Revista Calator Eurolines, nr. 12 by Eurolines Romania

www.eurolines.ro

C\l\tor EUROLINES este o publica]ie editat\ de FINMEDIA sub brandul Eurolines. SE DISTRIBUIE GRATUIT ~N RE}EAUA EUROLINES

Anul 3 • Nr. 12 • noiembrie 2011 Se distribuie gratuit `n re]eaua Eurolines

It's Done! Ciprian Popescu CEO Danubius Travel

Harald Kraus

Director de Vânzări TUI Austria

Dr. Klaus Pümpel CEO TUI Austria Președintele Grupului Eurolines România

Dragoș Anastasiu

Acum la editura

www.finmedia.ro

CUPRINS

ACTUALITATE 4 7 8 10

Lansarea TUI TravelCenter în România Actualitate calendar evenimente Carte Vrăjitorul din Oz în haine albe

14 Interviu cu Oana Nuţă, Director al Direcţiei de Relaţii Publice şi Marketing din EximBank - Banca și-a extins în timp aria de adresabilitate 16 Muzee unicat: Muzeul Lingurilor de lemn 18 Club 27 20 Fotbal 22 B-MAX, copilul oltean al Ford 24 Răul de călătorie 26 Branduri Românești, Interviu cu Ştefan Manea, Director General HOFIGAL

LA DRUM PE MAPAMOND 32 Ghid de oraș, Bucureștiul vechi 35 Barcelona. Destinația: distracție! 38 O experienţă de neuitat Disneyland, Paris

40 Veliko Târnovo 42 Obrigado, Portugal! 44 La vinuri alese

FOCUS EUROLINES

MOZAIC

46 Elena Radu, Tourism Product Manager, TUI Travel Center, prin EUROLINES 47 Prima agenţie TUI Travel Center Eurolines

54 Vedete românești 56 Film - Şi Oscarul merge la… 58 Cum să păstrezi vinurile 60 Glasul inimilor. Lucruri care trec: Pavel și Virginia 62 Glumițe pe rotițe 64 Horoscop

22 32 42

O VACANŢĂ PERFECTĂ? EXISTĂ AŞA CEVA? DA, EXISTĂ. CU SIGURANŢĂ. 2

EDITORIAL

Vacanţa perfectă și „Winter Holidays”

ÎN NUMĂRUL URMĂTOR: CLUB 27 (Partea a II- a)

O vacanţă perfectă? Există aşa ceva? Da, există. Cu siguranţă. Am trăit-o. Sau – măcar (cine ştie?) – am visat-o. Pe o plajă superbă, lată cât un stadion de fotbal (nu, nu e vorba de iarba de pe „National Arena”!) – şi lungă cât o zi de post (adică vreo câţiva kilometri). La Fethye. Dar ce plajăăă! Una care se află în primele cinci ale lumii. Are nisipul ca un fel de alviţă strecurată printr-o sită ori printr-un tifon subţire, gata să devină rochie de bal. Şi, neîndoios, pentru vremea de sfârşit de an, ca în miracolul unui alt pliant turistic, plaja se transformă în pârtie de ski, de o iluminare echivalentă, dacă vremea se face de iarnă, cu munte, sărbători & vacanţe studenţeşti (poate cele mai greu de uitat). Vacanţa de vară, de obicei, se pliază şi se redeschide într-o vacanţă de iarnă. Şi, ca să dau o oarecare actualitate articolului, am să fac un racord la cel mai recent eveniment: Winter Holidays. Poţi să vii şi la târg, ca să cauţi configuraţia vacanţelor din următorul tău an. Am văzut şi oferte meritorii pentru primăvară-vară, deşi, după cum îi spune şi numele, târgul este Winter. Ofertante, de pildă, în acest sens, mi s-au părut două pachete, de aceeaşi valoare, pentru Mexic şi pentru Republica Dominicană: la (numai) 770 de euro. Pentru Mexic, cel puţin, se poate anunţa ca un soi de real chilipir. De regulă, cam toate preţurile pe MEXIC sar peste 800 de euro. Aaa, ca să nu uit, am văzut şi un Dubai de 398 de euro (8 zile, 7 nopţi), e drept: plasat în noiembrie. Precum şi o Thailanda de (sub) 598 (11 zile/10 nopţi), în aceeaşi perioadă de contra-sezon (octombrie-aprilie). Mă atrag, în aceeaşi măsură, ofertele ex-centrice: un exemplu ar fi Senegal, o ţară care are o aură oarecum periculoasă, dar şi fascinantă/exotică, o poartă spre Africa Neagră. Standul TUI Travel Center prin Eurolines, a fost dintre cele mai răsărite, reliefându-se în „biotop” – ceea ce a făcut ca şi mai multă lume să se înghesuie la stand.

Amy Winehouse

Mihail Gălățanu Editor coordonator Călător Eurolines, FINMEDIA

Călător Eurolines Nr. 10 Foto copertă: TVR Publicație editată de

P.O. Box 63-166, 71200, Bucure[ti, Str. Nicolae G. Caramfil nr. 77, sector 1 Tel.: 021.315.79.26, 021.315.79.13 e-mail: calator@finmedia.ro www.finmedia.ro

Editor coordonator Mihail GĂLĂȚANU mgalatanu@finmedia.ro

Colaboratori Horia GÂRBEA Alexandru SĂNDOIU

Creative Director Marcel ȘTEF

Publicitate Tel./Fax: 021-310.02.22

Redactori Cristian PAVEL Norel MOISE Bogdan POPESCU Emiliana DOVAN Dimitrie LUPU George ISCRU Anca CHILOM

Corectur\ Irina FRĂȚILĂ Produc]ie Aurel PARASCHIV

Direc tor general Mihai S|NDOIU

Director evenimente Alexandru ADRIAN

Director editură Georgeta CLINCA gclinca@finmedia.ro

Director publicitate Editur\ Marius ȘTEFAN

Brand Manager Marcel ȘTEF mstef@finmedia.ro

R\spunderea asupra con]inutului articolelor revine `n exclusivitate autorilor acestora. Reproducerea par]ial\ sau total\ a oric\rui text, fotografie sau imagine grafic\ din con]inutul revistei, f\r\ acordul scris al editorului, constituie infrac]iune [i se pedepse[te conform legilor `n vigoare.

Finmedia este membru al Biroului Român pentru Auditarea Tirajelor.

Copyright: Finmedia SRL Po[ta redac]iei: V\ a[tept\m opiniile, ofertele de colaborare [i orice tip de sugestii pe adresa redac]iei sau prin e-mail. FINMEDIA SRL este editor al publicațiilor „Pia]a Financiar\“, „e-Finance“, „Finmedia Direc tories Series“ ISSN-L 2247 – 9317 Tiparul: Regia Autonomă Monitorul Oficial

EDITORIAL

Final de an

Anul 2011 se apropie de final, iar sezonul turistic 2012 a început deja. Touroperatorii germani au ieşit cu ofertele de înscrieri timpurii pentru vara 2012, în timp ce noi încă discutăm de înscrieri timpurii pentru iarnă! Iată una dintre explicaţiile pentru care ofertele TUI, spre exemplu, se dovedesc a fi de foarte multe ori mai avantajoase, dacă le iei din timp, decât cele ale touroperatorilor români. Germanii cumpără mult, au volume mari şi rezervă din timp, asigurându-şi preţuri excelente pentru o calitate fără cusur. Acolo trebuie să ajungem şi noi. Clienţii din România vor înţelege fără îndoială că, atunci când vorbesc despre concediu, atributul principal nu trebuie să fie preţul scăzut. Când ne gândim la cea mai plăcută perioadă a noastră din an, vacanţa, ceea ce vrem să se întâmple este ca totul să fie în siguranţă şi să nu avem nicio bătaie de cap. Asta, în turism şi nu numai, înseamnă calitate. Or, de regulă, calitatea costă ceva. Pentru că, pe lângă o

calitate excepţională, ca să ai şi un preţ accesibil, singura variantă cu adevărat bună sunt înscrierile timpurii (early booking). Unii, şi nu puţini, din păcate, mizează pe last-minute, uitând că, astfel, deşi neîndoielnic se pot găsi preţuri bune (nu neapărat mai bune decât la early booking), de cele mai multe ori este vorba de locuri pe care alţii nu le-au ales când au avut la dispoziţie varietate. Cu alte cuvinte, la last minute putem alege dintr-un raft gol şi plătim la fel de mult sau puţin ca şi atunci când planificăm şi mergem din vreme, iar raftul este plin. Se pune întrebarea, pe bună dreptate, dacă pot avea, ca turist,

DRAGO{ ANASTASIU

Președintele Grupului Eurolines

încredere să dau banii cu atât de mult timp în avans unei agenţii de turism. Aici răspunsul este simplu: da, pot avea încredere dacă mă interesez cui exact dau banii, dacă agenţia respectivă are recomandări, dacă are un nume şi renume. În anii trecuţi am avut de-a face cu o goană a multor clienţi după ieftin, ieftin, ieftin. Ceea ce nu toţi au înţeles încă este că în industria turistică lucrurile nu stau ca atunci când căutăm un telefon mobil, de exemplu, şi, găsind acelaşi aparat la mai multe magazine, ne ducem unde este mai ieftin şi acolo mai negociem 10 euro în jos. La turism trebuie să fii foarte atent să compari aceleaşi lucruri, iar atunci când vrei ieftin să iei în calcul că nu obţii neapărat şi calitate. Or, tocmai asta nu îţi doreşti când pleci în vacanţă! TUI TRAVEL CENTER exact asta şi-a propus: calitate germană, produse bune, early booking, preţ corect, siguranţă, calitate şi diversitate.

Conferinţa de presă, precum şi lansarea TUI Travel Center, au avut loc la finalul lunii septembrie. Este un moment în care vara turistică (truistică?) s-a cam încheiat – dar şi un punct dinspre care se poate arunca o privire spre anul turistic 2012, cel care va să vină. În preview-ul conferinţei, am urmărit un spot emoţionant, cu TUI, sub forma unui copil foarte mic – un bebeluş care, în România, abia acum se naşte, sub o nouă formă – sau, după cum vreţi, abia acum renaşte – după o inerentă fază a începuturilor, în care tatonarea pieţei îşi are, şi ea, rostul ei.

EDITORIAL ACTUALITATE EVENIMENT / LANSAREA TUI ÎN ROMÂNIA

Lansarea TUI în România Au luat loc, deci, la masa board-ului, vectorii de decizie ai TUI în România, şi anume: Klaus Pümpel, CEO Austria TUI, Dragoş Anastasiu, preşedintele Grupului Eurolines, Harald Kraus, director de vânzări TUI Austia, Nicolae Lech, director general Nova Travel (tur-operatorul din cadrul grupului Eurolines), Ciprian Popescu, managing director la „Danubius Travel” (prima companie de turism în care TUI a avut o participare). Fiecare a exprimat un gând de bun augur pentru parteneriatul care tocmai prinde viaţă. Dragoş Anastasiu a fost de părere că: „Trebuie să punem zâmbetul pe buzele oamenilor, ale românilor”. Şi a mai adăugat: „Sărbătoarea va veni, cu adevărat, peste câţiva ani, când o să vă prezentăm şi rezultatele”. Klaus Pümpel: „Sunt sigur că vom avea parte de o poveste de succes a TUI în România”. Şi a întărit această perspectivă, neuitând să adauge: „TUI deţine poziţia de Market Leader” în Europa. Are peste 30 de milioane de consumatori, din 27 de pieţesursă. Este capabil să fie un „reliable provider” pentru tot felul de vacanţe, de la călătorii de aventură la... expediţii la pol. „NUMAI RECUNOSCÂNDU-ŢI RESPONSABILITĂŢILE, POŢI SĂ AI REALIZĂRI” Declaraţia CEO-ului TUI Group (AG), Doctor Michael Frenzel, deşi exprimată anterior conferinţei de presă, a fost linia directoare a mesajelor enunţate în cadrul evenimentului de lansare: „Numai recunoscându-ţi responsabilităţile, poţi să

ai realizările scontate!” Un sfat demn de urmat! Din postura sa, Harald Kraus, director de marketing şi vânzări, responsabil pentru extinderea TUI în ţări precum Slovenia şi Slovacia, a declarat că misiunea sa pentru România s-a concretizat prin găsirea unui partener local „de mărimea şi importanţa necesară: Eurolines România”. Cu siguranţă cele 52 de agenţii din reţeaua Eurolines au convins, şi acesta este punctul cheie al parteneriatului. „ÎNCERCĂM SĂ ADUCEM CALITATE PE PIAŢĂ” A mai menţionat Harald Kraus. Pentru ca românii să aibă acces la această calitate, 25 din aceste 52 de agenţii deţinute de Eurolines vor fi rebranduite în TUI Travel Center, încercând să creeze un spaţiu profesionist, în care clientul să primească consultanţa unui expert în turism, într-un cadru adecvat. Un exemplu îl constituie agenţia de pe Bd. Bălcescu 21, care deja a primit haine noi. Dragoş Anastasiu a stipulat că, după planul creionat, se va ajunge în trei ani la numărul de 100 de agenţii. Consecinţa acestui nou parteneriat nu poate fi, pentru România, decât îmbucurătoare: vom avea mai mulţi turişti români care vor beneficia de pachete calitative, la standarde nemţeşti, de hoteluri vândute în exclusivitate prin oferta TUI şi de consultanţă în alegerea destinaţiei şi pachetului dorit. Cu siguranţă că şi activitatea de incoming va avea de beneficiat de pe urma parteneriatului dintre TUI şi Eurolines România, datorită conştientizării po-

tenţialului ţării noastre chiar în rândul persoanelor cu funcţie de decizie în cadrul Grupului TUI. Ciprian Popescu, managing director la Danubius Travel, a avut – şi el – speech-ul său în acest sens: „Am avut sarcina, din 2003, de a asigura prezenţa şi dezvoltarea TUI în România, pe trei direcţii: incoming, business travel – şi online. Cel mai bun ambasador al României este un cetăţean străin, care a beneficiat de un pachet „zâmbitor” la noi în ţară – şi asta pentru că România nu are un nume spectaculos în lume şi nici în UE”. Fiind important să se întărească prezenţa TUI în România pe mai multe componente şi direcţii, să i se completeze activitatea şi, în aceeaşi măsură, portofoliul, a apărut în peisaj Eurolines. Astfel, activităţile curente ale TUI în România vor lua cu siguranţă amploare. „Danubius Travel” a fost, în retorica lui Ciprian Popescu, un „antemergător” pentru parteneriatul dintre TUI şi Eurolines. PREZENŢA TUI TREBUIE SĂ FIE DIN CE ÎN CE MAI VIZIBILĂ Eurolines va prelua acum ştafeta, având ca misiune „întărirea rândurilor” şi demonstrarea noţiunilor de „siguranţă şi calitate germană”. Spiritul şi promisiunea TUI – aceea de a aşeza un zâmbet pe chipul fiecărui client – vor fi valorile centrale ale acestui nou parteneriat! Mihail Gălăţanu

Când spunem Mediterană ne gândim la ţărmurile spaniole, italiene sau greceşti – un mix de senzaţii solare, culori marine şi materiale naturale. ACTUALITATE / ADVERTORIAL

FARMECUL ATEMPORAL AL MEDITERANEI

la dumneavoastră acasă

Mulţi dintre noi îşi aleg pentru concediu zona mediteraneană, bucurându-se de peisaj, de casele zugrăvite în alb şi de terasele amenajate cu scaune şi mese din fier forjat. Cu alte cuvinte „un decor ideal” pentru orice persoană care îşi doreşte să se desprindă de agitaţia vieţii de zi cu zi. Iar când ne întoarcem acasă avem tendinţa de a lua cu noi lucruri care să ne amintească mereu de Mediterană. Piese de decor, imagini sau cărţi despre cultura şi obiceiurile locuitorilor. Ruukki îşi doreşte să vă ofere posibilitatea de a retrăi senzaţia vacanţei la Mediterană. Acesta este motivul pentru care am investit în dezvoltarea unor sisteme de acoperiş metalic specifice caselor mediteraneene. Dacă doriţi să recreaţi acest stil în construcţia propriei locuinţe, acoperişul metalic Ruukki Adamante va întregi arhitectura mediteraneană a casei visate.

Ruukki Adamante, expresia stilului mediteranean în materie de acoperişuri metalice Având un design rafinat şi atrăgător, modelul Ruukki Adamante reflectă fidel forma ţiglei ceramice. Profilele Adamante sunt realizate din tablă de oţel finlandez galvanizat la cald, beneficiind de protecţie de ultimă generaţie, Pural mat. Ruukki oferă o garanţie tehnică de 50 de ani şi garanţie estetică de 20 de ani pentru profilele de tablă pentru acoperiş Adamante. Acest profil are o greutate redusă, de numai 4,72 kg/mp, fiind uşor

de transportat şi instalat. Lungimea plăcilor este variabilă şi se ajustează în funcţie de proiectul fiecărui acoperiş în parte, pentru a evita pierderile de material. Montajul poate fi asigurat de către echipele specializate aparţinând distribuitorilor Ruukki din întreaga ţară. Noul acoperiş este unic ca model pe piaţă, fiind disponibil într-o gamă largă de culori, inclusiv roşu rubiniu şi violet ametist, două culori speciale recent lansate şi care se

regăsesc numai în portofoliul Ruukki. Dacă doriţi să vedeţi cum ar arăta acoperişul metalic Ruukki Adamante pe casa dumneavoastră, puteţi vizita www.ruukkiacoperiş.ro şi să vă jucaţi cu simulatorul 3D, prin care puteţi încerca diverse modele de case, paleta de culori aferentă acoperişului, sistemului pluvial şi accesoriilor. Tot aici veţi găsi şi un program prin care puteţi estima preţul, pentru a vă putea face o idee preli-

Menţineţi vie amintirea Mediteranei cu Ruukki Adamante!

minară înainte de oferta finală. Şi nu uitaţi, orice aţi alege să cumpăraţi, puneţi cât mai multe întrebări şi asiguraţi-vă că aveţi alături un partener de încredere, care ştie cât de important este acoperişul casei dumneavoastră! Ruukki are o experienţă de peste 50 de ani în producţia de oţeluri şi oţeluri speciale şi o reţea extinsă de distribuitori în toată ţara, care pot să vă ofere consultanţă şi montaj specializat.

ACTUALITATE CALENDAR EVENIMENTE

ACTUALITATE CALENDAR EVENIMENTE SALA PALATULUI, 25 NOIEMBRIE Vineri 25 noiembrie 2011, ora 19.30, avem ocazia de a sărbători, la SALA PALATULUI, 19 ani de „Pasărea Colibri”. Şi nu este - deloc - o pasăre oarecare. Este o pasăre cu mulţi admiratori. La anul, ne vom pregăti de o cifră ceva-ceva mai rotundă: douăzeci de anişori... Asta deja înseamnă istorie, băieţi... Mai ales dacă mă gândesc că, până acum câţiva ani, cu trupa cânta şi „moţul”, renumitul Florian Pittiş. Vocea, bunăoară, a lui Mircea Vintilă, are de ce să fie acum (un pic mai) nostalgică: „moţul” nu mai este... Sic transit gloria mundi.

AL DI MEOLA BUDAPESTA, 3 NOIEMBRIE Celebrul chitarist Al Di Meola, care a fost şi pe meleagurile noastre, ajunge – pe data de 3 noiembrie – şi la vecinii noştri de la Budapesta. Concertul va avea loc la Congress Center. Chitara clasică are „timbrul” său – şi admiratorii săi netăgăduiţi. Şi pe bună dreptate. Este o muzică pură, care te linişteşte – şi care are un grad de abstractizare mai mare. Pentru unii – şi pe bună dreptate – este chiar esenţă de muzică. Este însuşi sensul de armonie al universului...

TRAVIATA VIENA, NOIEMBRIE 2011 Într-o nouă prezentare şi în haine (mai) noi. Reprezentaţiile vor continua şi pe parcursul lunii noiembrie. Cum Viena este oraşul Operei, prin excelenţă, aveam de-a face, aici, cu o producţie a regizorului JEANFRANCOIS SIVADIER, în designul lui ALEXANDRE de DARDEL, cu costumele concepute de VIRGINIE GERVAISE. De ce o montare „frâncă”? Păi ar exista cel puţin un motiv – şi acela însemnat, anume că opera lui Giuseppe Verdi este inspirată de creaţia lui Dumas, DAMA CU CAMELII. Reprezentaţiile au debutat la sfârşitul primei decade din octombrie, prelungindu-se însă şi pe tot parcursul unui noiembrie în care biletele vor putea fi „antamate” şi cu cărţile de credit sau via Internet (www.staatsoperat.at, www.culturall.com.) TRAVIATA e „vie” mereu. Asta e soarta ei.

ACŢIUNE ECO: VOLUNTARI LA ÎMPĂDURIRE, ÎN TĂURENI, Mureş, NOIEMBRIE 2011 O acţiune foarte „ECO”, organizată de o asociaţie de asistenţă ecologică (care se numeşte chiar ECO-ASIST). În judeţul Mureş, se derulează o acţiune care se va încheia la finele lunii noiembrie. Este vorba de plantarea, pe bază de voluntariat public, a mai multe hectare de pădure. Împădurirea va avea loc în zona comunei Tăureni. Primăria localităţii pune la bătaie parcele a câte trei şi patru hectare de teren. Miza, aşa cum se arată, este o lume mai curată, mai bună, mai „oxigenată”. O lume mai „eco”.

THE actualitate . c\l\tor SUMMIT ULTIMATE SUCCESS

9 mai 2012, Sala Palatului, Bucure[ti, România

UN EVENIMENT ~N PREMIER| MONDIAL|

ACTUALITATE CARTE

Editura HUMANITAS (www.humanitas.ro) MARIO VARGAS LLOSA, VISUL CELTULUI

Editura HUMANITAS (www.humanitas.ro) COLECŢIA “RAFTUL DENISEI” JAMES MEEK, ÎNCEPEM COBORÂREA

Editura CARTEA ROMÂNEASCĂ (www.cartearomaneasca.ro) IOAN ES. POP, UNELTE DE DORMIT

VISUL CELTULUI – ca şi Mario Vargas Llosa – rămâne, după părerea mea, o lectură obligatorie, chiar dacă nu este cea mai reuşită carte a autorului. Am fost entuziasmat de RĂTĂCIRILE FETEI NESĂBUITE. Dar VISUL CELTULUI merge, mai degrabă, în siajul PARADISULUI DE DUPĂ COLŢ – şi, uneori, cam dezamăgeşte. Lui Llosa nu-i „ies” cărţile cu miză socială, cel puţin în ultimii ani. Excepţie fac RĂZBOIUL SFÂRŞITULUI LUMII şi CONVERSAŢIE LA CATEDRALĂ. Personajul central e reuşit. Cartea, ratată. Dar orice carte a lui Mario Vargas Llosa merită să o citești, neîndoios, deoarece dă măsura adevărată a unui mare talent epic și, pe alocuri, poetic, unul cum nu avem altul, pe lume... Llosa, alături de Eco și Marquez, este unul dintre cei mai mari scriitori în viață. Și prinde podiumul.

Despre James Meek nu ştiam, până de curând, mai mult decât că este apreciat, ca autor - de către unii critici „insulari”, drept unul dintre cei mai buni scriitori englezi contemporani. Ştiu şi că este contemporan la propriu cu noi, deoarece e cam de aceeaşi vârstă, cu noi, nouăzeciştii (cei din linia întâi, cum zice Horia Gârbea). Ceea ce provoacă un interes deosebit la lectură, care poate fi întreprinsă şi din curiozitatea pură de a vedea ce se face, la ora asta (la ora noastră), pe alte meridiane şi paralele. O carte cu totul în spiritul „Raftului Denisei”. Foarte îndrăzneaţă, cu o poveste de dragoste, pe fundalul Afganistanului, între un reporter de război şi o femeie localnică. Story profund postmodern, despre iubire, în genere, valorile & accepţiile ei. Începem coborârea...

Editura FINMEDIA RAM CHARAN, STEPHEN DROTTER, JIM NOEL, PEPINIERA DE LIDERI (Cum se construieşte o companie puternică pe baza dezvoltării liderilor – ediţie revizuită/ediţia a doua)

Deşi nu este cea mai bună carte a autorului, UNELTE DE DORMIT este creaţia unui mare poet – şi asta se vede cât se poate de limpede. Personal, eu nu sunt un mare simpatizant al pastişelor după clasici, dar restul volumului este unul parcimonios, bine chibzuit, echilibrat. În acest volum, Ioan Es. Pop este un poet stăpân pe mijloacele sale. Remarcabilă cronica lui Alex. Goldiş la carte. Ioan Es. Pop te atrage încet în capcana delicioasă a propriilor sale poeme. Şi, apoi, te devorează. Chiar dacă nu se ridică la înălțimea remarcabilului său debut (IEUDUL FĂRĂ IEȘIRE) - și nu cred că o carte a sa o va mai face, dar, cine știe? - UNELTELE DE DORMIT ale lui Pop țin capul de afiș poetic al anului care tocmai amenință să se încheie. Volumul este foarte bine porționat / și proporționat, ca o admirabilă halcă de carne... Caracteristic lui Pop, este acel aer de plângere / jelanie / elegie, prezente cu toate nuanțele.

