interesele personale, să ne rugăm: R. – Pentru ca viaţa socială a creştinilor să nu fie condusă de alianţe şi puteri, ci de respect şi iubire reciprocă, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care atentează la binele comun al societăţii să devină conştienţi de imensul rău pe care-l comit şi, prin orice mijloace, să încerce să-l repare, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care suferă cu sufletul şi trupul să fie totdeauna susţinuţi de solidaritatea oamenilor şi slujiţi de structuri umanitare potrivite, să ne rugăm: R. – Pentru ca, în cadrul convieţuirii umane, comunitatea noastră să promoveze o sensibilitate socială atentă faţă de cei nevoiaşi, să ne rugăm: R. Doamne, care ne-ai cerut să dăm lui Dumnezeu şi cezarului conform dreptăţii, ajută-ne să trăim apartenenţa noastră la această lume ca fii ai aceluiaşi Tată. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin. Asupra darurilor Încrezători în bunătatea ta, Doamne, venim cu daruri la sfântul altar, pentru ca, purificaţi de harul tău, să fim sfinţiţi de tainele prin care îţi slujim. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 2 iunie 2020

135

Prefaţa Prefaţa comună a II-a Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu, din bunătate, l-ai creat pe om şi după ce, prin păcatul său, s-a făcut vrednic de osânda veşnică, în nespusa ta îndurare, l-ai răscumpărat, prin Domnul nostru Isus Cristos. Prin el îngerii laudă măreţia ta, te adoră stăpânirile, ţi se supun puterile. Uniţi în aceeaşi bucurie te sărbătoresc cerurile, tăriile cereşti şi fericiţii serafimi. Te rugăm ca împreună cu ei să primeşti şi glasurile noastre lăudându-te cu umilinţă.

136

Ant. la Împărtăşanie: Cf. Ps 16,6 Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi: pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele mele. După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, să ne călăuzeşti cu Duhul Sfânt pe noi, cei hrăniţi cu trupul şi sângele Fiului tău, pentru ca, dându-ţi mărturie nu numai cu vorba şi cu gura, ci şi cu fapta şi cu adevărul, să ne învrednicim a intra în împărăţia cerurilor. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 2 iunie 2020

M editeazã Contează mult părerea pe care o au alții despre noi, deși ni se spune din atâtea părți că nu ar trebui să ne pese. Suntem sensibili atunci când cineva face referire, particulară sau în public, la vreo trăsătură din personalitatea noastră. Ne afectează pe toți vorbele pe care le împrăștie cei care ne sunt adversari sau nu ne simpatizează. Într-un cuvânt, suntem departe de a fi imuni sau indiferenți din punct de vedere emoțional la ceea ce auzim despre noi. În evanghelii se citesc prea puține despre caracteristicile umane și comportamentale ale persoanei lui Isus. E interesant să le surprindem în formularea pe care o lansează fariseii și irodienii. Intenția lor este una meschină – ne lasă evanghelistul să înțelegem –, însă descrierea pe care aceștia i-o rezervă lui Isus e demnă de toată atenția noastră. Să fim tentați să credem că ei au vrut doar să-l perieze pe Isus, pentru ca acesta să răspundă provocării lor? Ce spuneau era din convingere proprie sau din cele care se vehiculau printre oameni despre omul Isus? Exersați în disimulare și incoerență, fariseii și irodienii nu puteau să nu recunoască ceea ce era evident la Isus: sinceritatea, imparțialitatea, obiectivitatea și corectitudinea

G ândul

zilei

„Fiţi atenţi ca nu cumva să cădeţi din statornicia voastră!” (2Pt 3,17) Aşa cum Isus este pus la încercare de oamenii răi, tot aşa şi noi trebuie şi va trebui să înfruntăm curse şi ispite. Sfântul Petru ne recomandă să fim vigilenţi pentru a recunoaşte greşelile cu privire la credinţă. Pentru aceasta vom continua să aprofundăm cunoaşterea Domnului Isus!

învățăturii despre Dumnezeu. Acestea toate erau observabile la Isus, făcându-l apreciat și respectat înaintea interlocutorilor săi. Să-l imităm pe Isus în calitatea lui de vindecător de bolnavi sau de făcător de minuni ne este imposibil. Să vrem să avem elocvența și forța lui de convingere prin ceea ce exprimăm sau să primim „complimentele” de care l-au învrednicit cei care l-au simțit acționând în numele lui Dumnezeu este iarăși o dorință irealizabilă. Dar să fim sinceri, să nu ținem seama de nimeni, adică să fim autentici în ceea ce întreprindem fără a urmări să satisfacem așteptări, să nu fim subiectivi, evaluând după aparențe, să ne dăm interesul pentru o cunoaștere curată și nealterată a lui Dumnezeu, toate acestea pot sta la îndemâna noastră, sunt pe măsura puterilor noastre de a le transpune în realitatea vieții. Recunoaștem – e nevoie să fim sinceri! – câte carențe avem în privința acestor valori umane. Ținem prea mult la ceea ce cred alții despre noi și vrem să ne salvăm cu orice preț imaginea pozitivă înaintea lor, recurgând la falsificări menite să ascundă ceea ce suntem cu adevărat. Nu suntem imparțiali și nici obiectivi atunci când ne raportăm la semeni, lăsând să conteze tot felul de detalii estetice sau sociale, nesocotind adevărul de dragul nu știu căror favoruri. Dacă cineva s-ar apuca să facă o sumară descriere a conduitei sau a felului nostru de a fi, ar putea oare să recunoască, fără sforțări, aceste calități pe care la Isus până și adversarii lui nu le puteau contesta? Isus a fost un sincer, un imparțial, un autentic, un om de la care învățai adevărul despre Dumnezeu. Avem toate motivele să ne dorim mult să fim ca el, creștini sau necreștini. Nu vom etala capacități extraordinare poate niciodată, însă îl vom „reproduce” pe Isus în noi dacă vom avea calitățile lui umane. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 2 iunie 2020

137

3 iunie

M IERCURI

Miercuri din sãptãmâna a 9-a de peste an Ss. Carol Lwanga ºi îns., m. ** Liturghie proprie, prefaþã pentru sfinþi Reînflãcãreazã darul lui Dumnezeu care este în tine prin impunerea mâinilor mele! n Ochii mei, Doamne, sunt îndreptaþi spre tine. n El nu este Dumnezeul celor morþi, ci al celor vii. Lecþionarul sfinþilor: 2Mac 7,1-2.9-14: Suntem gata sã murim, decât sã încãlcãm legile pãrinteºti; Ps 123: Sufletul nostru a scãpat ca o pasãre din laþul vânãtorului; Mt 5,1-12a: Bucuraþi-vã ºi tresãltaþi de veselie, cãci rãsplata voastrã mare este în ceruri!

2Tim 1,1-3.6-12 Ps 122 Mc 12,18-27

roºu P, R.

Carol Lwanga ºi însoþitorii sãi au fost martirizaþi în Africa, într-o regiune care astãzi face parte din Uganda. Între anii 1885 ºi 1887, mulþi creºtini au fost uciºi de regele Mwanga. Primii 22 de martiri ai Africii Negre, canonizaþi la 18 octombrie 1964, au murit, cei mai mulþi, la 3 iunie 1886, la Namugongo. Carol, ºeful pajilor, a fost primul. I-a rãspuns regelui cã nu pot sã nu se roage. Între martiri se afla ºi Mbaga Tuzinde, fiul ºefului cãlãilor, ºi prietenul sãu Kizito, un copil de 13 ani. Arºi de vii, au fost auziþi rugându-se ºi cântând lui Dumnezeu, chiar ºi atunci când deveniserã torþe vii.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Înţ 3,6-7.9 Domnul i-a încercat cum se încearcă aurul în cuptor şi i-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot; în ziua judecăţii vor străluci: căci harul şi îndurarea sunt răsplata sfinţilor lui Dumnezeu, aleluia. Rugăciunea zilei Dumnezeule, care ai rânduit ca sângele martirilor să fie sămânţa creştinilor, fă, te rugăm, ca ogorul Bisericii tale, udat de sângele sfântului Carol şi al tovarăşilor săi, să rodească necontenit un seceriş bogat spre gloria ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Reînflăcărează darul lui Dumnezeu care este în tine prin impunerea mâinilor mele! Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 1,1-3.6-12 Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, după promisiunea vieţii care este în Cristos Isus, 2 lui Timotei, copilul meu 138

iubit: har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus Domnul nostru! 3 Aduc mulţumire lui Dumnezeu, căruia îi aduc cult cu o conştiinţă curată, ca şi strămoşii mei, când îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele fără încetare, noaptea şi ziua. 6 Din acest motiv îţi amintesc să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin impunerea mâinilor mele! 7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci Duhul tăriei, al iubirii şi al chibzuinţei. 8 Aşadar, nu te ruşina de mărturia Domnului nostru şi nici de mine, care mă aflu în lanţuri pentru el, ci suferă împreună cu mine pentru evanghelie, după puterea lui Dumnezeu, 9 cel care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci pentru planul său şi pentru harul pe care ni l-a dat în Cristos Isus mai înainte de începutul veacurilor, 10 dar care acum a fost descoperit prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Cristos, care a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelia 11 pentru care eu am fost pus predicator, apostol şi învăţător! 12 Din acest motiv

De la rãsãrit pânã la apus * 3 iunie 2020

pătimesc acestea, dar nu mă ruşinez pentru că ştiu în cine am crezut şi în cine mi-am pus încrederea şi sunt convins că el are puterea să păstreze depozitul până în ziua aceea. Cuvântul Domnului

fără să lase urmaşi. Tot la fel al treilea. 22 Şi toţi cei şapte nu au lăsat urmaşi. După ei toţi, a murit şi femeia. 23 La înviere, când vor învia, căruia dintre ei îi va fi soţie? Căci toţi şapte au avut-o de soţie”. 24 Isus le-a zis: „Oare nu vă înşelaţi voi tocmai pentru că nu cunoaşteţi Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu? PSALMUL RESPONSORIAL 25 Căci atunci când vor învia din morţi, nici nu Ps 122(123),1-2a.2bcd (R.: cf. 1a) se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca R.: Ochii mei, Doamne, îngerii în ceruri. 26 Cât despre morţi, că vor sunt îndreptaţi spre tine. 1 Către tine îmi ridic ochii, învia, nu aţi citit în Cartea lui Moise, în textul către tine, care locuieşti în ceruri. despre rug, cum i-a spus Dumnezeu: «Eu sunt 2a Iată, ca ochii slujitorilor spre mâna Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac stăpânilor. R. şi Dumnezeul lui Iacob»? 27 El nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Vă înşelaţi 2bcd Ca ochii slujitoarei spre mâna stăpânei sale, amarnic”. aşa sunt ochii noştri îndreptaţi Cuvântul Domnului spre Domnul Dumnezeul nostru, până când ne va arăta îndurarea sa! R. Rugăciunea credincioşilor Împreună cu martirii care şi-au dat viaţa pentru ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cuvântul lui Dumnezeu, să-l sărbătorim pe In 11,25a.26a Mântuitorul nostru, martorul credincios al Ta(Aleluia) tălui. Prin mijlocirea sfântului martir Carol „Eu sunt învierea şi viaţa, Lwanga şi a însoţitorilor săi, să îndreptăm către spune Domnul. Domnul rugăciunea noastră, spunând: Oricine trăieşte R.: Doamne, dă tărie poporului tău! şi crede în mine – Pentru ca prin ajutorul şi mijlocirea sfinnu va muri în veci”. (Aleluia) ţilor martiri, Biserica lui Cristos să lumineze lumea prin mărturia de credinţă şi să înainEVANGHELIA teze încrezătoare spre Ierusalimul ceresc, să El nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. ne rugăm: R. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,18-27 – Pentru ca toţi creştinii de pe faţa pământului, În acel timp, au venit la Isus saduceii, care persecutaţi pentru credinţa lor, sprijiniţi de spun că nu este înviere, şi îl întrebau, zicând: rugăciunile întregii Biserici, să aibă tăria de 19 „Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: «dacă a rămâne credincioşi lui Cristos cel răstignit, cineva are un frate care moare şi lasă în urmă să ne rugăm: R. soţia fără a avea copii, să o ia fratele lui ca soţie – Pentru ca persecutorii Bisericii să nu se şi să ridice descendenţă fratelui său». 20 Erau opună harului lui Cristos şi, îndepărtând orice deci şapte fraţi. Primul şi-a luat soţie şi, murind, împotrivire, să primească puterea benefică a nu a lăsat urmaşi. 21 Al doilea a luat-o şi a murit adevărului, să ne rugăm: R. De la rãsãrit pânã la apus * 3 iunie 2020

139

– Pentru ca noi să putem înfrunta cu răbdare orice suferinţă şi persecuţie pentru evanghelie, încrezându-ne în fericirea promisă de Cristos, să ne rugăm: R. R.: Doamne, dă tărie poporului tău! – Pentru ca în comunitatea noastră să fie mereu vie credinţa în moartea şi învierea lui Cristos, care dă sens fiecărui eveniment al istoriei umane, să ne rugăm: R.

Prefaţa Prefaţa a II-a pentru sfinţii martiri Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu eşti preamărit în lauda adusă sfinţilor tăi, căci tu aprinzi din milă înflăcărarea credinţei, insufli tăria statorniciei şi dăruieşti în luptă biruinţa, prin Cristos Domnul nostru. De aceea, cerul şi pământul, adorându-te, îţi înalţă cântare nouă, iar noi, împreună cu toată oştirea de îngeri, te preamărim, zicând fără încetare.

Dumnezeule, răsplata şi coroana martirilor, care ai voit să mântuieşti lumea prin jertfa lui Cristos, după exemplul sfântului Carol Lwanga şi a însoţitorilor săi, ajută-ne să-l imităm pe Ant. la Împărtăşanie: Fiul tău în dăruirea vieţii proprii pentru binele Ps 115,15 fraţilor noştri. Prin acelaşi Cristos, Domnul Lucru de preţ este în faţa Domnului moartea nostru. Amin. credincioşilor săi. Asupra darurilor Îţi oferim, Doamne, această jertfă şi te implorăm cu umilinţă, ca, după cum le-ai dat sfinţilor tăi martiri harul, de a alege mai degrabă moartea decât păcatul, tot astfel, să ne dai şi nouă bucuria să slujim la altarul tău cu inimă neîmpărţită. Prin Cristos, Domnul nostru.

140

După Împărtăşanie Am primit dumnezeieştile taine, Doamne, cinstind biruinţa sfinţilor tăi martiri: te rugăm, ca Euharistia care i-a întărit pe ei pentru a îndura chinurile să ne dea şi nouă, în încercările vieţii, credinţă neclintită şi iubire statornică. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 3 iunie 2020

M editeazã Câți saducei există azi în lume? Mai mulți decât credem. Sunt toți acei oameni care se grefează pe convingerea celor din timpul lui Isus că nu există înviere după moarte. În Austria fiind, m-a frapat să aud de la o doamnă că în localitatea ei natală aude destul de frecvent de la consăteni că înmormântarea este nota de final absolut a existenței umane. Ieșit din această viață, omul, prin descompunere, devine un nimic, se aneantizează. În acest caz, o întrebare devine din ce în ce mai insistentă: de unde își extrage seva gândul că tot sensul nostru de a fi începe și se epuizează în încăperea materială a acestei lumi? Ce ne determină să nu vrem în mod automat să mai aspirăm la o lume inimaginabil de superioară celei de acum? Sau măcar să admitem că există? De la saducei aflăm unul dintre răspunsuri: lumea de dincolo ar fi oglinda celei de-aici cât privește conviețuirea oamenilor, o copie a acesteia: structuri familiale identice, căsnicie, legături de rudenie etc. Exemplul cu care vin înaintea lui Isus frizează ridicolul, un ridicol de care ei vor să se debaraseze. O lume de dincolo văzută ca un duplicat al celei de aici, așa cum își închipuiau saduceii, ar fi una chiar încurcată și inutilă.

G ândul

zilei

„Nu te ruşina de mărturia Domnului”. (2Tim 1,8) În lume Domnul nostru Isus este mereu contestat şi neascultat. Este considerat duşman al bucuriei pentru că nu aprobă toate dorinţele noastre. Sfântul Paul îi recomandă lui Timotei să asculte fără ruşine de Domnul, care vrea mereu binele tuturor, chiar şi al celor care pe moment se dovedesc duşmanii săi.

Atunci cum va fi, dacă nu așa? Isus ne dă un răspuns, fără să recurgă la descrieri amănunțite. El ne asigură că învierea de apoi nu va însemna continuarea vieții de pe pământ. Raporturile interumane vor fi cu totul altele: nu va fi nevoie nici de însurătoare, nici de măritare. Oamenii vor fi asemenea îngerilor din ceruri. Condiția noastră va fi una superioară, fără a înceta să fim oameni. Îngeri nu vom fi, ci numai asemenea lor! Curiozitatea ne roade de multe ori, pentru că vrem să știm exact cum va fi. Poate ne gândim că Dumnezeu ne-ar face un mare dar, dacă ne-ar da posibilitatea, și numai preț de câteva clipe, să vedem cerul, lumea sfinților, lumina dumnezeiască. Nu am mai bâjbâi rătăcind prin tot felul de închipuiri inutile și sterile. Dar cuvintele lui Isus trebuie să ne ajungă. Cei care nu cred în înviere sunt tocmai aceia cărora Isus le adresează ultimul gând al evangheliei: „Vă înșelați amarnic”. De ce? Pentru că neputința invocată are drept cauză o imaginație complet eronată și incompatibilă cu ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru oameni; pentru că, atenți la cele materiale, colegii de gândire ai saduceilor nu mai dedică timp pentru nevoile spirituale pe care orice suflet le simte; pentru că sunt predominant trupești în felul de a trăi și prea puțin sau deloc spirituali. Cum ne constatăm pe noi? Pe saducei am putea să-i tratăm totuși cu oarece îngăduință și înțelegere. Isus încă nu înviase din morți. În momentul disputei încă nu aveau de unde să știe că el are puterea de a învia morții. Dar creștinii cum își vor scuza încăpățânarea de a crede în înviere? Cum își vor argumenta credibil blocajul de gândire? Cuvântul lui Paul poate îi va trezi: „Și dacă ne-am pus speranța în Cristos numai în viața aceasta, suntem cei mai vrednici de milă dintre toți oamenii” (1Cor 15,19). Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 3 iunie 2020

141

4 iunie J OI

Joi din sãptãmâna a 9-a de peste an Sf. Francisc Caracciolo, pr. Liturghie la alegere, prefaþã comunã Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi legat. Dacã am murit împreunã cu Cristos, vom ºi trãi împreunã cu el. n Fã-mi cunoscute, Doamne, cãile tale. n Nu este nicio altã poruncã mai mare decât acestea.

2Tim 2,8-15 Ps 24 Mc 12,28b-34

ARCB: Ss. Zotic, Atal, Camasie ºi Filip de la Niculiþel, m. **

verde I

Isus îi contrazice des pe cãrturari, însã ºtie sã-i recunoascã ºi pe cei care sunt sinceri: „Nu eºti departe de împãrãþia lui Dumnezeu” (Mc 12,34). Libertatea lui Isus în a judeca orice situaþie cu adevãr ºi autoritate provoacã teamã în acei cãrturari care ar voi sã continue sã-l întrebe în speranþa de a-l prinde în greºealã. Cãrturarul nu este departe de împãrãþia lui Dumnezeu. Dar numai cel care devine ucenic este în împãrãþia lui Dumnezeu.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 24,16.18 Întoarce-te spre mine, Doamne, şi arată-ţi îndurarea, căci sunt singur şi nefericit. Priveşte la umilirea şi la truda mea şi iartă-mi toate păcatele, Dumnezeul meu! Rugăciunea zilei Dumnezeule, providenţa ta nu greşeşte nicicând în orânduirile sale. Te rugăm cu umilinţă, să îndepărtezi de la noi tot ce ne este spre rău şi să ne dăruieşti tot ce ne e spre bine. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ca şi ei să obţină mântuirea, care este în Cristos Isus, odată cu gloria veşnică. 11 Vrednic de crezare este cuvântul: „Dacă am murit împreună cu el, vom şi trăi împreună cu el. 12 Dacă îndurăm cu răbdare împreună cu el, vom şi domni împreună cu el. Dacă îl renegăm, şi el ne va renega. 13 Dacă suntem infideli, el rămâne fidel, pentru că nu se poate renega pe sine”. 14 Aminteşte-le acestea şi îndeamnă-i stăruitor înaintea lui Dumnezeu să se ferească de cuvinte de ceartă, care nu aduc niciun folos, ci duc la pieirea ascultătorilor! 15 Străduieşte-te să te prezinţi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să se ruşineze, ca un împărţitor corect al cuvântului adevărului! Cuvântul Domnului

LECTURA I Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi legat. Dacă am murit împreună cu Cristos, vom şi trăi împreună cu el. Citire din Scrisoarea a doua a sfântului PSALMUL RESPONSORIAL apostol Paul către Timotei 2,8-15 Ps 24(25),4-5ab.8-9.10 şi 14 (R.: 4a) Preaiubitule, adu-ţi aminte de Isus Cristos, din R.: Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale. seminţia lui David, care a înviat din morţi, după 4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale, şi învaţă-mă cărările tale! evanghelia mea, 9 pentru care sufăr până acolo 5ab Călăuzeşte-mă în adevărul tău că sunt legat ca un răufăcător! Dar cuvântul şi învaţă-mă, lui Dumnezeu nu poate fi legat. 10 De aceea îndur cu răbdare toate pentru cei aleşi, pentru căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R. 142

De la rãsãrit pânã la apus * 4 iunie 2020

Domnul este bun şi drept, a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu eşti departe de aceea îi învaţă pe cei păcătoşi calea; de împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu 9 îi face pe cei sărmani să umble îndrăznea să-l mai întrebe. după dreptate, Cuvântul Domnului îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R. Rugăciunea credincioşilor 10 Toate căile Domnului sunt îndurare În rugăciunea noastră să ne exprimăm acum şi adevăr Tatălui încrederea de fii chemaţi la un destin pentru cei ce păzesc alianţa şi legile sale. veşnic şi dorinţa de a trăi în speranţă. Să ne 14 Domnul descoperă taina sa celor rugăm împreună şi să spunem: care se tem de el R.: Ajută-ne, Doamne, să iubim! şi le face cunoscută alianţa sa. R. – Pentru ca Biserica să devină din ce în ce mai ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE mult o comunitate a iubirii şi semn evident al 2Tim 1,10 feţei paterne a lui Dumnezeu, să ne rugăm: R. (Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa – Pentru ca toţi oamenii să aibă puterea de a părăsi orice idol pentru a-l adora pe singurul şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia) Dumnezeu descoperit în Cristos, să ne rugăm: R. EVANGHELIA – Pentru ca tinerii din zilele noastre să-şi pună Nu este nicio altă poruncă mai mare decât încă de pe acum inima şi energiile lor în sluacestea. jirea lui Cristos, să ne rugăm: R. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,28b-34 – Pentru ca toţi guvernanţii, în exercitarea În acel timp, unul dintre cărturari s-a apro- puterii, să părăsească toate căile violenţei şi piat de Isus şi l-a întrebat: „Care este prima ale avantajului propriu în favoarea solidaridintre toate poruncile?” 29 Isus i-a răspuns: tăţii şi milostivirii omeneşti, să ne rugăm: R. „Prima este: «Ascultă Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30 Să-l iubeşti – Pentru ca nevoia de înţelegere şi afecţiune pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima a persoanelor suferinde să fie primită pentru ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din edificarea unei noi omeniri, să ne rugăm: R. toată puterea ta!» 31 A doua este aceasta: «Să-l – Pentru ca întreaga noastră comunitate să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» privească spre Cristos, care dăruieşte tuturor Nu este nicio altă poruncă mai mare decât fără deosebire Duhul de slujire şi fraternitate, acestea”. 32 Cărturarul i-a zis: „Bine, învăţă- să ne rugăm: R. torule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el 33 şi a-l iubi pe Doamne, care ne-ai dăruit iubirea şi modul tău el din toată inima, din tot cugetul şi din toată de a iubi, ajută-ne să ne dăruim total pe noi puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine înşine şi să facem din această viaţă cântecul însuţi este mai mult decât toate arderile de nostru de laudă adresat ţie, singurul Dumnezeu. tot şi decât toate jertfele”. 34 Isus, văzând că Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. 8

De la rãsãrit pânã la apus * 4 iunie 2020

143

Asupra darurilor Încrezători în bunătatea ta, Doamne, venim cu daruri la sfântul altar, pentru ca, purificaţi de harul tău, să fim sfinţiţi de tainele prin care îţi slujim. Prin Cristos, Domnul nostru.

tale nemărginite, ea ne obţine nouă harul mântuirii. De aceea, pe tine te lăudăm împreună cu îngerii şi arhanghelii şi în cântări neîncetate te preamărim, zicând. Ant. la Împărtăşanie:

Prefaţa Prefaţa comună a IV-a Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Cu umilinţă recunoaştem că tu nu ai nevoie de preamărirea noastră, dar credem că este un mare dar al tău să-ţi arătăm recunoştinţă. Căci, deşi lauda pe care ţi-o aducem nu adaugă nimic maiestăţii

144

Cf. Ps 16,6 Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi: pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele mele. După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, să ne călăuzeşti cu Duhul Sfânt pe noi, cei hrăniţi cu trupul şi sângele Fiului tău, pentru ca, dându-ţi mărturie nu numai cu vorba şi cu gura, ci şi cu fapta şi cu adevărul, să ne învrednicim a intra în împărăţia cerurilor. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 4 iunie 2020

M editeazã C.S. Lewis a publicat în anul 1952 cartea „Creștinismul redus la esențe”. În mediul românesc, ea a apărut și sub titlurile „Esența creștinismului” sau „Creștinism pur și simplu”. Cartea, cu titlul original în engleză „Mere christianity”, vrea să redea pe înțelesul tuturor esența doctrinei și moralei creștine. Autorul vrea să se adreseze mai ales necreștinilor și să-i convingă de faptul că religia creștină propune o concepție despre om și despre Dumnezeu care corespunde întru totul simțului comun și rațiunii celei mai sănătoase. O face într-un limbaj simplu, fără să scrie sute și sute de pagini. Popularitatea de care s-a bucurat această carte a fost enormă. De ce? Există în fiecare o așteptare de a afla esențialul despre un lucru, fără să trebuiască să citească volume în șir. Sunt mii de cărți care vorbesc despre același lucru. Diferit! Vrem să știm adevărul. Vrem să-l cunoaștem în formă esențială, fără înflorituri, exces de cuvinte sau explicații interminabile. Același lucru pare că l-a vrut și cărturarul care a venit la Isus să-l întrebe de prima și cea mai importantă poruncă. Știa, mai ales el, că erau multe porunci, că se stabiliseră prescripții

G ândul

zilei

„Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (Mc 12,31) Cineva crede că înainte de toate trebuie să ne iubim pe noi înşine, adică să ne satisfacem propriile voinţe. Se gândea la aceasta Isus? Oare nu intenţiona să spună: „Iubeşte aşa cum ai vrea tu să fii iubit”, sau şi: „Iubeşte-l pe aproapele aşa cum te iubeşte Isus pe tine”?

pentru toate sectoarele vieții, că se încurcau unele cu altele, că existau curente de gândire contrastante și că în această situație confuziile erau inevitabile. Voia claritate, voia să audă toată Legea lui Moise concentrată într-una singură, adică redusă la esența ei. Și Isus nu ezită să-i dea răspunsul. Iar noi, meditându-l cu multă atenție, căci formularea îi aparține Învățătorului nostru divin, învățăm că toate, în ultimă instanță, se reduc la... iubire. Oricum ne-am gândi la Dumnezeu și în orice fel ni l-am imagina, dacă îl separăm de iubire, el nu ne folosește la nimic, pentru că l-am priva de esența lui. Dacă pe omul de lângă noi sau pe oricare semen l-am umple cu teorii și cunoașteri sofisticate, dar am lăsa la o parte iubirea față de el, am rata esența raportării la el. Cât privește iubirea de Dumnezeu, Isus este explicit atunci când spune: „Din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta”, lăsând pe fiecare să priceapă, fără nicio dificultate, că o iubire superioară celei de Dumnezeu nu are cum să existe. Și inima, și mintea, și puterile, și capacitățile, toate sunt interpelate și implicate. Cât privește iubirea de aproapele, acolo el lasă ca unitate de măsură iubirea de noi înșine. Pe cât de simplu stau lucrurile în formularea lor, pe atât de dificil în punerea lor în practică. Pe nesimțite, noi uităm de esențial și ne pierdem în tot felul de confuzii și detalii. Îl iubim pe aproapele aşa cum ar trebui să-l iubim pe Dumnezeu, iar pe Dumnezeu îl iubim cât avem nevoie, minimalist, cu interes, cum îl iubim în realitate pe aproapele. Să-l rugăm pe Isus Cristos să ne dea harul discernământului între esențial și superficial, și inteligența de a păstra fermă ordinea celor două iubiri, acordându-i lui Dumnezeu prioritatea maximă, pentru ca să fim în stare să-l iubim pe aproapele ca pe noi înșine. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 4 iunie 2020

145

5 iunie

V INERI

Vineri din sãptãmâna a 9-a de peste an Sf. Bonifaciu, ep. m. ** Liturghie proprie, prefaþã pentru sfinþi Toþi cei care vor sã trãiascã în Cristos Isus cu evlavie vor fi persecutaþi. n Cei care iubesc legea ta, Doamne, se bucurã de multã pace. n Cum spun cãrturarii cã Cristos este Fiul lui David? Lecþionarul sfinþilor: Fap 26,19-23: Primind ajutor de la Dumnezeu, pânã în ziua de astãzi, stau ca martor înaintea celor mici ºi a celor mari; Ps 116: Mergeþi în lumea întreagã ºi predicaþi evanghelia! (sau Aleluia.); In 10,11-16: Pãstorul cel bun îºi dã viaþa pentru oi.

2Tim 3,10-17 Ps 118 Mc 12,35-37

roºu P, LP, R.

Apostolul Germaniei este un cãlugãr benedictin englez cu numele de Winfrid (aprox. 673-754). În anul 719 a trecut pe continent pentru a-i evangheliza pe saxoni. La început împreunã cu sfântul Wilibrord, apoi singur, cutreierã Germania întemeind mãnãstiri, cea mai importantã fiind la Fulda. Papa Grigore al II-lea îl sfinþeºte episcop ºi-i dã numele de Bonifaciu. ªi-a asociat tovarãºi cu ajutorul cãrora a întemeiat sau a reînnoit comunitãþi bisericeºti în Bavaria, Turingia ºi Franconia. A þinut concilii ºi a promulgat legi. La 5 iunie 754, ziua de Rusalii, dupã începerea slujbei cu catehumenii, în apropiere de Dokkum, un grup de frizoni, înarmaþi cu spade, îi înconjoarã ºi-l ucid pe episcop. Trupul sãu se aflã la Fulda.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Sfântul acesta s-a luptat pentru legea Dumnezeului său până la moarte, şi de cuvintele celor nelegiuiţi nu s-a temut, căci avea temelia pe stâncă, aleluia. Rugăciunea zilei Te rugăm, Doamne, ca sfântul martir Bonifaciu să fie mereu pentru noi un mijlocitor puternic la tine, ca să păstrăm cu tărie şi să mărturisim prin faptele noastre credinţa pe care el a predicat-o prin cuvânt şi a pecetluit-o cu sângele său. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Toţi cei care vor să trăiască în Cristos Isus cu evlavie vor fi persecutaţi. Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 3,10-17 Preaiubitule, tu ai urmărit îndeaproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea, credinţa, îndelunga răbdare, iubirea, statornicia mea 11 în persecuţii şi suferinţele care au venit asupra 146

mea în Antiohia, în Iconiu şi în Listra. Câte persecuţii am îndurat! Şi Domnul m-a salvat din toate. 12 Dar toţi cei care vor să trăiască în Cristos Isus cu evlavie vor fi persecutaţi. 13 Însă oamenii răi şi impostori vor merge din rău în mai rău, înşelând şi fiind înşelaţi. 14 Tu însă rămâi statornic în cele pe care le-ai învăţat şi în care crezi, ştiind de la cine le-ai învăţat! 15 Din copilărie cunoşti Sfintele Scripturi care îţi pot da înţelepciunea spre mântuire prin credinţa care este în Cristos Isus. 16 Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi este de folos pentru a învăţa, a dojeni, a îndrepta, a educa în dreptate, 17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pe deplin pregătit pentru orice lucrare bună. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 118(119),157 şi 160.161 şi 165.166 şi 168 (R.: 165a) R.: Cei care iubesc legea ta, Doamne, se bucură de multă pace.

De la rãsãrit pânã la apus * 5 iunie 2020

Sunt mulţi urmăritorii şi asupritorii mei, dar eu nu mă îndepărtez de mărturiile tale. 160 Temelia cuvântului tău este adevărul, pentru vecie orice judecată a ta este dreaptă. R. 157

Rugăciunea credincioşilor Împreună cu martirii care şi-au dat viaţa pentru cuvântul lui Dumnezeu, să-l sărbătorim pe Mântuitorul nostru, martorul credincios al Tatălui. Prin mijlocirea sfântului Bonifaciu, care i-a urmat pe apostoli atât în predicarea 161 evangheliei, cât şi prin jertfa vieţii sale, să Fără temei mă urmăresc cei puternici, dar inima mea se teme numai de cuvântul înălţăm rugăciunea noastră pentru Biserică tău. şi pentru lumea întreagă. Să spunem: 165 Cei care iubesc legea ta se bucură de multă pace, R.: Ascultă, Doamne, rugăciunea poporului tău! nicio piedică nu le stă în cale. R. Aştept mântuirea ta, Doamne, şi împlinesc poruncile tale. 168 Păzesc orânduirile şi mărturiile tale toate căile mele sunt înaintea mea. R. 166

– Pentru ca duhul iubirii şi al înţelepciunii să-i întărească pe episcopii noştri în călăuzirea poporului lui Dumnezeu, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi cei angajaţi în urmarea lui Cristos, să fie susţinuţi de rugăciunea Bisericii ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE şi de angajarea altor vocaţii creştine, să ne In 14,23ab rugăm: R. (Aleluia) – Pentru ca toţi să avem încredere în mijlo„Dacă cineva mă iubeşte, cirea sfinţilor şi, sprijiniţi de ajutorul lor, să va păzi cuvântul meu, spune Domnul; parcurgem cu mult curaj calea care ne conTatăl meu îl va iubi şi vom veni la el”. duce la Cristos, să ne rugăm: R. (Aleluia) EVANGHELIA Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui David? Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,35-37 În acel timp, luând cuvântul, Isus a spus învăţând în templu: „Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui David? 36 David însuşi a spus, inspirat de Duhul Sfânt: «Domnul a spus Domnului meu, aşază-te la dreapta mea până când voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale!» 37 Deci însuşi David îl numeşte Domn; atunci, cum îi este fiu?” Şi mulţimea numeroasă îl asculta cu plăcere. Cuvântul Domnului

– Pentru ca, după exemplul sfântului Bonifaciu, Domnul să ne ajute să ne putem mărturisi credinţa în el cu preţul oricărei jertfe, să ne rugăm: R. – Pentru ca fiecare dintre noi să aibă curajul de a primi cu generozitate suferinţa ca participare la jertfa mântuitoare a lui Cristos şi să o putem privi în lumina învierii, să ne rugăm: R. Dumnezeule, tăria celor care se încred în tine, ajută-ne să îndurăm cu răbdare toate suferinţele şi încercările din iubire faţă de tine, pentru ca la sfârşitul vieţii să primim cununa biruinţei alături de sfinţii tăi. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

De la rãsãrit pânã la apus * 5 iunie 2020

147

Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, să sfinţeşti aceste daruri cu binecuvântarea ta; ea să aprindă în noi, prin darul tău, flacăra vie a iubirii, prin care sfântul Bonifaciu a dobândit biruinţă asupra tuturor chinurilor. Prin Cristos, Domnul nostru.

îl ajuţi să fie statornic în mărturisirea credinţei. De aceea, împreună cu puterile cereşti, te preamărim şi noi de pe pământ şi înălţăm imnul de laudă al maiestăţii tale, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie:

Prefaţa Prefaţa I pentru sfinţii martiri Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Căci sfântul martir Bonifaciu, după exemplul lui Cristos, şi-a jertfit viaţa pentru mărturisirea numelui tău şi ne-a dovedit în chip strălucit puterea ta minunată, pentru că pe cel slab tu îl conduci la virtutea desăvârşită şi pe cel lipsit de putere

148

Cf. Mt 16,24 Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze, spune Domnul. După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ca sfintele taine pe care le-am primit să ne dea acea tărie de suflet care pe sfântul martir Bonifaciu l-a făcut credincios în slujirea ta şi biruitor în pătimire. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 5 iunie 2020

M editeazã Pe cât de scurt acest fragment evanghelic, pe atât de încifrat! La prima vedere, Isus însuși ne aruncă în confuzie: cum să nu-și recunoască descendența din David? De ce să nu fie corect să fie strigat cu titlul de „Fiul lui David”? Așa îl prezintă genealogia lui Matei, chiar în deschiderea evangheliei. La fel și cea redactată de sfântul evanghelist Luca. În prologul Scrisorii către Romani, sfântul Paul vorbește de evanghelia lui Dumnezeu „despre Fiul său născut după trup din descendența lui David” (Rom 1,3), ca să nu mai spunem că evanghelistul Marcu ni-l înfățișează pe orbul Bartimeu strigând la Isus: „Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!” (Mc 10,47). Isus nu contestă acest titlu și nu-l desființează, însă îl relativizează, recurgând la un text din Psalmul 109, unde însuși David îl numește pe fiul său „Domn”. Isus este mult mai mult decât un fiu din descendența lui David, cu sau fără majusculă, și vrea să-i facă pe ascultătorii săi conștienți de superioritatea identității sale. Ce este el mai mult decât atât? Noul Testament oferă destule versete despre acest infinit mai mult al persoanei sale. Ne limităm aici la începutul și sfârșitul evangheliei scrise de sfântul Marcu. Chiar în primul verset citim:

G ândul

zilei

„Tu rămâi statornic în cele pe care le-ai învăţat”. (2Tim 3,14) Sfântul Paul aminteşte ucenicului său fidel marile suferinţe pe care el le-a înfruntat din iubire faţă de Domnul Isus. Ţinând cont de acest exemplu, şi Timotei va avea curaj pentru a rămâne ferm şi tare în credinţă. Şi eu sunt ajutat mult de mărturia persoanelor fidele faţă de Domnul în mijlocul încercărilor pe care le suportă cu mari suferinţe.

„Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (Mc 1,1), iar la sfârșit același Marcu redă cuvintele pe care centurionul, după ce a asistat la moartea lui Isus, le-a spus despre acesta: „Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu” (Mc 15,39). Isus nu voia să fie înțeles în cheie politică. Un Mesia ca el nu ajungea să fie din descendența lui David. El avea o altă recomandare, ca să spunem așa, o altă trimitere, una mult mai înaltă, neconcurată de nimeni, direct din partea lui Dumnezeu. El nu era un Mesia politic pentru că, pe lângă faptul că era din neamul lui David, era – și aceasta este pecetea unică a identității lui – din ființa lui Dumnezeu, consubstanțial cu Tatăl divin, născut din el din veșnicie. Pentru noi, cei de astăzi, este și mai puțin relevant că Isus este din neamul lui David. Noi credem și mărturisim, cu prețul vieții dacă este nevoie, că Isus este Fiul lui Dumnezeu, așa cum nu a mai fost nimeni în istoria omenirii și nici nu va mai fi. Abia acest adevăr ne mântuiește! Să fi fost Isus doar descendentul unui rege mare ca David, răstignit pe cruce, el ar fi murit fără ca moartea lui să poată fi mântuitoare pentru noi toți. Nu ne ajungea să fie cel mai strălucit om din perioada antică sau cel mai mare orator sau cel mai uimitor făcător de minuni, așa cum nu era suficient să fie o personalitate religioasă inegalabilă în ochii a milioane de oameni. Ca să ne mântuiască pe toți, indiferent de timpul în care trăim, noi aveam nevoie de un Isus-Dumnezeu. Și pe acesta ni l-a oferit Dumnezeu-Tatăl! Iar noi, în credința pe care o avem, ne ținem departe de orice tentație de reducție a persoanei lui. Îl ascultăm cu plăcere, ca mulțimea numeroasă de atunci, ori de câte ori deschidem evangheliile, pentru că știm că prin ele ne vorbește însuși Dumnezeu. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 5 iunie 2020

149

6 iunie

S ÂMBÃTÃ

Sâmbãtã din sãptãmâna a 9-a de peste an Sf. Norbert, ep. * Liturghie la alegere, prefaþã comunã Fã-þi munca de evanghelist! Eu de acum sunt oferit ca jertfã. n Gura mea va vesti în toate zilele, Doamne, dreptatea ºi mântuirea ta. n Vãduva aceasta sãracã a pus mai mult decât toþi cei care pun în caseta pentru ofrande. În Dieceza de Iaºi: Sãrbãtoarea Copiilor (a XIX-a, Şcheia)

2Tim 4,1-8 Ps 70 Mc 12,38-44

verde (alb) I, R.

Aparenþele înºalã. Multã lume trãieºte preocupându-se exclusiv de aparenþe. Isus pune în discuþie categoriile noastre de merit ºi de prestigiu, în societate ºi în Bisericã. Pentru comunitatea creºtinã ºi pentru evanghelizare nu conteazã titlurile ºi onorurile, ci generozitatea ascunsã, simbolizatã de vãduva sãracã din Evanghelie.

A scultã

ºi roagã-te

va veni timpul când nu vor mai primi învăţătura sănătoasă, ci, după propriile pofte, se vor înconjura de învăţători care să le delecteze auzul. 4 Îşi vor întoarce auzul de la adevăr ca să se îndrepte spre basme. 5 Tu însă fii cumpătat în toate, îndură suferinţele, fă-ţi munca de evanghelist, împlineşte-ţi slujirea! 6 Eu deja sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit. 7 Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa. 8 De acum, îmi este rezervată coroana dreptăţii pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care au iubit arătarea lui. Cuvântul Domnului

LECTURA I Fă-ţi munca de evanghelist! Eu de acum PSALMUL RESPONSORIAL sunt oferit ca jertfă. Citire din Scrisoarea a doua a sfântului Ps 70(71),8-9.14-15ab.16-17.22 (R.: 15ab) apostol Paul către Timotei 4,1-8 R.: Gura mea va vesti în toate zilele, Doamne, Preaiubitule, te conjur înaintea lui Dumnezeu dreptatea şi mântuirea ta. şi a lui Cristos Isus, care va veni să-i judece pe vii şi pe morţi, la arătarea sa şi a împărăţiei 8 Să se umple gura mea de lauda ta, toată ziua să fie plină de preamărirea ta! lui: 2 vesteşte cuvântul, insistă la timp potrivit şi la timp nepotrivit, dojeneşte, ameninţă, în- 9 Nu mă respinge în zilele bătrâneţii mele; nu mă părăsi când mi se termină puterile! R. deamnă, cu toată răbdarea şi învăţătura! 3 Căci 150

De la rãsãrit pânã la apus * 6 iunie 2020

Eu îmi voi pune întotdeauna speranţa în tine şi te voi lăuda tot mai mult. 15ab Gura mea va vesti în toate zilele dreptatea şi mântuirea ta. R.

pus două monede mici, câţiva bani. 43 Atunci i-a chemat pe discipolii săi şi le-a zis: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande, 44 pentru că toţi au pus din surplusul 16 Voi povesti faptele de vitejie ale Domnului; lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce Doamne, îmi voi aduce aminte mai avea la viaţa ei”. că dreptatea numai ţie îţi aparţine. Cuvântul Domnului 17 Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe, iar eu fac cunoscute şi acum minunile Rugăciunea credincioşilor tale. R. Către Dumnezeu, bunătatea infinită, să îndreptăm rugăciunea noastră, pentru a ne face ge22 Iar eu voi cânta fidelitatea ta, Dumnezeul neroşi în a dărui tot ceea ce am primit de la meu, el. Să spunem: în sunet de alăută R.: Doamne, ascultă-ne! şi îţi voi cânta din harpă, ţie, Sfântul lui Israel. R. – Pentru ca sfânta Biserică să se îmbrace în simplitatea evanghelică, să ne rugăm: R. ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3 – Pentru ca oamenii angajaţi în munca pentru progresul social şi pentru pace să se orienteze (Aleluia) spre Cristos, pentru a răspunde pe deplin dife„Fericiţi cei săraci în duh, ritelor necesităţi ale omului, să ne rugăm: R. spune Domnul, pentru că a lor este împărăţia cerului!” – Pentru ca dărnicia persoanelor care lucrează (Aleluia) în voluntariat să clădească o societate bazată pe iubire, să ne rugăm: R. EVANGHELIA Văduva aceasta săracă a pus mai mult decât – Pentru ca aceia care au responsabilităţi în toţi cei care pun în caseta pentru ofrande. societate să urmărească binele şi să se străduiască în rezolvarea nevoilor reale ale omului, Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,38-44 să ne rugăm: R. În acel timp, Isus, în învăţătura lui mai spunea: – Pentru ca aceia care suferă din cauza sără„Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble ciei să devină prilej de întâlnire şi de colaboîn haine lungi şi să fie salutaţi prin pieţe, 39 să rare între instituţiile şi solidaritatea creştinilor, ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile să ne rugăm: R. dintâi la ospeţe! 40 Ei devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Ei Doamne, tu, care nu cântăreşti darul extern, vor primi o condamnare mai aspră”. 41 Stând ci priveşti la sinceritatea inimii, ajută-ne să în faţa vistieriei, privea cum punea mulţimea dăruim tot ceea ce suntem, imitându-te pe tine, banii în caseta pentru ofrande. Mulţi bogaţi care ţi-ai dat viaţa pentru noi şi care vieţuieşti puneau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă şi a şi domneşti în toţi vecii vecilor. Amin. 14

De la rãsãrit pânã la apus * 6 iunie 2020

151

lanţurile morţii şi deschizându-ne calea învierii. De aceea, împreună cu toţi îngerii şi sfinţii, vestim fără încetare mărirea ta, cântând cu bucurie. Ant. la Împărtăşanie:

Prefaţa Prefaţa comună a VI-a Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea ţie, Părinte sfânt, prin Fiul tău iubit, Isus Cristos, Cuvântul veşnic prin care toate le-ai creat, pe care ni l-ai trimis ca mântuitor şi răscumpărător, întrupat de la Duhul Sfânt şi născut din Fecioara Maria. Ca să împlinească până la sfârşit voinţa ta şi să adune un popor care să-ţi aparţină, când a sosit ceasul suferinţelor sale, şi-a întins braţele pe cruce, rupând astfel

152

De la rãsãrit pânã la apus * 6 iunie 2020

M editeazã O temă extrem de sensibilă pentru timpul nostru este raportarea Bisericii, mai exact a oamenilor Bisericii, la bani. Întrebările, tot mai frecvente în mediul românesc, sunt formulate direct, fără ocolișuri, în discuțiile dintre oameni ca și în mediul public: De ce are nevoie Biserica de bani? De ce-i trebuie Bisericii proprietăți, imobile, instituții? Cum și-a dorit Isus, de fapt, să fie cei care îl reprezintă în această lume? Există vreun argument pentru a da bani la colecta pe care orice biserică o prevede la Liturghia fiecărei duminici? Isus Cristos nu a formulat nicăieri principii și reglementări pentru funcționarea internă a Bisericii. Nu avem răspunsuri explicite la fiecare întrebare de mai sus, însă Noul Testament ne poate oferi niște repere pe această tematică. Îl vedem parcă și noi pe Isus la templu, atent la un detaliu prea puțin semnificativ pentru toți ceilalți. De regulă, bogații atrag atenția. Ei nu se lasă absorbiți în masa uniformă și anonimă a mulțimilor, caută să iasă în evidență, și pentru asta au nevoie de mulțimi în jurul lor. Văduva pe care și-a fixat Isus ochii nu bănuia deloc cât de celebră devenea prin gestul

G ândul

zilei

„Fă-ţi munca de evanghelist”. (2Tim 4,5) În timp ce Isus observă văduva, care face mica sa mare ofertă în templu, noi ascultăm îndemnul sfântului apostol Paul, care se vede aproape de moarte: ucenicul va continua însăşi lucrarea sa. Şi noi vom oferi tuturor vestea bună a iubirii Tatălui, iubire devenită concretă şi vizibilă în persoana lui Isus!

făcut. Nu valoarea bănuților, ci atitudinea cu care i-a lăsat să cadă în casetă a contat enorm. Sigur s-a gândit că, oferindu-i, îi dă, de fapt, mai mult decât templului, direct lui Dumnezeu. Această scenă de la templu ne transmite cel puțin două lucruri: Isus Cristos nu a contestat și nici nu a criticat faptul că oamenii fac donații bănești la templul din Ierusalim. El nu a pus în discuție legitimitatea acestei practici. Donațiile se justifică prin faptul că un edificiu mare are nevoie de întreținere ca să-și păstreze nu doar splendoarea, ci și funcționalitatea. El este în ultimă instanță al tuturor. La fel și cu bisericile: se întrețin din banii care se primesc de la credincioși. În al doilea rând, bogații care donează mult bisericilor nu sunt neapărat și cei care își adjudecă cea mai mare valoare în ochii lui Dumnezeu. Contează mult atitudinea cu care dau! Aceasta face diferența, nu suma dată! Nici în ochii preoților, care primesc oferta lor, nu ar trebui să fie altfel! Pentru bogați nu este facultativ, ci obligatoriu să dea mai mult, dacă vor să aibă spirit autentic de caritate. Și dacă banii primiți sunt peste nevoile de întreținere? Ei trebuie investiți în inițiative sociale, în proiecte caritabile de care să se bucură cei mai săraci și nevoiași. De aceea există Caritas-ul, ca, primind bani, să-i folosească într-un mod organizat și cu o eficiență mai mare decât ar putea-o face oamenii acționând individual. Tendința de a cumula bunuri și bogății observată și criticată la preoți, acolo unde acest lucru există realmente, este un deserviciu adus Bisericii și un motiv de distanțare a credincioșilor din sânul ei. Actualul papă, Francisc, a avut nenumărate intervenții în care s-a exprimat în favoarea unei Biserici mai degrabă săracă decât bogată și lipsită de Cristos. Biserica trebuie să se slujească de bani, nu să slujească banilor. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 6 iunie 2020

153

7 iunie

D UMINICÃ

† PREASFÂNTA TREIME Sf. Robert, abate Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã proprie

Ex 34,4b-6.8-9 Ps Dan 3,52-56 2Cor 13,11-13 In 3,16-18

Domnul, Domnul Dumnezeu, este bun ºi îndurãtor. n Vrednic de laudã eºti, Doamne, ºi preamãrit în veci! n Harul Domnului nostru Isus Cristos ºi dragostea lui Dumnezeu ºi împãrtãºirea Duhului Sfânt sã fie cu voi toþi! n Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu în lume ca lumea sã fie mântuitã prin el.

alb P În prima lecturã, Dumnezeu cel Preasfânt ni se manifestã aºa cum s-a arãtat lui Moise pe muntele Sinai, plin de bunãtate ºi de îndurare. El este acela care a iubit aºa de mult lumea, încât ni l-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut, iar Fiul întrupat ni l-a trimis pe Duhul Sfânt. Noi descoperim misterul Preasfintei Treimi prin contactul direct cu „harul Domnului nostru Isus Cristos, ºi dragostea lui Dumnezeu ºi împãrtãºirea Duhului Sfânt” aºa cum ne rugãm la începutul fiecãrei sfinte Liturghii.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl, şi Fiul unul-născut al lui Dumnezeu, precum şi Duhul Sfânt, pentru că şi-a arătat îndurarea faţă de noi.

şi a strigat: „Domnul, Domnul este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi de adevăr, 8 Imediat Moise s-a plecat până la pământ şi l-a adorat. 9 El a zis: „Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, te rog, Doamne, să mergi în mijlocul nostru; într-adevăr, acest popor este încăpăţânat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele şi fă-ne moştenirea ta!” Cuvântul Domnului

Rugăciunea zilei Dumnezeule, Părinte ceresc, tu l-ai trimis în lume pe Fiul tău, Cuvântul adevărului, şi pe Duhul tău, izvorul sfinţeniei, pentru a le descoperi oamenilor misterul minunat al vieţii dumnezeieşti. Dă-ne, te rugăm, harul, ca, mărturisind adevărata credinţă, să recunoaştem PSALMUL RESPONSORIAL slava veşnicei Treimi şi să adorăm unitatea Dan 3,52.53-54.55-56 (R. 52b) celor trei persoane în mărirea puterii sale. Prin R.: Vrednic de laudă eşti, Doamne, şi preamărit în veci! Domnul nostru Isus Cristos. 52 Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri LECTURA I vrednic de laudă şi preamărit în veci! Domnul, Domnul Dumnezeu, este bun şi înBinecuvântat este numele sfânt al gloriei tale, durător. vrednic de laudă şi preamărit în veci! R. Citire din cartea Exodului 34,4b-6.8-9 În zilele acelea, Moise s-a sculat de dimineaţă şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi po- 53 Binecuvântat eşti în templul sfânt al gloriei tale, runcise Domnul; şi a luat în mână cele două 5 vrednic de laudă şi preamărit în veci! table de piatră. Domnul a coborât în nor, a stat acolo cu Moise şi el a chemat numele 54 Binecuvântat eşti pe tronul domniei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R. Domnului. 6 Domnul a trecut pe dinaintea lui 154

De la rãsãrit pânã la apus * 7 iunie 2020

Binecuvântat eşti tu, care pătrunzi abisurile este judecat, însă cine nu crede a fost deja şi stai peste heruvimi, vrednic de laudă judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului şi preamărit în veci! unic al lui Dumnezeu”. 56 Binecuvântat eşti pe firmamentul cerului, Cuvântul Domnului vrednic de laudă şi preamărit în veci! R. Rugăciunea credincioşilor LECTURA A II-A Dumnezeu unul şi întreit este prezent în mod Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dra- miraculos în inimile noastre şi ascultă glasul gostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului nostru. În rugăciunea noastră, să ne adresăm Sfânt să fie cu voi toţi! lui cu toată încrederea. Să ne rugăm şi să spunem: Citire din Scrisoarea a doua a sfântului R.: Doamne, ascultă-ne! apostol Paul către Corinteni 13,11-13 – Pentru ca Biserica lui Cristos să fie recunosÎn rest, fraţilor, bucuraţi-vă! Căutaţi desăvâr- cută ca popor al Domnului, adunat de iubirea şirea! Îmbărbătaţi-vă! Să gândiţi la fel, să Tatălui, prin Cristos Fiul, în comuniunea unui trăiţi în pace şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va singur Duh, să ne rugăm: R. fi cu voi! 12 Salutaţi-vă unii pe alţii cu sărutul – Pentru ca persoanele care au funcţii de răscel sfânt! Vă salută toţi sfinţii. 13 Harul Dom- pundere în societate să-şi dedice eforturile nului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dum- pentru apărarea drepturilor celor marginalinezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu zaţi, să ne rugăm: R. voi toţi! – Pentru ca toate popoarele pământului să Cuvântul Domnului recunoască în Isus Cristos pe trimisul Tatălui şi să se adune în unica Biserică a lui Cristos, ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE să ne rugăm: R. cf. Ap 1,8 – Pentru ca iubirea noastră faţă de Dumnezeu (Aleluia) Slavă Tatălui, şi Fiului, să crească şi să ne determine la o angajare şi Sfântului Duh, fraternă şi tot mai convinsă şi activă, să ne lui Dumnezeu care este, rugăm: R. care era şi care vine! (Aleluia) – Pentru ca oamenii îndureraţi şi descumpăniţi de violenţe şi conflicte, prin acţiunea Duhului, EVANGHELIA Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să se simtă fii ai aceluiaşi Tată şi fraţi în Cristos, să ne rugăm: R. lumea să fie mântuită prin el. – Pentru ca participarea la masa euharistică Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,16-18 să ne transforme în adevărate instrumente ale În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „Într-a- împăcării între oameni, să ne rugăm: R. devăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, Părinte sfânt, tu ne consideri fii în Fiul tău şi încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine ne îmbogăţeşti cu darurile Duhului. Fă-ne concrede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ştienţi de misterul trinitar pe care fiecare creştin 17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul îl cuprinde prin sine şi fă din noi martorii său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea iubirii tale, în familie şi societate. Prin Cristos, să fie mântuită prin el. 18 Cine crede în el nu Domnul nostru. Amin. 55

De la rãsãrit pânã la apus * 7 iunie 2020

155

Asupra darurilor Dumnezeule, Părinte ceresc, tu l-ai trimis în lume pe Fiul tău, Cuvântul adevărului, şi pe Duhul tău, izvorul sfinţeniei, pentru a le descoperi oamenilor misterul minunat al vieţii dumnezeieşti. Dă-ne, te rugăm, harul, ca, mărturisind adevărata credinţă, să recunoaştem slava veşnicei Treimi şi să adorăm unitatea celor trei persoane în mărirea puterii sale. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

atât despre Fiul tău, cât şi despre Duhul Sfânt, fără nicio deosebire. Şi mărturisind credinţa în Dumnezeul cel veşnic şi adevărat, noi adorăm într-o singură natură, trei persoane deosebite, dar egale în mărire. Măreţia ta o laudă îngerii şi arhanghelii, heruvimii şi serafimii, care nu încetează să strige de-a pururi, zicând într-un singur glas. Ant. la Împărtăşanie: Gal 4,6

Prefaţa Prefaţa pentru Preasfânta Treime Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte Sfânt, Atotputernic veşnic Dumnezeu. Căci împreună cu Fiul tău unul-născut şi cu Duhul Sfânt, tu eşti un singur Dumnezeu, un singur Domn; nu ca o singură persoană, ci ca o singură fiinţă în trei persoane. Ceea ce credem despre slava ta, precum ne-ai dezvăluit, credem

156

Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului său în inimile voastre, care strigă: „Abba, Tată!” După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, Dumnezeul nostru, ca primirea acestor taine, precum şi mărturisirea sfintei şi veşnicei Treimi şi a unităţii ei nedespărţite să ne fie spre mântuirea sufletului şi a trupului. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 7 iunie 2020

M editeazã Există în lume trei mari religii monoteiste: iudaismul, creștinismul și islamul, însă monoteismul pe care acestea îl profesează nu este deloc identic. Ele se aseamănă în concepția despre Dumnezeu, despre creație sau în elementele de morală și comportament interuman. Toate trei manifestă convingerea că Dumnezeu nu poate fi decât unul singur, respingând hotărât orice formă de politeism. Toate trei cred că omul este capodopera creației, iar ființa lui, dotată cu capacități raționale și spirituale, este rodul intervenției speciale din partea Creatorului. Într-un punct însă aceste trei religii sunt de neconciliat, iar acesta este credința în Preasfânta Treime. În cartea Deuteronomului a Vechiului Testament găsim crezul pe care orice evreu credincios îl rostește cu pietate: „Ascultă, Israel! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn” (Dt 6,4). Coranul are un text explicit care contestă ceea ce în creștinism este dogmă centrală de credință, şi anume: Sfânta Treime a lui Dumnezeu: „O, voi, oameni ai Scripturii! Nu exagerați în privința religiei voastre și nu spuneți despre Allah decât adevărul! Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah și cuvântul său pe care el l-a transmis Mariei și

G ândul

zilei

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară”. (In 3,16) Suntem în sărbătoare pentru a adora misterul cunoaşterii lui Dumnezeu. Ne-a fost dat să vedem iubirea lui Dumnezeu Tatăl trăită pe deplin de Isus „om”, care suflă asupra noastră pe Duhul său Sfânt. Ne regăsim în însăşi viaţa Dumnezeului nostru. Îi mulţumim şi vrem să ne dăm seama că în iubirea faţă de fraţi suntem cu adevărat deja învăluiţi şi umpluţi de iubirea lui Dumnezeu.

un duh de la el. Credeți, așadar, în Allah și în trimișii săi. Și nu spuneți «Trei»! Allah nu este decât un Dumnezeu unic. Slavă lui! Să aibă el un copil?” (Coran 4,171). Isus Cristos a plătit cu viața pentru că a mărturisit că este Fiul lui Dumnezeu. La procesul la care l-a supus Sinedriul, marele preot l-a întrebat: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (Mt 26,63). Răspunsul ne este cunoscut, iar rezoluția, și mai mult: „Este vinovat de moarte!” (Mt 26,65). Isus este Dumnezeul care ne-a mântuit făcându-se om; Isus este Omul care ne-a mântuit fiindcă era Dumnezeu! De unde acest adevăr? Din Scriptură! Ioan evanghelistul ni-l redă în cea mai concentrată formă: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut...” El l-a dat ca lumea să fie mântuită prin el. Ce densitate teologică și antropologică în aceste cuvinte! Cât de profundă este revelația creștină despre Dumnezeu! Tatăl a creat totul din iubire; el l-a trimis pe Fiul la noi tot din iubire, iar Duhul Sfânt a fost trimis de unul și de celălalt, ca noi să putem să ne sfințim și să fim cu toți trei și cu același unic Dumnezeu, în iubire. Un Dumnezeu unic în ființă și întreit în persoane. Un Dumnezeu care nu e solitudine absolută, ci comuniune desăvârșită de iubire. Un Dumnezeu care ne creează, ne mântuiește, ne sfințește, cuprinzându-ne după moartea noastră în cea mai frumoasă comuniune! Poate fi ceva mai sublim pentru existența noastră? Chiar și puțin să înțelegem din tot acest mister, e deja atât de mult! La școală, copiii au fost întrebați: „Tatăl e Dumnezeu, Fiul e Dumnezeu, Duhul Sfânt e Dumnezeu. Cum aşa?” Unul a răspuns: „Dumnezeu este numele lor de familie”. Din familia acestui Dumnezeu în care totul este întrepătruns de iubire vrem să facem parte și noi. În timpul de aici și-n veșnicia de dincolo! Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 7 iunie 2020

157

8 iunie

L UNI

Luni din sãptãmâna a 10-a de peste an Sf. Medard, ep. Liturghie la alegere, prefaþã comunã Ilie, slujitorul Domnului, Dumnezeului lui Israel. n Ajutorul nostru vine de la Domnul, care a fãcut cerul ºi pãmântul. n Fericiþi cei sãraci în duh!

1Rg 17,1-6 Ps 120 Mt 5,1-12a

verde II Fericirile constituie într-adevãr un program revoluþionar al evangheliei, de vreme ce Isus fondeazã fericirea pe criterii total contrare celor lumeºti. ªi nu este vorba de o fericire cereascã, ci de una ce se experimenteazã deja în viaþa pãmânteascã. O fericire care se dobândeºte urmãrind-o cu o inimã smeritã, milostivã, curatã, care luptã pentru dreptate.

A scultã

ºi roagã-te

să se îngrijească de tine acolo”. 5 El a plecat şi a făcut după cuvântul Domnului. A mers şi a locuit lângă pârâul Cherit care este în faţa Iordanului. 6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara, iar el bea apă din pârâu. Cuvântul Domnului

Rugăciunea zilei Dumnezeule, izvorul oricărui bine, ascultă-ne PSALMUL RESPONSORIAL rugăciunea: inspiră-ne să cugetăm la cele Ps 120(121),1-2.3-4.5-6.7-8 (R.: cf. 2) drepte şi călăuzeşte-ne ca să le împlinim. Prin R.: Ajutorul nostru vine de la Domnul, care a făcut cerul şi pământul. Domnul nostru Isus Cristos. 1 Îmi ridic ochii spre munţi şi mă întreb: „De unde-mi va veni ajutorul?” LECTURA I Ilie, slujitorul Domnului, Dumnezeului lui 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerul şi pământul. R. Israel. Citire din cartea întâi a Regilor 17,1-6 În zilele acelea, Ilie din Tişbe, unul dintre lo- 3 Nu va lăsa să ţi se clatine piciorul şi nu va aţipi cel care te păzeşte. cuitorii din Galaad, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, în faţa căruia 4 Iată, nu aţipeşte, nu doarme cel care-l păzeşte pe Israel! R. stau, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie decât la cuvântul meu”. 2 Cuvântul Domnului a fost adresat către Ilie: 3 „Pleacă 5 Domnul este păzitorul tău, de aici, întoarce-te spre răsărit şi ascunde-te Domnul este umbra ocrotitoare la dreapta ta. lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului! 6 Ziua soarele nu-ţi va dăuna, 4 Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor nici luna în timpul nopţii. R. 158

De la rãsãrit pânã la apus * 8 iunie 2020

Domnul te va păzi de orice rău, Domnul îţi va apăra sufletul. Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,12a (Aleluia) „Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, spune Domnul, căci răsplata voastră mare este în ceruri!” (Aleluia) EVANGHELIA Fericiţi cei săraci în duh! Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,1-12a În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. 2 Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa, zicând: 3 „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 4 Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! 5 Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! 6 Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! 7 Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire! 8 Fericiţi cei curaţi la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! 9 Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! 10 Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 11 Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. 12a Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri!” Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor În numele acelora care sunt numiţi de Cristos fericiţi, să-i cerem Tatălui ca numele lui să fie preamărit de tot omul. Să spunem: R.: Doamne, vie împărăţia ta!

– Pentru cei care-şi oferă cu simplitate viaţa proprie şi aşteaptă totul de la tine: R. – Pentru cei simpli şi curaţi cu inima, cărora tu le descoperi misterul tău: R. – Pentru cei care iubesc şi iartă aşa cum iubeşti şi ierţi tu: R. – Pentru cei care suferă pentru adevăr şi dreptate şi se încred în îndeplinirea promisiunilor tale: R. – Pentru cei care lucrează neobosit pentru pace, prevestind în felul acesta timpurile viitoare: R. – Pentru cei care-şi sacrifică viaţa pentru tine şi pentru fraţi: R. – Pentru Biserica ta, pe care o sfinţeşti prin prezenţa ta: R. – Pentru Fecioara Maria, fiica Sionului şi slujitoarea cuvântului: R. – Pentru sfinţii care deja contemplă slava feţei tale: R. Părinte preabun, care pregăteşti pentru toţi oamenii un loc în împărăţia ta, deschide inima noastră la noua lege a lui Cristos şi ajută-ne să o trăim cu simplitate şi bucurie. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, să priveşti cu bunăvoinţă la darul slujirii noastre: el să fie pentru tine jertfă bineplăcută, iar nouă să ne sporească iubirea. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa comună I Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Căci prin el ai binevoit să reînnoieşti Universul şi ai rânduit

De la rãsãrit pânã la apus * 8 iunie 2020

159

ca noi toţi să primim de la el plinătatea vieţii. El, deşi Dumnezeu adevărat, s-a umilit, făcându-se om şi supunându-se morţii, ca, prin sângele vărsat pe lemnul crucii, să împace toate făpturile cu Creatorul lor. Pentru aceasta, a fost înălţat mai presus de toate creaturile şi a devenit pentru toţi cei care îl urmează izvorul mântuirii veşnice. De aceea, cu îngerii şi arhanghelii, cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate corurile oştirii cereşti, cântăm imnul slavei tale, zicând fără încetare.

160

Ant. la Împărtăşanie: Ps 17,3 Doamne, tu eşti stânca mea, fortăreaţa mea şi eliberatorul meu, Dumnezeul meu, ajutorul meu! După Împărtăşanie Puterea tămăduitoare a tainelor tale, Doamne, să ne elibereze cu blândeţe de toate pornirile strâmbe şi să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 8 iunie 2020

M editeazã Fericirea este o temă care străbate toată istoria umanității, toate curentele de gândire filozofică sau spirituală. Nu există epocă sau generație care să nu aibă în preocuparea ei căile de dobândire a fericirii. Care este secretul fericirii? Unde o găsim și ce facem ca să n-o pierdem? Este ideea de fericire continuă o utopie? Își poate da omul sieși fericirea sau are nevoie de altcineva de la care să o primească? Are fericirea legătură cu ceea ce posedă omul sau ea se ascunde mai degrabă în dorința de dispensare de bunuri? Ce găsim în Biblie legat de fericire? Să ne gândim numai că primul cuvânt care deschide cartea Psalmilor este „fericit”: „Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiți..., dar își găsește plăcerea în legea Domnului” (Ps 1,1). În completarea acestui gând vine și ceea ce găsim în cartea Proverbelor: „Cine este prudent cu privire la cuvânt află bunăstare și cine se încrede în Domnul este fericit” (Prov 16,20). Există și multe alte versete, însă pentru noi, creștinii, „concepția” lui Isus despre fericire contează cel mai mult și devine standardul deplinei fericiri. Predica de pe munte nu a început cu teorii despre Dumnezeu, cu

G ândul

zilei

„Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii”. (Mt 5,10) Începem citirea Evangheliei după Matei şi debutăm cu pagina fericirilor. De nouă ori Isus rosteşte cuvântul „fericiţi”. Cine sunt aceştia? Ucenicii săi! Ei sunt săraci în inimă, aşa încât nu doresc să devină bogaţi; sunt blânzi, curaţi, milostivi. Viaţa lor, atât de diferită de cea a multora, atrage antipatia, care în multe ocazii devine ostilitate. Şi atunci sunt fericiţi, pentru că deja fac parte din împărăţia celui care locuieşte în ceruri!

gânduri moralizatoare, ci cu „fericirile”. Le auzim a nu știu câta oară. Le-am înțeles pe deplin așa încât să nu mai fie nevoie de niciun comentariu? Cum ni se pare gândirea lui Isus? Nu șochează ea prin felul răsturnat de a se prezenta? De ce să stea fericirea de partea săracilor în duh, sau a celor ce plâng, sau a celor înfometați, sau a celor persecutați? Apoi, să fie nevoie să fii blând, milostiv, curat la inimă și făcător de pace, ca să fii fericit? Isus așa învață, iar noi așa îl ascultăm. Da, există o fericire ascunsă în lacrimile care curg pe pământ, din iubire sau din nevoia de iubire, și pe care Dumnezeu le adună ca pe niște perle de preț; există o foame de adevăr, de dreptate pe care o satură numai Dumnezeu; există o ură împotriva celor care sunt cu Isus, care dă o stare de fericire în cei care o suportă de dragul lui. Nu, fericirea nu poate sta în oamenii intransigenți, duri, necruțători, impuri la suflet, intriganți sau conflictuali. Ea domnește în sufletul celor blânzi, milostivi, pașnici. Mai mult decât cu rațiunea, Isus trebuie înțeles cu inima. Pentru a fi fericit nu este nevoie să ai minte ascuțită sau abilități care să te scoată în evidență sau să-ți ofere celebritate. Nu există nicio garanție că bogații sunt fericiti pentru că sunt bogați, așa cum nu există o garanție absolută nici că săracii sunt automat fericiți fiindcă sunt săraci. Fericirea sărăciei în duh înseamnă mult mai mult: de exemplu, să știi că nu posezi nimic, nici măcar pe tine însuți în ochii lui Dumnezeu, care în felul acesta este liber să facă din viața ta ce vrea el, și nu ce vrei tu cu orice preț. Fericirea predicată de Isus este pentru viața aceasta și mai ales pentru cea veșnică. Există felurite fericiri și pseudofericiri, însă pentru noi, cei care suntem ai lui Isus, există fericirea de a-l avea în viața de acum și-n toată veșnicia. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 8 iunie 2020

161

9 iunie

M ARÞI

Marþi din sãptãmâna a 10-a de peste an Sf. Efrem, diacon înv. * Liturghie la alegere, prefaþã comunã Fãina din vas nu s-a terminat ºi uleiul din urcior n-a scãzut, aºa cum a vorbit Domnul prin gura lui Ilie. n Fã sã rãsarã peste noi lumina feþei tale, Doamne! n Voi sunteþi lumina lumii.

1Rg 17,7-16 Ps 4 Mt 5,13-16

ARCB: Sf. Fc. Maria a Harurilor *

verde (alb) II

Metaforele sãrii ºi luminii se referã la cuvântul lui Dumnezeu. Cu el, creºtinul are sare ºi luminã pentru sine însuºi ºi pentru lume. Dacã este sãrac cu duhul, blând, înfometat dupã dreptate, curat cu inima, milostiv, persecutat din cauza dreptãþii, fãcãtor de pace, atunci se transformã în sarea ºi în lumina lui Dumnezeu.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 26,1-2 Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele: de cine mă voi înfricoşa? Prigonitorii şi duşmanii mei se clatină şi cad. Rugăciunea zilei Dumnezeule, izvorul oricărui bine, ascultă-ne rugăciunea: inspiră-ne să cugetăm la cele drepte şi călăuzeşte-ne ca să le împlinim. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Făina din vas nu s-a terminat şi uleiul din urcior n-a scăzut, aşa cum a vorbit Domnul prin gura lui Ilie. Citire din cartea întâi a Regilor 17,7-16 Dar după ceva timp, pârâul a secat căci nu mai fusese ploaie în ţară. 8 Atunci, cuvântul Domnului a fost către Ilie: 9 „Ridică-te, mergi la Sarepta din Sidon şi rămâi acolo! Iată, am poruncit acolo unei femei văduve să se îngrijească de tine!” 10 Ilie s-a ridicat şi a mers la 162

Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, iată, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne! El a strigat către ea şi i-a zis: „Adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas ca să beau!” 11 Ea a plecat ca să-i aducă, iar el a strigat către ea: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine!” 12 Ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că nu am nimic copt, ci doar un pumn de făină într-un vas şi puţin ulei într-un urcior. Iată, strâng două vreascuri ca să merg să pregătesc pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri”. 13 Ilie i-a zis: „Nu te teme, mergi şi fă după cuvântul tău! Dar fă pentru mine o turtă mică mai întâi şi adu-mi-o; apoi vei face pentru tine şi pentru fiul tău! 14 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Făina din vas nu se va termina şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când Domnul va da ploaie peste faţa pământului»”. 15 Ea a mers şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi au mâncat el, ea şi casa ei mult timp. 16 Făina din vas nu s-a terminat şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul Domnului pe care l-a spus prin Ilie. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 9 iunie 2020

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 4,2-3.4-5.7-8 (R.: 7b) R.: Fă să răsară peste noi lumina feţei tale, Doamne! 2 Când strig către tine, răspunde-mi, Dumnezeul dreptăţii mele! din strâmtorare m-ai scos în larg: ai milă de mine şi ascultă-mi rugăciunea! 3 Fii ai oamenilor, până când veţi dispreţui gloria mea? Până când veţi iubi deşertăciunea şi veţi căuta minciuna? R. 4

Să ştiţi că Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: când strig către el Domnul mă aude. Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi! Meditaţi acestea în inimile voastre, în aşternuturile voastre, şi fiţi netulburaţi! R. Mulţi spun: „Cine ne va arăta ce este bine?” Fă să răsară peste noi, Doamne, lumina feţei tale! Tu pui mai multă bucurie în inima mea decât au ei atunci când li se înmulţeşte grâul şi vinul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,16 (Aleluia) Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri! (Aleluia) EVANGHELIA Voi sunteţi lumina lumii. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,13-16 În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este

bună de nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. 14 Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte. 15 Nici nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toţi cei care sunt în casă. 16 Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!” Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Către Dumnezeu cel bun să îndreptăm rugăciunea noastră, pentru ca întreaga viaţă să fie un cântec de laudă continuu adus bunătăţii sale. Să spunem: R.: Doamne, dă-ne viaţa ta! – Pentru ca prezenţa Bisericii în istorie să fie o manifestare a bunătăţii şi acţiunii Tatălui, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi oamenii, în faţa responsabilităţii să nu se lase cuprinşi de indiferenţă, ci să-şi trăiască activitatea cu seriozitate şi dăruire, să ne rugăm: R. – Pentru ca activitatea celor care se află la guvernare să promoveze condiţii de viaţă mai umane şi să favorizeze dezvoltarea conştiinţei, să ne rugăm: R. – Pentru ca aceia care sunt cufundaţi în păcat să găsească în reflecţia personală şi în comportamentul creştinilor adevăraţi lumina necesară pentru o viaţă onestă, să ne rugăm: R. – Pentru ca durerea celor care se află în suferinţă să lumineze şi să dea sens vieţii multora, să ne rugăm: R. – Pentru ca împărtăşirea din aceeaşi pâine euharistică să mărească în comunitatea noastră credinţa şi să facă să strălucească în noi iubirea, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 9 iunie 2020

163

Părinte sfânt, care ne-ai chemat la credinţă, pentru a fi sare a pământului şi lumină a lumii, ajută-ne să nu trădăm niciodată aşteptările Fiului tău, Isus, pentru ca toţi oamenii să-ţi aducă slavă ţie. El care vieţuieşte şi domneşte. Amin.

păcatul său, s-a făcut vrednic de osânda veşnică, în nespusa ta îndurare, l-ai răscumpărat, prin Domnul nostru Isus Cristos. Prin el îngerii laudă măreţia ta, te adoră stăpânirile, ţi se supun puterile. Uniţi în aceeaşi bucurie te sărbătoresc cerurile, tăriile cereşti şi fericiţii serafimi. Te rugăm ca împreună cu ei să primeşti şi glasurile noastre lăudându-te cu umilinţă.

Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, să priveşti cu bunăvoinţă la darul slujirii noastre: el să fie pentru tine Ant. la Împărtăşanie: jertfă bineplăcută, iar nouă să ne sporească Ps 17,3 iubirea. Prin Cristos, Domnul nostru. Doamne, tu eşti stânca mea, fortăreaţa mea şi eliberatorul meu, Dumnezeul meu, ajutorul Prefaţa meu! Prefaţa comună a II-a Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi După Împărtăşanie mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri Puterea tămăduitoare a tainelor tale, Doamne, pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte să ne elibereze cu blândeţe de toate pornirile sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu, din strâmbe şi să ne călăuzească pe calea cea bunătate, l-ai creat pe om şi după ce, prin dreaptă. Prin Cristos, Domnul nostru.

164

De la rãsãrit pânã la apus * 9 iunie 2020

M editeazã Ne sunt atât de cunoscute aceste două comparații pe care le folosește Isus pentru a descrie identitatea ucenicilor săi în lume: sarea și lumina. E de ajuns să reflectăm asupra valențelor pe care le are numai prima dintre ele, ca să ne dăm seama cât de exigentă e chemarea celor pe care Isus îi vrea în urmarea sa exclusivă. În timpurile vechi, când oamenii nu aveau în locuințele lor frigiderul, recurgeau la sare ca la principalul mijloc de conservare a alimentelor. În zonele unde nu există iarnă, alterarea lor era sigură, de aceea valoarea sării era mare. Însă ea își păstrează și pentru timpul nostru importanța în orice bucătărie, la orice mâncare. Renunțăm la condimente speciale, exotice, arome care potențează gustul, dar nu renunțăm la sare. Unde lipsește sarea, lipsește gustul. Ucenicii sunt chemați să dea gust unei lumi insipide. Bucătăria lumii are multe și variate produse, însă învățătura ucenicilor lui Isus vine să dea gust la toate. Ea e menită să asigure gust vieții, gust suferinței în Domnul, gust perseverenței de a lupta. Credem noi în puterea Evangheliei? Sunt ucenicii Domnului, preoții, episcopii, predicatorii sare pentru oamenii de azi? Strigătul

G ândul

zilei

„Voi sunteţi lumina lumii”. (Mt 5,14) Lumea este în întuneric? Da, aşa încât acela care trăieşte ca toţi ceilalţi este adesea dezorientat, face multe lucruri fără să ştie motivul şi fără a vedea o semnificaţie pentru acţiunea sa. Ba chiar provoacă daune şi îi face pe mulţi să sufere şi nici măcar nu-şi dă seama de asta. Îi lipseşte lumina. Ucenicii lui Isus sunt făclii care-l duc pe Isus, lumină adevărată pentru toţi!

lui Paul Claudel vrea să scuture pe mulți dintre cei care se ocupă cu evanghelizarea sau predicarea: „Evanghelia este sare, iar voi ați făcut din ea zahăr!” Cum să înțelegem acest cuvânt răscolitor? Evanghelia trebuie să provoace, să trezească la convertire, să transforme inimile, să salveze lumea de la pervertirea morală, iar unii dintre noi, acolo unde mesajul ei este radical și cutremurător, îi găsesc tot felul de îndulcitori. Ea trebuie să dezinfecteze, să vindece, să reabiliteze, iar unii o expun cu grija de a nu fi câtuși de puțin deranjantă. Mai există un înțeles spiritual pe care ni-l indică sarea folosită în mâncare. Din moment ce se topește, sarea arată că ea nu există pentru sine, că „vocația” ei se împlinește în actul de a se dărui, de a se contopi cu alte substanțe. Și creștinul, acolo unde trăiește, implementează spiritul evanghelic dăruindu-se pe sine celorlalți. El se pierde pe sine, nu pune preț pe exterioritatea sa, pentru a-l face prezent pe Isus tot mai mult. Nu este nevoie de nimic ostentativ ca să arăți că ești adeptul lui Cristos, ucenicul său, cu atât mai puțin să te separi de această lume. E nevoie să o impregnezi cu învățătura lui Cristos. Pentru cei care trăiesc în zone geografice cu patru anotimpuri și știu ce înseamnă iarna, mai poate fi găsită o valență a sării: ea topește gheața! Nu o sparge cu violență, ci o înmoaie. Nu este sugestivă această acțiune atunci când ne gândim la duritatea atâtor inimi care se lasă apoi topite de înțelepciunea pe care o găsesc în evanghelii? Ca preoții, ucenicii de astăzi ai Domnului, să fie sare și lumină, e nevoie de rugăciunea tuturor. Ca lumina lor să nu devină palidă și tot mai stinsă, e nevoie să simtă susținere din partea celor care îi ascultă. Să ne rugăm ca sarea cuvintelor lor și lumina faptelor să-l facă viu pe Isus în lume! Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 9 iunie 2020

165

10 iunie

M IERCURI

Miercuri din sãptãmâna a 10-a de peste an Ff. Ioan Dominici, cãlug; Diana, fc. Liturghie la alegere, prefaþã comunã Poporul acesta sã ºtie astãzi cã tu eºti Dumnezeu în Israel! n Pãzeºte-mã, Dumnezeule, pentru cã îmi caut refugiu în tine! n Nu am venit sã desfiinþez Legea sau Profeþii, ci sã împlinesc.

1Rg 18,20-39 Ps 15 Mt 5,17-19

verde II Isus a venit pentru a da o nouã semnificaþie Legii, nu pentru a o distruge, nici pentru a o declara nealterabilã. Planul lui Dumnezeu se realizeazã în evoluþia istoricã. Legea are sens ca exprimare a voinþei lui Dumnezeu ºi deci trebuie sã slujeascã pentru a face ca viaþa sã înainteze ºi sã-i dea plinãtate.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 26,1-2 Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele: de cine mă voi înfricoşa? Prigonitorii şi duşmanii mei se clatină şi cad. Rugăciunea zilei Dumnezeule, izvorul oricărui bine, ascultă-ne rugăciunea: inspiră-ne să cugetăm la cele drepte şi călăuzeşte-ne ca să le împlinim. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Poporul acesta să ştie astăzi că tu eşti Dumnezeu în Israel! Citire din cartea întâi a Regilor 18,20-39 În zilele acelea, Ahab a trimis poruncă la toţi fiii lui Israel şi i-a adunat pe profeţi pe muntele Carmel. 21 Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când vă veţi clătina în două părţi? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după el, iar dacă este Baal, mergeţi după el!” Însă poporul nu i-a răspuns nimic. 22 Ilie a zis poporului: 166

„Eu singur am rămas profet al Domnului, iar profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci. 23 Să ni se dea doi tauri! Ei să-şi aleagă un taur pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc! Eu voi pregăti celălalt taur, îl voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc. 24 Să chemaţi numele dumnezeului vostru şi eu voi chema numele Domnului! Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela este Dumnezeu”. Tot poporul a răspuns: „Este bun lucrul acesta”. 25 Ilie le-a zis profeţilor lui Baal: „Alegeţi-vă un taur şi pregătiţi-l voi mai întâi, căci sunteţi mai mulţi! Invocaţi numele dumnezeului vostru, dar nu puneţi foc!” 26 Ei au luat taurul care le-a fost dat şi l-au pregătit. Au invocat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baal, răspunde-ne!” Dar nu a fost niciun sunet şi nimeni să răspundă. Şi săltau lângă altarul pe care îl făcuseră. 27 La amiază, Ilie îşi bătea joc de ei, zicând: „Strigaţi cu glas mai puternic, căci este dumnezeu! Poate că se gândeşte la ceva sau e plecat în călătorie sau e pe drum; poate doarme şi se va trezi!” 28 Ei au strigat mai tare şi-şi făceau tăieturi cu săbii şi cuţite până s-au umplut de sânge.

De la rãsãrit pânã la apus * 10 iunie 2020

După ce a trecut miezul zilei, au început să delireze până când se aducea ofranda, dar nu a fost niciun sunet, nimeni ca să răspundă şi niciun semnal de atenţie. 30 Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Şi tot poporul s-a apropiat de el. Ilie a reparat altarul Domnului care fusese dărâmat. 31 A luat douăsprezece pietre, după numărul triburilor fiilor lui Iacob către care fusese adresat cuvântul Domnului: „Israel va fi numele tău!” 32 A construit cu aceste pietre un altar pentru numele Domnului şi a făcut un şanţ de mărimea a două sea de sămânţă de jur împrejurul altarului. 33 A aşezat lemnele, a tăiat în bucăţi taurul şi l-a pus pe lemne. 34 Apoi a zis: „Umpleţi patru vase cu apă şi vărsaţi-le peste arderea de tot şi peste lemne!” Apoi a zis: „Mai faceţi o dată!” Şi au mai făcut o dată. Iar a zis: „Faceţi-o pentru a treia oară!” Şi ei au făcut a treia oară. 35 Apa curgea în jurul altarului, ba chiar şi şanţul s-a umplut cu apă. 36 Când se aducea ofranda, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Israel: fă să se ştie astăzi că tu eşti Dumnezeu în Israel şi eu sunt slujitorul tău! Şi că prin cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri. 37 Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi ca să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că tu le întorci inima înapoi!” 38 Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi praful şi a supt apa care era în şanţ. 39 Tot poporul a văzut, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu!” Cuvântul Domnului 29

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 15(16),1-2a.4.5 şi 8.11 (R.: 1) R.: Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că îmi caut refugiu în tine!

Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că îmi caut refugiu în tine! I-am spus Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu”. R.

Îşi înmulţesc durerile cei care aleargă după zei străini, dar eu nu le voi aduce nicio jertfă cu vărsare de sânge, nici nu voi pune numele lor pe buzele mele. R.

Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi, tu eşti acela care ai în mână soarta mea. Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul; dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii; în faţa ta sunt bucurii depline şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 24(25),4a.5a (Aleluia) Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale, călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă! (Aleluia) EVANGHELIA Nu am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii, ci să împlinesc. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-19 În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate. 19 Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai

De la rãsãrit pânã la apus * 10 iunie 2020

167

mici şi-i va învăţa astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”. Cuvântul Domnului

faţă de aproapele. Aşa te rugăm, prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, să priveşti cu bunăvoinţă la darul slujirii noastre: el să fie pentru tine Rugăciunea credincioşilor jertfă bineplăcută, iar nouă să ne sporească Să ne adresăm lui Dumnezeu, izvorul revelaţiei, iubirea. Prin Cristos, Domnul nostru. să ne ajute să păzim totdeauna poruncile sale şi să trăim în iubirea sa. Să ne rugăm împreună, Prefaţa spunând: Prefaţa comună a III-a Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi R.: Ajută-ne, Doamne, căile tale! – Pentru ca papa, episcopii şi preoţii să fie fideli mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri cuvântului lui Dumnezeu şi să-l vestească pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin totdeauna în adevăr, să ne rugăm: R. – Pentru ca poporul evreu să vadă în Cristos Domnul nostru Isus Cristos. Căci, prin Fiul realizarea deplină a aşteptărilor sale de mân- tău iubit, tu l-ai creat pe om după chipul tău şi l-ai renăscut la o viaţă nouă. Pentru acest tuire, să ne rugăm: R. mister al mântuirii îţi slujesc ţie toate făptu– Pentru ca toţi creştinii să nu se epuizeze în rile, te laudă în ceruri mulţimea celor răscumpăzirea sterilă a poruncilor, ci să trăiască mereu păraţi şi toţi sfinţii într-un singur gând te bilegea iubirii, să ne rugăm: R. necuvântează. De aceea, şi noi, împreună cu – Pentru ca aceia care se află în posturi de corurile îngerilor, te preamărim şi, cu inimi răspundere să nu aprobe nicio lege umană care pline de bucurie, îţi cântăm imnul de laudă. să fie contrară legii lui Dumnezeu, să ne rugăm: R. Ant. la Împărtăşanie: – Pentru ca toţi guvernanţii, în activitatea lor Ps 17,3 legislativă, să respecte totdeauna drepturile Doamne, tu eşti stânca mea, fortăreaţa mea şi şi conştiinţa oamenilor, să ne rugăm: R. eliberatorul meu, Dumnezeul meu, ajutorul – Pentru ca persoanele suferinde, docile la meu! acţiunea Duhului Sfânt, să colaboreze la mântuirea lumii, să ne rugăm: R. După Împărtăşanie Doamne, Dumnezeule, care ne-ai încredinţat Puterea tămăduitoare a tainelor tale, Doamne, legea ta pentru viaţa noastră, ajută-ne să nu să ne elibereze cu blândeţe de toate pornirile dispreţuim niciuna dintre poruncile tale şi să strâmbe şi să ne călăuzească pe calea cea ne îmbunătăţim tot mai mult iubirea noastră dreaptă. Prin Cristos, Domnul nostru.