Managementul presupune ierarhii şi tranziţii, uneori, de câteva grade. Nu există un singur tip de „manageriat”, ci o succesiune de manageri. De data asta, întâlniţi, prin această carte, o ocazie excepţională: trei „tenori” ai managementului îşi unesc forţele şi se pun chezaşi pentru a instrui noi generaţii de manageri, pe diverse trepte. De unde vin observaţiile lor: din propria experienţă, aşa precum se arată, limpede, şi din prefaţa la ediţia revizuită. RAM CHARAN & COMP. ne atrag atenţia asupra faptului că, de obicei, se acordă o atenţie de câteva ori mai mare profitului companiei faţă de modul în care se face selecţia oamenilor. Tocmai de aceea, modelul PEPINIEREI DE LIDERI îi ajută pe manageri să ia decizii mai bune în privinţa selectării candidaţilor. Nu doar despre aceste lucruri vorbeşte cartea. Ea este mult mai vastă. Ia în consideraţie şi modele de pe noile pieţe de importanţă vitală: China, India şi alte pieţe emergente. Uneori, persoanele talentate recrutate din afara companiei nu reuşesc să satisfacă nevoile companiei – şi asta mai ales datorită nepotrivirilor de cultură organizaţională.

SIR RICHARD BRANSON & ROBIN SHARMA LIVE IN BUCHAREST Profit\ de oferta Early Booking pân\ la data de 15.11.2011 www.sirrichardbranson.ro

ACTUALITATE CARTE

Editura RAO Colecţia editurii: BIBLIOTECA RAO (www.raobooks.ro) MEDALION ALBERT CAMUS

Editura HERALD (www.edituraherald.ro) PARACELSUS, OPUS PARAMIRUM

Albert Camus este un autor a cărei celebritate depăşeşte, cu mult, câmpul literelor, atât în Franţa cât şi în România. Face parte dintre autorii morţi de timpuriu, care nu au apucat să îşi dea plinătatea operei lor de maturitate. Chiar şi aşa, moştenirea literară a lui Camus este impresionantă. Scriitura sa seamănă cu simplitatea construcţiilor maghrebiene, din Algeria ori de alături. Turle albe, moschei austere, Africa aridă. Însă foarte caldă – şi comprehensivă. „Asta ne priveşte pe toţi”.

Paracelsus nu este numai medic, deşi este unul dintre cei mai iluştri ai Evului Mediu. Paracelsus este un iniţiat. Are habar – şi nu în mică măsură – despre alchimie. Nu mai spun că are şi o viaţă extrem de palpitantă. Un asemenea op(us) ar fi circulat, cu doar două ori trei secole în urmă, „pe sub mână”. Dar, astăzi, până şi viaţa lui Paracelsus a devenit obiect de studiu.

ALBERT CAMUS & RENE CHAR (Corespondență, 1946-1959) O corespondenţă între doi scriitori fundamentali ai secolului douăzeci. Rene Char este susţinătorul „lirismului pur”. Este poetul care, poate, a influenţat cel mai mult lirismul francez de la început de secol, dacă uităm de aventura personală a lui Guillaume Appolinaire. În orice caz, Rene Char este important deoarece e cel care a deschis noile drumuri post-mallarmeene ale „poeziei pure, abstracte”.

OCTAVIAN SIMU – ŞAMANISMUL, CĂLĂTORIE ÎNTRE DOUĂ LUMI Octavian Simu nu este un nume nou pentru publicul românesc. Dimpotrivă. Iar tema pe care o abordează, „şamanismul”, este una mai mult decât fermecătoare. Şamanii sunt cu adevărat – prin însăşi esenţa lor – călători între lumi, pentru că, sub delirul ciupercilor sau al propriilor lor minţi, călătoresc spre o altă lume, cerească, a arhetipurilor, deşi pot fi „scuturaţi” şi de frigurile lumilor malefice.

Editura LIMES (www.edituralimes.ro) HERMAN VAN ROMPUY, HAIKU

Poezie. Pe pâine. Şi haiku-ul este o formă de poezie condensată, aşa cum ai strânge roua de pe frunze. Editura LIMES îşi face un titlu de nobleţe dintr-o asemenea tipăritură. Haiku-urile au fulguraţia unor sclipiri ale pădurii de mesteacăn, noaptea, în bătaia lunii. Mai cu seamă cele ale lui HERMAN VAN ROMPUY. Pentru cine nu ştie, omul e flămând, parlamentar, o personalitate indiscutabilă pe plan european.

Editura NEMIRA (www.nemira.ro) DOV SILVERMAN, CABALISTUL Răul îşi vinde sufletul răului. Binele, ce să facă, şi el pe acolo, încearcă să salveze, ca de obicei, lumea, aşa cum face de câteva secole/milenii. Sunt datele absolut inerente ale oricărei poveşti. De la prima vedere, cartea făgăduieşte acţiune. În centrul ei se află cabalistul bun, cel care îşi încordează toate forţele ca să îl învingă pe cabalistul nebun. O lectură palpitantă și accesibilă.

SYLVAIN GOUGUENHEIM, BYZANTIUM ARISTOTEL LA MUNTELE SAINT MICHEL Este o pledoarie pentru reînvierea Bizanţului. Şi convingerea netă că merită să glosezi (aproape) la nesfârşit pe marginea Constantinopolelui: dacă suntem (acum) consideraţi drept bizantini, este că de acolo ni se trage. Şi valorile, dar şi metehnele de acolo ne vin (îns)pre noi: şi poate că ar trebui, tocmai de aceea, să explorăm Bizanţul cu minuţie. Cum grano salis. Mihail Gălăţanu (Lector & Hector)

„DOXA” LUI OZ PORNEŞTE DE LA CELE DOUĂ TIPURI DE MEDICINĂ PE CARE LE PRACTICĂ: PROACTIVĂ ŞI REACTIVĂ. 10 ACTUALITATE LEADERSHIP & DEZVOLTARE PERSONAL|

VRĂJITORUL DIN OZ ÎN HAINE ALBE:

OZ Dr.

În fotografia – în plan „frontal” – din revista americană de tip magazin „Success”, ave(a)m un Doctor Oz uşor zâmbitor. Şi îngândurat. Îmbrăcat ca un veritabil om de afaceri, la costum, impecabil – dar relaxat, cu o cravată jovială, în culori „cuceritoare”. Cu o mână (dreapta) dusă la cap, ca şi cum ar vorbi la telefon; cu două degete îndreptate spre tâmplă.

Imaginea ne înfăţişează un Doctor Oz cu ochii (doar) pe jumătate deschişi (parcă). Stă rezemat, cu mâna dreaptă, pe un ol. Adică pe un soi de „amforă”, una care vine, cu siguranţă, din vechime. În spatele lui se deschide o cameră de primire, cu draperii grele şi ferestre care par articulate în glasvand. Priveşte drept spre noi – sau prin noi – înainte, ca un

vizionar. Şi aşa (i) se (şi) completează portretul personal.

CEL MAI GREU ESTE SĂ GÂNDEŞTI Dar cine e DOCTOR OZ, pentru cei care, totuşi, nu ştiu? Este doctorul Mehmet Oz. Un doctor semnificativ. Care a cunoscut toate laturile suc-

cesului. Când îl întâlneşti, spun persoanele care l-au cunoscut (inclusiv autorii interviurilor faţă-în-faţă), ai senzaţia că te întâlneşti/experimentezi neaşteptatul. Are charismă, imagine pe sticlă, halou. Mehmet Oz îşi datorează numele, porecla şi renumele televiziunii. Este de văzut şi la noi – pe „Euforia”. E un om care se „introduce”

direct, are o „strângere de mână” cât se poate de bărbătească. Un om care şi-a dedicat toată viaţa lui sănătăţii, mai ales a celorlalţi – şi care poartă la el lucruri excentrice, cum ar fi... nuci delicioase, în ascunzători secrete. Toate „indicaţiile” personale le păstrează în spatele unei personna – „masca” aceea care îl face de nerecunoscut.

NOI, OAMENII, URÂM SĂ NI SE DEA PESTE CAP „RUTINA” ACTUALITATE LEADERSHIP & DEZVOLTARE PERSONAL|

A fost prezentat, la vremea lui, de către Oprah – dar nu e singura persoană care a beneficiat de graţiile „oprah”-iene. Ce crede Doctorul Oz „despre lume şi viaţă”? Păi, el ne spune că, în general, „creierul consumă cu douăzeci la sută mai multă energie atunci când gândeşte”. De ce ţi-ai irosi energia atunci când nu ar trebui să o faci?

PROACTIV ŞI REACTIV Doctorul Oz are cincizeci de ani (şi unul în plus). Are obiceiul să îşi argumenteze fiecare sentinţă/concluzie cu o salbă de argumente. Semn că preţuieşte gândirea carteziană. Şi iar privesc la instantaneele din „casa Oz”: levantine. Cu perini moi, pufoase, turceşti, cu raiuri şi flori desenate pe ele, amintind de mediul bizantin de pe malul Bosforului, Isarlâcul nostru de fiecare zi. Dacă te-ai întinde pe aceste perini, nu te-ai (mai) gândi că eşti în Manhattan, pe unde-şi face veacul (felul) Doctorul (din) Oz, ci de-a dreptul în plină sclipire decadentă a lumii bizantine de pe la noi, pe malul hârtopos al Dâmboviţei. „Succesul înseamnă şi semnificaţie”, da de acord: întoarsă

asupra ta şi asupra lumii. Din conversaţie, deducem că Doctorul Oz este o persoană care a învăţat să se conducă după succese, dar mai ales din greşelile sale.

Marea minune/epifania existenţei sale se leagă, la Doctorul Oz, de o bună stare de sănătate. Şi, mai departe, este legată de oamenii pe care i-am iubit în vieţile

noastre. Starea noastră de sănătate se reflectă şi în starea celor care depind de noi, precum şi în aceea a celor de care depindem, la serviciu sau acasă.

CEL MAI GREU ESTE SĂ GÂNDEŞTI INTERVIU LEADERSHIP & DEZVOLTARE PERSONAL| 12 ACTUALITATE

SĂ ÎMBUNĂTĂŢIM CEVA ÎN VIAŢA NOASTRĂ El, Doctor Oz, se adresează în special celor care vor să îmbunătăţească – substanţial – ceva în viaţa lor. Revin şi mă uit la mâinile lui din poză. Are nişte mâini mari, de zugrav sau muncitor asiduu, terminate cu degete lungi de pianist. Ceva din figura sa păstrează stranii şi fantomatice linii şi umbre ale genei sale asiatice. Cum anume să ne „punem în ordine”? Adică, uzând de vorbele lui, cum să te pui – pe tine însuţi – pe drumul spre „significanţă”(„significant”)/spre semnificativ-semnificant (împlinirea „plină de sens”). Cum să practici „ameliorarea” vieţii tale? Prima dintre regulile lui „Dr. Oz” ar fi să cauţi – şi să găseşti – o mai bună cale. „Doxa” lui Oz porneşte de la cele două tipuri de medicină pe care le practică: proactivă şi reactivă. Cea proactivă este prevenitoare. Reactiva, fireşte, precum îi spune şi numele, este reacţie la o stare de fapt. „Acceptă schimbarea” – ar fi a doua regulă.

ACCEPTĂ SCHIMBAREA! În viaţa personală, Doctorul Oz are patru copii – şi îi învaţă pe toţi calea: să accepte schimbarea.

Facem o groază de greşeli – asta ar fi părerea lui Oz. Dacă faci o sumedenie de operaţii, nu se poate să nu ai şi eşecuri. Şi, aşa, îţi dai seama, de cele mai multe ori mai târziu, că ai rănit multe sentimente –

acolo unde nici cu gândul nu gândeai. Oz este o lecţie de „interconectare” cu lumea. El vorbeşte – tuturor – despre cum este să te „conectezi” la aceeaşi lungime de undă cu străinii. A intuit, în mod fundamental, că întâlnim, zilnic, o sumedenie de oameni „străini” – şi că de la ei putem „împrumuta”/face schimb de informaţii vitale, valori (adăugate), poveţe, strategii, sisteme diferite de gândire. Este esenţial să comunicăm cu aceştia. Cu toţii suntem extratereştri, asta ar fi morala. Dar trebuie să ne învăţăm unii cu alţii. Latura „proactivă” a lui Oz s-ar defini prin aceea că „poate să ajute oamenii să facă schimbări pozitive“.

NOI, OAMENII, URÂM SĂ NI SE DEA PESTE CAP „RUTINA” „Doctorul” ne mai spune că sănătatea este pe primul-plan. Pentru că simplul rezultat („dubios”) al unei biopsii ne poate da totul peste cap. Explodează, din această cauză, planurile de vacanţă – pentru vară. Explodează, în mii de bucăţele, weekend-ul pe care l-am aşteptat atâta. Ni se dă peste cap întreaga „rutină”. Iar nouă, oamenilor, nu ne prea place să fim dis-locaţi din rutine... Apropo de rutină, ea se învecinează cu experienţa; sunt nişte vase comunicante acolo. Şi, în acest sens, tot Doctorul Oz (ni) se destăinuie: el a terminat şcoala medicală, dar, precum ne spune, volumul decisiv de cunoştinţe le-a dovedit prin praxisul direct. A ceea ce el numeşte, la superlativ, semnificanţă. Această – aşa-numită – semnificanţă i-a schimbat viaţa. Şi i-a devenit ţel, misiune, profesiune de credinţă. Mihail Gălăţanu

Cum reuşeşti să ajungi la performanţa ca un număr cât mai mare de angajaţi să se identifice cu instituţia în care lucrează, să se simtă „acasă” în echipă, să creadă în valorile şi misiunea companiei? 14

ACTUALITATE EDUCA}IE / EDUCA}IE BANCAR|

EXIMBANK În articolul care urmează, vedetele sunt, de această dată, valorile umane, mai întâi – şi, deopotrivă, valorile bancare. Este vorba despre o atenţie mai mare care ar trebui acordată culturii şi, în special, culturii bancare. În rândul publicului obişnuit, dar şi/mai ales, în rândul reprezentanţilor mediului de afaceri, care ar trebui să fie familiarizaţi cu multitudinea de produse aflate pe piaţă – şi care li se adresează, deşi ei, uneori, nu au cunoştinţă despre acestea. Intervievatul acestei ediţii este nimeni altcineva decât Oana Nuţă, Director al Direcţiei de Relaţii Publice şi Marketing din EximBank.

BANCA ŞI-A EXTINS ÎN TIMP „Dacă nu îţi place, dacă nu simţi că lucrurile se leagă, dacă te plafonezi, dacă intri într-o rutină – se pierde timpul şi apar frustrările. Aş adăuga rezistenţa la stres, capacitate de decizie, abilităţi de bun negociator şi, nu în ultimul rând, spirit de echipă. Fără echipă şi fără investiţia în oamenii de lângă tine, am spus-o mereu, poţi fi foarte deştept, foarte inteligent, dar la fel de fără valoare.” Un studiu recent al Asociaţiei Române a Băncilor indică faptul că doar 4 din 10 români sunt familiarizaţi cu produsele bancare. Cum percepeţi din postura de Director de Marketing şi Comunicare al EximBank această realitate? Rezultatele analizei de care vorbiţi sunt corecte, într-adevăr, aceasta este realitatea cu care ne confruntăm şi vă pot spune că la toate nivelurile de decizie din sistemul financiar bancar operăm cu aceste date. Nu au fost puţine chiar intervenţiile Guvernatorului BNR, care a subliniat faptul că ar trebui să acordăm o atenţie mult mai mare creşterii gradului de informare şi, mai departe, de dezvoltare a culturii bancare în rândul publicului. A şi

existat o serie de iniţiative din partea sectorului bancar, dar această acţiune este una de durată şi ar trebui să înceapă de pe băncile şcolilor. Revenind la ipoteza lansată, noi am simţit poate cel mai mult nevoia de a creşte gradul de informare a „publicului”. Şi spun asta pentru că am avut surpriza ca reprezentanţii mediului de afaceri, segmentul căruia ne adresăm, să ne solicite în cadrul diverselor întâlniri pe care le-am avut crearea unor produse care se aflau deja în oferta noastră. În plus, am constatat că EximBank este încă percepută ca banca exportatorilor, lucru care este parţial valabil în prezent. Banca şi-a extins în timp aria de adresabilitate, astfel că în prezent ne adresăm oricărui tip de

societate comercială, fie că este IMM sau companie mare, exportatoare sau nu. A fost poate una dintre cele mai mari provocări ale întreg managementului acestei bănci: să reuşim să facem cunoscută banca aşa cum este ea de fapt şi să găsim cele mai bune mixuri de comunicare pentru a reuşi ca mesajele noastre să ajungă la cât mai mulţi antreprenori. Puţini din afara sistemului ştiu că, dincolo de comunicare externă, un manager de PR are în grijă şi comunicarea internă. Care este importanţa acesteia şi în ce constă? Comunicarea internă este de fapt coloana vertebrală a unei organizaţii. În lipsa acesteia, multe decizii de afaceri bune pot eşua

pentru că, dacă organizaţia nu funcţionează ca un tot unitar, iar coloana vertebrală se rupe, totul paralizează. De aceea, cred că, în anumite situaţii, în anumite contexte, comunicarea internă, modul în care comunici deciziile echipei şi o convingi să le aplice cât mai bine cu putinţă, este mult mai importantă decât comunicarea externă. Cum reuşeşti să ajungi la performanţa ca un număr cât mai mare de angajaţi să se identifice cu instituţia în care lucrează, să se simtă „acasă” în echipă, să creadă în valorile şi misiunea companiei? Din nou… o mare provocare. Vorbim de plierea pe mentalităţi diferite, pe psihologii variate, pe filosofii de viaţă multiple… Ce calităţi trebuie să aibă, în

Din nou… o mare provocare. Vorbim de plierea pe mentalităţi diferite, pe psihologii variate, pe filosofii de viaţă multiple. ACTUALITATE EDUCA}IE / EDUCA}IE BANCAR| 15

general, un comunicator bancar? Ce s-ar adăuga la această listă, dacă este vorba de comunicare în situaţii de criză? În primul rând, şi vital aş putea spune, cred, ca în oricare altă branşă, că trebuie să-ţi placă ceea ce faci. Este un job de „cursă lungă”, în care se investeşte foarte mult timp, energie, efortul trebuie dozat astfel încât să poţi fi tot timpul „în gardă” pentru orice situaţie neprevăzută şi, nu în ultimul rând, este un job căruia trebuie să-i laşi timp „să crească”. Or, dacă nu-ţi place, dacă nu simţi că lucrurile se leagă, dacă te plafonezi, dacă intri într-o rutină – se pierde timpul şi apar frustrările. Aş adăuga rezistenţa la stres, capacitate de decizie, abilităţi de bun negociator şi,

nu în ultimul rând, spirit de echipă. Fără echipă şi fără investiţia în oamenii de lângă tine, am spus-o mereu, poţi fi foarte deştept, foarte inteligent, dar la fel de „fără valoare”. Cum arată o zi obişnuită din viaţa unui comunicator? Câte ore mănâncă telefoanele, internetul, mailul etc.? Există viaţă personală dincolo de muncă? Telefonul, internetul, mai nou blackberry-ul sunt parte din fiecare oră a zilei. Mai puţin odihna. Viaţa personală a unui comunicator are particularităţile ei, în sensul că există o delimitare foarte subţire între timpul privat şi cel profesional. E puţin probabil să te poţi „decupla“ complet odată ajuns acasă, însă

trebuie făcute şi eforturi pentru ca viaţa personală să nu sufere în cele din urmă. Aceasta fiind situaţia, cum arată timpul liber? Sunt categorii diferite de activităţi, în funcţie de dimensiunea familiei şi de vârsta copiilor, dacă există. Pentru mine, există un obiectiv clar, de a petrece cel puţin un sfârşit de săptămână în afara oraşului... aşa că mergem fie la mare, fie la munte cu bicicletele sau în drumeţii accesibile unor copii destul de mici. Sunt însă convinsă că timpul pe care îl avem împreună trebuie să fie de calitate, să le ofere experienţe pe care să le ţină minte şi pe care să le povestească și colegilor la grădi-

ARIA DE ADRESABILITATE

niţă. Consider că acesta este unul din secretele pe care trebuie să le stăpâneşti: capacitatea de a şti unde tragi linia faţă de viaţa profesională astfel încât momentele importante ale vieţii de familie să nu fie ratate, mai ales „premierele” din viaţa copiilor. Ce aşteptări aveţi de la 2011, atât în plan profesional cât şi în plan personal? Profesional, sigur că îmi doresc lucruri pe care orice PR-ist şi le doreşte: vizibilitate în mass-media, creşterea gradului de notorietate, construirea şi menţinerea unei imagini pozitive a organizaţiei, dar şi creşterea gradului de satisfacţie a angajaţilor prin prisma comunicării interne. Personal? Cred că îmi doresc să am în continuare suportul familiei mele şi privirile luminoase ale copiilor mei când ajung acasă. Sănătate şi înţelepciune. Lucruri simple…

„Pentru mine, există un obiectiv clar, de a petrece cel puţin un sfârşit de săptămână în afara oraşului... aşa că mergem fie la mare, fie la munte cu bicicletele sau în drumeţii accesibile unor copii destul de mici. Sunt însă convinsă că timpul pe care îl avem împreună trebuie să fie de calitate, să le ofere experienţe pe care să le ţină minte şi pe care să le povestească și colegilor la grădiniţă.”

Mihail Gălățanu

INTERVIU / BRANDURI ROMÅNE{TI 16 ACTUALITATE

Muzee unicat: MUZEUL LINGURILOR DE LEMN PESTE 6.000 DE EXPONATE, STRÂNSE TIMP DE TREI DECENII Colecţia cuprinde circa 6.000 de exponate, adunate de Ion Ţugui timp de peste trei decenii (din 1945 şi până la moartea sa, în 1978) – cele mai multe achiziţionate de la meşteri populari din ţară, cărora li se adaugă cele provenite din donaţii sau schimburi cu alţi colecţionari. Exponatele sunt grupate câte zece, în funcţie de mai multe criterii – tema, esenţa de lemn, zona de provenienţă.

DECORATE PRIN PROCEDEE DIVERSE Lingurile sunt decorate prin diverse procedee (crestare, sculptare, încrustare, pirogravare) cu motive geometrice, florale, zoomorfe, antropomorfe şi astrale. O secţiune foarte valoroasă a colecţiei o reprezintă lingurile cu utilizări speciale – lingura pentru alesul icrelor, folosită în păstrăvării, lingura pentru fructe de pădure sau lingurile folosite la stâni, unele dintre ele cu dimensiuni gigantice. Deosebit de interesante sunt lingurile care caracterizează diverse trăsături umane. Dintre acestea amintim ,,lingura gălăgioasă“ sau ,,lingura cu clopoţei“ (lingură folosită de bărbaţii cu neveste cicălitoare), lingura cu două găvane (simbolizând lăcomia), ,,lingura calicului“ şi ,,lingura avarului“ (linguri aproape plate, cu care se poate lua foarte puţină mâncare).

În ţinutul de basm al Bucovinei, printre mănăstirile şi bisericile pictate care duc faima acestui loc peste tot în lume, se află unul dintre cele mai interesante şi inedite muzee – Muzeul Lingurilor de lemn din Câmpulung Moldovenesc.

ACTUALITATE / BRANDURI ROMÅNE{TI

Peste 130 de tipuri de lemn

În colecţie se află linguri confecţionate din peste 130 de tipuri de lemn, de la soiuri autohtone de plop, tei, nuc, paltin, cireş, păr, piersic până la soiuri exotice, cum ar fi mahonul, palisandrul, abachi, iroko, lămâiul, smochinul, limba, makore, samba. De asemenea, muzeul se poate lăuda şi cu câteva linguri din lemn de tisa gigantică, extrem de rare şi de valoroase.

Superlative Cea mai veche lingură datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, din timpul împărătesei Maria Tereza, iar cea mai valoroasă este ,,lingura geamănă“, realizată în 1825 – a doua ca vechime din colecţie. O valoare deosebită au şi lingurile folosite de personalităţi ale istoriei şi culturii române, cum ar fi Mihail Kogălniceanu şi Mihail Sadoveanu, sau lingurile cu stema Moldovei ori a Imperiului Habsburgic.

Curiozităţi – Lingura pentru femei cicălitoare Una dintre vedetele colecţiei, ,,lingura gălăgioasă“ sau ,,lingura cu clopoţei“ are mai multe inele prinse în coadă, care scot un sunet specific. Conform tradiţiei, această lingură era folosită la masă de către bărbaţii cu neveste cicălitoare, pentru a le atenţiona că doresc să mănânce liniştiţi.

LINGURI DE LOGODNICI, DE MORMÂNTARE, CU DOUĂ CAPETE Unele linguri au o semnificaţie legată de cele mai importante momente din viaţa omului – spre exemplu ,,lingurile logodnicilor“, ,,lingurile căsătoriţilor“, lingurile din zestrea miresei, lingurile legate de înmormântare, iar altele de un obicei religios (lingurile cu două capete, unul pentru mâncarea de post şi celălalt pentru mâncarea de frupt) ori o personalitate. Unul dintre exponate conţine chiar o reprezentare stilizată a baladei Mioriţa. Modul în care sunt aranjate

lingurile în cadrul expunerii invită şi la o adevărată lecţie de istorie, pe exponate fiind pictate figuri istorice de prim rang, de la Decebal şi Traian până la Ştefan cel Mare şi alţi domnitori români, precum şi monumente istorice, costume naţionale, stema Moldovei (capul de bour) şi alte elemente din istoria românilor. Pe lângă lingurile provenind din toate regiunile istorice ale României, colecţia profesorului Ion Ţugui cuprinde şi un număr important de linguri din străinătate – Japonia, China, Madagascar, Mexic, Tanzania, Statele Unite ale Americii, Noua Zeelandă, Pakistan şi aproape toate statele din Europa.

Adresă şi date de acces Muzeul Lingurilor de Lemn Str. Gh. Popovici nr. 1, Câmpulung Moldovenesc, Jud. Suceava Căi de acces: Aerian – Aeroportul Internaţional Suceava (90 km) Feroviar – Linii secundare din Suceava şi Ilva Mică Rutier – E 85 până la Suceava, apoi drumuri locale George Iscru

Este, oare, „cu ghinion”? Sau e numai o simplă prejudecată? Ar cam fi de două ori treisprezece – plus încă (şi) ceva. Majoritatea „prezenţelor” din CLUB 27 au sfârşit din cauza drogurilor. Sau din cauza unui amestec în care intră şi alcoolul, ca personaj principal, în această ecuaţie. DE VEDET| VEDETE INTERNA}IONALE / CLUB 27 18 ACTUALITATE /CV

O „SUPRA-DOZĂ” DE MUZICĂ:

JANIS JOPLIN

KURT COBAIN

JIMI HENDRIX

Club

27. O vârstă la care, oricum ar fi, moartea pare cu totul nedreaptă. Şi la care, de obicei, opera lirică nu are decât un scurt timp ca să se înfiripe. Pentru mulţi dintre muzicienii de marcă, muza a cântat la o vârstă mai generoasă. Acestei galerii ilustre, enumerate mai jos, fireşte că i se mai alătură şi Amy Winehouse, dar ei avem de gând să îi rezervăm un întreg episod într-unul din numerele următoare.

JANIS JOPLIN: OH, LORD, WON'T YOU BUY ME A MERCEDES BENZ O voce care este în stare să te lase „lat”. Să spui că este o legendă este total irelevant. E mai mult decât atât. Janis Joplin a aparţinut, prin convenţie, mişcării hippie. Este, oricum, mult „power-flower” în cântecele pe care le interpretează. Dar nu era ea, totuşi/sau nu părea să fie persoana care să aparţină unei convenţii. O voce în care coboară, pare-se, toată „Africa Neagră”, deşi, sub părul ei lung, nu aşa ceva se ascundea. Şi, deopotrivă, o voce în care stăruie o flacără, care are originalitate, care te cucereşte

prin familiaritatea ei. Şi nu te poţi împiedica să fredonezi, către Domnul: O, Dumnezeule, n-ai vrea să îmi cumperi, şi mie, un Mercedes-Benz... Ar cam fi cazul, nu-i aşa? Janis a „comis”, la viaţa ei, rock, blues-rock, hard-rock, dar s-a produs chiar şi în genul... psihedelic, la mare modă în acei ani (vezi, şi mai târziu, un alt nume „greu”, Pink Floyd). Joplin şi-a manifestat apetenţa şi pentru rhythm & blues, ca şi pentru muzica soul. A fost, deopotrivă, cântăreaţă, dar şi compozitoare, precum şi textieră (americană).

KURT COBAIN S-A DUS (DIRECT) ÎN NIRVANA De data asta, un Vărsător. Rebel. Cu înclinaţii morbide. Cobain şi-a luat viaţa el însuşi. Şi-a dat singur „verdictul” asupra vieţii sale: s-a împuşcat (gest hemingwayan) în propria sa locuinţă. Şi el solist al unei trupe care a atras o mulţime de admiratori: Nirvana. O faţă visătoare, încadrată de un păr deschis la culoare. Bărbie dublă, cin-cin, semn de bărbat iubăreţ: desigur, un bărbat râvnit.

Moartea sa s-a produs şi ea la fatidica vârstă de 27 de ani. Am citit un extraordinar interviu (în engleză) cu Courtney Love, despre Cobain: şi din el curg multe lacrimi... În fotografii – încă – face figura unui visător/autist, cu ochi care privesc departe, în gol. Un „absenteism” abstract bântuie privirea lui: un înger blond, care a căzut în adâncuri, cu trăsături fine, polizate de realitate.

JIM MORRISON A DESCHIS LARG „UŞA” DROGURILOR Jim Morrison a fost, în mod clar, un sex-simbol al anilor şaptezeci. Şi, în acelaşi timp, ca solist al trupei, şi un simbol al unei trupe aproape „mitice”: The Doors. Un Săgetător (născut la 8 decembrie 1943) cu o coamă leonină. Arată, sau – mai bine zis – arăta ca un topmodel masculin, varianta anilor '70. Părul este cel care îi încadrează, precum o aură perfectă, capul de copil. I se văd coastele; este, de altfel, o versiune upto-date a unui Iisus devenit un soi de „icon” în muzică. Look impecabil de actor capabil să joace în filme. Fotografiile (unele, cel puţin) ni-l înfăţişează cu un trup de adolescent în formare (deşi depăşise, de cam multişor, momentul adolescentin). Morrison moare pe data de 3 iulie 1971, la Paris. Cauza: o supradoză. Jim este găsit, fără viaţă, într-o cadă (clişeu pentru o sumedenie de morţi suspecte!) din camera de hotel unde locuia pe timpul şederii în capitala Franţei. Fireşte, Morrison moare la 27 de ani, tocmai, parcă, pentru a intra în CLUB 27.

27 JIMI HENDRIX: VIAŢA LA WOODSTOCK Jimi Hendrix a fost un caz şi mai nefericit, în CLUB 27. A murit înecat cu propria sa vomă. Dezgustător. Asta s-a întâmplat după ce „omu'” a înghiţit un cocktail de medicamente. Privind la fotografiile lui Jimi Hendrix, observi, neîntârziat, că, din ele, te priveşte un om matur. Maturizat fără vârstă. Despre el se spune că a fost cel mai mare chitarist al tuturor timpurilor/cel puţin aşa pretindea, în acele timpuri (anii şaptezeci), celebra revistă din branşă care se numeşte „Rolling Stones”. Unul dintre cele mai notorii albume semnate de geniul lui Jimi

Hendrix chiar aşa s-a numit: „Life at Woodstock”/„Viaţa la Woodstock”. Legenda care este Hendrix a învăţat să cânte la chitară de timpuriu – încă din anii adolescenţei, de pe la doisprezece ani. A copilărit în Seattle. Asculta, în acea vreme, (pe) chitaristul blues B.B. King, o altă legendă a vremii – care i-a influenţat, masiv, cariera sa următoare. Tot printre modelele de suflet trebuie să îl enumerăm şi pe Robert Johnson. Cum se ştie, Jimi a avut o viaţă zbuciumată: s-a înrolat în Air Force, la numai şaptesprezece ani. Acolo a fost paraşutist; dar, din cauza

unui accident, cariera sa a fost încheiată. Un accident nefericit pentru Hendrix, dar fericit pentru muzică: pentru că, după consumarea lui, şi-a dedicat viaţa mai mult muzicii pe care a îndrăgit-o. A cântat pentru / împreună cu Little Richard, ceea ce ar fi putut fi, în lipsa unor alte performanţe, o carte de vizită în sine. Basistul vestitei trupe „Animals“ îl convinge să vină în Anglia, ceea ce s-a şi întâmplat. Hendrix este, adesea, amintit şi pentru gesturile sale de „extravaganţă”: într-unul dintre spectacolele sale, şi-a dat foc chitarei. Mihail Gălăţanu

20 ACTUALITATE / SPORT / FOOTBAL

CAZUL MUTU

Despre Adrian Mutu s-a vorbit asiduu în ultimele luni. Ştie el cum să se plaseze în centrul atenţiei. Face el ce face şi, iată, înfierbântă toate spiritele şi patimile. Nu cred că există vreun dubiu că ar fi, cu adevărat, un jucător „fuoriclasse”. Este dificil însă de „convieţuit”, ca antrenor, cu un asemenea jucător în lot. Ce este de făcut cu el? Lui Adrian Mutu îi trebuie o politică extrem de „flexibilă”. Se ştie că aproape toţi jucătorii talentaţi o „comit”. Într-un fel ori în altul. O soluţie posibilă ar fi fost şi aplicarea politicii „dai totul pe teren”, urmând ca tot ce se întâmplă în afara gazonului să nu ne privească. Este drept, o astfel de atitudine cam seamănă cu ascunderea capului în nisip – politică de struţ. Cert este că Adrian Mutu rămâne un mare talent – este din ce în ce mai aproape de Gheorghe Hagi, ca performanţe –, dar un caracter cu care se lucrează destul de incomod – şi cu asta aş considera că suntem eufemistici...

GAZONE, GAZOANE, GAZOANE!

GAZON ÎN STIL MIORITIC Toată lumea a tocat „problemuţa” cu gazonul. S-a făcut miş-fărâmiş. Că nici iarba n-ar mai fi suportat atâta polemică. Şi polemica nu s-a oprit, ci a continuat şi după meciul cu Franţa. S-a dat pe bucla meciului „Steaua-Schalke 04”. Au început discuţiile despre bani („faimoşii” 40.000 de euro).

Ce-i drept, gazonul s-a fărâmat efectiv. A văzut toată lumea, aşa că aici nu încape îndoială. Terenul de iarbă s-a dovedit fragil ca o prăjitură, parcă însăilat din brazde înstrăinate unele de celelalte. De aici, o întreagă tevatură. Chiar dacă „cestiunea” este ardentă, mi se pare că s-a umflat gogoriţa până peste poate.

Odiseea gazonului este, însă, departe de a se încheia aici. Este o telenovelă de mare succes, îndeosebi pentru presă. Din episoadele următoare: aterizează un camion din Olanda, pământul este, de fapt, pământ de flori, în gazon sunt ascunşi bulbi de lalele negre... Şi aşa mai departe. Putem face un scenariu de moare lumea.

Italia. Seria A îşi pune speranţele în ghetele atacantului „de buzunar”. Comentariile la adresa lui Torje au fost mai mult decât auspicioase. Şi asta în timp ce fosta echipă, Dinamo, a reuşit să se mai „căptuşească”, şi ea, la rândul ei, cu o serie de înfrângeri, parcă pentru a completa „tabloul” regretelor pe care Torjinho le-a lăsat presărate în urma sa. Principala comparaţie este mai mult decât flatantă pentru Gabriel Torje: i s-a spus, în presa italiană, „Messi de România”.

Torje a reuşit performanţa de a aduce lumină în jocul echipei sale, Udinese. Şi a mai izbutit şi să o poarte spre un rezultat favorabil. A fost printre remarcaţii primei etape în care a jucat în „il calcio”. La această oră, se poate estima că „startul” în prima divizie italiană a lui Torje este chiar şi peste cel al lui Hagi. Diferenţa de valoare este, deocamdată, în favoarea „machidonului”. Rămâne ca temă pentru viitor a lui Gabriel Torje să arate că tot Banatu-i fruncea.

TORJE, DEBUT DE COLECŢIE

Fostul dinamovist, la rândul lui fost timişorean, Gabriel Torje are parte de o primire remarcabilă în

ACTUALITATE / SPORT / FOOTBAL

LEVY(ATHANUL)

Fostul antrenor israelian al Stelei, avea, se pare, zile numărate la echipa roş-albastră. Ronny Levy nu a făcut lucruri strălucite. A fost în nota echipei, ba chiar şi în nota antrenorilor, câteva zeci, din ultimele vreo cinci sau şase sezoane. Inclusiv Hagi. Minus Olăroiu. Ne amintim că italianul Cristiano Bergodi, deşi pornise cu surle şi trâmbiţe, nu a rezistat mai mult de etapa a cincea a turului. Nici pe Levy nu au fost foarte multe şanse să îl prindă, cum zice jargonul fotbalistic, „paltonul” la Steaua. Până la urmă, antrenorii sunt leviathanii Stelei. Şi ceea ce se ghiceşte în spatele lor, spectrul lui Gigi Becali, care are apetit în a-i servi la masă – şi a-i devora pe pâine. Gigi este eternul şi fascinantul antrenor de rezervă al echipei pe care o deţine, să ne amintim, prin bunăvoinţa lui Viorel Păunescu. Ronny Levy s-a bucurat de cuvinte de apreciere, de la mai mulţi, printre care, să amintim, Mirel Rădoi, un port-drapel ale echipei din Ghencea. Rezultatele au fost amestecate: şi bune, şi rele, dacă ne gândim la meciurile de pregătire. În rest, Ronny Levy a făcut figura – cel puţin în prima parte a mandatului său la Steaua – unui miel blând pe care „ciobanul” Gigi Becali ar fi în stare să-l înfulece, pe nemestecate aproape, la o singură masă. Cel care l-a susţinut continuu doar la început, e drept pe Levy, chiar şi în cele mai critice momente, a fost nimeni altcineva decât Mihai Stoica („Meme”) – „cel mai influent om din fotbalul românesc” – după cum el însuşi se intitulează. Dar ce te faci, belea, că și Meme a trebuit să plece, cu tot cu Levy.

DE CE EMERIC JENEI ERA PESTE TOŢI

Crucialul meci cu Franţa al reprezentativei României a arătat, încă o dată, dacă mai era nevoie, de ce Emeric Jenei era/este peste toţi antrenorii naţionalei – din toate timpurile. Cu Jenei nu s-ar mai fi întâmplat cazul „MutuTamaş”, cu finalul cunoscut – sau nu s-ar fi consumat aşa. Jenei poate că nu mai ţinea bine minte cum îl cheamă pe „Cosmin Cozma”, dar ştia cum să îi ia pe fiecare – în parte – dintre

tricolori. Carevasăzică, îi lua cu binişorul, iar politica sa era cea a „duhului blândeţei”. Primul – şi marele talent – al lui Emeric Jenei este/a fost cel pedagogic. Emeric Jenei nu poate fi comparat nici cu antrenorii Stelei din ultimii şapte-opt ani (mai puţin Cosmin Olăroiu), din acelaşi punct de vedere: diplomaţia lui Jenei era un fapt recunoscut. Greul, ca antrenor, nu este în luptă cu condiţia fizică (precară, uneori) a jucătorilor, nici cu picioarele, ci, mai curând, cu... capul. Greul constă în lucrul cu omul. Cu psihicul, cu moralul jucătorilor. „Nea Imi” a înţeles cel mai bine asta: jucătorii sunt, mai întâi, oameni, au şi ei un „sufleţel”, au vicii, moravuri, înfrânări sau desfrânări. Aşa i-a ţinut, cât de cât, în frâu, pe jucătorii mai „zglobii”, ca Dan Petrescu, (chiar) Gică Popescu, care nu erau, pesemne, nici ei, „sfinţi” în cantonament. Poate erau şi ei, ca oamenii, mai „sensibili” la o bere sau un pahar de vin, dacă nu

şi la un picior de damă mai bine „cabrat” – pe care l-ar fi adus, după ei, în cantonament. Emeric Jenei a fost, atunci, la vremea sa, unchiul sfătos al „satului”, i-a dat fiecăruia ce voia/şi cât îi trebuia, pentru ca să îi poată – aşa cum spunea – exploata la maximum, cu pragmatism. Vom avea un nou Jenei abia atunci când vom avea un „pedagog” de şcoală nouă – sau veche – printre antrenorii noştri. Deocamdată, nici unul nu îl moşteneşte, nu îl „replichează” cu acurateţe, nici chiar „Piţi” sau Olăroiu. Chiar dacă nu ştie, mereu, cu precizie, toţi jucătorii din lot – şi, probabil, confundă jucătorii mai tineri, unii cu alţii, „Nea Imi”, chiar la vârsta lui, venerabilă, nu omite esenţialul. Orice scăpări ai avea (de) la o vârstă (mă refer mai cu seamă la cele de memorie), nu trebuie să scapi din vedere că, totuşi, vorbim de un sport de echipă. Adică de 11 – sau 15 – mobilizări exemplare pentru victorie.

NAŢIONALA, SCHIMB DE GENERAŢII

Schimbul de generaţii la naţionala de fotbal se face, în general, greu. Dar, de data aceasta, parcă se întâmplă şi cu mai mare dificultate. O explicaţie simplă rezidă în schimbarea antrenorilor. Şi în faptul că Răzvan Lucescu s-a dovedit (cam) „necopt”, prea timpuriu pentru meseria de antre-

nor al unei naţionale de fotbal. Am avut, orice s-ar spune, şi neşansă. Cosmin Olăroiu, un foarte bine cotat antrenor al momentului, a refuzat oferta echipei reprezentativei, aşa precum a refuzat-o şi pe aceea venită din partea unei „echipe-fanion” din fotbalul nostru (pe care a mai şi antrenat-o),

„Steaua”. Astfel s-a ajuns din nou la „eternul şi fascinantul” Victor Piţurcă. Căruia, oricum am da-o, trebuie să îi mulţumim măcar pentru că a acceptat să preia echipa într-un moment cât se poate de dificil. Haplea în chiloți

De la începutul lui 2012, la Craiova ar trebui să înceapă producţia monovolumului B-MAX 22 ACTUALITATE AUTO FORD

B-MAX Copilul oltean al Ford

Două sunt „minunile” cu care s-au pricopsit oltenii – şi amândouă americane! Una e amplasarea scutului antirachetă în comuna Deveselu (mană cerească pentru băştinaşi), cealaltă e fabrica de automobile Ford de la Craiova, care promite maşini multe şi mărunte începând cu anul 2012.

Acum trei ani şi jumătate, Ford a preluat efectiv uzina de la Craiova. Guvernanţii au răsuflat uşuraţi, oamenii locului şi-au scuipat în sân, optimişti, românul de rând s-a simţit mai mândru şi mai norocos la gândul că va avea de ales o maşină făcută „acasă”, la un preţ mai bun. Dar n-a fost, n-a fost aşa. Maşini nu prea s-au produs (circa 11.800 de unităţi Ford Transit Connect până în primăvara acestui an), au fost angajaţi 90 de oameni, însă de trei ori mai mulţi au părăsit uzina. Potrivit contractului de privatizare semnat între Ford Motor Company şi statul român, în patru ani de la preluarea efectivă a fabricii din Craiova, adică peste şase luni, Ford ar fi trebuit să ajungă la o producţie de 300.000 de

automobile! Criza a strâns de gât industria auto şi Ford a solicitat statului român amânarea investiţiilor şi modificarea contractului de privatizare. De fapt, întreaga reţea de producţie a Ford a fost reorganizată. În România, în loc de Transit Connect, se va produce un automobil de clasa B (B-Max) şi un alt vehicul utilitar mai mare, ambele maşini pe platforma B (spre deosebire de Transit Connect, care este de clasa C). Aşadar, este vorba despre B-Max şi de un nou model pe aceeaşi platformă. În plus, aici va fi fabricat şi motorul turbo pe benzină, EcoBoost, cu o capacitate cilindrică de 1 litru, a cărui putere va fi de 120 CP. Acest motor va intra în producţie în prima parte a anului 2012, iar cutiile de viteze vor fi fabricate în altă locaţie.

ACTUALITATE AUTO FORD

O reorganizare de proporţii Dar nu doar în România a întors Ford lucrurile. Şi în celelalte facilităţi de producţie paneuropene s-au produs schimbări. La Valencia, Spania, vor fi produse maşini pe platforma C: Ford Transit Connect, noul Ford Kuga şi continuă fabricaţia de C-Max. Tot aici vor fi fabricate şi motoare EcoBoost (turbo pe benzină) de 2 litri. Uzina Saarlouis din Germania, unde a intrat în producţie noul Focus, va produce în continuare acest model şi viitoarea generaţie a acestuia. Din 2012, în Germania va fi produsă şi versiunea electrică a Fordului Focus. Fabrica din Koln, Germania, va construi o versiune îmbunătăţită a Fiesta începând de anul viitor (facelift), precum şi o versiune complet nouă a modelului Fiesta. Motorul EcoBoost, care va fi produs în România, va fi fabricat şi în această uzină din Koln. Uzina Ford Otosan din Kocaeli, Turcia, va construi un nou model de vehicul comercial uşor, în plus faţă de noua generaţie de autovehicule Transit. Deci Transit Connect nu va mai fi produs în Turcia.

Speranţe noi la Craiova De la începutul lui 2012, la Craiova ar trebui să înceapă producţia monovolumului B-MAX, care a fost prezentat sub formă de concept la salonul de la Geneva şi care – surpriză maximă! – a lipsit de la Salonul de la Frankfurt. Potrivit primelor informaţii, maşina respectivă ar urma să fie produsă în volume mari în Oltenia: 150.000 unităţi/an. Dar, până la proba contrarie, nimeni nu mai crede cu adevărat în cifre şi angajamente. În iunie, conducerea Ford România a încercat să mai tempereze exasperarea publică, confirmând viitoarea producţie de modele B-MAX. „Anunţăm astăzi (14 iunie 2011 – n.n.) o

nouă oportunitate de dezvoltare pentru Ford la Craiova, ca parte a abordării noastre de creştere a Ford în Europa. Suntem foarte mândri că noul B-MAX va fi produs aici la Craiova începând cu prima parte a anului 2012”, a declarat Jan Gijsen, preşedintele Ford România. Potrivit acestuia, Ford B-MAX este un model inovator în clasa mică, cu o caroserie care elimină stâlpul central şi dispune de uşi glisante. Astfel, comparativ cu modelele din clasa sa, acest model va permite un acces facil în interior, precum şi confort şi flexibilitate de neegalat. În prima parte a anului 2012, la Craiova va fi demarat procesul de producţie şi pentru motorul de 1,0 l EcoBoost cu un consum redus de combustibil, acesta fiind unul dintre cele mai avansate motoare dezvoltate din punct de vedere tehnologic şi al eficienţei. Motorul are un design extrem de eficient, în 3 cilindri cu performanţe identice cu ale unui motor în 4 cilindri, însă cu un consum şi un nivel de emisii mult mai reduse. Tot atunci, s-au rerostit „jurăminte”. „Ford îşi păstrează angajamentul de a investi peste 675 milioane de euro în vederea transformării fabricii de la Craiova într-o unitate de producţie modernă şi competitivă la nivel global. De asemenea, intenţionăm să creştem în mod substanţial numărul locurilor de muncă de la Craiova pe măsură ce vom lansa noi produse. Ford a adus deja – şi va aduce în continuare – un număr semnificativ de furnizori globali la Craiova şi în Oltenia, generând astfel noi locuri de muncă şi investiţii”, a mai spus şeful Ford România. Om vedea – a zis orbul! Dar va fi B-MAX pe gustul românilor, al pieţei în general? Greu de spus, deşi o alternativă la modelul Fusion nu strică. Dacă numele modelului e ca un cod ciudat şi prea puţin inspirat (cum să numeşti B-MAX un mini?), Ford mai are o şansă: să-l vândă la un preţ imbatabil! Cristian Pavel

RĂUL DE CĂLĂTORIE Acesta se poate manifesta şi printr-o stare generală de disconfort, vărsături, paloare, vertij, somnolenţă, transpiraţii, salivaţie. Oare de ce se întâmplă acest lucru, chiar dacă călătoria se anunţă plăcută şi persoanele care ne însoţesc sunt extrem de prietenoase? Nu este clar un moft sau o păcăleală ca să fim băgaţi în seamă, ci o afecţiune reală ce este provocată de conflictul dintre ceea ce văd ochii noştri şi ceea ce simt organele delicate ale urechii interne în timpul mişcării. Ochii se adaptează la mişcare, dar urechea internă nu, aşadar creierul primeşte două mesaje contradictorii, iar rezultatul este greaţa. Este vorba de o hipersensibilitate a sistemului echilibrului din urechea internă. Această sensibilitate are tendinţa de a se diminua când călătoriile sunt frecvente şi regulate sau odată cu vârsta. Copiii, vârstnicii şi femeile gravide au o sensibilitate mai mare.

închiderea ochilor sau fixarea unui punct îndepărtat. Medicamentele care pot fi utile sunt anticolinergicele şi antihistaminicele. Ele pot însă induce somnolenţă şi trebuie evitat consumul concomitent de alcool.