168

De la rãsãrit pânã la apus * 10 iunie 2020

M editeazã Cât este de important pentru un creștin să cunoască Vechiul Testament? Mai au ceva de transmis aceste scrieri străvechi, din moment ce ne stau la dispoziție cărțile Noului Testament, unde avem învățătura perenă, desăvârșită a lui Cristos, adevărul nostru suprem? Considerațiile față de tot ce conține prima parte a Bibliei – Legea lui Moise, istoria poporului evreu, învățăturile profeților, scrierile sapiențiale – au fost împărțite. Au fost curente de gândire creștină în primele veacuri care au propus renunțarea radicală la tot ceea ce a fost înainte de Cristos, pe motiv că Dumnezeul pe care îl găsim în paginile Vechiului Testament este unul crud, cu trăsături prea omenești, diferit de Dumnezeul-iubire al lui Isus. Cu Isus, toate devin noi! Isus contrazice o astfel de concepție: el nu desființează, ci împlinește tot ce a fost până la el. Legea și Profeții au fost în vederea lui Cristos. Tot Vechiul Testament trebuie văzut ca o imagine, ca o pregătire pentru venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu. Sfinții Părinți vorbesc de perioada promisiunilor și a prefigurărilor până la Isus și de cea a împlinirilor în persoana lui Isus: Adam este cel din care ne-am născut toți pentru viața pământească;

G ândul

zilei

„Să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, eşti Dumnezeu”. (1Rg 18,37) Aceasta este rugăciunea lui Ilie, marele profet care, singur, a condus din nou poporul la credinţa în Dumnezeul adevărat. Rugăciunea sa este învăţătură pentru noi. Ce anume trebuie să ne preocupe? Ca persoanele care sunt în jurul nostru să-l cunoască pe Tatăl şi să-l cunoască aşa cum ni l-a revelat Isus. Aceasta este iubire adevărată.

Cristos este cel din care ne naștem pentru viața veșnică. Abraham este constituit tatăl multor popoare; Isus este, prin mântuirea adusă, Domnul tuturor oamenilor; Moise este, de asemenea, o prefigurare a lui Cristos: el a condus poporul spre libertate; la fel și Cristos îi conduce pe oameni de la sclavia păcatului la libertatea fiilor lui Dumnezeu. La fel se spune și despre Eva că este mama celor vii pe acest pământ, fiind o prefigurare a Mariei, care este mama tuturor celor răscumpărați de Fiul său. Relația dintre cele două Testamente o exprimă în mod elocvent sfântul Augustin: „Noul Testament se ascunde în Vechiul, iar Vechiul Testament se împlinește în Noul” („Novum Testamentum in Vetere latet, Vetus Testamentum in Novo patet”). Există un principiu al progresivității cunoașterii lui Dumnezeu, pe care noi îl observăm în revelația creștină. Nu ni se dă deodată tot adevărul, ci treptat sau în mod gradual. Știm că Dumnezeu este eliberator din ceea ce vedem că face cu poporul ales, apoi că el este legiuitorul suprem prin faptul că ne-a dat Decalogul. Apoi descoperim de la profeți că el vrea lauda inimii noastre, atașamentul nostru lăuntric mai mult decât serviciile noastre externe. În Isus Cristos, noi descoperim de ce este în stare acest Dumnezeu din iubire către noi: să ni-l ofere pe Fiul său pentru a fi mântuiți. Reținem încă un gând din evanghelia de astăzi: atenția pe care trebuie să o dăm lucrurilor mici. Pentru Isus contează și cea mai neînsemnată linioară sau iotă. Nu se uită, dacă e vorba de noi, doar la marile, monumentalele înfăptuiri. Și detaliile dau în vileag tipul de spiritualitate pe care îl avem. Gesturile simple pot să aibă expresivitatea lor. Și prin ele lucrează Cristos în noi sau în ceilalți. Și ele contribuie la împlinirea noastră ultimă... Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 10 iunie 2020

169

11 iunie

† TRUPUL ŞI SÂNGELE DOMNULUI Ss. Barnaba, ap.; Ioan de Facundo, pr.; Fer. Iolanda, cãlug.

alb

El þi-a dat aceastã hranã necunoscutã de pãrinþii tãi. n Laudã-l Ierusalime, pe Domnul Dumnezeul tãu! (sau: Aleluia.) n Noi, cei mulþi, suntem un singur trup, cãci toþi ne împãrtãºim din aceeaºi unicã pâine. n Trupul meu este adevãratã hranã, iar sângele meu este adevãratã bãuturã. Procesiune cu preasfântul sacrament. Celebrarea se încheie cu binecuvântarea euharisticã.

J OI

Liturghie proprie, Gloria, Secvenþã facultativã, Credo, prefaþã pentru sfânta Euharistie I sau II

Dt 8,2-3.14b-16a Ps 147 1Cor 10,16-17 In 6,51-58 P

Prima lecturã ne aratã cum Dumnezeu a hrãnit cu manã pe poporul sãu atunci când cãlãtorea în pustiu. Însã aceastã hranã a fost numai spre viaþa trupului muritor. Isus este adevãrata pâine a vieþii, pentru cã „Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu, spune Isus, are viaþa veºnicã”. Sfântul Paul ne aratã cã toþi creºtinii, care se hrãnesc cu trupul lui Cristos ºi se împãrtãºesc cu sângele lui, formeazã un singur corp cu Cristos ºi între ei. De aceea, sãrbãtoarea aceasta întãreºte unirea noastrã cu Mântuitorul ºi cu fraþii noºtri în credinþã, nutrind în noi germenul vieþii veºnice fericite.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare:

umilit, te-a lăsat să suferi de foame, apoi te-a Cf. Ps 80,17 hrănit cu mană pe care nu o cunoşteai nici tu şi I-a hrănit cu cel mai bun grâu şi i-a săturat cu nu o cunoşteau nici părinţii tăi, ca să te înveţe miere din stâncă. că nu numai cu pâine trăieşte omul, dar că omul trăieşte cu tot ceea ce iese din gura Domnului, 14b care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaRugăciunea zilei Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacra- viei; 15 care te-a făcut să mergi prin pustiul mare ment minunat amintirea pătimirilor tale, fă-ne, şi înfricoşător, cu şerpi veninoşi şi scorpioni, te rugăm, să cinstim astfel sfântul mister al uscăciune unde nu este apă; care a făcut să iasă trupului şi sângelui tău, încât să simţim necon- pentru tine apă din stânca de cremene 16a şi care tenit în noi, roadele răscumpărării tale. Tu, te-a hrănit în pustiu cu mana pe care nu o cunoşteau părinţii tăi, ca să te umilească şi să care, fiind Dumnezeu. te încerce, ca să-ţi facă bine până la sfârşit!” Cuvântul Domnului LECTURA I El ţi-a dat această hrană necunoscută de PSALMUL RESPONSORIAL părinţii tăi. Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: cf. 12a) Citire din cartea Deuteronomului 8,2-3.14b-16a R.: Laudă-l Ierusalime, pe Domnul Dumnezeul tău! În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Adu-ţi aminte de tot drumul pe care Domnul 12 Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul, laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău! Dumnezeul tău te-a făcut să mergi în aceşti 13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale, patruzeci de ani în pustiu ca să te umilească el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul şi să te încerce, ca să cunoască ce este în inima tău. R. ta: dacă păzeşti sau nu poruncile sale! 3 Te-a 170

De la rãsãrit pânã la apus * 11 iunie 2020

El dă pace ţinutului tău şi te satură cu cel mai bun grâu. El îşi trimite cuvântul pe pământ, cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R. El îi face cunoscut lui Iacob cuvântul său, lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale. El n-a făcut aşa cu niciun alt neam şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.

LECTURA A II-A Noi, cei mulţi, suntem un singur trup, căci toţi ne împărtăşim din aceeaşi unică pâine. Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 10,16-17 Fraţilor, potirul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este oare împărtăşire cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşire cu trupul lui Cristos? 17 Pentru că este o singură pâine, noi, cei mulţi, suntem un singur trup, căci toţi ne împărtăşim din aceeaşi unică pâine. Cuvântul Domnului ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,51ab (Aleluia) „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer, spune Domnul. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci”. (Aleluia) EVANGHELIA Trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,51-58 În acel timp, Isus le-a zis iudeilor: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”. 52 Atunci iudeii au

început să discute aprins între ei, spunând: „Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?” 53 Dar Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. 54 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 55 Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. 56 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. 57 Aşa cum m-a trimis Tatăl, care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine. 58 Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci”. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Peste puţin timp vom frânge împreună pâinea euharistică. Mai înainte de a celebra Cina Domnului – la care suntem cu toţii invitaţi – să-l invocăm pe Dumnezeu în rugăciunea noastră şi să-i spunem: R.: Întăreşte-ne, Doamne, cu pâinea vieţii! – Pentru ca episcopii şi preoţii care prezidează Euharistia, prin atitudinea lor de credinţă, precum şi prin cuvântul lor inspirat de Cristos, să conducă la credinţă comunităţile încredinţate lor, să ne rugăm: R. – Pentru ca Domnul să facă să nu lipsească preoţi care să ofere pâinea şi vinul şi nimeni dintre cei de bunăvoinţă să nu fie lipsit de posibilitatea întâlnirii cu Cristos, să ne rugăm: R. – Pentru ca în copiii care au primit sfânta Euharistie să crească foamea după mâncarea care-i hrăneşte pentru viaţa veşnică, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 11 iunie 2020

171

– Pentru ca oamenii lipsiţi de apărare, bolnavi şi în vârstă să găsească întărire în pâinea cerească şi să accepte colaborarea şi ajutorul concret ale fraţilor lor în credinţă, să ne rugăm: R. R.: Întăreşte-ne, Doamne, cu pâinea vieţii! – Pentru ca Domnul să-i facă să descopere şi să iubească prezenţa vie şi întăritoare a lui Cristos euharistic pe toţi cei încercaţi de îndoială şi necredinţă, să ne rugăm: R. – Pentru ca împărtăşirea fraternă din „pâinea coborâtă din cer” să ne ajute, după exemplul lui Cristos, să ne dăruim viaţa în slujirea celor care ne sunt alături, să ne rugăm: R. Dumnezeule, Tatăl nostru, tu saturi cu prisosinţă orice vietate. Te rugăm: fă ca Biserica ta să nu ducă lipsă niciodată de hrana Euharistiei, care o face un singur trup. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, să-i dăruieşti cu bunătate Bisericii tale unitatea şi pacea, pe care le semnifică, în chip tainic, darurile oferite pe altar. Prin Cristos, Domnul nostru.

172

Prefaţa Prefaţa I pentru preasfânta Euharistie Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. El, adevăratul şi veşnicul preot, a orânduit o jertfă veşnică, oferindu-se pe sine însuşi ca victimă pentru mântuirea noastră şi poruncindu-ne şi nouă să aducem aceeaşi jertfă în amintirea lui. Trupul lui, jertfit pentru noi, când îl mâncăm, ne întăreşte, sângele lui, vărsat pentru noi, când îl bem, ne curăţă. De aceea, cu toţi îngerii şi arhanghelii, cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate corurile oştirii cereşti, îţi înălţăm imnul de laudă, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: In 6,56 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el, spune Domnul. După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, să ne dăruieşti harul de a ne bucura pe deplin, în veşnicie, de dumnezeirea ta, pentru că primirea trupului şi sângelui tău preţios este, în viaţa pământească, tainica pregustare a acestei bucurii. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

De la rãsãrit pânã la apus * 11 iunie 2020

M editeazã Biserica nu poate oferi lumii ceva mai prețios decât sfânta Euharistie! Liturghia este cea mai dumnezeiască dintre toate celebrările și acțiunile sacramentale, pentru că în ea nu doar că operează Isus, ci se face realmente prezent. Cum să înțelegem această prezență? Pe ce ne bazăm atunci când o afirmăm? Ce ne poate spune rațiunea cu privire la Isus euharisticul și ce nu avem voie să pretindem rațiunii în acest punct al credinței noastre? La Cina cea de Taină, Isus săvârșește prima sfântă Liturghie. Cuvintele pe care le rostește sunt pline de mister. Evangheliștii, care au scris câteva decenii după acest fundamental moment din viața lui Isus, nu au îndrăznit să schimbe nimic din ceea ce apostolii au auzit din gura Domnului. Nu au intervenit deloc pentru a face textul mai rațional, mai comprehensibil, cu tot riscul de a fi considerați absurzi și anormali. Ei au redat totul întocmai ca atunci când s-a auzit prima oară: „Acesta este trupul meu, acesta este sângele meu”. Isus, în cuvinte simple, se oferă pe sine drept mâncare și băutură, nu pentru trupurile noastre, ci pentru sufletele noastre. El nu se oferă dându-și carnea sa fizică pe care romanii au răstignit-o pe cruce, lăsând să-i curgă tot sângele, ci pe acestea în pâinea și vinul euharistic.

G ândul

zilei

„Cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine”. (In 6,57) A mânca este actul de a introduce în noi ceva de la care primim după aceea energie şi sănătate. Isus foloseşte acest cuvânt ca imagine pentru a ne invita să-l luăm în noi pe el însuşi, persoana sa, motivaţiile sale, pentru a trăi înţelepciunea sa. Când el este în noi, primim forţă interioară pentru a continua efortul de a fi ascultători faţă de Tatăl.

Cum e posibil acest lucru? Împreună cu Romano Guardini poate spune orice creștin credincios că unei simple făpturi raționale, cum este omul, nu-i stă în putere și nici în voință să determine ce poate sau ce are voie să facă Creatorul său și ce nu! Așa a spus Isus, Fiul lui Dumnezeu, și așa a făcut, iar noi credem cuvintelor lui pentru că sunt ale lui, iar el în nimic din ce a spus și a făcut nu ne-a mințit sau amăgit. Minunile euharistice care au fost confirmate în istorie stau drept mărturie pentru acest mare mister al Euharistiei, bineînțeles pentru cei dispuși să creadă, nu pentru cei care cer dovezi la nesfârșit, rezemați doar pe ceea ce mintea lor limitată poate să accepte ca adevărat sau nu. Isus în Euharistie, în totală ascundere în tabernacolele noastre! Isus scos și purtat în afara bisericii, pe străzile orașelor, în monstranțele care înconjoară ostia preasfântă! Ce priviri îl întâmpină pe cel care se arată oamenilor ca pâine a vieții? Unii poate ironizează naivitatea creștinilor de a crede că o bucățică de ostie poate să conțină, prin puterea Duhului Sfânt din momentul prefacerii, substanța trupului și sângelui lui Cristos. Alții se arată complet nepăsători față de un Isus care nu are să spună nimic pentru vieților lor monotone, absorbite de contingentul lumii moderne. Noi cum percepem această demonstrație euharistică? Cu ce sentimente pășim în procesiune în urma lui Isus? Simțim în noi o mândrie sfântă că avem onoarea să urmăm un așa de măreț Domn, învăluit în umilința unei arătări atât de simple? Atât de multe ne-a dat Isus și, nefiindu-i îndeajuns, s-a dat pe sine însuși pentru tot timpul cât ne-a rămas până la a doua lui venire. Pentru prezența lui neîntreruptă, veșnică să fie mulțumirea pe care o primește din partea noastră! Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 11 iunie 2020

173

12 iunie

V INERI

Vineri din sãptãmâna a 10-a de peste an Sf. Gaspar, pr. Liturghie la alegere, prefaþã comunã Ieºi pe munte ºi stai în calea Domnului! n Inima mea îmi spune, Doamne, sã caut faþa ta. n Oricine priveºte o femeie, dorind-o, a ºi comis adulter cu ea în inima lui.

1Rg 19,9.11-16 Ps 26 Mt 5,27-32

verde II Legea evanghelicã, vestitã de Isus în cuvântarea de pe munte, nu se fixeazã atât pe actele exterioare cât mai ales pe atitudinile interioare. Ceea ce conteazã nu este ceea ce se vede cu ochii, ci adâncul inimii. Noua lege a lui Isus nu dã valoare respectãrii aride a unei morale redusã la termeni minimi, ci ne deschide spre inedit, spre iubirea fãrã limite.

A scultã

ºi roagã-te

cutremur a fost un foc; dar nu era în foc Domnul; după foc a fost un sunet de linişte adâncă. 13 Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii; şi, iată, a fost o voce către el: „Ce faci aici, Ilie?” 14 El a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaot, pentru că au abandonat alianţa ta fiii lui Israel, au demolat altarele tale şi i-au ucis cu sabia pe profeţii tăi; am rămas doar eu, însă caută viaţa mea pentru a o lua”. 15 Domnul i-a spus: „Mergi, întoarce-te pe calea ta, spre pustiul Damascului; când ajungi, unge-l pe Hazael rege peste Aram, 16 pe Iehu, fiul lui Nimsi, unge-l rege peste Israel şi pe Elizeu, fiul lui Şafat din Abel-Mehola unge-l profet în locul tău! Cuvântul Domnului

LECTURA I Ieşi pe munte şi stai în calea Domnului! Citire din cartea întâi a Regilor 19,9.11-16 În zilele acelea, Ilie a ajuns acolo, la peşteră, şi a adormit acolo; şi, iată, a fost adresat un cuvânt al Domnului către el: „Ce faci aici, PSALMUL RESPONSORIAL Ilie?” 11 Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte Ps 26(27),7-8a.8b-9abc.13-14 (R.: 8b) în faţa Domnului, deoarece, iată, Domnul e R.: Inima mea îmi spune, Doamne, pe punctul să treacă!” Atunci a fost un vânt să caut faţa ta. mare şi puternic, să rupă munţii şi să despice 7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem: îndură-te de mine şi răspunde-mi! stâncile în faţa Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de 8a Din partea ta îmi spune inima: „Căutaţi-mi faţa!” R. pământ; dar nu era în cutremur Domnul. 12 După 174

De la rãsãrit pânã la apus * 12 iunie 2020

8b 9abc

Eu caut, Doamne, faţa ta. Nu-ţi ascunde faţa de la mine, nu-l îndepărta cu mânie pe slujitorul tău; tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge! R. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii. Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare, întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,15d-16a (Aleluia) Păziţi cuvântul vieţii, ca să fiţi în mijlocul lumii ca nişte făclii mereu aprinse! (Aleluia) EVANGHELIA Oricine priveşte o femeie, dorind-o, a şi comis adulter cu ea în inima lui. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,27-32 În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aţi auzit că s-a spus: «Să nu comiţi adulter!» 28 Eu însă vă spun că oricine priveşte o femeie dorind-o a şi comis adulter cu ea în inima lui. 29 Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale, decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul! 30 Şi, dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă! 31 S-a spus: «Dacă cineva îşi lasă femeia, să-i dea act de despărţire!» 32 Eu însă vă spun: oricine îşi lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter şi oricine se căsătoreşte cu una lăsată comite adulter”. Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioşilor Lui Dumnezeu cel bogat în milostivire să-i adresăm încrezători rugăciunea noastră, pentru ca să ne dea o inimă curată. Să spunem: R.: Doamne, purifică-ne! – Pentru ca Biserica, poporul lui Dumnezeu, să fie fidelă mandatului primit de la Cristos şi să-şi exercite misiunea, liberă de orice compromis, să ne rugăm: R. – Pentru ca educarea copiilor şi tinerilor să însemne transmiterea de valori umane şi spirituale pentru edificarea unei societăţi noi, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, creştinii, să nu ne temem de jertfă şi renunţare, pentru a putea trăi cu mai multă coerenţă evanghelia lui Cristos, să ne rugăm: R. – Pentru ca iubirea dintre soţi să însemne dialog şi dăruire reciprocă, să ne rugăm: R. – Pentru ca orice instituţie şi lege civilă să educe cetăţenii în respectarea vieţii, valorii familiei şi angajamentului fidelităţii, să ne rugăm: R. – Pentru ca sensibilitatea şi demnitatea fiecărei persoane să colaboreze la angajament împotriva drogurilor, exploatării femeii şi răspândirii pornografiei, să ne rugăm: R. Doamne, care doreşti ca noi să avem o inimă curată şi sinceră, ajută-ne să fim coerenţi şi fideli faţă de angajamentele luate şi fă ca fiecare învăţătură a ta să devină lege pentru viaţa noastră. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în toţi vecii vecilor. Amin. Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, să priveşti cu bunăvoinţă la darul slujirii noastre: el să fie pentru tine jertfă bineplăcută, iar nouă să ne sporească iubirea. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 12 iunie 2020

175

Prefaţa Prefaţa comună a V-a Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. La jertfa euharistică, amintirea morţii sale ne aprinde iubirea, vestirea învierii ne întăreşte credinţa, iar promisiunea venirii sale ne hrăneşte speranţa. De aceea, împreună cu toţi îngerii şi sfinţii, te preamărim într-un singur glas, cântând fără încetare.

176

De la rãsãrit pânã la apus * 12 iunie 2020

M editeazã Evagrie Ponticul este autorul unui catalog al principalelor opt gânduri care perturbă liniștea interioară pe care o are omul și-l conduc la săvârșirea păcatului. Lista se deschide cu „lăcomia”, iar pe locul al doilea este deja „desfrânarea”. Monahul Evagrie definește acest gând ca „dorință după felurite trupuri”. El nu se mulțumește să expună gândurile cele mai frecvente care nasc în inima omului păcatul, ci oferă și remediile pentru ele. În Talmud, o carte despre învățături religioase transmise de iudaismul rabinic, se găsește scris acest aforism: „Ia aminte la gândurile tale, căci ele vor deveni cuvinte; ia aminte la cuvintele tale, căci ele vor deveni acțiuni; fii atent la acțiunile tale, căci ele vor deveni obișnuințe; ia aminte la obișnuințele tale, căci ele vor deveni caracterul tău; ai grijă de caracterul tău, căci el va deveni destinul tău”. Isus Cristos a fost un fin psiholog când ne-a învățat în predica de pe munte că faptele în sine au în spatele lor ceva care le generează: gândurile și dorințele noastre. Iar acestea trebuie să stea în atenția noastră maximă atunci când vrem să ne modelăm comportamentul moral. E posibil acest lucru? Sau e la fel de posibil pentru toți oamenii? Suntem

G ândul

zilei

„Ieşi şi stai pe munte în faţa Domnului”. (1Rg 19,11) Sunt cuvinte adresate lui Ilie, profetul. Fugea, fiind căutat pentru a fi ucis. Este invitat să-l întâlnească pe Domnul, chiar dacă în mod cu totul misterios. Şi după aceea, Dumnezeu îl trimite înapoi cu o misiune dificilă. Ilie ascultă: ştie că acela care ascultă de Dumnezeu are ocrotirea sa.

creați diferit. Avem predispoziții, impulsuri temperamentale, reacții dintre cele mai variate. Psihologia vorbește despre comportamente determinate de ambientul de viață în care ne-am format. Nu suntem toți la fel. Isus Cristos ne spune că depinde mult de cât timp dedicăm pentru a munci cu noi înșine, cu înclinațiile noastre, pentru a da vieții calitatea morală de care avem nevoie. Nu trebuie să ne îngrijim să evităm faptele, e cu mult mai important să lucrăm la acea fază în care ele sunt încă în fașă, la stadiul când ele sunt numai gânduri sau dorințe. Pentru Învățătorul nostru, păcatul de adulter este un punct terminus, un capăt de drum. Păcat a fost deja faptul că am dorit o femeie. Înainte de a savura un lucru interzis, e binevenit să ne întrebăm ce anume a declanșat pofta pentru el, ce tip de privire. Iar dacă mâna noastră dreaptă a fost îndreptată învinuitor asupra vreunui om sau a violentat pe cineva ori necinstit prin vreo atingere lascivă, atunci trebuie să vedem cum dezactivăm tot ceea ce am făcut până acum cu ea. În privința femeii abandonate sau repudiate printr-un act de despărțire, Isus îl avertizează pe acel bărbat care recurge la acest lucru că, pe linie de consecință, se face vinovat de adulterul pe care ea urmează să-l comită poate constrânsă de împrejurările singurătății, ale căror cauză este el. Situația trebuie înțeleasă și ținând cont de condiția femeii din acel timp. Învățătura lui Isus recomandă, așadar, o revizuire a atitudinilor noastre, a dorințelor care fermentează în noi. O terapie sau un remediu adecvat pentru acestea ar putea să ne scutească de atâtea fapte sau acțiuni blamabile. Controlul asupra gândurilor, acolo unde există, nu este totuși niciodată o reușită exclusivă a cuiva, ci o conjugare a străduinței proprii cu energia venită din harul Duhului Sfânt. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 12 iunie 2020

177

13 iunie

Sâmbãtã din sãptãmâna a 10-a de peste an Sf. Anton de Padova, pr. înv. **

1Rg 19,19-21 Ps 15 Mt 5,33-37

Elizeu a mers dupã Ilie ºi a început sã-i slujeascã. n Tu, Doamne, eºti partea mea de moºtenire. n Eu însã vã spun: sã nu juri deloc. Lecþionarul sfinþilor: Is 61,1-3a: Domnul m-a uns ºi m-a trimis sã le aduc sãracilor vestea cea bunã; Ps 88: Îndurãrile tale, Doamne, în veci le voi cânta; Lc 10,1-9: Seceriºul este mare, însã lucrãtorii sunt puþini.

S ÂMBÃTÃ

Liturghie proprie, prefaþã pentru sfinþi

alb P, UP

Nãscut la Lisabona, Fernando (1195-1231) a fost mai întâi canonic regular al sfântului Augustin la Coimbra, unde a fost hirotonit preot. Papa Grigore al IX-lea l-a numit Chivotul Testamentului, fiind sigur cã dacã s-ar fi pierdut toate exemplarele Bibliei, Anton ar fi scris-o din memorie. ªi-a luat numele de Anton când a intrat la franciscani cu dorinþa de a se dedica rãspândirii credinþei la popoarele din Africa. I-a fost dat sã-ºi împlineascã misiunea de predicator în Franþa ºi în Italia: a convertit mulþi eretici ºi este primul din ordin care a predat fraþilor teologia. A scris predici strãbãtute de adâncã învãþãturã ºi de mare frumuseþe. A murit la Padova, la 36 de ani.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare:

pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste el. Cf. Ps 131,9 20 Elizeu a părăsit boii, a alergat după Ilie şi Preoţii tăi, Doamne, să se îmbrace în dreptate i-a zis: „Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi voi veni după tine!” Ilie i-a şi credincioşii tăi să tresalte de bucurie. răspuns: „Mergi şi întoarce-te, căci ştii ce ţi-am făcut!” 21 S-a întors din urma lui, a luat Rugăciunea zilei Dumnezeule atotputernic şi veşnic, tu i-ai dă- o pereche de boi, i-a înjunghiat, iar cu plugul ruit poporului tău, în sfântul Anton, un pre- de la aceşti boi le-a fiert carnea, a dat-o popodicator de seamă al evangheliei şi un mijlocitor rului şi au mâncat. Apoi s-a ridicat, a mers puternic în necazuri; dă-ne harul, ca, ajutaţi după Ilie şi i-a slujit. Cuvântul Domnului de el, să urmăm învăţăturile vieţii creştine, şi astfel, să simţim ocrotirea ta în toate încercările şi suferinţele. Prin Domnul nostru Isus PSALMUL RESPONSORIAL Ps 15(16),1-2a şi 5.7-8.9-10 (R.: 5a) Cristos. R.: Tu, Doamne, eşti partea mea de moştenire. LECTURA I Elizeu a mers după Ilie şi a început să-i slu- 1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că îmi caut refugiu în tine. jească. 2a I-am spus Domnului: „Tu eşti Dumnezeul Citire din cartea întâi a Regilor 19,19-21 meu”. În zilele acelea, Ilie a plecat de acolo şi l-a 5 Domnul este partea mea de moştenire găsit pe Elizeu, fiul lui Şafat. El ara cu douăşi cupa mea cu sorţi, sprezece perechi de boi înaintea lui, iar el tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R. era cu a douăsprezecea pereche. Ilie a trecut 178

De la rãsãrit pânã la apus * 13 iunie 2020

Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit, la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima. Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul; dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

De aceea, inima mea se bucură şi sufletul meu tresaltă de bucurie; ba chiar şi trupul meu se va odihni în siguranţă, 10 deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău să vadă putrezirea. R.

Rugăciunea credincioşilor Dumnezeu l-a ales pe sfântul Anton de Padova pentru a fi în Biserică drept apărător al celor săraci şi ajutor pentru cei păcătoşi. Încrezători în mijlocirea lui, să-i cerem cu încredere Domnului harurile de care avem nevoie, spunând:

R.: Doamne, mântuieşte-ne! – Dumnezeule, dăruieşte Bisericii tale profeţi, teologi şi oameni sfinţi care să răspândească evanghelia în lumea întreagă, asemenea sfântului Anton. Te rugăm: R.

– Dumnezeule, cheamă tineri care să se consacre cu generozitate slujirii tale şi dispune ca în jurul slujitorilor tăi sacri să fie întotdeauna ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE un popor de laici care să fie o adevărată evanPs 118(119),36a.29b ghelie vie, aşa cum a fost în cazul sfântului (Aleluia) Înclină-mi inima Anton. Te rugăm: R. spre învăţăturile tale, – Dumnezeule, dă-ne o inimă sensibilă şi mâini Doamne, operante în sprijinirea celor săraci, suferinzi, şi dăruieşte-mi legea ta! (Aleluia) abandonaţi şi al acelora pe care nu-i mai respectă nimeni. Te rugăm: R. EVANGHELIA Eu însă vă spun: să nu juri deloc. – Dumnezeule, vino în întâmpinarea celor Citire din Evanghelia Domnului nostru păcătoşi prin dăruirea de confesori luminaţi Isus Cristos după sfântul Matei 5,33-37 şi milostivi, care să trezească în inimile lor În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: nostalgia după tine. Te rugăm: R. „Din nou aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ţii – Dumnezeule, fă să strălucească mereu înajurămintele făcute înaintea Domnului!» 34 Eu intea noastră lumina cuvântului tău şi dă-ne însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, o privire curată pentru a te putea descoperi pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe şi cunoaşte tot mai mult. Te rugăm: R. pământ, pentru că este scăunelul picioarelor – Dumnezeule, împlineşte cu bunătate dosale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea rinţele tuturor acelora care aleargă la tine prin marelui rege. 36 Nici pe capul tău să nu juri, mijlocirea sfântului Anton. Te rugăm: R. căci nu poţi face niciun fir de păr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. – Dumnezeule, întăreşte-ne cu puterea DuCeea ce este în plus faţă de acestea este de la hului Sfânt pe drumul anevoios al trăirii virtuţilor şi transformă-ne în mărturisitori ai iubirii Cel Rău. Cuvântul Domnului tale între oameni. Te rugăm: R. De la rãsãrit pânã la apus * 13 iunie 2020

179

Dumnezeule, care prin slujitorul tău, sfântul Anton, ai mângâiat atâtea inimi rănite şi ai eliberat atâţia prizonieri în suflet şi în trup, continuă să ne arăţi faţa ta milostivă. Aşa te rugăm, prin mijlocirea sfântului Anton şi în numele lui Cristos, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin. Asupra darurilor Ia aminte, Doamne, la darurile puse pe altar, în amintirea sfântului Anton de Padova şi, după cum prin aceste sfinte taine i-ai dăruit lui cununa măririi veşnice, dă-ne, te rugăm, şi nouă iertare de păcate. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa pentru sfinţii păstori ai Bisericii Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Căci tu ai voit ca amintirea sfântului Anton de Padova să fie

180

cinstită cu bucurie de credincioşii tăi, pentru ca, prin exemplul vieţii lui sfinte, să le întăreşti voinţa, prin învăţăturile lui, să le luminezi inimile, iar prin mijlocirea lui puternică, să le dăruieşti ajutorul tău. De aceea, unindu-ne şi noi cu mulţimea îngerilor şi a sfinţilor, îţi înălţăm, Doamne, imnul de laudă, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Cf. Mt 24,46-47 Fericit slujitorul pe care Stăpânul, când va veni, îl va găsi veghind. Adevăr vă spun că îl va pune peste toate bunurile sale. După Împărtăşanie Dumnezeule atotputernic, te rugăm ca acest ospăţ ceresc să întărească şi să sporească puterea dăruită de sus tuturor acelora care celebrează sărbătoarea sfântului Anton de Padova, ca să păstrăm neatins darul credinţei şi să umblăm pe calea mântuirii arătată de el. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 13 iunie 2020

M editeazã Recurgând la antiteză sau contrapoziție, Isus ne explică într-o formă concisă care trebuie să fie concepția noastră creștină despre jurăminte. În ambientul ebraic creștin în care a crescut el abundau jurămintele, iar formulele consacrate pentru exprimarea acestora erau multe. Oamenii, pentru a avea credibilitate sau pentru a da greutate cuvintelor lor, jurau pe ceea ce era sacru sau măreț: cer, tronul lui Dumnezeu, altar etc. Isus este de o altă concepție, adversă oricărui jurământ. Cum ne explicăm această atitudine? Metodic, e bine să ne întrebăm: de ce recurge cineva la jurământ? Demersurile private și publice ale oamenilor, acțiunile și atitudinile din mediul social, rivalitățile dintre ei arată cât de răspândită este în lume minciuna, falsitatea, eroarea de opinie, dezinformarea, distorsionarea adevărului. Acestea toate inoculează suspiciune și neîncredere. Nu ajunge „cuvântul de onoare” al cuiva, din moment ce această onoare este contrazisă de fapte necinstite. Garanția trebuie să vină din jurământul făcut pe ceva din afara persoanei, pe ceva superior, din sfera sacră. Aspectul pozitiv al jurământului era acela că punea capăt uneori unei neînțelegeri sau ambiguități prelungite. E limpede și faptul că mulți încălcau jurămintele, iar rabinii sau

G ândul

zilei

„Cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ce este în plus este de la Cel Rău”. (Mt 5,37) Cuvintele noastre sunt importante: sunt cuvinte ale fiilor lui Dumnezeu! Isus ne recomandă să fim scurţi în vorbire şi să spunem lucrurile cu simplitate. Cine vorbeşte mult riscă să amestece, în vorbirea sa, sentimente sau dorinţe străine de iubirea Tatălui nostru. Ceea ce nu vine din iubirea sa vine cu siguranţă de la duşman, chiar dacă nu ne dăm seama de aceasta.

învățătorii poporului trebuiau să se preocupe de reglementările sacrificiilor prin care să se ispășească păcatul de încălcare a acestora. Isus are, să spunem așa, alte pretenții de la ucenicii sau urmașii săi. El le interzice în mod radical recursul la jurământ, fără nicio excepție. Care ar fi ultimul fundament al acestei atitudini cristice? Creștinii trebuie să fie din capul locului oameni ai adevărului afirmat în mod direct, sincer, nevoalat, fără cosmetizări, falsificări sau adaptări oportuniste. Dacă există sinceritate, transparență în cuvinte și în conduită, acestea vor fi garanții suficiente pentru oricine îi ascultă vorbind, fără să fie nevoie de alte întăriri sau promisiuni ritualice. Ei trebuie să fie oamenii da-ului neîmbibat cu nu și ai nu-ului neamestecat cu da. Orice amestec sau confuzie nu este de la Dumnezeu, ci de la Cel Rău. În acest sens le scrie și sfântul Paul corintenilor în a doua sa scrisoare: „Voind acest lucru, m-am purtat eu cu ușurătate sau ceea ce vreau, vreau după trup încât la mine da, da să fie nu, nu? Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos (...) nu este da și nu, ci în el este numai da. Într-adevăr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da” (2Cor 1,17.19). Un om al adevărului, al atașamentului loial, neprefăcut față de Cristos, a fost cel pe care îl comemorează calendarul catolic în această zi: sfântul Anton de Padova. A fost interesat în tinerețea lui să dobândească o profundă cunoaștere a lui Cristos și a evangheliei, însușindu-și și cultura filozofică și științifică a timpului său. El să ne mijlocească tocmai acest har de a fi oameni de cuvânt, eliberați de ezitări în deciziile noastre, „loiali căutători ai adevărului, pentru a-i ajuta pe oameni să-și deschidă inima pentru primirea evangheliei”, așa cum el însuși se exprima într-una din predicile sale. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 13 iunie 2020

181

14 iunie

D UMINICÃ

† DUMINICA a 11-a de peste an Ss. Valeriu ºi Rufin, m.; Elizeu, profet Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã duminicalã

Ex 19,2-6a Ps 99 Rom 5,6-11 Mt 9,36-10,8

Veþi fi pentru mine o împãrãþie de preoþi ºi un popor sfânt. n Noi suntem poporul Domnului ºi turma pãºunii sale. n Am fost reconciliaþi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului sãu; reconciliaþi fiind, vom fi mântuiþi prin viaþa lui. n Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai sãi, i-a trimis.

verde III Începem sã citim în sfânta Evanghelie învãþãturile pe care Cristos le dã apostolilor înainte de a-i trimite sã propovãduiascã evanghelia. Sfântul Matei evocã mai întâi momentul alegerii celor 12 pe care îi trimite la turma împrãºtiatã. Moise fusese trimis sã vesteascã israeliþilor cã Dumnezeu vrea sã-i facã poporul sãu. Apostolii vor vesti oamenilor înstrãinaþi de Dumnezeu cã el, Cel Preasfânt, vrea sã-i adopte de fii. Dumnezeu se îndurã de noi, spune sfântul Paul, pentru cã Isus a murit pentru noi. Împãcaþi cu Dumnezeu prin sângele lui, noi suntem salvaþi prin viaþa lui.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 26,7.9 Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem; tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge, nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele!

Israel: 4 «Voi aţi văzut ce am făcut Egiptului, iar pe voi v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus la mine. 5 Acum, dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi alianţa mea, veţi fi partea mea dintre toate popoarele, căci al meu este tot pământul. 6a Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt»”. Cuvântul Domnului

Rugăciunea zilei Dumnezeule, tăria celor ce nădăjduiesc în tine, ascultă cu bunătate rugăciunile noastre: noi suntem slabi şi nu putem face nimic fără tine: PSALMUL RESPONSORIAL dăruieşte-ne pururi ajutorul harului tău, pentru Ps 99(100),1-2.3.5 (R.: 3c) ca, împlinindu-ţi poruncile, să-ţi fim plăcuţi R.: Noi suntem poporul Domnului şi turma păşunii sale. în gânduri şi în fapte. Prin Domnul nostru 1 Strigaţi de bucurie către Domnul, Isus Cristos. toţi locuitorii pământului, 2 slujiţi Domnului cu bucurie, LECTURA I veniţi înaintea lui cu strigăte de veselie! R. Veţi fi pentru mine o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt. Citire din cartea Exodului 19,2-6a 3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai lui suntem, În zilele acelea, fiii lui Israel au plecat de la poporul lui şi turma păşunii sale. R. Refidim, au ajuns în pustiul Sinai şi şi-au fixat tabăra în pustiu. Israel şi-a fixat tabăra în faţa muntelui. 3 Moise s-a suit la Dumnezeu. 5 Căci Domnul este bun, Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa îndurarea lui ţine pe vecie să vorbeşti casei lui Iacob şi să spui fiilor lui şi fidelitatea lui din generaţie în generaţie. R. 182

De la rãsãrit pânã la apus * 14 iunie 2020

LECTURA A II-A Am fost reconciliaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului său; reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,6-11 Fraţilor, pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi. 7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. 9 Aşadar, cu atât mai mult acum, când suntem justificaţi prin sângele lui, vom fi mântuiţi prin el de mânie, 10 deoarece dacă, duşmani fiind, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui. 11 Dar nu numai atât, ci ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care acum am primit reconcilierea. Cuvântul Domnului ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b (Aleluia) „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia) EVANGHELIA Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, i-a trimis. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,36-10,8 În acel timp, văzând mulţimile, lui Isus i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite, ca nişte oi care nu au păstor. 37 Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. 38 Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la

secerişul lui!” 10,1 Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui; 3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu; 4 Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat. 5 Isus i-a trimis pe aceştia doisprezece, poruncindu-le: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în cetatea samaritenilor! 6 Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi!” Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Suntem, aşadar, introduşi într-un plan de mântuire pe care Dumnezeu îl realizează în istorie. Să-i cerem Domnului în rugăciune să trăim bogăţia Botezului. Să ne rugăm, spunând: R.: Sfinţeşte Biserica ta, Doamne! – Pentru ca Biserica să primească şi să trăiască şi astăzi cu recunoştinţă şi angajament invitaţia de a fi un popor de preoţi, un neam sfânt, să ne rugăm: R. – Pentru ca Sfântul Părinte, episcopii, preoţii şi diaconii să-şi îndeplinească cu dăruire şi fără interese pământeşti misiunea lor de a fi martori ai cuvântului şi împărţitori ai tainelor divine, să ne rugăm: R. – Pentru ca laicii, care se simt parte vie a Bisericii, să realizeze preoţia comună a credincioşilor prin mărturia unei vieţi sfinte şi printr-o iubire activă, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 14 iunie 2020

183

– Pentru ca aceia care ocupă funcţii de răspundere în societatea civilă să simtă aceleaşi sentimente ca ale lui Cristos în faţa mulţimii istovite şi risipite, să ne rugăm: R. R.: Sfinţeşte Biserica ta, Doamne! – Pentru ca acţiunile formative ale celor care educă generaţia tânără să aducă roade ale maturizării atât pe plan uman, cât mai ales creştin, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi să împărtăşim cu cei care ne sunt alături valorile spirituale pe care Cristos ni le dăruieşte, să ne rugăm: R.

Prefaţa Prefaţa a III-a pentru duminicile de peste an Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Noi recunoaştem măreţia ta în tot ceea ce ai făcut pentru noi; cu puterea ta dumnezeiască, ai venit într-ajutorul slăbiciunii omeneşti, trimiţându-l pe Fiul tău, ca să ia asupra sa păcatele lumii. Prin el, care este noul Adam, ai răscumpărat omenirea decăzută şi, prin moartea lui, ne-ai făcut părtaşi ai vieţii tale nemuritoare. Prin el preamărim, acum şi-n veşnicie, milostivirea ta şi cântăm împreună cu corurile de îngeri imnul măririi tale.

Părinte sfânt, tu ni l-ai trimis pe Fiul tău Isus pentru a ne aduna pe toţi în comunitatea celor care cred. Fă-ne să oferim lumii o mărturie convingătoare a iubirii tale: în familie, în pa- Ant. la Împărtăşanie: rohie, în societate. Aşa te rugăm, prin Cristos, Ps 26,4 Domnul nostru. Amin. Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate Asupra darurilor zilele vieţii mele. Dumnezeule, tu ai rânduit pâinea şi vinul să-i fie omului şi hrană pentru viaţa aceasta şi După Împărtăşanie sacrament de viaţă nouă. Noi ţi le aducem acum Te rugăm, Doamne, ca împărtăşirea cu sfinpe altar şi te rugăm ca trupurile şi sufletele tele taine, care este semn al unirii credincionoastre să nu fie niciodată lipsite de ajutorul şilor întru tine, să înfăptuiască unitatea în lor. Prin Cristos, Domnul nostru. Biserica ta. Prin Cristos, Domnul nostru.

184

De la rãsãrit pânã la apus * 14 iunie 2020

M editeazã Despre omul de știință Louis Pasteur se spune că își petrecea vacanțele într-un sat francez, iar seara obișnuia să mai joace șah cu parohul locului. Pasteur a primit odată de la paroh întrebarea: „Cum explicați originea divină a Bisericii?” A stat și a reflectat, apoi a răspuns: „Luați doisprezece tineri din satul vostru, învățați-i timp de doi an tot ce știți, apoi trimiteți-i în lume, pe unul la New York, pe altul la Londra, pe un altul la Sidney, pe al patrulea undeva în Africa și tot așa. După două mii de ani mergeți și vedeți dacă a mai rămas ceva din ei!” Isus, maestrul nostru, ne învață că în viață o lucrare de mare anvergură se face în echipă, cu forțe unificate, nu de unul singur. Eficacitatea divină a actului mântuirii îi revine lui în exclusivitate: el și numai el ne-a răscumpărat din moarte. „Mediatizarea” acestui eveniment fundamental al istoriei noastre, comunicarea lui tuturor oamenilor, din toate timpurile, nu este munca unuia singur. Dumnezeu îi implică pe oameni, vrea să și-i facă colaboratorii săi. Ce gând sublim să știi că lucrezi într-un proiect divin!

G ândul

zilei

„Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele”. (Mt 9,36) Isus tocmai alungase un demon dintr-un om, redându-i facultatea de a vorbi. Dar de el avea nevoie toată mulţimea. Alţi demoni, de fapt, ascunşi şi invizibili, creează suferinţe, diviziuni, discordie, ignoranţă, neînţelegeri, necurăţie, neîncrederi. Toţi au nevoie de Isus. Şi Isus vrea să-i vindece pe toţi. El a ales ucenici care să meargă şi să continue misiunea sa. Sunt necesari şi azi alţi lucrători care să colaboreze cu el! Să ne rugăm ca Tatăl să ni-i trimită!

Isus a voit să aibă un grup de colaboratori, de oameni pe care mai întâi să-i formeze mental și spiritual, apoi să-i capaciteze cu o misiune grandioasă: răspândirea evangheliei. Așa a apărut colegiul sacru al celor doisprezece apostoli. Discipoli mai întâi, ei au fost transformați în apostoli. Cu alte cuvinte, din studenți, în operatori pe teren. Cum de i-a ales Isus tocmai pe aceștia? Care a fost numitorul comun pe care l-a găsit la ei, așa încât să-i primească în cercul lui intim? Câteva lucruri se pot spune despre apostoli: niciunul nu a făcut parte din clasa înaltă a societății; niciunul nu a frecventat vreo școală filozofică sau rabinică; numele lor sunt de origine greacă și ebraică; majoritatea apostolilor proveneau din Galileea, mai puțin Iuda Iscarioteanul; nu practicau, să spunem așa, aceeași profesie; se poate admite că aproape toți erau mai în vârstă decât Învățătorul lor. Date fiind aceste lucruri, nu vom intui niciodată cu precizie criteriile pe care le-a folosit Isus atunci când i-a chemat. El îi alege cu toate diferențele lor de gândire și-i constituie într-o unitate celebră. Cristos va fi centrul vieții lor, maestrul care-i transformă și-i pregătește pentru o misiune măreață. Evanghelia descrie prima lor misiune în interiorul Israelului. Indicațiile sunt precise, arealul de predicare, bine stabilit. Sunt împuterniciți să facă semne extraordinare, să vindece oamenii și să scoată diavolii. Li se spune că nu acționează în nume propriu, iar realizările lor nu sunt, de fapt, ale lor. Isus însuși acționa prin ei. Așa a fost prima misiune. Cea de după înviere va fi cu totul altfel. Lumea întreagă va fi spațiu de propovăduire și de activitate evanghelică. Și cei doisprezece de atunci au până astăzi urmași, cu miile, în episcopii răspândiți pe toate continentele, pentru că liderul lor era mai mult decât un... om. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 14 iunie 2020

185

15 iunie

L UNI

Luni din sãptãmâna a 11-a de peste an Ss. Amos, profet; Abraham, cãlug. Liturghie la alegere, prefaþã comunã L-au scos pe Nabot din cetate, l-au bãtut cu pietre ºi el a murit. n Ia aminte, Doamne, la suspinul meu! n Eu însã vã spun: sã nu vã împotriviþi celui rãu.

1Rg 21,1-16 Ps 5 Mt 5,38-42

verde III Fãrã a aprofunda situaþii sau a judeca diferite comportamente, Isus dã aici o poruncã ce nu poate fi combãtutã: cine îl urmeazã nu trebuie sã caute niciodatã rãzbunarea. Este singurul mod pentru a opri spirala violenþei. Este calea de a afla curajul de a spune nu violenþei care este înlãuntrul nostru.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 26,7.9 Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem; tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge, nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele! Rugăciunea zilei Dumnezeule, tăria celor ce nădăjduiesc în tine, ascultă cu bunătate rugăciunile noastre: noi suntem slabi şi nu putem face nimic fără tine: dăruieşte-ne pururi ajutorul harului tău, pentru ca, împlinindu-ţi poruncile, să-ţi fim plăcuţi în gânduri şi în fapte. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I L-au scos pe Nabot din cetate, l-au bătut cu pietre şi el a murit. Citire din cartea întâi a Regilor 21,1-16 În acel timp, Nabot din Izreel avea o vie în Izreel, lângă palatul lui Ahab, regele din Samaria. 2 Ahab i-a spus lui Nabot: „Dă-mi mie via ta să fac o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea! Iar eu îţi voi da în locul ei o vie mai bună sau, dacă este mai bun în ochii tăi, îţi voi da preţul ei în argint”. 186

Nabot însă i-a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!” 4 Ahab a venit acasă trist şi mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei”. S-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic. 5 A venit la el Izabela, soţia lui, şi i-a zis: „De ce este trist sufletul tău şi nu vrei să mănânci nimic?” 6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel şi i-am zis: «Dă-mi via ta pe bani sau, dacă îţi place, îţi dau o altă vie în locul ei!» Dar el a zis: «Nu pot să-ţi dau via mea»”. 7 Atunci, Izabela, soţia lui, i-a zis: „Nu tu domneşti acum peste Israel? Ridică-te, mănâncă pâine şi înveseleşte-ţi inima! Eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel”. 8 Izabela a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a sigilat cu sigiliul lui Ahab şi le-a trimis bătrânilor şi conducătorilor care erau în cetatea lui şi locuiau cu Nabot. 9 Şi a scris în scrisoare: „Vestiţi un post şi puneţi-l pe Nabot în fruntea poporului! 10 Puneţi doi oameni de nimic în faţa lui să dea mărturie: «L-ai blestemat pe Dumnezeu şi pe rege». Apoi scoateţi-l, băteţi-l cu pietre, ca să moară!” 11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii şi conducătorii care locuiau în cetate, au făcut 3

De la rãsãrit pânã la apus * 15 iunie 2020

cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12 Au vestit un post şi l-au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui. Aceşti oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabot, zicând: „Nabot i-a blestemat pe Dumnezeu şi pe rege!” L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre şi a murit. 14 Au trimis să i se zică Izabelei: „Nabot a fost bătut cu pietre şi a murit”. 15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese bătut cu pietre şi că murise, i-a zis lui Ahab: „Ridică-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care a refuzat să ţi-o dea pe argint! Căci Nabot nu mai este viu, ci a murit”. 16 Când a auzit Ahab că Nabot a murit, s-a ridicat Ahab ca să coboare la via lui Nabot din Izreel şi s-o ia în stăpânire. Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 118(119),105 (Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, e făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele. (Aleluia)

EVANGHELIA Eu însă vă spun: să nu vă împotriviţi celui rău. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,38-42 În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Aţi auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!» 39 Eu însă vă spun: să nu vă împotriviţi celui rău; ba, mai mult, dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt! 40 Celui care vrea să te judece şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi mantia, 41 iar dacă cineva te-ar constrânge să faci o PSALMUL RESPONSORIAL mie de paşi, mergi cu el două! 42 Celui care Ps 5,2-3.5-6a.6b-7 (R.: cf. 2b) R.: Ia aminte, Doamne, la suspinul meu! îţi cere dă-i şi celui care vrea să împrumute 2 de la tine nu-i întoarce spatele!” Pleacă-ţi urechea la cuvintele mele, Cuvântul Domnului Doamne! Ascultă-mi suspinele! 3 Rugăciunea credincioşilor Ia aminte la glasul strigătelor mele, Să adresăm cu încredere rugăciunea noastră regele meu şi Dumnezeul meu! R. către Dumnezeu Tatăl, care nu încetează să ne 5 ajute atunci când suntem în necaz. Să spunem: Căci tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-i placă nelegiuirea, cel rău nu-şi află adăpost în preajma ta; R.: Doamne, vino în ajutorul nostru! 6a cei orgolioşi nu pot sta înaintea ochilor – Pentru ca acţiunea Duhului Sfânt să purifice tăi. R. mereu Biserica şi să facă din ea mărturie vie a lui Cristos, mântuitorul fiecărui om, să ne 6b Tu îi urăşti pe toţi cei care săvârşesc rugăm: R. fărădelegea 7 şi-i nimiceşti pe cei care spun minciuni. – Pentru ca slujitorii evangheliei, sprijiniţi de Domnul îl dispreţuieşte pe cel care varsă înţelepciunea credinţei, să fie neobosiţi vessânge titori ai iubirii lui Dumnezeu prin cuvinte şi fapte, să ne rugăm: R. şi pe cel care înşală. R. De la rãsãrit pânã la apus * 15 iunie 2020

187

– Pentru ca familiile noastre să trăiască totdeauna în armonie creştinească şi să se deschidă spre primirea acelora care sunt în necaz, să ne rugăm: R. R.: Doamne, vino în ajutorul nostru! – Pentru ca toţi muncitorii să facă să prevaleze solidaritatea şi colaborarea în necaz, căutând să evite profitul şi carierismul, să ne rugăm: R. – Pentru ca atenţia lui Cristos faţă de cei săraci să trezească în noi virtuţile milostivirii şi generozităţii, să ne rugăm: R. – Pentru ca împărtăşirea din aceeaşi pâine euharistică să mărească în comunitatea noastră credinţa şi să facă să strălucească în noi iubirea, să ne rugăm: R. Dumnezeule bun şi credincios, care-i ajuţi pe cei care speră în tine, dă poporului tău harul de a privi printr-o reînnoită siguranţă spre iubirea Fiului tău, care se dăruieşte şi în această celebrare euharistică. El care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin. Asupra darurilor Dumnezeule, tu ai rânduit pâinea şi vinul să-i fie omului şi hrană pentru viaţa aceasta şi sacrament de viaţă nouă. Noi ţi le aducem acum pe altar şi te rugăm ca trupurile şi sufletele noastre să nu fie niciodată lipsite de ajutorul lor. Prin Cristos, Domnul nostru.

188

Prefaţa Prefaţa comună I Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Căci prin el ai binevoit să reînnoieşti Universul şi ai rânduit ca noi toţi să primim de la el plinătatea vieţii. El, deşi Dumnezeu adevărat, s-a umilit, făcându-se om şi supunându-se morţii, ca, prin sângele vărsat pe lemnul crucii, să împace toate făpturile cu Creatorul lor. Pentru aceasta, a fost înălţat mai presus de toate creaturile şi a devenit pentru toţi cei care îl urmează izvorul mântuirii veşnice. De aceea, cu îngerii şi arhanghelii, cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate corurile oştirii cereşti, cântăm imnul slavei tale, zicând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie: Ps 26,4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele. După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ca împărtăşirea cu sfintele taine, care este semn al unirii credincioşilor întru tine, să înfăptuiască unitatea în Biserica ta. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 15 iunie 2020

M editeazã Grea este această evanghelie, atât în teorie, cât și în aplicarea ei! Propune un tip de dreptate care este superioară dreptății lumești. Predica de pe munte este locul inaugurării acesteia: „Dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor” (Mt 5,20). Atitudinea noastră generală ne plasează de partea cărei dreptăți? Pledăm pentru concepția lui Isus sau ne aliniem gândirii fariseilor? În anul 2004 începea să ruleze pe marile ecrane un film francez cu titlul „Les choristes” (Coriștii), în regia lui Christophe Barratier. Filmul povestește despre o școală de băieți orfani, indisciplinați, cărora li se aplicau tot felul de pedepse cu scopul de a-i corecta și educa. Principiul pedagogic foarte repetat în film era: acțiune și reacțiune. Oricărei obrăznicii sau fapte rele comise de vreunul dintre băieți îi urma o pedeapsă, chiar și corporală. Se urmărea instruirea elevului prin pedepsirea lui. Principiul s-a dovedit catastrofal și ineficient. El a fost înlocuit cu altul, similar cu ceea ce se citește în fragmentul evanghelic al acestei zile, și a avut un succes enorm.

G ândul

zilei

„Celui care îţi cere dă-i”. (Mt 5,42) Isus ne învaţă să trăim, să trăim ca fii ai lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu nu reacţionează, ca toţi, la gesturile, uneori chiar rele, ale celorlalţi. În schimb, el reacţionează mereu la iubirea pe care o primeşte în fiecare moment de la Tatăl său. Şi nu ţine propriile lucruri cu aviditate, ci le foloseşte pentru a îmbucura şi pentru a iubi: de fapt, nu le va duce cu el la judecata finală, cu atât mai mult că sunt o piedică pentru el ori de câte ori trebuie să treacă prin poarta strâmtă.

Cât este de frecventă astăzi legea talionului? Oamenii se folosesc de ea mai mult decât am crede noi. Ce e mai scandalos este că și creștinii își fac dreptate recurgând aproape exclusiv la autoritatea ei. Întrebarea care se pune este următoarea: Este realist să credem că putem să abolim dreptatea retributivă sau fundamentată pe principiul compensatoriu în societățile sau ambientele de viață unde violența este omniprezentă? Cât de aplicabile sunt exemplele pe care le oferă Isus Cristos și cum trebuie să fie cei care le transpun în realitatea vieții lor? Înlocuirea unei dreptăți cu o alta, superioară, se face de cei care au înțeles evanghelia și au primit harul să o întrupeze prin faptele lor. Răului pe care ți l-a făcut cineva îi răspunzi cu un alt rău. Acesta este primul impuls pe care îl simți pentru a stabili dreptatea. Sfântul Augustin avea un argument împotriva unui asemenea comportament: dacă un om a făcut un rău, iar celălalt îi răspunde tot cu rău, atunci nu mai există un singur om rău, ci doi. Isus vrea cu orice preț ca răul să fie dezamorsat cât mai repede posibil. Suntem de multe ori incapabili să intuim efectul de domino al unei reacții pe măsură la răul care ne-a fost făcut. Nicio dreptate rezultată din „reacțiune la acțiune” nu a născut caritate în oameni, apropiere sufletească, ci indiferență, antipatie, dispreț. Asta nu vrea să însemne deloc că se lasă la o parte actul reparatoriu, despăgubirea. Atitudinea răutăcioasă, răzbunarea sunt cele de care un creștin autentic alege să se dezică. Recomandările lui Isus sunt o reală provocare psihologică pentru noi, însă ele țintesc în mod sigur dobândirea păcii interioare pe drumul greu al nonviolenței și al iertării. Despre iertare spunea Mahatma Ghandi că este virtutea celor tari, fiindcă cei slabi nu pot să ierte. Pentru noi, mai mult decât atât, e afirmarea apartenenței la Cristos. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 15 iunie 2020

189

16 iunie

M ARÞI

Marþi din sãptãmâna a 11-a de peste an Ss. Benone, ep.; Iudita, vãduvã, m. Liturghie la alegere, prefaþã comunã Profetul Ilie îl ameninþã pe Ahab pentru pãcatul sãvârºit. n Ai milã de noi, Doamne, cãci am pãcãtuit. n Iubiþi-i pe duºmanii voºtri!

1Rg 21,17-29 Ps 50 Mt 5,43-48

verde III Trebuie iertat, respectat, ajutat chiar ºi duºmanul. Iubirea nu poate fi circumscrisã la puþine persoane sau la o comunitate, în numele unor legi psihologice sau sociologice, ci trebuie sã capete dimensiunile omenirii întregi. ªi aceasta pentru cã Dumnezeu este în toþi, este în comuniune, în actul de a iubi.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 26,7.9 Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem; tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge, nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele! Rugăciunea zilei Dumnezeule, tăria celor ce nădăjduiesc în tine, ascultă cu bunătate rugăciunile noastre: noi suntem slabi şi nu putem face nimic fără tine: dăruieşte-ne pururi ajutorul harului tău, pentru ca, împlinindu-ţi poruncile, să-ţi fim plăcuţi în gânduri şi în fapte. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Profetul Ilie îl ameninţă pe Ahab pentru păcatul săvârşit. Citire din cartea întâi a Regilor 21,17-29 În zilele acelea, cuvântul Domnului a fost adresat către Ilie, cel din Tişbe: „Ridică-te şi coboară înaintea lui Ahab, regele lui Israel, la Samaria! Iată-l, este în via lui Nabot, unde a coborât ca s-o ia în stăpânire! 19 Să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Tu ai ucis şi ai pus 190

mâna’». Şi să-i mai spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘În locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii şi sângele tău’»”. 20 Ahab i-a zis lui Ilie: „M-ai găsit, duşmanule!” Iar el a zis: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău în ochii Domnului”. 21 Iată, spune Domnul «voi face să vină răul peste tine şi voi mătura în urma ta; îl voi nimici pe orice om de parte bărbătească al lui Ahab, fie legat, fie liber, în Israel. 22 Voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia, din cauza mâniei cu care m-ai mâniat şi pentru că l-ai făcut pe Israel să păcătuiască»”. 23 Domnul a vorbit şi despre Isabela, zicând: „Câinii o vor mânca pe Izabela lângă zidul Izreelului. 24 Pe cel al lui Ahab care va muri în cetate, câinii îl vor mânca; iar pe cel care va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerului”. 25 Într-adevăr, nu a fost nimeni ca Ahab care să se fi vândut să facă ce este rău în ochii Domnului şi pe care l-a sedus Izabela, soţia lui. 26 El a lucrat foarte urât, mergând după idoli, după toate cele pe care le-au făcut amoreii pe care-i alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel. 27 Când

De la rãsãrit pânã la apus * 16 iunie 2020

a auzit Ahab aceste cuvinte, şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe trup şi a postit. S-a culcat pe sac şi mergea încet. 28 Atunci, cuvântul Domnului a fost către Ilie, cel din Tişbe: 29 „Ai văzut cum s-a umilit Ahab înaintea mea? Pentru că s-a umilit înaintea mea, nu voi face să vină răul în timpul vieţii lui, ci în timpul vieţii fiului său voi face să vină răul peste casa lui”. Cuvântul Domnului

EVANGHELIA Iubiţi-i pe duşmanii voştri! Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,43-48 În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Aţi auzit că s-a spus: «Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău!» 44 Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, 45 ca să deveniţi fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei PSALMUL RESPONSORIAL drepţi şi peste cei nedrepţi! 46 Căci, dacă îi Ps 50(51),3-4.5-6a.11 şi 16 (R.: cf. 3a) iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? R.: Ai milă de noi, Doamne, Oare nu fac acelaşi lucru şi vameşii? 47 Şi dacă căci am păcătuit. 3 Ai milă de mine, Dumnezeule, îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai după marea ta bunătate, mult? Oare nu fac acelaşi lucru şi păgânii? 48 Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru şi, după mulţimea îndurărilor tale, ceresc este desăvârşit!” şterge fărădelegea mea! 4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea Cuvântul Domnului şi curăţă-mă de păcatul meu! R. Rugăciunea credincioşilor 5 Căci recunosc fărădelegea mea Milostivirea Tatălui a iertat păcatul nostru şi şi păcatul meu stă pururi înaintea mea. ne-a dăruit harul Duhului Sfânt. Să-l invocăm 6a Împotriva ta, numai împotriva ta pe Domnul să ne ajute să mărturisim ceea ce am păcătuit am primit, spunând: şi ce-i rău înaintea ta am făcut. R. R.: Doamne, vie împărăţia ta! 11 Întoarce-ţi faţa de la păcatele mele – Pentru ca poporul lui Dumnezeu, fidel săşi şterge toate nelegiuirile mele. răciei evanghelice, să nu urmărească bogăţiile 16 Mântuieşte-mă de sânge, Dumnezeule, pământeşti, ci belşugul harului, să ne rugăm: R. Dumnezeul mântuirii mele, şi limba mea va preamări dreptatea ta! R. – Pentru ca toţi creştinii, depăşind ispita egoismului şi a bunăstării materiale, să fie atenţi ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE faţă de fraţii care trăiesc în sărăcie şi sufeIn 13,34 rinţă, să ne rugăm: R. (Aleluia) „Vă dau o poruncă nouă: – Pentru ca Dumnezeu să-i ajute pe condusă vă iubiţi unii pe alţii! cătorii de state să învingă diviziunile şi neînAşa cum eu v-am iubit pe voi, crederea care mai persistă între popoare, să aşa să vă iubiţi unii pe alţii”, ne rugăm: R. spune Domnul! (Aleluia) De la rãsãrit pânã la apus * 16 iunie 2020

191

– Pentru ca aceia care suferă pentru credinţă, după exemplul primelor comunităţi, să reuşească să iubească şi să ierte pe cei care-i persecută, să ne rugăm: R. R.: Doamne, vie împărăţia ta! – Pentru ca noi, cei adunaţi la sfânta jertfă a altarului, în lumina învăţăturii lui Cristos, să învăţăm să trăim în iubire şi să iubim chiar şi pe duşmanii noştri, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi credincioşii răposaţi să fie primiţi în rândul fericiţilor din cer, să ne rugăm: R.

Părinte sfânt, care şi astăzi faci să răsară soarele asupra celor buni şi asupra celor răi, dă poporului tău să arate prin viaţa de credinţă Ant. la Împărtăşanie: comuniunea la care participă. Prin Cristos, Ps 26,4 Domnul nostru. Amin. Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele Asupra darurilor vieţii mele. Dumnezeule, tu ai rânduit pâinea şi vinul să-i fie omului şi hrană pentru viaţa aceasta După Împărtăşanie şi sacrament de viaţă nouă. Noi ţi le aducem Te rugăm, Doamne, ca împărtăşirea cu sfinacum pe altar şi te rugăm ca trupurile şi su- tele taine, care este semn al unirii credinciofletele noastre să nu fie niciodată lipsite de şilor întru tine, să înfăptuiască unitatea în ajutorul lor. Prin Cristos, Domnul nostru. Biserica ta. Prin Cristos, Domnul nostru.

192

De la rãsãrit pânã la apus * 16 iunie 2020

M editeazã Iubirea de dușmani este vârful de lance al predicii de pe munte, apogeul a ceea ce Isus Cristos a transmis celor care se vor recomanda drept ucenicii și urmașii săi. Există între oameni iubiri și iubiri, însă până la Isus nu a îndrăznit nimeni să exprime atât de tranșant această sintagmă, în stare să trezească perplexitate și nedumerire: „iubirea de dușmani”. El pare să nesocotească și să contrazică cele mai elementare sentimente care există în sufletul omului: afecțiunea neforțată, repulsia justificată, defensiva automată, instinctul de conservare. Cum să-l iubești pe dușmanul tău? De unde să găsești resursa de a-i oferi ceea ce nu merită? Nu este această exigență o utopie? În Vechiul Testament nu se găsește nicăieri scris „să-l urăști pe dușmanul tău”, însă era un lucru bine stabilit în mentalul comun al evreilor că ei își exprimă identitatea delimitându-se de păgâni, care nu împărtășesc religia și valorile lor de credință. Aceștia erau dușmanii al căror statut nu se modifica. Isus cere o schimbare de paradigmă cu privire la dușmani. Și ei devin destinatarii iubirii. Cum ne interpelează pe noi acest text evanghelic? Cum îl înțelegem bine? Iubirea pe care o simțim pulsând în ființa noastră este de mai multe feluri, însă, simplificând lucrurile,

G ândul

zilei

„Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri”. (Mt 5,44) De ce ne dă Isus această poruncă? Numai pentru că ne iubeşte. Duşmanii noştri nu sunt pentru noi doar duşmani, ci persoane care trebuie salvate din capcana în care Cel Rău le-a făcut să cadă. Le vom da semnele iubirii Tatălui, astfel se vor putea corecta şi se vor putea întoarce şi colabora cu el pentru a ne iubi şi pe noi.

putem vorbi de o iubire care vrea să posede și de o alta care se exprimă prin dăruire. Iubirea posesivă este cea a părinților față de copii și invers, cea a îndrăgostitului care vrea să o aibă pe iubita lui lângă el, a soțului care își dorește prezența fizică a soției. Expresiile acestei iubiri sunt afecțiunea, tandrețea, îmbrățișările, sărutul. Isus Cristos nu este absurd să ceară de la noi o asemenea iubire față de dușmani. Ea ar fi chiar contrară impulsurilor noastre primare. Atunci cum ar trebui să-l iubim pe cel care ne este rival? Evanghelia ne dă răspunsul: „Rugați-vă pentru cei care vă persecută”. Ne-am gândit vreodată că rugăciunea pentru dușmani este o formă de iubire față de ei? Îi iubim pe cei care sunt adversarii noștri rugându-ne pentru ei. Evanghelistul Luca este mai explicit cât privește felul cum poate fi aplicată această iubire: „Faceți bine celor care vă urăsc, binecuvântați pe cei care vă blestemă, rugați-vă pentru cei care vă defăimează!” (Lc 6,27-28). A face binele fără a recurge la un tratament preferențial, oportunist sau compensatoriu! A binecuvânta pe cel care are cuvinte urâte, denigratoare la adresa ta! Aceasta cere multă determinare, însă nu este imposibil și nu pretinde o întrevedere directă cu dușmanul. Câți reușim să răspundem acestui program? Ne dăm seama că ne ajută în primul rând pe noi faptul de a ne infuza o energie spirituală pozitivă care să anihileze sentimentele de ură, de răzbunare sau de răutate? Prin acest imperativ moral, Isus se gândește realmente la noi. El urmărește recuperarea sau vindecarea iubirii de noi înșine prin dăruirea iubirii tuturor. El vrea sănătatea noastră psihosomatică. Înainte de toate, ne cere să imităm arhetipul acestei iubiri nediferențiate: Tatăl ceresc. El este dăruitorul neobosit și universal prin excelență. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 16 iunie 2020

193

17 iunie

M IERCURI

Miercuri din sãptãmâna a 11-a de peste an Ss. Nicandru ºi Marcian, m. Liturghie la alegere, prefaþã comunã Ilie s-a urcat spre cer într-un vârtej de vânt. n Domnul îi ocroteºte pe cei care se încred în el. n Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti.

2Rg 2,1.6-14 Ps 30 Mt 6,1-6.16-18

verde III Creºtinii comunitãþii lui Matei continuau sã practice faptele bune tradiþionale: pomana, rugãciunea ºi postul. Cu acest discurs, sfântul Matei vrea sã-i încurajeze sã continue, dar cu o intenþie nouã: sã-i placã lui Dumnezeu ºi numai lui Dumnezeu. Motivaþia nu trebuie sã fie lãudãroºenia, ci totul trebuie sã rãmânã în „secretul lui Dumnezeu”.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 26,7.9 Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem; tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge, nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele! Rugăciunea zilei Dumnezeule, tăria celor ce nădăjduiesc în tine, ascultă cu bunătate rugăciunile noastre: noi suntem slabi şi nu putem face nimic fără tine: dăruieşte-ne pururi ajutorul harului tău, pentru ca, împlinindu-ţi poruncile, să-ţi fim plăcuţi în gânduri şi în fapte. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Ilie s-a urcat spre cer într-un vârtej de vânt. Citire din cartea a doua a Regilor 2,1.6-14 În zilele acelea, când Domnul a voit să îl înalţe pe Ilie într-o vijelie la cer, Ilie şi Elizeu au plecat de la Ghilgal. 6 Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan!” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!” Şi au plecat amândoi. 7 Cincizeci de oameni dintre fiii 194

profeţilor au mers şi au stat în faţă, departe, iar ei amândoi erau lângă Iordan. 8 Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele care s-au despărţit într-o parte şi alta şi au trecut amândoi pe uscat. 9 După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elizeu: „Cere ceva şi voi face pentru tine înainte de a fi luat de la tine!” Elizeu a zis: „Să fie, te rog, două treimi din duhul tău asupra mea!” 10 Ilie a zis: „Este grea cererea ta. Dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, se va împlini; dacă nu, nu se va împlini”. 11 Pe când mergeau ei şi vorbeau, iată, un car de foc cu cai de foc i-a despărţit pe amândoi, iar Ilie a urcat într-o vijelie la cer! 12 Elizeu privea şi striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi cavaleria lui!” Când nu l-a mai văzut, a apucat hainele lui şi le-a sfâşiat în două bucăţi. 13 A ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a stat din nou pe malul Iordanului. 14 A ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el, a lovit apele şi a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?” A lovit apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi alta şi Elizeu a trecut. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 17 iunie 2020

sinagogi şi în pieţe, ca să fie lăudaţi de oameni. Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. 3 Tu însă, când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta 4 pentru ca pomana ta să fie în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti! 5 Iar când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor ca să se arate oamenilor! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. 6 Tu însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale roagă-te Tatălui tău care este în ascuns şi de uneltirile oamenilor, Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti! 16 Când postiţi, nu fiţi trişti ca ipocriţii, căci îi adăposteşti în cortul tău, ei îşi schimonosesc feţele, ca să arate oamedeparte de limbile care îi clevetesc. R. nilor că postesc! Adevăr vă spun: şi-au primit Iubiţi-l, aşadar, pe Domnul, voi, răsplata. 17 Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul toţi credincioşii lui! şi spală-ţi faţa, 18 ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns! Domnul păzeşte pe cei fideli Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. şi pedepseşte cu vârf şi îndesat Cuvântul Domnului pe cei trufaşi! R.

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 30(31),20.21.24 (R.: cf. 25b) R.: Domnul îi ocroteşte pe cei care se încred în el. 20 Cât de mare este bunătatea ta, Doamne, pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine şi cu care îi copleşeşti pe cei care caută refugiu în tine înaintea fiilor oamenilor! R. 21

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23ab (Aleluia) „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el”. (Aleluia) EVANGHELIA Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,1-6.16-18 În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri! 2 Aşadar, când dai de pomană, nu trâmbiţa înaintea ta, aşa cum fac ipocriţii în

Rugăciunea credincioşilor Domnul îl preferă pe cel care se îndreaptă spre el cu umilinţă şi cu intenţia dreaptă. În acest spirit să înălţăm Tatălui rugăciunea noastră, spunând: R.: Doamne, ajută poporul tău! – Pentru ca Biserica să devină din ce în ce mai mult o comunitate de rugăciune şi credinţă curată, învăţătoare a umilinţei şi a iubirii fraterne, să ne rugăm: R. – Pentru ca persoanele consacrate să-şi trăiască totdeauna cu bucurie şi dăruire vocaţia lor, să ne rugăm: R. – Pentru ca cei aflaţi în posturi de conducere ale societăţii să nu se limiteze numai la a garanta dreptatea, ci, mai ales, la a promova faptele de caritate izvorâte din iubirea fraternă, să ne rugăm: R.

De la rãsãrit pânã la apus * 17 iunie 2020

195

– Pentru ca dorinţa după autenticitate şi adevăr să-i conducă pe oamenii de ştiinţă şi pe conducători la descoperirea lui Cristos Domnul, om adevărat şi desăvârşit, să ne rugăm: R. R.: Doamne, ajută poporul tău! – Pentru ca persoanele în vârstă să găsească întărire şi mângâiere în credinţa care asigură recompensa lui Dumnezeu acordată slujitorului credincios, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, toţi cei adunaţi aici, să nu căutăm lauda oamenilor, ci să învăţăm să trăim iubirea şi pocăinţa ca răspuns la iubirea lui Dumnezeu, să ne rugăm: R. Părinte bun, care iubeşti pe cel care dă cu bucurie, luminează acţiunile poporului tău, pentru ca oricine ne întâlneşte să poată remarca în noi măreţia iubirii tale. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Dumnezeule, tu ai rânduit pâinea şi vinul să-i fie omului şi hrană pentru viaţa aceasta şi sacrament de viaţă nouă. Noi ţi le aducem acum pe altar şi te rugăm ca trupurile şi sufletele noastre să nu fie niciodată lipsite de ajutorul lor. Prin Cristos, Domnul nostru.

196

Prefaţa Prefaţa comună a III-a Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Căci, prin Fiul tău iubit, tu l-ai creat pe om după chipul tău şi l-ai renăscut la o viaţă nouă. Pentru acest mister al mântuirii îţi slujesc ţie toate făpturile, te laudă în ceruri mulţimea celor răscumpăraţi şi toţi sfinţii într-un singur gând te binecuvântează. De aceea, şi noi, împreună cu corurile îngerilor, te preamărim şi, cu inimi pline de bucurie, îţi cântăm imnul de laudă. Ant. la Împărtăşanie: Ps 26,4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele. După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ca împărtăşirea cu sfintele taine, care este semn al unirii credincioşilor întru tine, să înfăptuiască unitatea în Biserica ta. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 17 iunie 2020

M editeazã Dorința de autoafirmare, de căutare excesivă de aprecieri și laude, de plasare în centrul atenției este în fiecare om. Căutată în exces, această atitudine este, în limbajul Sfinților Părinți, slavă deșartă. Din start primim astăzi un avertisment din partea lui Isus: să nu facem binele pentru a fi văzuți de ceilalți. Nu ni se interzice prin aceasta să ne luăm toate măsurile de precauție pentru a fi feriți de orice privire. Ne este imposibil de atâtea ori. Accentul cade mai degrabă pe natura motivației noastre. Care este imboldul lăuntric care mă determină să fac binele? Este cumva spectacolul, popularitatea carității mele sau empatia, compasiunea autentică simțită pentru cel aflat în nevoie? Dacă este prima, înseamnă că răsplata se consumă cu totul în actul de apreciere, de laudă și poate de lingușire al celor care mă privesc. Ce ar mai putea completa Tatăl ceresc? Ar mai interesa pe cel care acționează în această manieră și răsplata venită de la el? Mai este un aspect în atenționările lui Isus Cristos: în săvârșirea faptei bune, nici măcar lauda de sine nu trebuie să fie un resort în săvârșirea faptei. Stânga nu trebuie să știe ce face dreapta. Nu e nevoie să comunicăm ego-ului

G ândul

zilei

„Roagă-te Tatălui tău care este în ascuns”. (Mt 6,6) Ştii să te rogi? Cine te-a învăţat? Ai învăţat de la Isus? Rugăciunea este o muncă angajantă, care trebuie învăţată din nou în fiecare zi. Rugăciunea înseamnă a sta în prezenţa Tatălui, chiar dacă nu-l văd. Şi tocmai pentru că el nu se arată, şi eu stau cu el în secretul inimii mele.

nostru îndelung despre implicațiile gestului nostru. Nici să facem din el o bravură cu care să ne mândrim înaintea noastră. Ne repugnă de atâtea ori comportamentul politicienilor care și pentru cele mai neînsemnate gesturi de caritate, cu bani publici până la urmă, poartă cu ei o cohortă întreagă de oameni dotați cu camere video, cu microfoane, pregătiți pentru cele mai siropoase și sentimentale reportaje care să laude marea și exploziva afecțiune pe care o au față de cei nevoiași. E o aversiune instinctivă în noi față de aceste spectacole de fațadă, organizate în scop electoral. Isus invocă valoarea unei virtuți aparent nesemnificative: discreția. Cât de mult este ea prezentă în atitudinile și acțiunile noastre religioase sau în cele cu caracter public? Postul, pomana și rugăciunea. Trei acte de pietate. Isus nu contestă valoarea lor, însă critică modul cum sunt practicate. Ele sunt distincte și totuși dependente. Dacă mă rog cum trebuie, simt în mine o dorință puternică de a da de pomană. Dacă postesc și renunț la ceva, înseamnă că-i dau semenului meu ceva din ceea ce am primit de la Dumnezeu. Rugăciunea mă pune în raport cu Dumnezeu, postul îmi însănătoșește relația pe care o am cu mine însumi, iar pomana îmi ameliorează raportul cu semenul. În ascunderea în care ele sunt realizate nu scapă privirii atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu. Rămâne să ne evaluăm și să ne inducem convingerea că până la urmă această privire divină, paternă și iubitoare a lui Dumnezeu e cea care contează cel mai mult în aprecierea noastră. Oamenii sunt instabili emoțional, inconsecvenți. Pot aprecia foarte ușor după aparențe, în schimb, ochiul Tatălui din cer e cel care vede profundul inimii noastre, iar răsplata venită de la el se dovedește în timp a fi cea mai consistentă. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 17 iunie 2020

197

18 iunie J OI

Joi din sãptãmâna a 11-a de peste an Ss. Marcu ºi Marcelian, m. Liturghie la alegere, prefaþã comunã Când Ilie a dispãrut în vârtej, Elizeu a fost umplut de duhul lui Ilie. n Bucuraþi-vã, voi, drepþilor, în Domnul! n Voi aºa sã vã rugaþi.

Sir 48,1-14 Ps 96 Mt 6,7-15

verde III Isus refuzã atât rugãciunea recitatã pentru a atrage atenþia, cât ºi pe cea care se lungeºte în cuvinte. Rugãciunea creºtinã se bazeazã puternic pe Cristos, în care Dumnezeu se descoperã ca Tatã. ªi Dumnezeu este un Tatã care îi cunoaºte ºi-i iubeºte pe fiii sãi. Garanþia cã rugãciunea noastrã va fi primitã stã în iubirea sa ºi nu în bogãþia sau în puterea cuvintelor noastre.

A scultã

ºi roagã-te

că este asemenea ţie? 5 Tu l-ai făcut pe mort să se ridice din moarte şi din locuinţa morţilor, prin cuvântul Celui Preaînalt. 6 Tu i-ai făcut pe regi să coboare spre pieire şi pe cei glorificaţi, din patul lor. 7 Tu ai auzit pe Sinai mustrarea şi pe Horeb, judecăţile răzbunării. 8 Tu ai uns regi spre răsplătire şi profeţi, succesori după tine. 9 Ai fost ridicat într-un vârtej de foc, în carul cu cai de flăcări. 10 Tu ai fost prescris cu mustrări pentru timpurile viitoare, ca să domoleşti mânia înaintea furiei, ca să întorci inima tatălui către fiu şi să restabileşti triburile lui Iacob. 11 Fericiţi cei care te-au văzut şi au adormit în iubire. Căci şi noi vom trăi. 12 Când Ilie a fost acoperit de vârtej, Elizeu a fost umplut de duhul lui. În zilele lui nu s-a clătinat în faţa vreunui principe şi nimeni nu l-a dominat. 13 Niciun lucru nu a fost prea mare pentru el şi, în mormânt, trupul său a profeţit. 14 În viaţa lui a făcut minuni şi, la sfârşit, minunate au fost faptele sale. Cuvântul Domnului

LECTURA I Când Ilie a dispărut în vârtej, Elizeu a fost umplut de duhul lui Ilie. Citire din cartea lui Ben Sirah 48,1-14 S-a ridicat Ilie, profetul, ca un foc şi cuvântul său ardea ca o torţă. A adus asupra lor foametea şi, în zelul lui, i-a împuţinat. 3 Prin cuvântul Domnului a închis cerul şi tot aşa a făcut să PSALMUL RESPONSORIAL coboare de trei ori foc. 4 Cât de glorificat ai Ps 96(97),1-2.3-4.5-6.7 (R.: 12a) fost, Ilie, în minunile tale! Cine se va lăuda R.: Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul! 198

De la rãsãrit pânã la apus * 18 iunie 2020

Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul, toate insulele să tresalte de veselie! Norii şi negura îl înconjoară, dreptatea şi judecata sunt temelia stăpânirii sale. R.

«Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău! 10 Vie împărăţia ta! Facă-se voia 2 ta, precum în cer, aşa şi pe pământ! 11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi 12 şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! 13 Şi nu ne duce 3 Focul merge înaintea lui pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de Cel Rău!» şi-i mistuie pe potrivnicii lui de jur împrejur. 14 Căci dacă voi iertaţi oamenilor greşelile 4 Fulgerele sale luminează lumea: lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta, 15 însă, pământul le vede şi se cutremură. R. dacă nu-i veţi ierta pe oameni, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre”. 5 Munţii se topesc ca ceara Cuvântul Domnului înaintea Domnului, înaintea stăpânului a tot pământul. Rugăciunea credincioşilor 6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui Tatăl nostru ceresc cunoaşte inimile noastre şi toate popoarele îi văd mărirea. R. şi ştie de ce avem nevoie. Să-i adresăm cu încredere rugăciunea noastră, spunându-i: 7 Să fie făcuţi de ruşine R.: Doamne, facă-se voia ta! toţi cei care slujesc la chipuri cioplite, – Pentru ca sfânta Biserică, fidelă mesajului cei care se laudă cu idolii! Să cadă în genunchi în faţa lui toţi zeii! R. evanghelic, să se menţină totdeauna curată şi simplă, pentru a celebra liturgia continuă de laudă adusă Tatălui, să ne rugăm: R. ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Rom 8,15 – Pentru ca păstorii noştri să fie uniţi în (Aleluia) ascultarea cuvântului, unanimi în celebrarea Nu aţi primit un Duh de sclavie, sacramentelor şi zeloşi în a face să crească ca să vă fie din nou teamă, între fraţi comuniunea, să ne rugăm: R. ci aţi primit Duhul înfierii – Pentru ca toţi cei care au responsabilităţi prin care strigăm: „Abba, Tată!” educative şi civile să promoveze creşterea (Aleluia) integrală a persoanei, deschisă faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, să ne rugăm: R. EVANGHELIA Voi aşa să vă rugaţi. – Pentru ca acei creştini care suferă din cauza Citire din Evanghelia Domnului nostru fidelităţii faţă de evanghelie, uniţi în spiritul Isus Cristos după sfântul Matei 6,7-15 pătimirii lui Cristos, să caute milostivirea şi În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, iertarea celor care îi persecută, să ne rugăm: R. zicând: „Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii care cred că vor fi ascultaţi pentru – Pentru ca toţi cei care au comis în viaţa lor vorbăria lor! 8 Aşadar, să nu vă asemănaţi cu greşeli grave să afle căile adevărului şi drepei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie tăţii şi să găsească primire şi milostivire în înainte ca să-i cereţi! 9 Voi deci aşa să vă rugaţi: comunitatea creştină, să ne rugăm: R. 1

De la rãsãrit pânã la apus * 18 iunie 2020

199

– Pentru ca rugăciunea noastră simplă şi umilă să-şi găsească loc şi timp potrivit în familiile noastre şi, în acelaşi timp, să însoţească datoriile şi activităţile zilnice, să ne rugăm: R. R.: Doamne, facă-se voia ta! Părinte sfânt, care în orice clipă reînnoieşti darul vieţii, menţine-ne în harul tău, pentru a şti să transmitem lumii întregi măreţia milostivirii tale. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Dumnezeule, tu ai rânduit pâinea şi vinul să-i fie omului şi hrană pentru viaţa aceasta şi sacrament de viaţă nouă. Noi ţi le aducem acum pe altar şi te rugăm ca trupurile şi sufletele noastre să nu fie niciodată lipsite de ajutorul lor. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa comună a IV-a Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri

200

pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Cu umilinţă recunoaştem că tu nu ai nevoie de preamărirea noastră, dar credem că este un mare dar al tău să-ţi arătăm recunoştinţă. Căci, deşi lauda pe care ţi-o aducem nu adaugă nimic maiestăţii tale nemărginite, ea ne obţine nouă harul mântuirii. De aceea, pe tine te lăudăm împreună cu îngerii şi arhanghelii şi în cântări neîncetate te preamărim, zicând. Ant. la Împărtăşanie: Ps 26,4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele. După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ca împărtăşirea cu sfintele taine, care este semn al unirii credincioşilor întru tine, să înfăptuiască unitatea în Biserica ta. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 18 iunie 2020

M editeazã Rugăciunea cea mai cunoscută de pe pământ e cea pe care ne-a lăsat-o Isus Cristos: „Tatăl nostru”. La numai trei-patru anișori, o recită deja mulți copii. Ea este prezentă pe buzele a milioane de creștini răspândiți în lume. Creștinii o recită atunci când încep și încheie ziua, la toate momentele sacre. E cea mai sigură rugăciune comună atunci când oamenii vor să se roage împreună. Ne-a fost dăruită de Isus Cristos și putem să ne adresăm Tatălui ceresc așa cum ne-a învățat el. Rugăciunea nu este o „vorbărie” lungă. Nu avem timp să ne plictisim recitând-o. Mai important decât acest lucru, nu îl plictisim deloc pe Dumnezeu atunci când, cu atenție și pietate, ne rugăm „Tatăl nostru”, căci el îl ascultă din nou pe Isus care i s-a adresat astfel primul. Recunoaștem însă că de prea multe ori ajungem la capătul ei fără să ne fi gândit ce adevăruri sublime pronunțăm. S-au rugat buzele singure, fără mintea noastră. Poate ne-ar fi de folos să o facem cu ochii închiși ori de câte ori ne este posibil acest lucru sau să nu grăbim cuvintele. Isus ne învață că Dumnezeu pentru noi este un „Tată”. Acest apelativ singur exprimă deja multe. E adevărat că Dumnezeu e dincolo de tot ceea ce putem noi concepe și imagina,

G ândul

zilei

„Fericiţi cei care te-au văzut şi au adormit în iubire”. (Sir 48,11) Aşa se încheie elogiul adus profetului Ilie. Îl alăturăm de cuvântul conclusiv al evangheliei de astăzi. Isus ne spune că acela care le iartă altora greşelile va fi iertat de Tatăl. Înainte de a muri vrem să iertăm totul şi pe toţi, pentru a adormi cu adevărat în iubirea cea mai deplină!