Dacă suferiţi de obicei de rău de călătorie, nu luaţi mese copioase înaintea sau în timpul călătoriei şi evitaţi alcoolul. Este mai bine să beţi regulat cantităţi mici de apă sau băuturi răcoritoare pentru a evita deshidratarea, şi să luaţi gustări uşoare.

Decalajul orar Călătoriile intercontinentale pot perturba anumite ritmuri fiziologice şi psihologice. Aceste ritmuri circadiene depind de factori de mediu ca temperatură, climat, alternanţă zi/noapte, iar străbaterea rapidă a mai multor fusuri orare împiedică adaptarea. Manifestările clinice sunt astenia, perturbarea somnului, diminuarea apetitului,

Există multe remedii eficiente pentru această problemă, dar majoritatea trebuie luate înainte de călătorie. Puteţi de asemenea mesteca puţină rădăcină proaspătă decojită de ghimbir în timpul drumului. Ghimbirul s-a dovedit mai eficient decât multe medicamente în prevenirea răului de călătorie, fără a provoca somnolenţă. Pentru a ameliora confortul călătorului, trebuie aleasă partea cea mai stabilă a mijlocului de transport folosit (între aripile unui avion, la mijlocul unei nave, locul din faţă al unei maşini, autobuz), evitată lectura sau jocurile portabile video, mesele copioase şi alcoolul înainte de plecare, fiind nevoie de odihnă şi suprimarea stimulării vizuale prin

ATENŢIE LA OTITE ŞI SINUZITE În timpul călătoriei este util un decongestionant nazal, a cărui utilizare este indicată mai ales dacă există o răceală sau o rinită alergică, cu 15 minute înainte de decolare, în momentul decolării, la 15 minute după decolare şi în timpul aterizării.

diminuarea capacităţilor mentale şi psihice. Călătoriile spre vest (ziua se prelungeşte) sunt mai bine suportate decât cele spre est. Dispariţia simptomelor necesită mai multe zile, în funcţie de numărul de fusuri orare (în medie o zi pentru fiecare fus orar), dar există importante diferenţe individuale. Este extrem de importantă adaptarea imediată la ritmul local în privinţa orarului meselor şi al somnului. Un somnifer cu acţiune limitată poate fi util în cazul insomniilor din primele nopţi. În prezent se studiază noi metode de tratament, ca folosirea melatoninei sau a dozelor mari de lumină ca factori de resincronizare a ritmurilor biologice.

CE TREBUIE ŞI CE NU TREBUIE SĂ FACEŢI Odihniţi-vă înainte de călătorie. În maşină, staţi în faţă. Pe vapor, luaţi o cabină la mijloc, unde mişcarea este minimă. Priviţi ceva ce nu se mişcă. Concentraţi-vă pe drumul din

faţă sau priviţi la orizont. Ţineţi capul nemişcat. Nu citiţi. Respiraţi aer curat. Deschideţi geamul maşinii sau ieşiţi pe puntea vaporului. Înainte de călătorie nu mâncaţi prea mult. Nu călătoriţi cu stomacul gol. Nu beţi prea mult alcool sau băuturi răcoritoare acidulate. Remediu tradițional Puneţi o bucată mare de ghimbir pe ombilic şi acoperiţi-o cu un plasture. Dacă apare o reacţie alergică, întrerupeţi aplicarea.

TERAPIE ALIMENTARĂ Sfaturi utile Cu 30 de minute înainte de îmbarcare mestecaţi o bucată de ghimbir şi aruncaţi apoi ce mai rămâne, sau luaţi o jumătate de linguriţă de praf de ghimbir. În timpul călătoriei, este indicat să mâncaţi câteva măsline, o lămâie sau biscuiţi. Apăsaţi uşor adânciturile din spatele lobilor urechilor. Apăsaţi şi frământaţi uşor tâmplele. Apăsaţi şi frământaţi uşor punctul aflat în scobitura de la ceafă, în exteriorul celor doi muşchi mari ai gâtului, pe care o puteţi pipăi când înclinaţi gâtul în faţă şi aplecaţi capul. Loviţi şi frământaţi uşor cu palma punctul aflat în creştet, la mijlocul liniei care uneşte vârfurile urechilor. Apăsaţi uşor punctul aflat între degetul mare de la picior şi cel de-al doilea, la două degete în susul labei piciorului.

REMEDII HOMEOPATICE Puteţi alege remediul homeopatic care vi se potriveşte analizând modul în care se

ŞI COPIII AU RĂU DE CĂLĂTORIE manifestă răul de călătorie. Cocculus se administrează în caz de vertij însoţit de greţuri, migrene, declanşate de călătoria cu trenul sau vaporul. Persoana prezintă ameţeală puternică atunci când priveşte obiectele în mişcare sau când priveşte obiecte în timp ce se află într-o maşină sau tren. Are impresia că se deplasează în mijlocul obiectelor. Aceste simptome se agravează la cea mai mică mişcare, la schimbarea poziţiei. Este un remediu care acţionează la nivelul sistemului nervos central, fiecare persoană putând prezenta grade diferite de vertij. Colchicum se administrează persoanelor care prezintă greaţă intensă însoţită de vărsături alimentare, mucoase sau bilioase declanşate de orice mişcare. Sunt persoane care au mare sensibilitate la mirosuri (mai ales de ouă sau peşte), care le provoacă greaţă, vomă sau leşin. Petroleum este un remediu specific răului de transport caracterizat prin vertij şi greţuri, vărsături bruşte şi violente. Persoana prezintă cefalee occipitală şi obstrucţie cronică a urechilor cu pierderea auzului. Simptomele se agravează la frig şi la inhalarea de fum şi substanţe petrochimice. Borax se administrează în greţuri instalate brusc în timpul călătoriei cu avionul sau cu vaporul. Persoana are frică cumplită la mişcările descendente, la deplasarea în jos. Tabacum este indicat în răul de mare, răul de transport care se ameliorează la aer rece, greţuri şi vărsături însoţite de paloare şi transpiraţii reci care se declanşează la cea mai mică mişcare. Persoana prezintă cefalee însoţită de o senzaţie accentuată de greaţă, de leşin şi de gol în stomac. Greaţa se ameliorează la aer rece şi la dezvelirea abdomenului.

Să pleci în vacanţă alături de cel mic, destul de plăcut pentru oricine, aş putea spune, dar nu şi pentru cei care au rău de transport. Şi dacă este vorba de copilul nostru, cu siguranţă cheful de a mai călători pare să nu mai reprezinte o plăcere pentru nimeni. Există vreun remediu, cum trebuie să procedăm, să ne înarmăm doar cu câteva pungi de plastic… în caz de…? Nu! Ca urmare a tehnicilor moderne, există câteva remedii care v-ar putea ajuta copilul să facă faţă cu uşurinţă oricărei călătorii. Iată ce puteţi face: Ca urmare a călătoriilor cu autoturismul, tranzitul intestinal are două posibilităţi, fie încetineşte, fie accelerează. Nu uitaţi să îi asiguraţi aşadar celui mic o alimentaţie sănătoasă înainte de călătorie.

Iată ce poate consuma: Mere – întrucât sunt mai uşor de digerat Caise – întrucât combat starea de diaree Morcovi – ajută la digestia alimentară Ce nu trebuie să consume înainte de călătorie: Băuturi carbogazoase Chipsuri Suc de portocale Cartofi prăjiţi Ciocolată

mentă în timpul sau înainte de călătorie. Nu uitaţi de faptul că atunci când este consumată seara, menta vă va da o stare de insomnie. Dacă observaţi că micuţul capătă paloare, nu uitaţi să îi masaţi mâinile câteva minute. Astfel, starea de greaţă va fi uşor eliminată. Încercaţi cu mişcări în

Înainte de plecare, nu uitaţi de ceaiul de mentă, care ajută la calmarea spasmelor intestinale, favorizând o mai bună digestie. Menta ajută în eliminarea stării de greaţă şi vărsături ce poate apărea pe tot parcursul călătoriei. Întotdeauna beţi un ceai de

rotaţie la nivelul încheieturilor şi al degetelor şi veţi putea observa o ameliorare a stării copilului. Chiar dacă sunt remedii naturale în favoarea celor mici, acestea pot fi utilizate şi în cazul adulţilor, având acelaşi efect calmant. Georgeta Clinca

„Un copil, bunăoară, care stă de la vârsta de doisprezece ani, continuu, în faţa calculatorului – să zicem patru ore pe zi, nu are foarte multe şanse să depăşească vârsta de şaizeci de ani. 26 ACTUALITATE BRANDURI ROMÅNE{TI / INTERVIU

Interviu cu ŞTEFAN MANEA, Director General HOFIGAL:

Ştefan Manea este un boier. Al înţelepciunii. Şade la biroul dumisale, excedat de cărţi, siropuri, şipuri, sucuri, sticle, pilule, medicamente, suplimente nutritive etc. – de zici că biroul său nici nu-i birou, ci un fel de şantier uriaş. Ba nici şantier nu este, ci numa' un mic laborator, în care se întâmplă experimentele domniei-sale. Este în stare să turuie – ore în şir – despre pasiunea vieţii lui, triunghiul „sănătateaplantele-vindecarea”, fără să ai, măcar, şansa, îndrăzneala ori nepoliteţea de a-l întrerupe. Este un taumaturg înnăscut: poate găsi remedii în orice natura zămisleşte, cântecul cucului (terapeutic!) – ori muguri de plante.

„AVEM CELULE IDENTICE CU ALE PLANTELOR. „NATURA NU MINTE NICIODATĂ” Mihai Eminescu Ca să fii în stare să creezi remedii, trebuie să fii în stare şi să înţelegi de ce se îmbolnăveşte omul, nu? Problema este extrem de amplă. Apar din ce în ce mai multe studii, care încearcă să răspundă la întrebarea: de ce şi cum ne îmbolnăvim şi de ce apar bolile? O asemenea întrebare are nespus de multe răspunsuri. Apar, de asemenea, ştiinţe noi,

precum ar fi enzimologia. Ellen W. Cutler (autoarea cărţii „Micromiracole – să descoperim puterea vindecătoare a enzimelor”), membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale din Washington, are curajul să afirme că, dacă reuşeşti să stăpâneşti sistemul enzimatic, organismul funcţionează. Organismele enzimatice, până acum douăzeci de ani, nici nu erau

băgate în seamă, nu erau luate în calcul, astfel încât studierea lor nici măcar nu a fost introdusă în programa medicilor. Când le vorbeai despre GEMOTERAPIE – care este o altă ştiinţă – medicii, nici măcar ei, nu ştiau despre ce e vorba. GEMOTERAPIA este o metodă de tratament al cărei specific este folosirea extractelor din ţesuturi vegetale embrionare proaspete –

ţesuturi meristematice, ce prezervă programul genetic de dezvoltare al plantelor. Acum lumea medicală îi arată din ce în ce mai multă atenţie. Ei bine, ne-am dat seama, e drept, târziu, că suntem în simbioză perfectă cu plantele şi avem celule identice cu ale acestora. Încă din antichitate se ştia ceva despre lucrul acesta. Ca să luăm un singur exemplu: la ţară, flebitele –

Iar hiba sistemului nostru medical, în ansamblu, putem spune că este chiar faptul că nu se introduc aceste ştiinţe fitoterapeutice, nici măcar falcultativ, în învăţământul superior medical. “ ACTUALITATE BRANDURI ROMÅNE{TI / INTERVIU

petele roşii şi venele îngroşate – erau tratate, empiric, cu germeni de castani. Astfel, castanele erau lăsate o săptămână la muiat în apă, apoi sfărâmate şi puse pe rană. La scurt timp începeau să apară decongestionările locale. S-a demonstrat că, într-o anumită fază, celulele din castane sunt identice cu celulele din vasele sangvine ale corpului uman. Este un lucru extraordinar, nu? Aşa este. Iată un alt exemplu: Se vorbește din ce în ce mai mult despre radicalii liberi, care sunt la rădăcina tuturor bolilor de toate tipurile din organismul uman. Radicalii liberi sunt/pot fi produşi de apă, de ce mâncăm, de stres. Să luăm un exemplu, apa de băut. Vă întreb, când aţi fost la medic v-a întrebat, vreodată, acesta, ce apă beţi? Dacă ionii de sodiu sunt cei care se află în exces, faţă de ionii de pota-

siu, ca să iau doar o situaţie, organismul nu poate funcţiona în mod normal. Sărurile de potasiu lucrează în celulă (în interiorul acesteia). Lipsa sărurilor de potasiu poate duce la stări de moleşeală. Ionul de sodiu se „ocupă” cu reacţiile exterioare celulei. Mă gândesc din nou la GEMOTERAPIE. Am vorbit mai sus despre castan. Dar să vorbim şi despre coacăzul negru. Coacăzul „conţine” potenţialul unor efecte naturale benefice ale cortizonului sintetic, dar nu şi efectele rele, contraindicaţiile pe care acesta le are. Un alt exemplu: SCOPOLAMINA. În anumite plante, ea are un rol bactericid. Sau, hai să vorbim despre AROMOTERAPIE: era practicată, în vechime, de magicieni. Şi de yoghini... Exact, şi de yoghini. În Vest, se practică aromograma, care este făcută cerându-i-se pacien-

tului să pună mâna pe o placă. Şi poate să se pună şi verdictul: că porţi, de exemplu, cu tine, fără să ştii, bacilul Koch. Astfel de ştiinţe noi vorbesc despre toate aceste lucruri. Şi toate aceste procedee se referă, în genere, la consumarea radicalilor liberi. Ei sunt, aşa cum spuneam, cauza primă a îmbolnăvirilor. Provin din stres, din felul în care ne alimentăm, din faptul că stăm excesiv în faţa calculatorului. Un copil, bunăoară, care stă de la vârsta de doisprezece ani, continuu, în faţa calculatorului – să zicem patru ore pe zi, nu are foarte multe şanse să depăşească vârsta de şaizeci de ani. Iar hiba sistemului nostru medical, în ansamblu, putem spune că este chiar faptul că aceste ştiinţe fitoterapice nu se introduc, nici măcar facultativ, în învăţământul superior medical. GEMOTERAPIA. Să luăm din nou cazul GEMOTERAPIEI, care este o ştiinţă pe care un medic ar trebui să

SUNTEM PLANTE?”

şi-o însuşească. Însă la rândul ei, GEMOTERAPIA presupune cunoştinţe de biochimie, farmacognozie, chimie organică. Şi, din păcate, unii medici nu le au. Am condiţionat angajarea medicilor la Hofigal de cunoaşterea acestor lucruri. Câţi medici fac alte tipuri de recomandări, neconvenţionale? Câţi medici recomandă gemoderivate? Să zicem, cam 3%. Un medic chiar m-a întrebat: te ocupi cu gemuri? Cine zici că o să te creadă când afirmi că, bunăoară, coacăzele negre sunt superioare cortizonului sintetic? Sunt produse naturale cu acţiune antibiotică extraordinară. Ruşii, spre exemplu, au dat publicităţii că au descoperit faptul că ştirul, planta numită „ştir”, are capacităţi peste antibioticele actuale. Ştiaţi că există o plantă care se cheamă AMARANT? În limba greacă, AMARANT înseamnă „bun la toate” (ştirul). Asemenea plante rezolvă ceea ce medicamentele nu reuşesc. Iar aceste noi ştiinţe, despre care v-am vorbit, corect aplicate, reuşesc să acţioneze direct la cauza bolilor şi astfel să obţină vindecarea. Se va vedea care dintre aceste plante, extracte etc. reuşesc să distrugă radicalii liberi, cei care sunt vinovaţi de producerea unei boli ori a alteia. Pe de altă parte sunt enzimele, care sunt foarte variate, iar noi nici nu ne închipuim ce capacitate terapeutică deosebită au. Ce se poate face împotriva cancerului? Ce roluri au enzimele? Prin realizarea de produse se pot înlătura boli grave. Cu ajutorul enzimelor se induce sinteza de proteine „corecte”. Există o mulţime de mecanisme prin care enzimele pot să acţioneze în acest sens. Este o materie de studiu a viitorului, ţările avansate cercetează deja aceste lucruri, iar eu mă bucur doar de un singur lucru: că am reuşit să sensibilizez facultatea de farmacie. Facultatea de Farmacie Bucureşti a

„Coenzima Q10, ca atare, este fabricată de organismul uman. Nu există om peste patruzeci de ani care să nu aibă nevoie de aport suplimentar de Q10, în cantitate mai mică sau mai mare în funcție de situație.” 28 ACTUALITATE BRANDURI ROMÅNE{TI / INTERVIU

început să dea teze de doctorat care abordează subiectul enzimelor. Avem şi un laborator de cercetare a enzimelor – cu premiere mondiale. Noi avem un deodorant natural, HOFIGAL, care inactivează stafilococul auriu în şase ore de la pulverizare. Ştiu că sunteţi profilaţi, printre altele, şi pe o producţie specială de suplimente naturiste, ce anume aveţi aici ca produse-fanion? În momentul de faţă, avem acest HOF LIPOMIN, care uimeşte lumea, pe bază de plante – usturoi, cu praz, dar este prezent şi napul – şi care reuşeşte să regleze glicemia, colesterolul, trigliceridele. Am propuneri să vând licenţa, din toate părţile. Este de excepţie şi SALICILOL NATURAL: scoarţa de salcie, cunoscută încă din antichitate, este una dintre componentele acestui produs şi prin acidul salicilic conţinut înlocuieşte aspirina. Mecanismele de reacţie au fost stabilite acum vreo şapte sau opt ani. E drept, aspirina distruge enzima responsabilă de toate inflamaţiile. Distruge şi alte lucruri, produce dezechilibre, distruge toată flora digestivă. Poţi să începi să faci pietre la rinichi sau la ficat. Şi îţi poate afecta, în mod serios, ficatul – pentru că se distrug enzime din grupa fosfolipazelor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru bilă. Aspirina nu se prescrie, de obicei, pentru mai mult de şase zile. Şi nici nu prea se face, în lume, la aşa ceva, reclamă la televizor. Se prescrie pen-

tru o perioadă de timp scurtă. Acum avem, însă, ca alternativă SALICILOL NATURAL, fără efecte secundare. Aveţi un produs HOFIGAL care conţine coenzima Q10. Ce ne puteţi dezvălui despre acesta? Da, un alt produs al nostru, HOFIGAL – unul care a luat medalie de aur – este Coenzima Q10 în ulei de cătină. Punând uleiul de cătină lângă Q10 am creat condiţiile de alimentare cu oxigen a întregului organism uman. În ţările vestice, în secţiile de

chirurgie se determină concentraţia de Q10 în sânge, apoi se pune bisturiul. Pentru că o bună concentraţie a Q10 în sânge este garanţia rezistenţei organismului la intervenţia chirurgicală şi a unei recuperări rapide şi totale postoperator. Este coenzima Q10 fabricată de organismul uman? Coenzima Q10, ca atare, este fabricată de organismul uman. Este produsă doar până la vârsta „sportivă”. Coenzimele se găsesc sub formă de Q 6, 7, 8, 9. Organismul le transformă, prin nişte glande, în Q10, dar şi acele glande obosesc până la urmă. Nu există om peste patruzeci de ani care să nu aibă nevoie de aport suplimentar în cantitate mai mică sau mai mare în funcţie de situaţie. Sunteţi un copil al satului, aşa cum am văzut din cărţile dumneavoastră, pe care am avut onoarea – şi bucuria – să le primesc. În ce măsură v-a influenţat acest lucru în viaţă, mai târziu? Am fost un mare admirator al plantelor – şi asta încă de mic. Eram intrigat de diverse aspecte: de pildă, de ce, sub nuc, nu creşte troscot? Iar tot aşa, mă întrebam: de ce, sub paltin, nu creşte pir? Abia acum, când avem nişte cunoştinţe despre mecanica cuantică, reuşim să ne explicăm nişte lucruri. Am văzut celule umane comune/asemănătoare cu celulele plantelor. Am făcut experimente, la

mine, în seră. Între oameni şi plante circulă energii pozitive. Şi invers. Există şi energii negative, distructive. Să ne gândim bine, de pildă, că nu toţi pădurarii trăiesc o sută de ani. Unii mor la cincizeci de ani. Unii au tăiat plante. Şi s-au încărcat cu energii negative. Să iau un caz mai apropiat: aveam o fată excentrică, lucra şi cânta în acest timp, mângâia plantele, iar dacă le rupea, atunci le rupea cu mare grijă etc. A obţinut cea mai mare recoltă, la roşii. Care este cel mai prost lot? – a întrebat cineva. Să i-l dăm pe ăsta, aşa s-a spus... Şi lotul prost i l-am dat. A făcut din el lotul cel mai bun. Şi asta nu întâmplător. Plantele sunt şi cele mai teribile detectoare de minciuni. Nu greşesc niciodată. De mic mi-au plăcut plantele. Au fost chiar un hobby. Am avut şi un bun profesor de naturale. Mi-a plăcut chimia şi m-am ocupat de ea. Am lucrat în cercetare. În domeniul produselor oncologice, am lucrat cu profesorul Neniţescu şi cu un mare om de ştiinţă, de o modestie excesivă, Flavian Cuiban (farmacist, doctor în ştiinţe, inginer chimist). Ce legături se păstrează între medici şi HOFIGAL? Mă întâlnesc, în fiecare lună, cu ei – cu medicii noştri de consiliere. Toţi au dublă specializare – medicină alopată şi competenţă în apifitoterapie. Ei îmi dau soluţii şi sfaturi. Pentru că plantele au aplicaţii în diferite ramuri medicale. Ei mi-au arătat un fel de completare a activităţii mele de cercetare. Ne completăm reciproc.

Mihail Gălățanu

Cum e să fii campion absolut, în sfârșit, după o luptă de 9 ani de raliuri? Am tras din răsputeri, am avut și susținerea Prista Oil România, care e alături de noi, deja, de mai bine de un an. E adevărat că am fost extrem de dornici să câștigăm și am tras din răsputeri.

V. Porcișteanu

ACTUALITATE PRISTA OIL

Vali Porcişteanu și Dan Dobre, susținuți de Prista Oil, sunt noii campioni naţionali de raliuri „Am luat startul, în 2011, cu gândul de a obţine titlul de campion. Am început sezonul alături de partenerul principal, Prista Oil România, cu care începusem deja colaborarea la finele anului trecut (înainte de ultima etapă din 2010) şi, bineînţeles, împreună cu partenerul tehnic devenit deja tradiţional, Colina Motorsport. Am avut un sezon competiţional foarte bun, câştigând 4 din cele 8 etape disputate. Pe lângă aceste reuşite, am avut parte şi de ghinionul de la Sibiu, unde s-a întâmplat acel eveniment nefericit cu motociclistul inconştient. Înainte de ultima etapă, disputată la Bacău, aveam nevoie de o clasare în primele 7 poziţii, pentru a deveni noii Campioni Naţionali ai României. Strategia adoptată de noi s-a dovedit a fi câştigătoare, parcurgând raliul într-un ritm prudent, fără a forţa victoria, ca în etapele precedente, şi astfel echipajul format din Valentin Porcişteanu şi Dan Dobre este echipajul românesc, ce se impune după o pauză de 4 ani, în care campionatul a fost câştigat de străinii Jarkko Miettinen şi Gergo Szabo. Echipa de asistenţă tehnică despre care se vorbeşte rar, fiind mai mereu „în umbră“, este şi ea direct răspunzătoare de toate rezultatele noastre. De fiecare dată „au avut grijă“ exemplar de materialul de concurs, dar, mai mult decât atât, au fost alături de noi şi s-au implicat chiar şi emoţional la fel de mult. Încrederea pe care le-am acordat-o e confirmată şi de timpul îndelungat al colaborării noastre, care a început în sezonul competiţional 2009 (cum spuneam, înainte de ultima etapă) – Valentin Porcişteanu

Un viraj rapid şi hotărât Shakedownul Raliului MoldoveiComfert 2011 le-a prilejuit fanilor echipajului care conduce în ierarhia absolută a CNRD 2011, Vali Porcişteanu/Dan Dobre, şi ai motorsportului nostru o supriză. Maşina Mitsubishi Lancer Evo IX a apărut

principali, Prista Oil şi Vallino, ca şi colaboratorilor lor: Pirelli, Colina, Exedge, actioncamera.ro, Pilot Power Tuning, Corsig.

Patru ani mai târziu

într-o nouă cromatică, obişnuita combinaţie alb-albastru fiind înlocuită cu cea galben-negru, culorile Prista Oil. „Analizând priorităţile, Prista Oil România, susţinătorul echipajului Vali Porcişteanu/Dan Dobre în cursa pentru câştigarea titlului naţional absolut în 2011, a decis să înceteze promovarea brandului Valvoline şi să alinieze la startul ultimei etape a întrecerii interne o maşină în culorile galben-negru ale Prista Oil. Alegerea nu e întâmplătoare. În urmă cu un an, tot în final de campionat, am decis să începem colaborarea cu Vali Porcişteanu, care a devenit simbolul implicării Prista Oil România în raliurile din ţara noastră. În plus, Bacăul este un eveniment nou în calendarul CNRD.