însă cu toată transcendența lui el se poartă față de noi ca un Tată, lăsându-ne să ne apropiem de el cu sentimentul unor copii. Nu știm ce gândesc filozofii sau savanții despre Dumnezeu, nu contează că el este pentru teoriile lor ființa absolută, cauza necauzată, ideea de bine desăvârșit. Pentru noi el este Tată! Adresându-ne lui, noi vrem ca numele lui să fie sfințit. Să ne gândim doar câte ironii, sarcasme și satire se fac pe seama numelui lui Dumnezeu. De multe ori este luat în râs, rostit în împrejurări atât de profane, în timp ce el ar trebui rostit cu reverența și venerația care i se cuvin doar lui. Îi cerem să vină împărăția sa, adică să ajungă la plinătate ceea ce a început Isus pe pământ. Ne dorim să se împlinească voința sa pe pământ. De atâtea ori avem o voință neclară, slabă și șovăielnică. Nu știm care este voința lui Dumnezeu cu noi. Cât de binevenită este și la nivel personal această cerere! Mai departe îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea pâinea pentru viața biologică. Chiar dacă o procurăm cu munca mâinilor noastre, ea este totuși mereu un dar pe care ni-l face Tatăl ceresc, și facem bine să nu uităm acest lucru mai ales astăzi, când ne trezim că o avem pe masă fără un minim efort din partea noastră. Lui îi cerem iertare, însă având în vedere că o primim în măsura în care o dăm și noi altora. Îl mai rugăm ca în ispite și încercări să nu ne abandoneze, ci să ne mântuiască de orice rău material sau spiritual. Știm cât de slabi și nestatornici ne putem dovedi. Ne bazăm mai degrabă pe puterea harului său decât pe rezistența noastră. Îi mulțumim lui Isus pentru acest cadou spiritual, pentru această rugăciune dumnezeiască cu care nu dăm niciodată greș atunci când apelăm la Dumnezeu. Numai să fim noi copii pe cât ne este Dumnezeu Tată! Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 18 iunie 2020

201

19 iunie

V INERI

† PREASFÂNTA INIMÃ A LUI ISUS; Ss. Romuald, abate; Iuliana Falconieri, fc. Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã proprie

Dt 7,6-11 Ps 102 1In 4,7-16 Mt 11,25-30

Domnul v-a îndrãgit ºi v-a ales. n Mila Domnului rãmâne fãrã încetare peste cei care se tem de el. n Dumnezeu ne-a iubit. n Sunt blând ºi smerit cu inima. Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor (a LXXIV-a).

alb P Inima nu este numai simbol al iubirii, ci ºi simbol al profunzimii, al interioritãþii unei persoane. Pentru omul din antichitate, inima semnifica posedarea unei personalitãþi perfect formate. Omul de inimã ºtie sã ierte, sã se împace ºi sã se deschidã celorlalþi la fel ca inima lui Isus, care iubeºte ºi cautã „oiþa pierdutã”.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ps 32,11.19 Gândurile inimii sale rămân din neam în neam, ca să scape de la moarte sufletele lor şi să-i hrănească în timp de foamete. Rugăciunea zilei Dumnezeule atotputernic, noi cinstim inima Fiului tău preaiubit şi preamărim faptele măreţe ale iubirii sale; ajută-ne, te rugăm, ca, din acest izvor al îndurării dumnezeieşti, să sorbim bogăţia harului şi vieţii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

popoarele –, 8 ci pentru că Domnul vă iubeşte şi a ţinut jurământul pe care l-a jurat părinţilor voştri; de aceea Domnul v-a scos cu mână puternică, v-a răscumpărat din casa sclaviei şi din mâna lui faraon, regele Egiptului. 9 Să ştii că Domnul Dumnezeul tău, el este Dumnezeu: este un Dumnezeu fidel, care îşi ţine alianţa şi îndurarea faţă de cei care îl iubesc şi păzesc poruncile lui până la a mia generaţie. 10 Dar răsplăteşte fiecăruia dintre cei care îl urăsc spre a-i pierde şi nu întârzie să răsplătească fiecăruia dintre cei care îl urăsc. 11 Păzeşte poruncile, hotărârile şi judecăţile pe care ţi le poruncesc eu astăzi ca să le împlineşti!” Cuvântul Domnului

LECTURA I Domnul v-a îndrăgit şi v-a ales. Citire din cartea Deuteronomului 7,6-11 PSALMUL RESPONSORIAL În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: Ps 102(103),1-2.3-4.6-7.8 şi 10 (R.: cf. 17) „Tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dum- R.: Mila Domnului rămâne fără încetare peste cei care se tem de el. nezeul tău. Domnul Dumnezeul tău te-a ales 1 Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul ca să fii pentru el un popor ca parte a lui şi tot ce este în mine să binecuvânteze dintre toate popoarele de pe faţa pământului. 7 Nu pentru că aţi fi mai numeroşi decât toate numele său cel sfânt! popoarele v-a iubit Domnul pe voi şi v-a 2 Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R. ales – voi sunteţi cel mai mic dintre toate 202

De la rãsãrit pânã la apus * 19 iunie 2020

El îţi iartă toate nelegiuirile şi te vindecă de orice boală. El îţi răscumpără viaţa din adânc şi te încununează cu dragoste şi îndurare. R.

în el şi el în Dumnezeu. 16 Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi. Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el. Cuvântul Domnului

Domnul face dreptate şi judecată dreaptă tuturor celor care suferă asuprire. 7 El a făcut cunoscute lui Moise căile sale ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE şi faptele sale minunate, fiilor lui Israel. R. Mt 11,29ab (Aleluia) „Luaţi asupra voastră jugul meu, 8 Domnul este îndurător şi milostiv, spune Domnul, el este îndelung răbdător şi plin de îndurare. şi învăţaţi de la mine 10 El nu face după greşelile noastre, că sunt blând şi smerit cu inima”. (Aleluia) nici nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. R. EVANGHELIA Sunt blând şi smerit cu inima. LECTURA A II-A Citire din Evanghelia Domnului nostru Dumnezeu ne-a iubit. Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30 Citire din Scrisoarea întâi În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te a sfântului apostol Ioan 4,7-16 preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al păIubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că mântului, pentru că ai ascuns acestea celor iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe mici. 26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost Dumnezeu! 8 Cine nu iubeşte nu l-a cunoscut dorinţa ta. 27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iu- şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, bire. 9 Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dum- nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni decât Fiul nezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze. 28 Veniţi pe Fiul său, unul născut, ca să trăim prin el. la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă 10 În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit voi da odihnă! 29 Luaţi asupra voastră jugul pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sunoastre. 11 Iubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit fletele voastre! 30 Căci jugul meu este plăcut, astfel, şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii. iar povara mea este uşoară”. 12 Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Cuvântul Domnului Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea lui în noi este desăvârşită. 13 Prin Rugăciunea credincioşilor aceasta cunoaştem că rămânem în el şi el în În inima preasfântă a lui Isus, Dumnezeu noi: ne-a dat din Duhul său. 14 Iar noi am văzut ne-a descoperit bogăţia iubirii sale divine. Să şi dăm mărturie că Tatăl l-a trimis pe Fiul ca invocăm cu încredere inima preasfântă a lui mântuitor al lumii. 15 Oricine mărturiseşte că Isus în toate împrejurările vieţii, spunând: Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne R.: Isuse, copleşeşte-ne cu iubirea ta! 6

De la rãsãrit pânã la apus * 19 iunie 2020

203

– Pentru ca Domnul să primească adoraţia Bisericii şi să asculte rugăciunile ei pentru cei păcătoşi, să ne rugăm: R. R.: Isuse, copleşeşte-ne cu iubirea ta! – Pentru ca toate popoarele să fie ferite de ură şi duşmănie, să ne rugăm: R. – Pentru ca împărăţia inimii lui Cristos să se răspândească în întreaga lume, să ne rugăm: R. – Pentru ca tinerii să aibă gânduri generoase de slujire a lui Dumnezeu şi a aproapelui, trăind cu statornicie blândeţea şi smerenia, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi cei care i s-au consacrat lui Dumnezeu în mod deosebit, să fie desăvârşiţi în iubire, să ne rugăm: R. – Pentru ca ori de câte ori suntem osteniţi şi împovăraţi, să fim întăriţi de Domnul, să ne rugăm: R. Dumnezeule preabun, tu ai ascuns în inima Fiului tău toate comorile de har pe care le-ai dăruit omenirii. Atrage la această inimă dumnezeiască toate inimile, ca să se îmbogăţească din plinătatea ei şi să răspândească în lumea întreagă razele iubirii dumnezeieşti. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Prefaţa Prefaţa pentru preasfânta Inimă a lui Isus Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte Sfânt, Atotputernic veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. El, în iubirea sa nemărginită, a voit să fie înălţat pe lemnul crucii, ca să se ofere pe sine însuşi, ca jertfă pentru noi şi, lăsând ca din coasta-i străpunsă să ţâşnească sânge şi apă, a făcut să izvorască sacramentele Bisericii. Inima Mântuitorului rămâne deschisă necontenit, pentru ca toţi oamenii, fiind atraşi către dânsa, să vină şi să scoată cu bucurie apă din izvoarele mântuirii. De aceea, împreună cu toţi sfinţii şi îngerii, te lăudăm într-un singur glas, cântând imnul măririi tale.

Asupra darurilor Te rugăm, Doamne, priveşte la dragostea negrăită a inimii Fiului tău preaiubit, pentru ca darurile noastre să fie jertfă bineplăcută ţie şi ispăşire pentru păcate. Prin Cristos, Domnul nostru.

După Împărtăşanie Taina iubirii să ne înflăcăreze, Doamne, de dragoste sfântă, prin care, fiind atraşi necontenit la Fiul tău, să învăţăm a-l recunoaşte în fraţii noştri. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

204

Ant. la Împărtăşanie: In 7,37-38 Dacă îi este sete cuiva, să vină la mine şi să bea, spune Domnul. Celui care crede în mine, râuri de apă vie vor curge din pieptul lui.

De la rãsãrit pânã la apus * 19 iunie 2020

M editeazã Să ni-l imaginăm pe Isus chemându-ne astăzi la sine: Veniți la mine toți! Indiferent de condiția voastră, de casa din care porniți spre mine, de sărăcia sau bunăstarea voastră, de capacitatea intelectuală sau de abilitățile pe care le aveți într-un domeniu sau altul! Veniți voi, cei obosiți de această viață și cei ce vă bucurați de ea; veniți voi, cei cu conștiința încărcată (veniți mai ales voi!), și voi, cei care vă remarcați în fapte bune sau în rugăciune! Toți, indiferent de vârstă, de păcate sau virtuți, toți sunteți vrednici de întâlnirea cu inima mea preasfântă! Cum ni se prezintă această inimă? Ce învățăm de la ea? Ioan evanghelistul ne spune la finalul evangheliei că un soldat, constatând că Isus era mort deja, i-a străpuns coasta cu o suliță, și îndată a ieșit sânge și apă. Isus nu a putut să intre în mormânt cu inima neatinsă. Străpungând-o, ea a fost deschisă și a rămas așa toate veacurile, ca dintr-însa să curgă spre noi, fără încetare, comorile înțelepciunii și ale științei divine, ale harurilor felurite și ale iubirii pe măsura așteptărilor fiecăruia dintre noi și peste toate așteptările noastre. O inimă deschisă ca să ni se dăruiască! O inimă sfâșiată ca să ne iubească și mai mult!

G ândul

zilei

„Veniţi la mine şi eu vă voi da odihnă!” (Mt 11,28) Este invitaţia zilnică a lui Isus. El ştie că în fiecare zi înfruntăm trude şi suferinţe de diferite feluri. Aşa cum îi invita pe ucenicii de atunci să se retragă cu el pentru a se odihni, tot aşa ne invită pe noi să ne apropiem de el. În prezenţa sa primim alinare şi încredere. Ne recunoaştem păcătoşi sau aducători de dezordine în Biserică? El e cel care ne cheamă: să mergem la el cu încredere! În inima sa este loc şi pentru păcătoşii dezordonaţi.

O inimă care se împarte atâtor oameni pentru a-i consola, asculta, vindeca, liniști... Cum este inima noastră? Inima ta cum este? O poți împărți cu alții? Sau te gândești că ți-a fost dată doar ție? Orice inimă se împlinește în măsura în care se dăruiește! Poate o ai deschisă, dar nu știi cum s-o dăruiești. Isus Cristos este expert în ale inimii: „Învățați de la mine, căci sunt blând și smerit cu inima!” Este ca o destăinuire a lui Isus. Evangheliștii nu au notat nimic cu privire la trăsăturile exterioare ale lui! Nu știm nimic despre culoarea ochilor, despre statura lui, despre ce preferințe avea legate de natură, de muzică. Și totuși esențialul ne este oferit și în această dulce recomandare! Știm de două calități ale inimii sale: blândețea și smerenia! Nu ne învață Isus cum să învățăm la școală, cum să avem succes în afaceri, cum să evităm pericolele fizice, cum să ne scoatem în evidență. El ne învață să fim blânzi și smeriți. Nu contează cât ești de deștept, cât de perspicace. Capete deștepte pot fi multe în lume. Noi avem nevoie de inimi bune! Poate contează în ochii lumii că ești tobă de carte, dar nu și în ochii lui Dumnezeu. O inimă blândă și smerită e cea care îți asigură asemănarea cu inima lui Isus. Inima aspră, arogantă, plină de fală și mândrie, cine ar agrea-o? Să ne uităm în noi înșine! Să facem o analiză a inimii proprii! Să observăm ce anume îi grăbește ritmul bătăilor, ce anume o sleiește de energie, de unde primește prospețime și care lucruri o umplu de tulburare. Isus primește tot felul de inimi lângă inima sa, cu condiția ca ele să se deschidă, să se dăruiască cu blândețe și smerenie. La nivel de inimi putem lucra la asemănarea noastră cu Isus. Ne va fi mai ușor să înfruntăm greutățile vieții, iar lui Dumnezeu îi va plăcea să locuiască în noi. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 19 iunie 2020

205

20 iunie

S ÂMBÃTÃ

Inima Neprihãnitã a Mariei**; Fer. Margareta Ball, vãduvã, m. Liturghie proprie, prefaþã pentru sfânta Fecioarã Maria

Is 61,9-11 Ps 1Sam 2,1.4-5. 6-7.8abcd Lc 2,41-51

Mã voi bucura din toatã inima în Domnul. n Inima mea se bucurã în Dumnezeu mântuitorul meu. n Iar mama lui pãstra toate acestea în inima ei.

ARCB: Ss. Pavel ºi Chiriac din Tomis, ºi îns. m. *

alb P În Biblie, inima simbolizeazã viaþa personalã a omului, centrul de unde izvorãsc gândurile, dorinþele ºi libertatea. Numai Dumnezeu cunoaºte inimile pe care le-a creat pentru a le umple cu prezenþa sa ºi a le comunica viaþa sa. În Maria, el a gãsit o inimã lipsitã de orice egoism, mereu atentã la cuvântul sãu, dãruitã în întregime Duhului Sfânt. El a putut sã-i descopere planul sãu de mântuire ºi modul de a coopera la acest plan în titlul de mamã a Mântuitorului. Sãrbãtoarea pe care sfântul Ioan Eudes a rãspândit-o în secolul al XVII-lea a fost extinsã la toatã Biserica de Pius al XII-lea în 1942.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare:

cu mantia dreptăţii, cum îşi pune mirele diadema şi cum se înfrumuseţează mireasa cu podoabele ei. 11 Căci precum pământul face să răsară lăstarii şi o grădină face să crească semănăturile, tot aşa Domnul Dumnezeu va face să răsară dreptatea şi lauda înaintea tuturor popoarelor. Rugăciunea zilei Cuvântul Domnului Dumnezeule, în inima fericitei Fecioare Maria, tu i-ai pregătit lăcaş vrednic Duhului Sfânt; te rugăm să ne dai cu bunătate harul, ca, prin PSALMUL RESPONSORIAL mijlocirea ei, să ne învrednicim a fi şi noi 1Sam 2,1.4-5ab.6-7.8abcd (R.: cf. 1a) temple ale măririi tale. Prin Domnul nostru R.: Inima mea se bucură în Dumnezeu mântuitorul meu. Isus Cristos. 1 Inima mea tresaltă de bucurie în Domnul, fruntea mi se înalţă datorită lui Dumnezeu. LECTURA I Mi se deschide larg gura Mă voi bucura din toată inima în Domnul. împotriva duşmanilor mei, Citire din cartea profetului Isaia 61,9-11 căci mă bucur de mântuirea ta. R. Va fi cunoscută între neamuri descendenţa lor şi între popoare, urmaşii lor. Toţi cei care îi vor vedea îi vor recunoaşte: aceştia sunt 4 Arcul celor puternici a slăbit, iar cei care se poticneau au fost încinşi descendenţa pe care a binecuvântat-o Domnul. 10 Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se cu putere. va veseli în Dumnezeul meu; pentru că el m-a 5ab Cei sătui s-au închiriat pentru pâine, iar cei flămânzi nu mai suferă de foame. R. îmbrăcat cu haina mântuirii şi m-a învăluit Ps 12,6 Inima mea tresaltă de bucurie pentru mântuirea ta; îi voi cânta Domnului, pentru că m-a copleşit cu daruri.

206

De la rãsãrit pânã la apus * 20 iunie 2020

Domnul dă moartea şi tot el aduce la viaţă; pe care li-l spusese. 51 Apoi a coborât cu ei, el coboară în Şeol şi tot el scoate de acolo. a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama Domnul face sărac şi tot el îmbogăţeşte; lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei. înjoseşte şi înalţă. R. Cuvântul Domnului El ridică din pulbere pe cel sărac, înalţă din gunoi pe cel nevoiaş, ca să stea cu cei mari şi să moştenească un tron de glorie. R.

8abcd

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 2,19 (Aleluia) Fericită este Fecioara Maria, care păstra cuvântul lui Dumnezeu şi se gândea la el în inima ei. (Aleluia) EVANGHELIA Iar mama lui păstra toate acestea în inima ei. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-51 Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” 49 El însă le-a spus: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul

Rugăciunea credincioşilor Să îndreptăm rugăciunea noastră spre Cristos, care în inima neprihănită a Mariei ne-a dat un izvor de lumină şi de speranţă în drumul nostru spre patria cerească. Să spunem: R.: Doamne, ascultă-ne! – Pentru ca Fecioara Maria să ne ajute ca, prin citirea şi meditarea cuvântului lui Dumnezeu, să-l găsim pe Cristos şi iubirea sa, să ne rugăm: R. – Pentru ca Fecioara Maria să apere omenirea de teamă şi violenţă şi să ofere pace inimii fiecărui om, să ne rugăm: R. – Pentru ca Fecioara Maria să ne ajute să fim disponibili faţă de nevoile fraţilor, plini de o adevărată afecţiune şi atenţie faţă de ceilalţi, să ne rugăm: R. – Pentru ca familiile aflate în dificultate, prin mijlocirea Fecioarei Maria, să regăsească înţelegerea şi dialogul, hrănindu-se la masa rugăciunii şi a sacramentelor, să ne rugăm: R. – Pentru ca virtutea curăţiei să fie preţuită şi trăită şi astăzi ca o adevărată virtute, să ne rugăm: R. – Pentru ca, după exemplul Mariei, şi noi să-l purtăm pe Isus în inimile noastre, pentru a-l vesti tuturor acelora pe care îi întâlnim, să ne rugăm: R. Dumnezeule, care ai ales-o din veşnicie pe Maria ca vas ales al darurilor tale, dă-ne harul ca, urmând exemplul ei, să fim întotdeauna docili în a căuta şi a împlini voinţa ta sfântă. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 20 iunie 2020

207

Asupra darurilor Priveşte, Doamne, spre rugăciunile şi darurile pe care ţi le aduc credincioşii tăi în sărbătoarea preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Maria: să fie plăcute înaintea taşi să ne dobândească ajutorul îndurării tale. Prin Cristos, Domnul nostru.

smerită, ca, prin ea, să-l dăruieşti neamului omenesc drept Mântuitor pe Fiul tău, pe Domnul nostru Isus Cristos. Prin el, te laudă corurile de îngeri, care se bucură de-a pururi înaintea feţei tale. Primeşte-ne, te rugăm, şi pe noi, pentru ca, împreună cu ei, să te lăudăm, zicând cu bucurie.

Prefaţa Prefaţa a II-a pentru sfânta Fecioară Maria Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pentru minunile săvârşite de tine în viaţa tuturor sfinţilor, dar în chip cu totul deosebit se cuvine să preamărim îndurarea ta împreună cu sfânta Fecioară Maria, înălţându-ţi din inimi cântarea ei de mulţumire. Prin ea, ai înfăptuit cea mai mare lucrare de pe tot pământul şi ai arătat puterea braţului tău întregii omeniri, atunci când ai ales-o pe slujitoarea ta

Ant. la Împărtăşanie:

208

Lc 2,19 Maria păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. După Împărtăşanie Doamne, tu ne-ai făcut părtaşi de răscumpărarea veşnică: te rugăm ca noi, care o cinstim pe Născătoarea Fiului tău, să ne bucurăm de plinătatea harului şi să vedem crescând necontenit roadele mântuirii. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 20 iunie 2020

M editeazã „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta?” este întâi de toate întrebarea unei mame către copilul ei. E izvorâtă din iubirea și grija pe care i-o poartă și pe care orice părinte o simte firească. De parcă nu i-ar fi fost îndeajuns gestul rămânerii lui Isus în Ierusalim, văzut de mulți exegeți ca un gest de „neascultare”, acum urmează și tulburarea pe care o provoacă replica lui Isus: „De ce m-ați căutat? Nu știați că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” Cuvintele lui Isus îmbracă parcă forma unei mustrări. Vedem cum fiul se întoarce acasă cu părinții săi, fiindu-le supus în toate. Cum îi este Fiului lui Dumnezeu să trăiască după legile devenirii, specifice sferei temporale? În replica lui de la templu surprindem o scăpare din înțelepciunea dumnezeiască, care o eclipsează incomparabil pe cea omenească, proprie unui băiat de 12 ani. Maria sigur nu l-a înțeles în întregime. Despre ea se spune că păstra toate cuvintele lui în inima ei. Cum i s-a adresat ea lui Dumnezeu după acest episod? Ce dialoguri interioare sau reflecții au urmat în sufletul ei? De la bun început, de când a ieșit din inima ei neprihănită da-ul de la Buna Vestire, a fost conștientă că Fiul ei este în primul rând al celui care a chemat-o

G ândul

zilei

„Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei”. (Mt 6,24) De la cine putem învăţa să-l slujim numai pe Domnul? Astăzi învăţăm de la Maria. Inima sa „neprihănită”, adică fără pete cauzate de neascultările faţă de Dumnezeu, este exemplu puternic şi continuu pentru noi. Ei putem să-i cerem să ne obţină, cu rugăciunea sa, şi bucuria de a căuta mereu voinţa Tatălui.

să fie punctul terestru de start a misiunii de mântuire. De câte ori nu îl întrebăm și noi pe Dumnezeu: „Doamne, de ce ne-ai făcut aceasta?”, cu atitudinea celui care cere socoteală! Răspunsurile lui Dumnezeu pot să nu fie deloc înțelese pe moment, însă ele totuși vor să fie păstrate în inima noastră, meditate, rumegate. Maria, mama lui Isus, ne este un exemplu în acest sens. Chiar a înțeles ea de la bun început, din vestirea arhanghelului, tot misterul legat de viitorul ei copil? Încă de atunci avea tot felul de interogații, iar îngerul a asigurat-o că la Dumnezeu toate sunt cu putință. În această inimă a încăput profeția atât de dureroasă a bătrânului Simeon cu privire tot la copil, că este pus „spre căderea și spre ridicarea multora în Israel și ca semn de contradicție” (Lc 2,35). Avem înaintea noastră o inimă așa cum nu a fost nicio alta pe acest pământ. E o inimă de mamă, în stare să adune multe, să sufere multe, să creadă multe, rămânând, cu toate acestea, neprihănită. Dacă Maria ar fi scris și numai câteva pagini despre trăirile inimii ei, le-am fi citit și recitit cu toată curiozitatea și admirația. Dacă ne-ar fi povestit bucuriile și durerile care au străbătut această inimă, pe care de atâtea ori ea a așezat căpșorul pruncului și copilului Isus, am fi învățat atât de multe pentru inimile noastre! Însă, chiar și fără aceste tezaure pe care doar ni le imaginăm, învățăm de la inima mamei lui Isus multe. În viață nu contează câte pricepem din ce vrea Dumnezeu cu noi, e bine să nu-l refuzăm niciodată. Numai el știe de ce suntem capabili. Apoi, îl cunoaștem pe Dumnezeu abia atunci când îl coborâm din mintea noastră la inima noastră. Maria îl păstra pe Dumnezeu în partea cea mai intimă a ființei ei. Devenind mama noastră, îi cerem astăzi să găsim și noi un locșor tot în inima ei. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 20 iunie 2020

209

21 iunie

D UMINICÃ

† DUMINICA a 12-a de peste an Sf. Alois de Gonzaga, cãlug. Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã duminicalã

Ier 20,10-13 Ps 68 Rom 5,12-15 Mt 10,26-33

El elibereazã sufletul slujitorului sãu sãrman din mâna celor rãi. n În marea ta bunãtate, rãspunde-mi, Dumnezeule! n Darul nu este la fel cu greºeala. n Nu vã temeþi de cei care ucid trupul.

verde IV, LN Trimiþându-i pe apostoli sã vesteascã evanghelia, Isus le spune sã nu se teamã, cãci el va interveni pe lângã Tatãl, pentru a le cere ajutorul necesar. Dumnezeu a promis profetului Ieremia cã îl va elibera de duºmanii sãi, el care „elibereazã pe cel sãrman din mâna celor rãi”. Învãþãtura sfintei Biserici cu privire la pãcatul strãmoºesc se întemeiazã pe fragmentul care urmeazã din a doua lecturã. Sfântul Paul scoate în evidenþã solidaritatea noastrã în condamnare, pentru a sublinia aceeaºi solidaritate în harul care ne este dãruit prin Cristos. Îmbrãþiºând credinþa, creºtinul se face vrednic de harurile necesare practicãrii ei, deoarece devine solidar cu Cristos.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare:

este cu mine ca un luptător puternic, de aceea, cei care mă urmăresc se vor poticni şi nu vor reuşi să mă biruie; se vor ruşina foarte mult pentru că nu vor avea succes, iar înjosirea lor nu va fi uitată niciodată. 12 Doamne Sabaot, tu care îl încerci pe cel drept, care observi rărunchii şi inima, fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor, pentru că ţie ţi-am destăinuit cauza mea! 13 Cântaţi Domnului, lăudaţi-l pe Rugăciunea zilei Doamne, fă să fim întotdeauna cuprinşi şi de Domnul! Căci el eliberează sufletul celui frică, şi de iubire faţă de numele tău sfânt, căci nevoiaş din mâna răufăcătorilor”. Cuvântul Domnului tu nu încetezi niciodată să-i ocroteşti pe aceia pe care îi statorniceşti în fidelitatea iubirii PSALMUL RESPONSORIAL tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos. Ps 68(69),8-10.14 şi 17.33-35 (R.: 14c) R.: În marea ta bunătate, LECTURA I răspunde-mi, Dumnezeule! El eliberează sufletul slujitorului său sărman 8 Pentru tine îndur batjocură şi umilirea din mâna celor răi. îmi acoperă faţa. Citire din cartea profetului Ieremia 20,10-13 9 Am ajuns un străin pentru fraţii mei, Ieremia a zis: „Am auzit calomniile multora, un necunoscut pentru fiii mamei mele; groază de jur împrejur: «Învinuiţi-l şi-l vom 10 căci râvna casei tale mă mistuie, învinui!» Toţi prietenii mei pândesc dacă mă insultele celor care te insultă clatin, poate va fi sedus şi vom putea să-l biruim au căzut asupra mea. R. şi ne vom lua răzbunarea faţă de el. 11 Domnul Cf. Ps 27,8-9 Domnul este tăria poporului său, cetate de scăpare pentru unsul său. Mântuieşte, Doamne, poporul tău, binecuvântează moştenirea ta, fii păstorul lui în veci!

210

De la rãsãrit pânã la apus * 21 iunie 2020

Dar eu către tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, în timpul bunăvoinţei tale; în marea ta bunătate, răspunde-mi, Dumnezeule, pentru fidelitatea mântuirii tale! Răspunde-mi, Doamne; căci îndurarea ta este mare şi în milostivirea ta cea mare, întoarce-te spre mine! R. Să vadă cei umili şi să se bucure! Căutaţi-l pe Dumnezeu şi inimile voastre se vor bucura de viaţă. Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci şi nu-i uită pe prizonierii săi care sunt în închisoare. Să-l laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele! R.

LECTURA A II-A Darul nu este la fel cu greşeala. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,12-15 Fraţilor, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi, prin păcat, moartea şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit... 13 De fapt, până la Lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu este imputat cât timp nu este Legea. 14 Totuşi moartea a domnit de la Adam şi până la Moise chiar şi peste cei care nu păcătuiseră după exemplul căderii lui Adam, care este chipul celui care are să vină. 15 Însă darul nu este la fel cu greşeala: căci dacă prin greşeala unuia singur au murit cei mulţi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosinţă asupra celor mulţi. Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,26b.27a (Aleluia) „Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie despre mine, spune Domnul. Şi voi veţi da mărturie”. (Aleluia) EVANGHELIA Nu vă temeţi de cei care ucid trupul. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,26-33 În acel timp, Isus i-a trimis pe cei doisprezece, poruncindu-le: „Nu vă temeţi de oameni, căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic secret care nu va fi cunoscut! 27 Ceea ce eu vă spun în întuneric spuneţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche predicaţi de pe acoperişuri! 28 Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul! Temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să piardă şi trupul, şi sufletul în Gheenă! 29 Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. 30 Vouă însă vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap. 31 Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii. 32 Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. 33 Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri”. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Să-i cerem Tatălui în rugăciunea noastră ca Biserica să fie credincioasă lui Cristos Domnul şi coerentă evangheliei sale chiar şi în dificultăţile istoriei. Să ne rugăm şi să spunem: R.: Dă-ne, Doamne, curaj în credinţă!

De la rãsãrit pânã la apus * 21 iunie 2020

211

– Pentru ca Biserica lui Dumnezeu să-şi păstreze, chiar şi în necazuri, încrederea în Cristos şi să nu se lase înfrântă de persecuţii sau compromisuri, să ne rugăm: R. R.: Dă-ne, Doamne, curaj în credinţă! – Pentru ca papa şi episcopii noştri, sub călăuzirea Duhului Sfânt, să lumineze minţile credincioşilor şi să întărească voinţa lor în urmărirea binelui şi în angajarea iubirii, să ne rugăm: R. – Pentru ca tinerii angajaţi în viaţa Bisericii să nu se ruşineze de evanghelie, ci să declare cu sinceritate credinţa lor şi să o trăiască în realitatea zilnică, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi creştinii să aibă curajul de a dezaproba şi de a nu respecta niciodată legile umane contrare principiilor evanghelice în ceea ce priveşte respectarea vieţii şi valorii familiei, să ne rugăm: R.

Asupra darurilor Primeşte, Doamne, jertfa de împăcare şi de laudă, pentru ca, purificaţi prin lucrarea ei, să-ţi oferim iubirea noastră, ca pe un dar bineplăcut ţie. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa a IV-a pentru duminicile de peste an Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. El, născându-se printre noi, oamenii, ne-a chemat la o viaţă nouă şi, supunându-se suferinţelor şi morţii, a ispăşit păcatele noastre. Prin învierea lui din morţi, ne-a deschis calea spre viaţa veşnică, iar prin înălţarea lui la tine, Tatăl nostru, ne-a pregătit locul în ceruri. Prin el preamărim, acum şi în veşnicie, milostivirea ta şi cântăm împreună cu corurile de îngeri imnul măririi tale.

– Pentru ca suferinţele creştinilor persecutaţi pentru credinţă să fie ca o adevărată sămânţă din care să se nască o lume mai umană şi Ant. la Împărtăşanie: Ps 144,15 mai dreaptă, să ne rugăm: R. Ochii tuturor sunt îndreptaţi spre tine în aştep– Pentru ca în alegerile zilnice comunitatea tare, Doamne, tu le dai hrană la vreme potrivită. noastră să fie coerentă cu valorile creştine, să ne rugăm: R. După Împărtăşanie Dumnezeule, Tatăl nostru, prin iubirea ta am primit darul Fiului tău, Isus, care a devenit fratele nostru. Fă-ne vestitori curajoşi ai cuvântului său şi martori ai împărăţiei sale. El, care vieţuieşte şi domneşte în toţi vecii vecilor. Amin.

212

Reînnoiţi prin împărtăşirea din preţiosul trup şi sânge al Fiului tău, implorăm bunătatea ta, Doamne, ca harul pe care-l primim ori de câte ori se celebrează Euharistia să ne ducă la plinătatea răscumpărării. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 21 iunie 2020

M editeazã Nu doar în psihologie, ci și în limbajul curent se vorbește despre anxietate și fobie ca despre stări patologice frecvente în rândul oamenilor. Există frici persistente, nu doar situaționale, de multe ori inexplicabile, care necesită tratamente de specialitate, ședințe, bani cheltuiți. Există fobii la nivel social, care primesc tot felul de explicații de natură sociologică și asupra cărora se fac tot felul de studii. Evanghelia nu este străină de această stare sufletească. Frica este menționată de mai multe ori. Isus Cristos se referă la ea, oferind și terapia corespunzătoare. În viața sa publică el – nu este exagerat să o spunem – Isus a desfășurat activitate de psiholog și chiar de psihoterapeut. Cine și-ar revendica o mai competentă și mai detaliată cunoaștere a tainelor sufletului uman dacă nu el? De trei ori în fragmentul evanghelic se citește imperativul „nu vă temeți!” și o singură dată „temeți-vă”. Ucenicilor li se spune că devin vestitorii unui mesaj care întâlnește rezistență și ură. În ciuda tuturor persecuțiilor și adversităților, cuvântul și predicarea lor nu pot fi stăvilite. Opozanții lui Isus recurg la tortură corporală și chiar la uciderea celor doisprezece. Ei anihilează doar ceea ce este oricum pieritor, efemer și coruptibil, sufletul le rămâne

G ândul

zilei

„Toate firele de păr de pe cap vă sunt numărate”. (Mt 10,30) Nu este important numărul firelor de păr de pe capul nostru! Isus foloseşte această expresie pentru a ne ajuta să ne încredem în Tatăl. Încrezându-ne în el, noi vom trăi în teama care vine din preocuparea de a rămâne lipsiţi de ceea ce este necesar sau de a suferi nedreptăţi din partea oamenilor. Pentru el viaţa noastră este preţioasă, este o comoară mare. Pot să fiu mereu senin şi bucuros.

însă intangibil. Așadar, ei au motiv să nu se teamă de distrugere totală. Aceasta nu stă în puterea niciunui om. În a lui Dumnezeu, da. El poate să arunce sufletul în Gheenă, în locul totalei despărțiri de el. Abia acest lucru trebuie să inspire frică în oricine. Omul, prin natura sa, este pe o treaptă de ființare superioară tuturor vietăților pământului, iar atenția providențială a lui Dumnezeu asupra lui îl distinge de tot ce are viață. Dacă providența se verifică în cazul a două vrăbii mici în valoare, din moment ce se vând pe un ban, cu atât mai mult în cazul unui om căruia Dumnezeu îi arată grija până și pentru firele de păr de pe cap. Cum s-ar justifica atunci frica? Isus vorbește de teama de oameni. Cât este de adevărat că ne este frică adesea de oameni! Fie că recunoaștem sau nu, ne temem că cineva anume ne-ar putea face rău, că s-ar putea răzbuna pe noi, că ne-ar denigra imaginea, că ne-ar instrumentaliza și folosi discreționar. Acest fel de frică e tot mai prezentă și generează tot felul de anxietăți și dezechilibre psihice. Oamenii își sporesc fricile față de alți oameni în timp ce teama lor de Dumnezeu este aproape inexistentă. În mulți a dispărut această formă de teamă, singura folositoare și salvatoare, care nu are nimic în comun cu tulburarea, groaza sau disperarea. În tradiția biblică e înțeleasă ca început al înțelepciunii, iar în creștinism este unul dintre cele șapte daruri ale Duhului Sfânt. Cultivarea unei temeri sănătoase de Dumnezeu e suficientă pentru a ne scăpa de multele și nefondatele frici de oameni. Poate tocmai această teamă de Dumnezeu ar trebui reînviată în oameni. Ne-am conștientiza valoarea și am ști că, indiferent pe cine întâlnim și cu cine trăim, noi suntem în atenția și grija lui Dumnezeu. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 21 iunie 2020

213

22 iunie

Luni din sãptãmâna a 12-a de peste an Ss. Paulin de Nola, ep. *; Ioan Fisher, ep., ºi Thomas Morus, m. *; Niceta de Remesiana, ep.

2Rg 17,5-8.13-15a.18 Ps 59 Mt 7,1-5

Liturghie la alegere, prefaþã comunã

L UNI

Domnul s-a aprins de o mare mânie împotriva triburilor lui Israel ºi le-a îndepãrtat de la el; n-a mai rãmas decât tribul lui Iuda. n Ascultã-ne, Doamne: sã ne mântuiascã dreapta ta! n Scoate mai întâi bârna din ochiul tãu!

verde (alb, roºu) IV

Isus nu cere ucenicilor sãi sã rãmânã indiferenþi la comportamentul aproapelui. Le cere sã fie indulgenþi, sã ierte. Niciunul sã nu se simtã superior sau perfect faþã de ceilalþi. În definitiv, toþi suntem pãcãtoºi (Rom 3,23) ºi avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu ºi a fraþilor.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 27,8-9 Domnul este tăria poporului său, cetate de scăpare pentru unsul său. Mântuieşte, Doamne, poporul tău, binecuvântează moştenirea ta, fii păstorul lui în veci! Rugăciunea zilei Doamne, fă să fim întotdeauna cuprinşi şi de frică, şi de iubire faţă de numele tău sfânt, căci tu nu încetezi niciodată să-i ocroteşti pe aceia pe care îi statorniceşti în fidelitatea iubirii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Domnul s-a aprins de o mare mânie împotriva triburilor lui Israel şi le-a îndepărtat de la el; n-a mai rămas decât tribul lui Iuda. Citire din cartea a doua a Regilor 17,5-8.13-15a.18 În zilele acelea, Salmanasar, regele Asiriei, a invadat toată ţara; a urcat împotriva Samariei şi a asediat-o timp de trei ani. 6 În anul al nouălea al lui Osea, regele Asiriei a luat Samaria şi a deportat Israelul în Asiria şi i-a 214

pus să locuiască la Halah şi la Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile mezilor. 7 Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că fiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lor, care-i scosese din ţara Egiptului, de sub mâna lui faraon, regele Egiptului, şi pentru că s-au temut de dumnezei străini. 8 Au umblat după obiceiurile neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel şi în cele pe care le-au făcut regii lui Israel. 13 Domnul a dat mărturie împotriva lui Israel şi împotriva lui Iuda prin toţi profeţii lui, prin toţi văzătorii, zicând: „Întoarceţi-vă de la căile voastre rele şi păziţi poruncile mele, toate hotărârile mele conform cu toată legea pe care v-am dat-o prin slujitorii mei, profeţii!” 14 Dar ei n-au ascultat, şi-au înţepenit grumazul aşa cum au făcut părinţii lor care nu au rămas fideli Domnului Dumnezeului lor. 15a Au refuzat hotărârile lui şi alianţa pe care o încheiase cu părinţii lor şi mărturiile lui pe care le-a dat înaintea lor. 18 Domnul s-a mâniat foarte mult împotriva lui Israel şi i-a îndepărtat de la faţa lui. N-a rămas decât tribul lui Iuda. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 22 iunie 2020

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 59(60),3.4-5.12-13 (R.: 7b) R.: Ascultă-ne, Doamne: să ne mântuiască dreapta ta! 3 Ne-ai respins, Dumnezeule, ne-ai împrăştiat, te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi! R. 4

Ai zguduit pământul, l-ai despicat, repară-i spărturile, căci se prăbuşeşte! L-ai făcut pe poporul tău să vadă încercări grele, ne-ai dat să bem vinul amărăciunii. R. Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat şi nu mai ieşi, o Dumnezeule, cu oştirile noastre? Vino în ajutorul nostru în timpul strâmtorării, căci mântuirea de la oameni este zadarnică! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Evr 4,12ad (Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere; el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia) EVANGHELIA Scoate mai întâi bârna din ochiul tău! Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,1-5 În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, 2 deoarece cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura şi vouă! 3 De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu observi bârna din ochiul tău? 4 Sau cum vei spune fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!» şi, iată că bârna este în ochiul tău? 5 Ipocritule, scoate mai

întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea bine să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!” Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor În bunătatea sa infinită, Tatăl l-a jertfit pe Fiul său unul născut, pentru mântuirea noastră. Să ne adresăm lui cu încredere, siguri că el ne va asculta rugăciunea noastră şi să spunem: R.: Părinte bun, ascultă rugăciunea noastră! – Pentru ca Sfântul Părinte, episcopii şi preoţii, în exercitarea ministerului lor, să fie totdeauna o mărturie clară a convertirii profunde la Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca întărirea credinţei să ajute popoarele asuprite de regimurile dictatoriale să rupă spirala violenţei şi să se încreadă în providenţa divină, să ne rugăm: R. – Pentru ca judecătorii şi toţi aceia care acţionează în domeniul justiţiei să-şi desfăşoare activitatea cu onestitate şi conştiinţă dreaptă, căutând totdeauna adevărul şi respectul faţă de fiecare om, să ne rugăm: R. – Pentru ca privarea de libertate să-i conducă pe cei care se află în închisoare la o căinţă profundă şi sinceră şi la încrederea în milostivirea lui Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, cei adunaţi aici, să învăţăm să ne corijăm mai întâi pe noi înşine decât pe alţii şi să ne eliberăm inima de egoism, pentru a-i iubi pe fraţi aşa cum îi iubeşte Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca, reînnoindu-se mereu prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, comunitatea noastră să devină o expresie vizibilă a iubirii Tatălui faţă de cei nefericiţi, să ne rugăm: R. Doamne, Părinte bun şi milostiv, dă-ne o inimă dreaptă, gata să te urmeze mai presus de orice, pentru ca în Biserică şi în lume să triumfe legea iubirii. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

De la rãsãrit pânã la apus * 22 iunie 2020

215

a devenit pentru toţi cei care îl urmează izvorul mântuirii veşnice. De aceea, cu îngerii şi arhanghelii, cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate corurile oştirii cereşti, cântăm imnul slavei tale, zicând fără încetare.