Iar noul, fie că a fost vorba de locaţii, perspective sau abordări, a fost şi rămâne unul dintre elementele cheie ale demersului constant al Prista Oil de a spori numărul celor care, în calitate de participanţi sau spectatori, fac parte din lumea acestui sport spectaculos. Credem că în Raliul Moldovei-Comfert culorile Prista Oil le vor purta noroc lui Vali Porcişteanu şi colegului său, Dan Dobre, şi vor reuşi să-şi atingă obiectivul, devenind campioni absoluţi. Vă invităm la probele derulate în jurul Bacăului pentru a descoperi nu doar noua imagine a echipajului Prista Oil, ci şi un eveniment sportiv de ţinută”, au menţionat oficialii Prista Oil România. Vali Porcişteanu şi Dan Dobre le mulţumesc sponsorilor

2007. Ultimul an în care un pilot român – Girtofan – termina pe prima poziţie a ierarhiei absolute în întrecerea internă de raliuri, Raliul Argeşului. Echipajul Valentin Porcişteanu/Dan Dobre abandonează din motive tehnice. Fanii îi aşteptau însă la „săritoare”, iar ei nu au vrut să rămână datori. Motiv pentru care, după ce au reparat maşina, aveau să revină, pe secţiunea competitivă, într-o sesiune exclusivă pentru suporteri, fotografi şi cameramani. Era ultimul sezon pentru Vali şi Dan cu Citroen Saxo VTS… Patru ani şi jumătate mai târziu. Exuberanţa şi respectul pentru fani nu au dispărut – şi o probează cel mai bine fiecare superspecială (eveniment în sine, croit special pentru fani), dar şi mulţimea de kilometri de probă specială în care ritmul maşinii are darul să-ţi taie respiraţia. Există, însă, o diferenţă. Şi nu vorbim de faptul că numele Porcişteanu şi Dobre nu mai sunt înscrise pe un Citroen Saxo VTS, ci pe un Mitsubishi Lancer Evo IX, cât mai ales de progresul indus de experienţa ultimilor ani. Unul reflectat de o ascensiune, pas cu pas, către vârf, dar şi de fiece clipă în care au fost obligaţi să strângă din dinţi şi să meargă mai departe, fie că vorbim de întrecerea internă, ori de Pirelli Star Driver. În Raliul Moldovei-Comfert 2011, Vali Porcişteanu şi Dan Dobre au fost, dacă vreţi, în situaţia maratonistului care, după mai bine de 40 de km, mai are de parcurs ultimele sute de metri pe pista stadionului ce găzduieşte finalul întrecerii. Şi dacă în mintea lui, experienţa fiecărui kilometru reprezintă sursa energiei pentru sprintul final, tot aşa, fiece experienţă din 2011, dar şi din anii trecuţi, a fost, pentru Vali şi Dan, sursa unei prestaţii fără greşeală. Mihail Gălățanu

TEQUILA ARE UN MARE VIITOR. PE MĂSURĂ CE SE DIVERSIFICĂ, DEVINE UN PRODUS. INTERVIU RE}ETE DE B|UTURI/COCTEILURI/GASTRO/DRINK STYLE 30 ACTUALITATE

TEQUILA

CU RODIE

Poate că v-aţi gândit la ea – ori poate că nu. Trebuie să recunoaşteţi însă că este o combinaţie mai excentrică, una pe care nu o întâlniţi la tot pasul.

Fiecare vine cu ce are în dotare, în această uniune, care este o căsătorie de foc şi dogoare, de pasiune şi soare. TEQUILA aduce în dar gustul ei de deşert, de cactus sălbatic, mai precis de agave albastre, fructe din care, în mod exclusiv, şi este constituită, de pe la o mie şapte sute şi ceva. CU TENTĂ EXOTICĂ

GHEAŢĂ, FACULTATIV

Este o băutură, să recunoaştem, cu o pronunţată tentă exotică. Depinde şi cum vrei să o iei. În al doilea rând, TEQUILA vine cu un categoric aport de alcool. Şi nu oricum, ci alcool tare, un distilat bun pentru cei cu vână. Şi cu „minţi înfierbântate”. TEQUILA este o băutură care poate fi „baricată”, poate fi ţinută, spre învechire performantă, la butoaie. Îşi datorează o faimă multicentenară acelor spanioli care, poposind în Mexic, şi-au adus, împreună cu ei, tehnologiile, precum şi obiceiurile culinare, reţetele, preferinţele etc.

GHEAŢA este, în compus, facultativă.Combinaţia are marea şansă că poate fi posibilă şi la noi: rodie găsim, tequila aşijderea. Este o băutură globală, rod al satului global. Postmodernă, de fapt ea poate fi socotită chiar post-modernismul întruchipat, de vreme ce e un exemplu edificator al melting-pot-ului contemporan. TEQUILA vine direct din Mexic, cu primul avion, în timp ce rodia, mai degrabă, ajunge pe la noi din Israel, Iordania (sau poate chiar Egipt). Ecuaţia de bază ar fi: MEXIC plus ASIA MICĂ = savoare (la pahar), degustabilă (şi) în România. O variantă care se poate dovedi, de asemenea, „funcţională”: vodcă plus rodie. Aş recomanda, pentru aceasta, vodcă FINLANDIA şi/sau ABSOLUT VODKA, căci ambele se pot vădi, după aprecierea unui sommelier, la fel de potrivite.

POATE FI O „BĂUTURĂ DE PETRECERE” TEQUILA PLUS RODIE poate fi şi o băutură de petrecere. În varianta cu suc de rodie adăugat, dar şi cu fruct. Fructul poate fi tăiat oricum. Poate fi în feliuţe (de precizat că ne gândim la feliuţe subţiri). Dar rodia poate fi tăiată şi în patru sau opt etc. RODIA este, prin excelenţă, un fruct zemos, cu mulţi sâmburi. Poate fi şi răcoritor, dar poate avea şi un gust pasional. Poate fi rodie dulce sau, dimpotrivă, acrişoară – sau o combinaţie între cele două.

Tequila cu rodie. Exotică, de petrecere, cu gheață.

Mihail Gălăţanu

LA DRUM PE MAPAMOND

BUCUREȘTI PARIS BARCELONA VELIKO TÂRNOVO PORTUGALIA

GHID DE ORAȘ: PARIS BUCUREȘTI 32

DISNEYLAND

FOTOGRAFII DE EPOCĂ, TRASEE, ITINERARE

Este, realmente, o îndeletnicire plăcută să „reconstitui” un oraş din poze. Din fotografiile mai vechi, adică. Bucureştiul nu face, nici el, excepţie de la regulă. 32 LA DRUM PE MAPAMOND GHID DE ORA{ BUCURE{TIUL VECHI

FOTOGRAFII DE EPOCĂ, TRASEE, ITINERARE

BUCUREŞTIUL ATENEUL ROMÂN Este, fără îndoială, unul dintre cele mai emblematice locuri ale Bucureştiului. Un punct de reper. Asta şi pentru că nu s-a schimbat foarte mult, oricine, cred, l-ar putea recunoaşte (şi) în fotografiile de epocă. Singurul lucru care pare că s-a mai îngustat este parcul din faţa Ateneului. Cu scuarul aferent. Probabil că parcările şi carosabilul au mai mâncat, între timp, din spaţiu. Gloriile care au fost „pictate” pe cupolă rămân, oricum, aceleaşi, „sub timp şi sub mode” – şi dincolo de orice ocârmuire politică. Ceea ce ar fi, însă, cu totul diferit este „coafura locului”: felul în care

copacii „ciufulesc” zona. În imaginea pe care o deţinem (de epocă), ATENEUL se dovedeşte puţin vizibil. Dintre imaginile prelevate din elicopter/de la mare înălţime, ATENEUL este cel mai uşor de identificat. Şi asta mai cu seamă datorită arhitecturii. FLORA. LA ŞOSEA „Hai să ne-ntâlnim sâmbătă seara, la o cârciumioară la şosea!” Poate la FLORA, cine ştie? Este locul preferat pentru a-ţi petrece „vârful” de weekend. Şi acum, poate, dar şi în 1932. Sau 1934. Ce se dansează? Se dansează tango. Dar şi vals. Bine, şi alte chestii la modă.

Se stă la mese. Se bea bere, monşer. Afară e primăvară. Sau toamnă. Sau, poate, încă, vara nu s-a terminat. E drept, sunt alte rochii, albe – şi volănaşe. Tunsori şi coafuri care nu se mai poartă de mai bine de cincizeci de ani. Pălărioare rotunde, cu fund la fel de bombat (altfel graţioase), din perioada de la belleepoque, când Bucureştiul încă rivaliza, pe ici pe colo, cu Micul Paris.

poate vedea, din când în când, la vreo douăzeci de minute, în cel mai fericit caz, câte un automobil (cu capotă neagră) trecând. De la monumentul Arcului de Triumf înspre Calea Victoriei poţi vedea, pe Şoseaua Kiseleff (Pavel Kiseleff!) – că despre ea este vorba – şi sănii/şarete trase de doi cai, vehicule „oficiale”, care cară domni şi doamne bine, şi ei îmbrăcaţi după moda vremii.

KISELEFF. PAVEL. CU NUME DE ŞOSEA

PATRIARHIE, VALE, DEAL

O şosea care, iarna, arată de-a dreptul înecată în zăpadă. Încă se dau, pe aici, copii cu sania. Şi se

Am primit, prin email, o fotografie de epocă, de la inaugurarea Aleii Patriarhiei. Nici acel loc al „Bucurescilor” nu s-a schimbat foar-

Pentru ca să vă fim, pe cât se poate, o bună călăuză, am ales numai locuri pe care le puteţi vizita şi în prezent, chiar dacă ele sunt schimbate. Vă sfătuim să vă procuraţi o hartă actuală - poate, cu un atlas al Bucureştiului vechi. LA DRUM PE MAPAMOND GHID DE ORA{ BUCURE{TIUL VECHI

unionişti, întronarea pârcălabului Alexandru Ioan Cuza ca principe al Regatului României. TEATRUL NAŢIONAL Când spun TEATRUL NAŢIONAL, generaţiile mai tinere se gândesc la clădirea din PIAŢA UNIVERSITĂŢII. Dar rămâne să ne imaginăm acel TEATRU NAŢIONAL pe lângă care au trecut „clasicii” noştri, Eminescu, Alexandru Davila, Caragiale însuşi. Şi pe care au jucat mari actori, începând cu (să-i amintim doar pe) Constantin Nottara, Aristiţa Romanescu, Elvira Popescu. TEATRUL NAŢIONAL a fost, practic, distrus, în celebrul bombardament din august 1944 – şi a devenit itinerant, o caravană care s-a plimbat, ulterior, prin ţară, în stare de bejenie. Clădirea de astăzi, refăcută, este un mix de beton, sticlă, oţel, într-o perspectivă modernă. Sau, mai curând, postmodernă, deoarece e o faţadă „veche” placată peste „frontispiciul” hotelului. NOVOTEL devine, astfel, unul dintre puţinele hoteluri din capitală/şi din România care se pot mândri cu un „blazon” refăcut.

VECHI

SCALA (LA „SCALA” ISTORIEI)

te mult, deşi „flancul” drept al „cărării” (pe partea cum dai să urci) arată, astăzi, altfel. Merită să „reconstituiţi” drumul încoronării atâtor regi ai României, pe aleea care urcă spre „cele sfinte”. Drum iniţiatic, de binecuvântare, a fiecărei înscăunări. În anii '90, Patriarhul

Teoctist a dat spre folosinţă una dintre clădirile ansamblului, în scopul de a adăposti o cameră a Parlamentului României (până în 1997 aici a „sălăşluit” Adunarea Deputaţilor). Până pe la 1650, Dealul Mitropoliei a fost acoperit... banal, cu viţă. Locul a avut destin, pentru că,

peste timp, cum este şi astăzi, a devenit loc de pelerinaj. De notat că viile care îşi răsfăţau strugurii pe un deal aşa celebru în viitor aparţineau, totuşi, voievozilor Ţării Româneşti. Nu întâmplător aici (două secole mai târziu) s-a „brevetat”, sub presiunea populară a 30.000 de români

Am putea zice că nici aici nu sunt mari modificări ale „scenei”, dar nu putem să nu ne amintim de data de 4 martie 1977, atunci când întreg „complexul” de clădiri de la SCALA s-a dărâmat (îngropând, sub el, personalităţi, actori, scriitori etc.) – şi a fost, ulterior, reconstituit. Pe vederea de epocă, sepia, care se odihneşte pe masa mea, scrie: „bulevardul Tache Ionescu”, numele arterei pe care CINEMA SCALA (şi ulterior COFETĂRIA SCALA) se află/ s-au aflat. Desigur, între timp, firmele luminoase şi reclamele au dispărut,

Să încercaţi să faceţi o preumblare cu bastonul prin capitală, indiferent dacă aparţineţi – sau nu – acestei metropole. 34 LA DRUM PE MAPAMOND GHID DE ORA{ BUCURE{TIUL VECHI

s-au schimbat (pe partea stângă, cum mergeai dinspre Universitate spre Piaţa Romană era o firmă mare pe care scria SEKELY). LIDO, HOTEL & ŞTRAND COSMOPOLIT Complexul LIDO, în mare suferinţă până de curând, a fost unul dintre centrele grandorii în interbelic. Adolescenţii fremătau pe la colţuri, era un loc de bon-ton, toată lumea îşi cumpăra „ţigarete” (străine) de pe aici – şi era cel mai cosmopolit amplasament din burg. Era un hotel la care trăgeau foarte mulţi străini – şi la fel s-au petrecut lucrurile şi în comunism. Dar cum arăta LIDO, hotelul şi ştrandul, în 1930, de exemplu? V-ar plăcea să le vedeţi? Căci da, există imagini/instantanee de atunci, precum există şi filmuleţe, unele fiind prezente şi în arhivele de televiziune (TVR). Vara, LIDO, hotel plus ştrand, constituia centrul atracţiei şi centrul imaginaţiei: după cum se putea vedea şi din imaginile fetelor cu coafuri retro – şi costume de baie... vintage. Terasa este plină de bărbaţi, cu o respectabilă burticică, care se plimbă, agale... în şort. „Divele” au părul pieptănat „arhaic”, cu cărare pe mijloc, precum şi pantofi tipfondante, de care purta doar bunica. Da, dar ce frumoasă mai era bunica noastră pe atunci... CALEA VICTORIEI – ADICĂ „PODUL MOGOŞOAIEI” Nu puteam să omitem, nicicum, dintre „high-light”-uri, CALEA VICTORIEI. Era singura arteră a oraşului, fosta PODUL MOGOŞOAIEI. Toată lumea, precum se vede, circula pe aici, pentru că nu erau îndeajuns de dezvoltate celelalte artere, aşa că nu era tentant să circuli pe alte... rute.

Ca să te „vezi” cu lumea era musai să o iei „pe pod”. Întreaga istorie a Bucureştiului s-a scris aici. Pe fiecare trotuar roiesc dameuze cu funde roşii, negre sau albe pe creştet, deasupra capului (aşa era o pieptănătură la modă), cu haine de blană (este, încă, iarnă). TERASELE BUCUREŞTENE (CENTRUL METROPOLEI) Are farmecul său să ieşi în oraş sâmbătă seara – şi asta se întâmplă de mai bine de vreo sută şi ceva de ani. Am răsfoit câteva imagini din anii

treizeci-patruzeci: reclamele luminoase erau din acelea primitive, dar aveau un nu-ştiu-ce şarm nostalgic, unul al sârmelor înroşite. Mesele erau şi ele din acelea acoperite cu feţe albe, punctate cu picăţele. Spiritul epocii se simte, „crud”, în fiecare dintre aceste instantanee. Toate sunt în „alb-negru”. Bărbaţii sunt tunşi scurt, cu un smoc în faţă, pieptănat într-o parte, cămăşi cu boruri mici – şi ele „pixelate”, iar pe buzele femeilor se pot jupui rujuri care au pierit de jumătate de veac. Până şi recipientele sunt la fel:

carafe, pahare, sifoane. O poezie a lucrurilor dispărute. Iar terasele de care vorbeam erau undeva în spaţiul „Odeon-CapitolCasa Armatei (Cercul Militar) – Palatul Telefoanelor”, uşor recognoscibil după decor. Nu îţi poţi stăpâni un zâmbet nostalgic, gândindu-te că toţi din acele fotografii, dar absolut toţi, sunt, bineînţeles, uşor morţi la anul de graţie 2011. Dar putem, măcar noi, să mai „bântuim” prin amintirea Bucureştiului vechi, recuperând itinerarii şi trasee uitate... Mihail Gălățanu

LA DRUM PE MAPAMOND GHID DE ORA{ BARCELONA

Când am plecat cu ai mei spre Barcelona, nici nu mi-am închipuit ce bine mă voi distra într-unul dintre cele mai mari şi cunoscute parcuri de joacă din lume.

DESTINAŢIA: DISTRACŢIE! Într-o zi în care făceam unul din celebrele tururi ale oraşului, cocoţaţi la etajul autobuzului plin de turişti de toate naţiile, am primit un pliant despre PortAventura şi un talon cu reducere la biletele de intrare. Bineînţeles că ai mei nu au mai avut trai cu mine şi au cedat rugăminţilor şi insistenţelor mele, aşa că, într-una din zile, am plecat, în sfârşit, spre marea distracţie!

Deşi se află la cca 100 de km. de Barcelona, să ajungi la Park nu este o problemă, trenul te duce exact unde vrei, iar orele de plecare sunt fixe, cunoscute şi respectate. Aşa că ne-am trezit dis-de-dimineaţă, am luat un mic dejun de la care nu a lipsit sucul dulce şi parfumat de portocale proaspete şi am plecat spre marea aventură. După o oră de sporovăială, râsete, bancuri şi tras cu coada ochiului la frumoasele fete catalane (nu spaniole, pentru că am constatat cu

mare surprindere că, în Barcelona, aproape nimeni nu acceptă ideea că ei sunt spanioli, ci susţineau sus şi tare că sunt catalani, simţindu-se mult mai apropiaţi de francezi), care cântau şi comentau pe faţă despre ce frumuşel şi arătos eram(!). În staţia de la PortAventura a coborât o mare masă de oameni, adulţi şi copii de toate vârstele şi, deci, urmarea, coadă la bilete. Pentru că ştiam ce ne aşteaptă şi nu aveam decât o zi la dispoziţie, am decis. Mai bine

zis m-au convins să ne petrecem tot timpul avut la dispoziţie până la plecarea trenului înapoi spre Barcelona, numai la PortAventura şi să venim altădată la Parcul Aquatic (ce bine că vom reveni!). PortAventura este, de fapt, un parc tematic de distracţii, al 6-lea dintre cele mai vizitate parcuri din Europa, cu 3 milioane de vizitatori pe an, construit pe Coasta de Aur (Costa Daurada) a Spaniei, în apropiere de Salou. În sfârşit, am intrat şi am dat imediat

peste nişte personaje Disney bine cunoscute, care ne-au întâmpinat cu cântece şi jocuri. Însetaţi, ne-am oprit la Il Caffe di Roma, în zona Mediterrania, unde restaurantele şi magazinele reproduc un oraş tipic de coastă din Catalonia. Am vrut să bem repede nişte sucuri şi să mâncăm o pizza, dar nu era cazul să ne grăbim pentru că am făcut două ore şi jumătate, la coadă la cel mai dur, după mine, roller coaster, Furius Baco. Fraţilor, numai dacă ai „guts”, poţi să te aven-

36 LA DRUM PE MAPAMOND GHID DE ORA{ BARCELONA

turezi în cel mai rapid roller coaster din Europa: în 3 secunde zbori şi te roteşti cu capul în jos, cu 135 km pe oră. În 55 de secunde parcurgi 850 de metri la o înălţime de 14 metri, simţi că eşti ca fulgerul şi ţipi, ţipi, ţipi. Ce mai? Adrenalină! După ce mi-am revenit, am plecat spre Far West, cea mai mare zonă tematică a parcului, aranjată ca un oraş tipic american din vestul sălbatic, aşa cum am văzut într-un film western. Având încă în mine tremuriciul primei curse, am evitat un nou montagne russe, deşi numele îmi inspira destul interes şi respect, Tomahawk. Aşa că am preferat cursele pe

apă, cu bărci, cu căderi de ape, cu cascade şi viteze ameţitoare. Am trecut deci prin Silver River Flume şi Grand Canyon şi, în ciuda pelerinei de ploaie, m-am udat până la piele. Dar a fost extra! Ne-am uscat şi am pornit, după un scurt popas la The Old Steak House, unde ne-am astâmpărat foamea şi setea, spre Mexico şi civilizaţia Maya. Aici, Zeul Hurakan s-a înfuriat şi este nevoie de sacrificiul aventurierilor pentru a-l calma şi îmbuna. Singura modalitate de a-i plăti tributul este de a înfrunta Hurakan Condor: o cădere liberă de la 100 de metri înălţime. Când Hurakan Condor în-

cepe să urce, stomacul ţi se contractă şi rămâi fără voce. Inutil să strigi, nimeni nu te aude. Atracţia cea mai mare din zona Chinei este Dragon Khan, care, cu cele 8 loopinguri, este unul dintre cele mai grozave roller coastere din Europa. Inspirat dintr-o veche le gendă chineză, care povesteşte cum un prinţ orgolios a încercat să-l detroneze pe împărat şi a fost pedepsit şi transformat într-un dragon, pentru eternitate. Trebuie să fii foarte, foarte curajos ca să faci faţă furiei dragonului, celor 8 loopinguri vertiginoase şi celor 119 km/oră. Palpitant!

LA DRUM PE MAPAMOND GHID DE ORA{ BARCELONA

TOP 10 PUNCTE DE ATRACŢIE GRATUITE

Ultima zonă tematică este Polynesia, care este şi cea mai mică. Aici, atracţia principală şi cea mai palpitantă este Tutuki Splash, o cursă pe apă. Cursa începe pe un râu încet, uşor, urmează un tunel întunecat şi o mică prăpastie. Mergi în jurul micului vulcan într-o barcă şi, deodată, te prăbuşeşti cu o viteză de 55 km pe oră în apele vulcanului. A trecut timpul şi vine ora închiderii. Intrăm rapid la Records de PortAventura, un magazin plin de suveniruri, îmi iau un T-shirt şi alte câteva nimicuri şi îmi promit să mai revin. P.S. Eu am aflat târziu, dar cine vrea să evite multele şi interminabilele cozi, şi deci timpul pierdut, poate să-şi cumpere un bilet Express Max, mai scump, dar care îţi reduce aşteptarea la numai 15 minute. Atenţie, se vând numai în zilele foarte aglomerate. Date despre PortAventura Alexandru Săndoiu

PARC GÜELL

FONT MONTJÜIC

Vizitarea acestei opere de artă a lui Antoni Gaudí nu costă nici un eurocent. Parcul este deschis de dimineaţa devreme, până când apune soarele. Priveliştea Barcelonei de pe terasele parcului este magnifică.

Fântâna magică. O combinaţie de culori, lumini, mişcare şi muzică într-un spectacol unic şi fascinant.

LA RAMBLA

SAGRADA FAMILIA

Una din străzile cele mai celebre din Europa. Statuile umane vă vor surprinde atunci când le veţi da o monedă. Pe La Rambla poţi cumpăra orice doreşti, de la flori până la găini vii.

Chiar dacă intrarea în catedrală costă ceva bani, măreţia catedralei neterminate a lui Gaudi poate fi la fel de bine admirată şi pe dinafară.

MUSEU PICASSO

LA BOQUERÍA

Dacă se întâmplă să te afli în Barcelona în prima sâmbătă a lunii, intrarea la muzeu este gratuită. Va trebui să stai la coadă evident, pentru că multă lume ştie acest lucru. Vino cât de devreme poţi.

Fructe, carne şi verdeţuri din toate colţurile lumii. Dacă ai câţiva euro de pierdut, aşeazăte în oricare bar doreşti, comandă o bere Estrella şi intră în atmosferă.

CAIXAFORUM

BARCELONA BEACHES

Această sală de expoziţie este parte dintr-un proiect de binefacere sponsorizat de banca La Caixa. Aici vei găsi întotdeauna expoziţii interesante de artă şi fotografie. Un singur lucru îl au în comun… sunt cu intrare liberă.

Barcelona are câteva locuri de plajă extrem de drăguţe în partea centrală a oraşului. Toate sunt fără plată, deci ia-ţi un prosop, citeşte o carte, fă plajă sau înoată.

BARCELONA CATHEDRAL

MONTJÜIC

Această catedrală înaltă de 93 metri a fost construită în anul 1298. Are o înfăţişare gotică, aproape înspăimântătoare. La câţiva metri mai încolo este o altă catedrală celebră, Santa Maria del Mar.

CUM POŢI AJUNGE LA PORTAVENTURA DIN BARCELONA.

PERIOADELE DE DESCHIDERE PENTRU PORTAVENTURA:

ATRACŢII:

CU TRENUL:

CU MAŞINA:

PortAventura are propria staţie de tren. Sunt câteva plecări zilnice din Barcelona. Vezi http://www.renfe.es pentru orarul trenurilor.

Urmează AP-7 spre sud din Barcelona. Imediat după Tarragona vei vedea semnul pentru PortAventura.

Parcul este deschis din 31 martie până în 6 ianuarie.

INTRAREA LA PORTAVENTURA:

Parcul Aquatic este deschis între 25 mai şi 13 septembrie.

În afara unei frumoase privelişti asupra Barcelonei, sunt o mulţime de alte lucruri de făcut pe acest munte magic. Ceremonia de deschidere a Jocurilor olimpice din anul 1992 a avut loc chiar aici şi poţi vizita arena fără să te coste nimic.

PortAventura are mai mult de 30 de puncte de atracţie.

1 zi adult (de la 11 ani) costă 44€, 2 zile 66€ 1 zi copii (4-11 ani) costă 35€, 2 zile 52,50€ Copiii sub 3 ani au intrarea liberă.

INTRAREA LA PORTAVENTURA AQUATIC PARK: 1 zi: 24 euro (adulţi) şi 19 euro (copii)

38 LA DRUM PE MAPAMOND GHID DE ORA{ PARIS

O EXPERIENŢĂ DE NEUITAT

DISNEYLAND, PARIS

Fotografii de Alexandru Săndoiu

Cine nu a auzit de Disney? Orice copil este încă de mic impresionat de magia desenelor animate semnate Walt Disney, şi fiecare se întreabă: oare unde trăiesc aceste minunate personaje? Le-am putea vedea, atinge? Am aflat, la vârsta de 12 ani, că este posibil să dai nas în nas cu Albă ca Zăpada, Mickey Mouse şi prietenii

tocmai în apropiere de Paris, la Disneyland. După ce am făcut cam vreo oră cu trenul, am ajuns pe peronul gării, unde puteai păşi în ţinutul vrăjit al minunatelor poveşti care mi-au încântat copilăria. Intrarea străjuită de palatul ca de basm era plină de o mulţime impre-

sionantă de copii, părinţi şi bunici veniţi de pe toate meridianele lumii. Am străbătut aleea cu magazine unde puteai găsi orice îţi amintea de personajele preferate: de la bomboane, brăţări, pălării, la tricouri şi costume specifice filmelor celebre. Dar, bineînţeles, cel mai mult m-a atras parcul de distracţii.

DISNEYLAND, PARIS O EXPERIENŢĂ DE NEUITAT LA DRUM PE MAPAMOND GHID DE ORA{ PARIS

„Trenulețul groazei” Am început cu „Trenuleţul groazei”, care m-a purtat prin peşteri şi cărări abrupte, cu vântul bătându-mi tot timpul puternic în faţă. A doua mea oprire a fost la „Călătoria lui Indiana Jones”, montagne-russe-ul unde m-am trezit cu capul în jos spre disperarea tatălui meu, care mă însoţea. Îmi mai vin în minte şi alte încercări, precum „Cursa nebună a lui Nemo”, unde viteza era neaşteptat de mare, afundându-mă în hău dintr-o dată, apoi îndreptându-mă spre cer, ascultând vocile personajelor marine din film.

Am ratat liftul „Twilight Zone”! Am ratat liftul groazei „Twilight Zone”, care nu este deloc recomandat persoanelor slabe de înger şi care te prăvăleşte cu o viteză ameţitoare tocmai de la etajul 13 (considerat număr purtător de ghinion), într-o at-

mosferă de groază, ţipete, cutremure şi incendii, adică tot ce-ar fi mai groaznic de închipuit. Nu pot să nu vă mărturisesc că distracţiile acestea durează fiecare între 5, 10 şi 15 minute, dar... cozile la bilete durează până

la 2 ore fiecare. Aşa că pregătiţi-vă cu răbdare. Şi împăcaţi-vă cu ideea că nu puteţi vedea totul într-o singură zi, aşa că şi eu voi reveni cu siguranţă la Disneyland Paris. Alexandru Săndoiu

Am ajuns la Veliko Târnovo pe când dimineaţa se cam termina(se). Autocarul cu care am venit a tras undeva 40 LA DRUM PE MAPAMOND GHID DE ORA{ VELIKO TÂRNOVO

Şi gândul mă duce, pentru o scurtă secvenţă de timp (şi memorie), la Sighişoara.

Da, dar nu e vorba tocmai de Sighişoara „în carne şi oase”, ci de o asemenea cetate de la noi – puţin mai balcanizată. Nu întâlneşti, aici, aceeaşi rigoare a saşilor, aceeaşi pasiune pentru muncă, ci, mai curând, lentoarea calmă a dimineţilor din Levant. Dar oraşul, deşi nu foarte mare, este fermecător. Oraşul mic te fură încet, mai zic câte unii. Venim după/de la Plovdiv, care este un oraş mai larg, mai mare – şi mai „greoi”.

Veliko este mai pitoresc. Mai fermecător. Se mişcă mai repede. Cel puţin în sufletele noastre. În Veliko, mulţi străinezi. Majoritatea, britanici. Care roiesc să facă diverse achiziţii.

O „COPIE” A BIZANŢULUI – ARUNCATĂ ÎN TRACIA Veliko Târnovo seamănă cu Isarlâk. E o copie a Bizanţului, la scară mai mică, e drept – şi aruncată undeva, la voia întâmplării, în Tracia,

VELIKO acolo unde o prinţesă tracă, Enira, îşi ţese vinurile ei de soi. Aici nu e Penelopa, ci Enira şi Dionisos, care torc fire de moire. Casele din centrul Veliko Târnovo par/şi poate că şi sunt de lut, dintr-un material (pufos) precum pandişpanul/marţipanul. Seamănă a Gabroveni, aşa, un pic, miroase a Şelari, aduce a Lipscani. Are un aer de provincie boiernoasă, de brâncoveni/şi brâncovenisme mutate mai la sud de Dunăre.

PRÂNZ LA HADJI NIKOLI Am mâncat la o cârciumă (mai) cu ştaif. Şi (mai) cu vechime. Hadji Nikoli a fost un negustor cu renume prin partea acestui oraş cu cel mai neaoş aer de târg de provincie. Acolo, ca să ne dea cu farfastâc pe la nas, chelnerii ne-au vorbit pe româneşte: şi am conchis că, la urma urmei, iaşte oarece chestie să poţi comanda, în limba ta, o plachie, o fripturică, o gustărică – aşa, cu tot ce

pe dreapta – şi uşor într-o rână: Am coborât şi ne-am pus pe un şir indian. Vizităm centrul istoric. LA DRUM PE MAPAMOND GHID DE ORA{ VELIKO TÂRNOVO 41

vrea inimioara ta – pe deasupra. Hadji Nikoli pare o replică la ceea ce se petrece în/la Hanul lui Manuc. Are o curte interioară, unde să te poţi răcori şi să te simţi ca acasă, să te speli (poate, oriental, cu apă de trandafiri) şi să te hodineşti, apoi să mănânci şi să poposeşti la un pospai de umbră. Havuz, precum aveau hanurile orientale, încă acum o sută şi ceva de ani. Doar o suliţă de soare mai pătrunde printre murii de cărămidă. Iedera îi descântă şi îi fereşte de dogoare, ca şi pe noi, drumeţi oarecare, rătăciţi sub vipia ce nu s-a, încă, ogoit. Pe ziduri se află felinare albe, stinse la astă oră de amiază, dar care, pe nesimţite vor izbucni, în caz că mai zăbovim. Pe umbrelele uriaşe scrie Lorenzo Mastro. Adică acolo, ceva, cu brand de maestro. Mai întâi, gustărici şi gustărele. Cârnăciori. Apoi, frigărui. Vinul casei, ce nu-i scump, vreo şase leva; care se poate lua şi acasă, la un cuantum dublu de leva. „Casa”, Hadji Nikoli, îşi chiar îmbuteliază

vinul „personalizat” cu acelaşi nume: este vorba de un vin roşu, pe „limba” Merlot-ului (dar mai există şi un vin alb, sub aceeaşi condiţionare). De înfiinţat, „prăvălia” pretinde că s-ar fi fondat (pe) la 1858.

ARTĂ, GALERII, NUDURI. Nu numai restaurante îţi ies în cale la Veliko Târnovo, ci şi galerii de artă. Şi aici lucrurile se dovedesc felurite. Subiecte diferite, dar, oricum, nu lipsesc „instantaneele” artistice din cartierele oraşului cu nume de „velic”. Case vechi, monumente arhitectonice, toate trec pe pânza pictorilor. Dar artiştii bulgari nu ocolesc nici subiectele clasice,

TÂRNOVO

precum „nudurile” – şi au, deopotrivă, la inimă, şi pictura abstractă. „Mâzgâiala” expresivă postmodernă şi-a cucerit şi ea locul aici. Peisajele ţin, însă, după câte mi s-a părut, capul de afiş. O altă latură a artei locale o reprezintă meşteşugăritul. Trebuie să recunoaştem că bulgarii, în această direcţie, se mişcă mai repede ca noi. În vecinătăţuri, peste tot, postere şi mari bannere, cu reclamă la berea Zagorka. De altfel, ştiam – din vechime – că bulgarii au nu numai vinuri bune (la acest capitol, se pare că, deja, ne-au întrecut), dar şi beri: şi amintesc numai una, pe care o ţin de legendă, Golden Sands. „Na uliţe”, pe uliţa bulgărească din Veliko sunt

case după o singură modă, de acelea care se mai găsesc şi pe la noi, prin oraşele de pe Dunăre. Case cu un singur cat, dar şi cu câte un balconaş pe deasupra, în care merită să urci ca să tragi nişte poze ale împrejurimilor. Străzile şi galeriile se arată împânzite de icoane ortodoxe – semn că specificul locului se chinuie, din răsputeri, să fie prezervat. Nici bulgarii nu stau prost la capitolul costume populare şi ii. Dacă ţi-ai dorit, vreodată, o ie, din in sau borangic, aici/şi-acum e momentul. Cam ca şi pe la noi, se găsesc, la prăvăliile de „suveniruri”, amfore – mai mult ori mai puţin sabine.

PIEPTARE DE BORANGIC ŞI SALATE DE ARDEI ÎN OŢET. ÎNTR-UN POSTMODERNISM CURAT O sumedenie de străduţe curg în pantă şi se lasă, cu cochetărie, fotografiate. Am zărit şi o fată frumoasă şi tristă, stând, melancolică, alături de o pancartă pe care scria ceva cu „bulgarian house”. Deşi portret, făcea parte din peisagiu: purta un tricou de marinel la care dungile, de stare, se coloraseră în albastru. Un aer turcit cade încet, iar „ţara veghează şi ea turcită”, peste cărămizile vechi ale epocilor ce s-au suprapus în acest centru vechi. Bulgaria pare mai însufleţită şi mai frumoasă după ce ai pus piciorul în maşină – şi ai părăsit, cu regrete, spiritul locului. Rămâne să te întorci, cu gândul la salata de ardei copţi traşi prin ulei şi oţet, specialitate a casei, dar şi pentru salatele „legumite” pe limba Vangăi. La urma urmei, n-ai nicio şansă ca să vinzi bulgarului castraveţi... Bulgaria seamănă cu o (vecinică) piaţă persană, cu melodii cu tot, translatată undeva în Europa. Noaptea cade, în urma noastră, ca şi noaptea istoriei. Mihail Gălăţanu

GHID DE ORA{ LISABONA/PORTO/ESTORIL/FATIMA

Lusitanii au ceva aparte, numai al lor – un soi de neînţeleasă rezistenţă la oboseală, la cataclisme şi invazii, la maree înaltă, la soarele care frige şi la trecutul care vorbeşte din pietre, la tot pasul. Portughezii duc cu ei nostalgia marii puteri („unde e Brazilia noastră?”), vorbesc cu moderaţie şi mândrie controlată, ştiu să se sfâşie în acordurile fado, să construiască fără multe lamentări, să zâmbească cu largheţe.

Obrigado,

Peşte, portocali şi leandri uriaşi, vin rupt din Rai, legănări oacheşe de trupuri, o tristeţe disimulată şi multă, prea multă istorie. Azi, Portugalia a rămas o limbă de pământ, un cotor de carte aşezată la marginea unei deveniri palpitante.

Nu te loveşti de lux eclatant în Lisabona ori în celelalte oraşe mari din Portugalia. Nu te izbeşti de fiţe şi de maşini pe comandă specială, de reşedinţe mirobolante şi pretenţii extraterestre. Portughezii sunt modeşti, îşi văd de treabă şi – chiar dacă vin din aceeaşi latinitate – nu afişează naţionalism exacerbat – ca francezii, mândrie aţoasă – ca spaniolii, gargară sonoră – ca italienii, garagaţă şi băşcălie – ca noi, românii. Multă răbdare în privirile din jur şi, chiar dacă nu eşti impresionat de inteligenţa medie, de cunoştinţele poliglote ale gazdelor, de curăţenia adesea fuşerită ori de imaginaţia lor, găseşti înţelegere şi decenţă, modestie şi amabilitate. Există, în ciuda statisticilor UE, un standard de viaţă mulţumitor aici. Infrastructura e impresionantă (poduri şi autostrăzi la care unii europeni încă visează!), drumurile

sunt impecabile, transportul e ceas, comerţul se învârte ca o morişcă, turismul aeriseşte cu brio plămânul economiei, casele – fie ele şi de la sat – sunt curate şi îngrijite, fără garduri, căruţe, păsări şi animale domestice aiurea, în bătătură. Chiar dacă se numără printre săracii Europei, chiar dacă deficitul bugetar cutremură scena politică, portughezii nu afişează foame sau panică. Salariile nu dau pe dinafară (cel mediu e în jur de 700 euro), dar nici preţurile nu sar, în general, peste o limită suportabilă. Poţi face adesea liniştit cumpărături într-un supermarket al lor la preţuri egale sau mai mici decât cele din România! Cum spuneam, turismul e privilegiat aici: anul acesta e de aşteptat să aibă un aport de 5,3% din PIB, adică 9,2 miliarde euro, cu şanse de a ajunge la aproape 12 miliarde în 2021!

PORTUGALIA

o, Portugal!

CE SĂ NU RATEZI LISABONA (LISBOA) O capitală seducătoare, încărcată de istorie, considerată unul din marile centre culturale europene. Un oraş cu trotuarele bătute în genunchi cu mozaic, un festival al faianţei maure, al străzilor în pantă şi rampă, precum în San Francisco. Cartiere vechi şi noi, Oceanarium, poduri-minune, catedrale, muzee, industrie a ospitalităţii pe sprânceană...

PORTO (OPORTO) Al doilea oraş în mărime şi importanţă din Portugalia. Este situat în nordul ţării, la nord de râul Douro, aproape de coasta Oceanului Atlantic. Este şi Patria vinului de Porto. De curând, centrul istoric (care datează din Evul Mediu) a intrat în patrimoniul UNESCO. În 2001, Porto a împărţit titlul de capitală culturală europeană împreună cu oraşul olandez Rotterdam. În prezent, cel mai important proiect de dezvoltare este metroul său. Este cel mai scump proiect în construcţia publică din Europa.

O istorie fabuloasă Cu graniţele stabilite în secolul al XIII-lea, Portugalia este una dintre cele mai vechi naţiuni din Europa. A descoperit şi a pierdut un imperiu, şi-a abandonat şi şi-a recâştigat autonomia, iar de la revoluţia din 1974, care a pus capăt dictaturii lui Salazar, şi-a format noi legături cu fostele sale posesiuni. De fapt, Portugalia a fost primul stat european care şi-a fixat definitiv frontierele, rămase neschimbate până astăzi! Au fost multe „ore astrale” în existenţa Portugaliei. După ocupaţia maură şi după Reconquista de mult mai târziu, în 1487, Bartolomeo Diaz ajungea în Capul Bunei Speranţe şi în 1498 Vasco da Gama ajungea în India, unde se stabileau primele avanposturi portugheze. De aceea portughezii au decis să creeze diverse baze fortificate de-a lungul coastei orientale în India, dând

început unei expansiuni destul de agresive. De-a lungul coastelor africane orientale, mai multe state mici musulmane (Mozambico, Kilwa, Bravae, Mombasa) au fost distruse sau au devenit aliate ale Portugaliei. Pêro da Covilhã a ajuns în Etiopia în 1490. În Oceanul Indian una dintre navele lui Pedro Álvares Cabral a descoperit Madagascarul, care a fost explorat parţial de Tristão da Cunha (1507); Mauritius a fost descoperită în 1507, în timp ce în anul 1506 Socotra era ocupată. Imperiul portughez în Orient a fost recunoscut prin Tratatul de la Tordesillas. Portughezii au stabilit apoi baze comerciale şi avamposturi la Goa, Malacca, în Molucche, la Macao şi Nagasaki. Brazilia a fost descoperită în 1500 de către Pedro Álvares Cabral şi colonizarea va începe în jurul anului 1530. În 1661, portughezii au cedat

Bombay-ul (Mumbay, India) englezilor. În secolul următor, englezii au pus stăpânire asupra Indiei, reuşind să reducă teritoriile portugheze la Goa (actualmente cel mai mic stat din India) şi alte teritorii foarte mici. În 1755, cutremurul de la Lisabona, urmat de un tsunami, a pus ţara în genunchi, omorând 100.000 de persoane (din circa 275.000 locuitori), ceea ce a redus dramatic aplombul stăpânirii portugheze. Târziu, în secolul al XIX-lea, la apusul colonialismului, Portugalia a mai însemnat în roşu-verde şi alte avanposturi africane: Capo Verde, São Tomé e Príncipe, Guinea-Bissau, Angola şi Mozambic. Astăzi, din măreţia imperiului de odinioară au rămas nostalgiile, muzeele, paginile din cronici. Cristian Pavel

SINTRA O adevărată bijuterie a Portugaliei: înconjurată de vegetaţie luxuriantă şi munţi, oraşul beneficiază de o atmosferă răcoroasă şi relaxantă. Datorită arhitecturii romantice din secolul XIX, dar şi influenţelor maure încă vizibile, Sintra se află pe lista de Patrimoniu Mondial UNESCO.

ESTORIL Situată în extrema vestică a Europei, Estoril este o combinaţie de deal şi litoral, cu o climă excelentă, considerată cea mai bună din Europa. Un peisaj unic, cel mai mare cazino european, vestigii culturale valoroase, milioane de vizitatori anual.

FATIMA Un oraş portughez faimos pentru viziunile religioase petrecute aici în 1917. Are aproximativ 10.000 de locuitori şi este situat în districtul Santarém, în Portugalia centrală, la 187 km sud de Porto şi la 123 km nord de Lisabona. Un celebru loc de pelerinaj, care strânge între lunile mai şi octombrie credincioşi catolici din întreaga lume.

În fiecare an, real,- Hypermarket ne cheamă să ne înscriem la „Școala de vinuri”. Nici acest an nu face excepție, a sunat clopo]elul și Real răsfoiește catalogul producătorilor. PROMO}II / JURNAL DE CAMPANIE 44 INTERVIU

real,- strigă catalogul! A fost lansat noul catalog de vinuri, ediţia „toamnă – 2011”

LA VINURI ALESE: La sfârşitul lunii septembrie (şi la început de octombrie!), se strigă cataloagele peste tot. Şi sună clopoţelul! Aşa se întâmplă şi la vinuri – în fiecare an, aşa se face şi la magazinele de la real,-Hypermarket –, iar anul acesta, 2011, nu face nici el excepţie de la această minunată regulă. Şi mai este de consemnat că vorbim, în general, de vinuri bune – şi foarte bune. MC: Sergiu Nedelea, „master” – şi, deopotrivă, maestru de ceremonii (ar trebui, poate, să adăugăm, mai întâi: sommelier, calitate care potriveşte – de minune! – bucate & băuturi). Ca de obicei, Sergiu Nedelea s-a dovedit ireproşabil în achitarea atribuţiunilor sale – şi, tot ca de obicei, a ştiut să ne şoptească, în urechi, şi câteva lucruri funda mentale despre ascunsele şi meşte şugitele rânduieli ale vinurilor. Ne-a plăcut, în mod deosebit, şi pizza, spartă în „aşchii” delicioase (întotdeauna, la real, pizza este cea mai bună „gustare” cu putinţă). Revelaţia serii au fost vinurile de la Vânju Mare (Florin Opriş, manager general, a venit, de la Mehedinţi, tocmai pentru asta: ca să ni le arate), cele din seria 5 MOTIVE (Gama „5 MOTIVE”)... Era să le spun chiar aşa, pe şleau: LEITMOTIVE. Dar, apropo de Vânju Mare, am zărit (cu plăcute surprize) şi un Merlot din seria – mai ales că sunt un fan declarat al ei – PRINCE VLAD. Dar, că tot vorbim despre Merlot, recunosc că i-am pus „gând rău” şi unuia din gama CINCI

MOTIVE, care arată mai mult decât prezentabil – şi la gust se arată la fel de agreabil.

Vinurile de Vânju Mare se „mișcă” în pas sprinten Despre Gama Domeniile Vânju Mare ar (mai) trebui spus că este o gamă lansată în vara acestui an – 2011 şi include 4 vinuri: Tămâioasă Românească 2010, dulce – medaliată cu aur la Concursul Internaţional de la Bucureşti, 2011, Tămâioasă Românească 2009, sec, Merlot Rose 2010, sec, Merlot 2009, sec. Această Gamă este prezentă în regim de HoReCa din 36 de judeţe ale ţării (inclusiv Bucureşti). Colegul nostru de la CLUBUL DE PRESĂ DE VIN, Cosmin Zidurean, este cel care recomandă gama „5 MOTIVE”. Şi se constituie, el însuşi, într-un nou motiv (suplimentar) spre a gusta gama pentru care girează.

Mențiuni „speciale” pentru Cabernet Sauvignon/La cetate – și Syrah „Recașian” Dar, de asemenea, nu ar trebui să omitem că ne-am bucurat copios de LA CETATE, Cabernet Sauvignon. Are un gust convingător, nu ne păcăleşte, sună „plin” din toate unghiurile analizatoare ale limbii. Precum nu ne-au plictisit nici de SYRAH-ul recaşian, care aduce – întotdeauna – ceva nou, o notă de o fineţe aparte. Sortimentul real,- de vinuri cuprinde peste 600 de varietăţi de vinuri româneşti şi internaţionale, selectate în aşa fel încât diversitatea să se manifeste la toate nivelurile de preţ, provenienţă, culoare sau tip. Pe rafturile magazinelor real,- se regăsesc peste 320 de vinuri româneşti recunoscute din 6 regiuni viticole renumite (Moldova, Muntenia, Oltenia, Transilvania, Banat şi Dobrogea), din care au fost selectate 17 podgorii valoroase, apreciate şi peste graniţele țării. Ca premieră, în

sortimentul real,-, o prezenţă a vinurilor din domeniile viticole Vânju Mare (aşa cum spuneam mai înainte), precum şi Crama Gârboiu.

Nu uitați să încercați vinurile la „Enomatic” Un alt punct forte al raionului de vinuri din real,- este sistemul profesional de degustare a vinurilor ENOMATIC – prin care se oferă posibilitatea de evaluare a unui anume sortiment de vin înainte de a fi cumpărat. Totul este la dispoziţia clienţilor magazinelor real,- Vitan, Cotroceni, Pallady, Constanţa Nord, Timişoara Est şi Ploieşti, degustarea fiind gratuită. Noutatea absolută a toamnei la real,- o reprezintă o campanie inedită, prin care consumatorii au şansa de a câştiga una dintre cele 5 excursii de degustare, fiecare incluzând o vizită la una dintre cramele renumitelor podgorii româneşti: Domeniile Tohani, Cramele Recaş, Vincon Vrancea şi Crama Oprişor.

FOCUS EUROLINES

INFO / SERVICII / OFERTE / {TIRI

La târgul Winter Holiday 2011 Elena Radu și-a exprimat o opinie asupra ofertelor CITY-BREAK, acum în mare ascensiune. Deţine poziţia de Tourism Product Manager TUI TRAVEL CENTER prin EUROLINES.