Ant. la Împărtăşanie:

216

Ps 144,15 Ochii tuturor sunt îndreptaţi spre tine în aşteptare, Doamne, tu le dai hrană la vreme potrivită. După Împărtăşanie Reînnoiţi prin împărtăşirea din preţiosul trup şi sânge al Fiului tău, implorăm bunătatea ta, Doamne, ca harul pe care-l primim ori de câte ori se celebrează Euharistia să ne ducă la plinătatea răscumpărării. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 22 iunie 2020

M editeazã Nu-l interpretăm bine pe Isus dacă ne grăbim să credem că el este împotriva oricărei forme de judecată. Nouă ne plac oamenii care au judecată critică bine argumentată, obiectivă, imparțială în lucrurile asupra cărora se pronunță. Noi înșine ne dorim în atâtea împrejurări confuze ori incerte un discernământ matur, o cumpănire din care să rezulte adevărul. E nevoie, mai ales în chestiunile de natură juridică, de oameni cu judecată dreaptă care să se pronunțe obiectiv și să împrăștie dilemele în soluționarea problemelor. Mereu facem judecăți, însă trebuie să distingem între judecățile exprimate pentru lucruri, acțiuni sau evenimente și cele în care noi îi vizăm pe oameni. Judecăm utilitatea unui lucru, proprietățile lui. Ne spunem punctul de vedere în toate domeniile, chiar și unde nu reușim să avem decât păreri palide. Atunci când vorbim de oameni, lucrurile se schimbă. Eroarea ne paște continuu. Suntem, psihologic vorbind, înclinați să vedem mai bine carențele semenilor decât propriile metehne. De aceea, judecata despre care vorbește Isus are nuanță de condamnare, nu de deliberare sau analiză. Pe aceasta e bine s-o evităm! Exemplul cu paiul este atât de expresiv și vrea să ne supună, neforțat, unui examen pe

G ândul

zilei

„Scoate mai întâi bârna din ochiul tău”. (Mt 7,5) Pe Isus îl interesează ca noi să devenim iubire, ca Dumnezeu. Un obstacol în calea iubirii este judecarea şi criticarea fratelui. Ne vine spontan să-l criticăm, deşi suntem siguri că nu reuşim să vedem totul nici din trecutul său, nici din viitorul său. Un pic de egoism este mereu prezent în noi şi aceasta deformează discernământul nostru. Mai întâi mă las corectat eu, după aceea îl voi ajuta şi pe fratele meu.

care să-l dăm cu noi înșine. Cum ne purtăm cu greșelile celuilalt? Ce tendință constatăm la noi? Avem măcar o minimă toleranță față de greșelile pe care le comit alții sau, manifestând dezamăgire și impulsivitate, ne grăbim să le arătăm cu toată setea și satisfacția cât de păcătoși sunt? Ne precipităm în a avea sentințe irevocabile în raport cu greșitorii noștri ori ne face plăcere să flecărim în tot felul de probleme străine de noi, cu impresia că deținem adevărul? Ipocrizia. Cât de greu o suportăm atunci când o observăm la ceilalți! Cât de îngăduitori suntem cu noi înșine când, evaluându-ne, o găsim și în atitudinile noastre! Numai și pronunțând acest cuvânt ne gândim automat la alții. Ceilalți sunt prefăcuți, iscoditori, cârtitori, mereu dispuși să evidențieze cu toată pasiunea și deformat nechibzuințele morale ale oamenilor. Despre noi credem cu totul altceva. În realitate, suntem niște purtători de bârnă. Și pentru că avem privirea atât de neclară, îi taxăm pe ceilalți cu necruțare. Textul avansează o invitație implicită de a lucra cu noi înșine. Scoaterea bârnei din ochiul propriu cere timp și răbdare, reflecție și multă sinceritate. Înseamnă să-i lăsăm pe ceilalți să-și spună părerea despre noi înșine, fără a ne indigna sau răbufni când aceasta nu este pe placul nostru; înseamnă să recunoaștem că avem prea mult venin pentru oameni cu greșeli tolerabile. Astăzi apar totul felul de cărți în librării despre dezvoltarea personală. Există, din fericire, și cărți care vorbesc despre spiritualitate, despre relaționare. Fără să fie nevoie să căutăm în multe cărți, aflăm de la Isus că Dumnezeu vrea ca atunci când judecăm să nu uităm de câte slăbiciuni zac mai întâi în noi. Bine ar fi ca la capătul judecării celorlalți oameni să stea iertarea. Doar așa vrem să ne judece Dumnezeu și pe noi! Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 22 iunie 2020

217

23 iunie

M ARÞI

Marþi din sãptãmâna a 12-a de peste an Sf. Iosif Cafasso, pr. Liturghie la alegere, prefaþã comunã

2Rg 19,9b-11.14-21. 30-36 Ps 47 Mt 7,6.12-14

Eu voi ocroti aceastã cetate, o voi salva de dragul meu ºi al slujitorului meu David! n Dumnezeu a întãrit cetatea sa pentru totdeauna. n Tot ce vreþi ca oamenii sã facã pentru voi, faceþi ºi voi pentru ei!

ARCB: Sf. Niceta de Remesiana, ep. **

verde

Seara se celebreazã Liturghia din ajunul Naºterii Sfântului Ioan Botezãtorul: Ier 1,4-10; Ps 70; 1Pt 1,8-12; Lc 1,5-17.

Sfântul Matei nu ne pune în gardã în faþa pericolului sau a iluziei de a interpreta învãþãturile lui Isus care au ceva pur interior. Încã de la început, el ne atrage atenþia cã nu este suficient sã nu faci rãu fratelui (5,20); de fapt, deoarece creºtinul l-a ales pe Dumnezeu ca model de imitat (5,48), va trebui, asemenea lui Dumnezeu, sã acþioneze cu anticipaþie ºi sã facã bine celorlalþi.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 27,8-9 Domnul este tăria poporului său, cetate de scăpare pentru unsul său. Mântuieşte, Doamne, poporul tău, binecuvântează moştenirea ta, fii păstorul lui în veci! Rugăciunea zilei Doamne, fă să fim întotdeauna cuprinşi şi de frică, şi de iubire faţă de numele tău sfânt, căci tu nu încetezi niciodată să-i ocroteşti pe aceia pe care îi statorniceşti în fidelitatea iubirii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Eu voi ocroti această cetate, o voi salva de dragul meu şi al slujitorului meu David! Citire din cartea a doua a Regilor 19,9b-11.14-21.30-37 În zilele acelea, Senaherib, regele Asiriei, a trimis mesageri la regele Ezechia, zicând: 10 „Aşa să-i spuneţi lui Ezechia, regele lui Iuda: «Să nu te înşele Dumnezeul tău în care te încrezi, zicând: ‘Nu va fi dat Ierusalimul în mâinile regelui Asiriei’. 11 Iată, ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor pe care le-au nimicit. 218

Iar tu vei scăpa?»” 14 Ezechia a luat scrisorile din mâna mesagerilor şi le-a citit. Apoi a urcat în templul Domnului. Ezechia le-a deschis înaintea Domnului. 15 Ezechia s-a rugat înaintea Domnului şi a zis: „Doamne Dumnezeule al lui Israel, care şezi peste heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu pentru toate stăpânirile pământului! Tu ai făcut cerul şi pământul. 16 Pleacă-ţi, Doamne, urechea şi ascultă! Deschide-ţi, Doamne, ochii şi vezi! Ascultă cuvintele lui Senaherib pe care le-a trimis ca să-l insulte pe Dumnezeul cel viu! 17 Este adevărat, Doamne, că regii Asiriei au distrus popoare şi ţări. 18 I-au dat pe zeii lor în foc, căci ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor din lemn şi din piatră. Şi au pierit. 19 Acum, Doamne Dumnezeul nostru, eliberează-ne din mâna lui! Şi vor şti toate stăpânirile pământului că numai tu, Doamne, eşti Dumnezeu”. 20 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia să-i spună: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care mi-ai adresat-o referitor la Senaherib, regele Asiriei». 21 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: «Te dispreţuieşte şi râde de tine fecioara, fiica Sionului. În urma ta dă din cap fiica

De la rãsãrit pânã la apus * 23 iunie 2020

Ierusalimului. 30 Cei scăpaţi ai casei lui Iuda care au rămas din nou vor prinde rădăcină dedesubt şi vor da rod deasupra. 31 Căci din Ierusalim va ieşi un rest şi cei scăpaţi din muntele Sionului. Iată ce va face zelul Domnului Sabaot!» 32 De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva regelui Asiriei: «Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea; nu va sta înaintea ei cu scuturi şi nu va ridica şanţuri împotriva ei. 33 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce şi nu va intra în cetatea aceasta. Oracolul Domnului! 34 Voi ocroti cetatea aceasta ca s-o eliberez de dragul meu şi de dragul lui David, slujitorul meu»”. 35 În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului şi a lovit în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când s-au trezit dimineaţa, iată, toţi erau trupuri moarte! 36 Atunci Senaherib, regele Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors. A locuit la Ninive. 37 În timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său Adramelec şi Sareţer, fiii săi, l-au lovit cu sabia. Apoi au fugit în ţara Ararat. Şi a domnit Esar-Hadon, fiul lui, în locul său. Cuvântul Domnului

Ne gândim la îndurarea ta, Dumnezeule, în templul tău. Ca şi numele tău, Dumnezeule, tot la fel, gloria ta se întinde până la marginile pământului; dreapta ta este plină de dreptate. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd (Aleluia) „Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii”. (Aleluia)

EVANGHELIA Tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei! Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,6.12-14 În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nu daţi cele sfinte câinilor şi nu aruncaţi mărgăritarele în faţa porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie! 12 Deci, tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei, căci aceasta este Legea şi Profeţii. 13 Intraţi pe poarta strâmtă, PSALMUL RESPONSORIAL pentru că largă este poarta şi lată calea ce duce Ps 47(48),2-3a.3b-4.10-11 (R.: cf. 9d) spre pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea! R.: Dumnezeu a întărit cetatea sa 14 Dar cât de strâmtă este poarta şi cât de îngustă pentru totdeauna. 2 Mare este Domnul şi vrednic de toată lauda calea care duce la viaţă! Şi puţini sunt cei care în cetatea Dumnezeului nostru. o găsesc”. 3a Muntele său cel sfânt este Cuvântul Domnului cea mai frumoasă înălţime, bucuria întregului pământ. R. Rugăciunea credincioşilor Duhul Sfânt este principala sursă de inspiraţie 3b Muntele Sion, în partea de miazănoapte, pentru rugăciunea Bisericii. Încrezători în este cetatea marelui rege. mijlocirea lui, să înălţăm către Tatăl rugăciunea 4 Dumnezeu, în palatele sale, noastră. Să ne rugăm împreună şi să spunem: este cunoscut ca un loc de refugiu. R. R.: Doamne, ascultă poporul tău! De la rãsãrit pânã la apus * 23 iunie 2020

219

– Pentru ca realitatea cuvântului lui Cristos să determine Biserica la o continuă convertire profundă, pentru a da mărturie despre calea mântuirii, să ne rugăm: R. R.: Doamne, ascultă poporul tău! – Pentru ca societatea noastră să nu se preocupe numai de căutarea exclusivă a bunăstării materiale, ci să găsească entuziasmul pentru idealurile adevărului, iubirii şi dreptăţii, să ne rugăm: R. – Pentru ca în orice situaţie noi, creştinii, să afirmăm apartenenţa noastră la Cristos, pentru a continua lucrarea sa în lume, să ne rugăm: R. – Pentru ca apărarea intereselor personale să reflecte respectul faţă de drepturile altuia, iar solidaritatea să prevaleze asupra egoismului, să ne rugăm: R.

Asupra darurilor Primeşte, Doamne, jertfa de împăcare şi de laudă, pentru ca, purificaţi prin lucrarea ei, să-ţi oferim iubirea noastră, ca pe un dar bineplăcut ţie. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa comună a II-a Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu, din bunătate, l-ai creat pe om şi după ce, prin păcatul său, s-a făcut vrednic de osânda veşnică, în nespusa ta îndurare, l-ai răscumpărat, prin Domnul nostru Isus Cristos. Prin el îngerii laudă măreţia ta, te adoră stăpânirile, ţi se supun puterile. Uniţi în aceeaşi bucurie te sărbătoresc cerurile, tăriile cereşti şi fericiţii serafimi. Te rugăm ca împreună cu ei să primeşti şi glasurile noastre lăudându-te cu umilinţă.

– Pentru ca întărirea credinţei să-i ajute pe aceia care suferă cu trupul şi cu sufletul să ofere lui Dumnezeu condiţia lor pământească drept Ant. la Împărtăşanie: garanţie pentru mântuirea veşnică, să ne ruPs 144,15 găm: R. Ochii tuturor sunt îndreptaţi spre tine în aş– Pentru ca întreaga noastră comunitate să se teptare, Doamne, tu le dai hrană la vreme inspire în activitatea ei zilnică din cuvântul potrivită. lui Dumnezeu, să ne rugăm: R. După Împărtăşanie Doamne, care ai împărtăşit întru totul con- Reînnoiţi prin împărtăşirea din preţiosul trup diţia noastră umană, în afară de păcat, ajută-ne şi sânge al Fiului tău, implorăm bunătatea ta, să recunoaştem drumul care duce spre o pace Doamne, ca harul pe care-l primim ori de câte deplină, pentru ca prin viaţa noastră să-ţi dăm ori se celebrează Euharistia să ne ducă la plislavă ţie, care vieţuieşti şi domneşti în toţi nătatea răscumpărării. Prin Cristos, Domnul vecii vecilor. Amin. nostru.

220

De la rãsãrit pânã la apus * 23 iunie 2020

M editeazã În viață ne pot fi indiferente multe lucruri: cum va fi vremea mâine, care sunt cei mai renumiți artiști plastici sau muzicieni din lume, cât de deștepți sau inculți sunt cei de lângă noi, cum va arăta lumea peste o sută de ani etc. Indiferența noastră se schimbă de tot și se transformă în sensibilitate aparte atunci când vine vorba de moralitatea oamenilor cu care avem relații sau de felul cum aleg să se poarte cu noi cei cu care avem contact. Așa-zisa regulă de aur a evangheliei ține de cultura generală doar cât privește denumirea ei, nu și semnificația pe care o poate avea în bogata țesătură a relațiilor interumane. Varianta românească negativă, „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”, nu exprimă același lucru. Morala propusă de Isus nu este concepută cu scopul de a ne învăța cum să evităm din răsputeri răul, ci cum să facem cât mai des și mai calitativ binele. Reflecția care se deschide este legată de tot ceea ce vrem să ni se facă nouă. Avem așteptări de la ceilalți. Uneori justificate, alteori exagerate. Vrem să fim respectați pentru ceea ce suntem. Ne place să fim complimentați pentru

G ândul

zilei

„Intraţi pe poarta strâmtă”. (Mt 7,13) După ce a recomandat sfânta prudenţă, Isus ne invită să nu ne scutim de truda pentru a ajunge la îmbrăţişarea Tatălui: truda de a părăsi tot ceea ce este ca un balast care împiedica întâlnirea. El vorbeşte despre poarta strâmtă, pentru a ne spune că lucrurile, bogăţiile, proprietăţile sunt piedică. Poarta, îmi spunea cineva, are formă de cruce.

o reușită sau alta. Ne bucurăm pentru ajutorul pe care îl primim fără să trebuiască să ne gândim la costuri. Ne încântă amabilitatea vânzătoarei în magazin, apreciem politețea și educația tânărului care cedează locul unui vârstnic în tramvai. Sunt atâtea lucruri pozitive care ne fac să ne simțim bine atunci când le primim. Regula de aur are și un imperativ care ni se adresează strict nouă: „faceți și voi pentru ei”. Așadar, trebuie să acționăm, nu să fim pasivi și doar să avem așteptări. O observație subtilă ar putea să lumineze mai mult acest verset. Isus nu spune: „Tot ceea ce fac oamenii pentru voi, faceți și voi pentru ei”. E suficient să știm ce vrem să ni se facă pentru a acționa. Ne putem afla în situația de a tot aștepta din partea cuiva să ne facă un serviciu, iar noi să ne instalăm într-o inerție sterilă, nemișcând un deget în direcția binelui. A face binele pe care îl vrei de la alții este, în multe circumstanțe, un mers pe calea cea strâmtă. Isus recomandă să nu ne comportăm ca păgânii sau vameșii, care trăiesc după principiul echității: mă saluți, te salut; îmi vorbești, îți vorbesc; nu mă cunoști, nu te cunosc. Trebuie să ne silim să facem binele pe care îl vrem de la alții chiar și când îl primim atât de rar. În „Imitațiunea lui Cristos” se vorbește în primele pagini despre constrângere, ca premisă pentru înaintarea pe calea spirituală. Calea cea strâmtă este altceva decât lejeritate! E nevoie de multe ori să ne dăm silința, să ne încăpățânăm, căci calea strâmtă este un drum în urcare asemenea drumului crucii. Celălalt drum va fi mereu mai populat, pentru că pe el se merge sub impulsul capriciilor, al preferințelor instabile. Isus Cristos rămâne de găsit pe calea pe care se pășește cu abnegație, perseverență, răbdare. El în persoană ne așteaptă la capătul căii strâmte. Numai să nu ne descurajăm! Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 23 iunie 2020

221

24 iunie

M IERCURI

Miercuri din sãptãmâna a 12-a de peste an † NAŞTEREA SF. IOAN BOTEZÃTORUL Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã proprie

Is 49,1-6 Ps 138 Fap 13,22b-26 Lc 1,57-66.80

Voi face din tine lumina popoarelor. n Te laud, Doamne, pentru cã m-ai fãcut o fãpturã atât de minunatã. n Ioan a predicat un botez al pocãinþei întregului popor al lui Israel. n Se va numi Ioan.

alb P Lui Ioan Botezãtorul Biserica nu-i sãrbãtoreºte numai martiriul, ci ºi ziua naºterii. A fost umplut de Duhul Sfânt încã din sânul mamei. Astfel ºi-a împlinit menirea care n-a avut egal, menire care i-a fost descoperitã lui Zaharia, tatãl lui, în templu, în ceasul în care întreg poporul era în rugãciune. La aceastã rugãciune, Dumnezeu va rãspunde trimiþând nu numai un profet, ci pe însuºi Fiul sãu, stãpânul profeþilor. Ioan va fi precursorul acestui Fiu. Îndemnându-i pe pãcãtoºi la convertire, el îi va pregãti sã-l primeascã pe Mântuitorul lor, despre care va spune: „Iatã mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa pãcatele lumii!”. Naºterea sa este aurora care anunþã lumina Crãciunului, acea luminã veºnicã pentru care Ioan va da mãrturie.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: In 1,6-7; Lc 1,17 A venit un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. Acesta a venit ca să dea mărturie despre lumină, ca să-i pregătească Domnului un popor desăvârşit. Rugăciunea zilei Dumnezeule, care l-ai ridicat pe sfântul Ioan Botezătorul ca să-i pregătească Domnului Cristos un popor desăvârşit, dă-i Bisericii tale harul bucuriei spirituale şi călăuzeşte cugetele tuturor credincioşilor pe calea mântuirii şi a păcii. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

o sabie tăioasă, la umbra mâinii sale m-a adăpostit; m-a făcut ca o săgeată ascuţită şi m-a pus în tolba sa. 3 El mi-a zis: „Tu eşti slujitorul meu, Israel; în tine mă voi glorifica”. 4 Dar eu spuneam: „Degeaba m-am trudit, în zadar şi fără folos mi-am consumat puterea. Şi totuşi, judecata mea este la Domnul şi răsplata mea, la Dumnezeul meu”. 5 Acum, aşa vorbeşte Domnul, cel care m-a plăsmuit în sânul mamei ca să fiu slujitorul lui, ca să-l întorc pe Iacob şi să-l adun pe Israel. De aceea am fost preţuit în ochii Domnului şi Dumnezeul meu este puterea mea. 6 El zice: „Este puţin să fii slujitorul meu, ca să ridici triburile lui Iacob şi să-i aduci înapoi pe cei rămaşi ai lui Israel. Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului”. Cuvântul Domnului

LECTURA I Voi face din tine lumina popoarelor. Citire din cartea profetului Isaia 49,1-6 Ascultaţi-mă, insulelor! Daţi atenţie, popoare PSALMUL RESPONSORIAL îndepărtate! Domnul m-a chemat din sânul Ps 138(139),1-3.13-14ab.14c-15ab (R.: 14a) matern, din pântecele mamei mele şi-a adus R.: Te laud, Doamne, pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată. aminte de numele meu. 2 A făcut gura mea ca 222

De la rãsãrit pânã la apus * 24 iunie 2020

Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti; ştii când mă aşez şi când mă scol; pătrunzi de departe intenţiile mele; fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă; toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 1,76 (Aleluia) Tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale. (Aleluia)

Pentru că tu ai format rărunchii mei, m-ai ţesut în sânul mamei mele. 14ab Te laud pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată. Lucrările tale sunt admirabile! R.

EVANGHELIA Se va numi Ioan. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,57-66.80 Când s-a împlinit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea, se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui său. 60 Însă, luând cuvântul, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. 61 Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. 62 I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. 63 Cerând o tăbliţă, a scris: „Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au mirat. 64 Îndată i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. 65 I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66 Toţi cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el. 80 Copilul creştea şi se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israel. Cuvântul Domnului

1 2

14c 15ab

Şi sufletul meu cunoaşte bine aceasta. Oasele mele nu erau ascunse pentru tine când am fost plămădit în taină. R.

LECTURA A II-A Ioan a predicat un botez al pocăinţei întregului popor al lui Israel. Citire din Faptele Apostolilor 13,22b-26 În zilele acelea, în sinagoga din Antiohia Pisidiei, Paul le spunea: „Dumnezeu l-a ridicat pentru ei ca rege pe David, despre care a dat mărturie spunând: «L-am aflat pe David, fiul lui Iese, un om după inima mea», care va împlini toată voinţa mea. 23 Din descendenţa acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israel, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus. 24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israel. 25 Dar când Ioan era spre sfârşitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeţi voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor». 26 Fraţilor, fii din neamul lui Abraham şi aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri”. Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioşilor Domnul ne cunoaşte pe nume şi, încă din sânul matern, are pentru fiecare un plan de mântuire. Având încredere că vom fi ascultaţi, să invocăm cu credinţă ajutorul său, spunând: R.: Doamne, sfinţeşte poporul tău!

De la rãsãrit pânã la apus * 24 iunie 2020

223

– Pentru ca Biserica, prin sărăcie, fidelitate şi curaj să continue să pregătească venirea Domnului printre oameni, să ne rugăm: R. R.: Doamne, sfinţeşte poporul tău! – Pentru ca vestitorii evangheliei să scoată societatea din starea ei de indiferenţă şi de răutate, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi oamenii să dea mărturie despre Cristos şi să-i pregătească o cale dreaptă, prin trăirea credinţei, a speranţei şi a iubirii, să ne rugăm: R. – Pentru ca tuturor copiilor din lume să le fie recunoscut dreptul de a se naşte, să ne rugăm: R. – Pentru ca părinţii şi copiii, prin existenţa şi iubirea lor, să-i dea slavă lui Dumnezeu şi să vorbească tuturor despre bunătatea sa, să ne rugăm: R. – Pentru ca martirii adevărului şi ai credinţei să ne dispună şi pe noi spre a ne mărturisi credinţa cu preţul oricărei jertfe, să ne rugăm: R. Doamne, care l-ai copleşit cu Duhul tău pe sfântul Ioan Botezătorul şi i-ai dat harul să-l recunoască pe Mântuitorul pe când era încă în sânul mamei, fă-ne adevăraţii tăi ucenici şi martori ai luminii tale. Prin Isus Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Aducem, Doamne, daruri pe altarul tău, celebrând după cuviinţă naşterea sfântului Ioan Botezătorul, care a prevestit venirea Mântuitorului lumii şi l-a arătat prezent între oameni. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

224

Prefaţa Prefaţa pentru Naşterea sfântului Ioan Botezătorul Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte Sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Noi te preamărim pentru lucrurile minunate înfăptuite în sfântul Ioan Botezătorul, care a fost ales dintre toţi oamenii şi a fost sfinţit pentru a pregăti calea Domnului nostru Isus Cristos. Chiar înainte de a se naşte, el a tresărit de bucurie la apropierea Mântuitorului; apoi, la naşterea lui, a prevestit bucuria mântuirii şi, în cele din urmă, dintre toţi profeţii, el singur l-a arătat pe Mesia ca miel al lui Dumnezeu. El l-a botezat în apele Iordanului pe Fiul tău, care avea să orânduiască Botezul, şi a întărit prin vărsarea sângelui său mărturia dată pentru Cristos. De aceea, în unire cu îngerii şi sfinţii, cântăm fără încetare imnul de laudă al măririi tale Ant. la Împărtăşanie: Cf. Lc 1,78 Prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, ne-a vizitat Cel care Răsare din înălţime. După Împărtăşanie Întăriţi la ospăţul mielului ceresc, te rugăm, Doamne, pentru Biserica ta, care celebrează astăzi cu bucurie naşterea sfântului Ioan Botezătorul: dă-i harul să-l recunoască drept izvor al renaşterii sale pe acela pe care el l-a prevestit că va veni între oameni. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

De la rãsãrit pânã la apus * 24 iunie 2020

M editeazã Figura profetului Ioan Botezătorul este cea mai dominantă în evanghelii după cea a lui Cristos. Aprecierile pe care înaintemergătorul le primește de la Isus sunt unice, plasându-l într-o poziție neconcurată parcă de nimeni. El unește în ființa lui profetică trăsături contradictorii: e cel mai mare născut din femeie și e cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu. El desparte Noul de Vechiul Testament. Față de toți profeții dinaintea lui, el e cel care nu doar că a vorbit despre Mesia, ci l-a arătat venit între oameni. Tocmai acest lucru ar putea să ne ofere un gând prețios sau să ne determine să reflectăm la ce anume ar trebui să învățăm din vocația lui Ioan. El este botezătorul pentru că a botezat; este înaintemergătorul deoarece a pregătit calea Domnului. El ar putea fi numit la fel de bine arătătorul pentru că a arătat spre Mesia. Matthias Grünewald realizează în primii ani din secolul al XVI-lea o pictură cu Ioan Botezătorul, în care îl înfățișează pe acesta cu degetul arătător al mâinii drepte orientat spre Isus răstignit. Lungimea acestuia este intenționat mai mare. Vocația lui Ioan, se poate spune pe drept, e aceea de a arăta, de a indica spre Isus. Fiul lui Zaharia și al Elisabetei l-a arătat pe Isus în carne și oase. Noi nu avem spre cine

G ândul

zilei

„Ioan este numele lui”. (Lc 1,63) Un nume nou pentru familia lui Zaharia şi Elisabeta: un nume care va rămâne mereu noutate de-a lungul secolelor. Este numele care înseamnă: „Dumnezeu este iubire!” Este un nume care este speranţă, forţă, curaj, izvor de bucurie. Este numele fiecăruia dintre noi: în atâtea moduri rostim sau facem adevărat şi vizibil acest nume, care reînnoieşte încontinuu viaţa noastră.

să îndreptăm degetul, și totuși putem să arătăm spre Isus în atâtea forme. Ajunge să citim în fiecare zi un verset din Scriptură, iar apoi să-l plasăm într-o discuție cu cineva, arătându-i cât contează pentru noi cea ce ne învăță Biblia. Sau am putea refuza o invitație la divertisment motivând senin că avem fixat un timp de rugăciune, fără ca prin aceasta să sugerăm cu emfază că suntem religioși, iar alții nu sunt ca noi. Arătăm spre Isus cu viața noastră atunci când nu suntem autoreferențiali, când nu urmărim să punem în scenă imaginea noastră, ținând cu orice preț la ideile noastre sau la părerile pe care le exprimăm noi. Lucrurile nu trebuie să se întâmple așa cum vrem noi, că vrem noi, ci așa cum vrea Isus. Ioan este omul din evanghelii care a spus atât de înțelept: „El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. Creșterea lui Isus cere descreșterea mea, adică a pretențiilor și a confirmărilor pe care le aștept din partea altora”. Numele pe care îl poartă Ioan exprimă un program de viață: Dumnezeu este milostiv. Evanghelistul constată că mâna Domnului era cu el, că el creștea și se întărea în duh. Ne dorim și noi mai multă atenție pentru acest tip de creștere a copiilor din lumea noastră. O societate de consum le pune la dispoziție multe lucruri; părinții comit imprudența de a le pune în mână obiecte costisitoare și de a-i priva de simțirea greutăților vieții. Preocuparea pentru creșterea lor în duh este neglijată în favoarea unei palete atât de bogate de activități de divertisment. Crește trupul, se dezvoltă mintea și acumulează multe informații, însă rămâne în urmă duhul, într-o condiție subdezvoltată. Sub acest aspect, sărbătoarea nașterii lui Ioan și cele relatate despre el devin un exemplu și un avertisment în același timp. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 24 iunie 2020

225

25 iunie J OI

Joi din sãptãmâna a 12-a de peste an Sf. Wilhelm, abate Liturghie la alegere, prefaþã comunã Nabucodonosor a deportat tot Ierusalimul. n Pentru gloria numelui tãu, Doamne, mântuieºte-ne ºi iartã-ne pãcatele! n Casa clãditã pe stâncã ºi casa clãditã pe nisip.

2Rg 24,8-17 Ps 78 Mt 7,21-29

verde IV Predica de pe munte ia sfârºit punându-l pe om în faþa a douã alternative: sunt douã tipuri de strãzi, douã tipuri de arbori, douã tipuri de discipoli, douã moduri de a construi propria casã. Discipolul lui Isus trebuie sã discearnã ºi sã decidã, acþionând în consecinþã.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 27,8-9 Domnul este tăria poporului său, cetate de scăpare pentru unsul său. Mântuieşte, Doamne, poporul tău, binecuvântează moştenirea ta, fii păstorul lui în veci! Rugăciunea zilei Doamne, fă să fim întotdeauna cuprinşi şi de frică, şi de iubire faţă de numele tău sfânt, căci tu nu încetezi niciodată să-i ocroteşti pe aceia pe care îi statorniceşti în fidelitatea iubirii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Nabucodonosor a deportat tot Ierusalimul. Citire din cartea a doua a Regilor 24,8-17 În zilele acelea, Ioiachin avea optsprezece ani când a devenit rege şi a domnit trei luni la Ierusalim. Numele mamei sale era Nehuşta, fiica lui Elnatan din Ierusalim. 9 El a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ceea ce au făcut părinţii săi. 10 În acel timp, slujitorii lui Nabucodonosor, regele Babilonului, au urcat împotriva Ierusalimului şi 226

cetatea a fost asediată. 11 Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit împotriva cetăţii pe când slujitorii lui o asediau. 12 Atunci, Ioiachin, regele lui Iuda, a ieşit la regele Babilonului împreună cu mama lui, cu slujitorii, cu căpeteniile şi funcţionarii lui. Regele Babilonului l-a luat în anul al optulea al domniei sale. 13 A scos de acolo toate vistieriile casei Domnului şi vistieriile casei regelui; a sfărâmat toate vasele de aur pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, în templul Domnului, după cum spusese Domnul. 14 A deportat tot Ierusalimul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji – zece mii de captivi – toţi meşteşugarii şi fierarii. Nu au mai rămas decât cei săraci din poporul ţării. 15 L-a deportat pe Ioiachin în Babilon; pe mama regelui, căpeteniile regelui şi funcţionarii lui, pe cei puternici ai ţării i-a dus captivi din Ierusalim în Babilon. 16 Toate căpeteniile puternice – şapte mii –, meşteşugarii şi fierarii – o mie –, cei puternici pentru război i-a dus regele Babilonului captivi în Babilon. 17 Regele Babilonului l-a făcut rege pe Matania, unchiul său, şi i-a schimbat numele în Sedecia. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 25 iunie 2020

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 78(79),1-2.3-5.8.9 (R.: 9bc) R.: Pentru gloria numelui tău, Doamne, mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele! 1 Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta, au întinat templul tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul într-o grămadă de pietre. 2 Cadavrele slujitorilor tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerului şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului. R. 3

Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape. Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară. Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârşit? Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul? R.

Nu mai lua în seamă împotriva noastră nelegiuirile celor de odinioară, ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta! Căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

Pentru gloria numelui tău, ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre! Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău sfânt! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23ab (Aleluia) „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el”. (Aleluia)

EVANGHELIA Casa clădită pe stâncă şi casa clădită pe nisip. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,21-29 În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri. 22 Mulţi vor spune în ziua aceea: «Doamne! Doamne! Oare nu în numele tău am profeţit, nu în numele tău am alungat diavoli şi nu în numele tău am făcut atâtea minuni?» 23 Atunci le voi declara: «Niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de mine, voi, cei care săvârşiţi nelegiuirea!» 24 Aşadar, oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte va fi asemenea cu omul înţelept care şi-a construit casa pe stâncă. 25 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au năvălit peste casa aceea, dar ea n-a căzut, pentru că fusese stabilită pe stâncă. 26 Însă oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi nu le împlineşte va fi asemenea cu bărbatul necugetat care şi-a construit casa pe nisip. 27 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea şi ea s-a prăbuşit. Iar prăbuşirea ei a fost mare”. 28 Când a terminat Isus aceste cuvinte, mulţimile au fost cuprinse de uimire pentru învăţătura lui, 29 deoarece el învăţa ca unul care are autoritate, şi nu în felul cărturarilor lor. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Să-l rugăm pe Dumnezeu să ne dea fidelitatea şi coerenţa necesară pentru a clădi casa noastră pe stâncă. Să spunem: R.: Părinte sfânt, luminează căile noastre! – Pentru ca Sfântul Părinte, episcopii, preoţii şi toţi cei care au în Biserică misiunea de a vesti evanghelia Domnului să fie pătrunşi de

De la rãsãrit pânã la apus * 25 iunie 2020

227

adevărul lui Cristos, gata de a-i atrage şi pe alţii, să ne rugăm: R. R.: Părinte sfânt, luminează căile noastre! – Pentru ca frecventarea sacramentelor şi ascultarea faţă de evanghelie să fie o bază trainică pentru misiunea poporului lui Dumnezeu în lume, să ne rugăm: R. – Pentru ca Duhul Sfânt să trezească în tineri puterea de a corespunde chemării la preoţie şi la viaţa consacrată, să ne rugăm: R. – Pentru ca tinerii căsătoriţi să-şi fundamenteze unirea lor pe harul sacramentului primit şi pe căutarea unei comuniuni perfecte în spirit şi în trup, să ne rugăm: R. – Pentru ca în căutarea adevărului creştinii să fie fideli faţă de ei înşişi şi faţă de cuvântul lui Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi, cei adunaţi la sfânta Liturghie, să nu ne bazăm la construirea viitorului pe bunele noastre intenţii, ci pe adeziunea faţă de Cristos prezent în Euharistie şi în Biserică, să ne rugăm: R. Dumnezeule, care iubeşti şi aperi pe cel care împlineşte voinţa ta, nu privi la slăbiciunea noastră, ci la sinceritatea angajării noastre de a desăvârşi lucrarea creaţiei. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

să-ţi oferim iubirea noastră, ca pe un dar bineplăcut ţie. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa comună a IV-a Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Cu umilinţă recunoaştem că tu nu ai nevoie de preamărirea noastră, dar credem că este un mare dar al tău să-ţi arătăm recunoştinţă. Căci, deşi lauda pe care ţi-o aducem nu adaugă nimic maiestăţii tale nemărginite, ea ne obţine nouă harul mântuirii. De aceea, pe tine te lăudăm împreună cu îngerii şi arhanghelii şi în cântări neîncetate te preamărim, zicând. Ant. la Împărtăşanie: Ps 144,15 Ochii tuturor sunt îndreptaţi spre tine în aşteptare, Doamne, tu le dai hrană la vreme potrivită.

După Împărtăşanie Reînnoiţi prin împărtăşirea din preţiosul trup şi sânge al Fiului tău, implorăm bunătatea ta, Doamne, ca harul pe care-l primim ori de câte Asupra darurilor ori se celebrează Euharistia să ne ducă la pliPrimeşte, Doamne, jertfa de împăcare şi de nătatea răscumpărării. Prin Cristos, Domnul laudă, pentru ca, purificaţi prin lucrarea ei, nostru.

228

De la rãsãrit pânã la apus * 25 iunie 2020

M editeazã Așa s-a încheiat predica de pe munte, întocmai cum citim în evanghelia acestei zile. Gândurile finale prezentate de învățătorul Isus i-au pus pe gânduri pe cei care erau adunați atunci în jurul lui. Asupra noastră au același efect. Ce anume contează cel mai mult la Dumnezeu? Precizarea lui Isus nu lasă urmă de confuzie: importante nu sunt cuvintele, ci împlinirea unei voințe. Nu contează frumusețea discursurilor pe care le ținem, nici faptul că prin noi au fost alungați diavoli, și nici măcar săvârșirea unei minuni. Voința lui Dumnezeu se poate realiza în toată taina, fără nimic eclatant, fără vreun semn ieșit din comun, care să stârnească furori sau uimiri. Ea este abia remarcabilă la persoana din preajma mea care în fiecare zi își împlinește datoriile care îi revin cu maximă seninătate și dezinvoltură; este în oamenii care își văd de treaba lor în sensul bun al cuvântului, fără să deranjeze său să tulbure în vreun fel atmosfera unde se află. Voința lui Dumnezeu este împlinită și acolo unde nu se împlinesc voințele noastre, și noi, cu toate acestea, nu bombănim împotriva lui Dumnezeu că toate ne merg pe dos. Isus folosește imaginea casei zidite pe stâncă sau pe nisip. O casă zidită pe stâncă este

G ândul

zilei

„El învăţa ca unul care are autoritate”. (Mt 7,29) Isus a încheiat predica numită „de pe munte”, care cuprinde o mare înţelepciune pentru viaţa oamenilor. Şi oamenii care l-au ascultat şi-au dat seama că acele cuvinte ale sale au autoritate asupra lor, nu pentru că sunt spuse cu violenţă pentru a provoca frică, ci pentru că sunt cuvinte care dau iubirea lui Dumnezeu şi ajută să iubească asemenea lui Dumnezeu: sunt cuvinte de adevăr!

rezultatul a două acțiuni. Prima este ascultarea cuvintelor lui Isus, a doua este împlinirea lor. Abia împlinirea cimentează cuvântul, îi dă valabilitate. Atenția nu este atrasă de casa în sine, de materialele cu care este construită, ci de amplasamentul ei, de fundamentul pe care stă. Are stabilitate? Rezistență? Stânca este o imagine care întruchipează tocmai aceste calități. Orice intemperii se abat asupra casei, ea este invulnerabilă datorită fundamentului ei rezistent. Isus nu sugerează nicăieri că ascultarea și împlinirea voinței sale privează pe cel credincios de încercări zguduitoare, de vicisitudini, așa cum vor să creadă mulți. Dumnezeu nu scutește de cruce, el întărește umerii slabi ca să o poarte! Împlinitorii voinței lui Dumnezeu sunt puțini. Mulți se opresc la prima acțiune: cea a ascultării cuvintelor. Îl pot reda pe Isus Cristos în mare, cu toate gândirea lui, pot cita din evanghelii, îl pot introduce în discursurile pe care le țin, însă voința lui nu o transpun în realitate. Casa, în acest caz, adică edificiul întregii existențe, stă pe nisip. Nisipul este o imagine care sugerează instabilitatea, inconsistența, derapajul ușor într-o parte și alta, vulnerabilitatea. Încercările care se abat sunt adevărate catastrofe care dărâmă totul. Ajunge o suferință mai grea și s-a dus cu Dumnezeu și venerația pe care o merită! Se instaurează disperarea, dezorientarea, criza existențială. Fundamentul a fost făcut de mântuială, iar acum se zdruncină totul. Isus Cristos nu așteaptă doar admirația noastră pentru niște învățături radicale. El vrea să fie luat în serios pentru ceea ce vorbește. Autoritatea lui nu se bazează pe minunile pe care le-a făcut, ci pe Dumnezeu. Ne întrebăm: pe cel fel de fundament stă viața noastră? Ce reușesc să facă din noi încercările? Ne arătăm invincibili sau vulnerabili? Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 25 iunie 2020

229

26 iunie

V INERI

Vineri din sãptãmâna a 12-a de peste an Ss. Ioan ºi Paul, m.; Josemaria Escriva, pr. Liturghie la alegere, prefaþã comunã Nebuzardan a dus în robie tot poporul rãmas în cetate. n Sã mi se lipeascã limba de cerul gurii dacã nu-mi voi aduce aminte de tine, Doamne! n Doamne, dacã vrei, poþi sã mã cureþi!

2Rg 25,1-12 Ps 136 Mt 8,1-4

verde IV Leproºii, în afarã de suferinþa fizicã, sufereau ºi pentru excluderea din viaþa socialã ºi religioasã a comunitãþii. Leprosul era considerat un necurat. Atingându-l, Isus contracteazã necurãþia. Dar fãcându-se necurat, el purificã. Astfel, el demonstreazã cã iubirea ºi milostivirea sunt mai importante decât riturile ºi jertfele ºi refuzã categoriile de curãþie ºi necurãþie (Mt 15,18-20), atribuindu-le o semnificaþie nouã.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 27,8-9 Domnul este tăria poporului său, cetate de scăpare pentru unsul său. Mântuieşte, Doamne, poporul tău, binecuvântează moştenirea ta, fii păstorul lui în veci! Rugăciunea zilei Doamne, fă să fim întotdeauna cuprinşi şi de frică, şi de iubire faţă de numele tău sfânt, căci tu nu încetezi niciodată să-i ocroteşti pe aceia pe care îi statorniceşti în fidelitatea iubirii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Nebuzardan a dus în robie tot poporul rămas în cetate. Citire din cartea a doua a Regilor 25,1-12 În al nouălea an al domniei lui Sedecia, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit cu toată armata lui împotriva Ierusalimului. Şi-a fixat tabăra lângă el şi a construit întărituri împotriva lui de jur împrejur. 2 Cetatea a fost asediată până în anul al unsprezecelea al domniei lui 230

Sedecia. 3 În ziua a noua a lunii, foametea în cetate a devenit cumplită şi nu mai era hrană pentru poporul ţării. 4 Atunci s-a făcut o spărtură în cetate şi toţi oamenii de război au fugit noaptea pe drumul porţii dintre cele două ziduri, care era lângă grădina regelui – iar caldeenii erau împrejurul cetăţii –, şi au mers pe drumul către Arabah. 5 Însă armata caldeenilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns în stepele Ierihonului, iar toată armata lui s-a risipit de lângă el. 6 L-au prins pe rege şi l-au dus la regele Babilonului, la Ribla. Şi s-a rostit o sentinţă împotriva lui. 7 Pe fiii lui Sedecia i-a înjunghiat sub ochii lui. Apoi i-au scos ochii lui Sedecia, l-au legat cu lanţuri de bronz şi l-au dus în Babilon. 8 În luna a cincea, în ziua a şaptea a lunii – în anul al nouăsprezecelea al domniei lui Nabucodonosor, regele Babilonului – a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, slujitorul regelui Babilonului. 9 A ars templul Domnului, palatul regelui şi toate casele Ierusalimului. A dat foc tuturor caselor mari. 10 Toată armata caldeenilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat zidurile dimprejurul Ierusalimului. 11 Nebuzardan, mai-marele

De la rãsãrit pânã la apus * 26 iunie 2020

peste gărzi, a deportat restul poporului, care a rămas în cetate şi a mers la regele din Babilon, şi restul mulţimii. 12 Dar căpetenia gărzilor a lăsat dintre săracii ţării să fie viticultori şi agricultori. Cuvântul Domnului

EVANGHELIA Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi! Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,1-4 Când Isus a coborât de pe munte, îl urmau mulţimi numeroase. Şi apropiindu-se un lepros, s-a prosternat înaintea lui, spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”. 3 Întinzându-şi mâna, l-a atins spunându-i: „Vreau. Curăţă-te!” Şi, îndată, lepra lui s-a curăţat. 4 Atunci Isus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, dar mergi, arată-te preotului şi adu oferta pe care a poruncit-o Moise ca mărturie pentru ei!” Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 136(137),1-2.3.4-5.6 (R.: 6a) R.: Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, Doamne! 1 Pe malurile râurilor din Babilon şedeam şi plângeam când ne aduceam aminte de Sion. 2 În sălciile din ţinutul acela Rugăciunea credincioşilor ne atârnasem harpele. R. Domnul Cristos a venit să-i ajute în special pe cei păcătoşi. Conştienţi de slăbiciunea noastră, 3 Căci acolo, cei care ne-au dus în robie să-i prezentăm nevoile timpului şi ale vieţii ne cereau cuvintele cântărilor noastre. Să ne rugăm împreună şi să spunem: şi opresorii noştri ne cereau veselie: R.: Doamne, vindecă rănile noastre! „Cântaţi-ne din cântările Sionului!” R. – Biserica a primit de la Domnul misiunea 4 Cum să cântăm noi cântările Domnului de a fi mamă şi învăţătoare: să ne rugăm ca pe un pământ străin? ea să fie totdeauna gata să aibă grijă de rănile 5 Dacă te voi uita, Ierusalime, omului, pentru a-l vindeca de păcat şi a-l călăuzi să mi se usuce mâna dreaptă! R. spre bine. R. 6

Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc (Aleluia) Isus a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)

– Popoarele din lumea a treia sunt încă chinuite de sărăcie şi foame: să ne rugăm pentru ca dreptatea şi iubirea să construiască egalitatea efectivă dintre oameni. R. – Lumea medicinei este într-o continuă ascensiune: să ne rugăm ca progresul pregătirii tehnice să fie însoţit de respectul şi iubirea faţă de fiecare persoană în parte. R. – Mulţi dintre fraţii noştri suferă de boli incurabile: să ne rugăm ca bunătatea lui Dumnezeu şi iubirea oamenilor să umple inimile lor şi să le răsplătească toată suferinţa. R.

De la rãsãrit pânã la apus * 26 iunie 2020

231

– Adesea păcatul ne ia pacea şi seninătatea: să ne rugăm pentru a învăţa să ne apropiem cu mai mare încredere de Domnul, izvor al iertării şi al vieţii noi. R. R.: Doamne, vindecă rănile noastre! – Mulţi creştini sunt oprimaţi din cauza credinţei: să ne rugăm pentru ca ei să nu cedeze puterilor răului, ci să se încreadă în puterea victorioasă a Duhului lui Cristos, să ne rugăm: R. Doamne, care ne-ai dăruit sfânta Euharistie pentru a ne face să trăim în comuniune cu tine, călăuzeşte şi fii alături de poporul tău, pentru ca mereu să dea mărturie despre viaţa nouă pe care i-ai dăruit-o. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. La jertfa euharistică, amintirea morţii sale ne aprinde iubirea, vestirea învierii ne întăreşte credinţa, iar promisiunea venirii sale ne hrăneşte speranţa. De aceea, împreună cu toţi îngerii şi sfinţii, te preamărim într-un singur glas, cântând fără încetare. Ant. la Împărtăşanie:

Ps 144,15 Ochii tuturor sunt îndreptaţi spre tine în aşteptare, Doamne, Asupra darurilor tu le dai hrană Primeşte, Doamne, jertfa de împăcare şi de la vreme potrivită. laudă, pentru ca, purificaţi prin lucrarea ei, să-ţi oferim iubirea noastră, ca pe un dar bineplăcut După Împărtăşanie ţie. Prin Cristos, Domnul nostru. Reînnoiţi prin împărtăşirea din preţiosul trup şi sânge al Fiului tău, implorăm bunătatea ta, Prefaţa Doamne, ca harul pe care-l primim ori de câte Prefaţa comună a V-a ori se celebrează Euharistia să ne ducă la pliCu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi nătatea răscumpărării. Prin Cristos, Domnul mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri nostru.

232

De la rãsãrit pânã la apus * 26 iunie 2020

M editeazã Poate niciunul dintre noi nu a văzut un lepros înaintea ochilor, însă ne-ar trece toți fiorii să-l surprindem apropiindu-se de noi, știind cât de contagioasă este boala pe care o poartă. Isus nu are niciun fel de restricții cât privește oamenii. La el pot veni toți, de orice fel ar fi: orbi, șchiopi, leproși, posedați, într-un cuvânt, oameni familiarizați în fel și chip cu suferința. Cuvintele cu care leprosul îl preîntâmpină pe Isus sunt de o discreție aparte. Nicio insistență sonoră sau obraznică, niciun deranj supărător. Nu e greșit să credem că s-a apropiat de Isus cu atenție maximă, fără să cauzeze tulburări prin eventuala imprudență de a atinge pe cineva. Cuvintele lui împletesc o rugăciune simplă, atât de exemplară în formulare. Reținem acest „dacă vrei”, pentru că mai toate rugăciunile noastre nu-l conțin. El ascunde un respect deosebit, o reverență sinceră față de cel în mâna căruia stă vindecarea sau rămânerea lui în boală. Noi suntem parcă abuzivi și lăsăm să predomine cererile ferme în rugile pe care le îndreptăm către cer, făcând uz de expresii ca: „dă-mi”, „fă-mi”, „ajută-mă”, „ferește-mă”, „vindecă-mă” etc. De multe ori, răspunsul pe care îl primim nu e cel pe care îl așteptăm

G ândul

zilei

„Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi” (Mt 8,2) Un lepros se apropie de Isus cu speranţă şi-i adresează câteva cuvinte, cu simplitate. El se încrede în forţa lui Cristos. Iar rugăciunea sa este ascultată. Pe lângă vindecarea trupească, Isus realizează o altă minune mai profundă în viaţa acestui om. I-a schimbat inima şi i-a redat bucuria de a trăi frumos alături de ceilalţi oameni, pentru că din cauza bolii, pe bună dreptate, leprosul era exclus din comunitatea civilă şi religioasă.

cu ardoare, iar de la o stare de nedumerire ajungem repede la una de indignare și revoltă la adresa lui Dumnezeu. Doar l-am rugat să mă scape de cutare necaz! Și el, insensibil în cerul lui, nici nu a ascultat cererea mea atât de determinată și pioasă. Cât să mai am răbdare până când Dumnezeu îmi va împlini dorința? Dacă ne verificăm pe noi înșine, vedem limpede cât de mult contează această expresie, bine plasată, ca un postulat sau ca o premisă de care Dumnezeu ia act înainte de a auzi ce anume trebuie să facă. Dacă el vrea, acționează repede și împlinește rugăciunea noastră. Însă el are libertatea de a nu vrea cum vrem noi, iar noi trebuie să contăm mai mult pe voința lui decât pe a noastră. Avem noi acest fel de raportare la Dumnezeu? Isus ne este exemplu prin excelență. Îi ascultăm rugăciunea din timpul agoniei: „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voința mea, ci a ta să fie!” (Lc 22,42). Nu greșim să spunem că leprosul s-a rugat precum Isus, lăsând să prevaleze voința divină celei umane. Acest „dacă vrei” îi recunoaște lui Dumnezeu primatul și în același timp supremația în tot ceea ce se întâmplă. În afara de aceasta, cine se roagă asemenea lui Isus sau leprosului, admite că Dumnezeu este cel care ne vrea binele suprem mai mult decât suntem noi capabili să ni-l dorim nouă înșine. Și Isus a vrut să se curețe… Două voințe s-au suprapus. Minunea a avut loc, iar leprosul a început o viață nouă, în comuniunea reală cu semenii săi. Îl rugăm pe Duhul Sfânt care „intervine pentru noi cu suspine negrăite” (Rom 8,26) să ne învețe cum să ne rugăm, cum să ne exprimăm gândurile, nu pentru a realiza minuni sau lucruri care să impresioneze, ci pentru a-l lăsa pe Dumnezeu să acționeze așa cum îi este voința. Decât un „vreau” hotărât, contează un discret și reverențios „dacă vrei”. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 26 iunie 2020

233

27 iunie

Sâmbãtã din sãptãmâna a 12-a de peste an Sf. Ciril din Alexandria, ep. înv. *

Lam 2,2.10-14.18-19 Ps 73 Mt 8,5-17

Strigã tare cãtre Domnul, fiicã a Sionului, pentru sufletul pruncilor tãi! n Viaþa sãracilor tãi, Doamne, sã n-o dai uitãrii niciodatã! n Vor veni mulþi de la rãsãrit ºi de la apus ºi vor sta la masã în împãrãþia cerurilor împreunã cu Abraham, Isaac ºi Iacob. Aniversarea înfiinþãrii Diecezei de Iaºi (1884).

S ÂMBÃTÃ

Liturghie la alegere, prefaþã comunã

verde (alb) IV

Graþie puterii sale de vindecare, Cristos primeºte în comunitatea sa trei persoane care pânã în momentul acela au fost excluse din adunarea liturgicã ebraicã: un lepros (8,1-4), un pãgân ºi o femeie. Vindecarea slujitorului sutaºului corespunde, deci, acestui plan de a reuni pe toþi bãrbaþii ºi femeile, fãrã nicio deosebire ºi de orice provenienþã.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Cf. Ps 27,8-9 Domnul este tăria poporului său, cetate de scăpare pentru unsul său. Mântuieşte, Doamne, poporul tău, binecuvântează moştenirea ta, fii păstorul lui în veci! Rugăciunea zilei Doamne, fă să fim întotdeauna cuprinşi şi de frică, şi de iubire faţă de numele tău sfânt, căci tu nu încetezi niciodată să-i ocroteşti pe aceia pe care îi statorniceşti în fidelitatea iubirii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Strigă tare către Domnul, fiică a Sionului, pentru sufletul pruncilor tăi! Citire din cartea Lamentaţiunilor 2,2.10-14.18-19 Domnul a înghiţit şi nu a cruţat toate locuinţele lui Iacob. În furia lui a dărâmat fortăreţele fiicei lui Iuda, a izbit la pământ şi a profanat domnia şi căpeteniile ei. 10 Zac la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului; îşi presară ţărână pe capete şi se încing cu saci; îşi pleacă 234

la pământ capetele fecioarele Ierusalimului. 11 S-au sfârşit în lacrimi ochii mei, măruntaiele fierb, mi se varsă la pământ ficatul din cauza zdrobirii fiicei poporului meu, când văd pruncii şi sugarii leşinând în pieţele cetăţii 12 şi zic mamelor lor: „Unde este grâu şi vin?”, atunci când leşină precum cei străpunşi în pieţele cetăţii, dându-şi sufletul la pieptul mamelor lor. 13 Ce mărturie să dau, cu cine să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu cine să te compar ca să te mângâi, fecioară, fiică a Sionului? Căci mare ca marea este zdrobirea ta: cine te va vindeca? 14 Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni şi iluzii, nu ţi-au descoperit nelegiuirea, ca să facă să se întoarcă de la tine captivitatea ta, au văzut pentru tine profeţii deşarte şi ademenitoare. 18 Inima lor strigă către Domnul. Zid al fiicei Sionului, fă să coboare ca un râu lacrimi ziua şi noaptea! Să nu-ţi dai răgaz şi să nu te linişteşti, fiică a ochilor tăi! 19 Ridică-te, strigă noaptea, la începutul străjilor, revarsă-ţi inima ca apa înaintea feţei Domnului! Ridică-ţi palmele spre el pentru sufletul pruncilor tăi, care leşină de foame la capătul tuturor străzilor! Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 27 iunie 2020

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 73(74),1-2.3-5a.5b-7.20-21 (R.: 19b) R.: Viaţa săracilor tăi, Doamne, să n-o dai uitării niciodată! 1 De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna? Pentru ce s-a aprins mânia ta împotriva turmei păşunii tale? 2 Adu-ţi aminte de adunarea ta, pe care ai câştigat-o odinioară, de tribul pe care l-ai răscumpărat ca moştenire a ta, de Muntele Sionului, pe care ţi-ai stabilit locuinţa! R. 3

Îndreaptă-ţi paşii spre aceste ruine fără sfârşit, duşmanul a devastat totul în sanctuarul tău! Asupritorii tăi au scos răgete în mijlocul templului tău. În locul semnelor noastre, şi le-au pus pe ale lor. R. Ca unii ce ridică securea într-un desiş de codru, aşa au sfărâmat cu lovituri de securi şi de ciocane porţile sale. Au pus foc sanctuarului; au pângărit şi au dărâmat locuinţa numelui tău până la pământ. R. Priveşte la alianţa ta, căci toate colţurile ascunse ale ţării sunt cuiburi ale violenţei. Cel asuprit să nu plece umilit de la tine, cel sărac şi cel sărman să laude al tău nume! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc (Aleluia) Isus a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-17 În acel timp, intrând Isus în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l: 6 „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”. 7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”. 8 Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu. 9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isus a rămas uimit şi a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă. 11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob, 12 iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul din afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor”. 13 Apoi Isus i-a spus centurionului: „Mergi, să ţi se facă după cum ai crezut!” Şi în ceasul acela a fost vindecat servitorul lui. 14 Venind Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de febră. 15 I-a atins mâna şi febra a lăsat-o. Şi s-a ridicat şi a început să-i slujească. 16 La lăsatul serii, i-au adus mulţi posedaţi de diavol, iar el a alungat diavolii cu un cuvânt şi i-a vindecat pe toţi cei bolnavi, 17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: „El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre”. Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 27 iunie 2020

235

Rugăciunea credincioşilor Luminaţi de inspiraţiile Duhului Sfânt şi siguri de ascultare, să înălţăm Tatălui preamilostiv rugăciunea noastră comună:

R.: Doamne, ascultă rugăciunea noastră! Prefaţa – Pentru ca glasul fiecărei creaturi să prezinte Prefaţa comună a VI-a lui Dumnezeu Tatăl aspiraţiile şi nevoile ome- Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi nirii, să ne rugăm: R. mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea ţie, Părinte sfânt, prin Fiul tău iubit, – Pentru ca energiile tinerilor să fie susţinute de Isus Cristos, Cuvântul veşnic prin care toate idealuri pozitive, îndreptate spre construirea le-ai creat, pe care ni l-ai trimis ca mântuitor unei civilizaţii bazate pe adevăr şi iubire, să şi răscumpărător, întrupat de la Duhul Sfânt şi ne rugăm: R. născut din Fecioara Maria. Ca să împlinească până la sfârşit voinţa ta şi să adune un popor – Pentru ca responsabilitatea civilă încredincare să-ţi aparţină, când a sosit ceasul suferinţată oamenilor politici să fie axată pe progresul ţelor sale, şi-a întins braţele pe cruce, rupând tuturor popoarelor şi pe respectul faţă de perastfel lanţurile morţii şi deschizându-ne calea soana umană, să ne rugăm: R. învierii. De aceea, împreună cu toţi îngerii şi – Pentru ca iubirea noastră faţă de cei bol- sfinţii, vestim fără încetare mărirea ta, cânnavi şi faţă de cei în vârstă să-i aline în sufe- tând cu bucurie. rinţele lor, să ne rugăm: R. Ant. la Împărtăşanie: Ps 144,15 – Pentru ca noi, cei de faţă, în sinceritate şi Ochii tuturor simplitate, să prezentăm fiinţa noastră întreagă lui Cristos Domnul şi să sperăm numai de la sunt îndreptaţi el victoria asupra răului şi asupra păcatului, spre tine în aşteptare, să ne rugăm: R. Doamne, – Pentru ca întreaga noastră comunitate să tu le dai poată fi un exemplu pentru cei care se găsesc hrană departe de drumul care duce la Cristos, să ne la vreme potrivită. rugăm: R. După Împărtăşanie Părinte ceresc, milostivirea ta ne dă chiar şi Reînnoiţi prin împărtăşirea din preţiosul trup ceea ce nu îndrăznim să sperăm. Măreşte cre- şi sânge al Fiului tău, implorăm bunătatea ta, dinţa noastră, pentru ca venirea lui Cristos Doamne, ca harul pe care-l primim ori de câte printre noi pe acest altar să ne umple de bi- ori se celebrează Euharistia să ne ducă la plinecuvântare şi de viaţa cea nouă. Prin Cristos, nătatea răscumpărării. Prin Cristos, Domnul nostru. Domnul nostru. Amin. 236

De la rãsãrit pânã la apus * 27 iunie 2020

M editeazã Centurionul din Cafarnaum este păgânul din evanghelie care smulge din gura lui Isus o apreciere memorabilă: „La nimeni în Israel nu am mai găsit o astfel de credință”. Nu era nevoie ca Isus să facă drumul până la el acasă să-l atingă personal pe servitorul paralizat. Era de ajuns numai un cuvânt! El își exprimă convingerea că vindecarea va avea loc, inspirându-se din practica militară, unde cuvântul rostit are corespondent imediat în realitate. Uimirea lui Isus este mare din câteva motive: el este la începutul activității sale publice și are de-a face cu un păgân, nu cu un evreu cunoscător al Legii; are în fața lui un reprezentant al puterii de opresiune care se roagă pentru vindecarea altui om. Apoi, grija acestuia ca el să nu încalce prescrierile Legii cu privire la impuritate, lucru care s-ar fi întâmplat în cazul în care Isus i-ar fi călcat pragul casei. Cafarnaum este astăzi un loc pe care pelerinii îl vizitează și în care găsesc numai ruine. Deasupra casei soacrei lui Petru se găsește o capelă unde se poate celebra sfânta Liturghie. Din renumita sinagogă a acestei localități au rămas doar câteva ziduri și niște resturi de coloane. Pelerinul are un sentiment apăsător de tristețe, gândindu-se la cât de neanimat

G ândul

zilei

„Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu”. (Mt 8,8) Isus a rămas uimit de această rugăciune: este umilă şi adevărată. Dacă mă consider vrednic, devin pretenţios, departe de inima lui Dumnezeu. Înainte de a mă apropia de altarul lui Isus, şi eu să repet rugăciunea: „Nu sunt vrednic; nu sunt vrednic; nu sunt vrednic...” Mă apropii pentru că sunt invitat şi binecuvântat de Biserică, altminteri nu, nu voi face aceasta: nu vreau să pretind de la Isus.

a devenit de-a lungul istoriei locul unde activitatea lui Isus a fost atât de intensă. Aici au avut loc vindecări miraculoase, exorcizări. Și tot aici Isus și-a ținut celebrul discurs euharistic despre care ne relatează Evanghelia după Ioan. A găsit Isus credință la un centurion, însă nu a găsit-o la evreii care populau această cetate înfloritoare! S-a mirat de ceea ce poate să audă de la un păgân și iarăși a fost nevoit să se mire, cu toată amărăciunea, de ceea ce vedea la conaționalii săi. Replica pe care centurionul o dă lui Isus e cea pe care Biserica o repetă de veacuri în cadrul sfintei Liturghii. Reluăm vorbele unui roman, care exprimă atât de bine dispoziția cu care ne apropiem de momentul împărtășirii: nevrednicia. Nici noi nu suntem vrednici să-l primim pe Isus Cristos, însă trebuie să-i recunoaștem verbal acest lucru, cu voce hotărâtă: „Nu sunt vrednic!” Mai mult decât sub acoperișul casei, el intră în intimitatea ființei noastre, iar această intrare pretinde credința noastră. Cum îl primesc pe Isus Cristos? Văzându-mi atitudinile, ar putea să se mire, în sens pozitiv, de ceea ce găsește la mine? Sau sunt din categoria acelora care cred că Dumnezeu trebuie să le facă oricum servicii, fără ca ei să-și pună problema credinței? Centurionul exercită asupra noastră astăzi o putere exemplară. Adoptăm și noi simțământul lui lăuntric atunci când mergem spre altar pentru a ne împărtăși. Isus vine la noi, nu că-l merităm, ci că ne iubește în ciuda nevredniciei noastre continue. Stăm pe pământ la masa euharistică și nutrim speranța că vom sta, după moartea noastră, la masa împărăției sale, având compania marilor drepți și sfinți ai Vechiului și Noului Testament, în frunte cu Abraham. Până atunci, ne rămâne ca sarcină zilnică sporirea credinței în Isus! Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 27 iunie 2020

237

28 iunie

D UMINICÃ

† DUMINICA a 13-a de peste an Sf. Irineu, ep. m. Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã duminicalã

2Rg 4,8-11.14-16a Ps 88 Rom 6,3-4.8-11 Mt 10,37-42

Acest bãrbat este om sfânt al lui Dumnezeu. n Îndurãrile Domnului în veci le voi cânta. n Am fost înmormântaþi împreunã cu el prin Botez în moartea lui pentru ca sã umblãm într-o viaþã nouã. n Cine vã primeºte pe voi, pe mine mã primeºte.

verde I, PP Dupã ce i-a invitat pe apostolii sãi sã renunþe la toate, pentru a-l putea urma, Isus promite binecuvântarea sa tuturor care îi vor primi. Aºa a binecuvântat Domnul casa care îl gãzduise pe profetul Elizeu. Sfântul Paul ne aratã cã suntem mântuiþi prin moartea ºi învierea lui Cristos. El ne face cunoscut azi cum ne asociem la acest mister prin taina Botezului; scufundat în apã, creºtinul moare împreunã cu Cristos; ieºind din apã, el învie împreunã cu Cristos. Viaþa pe care o trãieºte este de acum închinatã slujirii Domnului; de aceea atât el cât ºi cei care îl ajutã se învrednicesc de binecuvântare, cãci coopereazã cu ei.

A scultã

ºi roagã-te

o cameră mică sus, pe terasă, şi să punem Ps 46,2 acolo pentru el un pat, o masă, un scaun şi un Toate popoarele, bateţi din palme, aclamaţi-l sfeşnic ca să stea acolo când va veni la noi! 11 Într-o zi Elizeu a venit la ei, s-a dus în camera pe Dumnezeu cu strigăte de bucurie! de sus şi s-a culcat acolo. 14 El i-a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are Rugăciunea zilei Dumnezeule, tu ne-ai înfiat prin harul tău şi niciun fiu, iar soţul ei este bătrân!” 15 El a zis: ne-ai făcut fii ai luminii: nu îngădui să fim „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o şi ea a stat învăluiţi de întunericul greşelii, ci păstrează-ne la uşă. 16a Elizeu i-a zis: „La anul, pe vremea pururi în strălucirea adevărului. Prin Domnul aceasta, vei ţine în braţe un fiu”. Cuvântul Domnului nostru Isus Cristos. Ant. la intrare:

PSALMUL RESPONSORIAL LECTURA I Acest bărbat este om sfânt al lui Dumnezeu. Ps 88(89),2-3.16-17.18-19 (R.: 2a) R.: Îndurările Domnului Citire din cartea a doua în veci le voi cânta. a Regilor 4,8-11.14-16a 2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta, Într-o zi, Elizeu trecea prin Şunem. Acolo cu gura mea voi face cunoscută era o femeie de vază. Ea a insistat ca el să din generaţie în generaţie fidelitatea ta. mănânce. Ori de câte ori trecea, se ducea să 9 3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat mănânce la ea. Ea i-a zis soţului ei: „Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi pentru totdeauna”; este un om sfânt al lui Dumnezeu! 10 Să facem ai stabilit în ceruri fidelitatea ta! R. 238

De la rãsãrit pânã la apus * 28 iunie 2020

Fericit este poporul care ştie să te aclame, care umblă în lumina feţei tale, Doamne! Ei se bucură neîncetat de numele tău şi se mândresc cu dreptatea ta! R. Căci tu eşti frumuseţea şi tăria lor şi, în bunăvoinţa ta, le înalţi fruntea. Al Domnului este scutul nostru şi regele nostru, al Sfântului lui Israel! R.

LECTURA A II-A Am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea lui pentru ca să umblăm într-o viaţă nouă. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,3-4.8-11 Fraţilor, nu ştiţi că noi, toţi care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? 4 Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea lui pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă. 8 Dar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu el, 9 ştiind că Cristos cel înviat din morţi nu mai moare, moartea nu mai are nicio putere asupra lui. 10 Când a murit, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum este viu; el trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa şi voi, consideraţi că sunteţi morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus! Cuvântul Domnului

EVANGHELIA Cine vă primeşte pe voi, pe mine mă primeşte. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,37-42 În acel timp, Isus le-a spus celor doisprezece: „Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; şi cine îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. 38 Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează nu este vrednic de mine. 39 Cine ţine la viaţă o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa pentru mine o va regăsi. 40 Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis. 41 Cine primeşte un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului, iar cine primeşte un drept pentru că este drept va primi răsplata celui drept. 42 Cine va da de băut fie şi numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceştia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata”. Cuvântul Domnului Rugăciunea credincioşilor Să-i cerem Domnului în rugăciune să ne înveţe să trăim ca adevăraţi discipoli ai săi, gata să vestim şi să dăm mărturie despre adevărurile pe care le-am învăţat, să ne rugăm: R.: Doamne, ascultă-ne!

– Pentru ca stilul de viaţă al Bisericii să fie pentru lume un exemplu de iubire faţă de ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Dumnezeu şi de iubire şi solidaritate faţă de 1Pt 2,9 toţi oamenii, să ne rugăm: R. (Aleluia) Voi sunteţi o „descendenţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, po- – Pentru ca Sfântul Părinte, episcopii, preoţii porul luat în stăpânire de Domnul”, ca să şi cei care vestesc în Biserică evanghelia vestiţi faptele măreţe ale celui care v-a che- Domnului să fie pătrunşi de adevărul lui Cristos, mat din întuneric la minunata sa lumină. gata să atragă pe alţii prin cuvântul şi exem(Aleluia) plul vieţii lor, să ne rugăm: R. De la rãsãrit pânã la apus * 28 iunie 2020

239

– Pentru ca toţi creştinii să simtă în adâncul inimii nevoia de „a deveni ceea ce sunt”, adică autentici creştini, învăţând să trăiască tot mai bine adevărurile credinţei, să ne rugăm: R. R.: Doamne, ascultă-ne! – Pentru ca stilul nou de viaţă al comunităţii noastre, coerent evangheliei, să-l facă vizibil, pentru cei indiferenţi şi reci, pe Isus, pe care-l vestim prin cuvinte, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi credincioşii răposaţi să fie primiţi la învierea de apoi la banchetul pregătit fericiţilor din cer, să ne rugăm: R. Dumnezeule, Părintele nostru, ajută-ne să avem un comportament exemplar faţă de cei care trăiesc lângă noi, astfel încât să ne putem numi fraţi adevăraţi în Cristos şi copii ai tăi. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Asupra darurilor Dumnezeule, care, prin tainele tale, lucrezi cu putere mântuirea noastră, dă-ne, te rugăm, harul, ca, prin slujirea noastră, să răspundem la sfinţenia darurilor tale. Prin Cristos, Domnul nostru.

240

Prefaţa Prefaţa a V-a pentru duminicile de peste an Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, creatorul Universului, stăpânul timpului şi al istoriei. Tu l-ai plăsmuit pe om după chipul tău, i-ai încredinţat lucrarea mâinilor tale şi l-ai pus să stăpânească peste toate făpturile. Pentru ca el, cunoscând şi admirând tot ceea ce tu ai săvârşit, să nu înceteze a te preamări şi a-ţi mulţumi, prin Domnul nostru Isus Cristos. Prin care cerul şi pământul, îngerii şi arhanghelii te laudă într-un singur glas. Ant. la Împărtăşanie: Cf. Ps 102,1 Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt! După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ca trupul şi sângele lui Cristos, pe care ţi le-am oferit ca jertfă şi le-am primit ca hrană, să fie pentru noi izvor de viaţă nouă, pentru ca, rămânând mereu uniţi cu tine în iubire, să aducem roade care să dăinuie de-a pururi. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 28 iunie 2020

M editeazã Cât de radical este Isus! Cât exclusivism respiră cuvintele lui! El nu vrea să fie iubit ca ceilalți sau cât ceilalți, ci mai presus de toți și de toate, cu o iubire mai mare decât iubirea de mamă, sau de tată, sau de fiică etc. El cere o iubire neconcurată. Acest fragment e bulversant pentru cineva prea ancorat în țesătura afecțiunilor lumești. Isus exagerează!? Redă textul ceea ce a intenționat el să exprime? Sau este o prelucrare din partea evanghelistului? Asemenea întrebări pot fi puse, însă ele nu au voie să falsifice ceea ce Isus Cristos a vrut să ne spună. În primul rând, programul urmării lui radicale este unul adresat celor doisprezece, nu mulțimilor. Pe aceștia, el nu-i voia alături de el în regim part time. Ori totul, ori nimic! Nu voia de la apostoli companie parțială, însoțire combinată cu sarcinile vieții de familie, iubire prietenească circumstanțială, calculată, oportunistă, ci viețile lor în întregime. Fără rest, fără răzgândiri, fără oscilații! Isus nu desființează celelalte iubiri, dar le subordonează iubirii față de el. El vrea să i se răspundă cu iubirea pe care o are el pentru apostoli. Și cum este această iubire? Textul, deși foarte concis, ne

G ândul

zilei

„Cine îşi pierde viaţa pentru mine o va regăsi”. (Mt 10,39) Omul nou, reînnoit de Tatăl, eliberat de păcatul răspândit în lume, îl are pe Isus ca unic punct de referinţă în drumul său pe acest pământ: dacă ar avea pe altcineva, n-ar mai fi aşa cum îl vrea Dumnezeu. Şi aceasta va putea să implice pierderea câştigului, pierderea prietenilor, pierderea reputaţiei... dar va găsi mult mai mult!

dă răspunsul. Două expresii ne rețin atenția și reflecția: luarea crucii și pierderea vieții. Să le luăm pe rând! Luarea crucii înseamnă să înțelegi că viața alături de Isus Cristos nu este garanția că ai soare asigurat pe cer și flori pe cale. E, dimpotrivă, inevitabila familiarizare cu gândul că ești un purtător de cruce. În această condiție, Isus îți este aproape pe drumurile vieții, te face să te simți vrednic de el, îţi vorbește mai mult decât te aștepți și îți dă sentimentul că, oricât de singur ai fi, tot nu ești singur. Crucea poate însemna multe, însă un lucru este sigur: cea care îți revine este a ta și ea nu este nici de dat, nici de lăsat pe seama altora. Mai bine decât tine nu reușește să o ducă nimeni. Ca să fie dusă în așa fel încât să nu nască disperare, saturație, repulsie, trebuie dusă în urma lui Isus. Pierderea vieții este locul din evanghelie unde se vede cu maximă claritate cât de răsturnată poate să fie logica lui Isus cu privire la înțelegerea vieții: cine o pierde o câștigă și cine vrea să o câștige o pierde. Câștigul și pierderea sunt corelate la Isus! Pentru cei care sunt legați cu adevărat de el, viața aceasta biologică nu este suprema valoare. E cazul atâtor martiri pe care nu trebuie să-i căutăm în antichitatea Bisericii. E de-ajuns să ne gândim la episcopii din închisorile comuniste. Ce câștig e acela unde Isus Cristos e pierdut? Și ce pierdere e aceea unde Isus Cristos este câștigat definitiv? Suntem în stare să adoptăm acest tip de gândire? Sau preferăm să fim rezonabili și să vedem lucrurile cu ochi lumești? Isus nu e dependent de popularitate și nu recurge la relaxări de program. Ucenicul adevărat știe că viața în afara lui nu-i viață, iar crucea purtată singur este absurditate și nonsens. Cu Isus, toate își găsesc locul, măsura și finalitatea. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 28 iunie 2020

241

29 iunie

L UNI

Luni din sãptãmâna a 13-a de peste an † SS. PETRU ŞI PAUL, ap.; Emma

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã proprie

Fap 12,1-11 Ps 33 2Tim 4,6-8.17-18 Mt 16,13-19

Acum ºtiu, într-adevãr, cã Domnul m-a scãpat din mâinile lui Irod. n Domnul m-a eliberat de orice teamã. n De acum îmi este rezervatã coroana dreptãþii. n Tu eºti Petru; þie îþi voi da cheile împãrãþiei cerurilor. Colectã pentru „Obolul Sf. Petru”.

roºu P

„Piatrã”, iatã misiunea pe care Isus i-a încredinþat-o lui Simon, fiul lui Iona. Petru, pentru a-ºi îndeplini misiunea, având o vie credinþã, a trebuit sã înveþe de la Domnul umilinþa ºi iubirea. Paul din Tars, evreu zelos, mai întâi a refuzat sã-l recunoascã pe Mesia în Isus rãstignit. Din persecutor, Isus îl face un martor al învierii sale, un apostol egal cu ceilalþi. Sfântul Petru, în inima Bisericii, îi asigurã unitatea; Paul este la marginea ei, instrumentul Duhului Sfânt, care lucreazã la universalitatea Bisericii. Petru ºi Paul sunt uniþi în cultul Bisericii, dupã ce au suferit ºi unul ºi altul martiriul la Roma. Petru a fost rãstignit cãtre anul 64, Paul a fost decapitat cãtre anul 67.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Aceştia sunt sfinţii care, trăind în trup, au dat rodnicie Bisericii cu sângele lor; ei au băut paharul Domnului şi au ajuns prietenii lui Dumnezeu. Rugăciunea zilei Dumnezeule, care astăzi ai umplut de bucurie aleasă şi cerească Biserica ta, în solemnitatea sfinţilor Petru şi Paul, dă-i, te rugăm, harul de a urma în toate învăţătura apostolilor, prin care a primit începuturile credinţei. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul m-a scăpat din mâinile lui Irod. Citire din Faptele Apostolilor 12,1-11 În acel timp, Irod a pus mâna pe unii din Biserică pentru a le face rău. 2 Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. 3 Când a văzut că aceasta este pe placul iudeilor, a decis să-l prindă şi pe Petru; erau atunci zilele 242

Azimelor. 4 L-a prins şi l-a aruncat în închisoare, încredinţându-l la patru grupe de câte patru soldaţi ca să-l păzească, voind să-l înfăţişeze poporului după Paşte. 5 Aşadar, Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu. 6 Dar în noaptea dinaintea zilei în care Irod avea să-l înfăţişeze, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar în faţa uşii, nişte străjeri păzeau închisoarea. 7 Şi iată că un înger al Domnului a venit la el şi o lumină a strălucit în încăpere! Îngerul l-a lovit în coastă pe Petru, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te în grabă!” Iar lanţurile i-au căzut de la mâini. 8 Atunci, îngerul i-a spus: „Încinge-te şi leagă-ţi sandalele!” El a făcut astfel. Apoi i-a zis: „Pune-ţi mantia pe umeri şi urmează-mă!” 9 El a ieşit şi l-a urmat, dar nu ştia că este adevărat ceea ce făcea îngerul. Credea că are o vedenie. 10 Trecând de prima strajă şi de-a doua, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate. Aceasta s-a deschis de la sine înaintea lor. Ieşind, au mers pe o stradă şi, deodată, îngerul a plecat

De la rãsãrit pânã la apus * 29 iunie 2020

de la el. 11 Atunci Petru, venindu-şi în fire, a zis: „Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul său şi m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeilor”. Cuvântul Domnului

aceea Domnul, judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care au iubit arătarea lui. 17 Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele. Şi am fost salvat din gura leului. 18 Domnul mă va salva din orice lucrare rea şi mă va mântui pentru împărăţia lui, cea din ceruri. Lui să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin! Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 5) R.: Domnul m-a eliberat de orice teamă. 2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE lauda lui va fi fără încetare în gura mea. Mt 16,18b 3 Să se laude sufletul meu în Domnul! (Aleluia) Tu eşti Petru Să audă cei umili şi să se bucure! R. şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. 4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine, (Aleluia) să înălţăm numele lui împreună! 5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns EVANGHELIA şi m-a eliberat de orice teamă. R. Tu eşti Petru; ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor. 6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi Citire din Evanghelia Domnului nostru şi feţele voastre nu se vor ruşina! Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19 7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat În acel timp, venind în părţile Cezareii lui şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R. Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei 8 Îngerul Domnului veghează lângă i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», cei ce se tem de el alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. 15 El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” 16 Atunci şi-i scapă din primejdie. 9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul, Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu eşti fericit omul care îşi caută în el refugiu! R. Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” 17 Isus, luând cuvântul, a spus: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au LECTURA A II-A De acum îmi este rezervată coroana dreptăţii. revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceCitire din Scrisoarea a doua a sfântului ruri. 18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această apostol Paul către Timotei 4,6-8.17-18 piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului Preaiubitule, eu deja sunt oferit ca jertfă şi nu o vor birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărătimpul plecării mele a sosit. 7 Am luptat lupta ţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega păstrat credinţa. 8 De acum îmi este rezervată ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”. coroana dreptăţii pe care mi-o va da în ziua Cuvântul Domnului De la rãsãrit pânã la apus * 29 iunie 2020

243

Rugăciunea credincioşilor Adânc inseraţi în misterul lui Cristos mort şi înviat, prin mijlocirea sfinţilor apostoli Petru şi Paul, să invocăm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra Bisericii şi a lumii întregi. Să ne rugăm: R.: Doamne, sfinţeşte poporul tău! – Pentru ca toate comunităţile care cred în Cristos şi sunt răspândite în toată lumea, să-şi reînnoiască mereu credinţa în Fiul lui Dumnezeu cel viu şi să-l proclame drept mântuitor al lumii, să ne rugăm: R. – Pentru ca papa, piatra fundamentală a Bisericii noastre, să-i întărească pe fraţi în credinţa în înviere, pentru a face din toţi unicul popor al lui Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi conducătorii popoarelor să asculte aspiraţia spre unitate şi pace a popoarelor lor şi să promoveze adevărul şi dreptatea pentru binele tuturor, să ne rugăm: R.

Asupra darurilor Rugăciunea apostolilor să însoţească, Doamne, darurile pe care le aducem spre sfinţire înaintea ta şi să ne păstreze strâns uniţi cu tine în celebrarea acestei jertfe. Prin Cristos, Domnul nostru. Prefaţa Prefaţa pentru sfinţii apostoli Petru şi Paul Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte Sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Petru a fost cel dintâi care a mărturisit credinţa în Cristos şi, adresându-se fiilor lui Israel, a alcătuit prima comunitate creştină. Paul a pus în lumină misterul mântuirii şi a predicat evanghelia popoarelor păgâne. Amândoi apostolii au muncit, fiecare cu darul primit, ca să strângă la un loc unica familie a lui Cristos, iar acum, uniţi în aceeaşi mărire în ceruri, primesc pe pământ, din partea poporului creştin, aceleaşi laude. De aceea, cu toţi îngerii şi sfinţii, cântăm imnul măririi tale, zicând fără încetare

– Pentru ca suferinţa celor persecutaţi pentru credinţa şi iubirea lor, unită cu aceea a lui Cristos şi a apostolilor, să colaboreze la eliberarea lumii de lanţurile egoismului, să ne Ant. la Împărtăşanie: rugăm: R.

Cf. Mt 16,16.18 – Pentru ca dialogul ecumenic între Biserici Petru i-a zis lui Isus: să devină tot mai eficient şi să contribuie la „Tu eşti Cristos, înfăptuirea unirii, să ne rugăm: R. Fiul Dumnezeului celui viu”. – Pentru ca rugăciunea liturgică să ne deschidă Isus i-a răspuns: „Tu eşti Petru inimile spre nevoile lumii şi să ne facă mar- şi pe această piatră voi zidi Biserica mea”. tori ai iubirii lui Cristos, să ne rugăm: R. Doamne, Dumnezeul nostru, prin mijlocirea apostolilor Petru şi Paul şi prin revărsarea Duhului tău Sfânt, întăreşte poporul tău pe drumul credinţei şi fă ca de pe toată faţa pământului să se înalţe spre tine lauda şi recunoştinţa noastră. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. 244

După Împărtăşanie Dă-ne, te rugăm, Doamne, harul, ca, întăriţi de această taină, să trăim astfel în Biserică încât, stăruind în frângerea pâinii şi în învăţătura apostolilor, să fim o singură inimă şi un singur suflet, întemeiaţi în iubirea ta. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 29 iunie 2020

M editeazã În fața noastră stau doi titani ai credinței creștine: Petru și Paul. Pe aceștia i-a cucerit Isus pentru sine și pentru Biserica sa în mod ireversibil și definitiv. Biografiile acestora nu au decât puține puncte comune. Începutul vocației lor este foarte diferit, însă ei au trăit cu convingerea neclintită că în Isus au găsit tot sensul și împlinirea existenței lor, pentru care nu doar că merită să trăiești într-un anumit fel, ci să și mori fără ezitare. Să-i cuprinzi într-o singură reflecție cu toată bogăția personalităților lor nu este ușor. Unele aspecte pot fi creionate numai sumar. Cine este Petru? E omul în stare să scoată pe gură cuvinte mari care nu au acoperire în fapte. Are un caracter impulsiv, fapt ce îl determină să aibă reacţii reacții neașteptate, să fie prezumțios și încrezut. Reversul acestei atitudini este timiditatea și lașitatea. La Cina cea de Taină afirmă sus și tare că e dispus să-și dea și viața pentru Isus, iar câteva ore mai târziu se pierde în fața unei simple slujitoare de curte. Cu toate acestea, el are niște calități care îl disting de ceilalți unsprezece: Petru dovedește fidelitate când mulți ucenici, scandalizați că Isus își oferă trupul și sângele ca hrană, îl

G ândul

zilei

„Dar voi cine spuneţi că sunt?” (Mt 16,15) Numai o dată a pus Isus această întrebare. Ucenicul trebuie să se pronunţe, cu claritate, iubind. Ce ucenic sunt eu dacă nu am claritate, dacă nu ştiu cu certitudine cine este Domnul meu, Învăţătorul meu, prietenul meu? Cine continuă să exprime îndoieli seamănă minciună.

părăsesc; Petru demonstrează încredere când pleacă în întâmpinarea lui Isus pe apă; Petru dovedește umilință când își recunoaște propria nimicnicie la momentul pescuirii minunate; Petru manifestă putere de renunțare la toate pentru Isus. Același Petru dă dovada iubirii supreme murind pentru Domnul său. Cine este Paul? În acest apostol avem figura unui personalități monumentale, a unui om îndrăgostit nebunește și incurabil de Isus Cristos, singurul Domn pentru care viața și moartea lui aveau un sens. El este tipul omului disciplinat, ireproșabil în împlinirea Legii, învățat, zelos, pasionat, care, după convertirea sa, l-a integrat pe Isus în toate sferele vieții sale umane, spirituale, psihologice, existențiale. Paul nu doar că l-a imitat, admirat și predicat pe Isus Cristos, ci i s-a conformat mental, sentimental, emoțional, psihic și spiritual, lăsându-se efectiv locuit de el: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2,20); „Însă noi avem gândirea lui Cristos” (1Cor 2,16); „căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe voi toți cu aceleași sentimente ca ale lui Cristos Isus” (Fil 1,8). Iubirea lui pentru Cristos a fost atotcuprinzătoare, iar în fața ei pălea totul. Iubirea făcea diferența dintre totul și nimic. Având această configurație interioară, Paul dă totul pentru evanghelie: timp, energie, suferințe, încercări, respingeri, persecuții, foamete, naufragiu și propria viața. El se întreabă retoric: „Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos?” (Rom 8,35). Ce forță ar fi fost mai mare decât forța acestui gigant nestăvilit pentru Cristos? Privim la aceste două coloane ale Bisericii și le exprimăm mulțumirea pentru tot tezaurul spiritual pe care ni l-au lăsat. Privim la sfântul Petru, privim la sfântul Paul și, prin ei, privim la Isus Cristos, care a făcut să triumfe atât de măreț harul său în acești doi apostoli. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 29 iunie 2020

245

30 iunie

M ARÞI

Marþi din sãptãmâna a 13-a de peste an Primii Sfinþi Martiri din Roma * Liturghie la alegere, prefaþã comunã Domnul Dumnezeu vorbeºte; cine nu va profeþi? n Cãlãuzeºte-mã, Doamne, în dreptatea ta! n Ridicându-se, a certat vânturile ºi marea ºi s-a fãcut liniºte deplinã.

Am 3,1-8;4,11-12 Ps 5 Mt 8,23-27

verde (roºu) I Sfântul Matei, dupã ce a povestit trei minuni ale lui Isus, îi prezintã pe ucenici. Ei au fost invitaþi sã-l urmeze pe Isus ºi sã persevereze în credinþã în ciuda dificultãþilor, deoarece învierea lui Cristos este o victorie asupra rãului ºi a morþii. Nu trebuie sã le fie teamã, Isus este garanþia victoriei.

A scultã

ºi roagã-te

Ant. la intrare: Ps 46,2 Toate popoarele, bateţi din palme, aclamaţi-l pe Dumnezeu cu strigăte de bucurie! Rugăciunea zilei Dumnezeule, tu ne-ai înfiat prin harul tău şi ne-ai făcut fii ai luminii: nu îngădui să fim învăluiţi de întunericul greşelii, ci păstrează-ne pururi în strălucirea adevărului. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

Îşi înalţă puiul de leu glasul din vizuina lui dacă nu a capturat ceva? 5 Cade oare pasărea în laţul de pe pământ dacă nu există o capcană pentru ea? Se ridică laţul de la pământ dacă nu a capturat ceva? 6 Dacă sună trâmbiţa în cetate, nu tremură poporul? Dacă se întâmplă un rău în cetate, nu lucrează Domnul? 7 Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să le reveleze planul său slujitorilor săi, profeţilor. 8 Leul rage; cine nu se va teme? Domnul Dumnezeu vorbeşte; cine nu va profeţi? 4,11 V-am lovit cum a lovit Dumnezeu Sodoma şi Gomora; aţi devenit ca un tăciune luat dintr-un foc, dar nu v-aţi întors la mine. 12 De aceea, aşa îţi voi face, Israel, pregăteşte-te, căci aceasta îţi voi face! Fii gata să-l întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israel! Cuvântul Domnului

LECTURA I Domnul Dumnezeu vorbeşte; cine nu va profeţi? Citire din cartea profetului Amos 3,1-8; 4,11-12 Ascultaţi cuvântul acesta pe care îl spune Domnul împotriva voastră, fii ai lui Israel, îm- PSALMUL RESPONSORIAL potriva întregii familii pe care am scos-o din Ps 5,5-6a.6b-7.8 (R.: 9a) ţara Egiptului! 2 Numai pe voi v-am cunoscut R.: Călăuzeşte-mă, Doamne, în dreptatea ta! dintre toate familiile pământului; de aceea, vă 5 Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-i placă nelegiuirea, voi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre. 3 Oare pot merge doi împreună fără ca să se cel rău nu-şi află adăpost în preajma ta; cunoască? 4 Rage oare leul dacă nu are pradă? 6a cei orgolioşi nu pot sta înaintea feţei tale. R. 246

De la rãsãrit pânã la apus * 30 iunie 2020

Tu îi urăşti pe toţi cei care săvârşesc fărădelegea şi-i nimiceşti pe cei care spun minciună. Domnul îi dispreţuieşte pe cel care varsă sânge şi pe cel care înşală. R. Dar eu, prin îndurarea ta cea mare, voi intra în casa ta şi te voi adora cu teamă în templul tău cel sfânt. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 129(130),5 (Aleluia) Eu nădăjduiesc în Domnul; sufletul meu speră în cuvântul său. (Aleluia) EVANGHELIA Ridicându-se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,23-27 În acel timp, urcând Isus în barcă, discipolii lui l-au urmat. 24 Şi iată, a fost pe mare o furtună atât de puternică, încât barca era acoperită de valuri, iar el dormea! 25 Venind discipolii lui, l-au trezit, spunându-i: „Doamne, salvează-ne! Pierim”. 26 Dar el, le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi, oameni cu puţină credinţă?” Atunci, ridicându-se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. 27 Oamenii au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: „Cine este acesta că şi vânturile şi marea ascultă de el?” Cuvântul Domnului

– Pentru ca Biserica, mereu reînnoită de puterea creatoare a lui Dumnezeu, să vadă în încercări şi necazuri o ocazie de a-şi întări credinţa în Cristos cel înviat, să ne rugăm: R. – Pentru ca Domnul să întoarcă inima oamenilor şi să oprească braţul celor violenţi, care perturbă convieţuirea din comunităţile noastre, să ne rugăm: R. – Pentru ca acela care stăpâneşte furia vântului şi a mării să aducă linişte şi pace în inima celui care este incapabil de iubire şi iertare, să ne rugăm: R. – Pentru ca delăsarea noastră în urmarea fidelă a Domnului să obţină zi de zi milostivirea sa care ne invită să-l cunoaştem şi să-l iubim din ce în ce mai mult, să ne rugăm: R. – Pentru ca Euharistia, prezenţă reală a lui Cristos printre noi, să devină strigătul sărăciei şi nevoii noastre de mântuire, să ne rugăm: R. – Pentru ca răposaţii uitaţi, de care nimeni nu-şi mai aduce aminte să aibă parte de vederea feţei tale, să ne rugăm: R. Dumnezeul vieţii noastre, primeşte rugăciunea Bisericii care-şi mărturiseşte încrederea numai în tine, care eşti Dumnezeu şi vieţuieşti şi domneşti în toţi vecii vecilor. Amin.