INTERVIU EUROLINES / O NOUĂ ETAPĂ, UN NOU ÎNCEPUT, UN NOU SPIRIT! 46 FOCUS

Un produs care ia amploare ELENA RADU, Tourism Product Manager TUI TRAVEL CENTER prin EUROLINES În perioada de toamnă şi primăvară, pachetele tip city break se bucură de o popularitate în creştere în rândul românilor. Companiile din turism pregătesc an de an oferte adaptate pieţei, introducând noi destinaţii şi încercând astfel să ofere alternative cât mai variate celor care doresc o schimbare de atmosferă. Pachetele cu avionul au avantajul timpului scurt petrecut pe drum, iar cele cu autocarul au beneficiul preţului şi al locurilor prin care treci pe drum. Pentru a exemplifica, noi avem pachete ce includ transport cu autocarul la un preţ garantat pentru Praga, Budapesta şi Ljubljana, pe toată perioada promoţiei, de 109 euro/persoană, cu mic dejun, pentru 3 sau 4 nopţi de cazare. Pachetele cu avionul pornesc de la suma de 199 euro şi au toate taxele incluse. Faptul că produsul city break a crescut constant în ultimii ani este dovedit şi de adaptarea politicii companiilor aeriene la cerinţele pieţei, acestea venind în întâmpinarea turiştilor cu mai multe oferte şi destinaţii. CE TREBUIE SĂ ŞTIE TURISTUL, ÎNAINTE DE A CUMPĂRA UN PACHET TIP CITY BREAK DE LA O AGENŢIE DE TURISM? Turiştii interesaţi de „City-break-uri” trebuie să fie atenţi la serviciile incluse şi la hotelul ales. Este important ca acel răstimp scurt pe care îl petreci în oraşul cu pricina să fie bine organizat. De aceea, amplasarea hotelului este foarte importantă şi ar trebui să ofere acces facil la mijloacele locale de transport sau să fie în centru. De aceea, în ofertele TUI Travel Center, noi am acordat o importanţă sporită acestui aspect. Turiştii trebuie să fie atenţi şi la preţ, pentru că acesta reflectă calitatea produsului. Desigur că

DE CE SĂ ALEGI UN PACHET TIP CITY BREAK MARCA TUI TRAVEL CENTER

preţul este dictat de bugetul fiecăruia! Noi vrem să-i conştientizăm pe clienţi astfel încât aşteptările lor să fie reale şi să se poată bucura de câteva zile frumoase la destinaţie. O DESTINAŢIE SPECIALĂ: LJUBLJANA În mod normal, oraşele preferate pentru city break-uri sunt Praga, Roma, Budapesta sau Paris. Sunt cunoscute amatorilor de escapade citadine. Anul acesta noi dorim să le propunem o a doua destinaţie, surprinzătoare şi mai puţin cunoscută: Ljubljana. Ştiaţi că numele oraşului este acela al unei prinţese şi înseamnă „iubită” (de la verbul ljubljena) în slovenă? Deşi mai puţin promovată pe piaţa românească, am considerat că are toate atuurile pentru a atrage atenţia turiştilor din România: este aproape, are o apă de un verdesmarald, un castel ce domină de sus oraşul, un centru vechi deosebit de cochet şi o viaţă intensă asigurată de cei peste 56.000 de studenţi din centrul universitar. Suntem siguri că vă veţi dori să rămâneţi mai mult decât aţi plănuit, fie şi numai pentru că, la aproximativ 45 de minute de mers cu maşina, la Postojna, se află cea mai mare peşteră din Europa! Modul în care am scos la vânzare acest pachet este şi el inedit: preţ garantat! 109 euro/persoană, loc în cameră dublă, pentru trei nopţi de cazare cu mic dejun, taxele locale incluse, transport cu autocarul Eurolines. Hotelul este localizat la intrarea în centrul vechi al oraşului, camerele oferind o panoramă foarte frumoasă asupra oraşului. Perioada în care avem acest pachet a început pe 15 septembrie şi va dura până în 15 decembrie, apoi programul va reîncepe din 15 ianuarie până în 31 martie.

- este al cincilea an în care promovăm acest tip de produs. - pachetele noastre de city break cu autocarul au tarif garantat, unic, de 109 euro/persoană, valabil pe toată perioada promoţiei pentru Praga, Budapesta şi Ljubljana. - anul trecut, peste şase sute de turişti ne-au ales pachetele de city break. - o mare parte dintre ei au devenit clienţi fideli, revenind şi anul acesta, solicitând noi destinaţii. - pentru că ne interesează părerea clienţilor, le-am cerut feed-back la întoarcere, iar acesta s-a dovedit pozitiv.

Elena Radu

FOCUS EUROLINES / O NOUĂ ETAPĂ, UN NOU ÎNCEPUT, UN NOU SPIRIT!

Bucureşti, 14 octombrie 2011 / TUI Travel Center prin Eurolines / Inaugurarea primei agenţii din Bucureşti.

Prima agenţie TUI Travel Center Eurolines TUI Travel Center prin Eurolines inaugurează prima agenţie din Bucureşti ce aduce conceptul de Travel Hypermarket mai aproape de clienţii din România. Agenţia este situată în centrul Bucureştiului, aproape de Universitate, pe Bd. N. Bălcescu nr. 21, vis-a-vis de Sala Dalles. Intrarea TUI Travel Center prin Eurolines pe piaţa românească reprezintă o garanţie pentru ofertele turistice, acestea fiind sigure şi de calitate, precum şi o nouă viziune asupra rolului agenţiei de turism în consilierea doritorilor de vacanţe. „Studiile noastre arată că 15% dintre românii care îşi rezervă o vacanţă apelează la o agenţie de turism. Noul nume TUI Travel Center prin Eurolines ne va ajuta să creştem semnificativ numărul celor care îşi aleg vacanţele prin intermediul agenţiilor de turism. De acum veţi găsi în agenţiile noastre adevăraţi consultanţi de vacanţă, pregătiţi să vă ofere toate informaţiile despre destinaţia pe care aţi ales-o”, a declarat Dragoş Anastasiu, Preşedintele Grupului Eurolines. Printre celelalte îmbunătăţiri implementate în agenţiile TUI Travel Center prin Eurolines se numără un soft de rezervări mai performant, care permite căutări şi comparaţii între oferte, disponibil pe site-ul www.tui-travelcenter.ro. De asemenea, clienţii au la dispoziţie pagina de

Facebook a agenţiei, unde pot interacţiona direct cu reprezentanţii TUI Travel Center. O parte importantă din totalitatea ofertelor turistice din agenţii va fi reprezentată de produsele World of TUI, ceea ce garantează accesul la un set de lanţuri hoteliere exclusiviste, ce nu se regăsesc la alţi tour-operatori, şi preţuri competitive, raportate la calitatea oferită. Printre destinaţiile cele mai populare printre români, pentru vacanţele de iarnă, se numără Austria, România, Bulgaria, Slovacia şi Cehia. Agenţiile TUI Travel Center prin Eurolines vor oferi atât pachete complete de vacanţă, cât şi produse individuale precum cazări, vacanţe interne şi internaţionale, bilete de avion, bilete de autocar, bilete de tren, asigurări de călătorie, transferuri, închiriere de autocare şi microbuze sau serviciul „rent a car”. În continuare, urmează ca 25 de agenţii să treacă prin procesul de rebranding, pentru a deveni agenţii TUI Travel Center prin Eurolines.

Despre TUI Travel TUI Travel PLC operează în 180 de ţări, are aproximativ 30 de milioane de clienţi anual şi peste 71.000 angajaţi. La nivel mondial compania are trei departamente principale: TUI Travel, TUI Hotels and Resorts şi Cruises.

Despre Eurolines România Grupul Eurolines România este alcătuit din 12 societăţi, are 450 de angajaţi, deţine cea mai mare reţea de distribuţie a produselor turistice din ţară, 6 agenţii francizate în Germania, o flotă de 35 de autocare şi aproximativ 200 de autoturisme. Cifra de afaceri a Grupului în anul 2010 a fost de peste 140 milioane lei.

Agenţia TUI Travel Center prin Eurolines Bd. N. Bălcescu 21, sector 1 Tel.: 021-315.01.31 Tel/Fax: 021-312.10.41 Mobil: 0721.335.956; 0740.019.778 balcescu@eurolines.ro Program: L-V:9.00-20.00; S:10.00-14.00

FOCUS EUROLINES / O NOUĂ ETAPĂ, UN NOU ÎNCEPUT, UN NOU SPIRIT!

Despre TUI TUI Travel PLC este cel mai mare jucător din industria turismului, la nivel mondial operând în peste 180 de țări, deservind peste 30 milioane de clienți din 27 piețe-cheie.

Portofoliul de branduri TUI Travel însumează peste 200 de mărci, adresate atât publicului larg cât și segmentului de business. Prin cele patru sectoare ale

activității, TUI Travel urmărește să ofere clientului o gamă largă de experiențe de călătorie – gamă caracterizată de flexibilitate și unicitate

Strategia TUI Viziune

Valori

să facem fiecare călătorie specială

Să adăugăm valoare acțiunilor situându-ne pe prima poziție din piața turismului mondial, oferind clienților cea mai largă paletă de opțiuni în materie de călătorii, perfect adaptată cerințelor și așteptărilor acestora.

Obiectiv strategic Direcții strategice

– pentru a răspunde nevoilor în schimbare. TUI Travel are sediul central în UK și este singura companie de turism listată la Bursa din Londra în topul FTSE 100.

Produse & Conținut

obsedați de client

Distribuție & Branduri

Oameni & Eficiență

conduși de valoare

jucăm pentru a câștiga

Creștere & Alocare de capital

leadership responsabil

49 INTERVIU

FOCUS EUROLINES / O NOUĂ ETAPĂ, UN NOU ÎNCEPUT, UN NOU SPIRIT!

Avantajele TUI

• • • • •

oferă produse diferite, unice, pe care nici un alt tour-operator nu le poate oferi cu ușurință deține brand-uri de nișă, specializate pe tipicul și nevoile fiecărui segment de piață site-urile TUI ocupă primul loc în Germania și Anglia, ca număr de vizitatori este pe primul loc la nivel mondial din punctul de vedere al vacanțelor „pe plajă”, al sporturilor de iarnă, vacanțelor tip „aventură”, al programelor educaționale și expedițiilor la poli este singurul mare tour-operator care s-a angajat la o reducere procentuală a emisiilor de carbon

Sectoare de activitate Un singur grup – trei sectoare de activitate puternice. Lumea TUI este alcătuită din TUI Travel, TUI Hotels & Resorts, TUI Cruises (cuprinzând și brandul Hapag-Lloyd Kreuzfahrten).

TUI Travel Sectorul TUI Travel este alcătuit din tour operatori, rețele de distribuție formate din agenții de turism, portaluri online, servicii aeriene și de incoming pentru peste 30 milioane de clienți.

TUI Hotels & Resorts Acest sector se ocupă de conducerea lanțurilor hoteliere din World of TUI, din Spania până în Turcia și din Mexic până în Maldive.

Cruises O importantă direcție de dezvoltare. Fie că vorbim de croaziere de lux, premium sau expediții, vacanțele „pe valuri” devin din ce în ce mai populare.

Rezultate financiare în 2010 Venituri

Câștigul per acțiune

Profitul operațional

Dividende per acțiune

Sectorul principal Alte sectoare

Profitul înainte de taxe

Imaginea reprezintă mix-ul profitului obținut de sectorul Mainstream și celelalte sectoare pentru anul financiar încheiat în septembrie 2010.

50 FOCUS EUROLINES / O NOUĂ ETAPĂ, UN NOU ÎNCEPUT, UN NOU SPIRIT!

Sărbători de iarnă în România Ofertele sunt valabile în limita locurilor disponibile și se supun unor termene și condiții.

Craciun Gura Humorului Casa Humor

Cazare 4 nopți, de persoană în cameră dublă, mic dejun și cină tradițională în 23, 24 și 25.12, petrecere campenească 26.12.

Perioada: 23-27.12.2011.

1.194LEI

Crăciun Ocna Sibiului Hotel Helios

Cazare 3 nopți, de persoană în cameră dublă, 2 prânzuri, 3 cine tradiționale cu foc de tabără.

861LEI

Perioada: 23-26.12.2011.

Revelion Sinaia Hotel Cumpatu

Cazare 3 nopți, de persoanâ în camera dublă, mic dejun, cină 30.12, prânz și cină festivă cu open bar 31.12, brunch și cină festivă 01.01, acces gratuit la: saună, jacuzzi, sală fitness, internet wireless, parcare. Perioada: 30.12.2011-02.01.2012.

1518LEI

Revelion Moeciu Hotel The Garden Resort

Cazare 4 nopți, de persoanâ în cameră dublă, demipensiune, masă festivă de Revelion cu colinde. Perioada: 30.12.2011-03.01.2012.

1525 LEI

Revelion Predeal Hotel Piemonte

Cazare 4 nopți, de persoană în camera dublă, mic dejun, cină festivă de Revelion cu program artistic. Perioada: 29.12.2011-02.01.2012.

1560 LEI

Revelion Brașov-Săcele Hanul Mureșenilor

Cazare 4 nopți, de persoană în cameră dublă, all inclusive + 1 noapte cu mic dejun gratuită, acces la: piscine, saună, sală fitness, internet wireless. Perioada: 29.12.2011-03.01.2012.

1700

LEI

Craciun Bran Hotel La Dolce Vita

Cazare 3 nopți, de persoană în cameră dublă, mic dejun, program tradițional 24.12 (tăierea porcului, produse tradiționale etc.), masă festivă de Crăciun, seri festive cu program muzical, acces la saună, fitness și tenis de masă. Perioada: 23.12-26.12.2011.

452LEI

Crăciun Poiana Brașov Vila Alexandra

Cazare 3 nopți, de persoană în cameră dublă, demipensiune.

Perioada: 23.12 - 26.12.2011.

473 LEI

Revelion Băile Tușnad Hotel Tusnad

Cazare 4 nopți, de persoană în cameră dublă, mic dejun, masă în sistem bonuri valorice, cină festivă de Revelion, cină Carnaval, excursie cu sania trasă de cai și foc de tabără. Perioada: 30.12.2011-03.01.2012.

1259 LEI

Revelion Poiana Brașov Hotel Alpin

Cazare 4 nopți, de persoană în cameră dublă, mic dejun, cină cu petrecere anii ‘30 în 29. 12, cină cu petrecere anii ’90 în 30.12, petrecere Revelion cu DJ în Club Alpin, cină cu petrecere anii ‘70 în 01.01, acces la piscine, saună, fitness. Perioada: 29.12.2011-02.01.2012

2195 LE

Revelion Poiana Dumbrăveni Hotel Marion

Cazare 3 nopți, de persoană în cameră dublă, mic dejun, cină 30.12, prânz și cină festiva 31.12, prânz tradițional, foc de tabără și cină festivă 01.01, vizită la Castelul Apafi si Catedrala Armenesti. Perioada: 30.12.2011-02.01.2012.

840 LEI

Revelion Sâmbăta de Sus Hotel Diana

Cazare 3 nopți, de persoană în cameră dublă, demipensiune (băuturi incluse la cine).

Perioada: 30.12.2011-02.01.2012.

885

LEI

FOCUS EUROLINES / O NOUĂ ETAPĂ, UN NOU ÎNCEPUT, UN NOU SPIRIT!

Minivacanţe de 1 Decembrie

Ofertele sunt valabile în limita locurilor disponibile și se supun unor termene și condiții.

BUCUREȘTI ANKARA Str. Ankara, nr. 6, sector 1 Tel: 021-230.54.89 Tel/Fax: 021-230.03.70 RDS Tel: 031-405.51.88 touring.ankara@ eurolines.ro

BUCUREȘTI BUZESTI Str. Buzești, nr. 44, sector 1 Tel: 021-316.36.61 Tel/Fax: 021.316.54.82 RDS Tel: 031-401.66.73 Mobil:0726-11.13.62 buzesti@eurolines.ro Mesagerie: 021-316.54.81 mesagerie@eurolines.ro

BUCUREȘTI ENESCU Str. George Enescu, nr. 36-40, sector 1 (P-ta Lahovari) Tel: 021-315.71.77 Tel/Fax: 021-315.68.64 RDS Tel: 031-402.22.28 Mobil: 0726-33.52.34 enescu@eurolines.ro

BUCUREȘTI MOȘILOR Calea Moșilor, nr. 231, bl. 41 A, parter, sector 2 Tel: 0314-37.03.98 Mobil: 0727-27.72.80 mosilor@eurolines.ro

BUCUREȘTI IANCULUI Șos. Mihai Bravu, nr. 107-119, sector 2 (Piața Iancului) Tel: 021-250.61.33 Tel/Fax: 021-250.55.29 RDS Tel: 031-405.51.89 mobil: 0727-78.81.23 iancului@eurolines.ro

BUCUREȘTI BALCESCU Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 21, sector 1 Tel: 021-315.01.31 Tel/Fax: 021-312.10.41 Mobil: 0721-33.59.56 balcescu@eurolines.ro

BUCUREȘTI MALL Calea Vitan, nr. 55-59, sector 3 (Mall Vitan, et. 1) Tel: 031-425.94.87 bucurestimall@ eurolines.ro

BUCUREȘTI FEERIA Sos. București-Ploiești, nr. 44A, (Feeria) Tel: 031-438.69.81 feeria@eurolines.ro

BUCUREȘTI CORA Sos. Vergului, nr. 20, sector 2 (Cora Pantelimon) Tel: 031-437.97.97 Mobil: 0735-00.21.03 corapantelimon@ eurolines.ro

Ofertele sunt valabile în limita locurilor disponibile și se supun unor termene și condiții.

52 FOCUS EUROLINES / O NOUĂ ETAPĂ, UN NOU ÎNCEPUT, UN NOU SPIRIT!

C\l\toria cu autocarele Eurolines Servicii la bordul autocarului

Rezerv\ri online Pe www.eurolines.ro po]i rezerva biletul de autocar on line, rapid, fie de acas\, de la munc\, de la un internet-cafe sau din orice loc `n care ai conexiune de internet. Este foarte u[or [i comod! Pa[ii c\tre rezervare sunt simpli: alege punctul de plecare, destina]ia [i data când dore[ti s\ c\l\tore[ti. Sistemul `]i afi[eaz\ op]iunile pe care le ai, astfel `ncât s\ po]i alege cursa dorit\ [i data de `ntoarcere. Plata se poate face online prin card Visa

sau MasterCard. Datele cardului t\u sunt procesate `ntr-un mediu securizat, f\r\ posibilitatea de a fi fraudate. Vei primi imediat pe e-mail o confirmare a rezerv\rii efectuate, iar ulterior `]i va fi transmis [i biletul. Ca alternativ\, po]i pl\ti `n oricare agen]ie Eurolines cu numerar, card de credit/debit sau ordin de plat\. Biletul `l po]i ridica pe loc sau po]i s\-l prime[ti la `mbarcarea `n autocar.

Este important s\ cuno[ti facilit\]ile oferite de autocarele noastre `n timpul c\l\toriei: ∫ Limita de bagaje. Cantitatea bagajelor acceptate gratuit la transport - 45 kg incluse `n pre]ul biletului. ∫ Serviciul de colet\rie. Po]i trimite colete c\tre rude/prieteni afla]i `n alt\ ]ar\. Pachetele sunt preluate de noi [i expediate cu primul autocar care pleac\ spre destina]ia dorit\. Leg\tura cea mai trainic\ e cu Germania, datorit\ agen]iilor noastre de acolo - re]eaua Intertouring care depoziteaz\ coletele.

∫ ~mbarcatorul. La urcarea `n autocar vei fi `ndrumat de un `mbarcator care te va ghida c\tre locul t\u [i te va ajuta cu plasarea bagajului `n cal\. ∫ Scaunele [i spa]iul necesar unei c\l\torii confortabile. ~n func]ie de tipul [i de marca autocarului, poți regla sp\tarul scaunului. ∫ P\rerea ta conteaz\! G\se[ti la bordul autocarelor o condic\ de reclama]ii [i sugestii `n care ne po]i scrie opiniile tale. Este important s\ [tim ce-]i dore[ti. ∫ Opririle. Pe parcursul c\l\toriei, autocarul va opri de

mai multe ori pentru nevoi diverse. Respectă timpul de escal\ stabilit de [ofer. ∫ Mijloacele de divertisment. Toate autocarele sunt dotate cu mijloace audio [i video pentru a-]i face c\l\toria pl\cut\. {tim c\ ai preferin]e `n ceea ce prive[te muzica sau filmul difuzat, dar vei înțelege c\ trebuie s\ ]inem cont de marea majoritate a c\l\torilor. ∫ Achizi]ii. La bordul autocarelor poți achizi]iona cartele SIM prepaid pentru urm\torii operatori: Vodafone, Orange [i Cosmote.

mit o vizibilitate bun\. ~n final, trebuie s\ verifice echipamentele speciale, cum ar fi sting\torul de incendiu sau lan]urile de z\pad\ (dac\ este cazul) [i starea de cur\]enie a autocarului. h. {oferii trebuie s\ se asigure c\: ∫ num\rul de pasageri este cel corect ∫ pasagerii stau

adecvat `n scaun [i au asupra lor documentele de c\l\torie necesare ∫ [tiu unde se afl\ echipamentul de urgen]\ [i ie[irile de siguran]\ ∫ bagajele sunt echilibrat dispuse `n cala autocarului, iar cele din interior nu risc\ s\ cad\ [i nu incomodeaz\ trecerea pe culoar.

Responsabilit\]ile [oferilor no[tri sunt urm\toarele: a. {oferii Eurolines trebuie s\ fie mereu `ntr-o form\ fizic\ [i mental\ adecvate profesiei practicate. b. Scaunul [oferului trebuie s\ fie pozi]ionat astfel `ncât s\ asigure un confort sporit, cu toate comenzile la `ndemân\. c. Centura de siguran]\ trebuie purtat\ atât de [ofer cât [i de

co-pilot [i/sau ghidul `nso]itor. d. {oferul trebuie s\ respecte cerin]ele legale privind orele de conducere [i de odihn\. e. Este interzis consumul de b\uturi alcoolice `nainte [i `n timpul condusului, precum [i administrarea de medicamente care pot afecta capacitatea de a conduce.

f. {oferul trebuie s\ fac\ opriri regulate pentru a cobor` din autocar [i a se dezmor]i. g. ~nainte de plecarea `n curs\, [oferul trebuie s\ verifice dac\ frânele, pneurile, lichidul de r\cire [i uleiul func]ioneaz\ normal. De asemenea, trebuie s\ se asigure c\ oglinzile retrovizoare [i geamurile per-

Câ[tig\torii Tombolei EUROLINES! Cåștigătorii Tombolei Eurolines din luna MARTIE sunt:

Cåștigătorii Tombolei Eurolines din luna APRILIE sunt:

Cåștigătorii Tombolei Eurolines din luna MAI sunt:

Cåștigătorii Tombolei Eurolines din luna IUNIE sunt:

Cåștigătorii Tombolei Eurolines din luna IULIE sunt:

Olteanu Costel Loc. Vidra Jalea Ioana - Baia Mare Ioniță Radu - Buzău Grigore Doru Florinel Giurgiu

Mullor Jose - Franța Scobercea Nicolae Dr. Turnu Severin Ghirastau Leonard Cristian - București Sandu Vasile - Ulmeni, Calarași

Oprea Ionuț Cristian jud. Argeș Garnet Victor - București Alexandru Enachioae - Iași Domenciu Vasile - Sibiu

Tudor Ionuț - București Enache Florentina București Mazilu Ionel - Sibiu Miu Antoneta Gianina Pitești

Ina Baidu - Cimișlia, Gradistea, Rep. Moldova Condreanu Tintea Ioan Vulcan Chiriță Cristina - București Cheliaroiu Diana - Sibiu

actualitate . c\l\tor GLASUL INIMILOR / DIVERTISMENT / HOROSCOP

MOZAIC

GLASUL INIMILOR 60

LUCRURI CARE TREC

GLUMIȚE PE ROTIȚE 62 BLONDE Școala, bat-o vina!

CUM SĂ PĂSTREZI VINURILE 58

actualitate . c\l\tor

ROMÂNIA, ŢARA TUTUROR POSIBILITĂŢILOR! Costel Busuioc, o remarcabilă voce a României, a fost bătut. Neverosimil, nu?

54 MOZAIC MONDEN

VEDETE ROMÅNE{TI

HORIA STOICANU, NECONFORMISTUL

COSTEL BUSUIOC N-A DRES BUSUIOCUL O ştire de tot buhul se duce şi face înconjurul ţării, de stârneşte hohote de râs. Sau de plâns. Depinde. Nici nu ştii prea bine. Nici nu ştii ce să crezi. Ar putea fi o ştire care să defileze sub egida „România, ţara tuturor posibilităţilor”. Costel Busuioc, o remarcabilă voce a României, a fost bătut. Neverosimil, nu? De ce să ajungă o vedetă veritabilă într-o asemenea situaţie de toată caragaţa? Pentru că iarna nu e ca vara – şi nici România nu e ca Spania. El, sărmanul Busuioc, s-o fi trezit în Occident. „Blondului” din Timişoara nu i-a plăcut cum i-a cântat Busuiocul şi, cum avea gusturi elevate – şi educate de manelele noastre pur balcanice, nu i-a tăiat

omului factură. Ce, pentru un covor spălat, mai vrei şi factură? Suntem în România şi – vorbă televizată – asta ne ocupă tot timpul. Chiar şi timpul liber. În care vrem să spălăm covoarele prietenelor – şi ne găsim, repejor, buclucul. De bucluc dai în România şi fără să te străduieşti. În Occident, dai de o factură şi pentru un covor, chiar de nu vrei. Dar cum ar fi, hai să zicem, ca Luciano Pavarotti (acum câţiva ani, când mai trăia) sau Caruso, Andrea Bocelli, să fie „pociţi”, în ţara lor, Italia, să spunem, pentru un covor, o atenţie, o factură, un canto, o prietenă?