Asupra darurilor Dumnezeule, care, prin tainele tale, lucrezi cu putere mântuirea noastră, dă-ne, te rugăm, harul, Rugăciunea credincioşilor ca, prin slujirea noastră, Numai Dumnezeu este izvor de pace şi con- să răspundem duce istoria oamenilor spre mântuirea veşnică. la sfinţenia darurilor tale. Să-l rugăm, aşadar, cu credinţă: Prin Cristos, R.: Dumnezeul păcii, ascultă-ne! Domnul nostru. De la rãsãrit pânã la apus * 30 iunie 2020

247

248

Ant. la Împărtăşanie: Cf. Ps 102,1 Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt! După Împărtăşanie Te rugăm, Doamne, ca trupul şi sângele lui Cristos, pe care ţi le-am oferit ca jertfă şi le-am primit ca hrană, să fie pentru noi izvor de viaţă nouă, pentru ca, rămânând mereu uniţi cu tine în iubire, să aducem roade care să dăinuie de-a pururi. Prin Cristos, Domnul nostru.

De la rãsãrit pânã la apus * 30 iunie 2020

M editeazã Reținem această expresie din evanghelia acestei zile: „și s-a făcut liniște deplină”. De câte ori n-am auzit pe băncile școlii din gura învățătoarei porunca: „Faceți liniște!” Dar și mai târziu, în aula de curs, în sala de spectacole, în biserică sau la diferite evenimente venea spre noi îndemnul, mai răstit sau mai discret: „Fă liniște!” În multe limbi de sorginte latină – și, deci, în limba latină în primul rând (facta est tranquillitas magna) – liniștea se face! Atunci când e vorba de natură, de pajiști, de cosmosul luat în ansamblu, liniștea există și se menține fără a fi perturbată de ceva. O căutăm și ne regăsim sufletul în ea. De îndată ce în peisaj intră oamenii, liniștea nu intervine de la sine, nu se impune pur și simplu. Ea trebuie făcută. Isus Cristos dormea. În jurul lui – agitație și furtună, panica ucenicilor, valuri spumegânde. Imaginea unui Isus adâncit în somn avem înaintea ochilor minții noastre! Cât de profund să-i fi fost somnul, încât să nu simtă nimic din ce se petrece în jurul lui?! Dumnezeu nu se lasă tulburat de nimic, de niciun fenomen, de nicio intemperie. Am vrea să credem că atunci când ne este greu, când viața ne este zbuciumată, avem un Dumnezeu care veghează asupra

G ândul

zilei

„Fii gata să-l întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israel!” (Am 4,12) Profetul, cu o serie de întrebări, solicită poporului să se angajeze să-l cunoască pe Domnul, Dumnezeul său: el este cel care ţine în mână destinele credincioşilor săi. Isus ştia aceasta şi de aceea în barcă el continua să doarmă, în pofida furtunii care îi înspăimânta pe ucenici: aceştia erau fără credinţă şi Isus a trebuit să-i trezească!

noastră, așa cum ne spune Psalmul 121: „Iată, nu ațipește, nu doarme cel care-l păzește pe Israel!” Soluțiile la problemele noastre vin foarte greu, avem nevoie de răbdare, de timp. Avem nevoie de răbdare cu Dumnezeu! Preferă Domnul și stăpânul a toate să rămână în netulburarea lui veșnică atunci când nu este prompt în a ne veni în ajutor? Sau așteaptă mai degrabă să ne liniștim noi? Între multe gânduri spirituale pe care le exprimă sfânta Tereza a Pruncului Isus în scrierile sale autobiografice este și acesta, că a găsit în camera ei o surpriză pregătită de sora ei, Celina: „în mijlocul unui vas încântător, un mic vapor care-l purta pe micul Isus dormind cu o mică minge lângă el; pe pânza albă Celina scrisese aceste cuvinte: Eu dorm, dar inima mea veghează”. Isus, chiar și când doarme, veghează asupra noastră. Ce duios sună acest gând! Noi suntem atât de agitați, că greu mai ajungem să avem asemenea gânduri sau altele asemănătoare. Ne precipităm în rugăciunile noastre și cerem repede, fără să știm ce să cerem. De aici, nevoia imperioasă de a face liniște. Nu în afara noastră sunt cele mai mari zgomote asurzitoare; nu din exterior suntem tulburați și asaltați de frici, ci în primul rând de problemele noastre lăuntrice. Avem nevoie să lucrăm la liniștea din sufletul nostru, să o apărăm de pericole, să o cultivăm. Cineva spunea că înțelepciunea o găsești doar după ce descoperi liniștea. Pe Dumnezeu însuși îl înțelegi numai după ce faci liniște în tine, căci glasul Domnului vorbește în tăcere. Nu altfel se exprimă aici sfânta Tereza de Calcutta: „Dumnezeu este prietenul tăcerii. Privește cum natura, copacii, florile cresc în tăcere. Vezi cum stelele, luna și soarele merg pe traiectoria lor în tăcere”. Cine face tăcere îl face pe Dumnezeu să-i vorbească cu ușurință. Pr. Cristian Diac

De la rãsãrit pânã la apus * 30 iunie 2020

249

Rânduiala sfintei Liturghii

RITURILE ÎNCEPUTULUI V. În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. R. Amin. V. Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi! R. Şi cu duhul tău. sau: V. Domnul să fie cu voi! R. Şi cu duhul tău. ACTUL PENITENŢIAL V. Fraţilor, să ne recunoaştem păcatele, pentru a celebra cum se cuvine sfintele taine. R. Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul şi vouă, fraţilor, că am păcătuit prea mult cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea: din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea. De aceea, rog pe sfânta Maria pururea Fecioară, pe toţi îngerii şi sfinţii şi pe voi, fraţilor, să vă rugaţi pentru mine la Domnul, Dumnezeul nostru.

(când este prescris) V. Mărire în cer lui Dumnezeu! R. Şi pace pe pământ oamenilor de bunăvoinţă. Te lăudăm, te binecuvântăm, te adorăm, te preamărim. Doamne Dumnezeule, împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotputernic, îţi mulţumim ţie pentru slava ta cea mare. Doamne, Fiule unul-născut, Isuse Cristoase. Doamne Dumnezeule, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi, tu, care iei asupra ta păcatele lumii, primeşte rugăciunea noastră. Tu, care şezi de-a dreapta Tatălui, miluieşte-ne pe noi. Fiindcă tu singur eşti sfânt, tu singur Domn, tu singur preaînalt, Isuse Cristoase, împreună cu Duhul Sfânt, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin. LITURGIA CUVÂNTULUI Lectură... V. Cuvântul Domnului. R. Mulţumim lui Dumnezeu.

V. Să aibă milă de noi atotputernicul Dumnezeu şi, iertându-ne păcatele, să ne ducă la viaţa cea veşnică. R. Amin.

Evanghelia V. Domnul să fie cu voi! R. Şi cu duhul tău.

V. Doamne, miluieşte-ne. R. Doamne, miluieşte-ne.

V. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul N., R. Mărire ţie, Doamne!

V. Cristoase, miluieşte-ne R. Cristoase, miluieşte-ne. V. Doamne, miluieşte-ne. R. Doamne, miluieşte-ne. 250

.................. V. Cuvântul Domnului. R. Laudă ţie, Cristoase! (după omilie, când este prescris) De la rãsãrit pânã la apus * 5-6/2020

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, creatorul cerului şi al pământului, al tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Cred într-unul Domn Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unul-născut, care din Tatăl s-a născut, mai înainte de toţi vecii. Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu creat, de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară, şi s-a făcut om. S-a răstignit pentru noi sub Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat. A înviat a treia zi, după Scripturi, şi s-a suit la cer, şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va veni cu mărire să judece pe cei vii şi pe cei morţi, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Cred în Duhul Sfânt, Domnul şi de viaţă dătătorul, care de la Tatăl şi de la Fiul purcede; care împreună cu Tatăl şi cu Fiul, este adorat şi preamărit şi a grăit prin proroci. Cred într-una, sfântă, catolică şi apostolică Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va veni. Amin. (urmează rugăciunea credincioşilor)

V. Rugaţi-vă, fraţilor, pentru ca jertfa mea şi a voastră, să-i fie plăcută lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul. R. Să primească Domnul jertfa din mâinile tale, spre lauda şi mărirea numelui său, spre folosul nostru şi al întregii sale sfinte Biserici. Rugăciunea euharistică V. Domnul să fie cu voi. R. Şi cu duhul tău. V. Sus inimile! R. Le avem la Domnul. V. Să mulţumim Domnului Dumnezeului nostru! R. Vrednic şi drept este.

Liturgia euharistică Oferirea darurilor V. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul universului, fiindcă din dărnicia ta am primit pâinea pe care ţi-o oferim, rod al pământului şi al muncii oamenilor, care va deveni pentru noi pâinea vieţii. R. Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci.

PREFAŢA COMUNĂ A VI-A Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea ţie, Părinte sfânt, prin Fiul tău iubit, Isus Cristos, Cuvântul veşnic prin care toate le-ai creat, pe care ni l-ai trimis ca mântuitor şi răscumpărător, întrupat de la Duhul Sfânt şi născut din Fecioara Maria. Ca să împlinească până la sfârşit voinţa ta şi să adune un popor care să-ţi aparţină, când a sosit ceasul suferinţelor sale, şi-a întins braţele pe cruce, rupând astfel lanţurile morţii şi deschizându-ne calea învierii. De aceea, împreună cu toţi îngerii şi sfinţii, vestim fără încetare mărirea ta, cântând cu bucurie.

V. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul universului, fiindcă din dărnicia ta am primit vinul pe care ţi-l oferim, rod al viţei de vie şi al muncii oamenilor, care va deveni pentru noi băutură spirituală. R. Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci.

.................. Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul Dumnezeul oştirilor cereşti. Pline sunt cerurile şi pământul de mărirea ta. Osana în înaltul cerului! Bine este cuvântat cel care vine în numele Domnului. Osana în înaltul cerului!

De la rãsãrit pânã la apus * 5-6/2020

251

PREFACEREA. RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A II-A CP. Cu adevărat sfânt eşti, Doamne, izvorul a toată sfinţenia. CC. Te rugăm, aşadar, sfinţeşte darurile acestea cu roua Duhului tău, ca ele să devină pentru noi trupul X şi sângele Domnului nostru Isus Cristos. El, dându-se de bunăvoie spre pătimire, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor săi, zicând: LUAŢI ŞI MÂNCAŢI DIN ACEASTA TOŢI: ACESTA ESTE TRUPUL MEU, CARE SE JERTFEŞTE PENTRU VOI. De asemenea, după cină, luând potirul şi, din nou mulţumind, l-a dat ucenicilor săi zicând: LUAŢI ŞI BEŢI DIN ACESTA TOŢI: ACESTA ESTE POTIRUL SÂNGELUI MEU, AL NOULUI ŞI VEŞNICULUI LEGĂMÂNT, CARE PENTRU VOI ŞI PENTRU MULŢI SE VARSĂ SPRE IERTAREA PĂCATELOR. FACEŢI ACEASTA ÎN AMINTIREA MEA. CP. Misterul credinţei. R. Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim, până când vei veni. CC. Celebrând, aşadar, moartea şi învierea Fiului tău, îţi oferim, Doamne, pâinea vieţii şi potirul mântuirii, mulţumindu-ţi că ne-ai învrednicit să stăm înaintea ta şi să-ţi slujim ţie. Te rugăm cu umilinţă să ne unească Duhul Sfânt pe noi, care ne facem părtaşi de trupul şi sângele lui Cristos. 1C. Adu-ţi aminte, Doamne, de Biserica ta răspândită pe întregul pământ, ca să o desăvârşeşti în dragoste, împreună cu părintele nostru papa N., cu episcopul nostru N. şi cu tot clerul. .................... 252

Adu-ţi aminte, Doamne, de slujitorul tău (slujitoarea ta), N., pe care l-ai chemat (ai chemat-o) (astăzi) la tine din această lume. Îngăduie ca, după cum prin Botez a fost unit(ă) cu Fiul tău întru moarte, la fel să devină părtaş(ă) de învierea lui. .................. 2C. Adu-ţi aminte, Doamne, şi de fraţii noştri care au adormit în speranţa învierii şi de toţi cei care au răposat în milostivirea ta şi primeşte-i să se bucure de lumina feţei tale. Te rugăm, ai milă de noi toţi, pentru ca, împreună cu fericita Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, cu sfântul Iosif, soţul ei, cu fericiţii apostoli şi cu toţi sfinţii, pe care din veci i-ai iubit, să ne învrednicim a fi părtaşi de viaţa cea veşnică, să te lăudăm şi să te preamărim prin Isus Cristos, Fiul tău. CP. Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos, CC. ţie, Dumnezeule, Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfânt, toată cinstea şi mărirea în toţi vecii vecilor. R. Amin. RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A III-A CP. Sfânt eşti cu adevărat, Doamne, şi pe bună dreptate te laudă toată făptura, căci prin Fiul tău, Domnul nostru Isus Cristos, şi prin lucrarea Duhului Sfânt, însufleţeşti şi sfinţeşti întregul univers şi fără încetare aduni poporul tău, pentru ca, de la răsăritul soarelui până la apus, să i se aducă numelui tău jertfă curată. CC. De aceea, Doamne, te rugăm cu umilinţă să sfinţeşti prin Duhul tău darurile pe care ţi le oferim, pentru ca ele să devină trupul X şi sângele Fiului tău, Domnul nostru Isus Cristos, din a cărui poruncă celebrăm aceste taine.

De la rãsãrit pânã la apus * 5-6/2020

Căci el, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulţumindu-ţi, a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor săi, zicând: LUAŢI ŞI MÂNCAŢI DIN ACEASTA TOŢI: ACESTA ESTE TRUPUL MEU, CARE SE JERTFEŞTE PENTRU VOI. De asemenea, după cină, luând potirul şi mulţumindu-ţi, l-a binecuvântat şi l-a dat ucenicilor săi, zicând: LUAŢI ŞI BEŢI DIN ACESTA TOŢI: ACESTA ESTE POTIRUL SÂNGELUI MEU, AL NOULUI ŞI VEŞNICULUI LEGĂMÂNT, CARE PENTRU VOI ŞI PENTRU MULŢI SE VARSĂ SPRE IERTAREA PĂCATELOR. FACEŢI ACEASTA ÎN AMINTIREA MEA. CP. Misterul credinţei. R. Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim până când vei veni. CC. Celebrând, aşadar, Doamne, pătimirea aducătoare de mântuire a Fiului tău, precum şi minunata lui înviere din morţi şi înălţare la cer, şi aşteptând a doua lui venire, îţi oferim cu mulţumire această jertfă vie şi sfântă. Te rugăm, priveşte cu bunătate la darul Bisericii tale şi, recunoscând în el jertfa prin care ne-ai împăcat cu tine, dă-ne nouă, celor care ne hrănim cu trupul şi sângele Fiului tău, harul, ca, din plinătatea Duhului Sfânt, să devenim un singur trup şi un singur suflet în Cristos. 1C. Duhul Sfânt să facă din noi un prinos veşnic, ca să dobândim moştenirea cerească împreună cu aleşii tăi, mai întâi cu preafericita Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Maria, cu sfântul Iosif, soţul ei, cu fericiţii apostoli şi slăviţii martiri, (cu sfântul N. – sfântul zilei sau patronul) şi cu toţi sfinţii, prin a căror mijlocire sperăm să fim totdeauna ajutaţi de tine.

2C. Te rugăm, Doamne, ca această jertfă a împăcării noastre să fie spre pacea şi mântuirea lumii întregi. Binevoieşte a întări în credinţă şi dragoste Biserica ta peregrină pe acest pământ, împreună cu slujitorii tăi, papa nostru N., şi episcopul nostru N., cu toţi episcopii, cu întregul cler şi cu tot poporul pe care ţi l-a dobândit Fiul tău. Ascultă, Doamne, cu îndurare rugăciunile acestei familii pe care ai adunat-o în faţa ta. Întoarce-i la tine, Părinte milostiv, şi pe toţi fiii tăi risipiţi pretutindeni. 3C. Pe fraţii noştri răposaţi şi pe toţi drepţii care au trecut din această lume primeşte-i cu bunătate în împărăţia ta cerească, unde nădăjduim să ne bucurăm şi noi de-a pururi de mărirea ta, împreună cu ei, prin Cristos, Domnul nostru, prin care tu dăruieşti lumii tot binele. CP. Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos, CC. ţie, Dumnezeule, Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfânt, toată cinstea şi mărirea în toţi vecii vecilor. R. Amin. .............. Adu-ţi aminte de slujitorul tău (slujitoarea ta), N., pe care l-ai chemat (ai chemat-o) (astăzi) la tine din această lume. Îngăduie ca, după cum prin Botez a fost unit(ă) cu Fiului tău întru moarte, la fel, să devină părtaş(ă) de învierea lui, în ziua în care îi va ridica pe cei morţi din pământ şi va face trupul smereniei noastre asemenea cu trupul strălucirii sale. Adu-ţi aminte şi de fraţii noştri răposaţi şi de toţi drepţii care au trecut din această lume şi primeşte-i cu bunătate în împărăţia ta cerească, unde nădăjduim să ne bucurăm şi noi de-a pururi, împreună cu ei, de mărirea ta, atunci când vei şterge toată lacrima din ochii noştri, căci, văzându-te pe tine, Dumnezeul nostru, aşa precum eşti, vom fi pe veci asemenea ţie şi te vom lăuda fără încetare, prin Cristos, Domnul nostru, prin care tu dăruieşti lumii tot binele.

De la rãsãrit pânã la apus * 5-6/2020

253

RITUL ÎMPĂRTĂŞANIEI V. Îndemnaţi de porunca Mântuitorului şi povăţuiţi de învăţătura sa dumnezeiască, îndrăznim a spune: R. Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. V. Mântuieşte-ne, te rugăm, Doamne, de toate relele şi binevoieşte a da pacea în zilele noastre, pentru ca, ajutaţi de milostivirea ta, să fim pururea liberi de păcat şi feriţi de orice tulburare, aşteptând speranţa fericită şi venirea Mântuitorului nostru Isus Cristos. R. Căci a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea în veci.

R. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, dă-ne nouă pacea. V. Iată Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe acela care ia asupra sa păcatele lumii. Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului. R. Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu. ................. RITUL ÎNCHEIERII

V. Doamne Isuse Cristoase, care le-ai zis apostolilor tăi: „Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă”, nu privi la păcatele noastre, ci la credinţa Bisericii tale, şi binevoieşte a-i dărui pacea şi unirea, după voinţa ta. Care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. R. Amin.

V. Domnul să fie cu voi. R. Şi cu duhul tău.

V. Pacea Domnului să fie pururea cu voi! R. Şi cu duhul tău.

V. Liturghia s-a sfârşit. Mergeţi în pace! R. Mulţumim lui Dumnezeu.

254

V. Să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu, Tatăl, şi Fiul, X şi Duhul Sfânt. R. Amin.

De la rãsãrit pânã la apus * 5-6/2020

Ordo Missae

RITUS INITIALES S. In nomine Patris et Filii et Spiritus Sancti. O. Amen. S. Gratia Domini nostri Iesu Christi, et caritas Dei et comunicatio Sancti Spiritus sit cum omnibus vobis. O. Et cum spiritu tuo. (vel) S. Dominus vobiscum. O. Et cum spiritu tuo. Ritus poenitentialis S. Fratres, agnoscamus peccata nostra, ut apti simus ad sacra mysteria celebranda. O. Confiteor Deo omnipotenti et vobis, fratres, quia peccavi nimis, cogitatione, verbo, opere et omissione: mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa, ideo precor beatam Mariam semper Virginem, omnes angelos et sanctos, et vos, fratres, orare pro me ad Dominum Deum nostrum. S. Misereatur nostri omnipotens Deus et, dimissis peccatis nostris, perducat nos ad vitam aeternam. O. Amen. S. Kyrie eleison O. Kyrie eleison S. Christe eleison O. Christe eleison S. Kyrie eleison O. Kyrie eleison

(quando praescribitur:) S. Gloria in excelsis Deo O. Et in terra pax hominibus bonae voluntatis. Laudamus te, benedicimus te, adoramus te, glorificamus te. Gratias agimus tibi propter magnam gloriam tuam, Domine Deus, rex caelestis, Deus Pater omnipotens. Domine Fili unigenite, Iesu Christe, Domine Deus, Agnus Dei, Filius Patris, qui tollis peccata mundi, miserere nobis; qui tollis peccata mundi, suscipe deprecationem nostram. Qui sedes ad dexteram Patris, miserere nobis. Quoniam tu solus sanctus, tu solus Dominus, tu solus altissimus, Iesu Christe, cum Sancto Spiritu, in gloria Dei Patris. Amen. LITURGIA VERBI Lectio... L. Verbum Domini. O. Deo gratias. Evangelium S. Dominus vobiscum. O. Et cum spiritu tuo. S. Lectio (Sequentia) sancti Evangelii saecundum (N...) O. Gloria tibi, Domine. ............ S. Verbum Domini. O. Laus tibi, Christe.

De la r찾s찾rit p창n찾 la apus * 5-6/2020

255

(quando praescribitur:) Credo in unum Deum, Patrem omnipotentem, creatorem caeli et terrae, visibilium omnium et invisibilium. Et in unum Dominum Iesum Christum, Filium Dei unigenitum, et ex Patre natum ante omnia saecula. Deum de Deo, lumen de lumine, Deum verum de Deo vero, genitum, non factum, consubstantialem Patri: per quem omnia facta sunt. Qui propter nos homines et propter nostram salutem descendit de caelis. Et incarnatus est de Spiritu Sancto ex Maria Virgine, et homo factus est. Crucifixus etiam pro nobis sub Pontio Pilato; passus et sepultus est, et resurrexit tertia die, secundum Scripturas. Et ascendit in caelum, sedet ad dexteram Patris. Et iterum venturus est cum gloria, iudicare vivos et mortuos, cuius regni non erit finis. Et in Spiritum Sanctum, Dominum et vivificantem: qui ex Patre Filioque procedit. Qui cum Patre et Filio simul adoratur et conglorificatur: qui locutus est per profetas. Et unam, sanctam, catholicam et apostolicam Ecclesiam. Confiteor unum baptisma in remissionem peccatorum. Expecto resurrectionem mortuorum et vitam venturi saeculi. Amen. (Oratio fidelium) 256

LITURGIA EUCHARISTICA Offertorium S. Benedictus es, Domine, Deus universi, quia de tua largitate accepimus panem, quem tibi oferimus, fructum terrae et operis manuum hominum, ex quo nobis fiet panis vitae. O. Benedictus Deus in saecula. S. Benedictus es, Domine, Deus universi, quia de tua largitate accepimus vinum, quod tibi offerimus, fructum vitis et operis manuum hominum, ex quo nobis fiet potus spiritalis. O. Benedictus Deus in saecula. S. Orate, fratres: ut meum ac vestrum sacrificium acceptabile fiat apud Deum Patrem omnipotentem O. Suscipiat Dominus sacrificium de manibus tuis, ad laudem et gloriam nominis sui, ad utilitatem quoque nostram totiusque Ecclesiae suae sanctae. .................... Oratio eucharistica S. Dominus vobiscum. O. Et cum spiritu tuo. S. Sursum corda. O. Habemus ad Dominum. S. Gratias agamus Domino Deo nostro. O. Dignum et iustum est. ..................... O. Sanctus, sanctus, sanctus, Dominus Deus Sabaoth. Pleni sunt caeli et terra gloria tua. Hosana in excelsis. Benedictus qui venit in nomine Domini. Hosanna in excelsis.

De la r찾s찾rit p창n찾 la apus * 5-6/2020

Praefatio PREX EUCHARISTICA II CP. Vere sanctus es, Domine, fons omnis sanctitatis. CC. Haec ergo dona, quesumus, Spiritus tui rore sanctifica, ut nobis corpus X et sanguis fiant Domini nostri Iesu Christi. Qui cum passioni voluntarie traderetur, accepit panem et gratias agens fregit, deditque discipulis suis, dicens: ACCIPITE ET MANDUCATE EX HOC OMNES: HOC EST ENIM CORPUS MEUM, QUOD PRO VOBIS TRADETUR. Simili modo, postquam cenatum est, accipiens et calicem, iterum gratias agens dedit discipulis suis, dicens: ACCIPITE ET BIBITE EX EO OMNES: HIC EST ENIM CALIX SANGUINIS MEI NOVI ET AETERNI TESTAMENTI, QUI PRO VOBIS ET PRO MULTIS EFFUNDETUR IN REMISSIONEM PECCATORUM. HOC FACITE IN MEAM COMMEMORATIONEM. CP. Mysterium fidei: O. Mortem tuam annuntiamus, Domine, et tuam resurrectionem confitemur, donec venias.

CC. Memores igitur mortis et resurrectionis eius, tibi, Domine, panem vitae et calicem salutis offerimus, gratias agentes quia nos dignos habuisti astare coram te et tibi ministrare. Et supplices deprecamur ut corporis et sanguinis Christi participes a Spiritu Sancto congregemur in unum. C1. Recordare, Domine, Ecclesiae tuae toto orbe diffusae, ut eam in caritate perficias una cum papa nostro N. et episcopo nostro N. et universo clero. .................... Memento famuli tui (famulae tuae) N., quem (quam) (hodie) ad te ex hoc mundo vocasti. Concede, ut, qui (quae) complantatus (complantata) fuit similitudini mortis Filii tui, simul fiat et resurrectionis ipsius. .................... C2. Memento etiam fratrum nostrorum, qui in spe resurrectionis dormierunt, omniumque in tua miseratione defunctorum, et eos in lumen vultus tui admitte. Omnium nostrum, quaesumus, miserere, ut cum beata Dei genetrice Virgine Maria, beáto Ioseph, eius sponso, beatis apostolis et omnibus sanctis, qui tibi a saeculo placuerunt, aeternae vitae mereamur esse consortes, et te laudemus et glorificemus per Filium tuum Iesum Christum. CP. Per ipsum, et cum ipso, et in ipso, CC. est tibi Deo Patri omnipotenti, in unitate Spiritus Sancti, omnis honor et gloria per omnia saecula saeculorum. O. Amen.

De la rãsãrit pânã la apus * 5-6/2020

257

PREX EUCHARISTICA III CP. Vere sanctus es, Domine, et merito te laudat omnis a te condita creatura, quia per Filium tuum, Dominum nostrum Iesum Christum, Spiritus Sancti operante virtute vivificas et sanctificas universa, et populum tibi congregare non desinis, ut a solis ortu usque ad occasum oblatio munda offeratur nomini tuo. CC. Supplices ergo te, Domine, deprecamur, ut haec munera, quae tibi sacranda detulimus, eodem Spiritu sanctificare digneris, ut corpus X et sanguis fiant Filii tui Domini nostri Iesu Christi, cuius mandato haec mysteria celebramus. Ipse enim in qua nocte tradebatur accepit panem et tibi gratias agens benedixit, fregit, deditque discipulis suis, dicens: ACCIPITE ET MANDUCATE EX HOC OMNES: HOC EST ENIM CORPUS MEUM, QUOD PRO VOBIS TRADETUR. Simili modo, postquam cenatum est, accipiens calicem, et tibi gratias agens benedixit, deditque discipulis suis, dicens: ACCIPITE ET BIBITE EX EO OMNES: HIC EST ENIM CALIX SANGUINIS MEI NOVI ET AETERNI TESTAMENTI, QUI PRO VOBIS ET PRO MULTIS EFFUNDETUR IN REMISSIONEM PECCATORUM. HOC FACITE IN MEAM COMMEMORATIONEM. 258

CP. Mysterium fidei. O. Mortem tuam annuntiamus, Domine, et tuam resurrectionem confitemur, donec venias. CC. Memores igitur, Domine, eiusdem Filii tui salutiferae passionis necnon mirabilis resurrectionis et ascensionis in caelum, sed et praestolantes alterum eius adventum, offerimus tibi, gratias referentes, hoc sacrificium vivum et sanctum. Respice, quaesumus, in oblationem Ecclesiae tuae et, agnoscens hostiam, cuius voluisti immolatione placari, concede, ut qui corpore et sanguine Filii tui reficimur, Spiritu eius Sancto repleti, unum corpus et unus spiritus inveniamur in Christo. C1. Ipse nos tibi perficiat munus aeternum, ut cum electis tuis hereditatem consequi valeamus, inprimis cum beatissima Virgine, Dei Genetrice, Maria, cum beáto Ioseph, eius sponso, cum beatis apostolis tuis et gloriosis martyribus (cum sancto N.) et omnibus sanctis, quorum intercessione perpetuo apud te confidimus adiuvari. C2. Haec hostia nostrae reconciliationis proficiat, quaesumus, Domine, ad totius mundi pacem atque salutem. Ecclesiam tuam, peregrinantem in terra, in fide et caritate firmare digneris cum famulo tuo papa nostro N. et episcopo nostro N., cum episcopali ordine et universo clero et omni populo acquisitionis tuae. ..................... Memento famuli tui (famulae tuae) N., quem (quam) (hodie) ad te ex hoc mundo vocasti. Concede, ut, qui (quae) complantatus (complantata) fuit similitudini mortis Filii tui, simul fiat et resurrectionis ipsius, quando mortuos suscitabit in carne de terra et corpus humilitatis nostrae configurabit corpori claritatis suae. .....................

De la rãsãrit pânã la apus * 5-6/2020

C3. Votis huius familiae, quam tibi astare voluisti, adesto propitius. Omnes filios tuos ubique dispersos tibi, clemens Pater, miseratus coniunge. Fratres nostros defunctos, et omnes qui, tibi placentes, ex hoc saeculo transierunt, in regnum tuum benignus admitte, ubi fore speramus, ut simul gloria tua perenniter satiemur, per Christum Dominum nostrum, per quem mundo bona cuncta largiris. CP. Per ipsum, et cum ipso, et in ipso, est tibi Deo Patri omnipotenti, in unitate Spiritus Sancti, omnis honor et gloria per omnia saecula saeculorum. O. Amen.

S. Domine Iesu Christe, qui dixisti apostolis tuis: „Pacem relinquo vobis, pacem meam do vobis”, ne respicias peccata nostra, sed fidem Ecclesiae tuae; eamque secundum voluntatem tuam pacificare et coadunare digneris. Qui vivis et regnas in saecula saeculorum. O. Amen. S. Pax Domini sit semper vobiscum. O. Et cum spiritu tuo. Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, miserere nobis. Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, miserere nobis.

RITUS COMMUNIONIS S. Praeceptis salutaribus moniti, et divina institutione formati, audemus dicere: O. Pater noster, qui es in caelis, sanctificetur nomen tuum, adveniat regnum tuum, fiat voluntas tua, sicut in caelo et in terra. Panem nostrum quotidianum da nobis hodie; et dimitte nobis debita nostra, sicut et nos dimittimus debitoribus nostris, et ne nos inducas in tentationem, sed libera nos a malo. S. Libera nos, quaesumus, Domine, ab omnibus malis, da propitius pacem in diebus nostris, ut ope misericordiae tuae adiuti, et a peccato simus semper liberi et ab omni perturbatione securi: expectantes beatam spem et adventum Salvatoris nostri Iesu Christi. O. Quia tuum est regnum et potestas et gloria in saecula.

Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, dona nobis pacem. S. Ecce Agnus Dei, ecce qui tollit peccata mundi. Beati qui ad cenam Agni vocati sunt. O. Domine, non sum dignus, ut intres sub tectum meum, sed tantum dic verbo et sanabitur anima mea. ............... RITUS CONCLUSIONIS S. Dominus vobiscum. O. Et cum spiritu tuo. S. Benedicat vos omnipotens Deus: Pater et Filius X et Spiritus Sanctus. O. Amen. S. Ite, missa est. O. Deo gratias.

De la rãsãrit pânã la apus * 5-6/2020

259

Rugãciunea credincioºilor pentru vinerea I din lunã Fraților preaiubiți, în inima preasfântă a lui – răspândește în toată lumea împărăția inimii Isus, Dumnezeu ne-a descoperit bogăția iubirii tale. R. sale divine. Să invocăm inima preasfântă în – desăvârșește-i în iubire pe aceia care ți s-au toate împrejurările vieții. Inimă a lui Isus, consacrat în mod deosebit. R. – întărește-ne când suntem osteniți și împoplină de dragoste și îndurare, – primește adorația Bisericii tale și ascultă vărați. R. rugăciunile ei pentru cei păcătoși. Dumnezeule preabun și atotputernic, tu ai R. Te rugăm, ascultă-ne! ascuns în inima Fiului tău toate comorile de – ferește toate popoarele de ură și duș - har pe care le-ai dăruit omenirii. Atrage la mănie. R. această inimă dumnezeiască toate inimile, ca – insuflă-le celor tineri gânduri generoase să se îmbogățească din plinătatea ei și să răspânde slujire lui Dumnezeu și aproapelui și în- dească în lumea întreagă razele iubirii dumvață-i să fie blânzi și smeriți. R. nezeiești. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Rugãciunea credincioºilor pentru sâmbãta I din lunã Fraților preaiubiți, preacurata Fecioară și – descoperă-le celor căzuți bunătatea de mamă Mamă a lui Dumnezeu, Maria, este vistier- a Reginei cerului. R. nica harurilor cerești și regina universului. – fă ca tineretul creștin să se lase educat de Prin mijlocirea ei, să-l chemăm în ajutor pe exemplul și grija Mamei cerești. R. Fiul lui Dumnezeu. Doamne Isuse Cristoase, – dispune inimile noastre să primească, asemenea Mariei, îndemnurile Duhului Sfânt. R. născut din Fecioara Maria, – trezește în poporul nostru simțământul de – ocrotește sfânta Biserică prin mijlocirea răspundere față de viața copiilor care trebuie Neprihănitei. să se nască. R. R. Te rugăm, ascultă-ne! Dumnezeule atotputernic, tu ai dus la desăvâr– dăruiește bună înțelegere tuturor popoa- șire, în preacurata Fecioară Maria, opera răscumrelor. R. părării noastre. Fă-ne și pe noi părtași de ha– vino în ajutorul celor indiferenți sau slabi rurile tale și du-ne la slava la care ai înălțat-o în credință. R. pe ea. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. Rugãciune pentru harul credinþei Fraţilor preaiubiţi, aşteptând venirea în slavă – binevoieşte a le da nădejdea fericirii cereşti a Mântuitorului nostru, să-i cerem astăzi harul celor mâhniţi şi celor greu încercaţi. R. credinţei pentru noi şi pentru lumea întreagă. – binevoieşte a ne întări speranţa că, priDoamne Isuse Cristoase, Împăratul măririi, mindu-te cu iubire în sfânta Euharistie, te vom putea întâmpina cu bucurie atunci când vei Domnul păcii, – binevoieşte a răspândi împărăţia ta pe tot veni în glorie. R. pământul. – veseleşte sufletele celor răposaţi cu vederea R. Te rugăm, ascultă-ne! slavei tale. R. – binevoieşte a da credincioşilor tăi harul să Doamne Isuse Cristoase, care, întrupându-te înţeleagă valoarea marelui dar al credinţei şi din Fecioară, te-ai făcut asemenea nouă, la vesă-ţi aducă necontenit mulţumire pentru el. R. nirea ta glorioasă, fă-ne, te rugăm, asemenea – binevoieşte a le da convingere neclintită chipului măririi tale. Tu, care vieţuieşti şi celor şovăielnici în credinţă şi lumina harului domneşti în vecii vecilor. tău celor care nu te cunosc. R. R. Amin.

Publicaþiile periodice ale Editurii „Presa Bunã”

Lumina creºtinului Este publicaþia lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi; format 29x21 cm; 28 pagini. Prima apariþie a fost în ianuarie 1913; în august 1916 revista ºi-a întrerupt activitatea din cauza rãzboiului. Reluatã în ianuarie 1919, a continuat sã aparã regulat pânã în 1944, când Institutul „Presa Bunã” de la Iaºi ºi-a încetat activitatea. Numere sporadice apar pânã în 1948, când pentru „Lumina creºtinului” începe perioada de tãcere. A fost reluatã într-o nouã serie în ianuarie 1990. În fiecare numãr se pot gãsi: Gândul lunii; Editorial; Actualitatea internã; Actualitatea externã; Monografie / Din istoria Bisericii locale; Mesajul sfinþilor; Pentru familii; Pentru copii; Pentru tineri; Misiuni; ªtiri; În apãrarea sãnãtãþii / Legea ºi dreptul tãu; Poºta Redacþiei; Noutãþi editoriale; Rebus. Din decembrie 2019, o dată cu schimbarea formatului (de la 24x17 cm la 29x21 cm) ºi au fost introduse rubricile: Anul Sfintei Liturghii ºi Citind Scriptura. De la rãsãrit pânã la apus Este un itinerar zilnic de meditaþii ºi rugãciune pentru tineri ºi adulþi; format: 17x24 cm; 260 de pagini. Apare în fiecare lunã începând cu anul 1998, în format A5, iar din ianuarie 2010 în format B5, fiind traducerea din limba italianã a broºurii: Dall’Alba al Tramonto de la Padova. Cuprinde lecturile din fiecare zi de la sfânta Liturghie în întregime, inclusiv psalmul ºi versetul de la Aleluia; de asemenea, meditaþii ºi rugãciuni pe marginea lecturilor. Pentru fiecare zi a fost preluatã caseta din „Agenda liturgicã” în care se gãsesc: ziua ºi sfântul zilei, note liturgice care indicã timpul liturgic, solemnitãþile ºi sãrbãtorile, lecturile biblice ale Liturghiei, versetul principal care exprimã tema fiecãrei lecturi, explicaþii referitoare la Liturghia zilei, culoarea hainelor liturgice, fazele lunii, zilele în care sunt rogaþiuni, sãptãmâna psalmilor de la Breviar, alte date cu privire la ziua respectivã. În casetã la comemorãrile obligatorii au fost trecute lecturile proprii. Începând cu ianuarie 2005, s-au mai adãugat: Rânduiala sfintei Liturghii (românã ºi latinã), Rugãciunea credincioºilor pentru fiecare zi, Prefeþele de la Liturghie ºi Propriul timpului. Începând cu anul 2010, formatul publicaþiei se schimbã, de la 14x20 cm la 17x24 cm (formatul B5 / academic). Din anul 2012, apare un numãr la douã luni, în format dublu. Isus, prietenul copiilor Este o revistã trimestrialã pentru copii a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi cu 16 pagini, color, format: 14x20 cm. Primul numãr a apãrut în decembrie 1991. În fiecare numãr pot fi gãsite: Editorial sau Mesajul episcopului; Scriptura ºi viaþa; Istorioare interesante; Aºa scriu copiii; Sã cunoaºtem; Concurs; Jocuri. Glume; În dialog cu copiii. Agenda liturgicã Apare la „Presa Bunã” din anul 1993, are peste 450 de pagini, format: 10x14,5 cm. Fiecãrei zile i-a fost consacratã o paginã care aratã ºi sfântul zilei. Au fost notate timpurile liturgice, solemnitãþile, sãrbãtorile, comemorãrile obligatorii, lecturile biblice ale Liturghiei cu versetul principal, explicaþii referitoare la Liturghie, culoarea hainelor liturgice, fazele lunii, zilele în care sunt

Publicaþiile periodice ale Editurii „Presa Bunã”

rogaþiuni, sãptãmâna psalmilor de la Breviar, alte date cu privire la ziua respectivã, scurte comentarii la evanghelia zilei sau gânduri legate de sfântul zilei, anunþuri importante, preoþii decedaþi în decursul anilor etc. Începând cu ediþia din 2012, la cererea celor care o folosesc, apare în format mai mare, având dimensiunea de 14x21 cm. Calendarul romano-catolic Apare la „Presa Bunã” din 1994, în patru culori, format 34,5x50 cm. În perioada 1990-1993 s-a tipãrit la Buzãu. Este calendarul obiºnuit de perete pe care orice creºtin îl aºazã la loc de cinste pentru a urmãri sãrbãtorile ºi zilele care amintesc de sfinþi. Mai pot fi gãsite lecturile pentru fiecare sãrbãtoare de poruncã, fazele lunii, rogaþiunile, precum ºi date importante. Calendarul „Cinci pâini de orz” Calendarul „Cinci pâini de orz” este o traducere din limba italianã: „Cinque pani d’orzo”, editat de cãtre Fraternitatea „Isus cel Înviat” din Tovado, Italia. El apare de mai mulþi ani în limbile italianã, germanã, rusã, turcã ºi albanezã, iar în limba românã a apãrut din anul 2005. Are un format mic, 10x14 cm, cu 744 de pagini, având posibilitatea de a fi fixat uºor pe perete, însã fiind foarte practic ºi pentru birou. Frazele scurte din fiecare zi sunt din Liturghia zilei dupã calendarul roman; au fost notate timpurile liturgice, solemnitãþile, sãrbãtorile, comemorãrile obligatorii, sfinþii zilei. Pe versoul fiecãrei zile au fost preluate caseta ºi datele din Agenda liturgicã în care se gãsesc: ziua ºi sfântul zilei, note liturgice care indicã timpul liturgic, solemnitãþile ºi sãrbãtorile, lecturile biblice ale Liturghiei, versetul principal care exprimã tema fiecãrei lecturi, explicaþii referitoare la Liturghia zilei, culoarea hainelor liturgice, fazele lunii, zilele în care sunt rogaþiuni, sãptãmâna psalmilor de la Breviar, alte date cu privire la ziua respectivã; numai în casetã, la comemorãrile obligatorii, au fost trecute lecturile proprii. În josul paginii este reluatã fraza scurtã din ziua respectivã, însoþitã de o scurtã meditaþie sau comentariu. Buletin istoric Este o publicaþie anualã a Departamentului de Cercetare Istoricã al Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi. Primul numãr a fost tipãrit în anul 2000. Apare în format B5 ºi are în jurul a 200 de pagini. Prezintã articole care trateazã istoria Bisericii din Moldova ºi istoria Bisericii Universale. Pe paginile acestei publicaþii pot fi gãsite recenzii ale celor mai noi cãrþi apãrute în domeniul istoriei. Conform cuvântului introductiv de la primul numãr, „Buletinul va oferi cititorilor: documente bine studiate privitoare la catolicii din Moldova; micromonografii ale comunitãþilor catolice; micromonografii ale instituþiilor de învãþãmânt confesional, mãnãstiri, aºezãminte social-umanitare ºi altele; rezultatele cercetãrilor arheologice; rezultatele cercetãrilor antropologice; rezultatele cercetãrilor filologice; portrete de personalitãþi; recenzii de cãrþi”. EBook-uri „Presa Bunã” Editura „Presa Bunã” are în format electronic câteva cãrþi ºi publicaþia „De la rãsãrit pânã la apus”, prin platforma www.kobo.ro, disponibile pentru descãrcare gratis sau cu platã la adresa: www.kobo.com/ww/en/search?query=editura+presa+buna+iasi