Horia Stoicanu a fost, toată viaţa lui, un nonconformist. Asta s-a văzut. Şi în cântecele sale. Dar mai ales în versurile pe care a ales să se „depene” pe motivele sale muzicale. Şi, poate, tocmai de asta, generaţii mai noi îl redescoperă – unii, chiar cu entuziasm, frenezie, religiozitate. Horia Stoicanu urcă. În conştiinţe. E un om pe nişte scări. Scări urcătoare. Chiar dacă folkul e pe scări piezişe, mereu coborâtoare, caduc – şi de caduc ce e, mai este şi desuet. Stoicanu, însă, nu se împacă – deloc – cu o asemenea stare de fapt. Şi continuă să ne dea mici „capodopere” precum, bunăoară, „ONE & ONLY, only and one” – sau „La răsărit este o apă”.

MOZAIC MONDEN 55

DIVE / BOMBE DANIELA GYORFI URĂŞTE MORTAL GRĂSIMUŢELE

DORU STĂNCULESCU ÎN CLUB „MOJO” Doru Stănculescu, dincolo de cântăreţul foarte cunoscut, este şi un „personaj”. Cât se poate de pitoresc. Asta se poate deduce foarte uşor şi din felul în care se îmbracă. Precum şi din stilul pe care îl afişează. Am reuşit să îl revăd/revedem, într-una dintre duminicile trecute, la „Pariu pe prietenie”, în club MOJO din Lipscani (de fapt, corect e... Gabroveni 14). Doru Stănculescu are, vorba lui A. E. Baconsky, eleganţă, chiar şi când duce o sticlă de vin alb, la pet, într-o pungă transparentă: arată de parcă ar purta, după sine, o mapă diplomatică. Ca şi cum ar remorca o corabie din vechime, cu tot cu pânze în vânt. Asta înseamnă, în fond, să ai un stil – definibil/inconfundabil – în tot ceea ce faci. Cel mai bine l-a definit, în acest sens, Nichita Stănescu: tu ai un fel de-a fi al tău... („Tu ai un fel de paradis al tău/În care nu se spun cuvinte”). Un domn cu pălărie, asta am văzut – care cântă ceva despre „nisipul fin, care a oftat...”. Valoare, nene, şi nu trei la leu, cu playback-ul în gură, cum se mai vede, uneori, pe la noi. Cu aşa ceva ne asociem, oh, da...

Danielei (Gyorfi) i s-a pus pata pe „grăsance”. Şi, mai de curând, pe Beyonce. Zice că nu ar accepta să aibă atâtea şunci „plinuţe” – care să o facă să arate ca un aerostat. Şi mai spunea şi ceva despre un etaj de la care ar putea sări, în caz că „boala” lipidelor în exces s-ar extinde. Daaa, căci silueta contează – şi nu oricum, ci este chiar „lucrul de căpătâi”. Secretul unei asemenea condiţii fizice speciale este de prevăzut: sport, sport – şi iarăşi sport! Formele voluptuoase, hâm, nu sunt de dorit – sau sunt de dorit doar până la o limită. Femeile rotunjoare pot furniza delicii numai pentru amatorii de curbe line – şi languroase. Şi – nu-i aşa? – toate fetele sunt prinse între cele două tipuri de frumuseţe: Eva Herzigova, femeia-şnur – şi Pamela Anderson, pe care poţi lua viraje generoase, deoarece „şerpuieşte” – foarte plăcut – ochiului. Desigur, Beyonce mai are „circumstanţele atenuante” ale unei voci cu totul şi cu totul deosebite. Dar, la rândul ei, şi Daniela Gyorfi poate să se vădească foarte mulţumită de potenţialul şi performanţele propriei sale voci. Anul 2011 a fost cel care i-a adus Danielei Gyorfi şi provocarea unei sarcini. A avut de dat jos, cum se şopteşte în show-biz, peste zece kilograme pe care bebe i le-a adus „în dar”. Totuşi, este îmbucurător că Danielei vedeta

actualitate . c\l\tor 56 MOZAIC FILM

FILM Unii s-ar putea întreba ce au în comun filmele Iron Man 2, Wall Street 2 şi Tron Legacy cu mărcile Toyota şi Budweiser? Răspunsul este cât se poate de simplu: product placement. În fiecare an, la Gala de decernare a premiilor Oscar, luminile reflectoarelor sunt îndreptate asupra nominalizaţilor. De fiecare dată sunt analizate vestimentaţia, coafura, bijuteriile fiecărei vedete în parte. Se fac pronosticuri legate de câştigători. Puţini sunt însă cei care ştiu că există şi altfel de analize în ceea ce priveşte filmele americane lansate în fiecare an. Omnicom Interbrand, de exemplu, o companie de monitorizare şi consultanţă în cazul brandurilor, realizează un top al mărcilor plasate în filme. Pe măsură ce interesul populaţiei pentru publicitatea clasică scade din cauza „bombardamentului” cu reclame, companiile au găsit o altă modalitate de a-şi promova produsele, incluzându-le în producţii culturale de masă, cum sunt filmele artistice.

ŞI OSCARUL

Apple este pretutindeni Monitorizarea realizată anul trecut a identificat un câştigător al Oscarului pentru product placement. Astfel, numai în 2010, Apple a apărut, în diferite forme, în nu mai puţin de 33 de producţii de box office, fie că regizorul a decis să folosească acest brand, fie că producătorul a plătit pentru aceste apariţii. Potrivit unei alte companii specializate în mărci, Brandchannel, în filmele produse la Hollywood au apărut aproape 600 de produse ale companiilor americane. În fruntea topului se află, desigur, Apple, cu apariţie în zece filme. De altfel, „The

Washington Post” menţionează faptul că una dintre primele firme care au angajat special un om care să se ocupe de plasarea produselor sale în show-uri de televiziune şi cinematografie a fost Apple. În panoplia producătorului din industria IT fi gurează un număr impresionant de filme importante, cum ar fi Independence Day, Star Trek IV, Men in Black sau Garfield. Pentru poziţia a doua în clasamentul realizat de Brandchannel luptă strâns alte trei mărci: Nike, Chevrolet şi Ford, fiecare dintre acestea apărând în 24% dintre filmele de top.

Brandurile Sony, Dell, Land Rover şi producătorul de revolvere marca Glock îşi dispută locul al treilea. Cu cele 30 de procente realizate în 2010, acest succes are un gust dulceamărui pentru Apple, brandul aflându-se în declin, deoarece în 2008 a deţinut 50% din plasările de produse în filme, iar în 2009 a reuşit un procentaj de 44% de plasări similare.

cut, a deţinut recordul, cu 64 de plasări de produse în imaginile sale, cel mai mare număr de mărci identificabile şi produse. Monitorizarea a identificat cu 22 de mărci şi produse identificabile mai multe decât filmul Iron Man, realizat în anul 2008. Nu foarte departe de Iron Man 2 în lupta pentru expunerea de mărci şi produse se află producţiile Valentine’s Day şi The Other Guys, cu 56 de Premiul pentru menţionări de mărci. „brand-extravaganţă” Chiar şi aşa, Iron Man 2 se află Pelicula care a primit această dis- încă la mare distanţă de filmul Dritincţie este Iron Man 2, care, anul tre- ven, realizat în 2001, care-l are în rolul

MOZAIC FILM

MERGE LA…

principal pe Sylvester Stallone, al ile în această metodă de marketing cărui record, 201 mărci şi produse vor avea o rată anuală de creştere de identificabile, nu a fost doborât până 18,2% în perioada 2009-2014. Product placement-ul în produse în prezent. culturale de masă a câştigat rapid Product placement-mania teren şi în România. În prezent, legislaţia noastră permite plasarea de proa cuprins şi România duse doar în filme, sitcom-uri, proPotrivit estimărilor PQ Media, grame de sport şi emisiuni de divercheltuielile totale alocate pentru tisment. Din păcate, însă, până acum, nu product placement în Europa, incluzând televiziune, film, internet, s-a gândit nimeni să ofere şi premii jocuri video, clipuri muzicale şi alte mărcilor-vedetă ale product placemedia, au fost, în 2009, de circa 610 ment-ului autohton. milioane de dolari. Potrivit estimărilor aceleiaşi companii, investiţiAnca Chilom

Noul Bond - 45 milioane Aproape un centenar de dolari din de product placement product placement

În anul 1927, în cinematografele din Statele Unite a fost lansat Wings, primul film care conţinea plasare de produse, peliculă care a câştigat de altfel şi primul premiu Oscar pentru „Cel mai bun film”. În imaginile sale apărea o tabletă de ciocolată marca Hershey’s. Uimitor este însă faptul că în anii ’50 se obişnuia ca marile companii să contribuie la scrierea scenariilor pentru diferite producţii cinematografice şi de televiziune. „Soap operas”, de exemplu, au fost numite astfel deoarece primele seriale de genul acesta au fost scrise de companii ca Procter&Gamble şi Unilever. Industria care, de-a lungul anilor, a profitat cel mai bine de pe seama plasării de produse este de departe cea auto, filmele cu James Bond numărându-se printre pionierii acestor practici de marketing.

Recesiunea a lovit şi lumea glamorous a lui James Bond. Bugetul pentru cea mai recentă peliculă, aflată în producţie şi care se va intitula Bond 23, este estimat la 150 de milioane de dolari, o scădere semnificativă faţă de cele 230 de milioane de dolari cheltuite pentru realizarea Quantum Of Solace. Prin urmare, casa de distribuţie Sony şi studiourile MGM au semnat un parteneriat prin care se angajează să atragă circa 45 de milioane de dolari din product placement. Plasarea de produse nu reprezintă însă nimic nou pentru lumea lui Bond: Die Another Day (2002) a primit 44 milioane de lire sterline, Casino Royale (2006) - 30 mil. lire sterline, Quantum of Solace (2008) - 50 mil. lire sterline.

Un mic manual foarte „utilitar” de a-ţi păstra vinurile în „calm, voluptate, linişte, echilibru” se dovedeşte întrucâtva necesar pe masa românului.

actualitate . c\l\tor 58 MOZAIC CULINARE / HOW TO

HOW TO:

CUM SĂ PĂSTREZI

UN DRUM LUNG, DAR NU IMPOSIBIL: DE LA „CONNAISSEUR” LA COLECŢIONAR „FRAGILITATEA” VINULUI. UN TEZAUR DEGRADABIL Vinurile sunt, cu siguranţă, un tezaur. Dar un tezaur care se poate degrada în timp. Ca oricare „depozit de valori”, bursa propriei tale rezerve de vinuri cunoaşte o fluctuaţie de la lună la lună (sau de la săptămână la săptămână), dacă nu chiar de la zi la zi. Şi asta se întâmplă din pricina calităţii vinurilor din vinoteca ta, care îşi pot pierde, de la caz la caz,

virtuţile. Dar, în cazul vinurilor de valoare, de mii sau zeci de mii de euro, există şi variaţiuni ale preţurilor la care se găsesc pe piaţă astfel de „mărfuri costisitoare”. PRO ŞI CONTRA FRIGIDERULUI O soluţie pentru păstrarea vinurilor ar părea că poate fi, la primă vedere, cel puţin, frigiderul. Sticlele nu sunt, însă, nici acolo în siguranţă. În primul rând, mă refer la vinurile cele roşii, care – la temperatura

frigiderului – îşi „inhibă” anumite grupuri de compuşi care ne îmbogăţesc degustarea. Sigur, reacţia este reversibilă, dar trebuie să ne aşteptăm să îşi „revină” abia după ce le scoatem din „frigi”. O altă primejdie ar fi puzderia mirosurilor „ucigaşe” şi parazite din frigider. Mirosurile şi izurile se lipesc foarte uşor de vinuri. Vinurile sunt foarte sensibile la tonuri şi isonuri. „Împrumută”, cu foarte multă uşurinţă, tot felul de „damfuri” care

nu le sunt caracteristice. În frigider, sticlele nici nu prea pot sta în poziţia „pe orizontală”, ba chiar uşor înclinate cu gura în jos, care să prevină pătrunderea aerului înăuntru – şi să asigure contactul permanent cu dopul (unde se mai cumulează, uneori, şi depuneri). LA GROTA CU VINURI Ideal ar fi să putem „repeta” natura în privinţa condiţiilor pe care ea le oferă în păstrarea vinurilor.

Majoritatea dintre noi nu ştim nici să manipulăm, nici să păstrăm – cum trebuie – vinurile. Mai ales pe cele cu pretenţii. MOZAIC CULINARE / CUM S| P|STREZI VINURILE

VINURILE

Ideale ar fi nişte peşteri sau grote. Acesta este, într-un fel, modelul pivniţei. Dacă ar fi să ne luăm numai după acest amănunt, am putea să afirmăm chiar că „omul de neanderthal” păstra vinurile în cele mai bune condiţii naturale – şi beneficia de ele. Sigur, dacă facem oarecare abstracţie că uneori se mai aflau şi în pericol de a „îngheţa”. Temperaturile indicate pentru păstrarea vinurilor, fie că locul nostru se cheamă, pretenţios, „vinotecă” – ori că este o simplă „pivniţă” –, variază între 813 grade de obicei – şi nu prea e indicat să scadă sub 5 grade. Dacă se îndreaptă spre zero grade Celsius sau mai jos ne apropiem periculos de temperatura de îngheţ. În caz că am urca peste limita de aproximativ 15 grade, ne supunem, fireşte, pericolului refermentaţiei. „WINE CABINET”. LA CABINETUL CU VINURI Există şi o soluţie mai... de buzunar. Se numeşte WINE CABINET. Arată, într-o descriere simplă, ca un „rastel” de vinuri. Îţi permite, în mare majoritate, să ţii vinurile „culcate”. Dar este şi jos un spaţiu special, mai înalt, în care intră şi sticle în poziţie obişnuită, adică „pe verticală”. Numărul maxim de sticle nu trece, de obicei, peste 200 (poate ajunge, totuşi, la – să zicem – 250 ). Din ele, cele care stau în picioare, se cifrează la optzeci. Majoritatea se „re-

pozează” în poziţia indicată, adică orizontală, cu uşoară înclinaţie spre în faţă/înspre dop. „Cabinetul cu vinuri” este viitorul celor care îşi vor îndeplini un vis: să aibă măcar două sute-două sute cincizeci de vinuri, uneori diferite, la dispoziţie. Este un prim pas spre a-ţi asigura un minim confort al papilelor – şi o ţinută pentru musafirii pe care i-ai putea invita la o degustare. În România, există deja un furnizor de cabinete, care a intrat pe piaţă cu câţiva ani în urmă. Cabinetele de acest gen sunt fabricate în Austria şi livrate la domiciliu. Preţul unui „cabinet de vinuri” variază între 2.000 şi 6.500 RON. Vă puteţi documenta şi răsfoind „paginile” unor site-uri austriece. Ele ar putea face şi figura unor idei de cadouri pentru oamenii mai deosebiţi, mai rafinaţi – şi cu dare de mână. Pentru cei care îşi ţin vinurile aruncate/răspândite pretutindeni, prin casă, în debara – sau prin dulapuri insalubre, pe terasă/balcon. Nu va mai trece mult şi acest timp de cadouri va fi o modă. Va fi de bonton să inviţi pe cineva la tine şi să îl duci de mânuţă în faţa unui „wine-cabinet”, pentru a îşi alege vinurile pe care ar vrea să le deguste. Şi care, atenţie, sunt deja răcite. Pentru că „wine-cabinet”-ul are şase trepte de temperatură. Lucru firesc, căci avem de negociat, separat, cu vinurile albe sau roze, cu roze ori cu roşii...

CONDIŢIA BARICULUI

Adăpostul ideal al vinului, mai ales în situaţia de „vrac”, este baricul. Un baric are, de regulă, 225 de litri, aşa cum este el cunoscut şi utilizat într-o regiune de referinţă pentru vinuri, precum este Bordeaux. Vinurile roşii, mai cu seamă, se maturează şi se maturizează, într-un mod ideal, la baric (din francezul „barique”). „Materialul” baricului este, în marea majoritate a cazurilor, stejarul. Doagele utilizate la fabricare sunt din acelea „îmbătrânite” cel puţin doi ani. Stejarul care intră în rostul baricului este astfel ales încât îndeplineşte condiţii destul de stricte, privind calitatea fibrei – dar şi a conţinutului în tanini. Pentru alte tipuri de băuturi, ţuică – spre exemplu, în cazul în care se urmăreşte învechirea „produsului”, butoaiele folosite sunt şi din alte tipuri de lemn (de exemplu, dud).

În avanpremieră, la rubrica noastră de „Cuplu”, vă prezentăm o povestioară din creaţia (cunoscutului) scriitor Dimitrie Lupu, care are, în aparenţă doar, aerul (aproape) unei scenete. În doi. 60

LUCRURI CARE TREC: Bătu în uşă doar din obişnuinţă. Pavel tocmai ieşea din bucătărie, cu ibricul în mână. Mirosul cafelei umpluse toată casa. - Bună! zise Virginia, cu aerul acela al ei, mereu fericit, care umplea pe dată locul, oriunde s-ar fi aflat. Ai făcut cafea?! Tânărul ridică ibricul aburind, arătându-i-l din ochi, apoi îşi continuă, atent, drumul. Când fata ajunse în cameră, el pusese deja cafeaua în ceşti. Şedea cu ochii în gol,

uşor rigid, fără a se sprijini de spătarul scaunului. - Ce-ai păţit? întrebă ea, cu urmă de îngrijorare în glas. Ştii... Nu pot sta decât o clipă. Azi nu pot sta. M-a rugat Lili s-o schimb oleacă mai devreme. Cineva dintr-ai ei botează un copil şi vrea să treacă pe la coafor înainte. Se oprise în picioare lângă masă şi îl privea. - Bine, mormăi el. Bine. - Da’ ce-ai păţit? insistă ea, trăgându-şi scaunul din capătul mesei. Ce ţi s-a

GLASUL INIMILOR

Pavel și Virginia

întâmplat de eşti aşa, leoarcă, de supărare? Ai trecut mai devreme pe la local şi ţi-a spus Lili? Pavel o privi dintr-o parte, pe sub sprâncene, fugar. Fata nu era atentă la el, tocmai încerca să soarbă, cu grijă, din cafeaua fierbinte. Scoase o ţigară din pachetul aproape gol şi o aprinse. Pufăi fără chef. Ar fi vrut să existe o posibilitate de a se ascunde sau chiar de a dispărea. Un nor, o draperie ceva, ca la circ, când iluzionistul te face să dispari cu o simplă mişcare a baghetei, deşi tu rămâi pe loc şi-i vezi pe ceilalţi, cei din stal, cu ochii căscaţi cât cepele, de uimire. - Da’ săptămâna viitoare – zise ea –, sâmbătă şi duminică, dacă vrei, putem merge undeva. Sunt liberă. Să nu-mi spui că iar ai probleme cu stomacu’. De ce nu te ţii, odată, de tratamentu’ ăla?! - Nu, nu-i stomacu’. Nu-ţi face griji. - Are mama o reţetă cu aloe şi miere, dacă vrei, o rog eu să ţi-o facă. Când mă duc

cum se repezea răpitorul, gros ca pe mână, şi cum nimerea în gol. Din felul cum povestea el puteai să crezi că traversaseră împreună măcar jumătate de Dunăre, când, în fapt, fusese doar o ţâşnire de acasă, îi spui că-i pentru domnu’ Gavrilă, şi gata. - Da’ nu mă supără stomacu’, Vighi. Îi revenise vocea, constată ea. Nu întreagă, încă bătea vânt de iarnă prin frunzele prea fragede, dar sloiul din gâtlejul lui se ducea, se dusese aproape, şi erau şanse să apară şi prima rândunică. Aşa era Pavel; trebuia să-i laşi timp pentru a se aduna şi a se pune în ordine. O dată când au fost la plajă, peste Dunăre, cu mai mulţi din grupul lor de prieteni, a tăcut o jumătate de zi, înlocuind vorbele cu datul din cap şi din mâini. Abia la întoarcere, pe bac, şi-a amintit că-i fiinţă vorbitoare. I-a stârnit mirarea un clean, cu tivurile negre ale solzilor. Trebuie că era al dracului de flămând dacă şi-a urmărit prada până în preajma zgomotoasei maşinării. L-au văzut mai mulţi călători, s-au minunat şi Pavel a intrat în corul lor, povestind iar şi iar cum alerga peştele mic în zig-zag,

două-trei secunde, patru cel mult. Dar altfel, Pavel se dovedea băiat bun. Nu profita de faptul că ea era ospătar, cum făcea iubitul Adelei, care, după ce bea pe degeaba în schimbul bietei fete, mai avea şi pretenţia să-i fie recunoscute nişte drepturi închipuite de către ceilalţi consumatori. Noroc că domnul Gavrilă se gândea la situaţia Adelei, altfel de mult ar fi zburat-o. Că nu-i trebuia lui băgător de seamă: cine şi cum vorbeşte pe la mese; cine şi cât a băut; cine şi cum a vărsat băutura pe faţa de masă; cine şi unde a aruncat sau a scăpat chiştocul... Că la băutură bărbaţii lasă caii mai slobozi şi în vorbe şi în alte alea. Cel mai bine-i să te faci că nu-i vezi şi nu-i auzi. De ce să işti ceartă din toate

fleacurile? - Dacă-i ceva, zise ea, spune-mi acuma. Că nu vreau s-o las pe fata aia să m-aştepte. - Mai bine nu m-ai mai întreba. Nu acuma. - Păi atunci... Îşi opri vorba la jumătate şi îl privi cercetător. Pavel se năruia în sine, se făcea mic. Se posomora şi se trăgea în sine, ca melcul în găoace. Virginia îl ştia de ceva vreme, şi înţelese: - E chiar aşa de rău? întrebă cu glas mic. - E tare rău, Vighi. Dacă nu era bolnav, şi sigur nu la vreo boală se referea el, atunci nu mai rămânea decât... - Te-ai împăcat cu Iulia? - Da, şopti el. Un scurt răstimp se înstăpâni tăcerea. Doar răsuflarea fetei umplea încăperea. Mica rigiditate a bărbatului se făcuse de mult fărâme. Întinse mâna după altă ţigară, scotoci înăuntrul pachetului, extrase ţigara pe jumătate, se răzgândi şi îl aruncă înapoi pe masă: - N-am vrut... – scânci, şi palmele i se închiseră spasmodic de câteva ori în şir –, n-am vrut, să se termine aşa, Vighi. - Lasă, spuse ea. Lasă.

Ar putea fi şi scenariul unui foarte postmodern sitcom. Este vorba despre o scenă... de despărţire. El îi spune ei că s-a reîmpăcat cu o fostă prietenă, poate chiar... mare iubire? Ea nu are puterea să (mai) suporte. În locul bărbatului, am putea să îl vedem pe Al Pacino (ba chiar Robert de Niro) sau, cine ştie... Claudiu Bleonţ? GLASUL INIMILOR / LUCRURILE CARE TREC

6161

Sudoku Completeaz\ c\su]ele cu cifre de la 1 la 9, f\r\ ca acestea s\ se repete pe aceea[i linie, același rånd [i `n acela[i p\trat de nou\ c\su]e. G\se[ti rezolv\rile `n pag. 64

2 5

5 9

8 7

6 3

5 3

Se ridicase în picioare, gata să plece sau să o rupă la fugă. Voia să-l aline cumva, dar singurul cuvânt care-i venise în minte suna ca o lacrimă pe obraz. Duse ceaşca la gură, însă pe marginea ei

nu se prelinse decât o urmă de zaţ. Râse. Doar o încercare de râs: - Nici nu ştiu când s-a golit ceaşca asta. - S-a golit. Vrei să-ţi mai torn un pic?

- Nu; cred că mă aşteaptă Lili, pe ghimpi. - Tu acuma... Lasă, îl opri ea. Lasă. Doar ştiam de la început. Şi ieşi repede, lăsând uşa deschisă în urmă-i.

1 1

7 Poate fi Pavel sau Radu. Poate fi Virginia, Eva sau Bety. Poate fi o femeie fără nume. Poate fi oricine. Și un bărbat a cărui chimie se potrivește cu a ei. E aceeași poveste. E suferința iubirii neîmplinite.

1 2

Dimitrie Lupu

Membru al Uniunii Scriitorilor din Romånia („Lucruri care trec”, fragment)

MOZAIC DIVERTISMENT / GLUMI}E PE ROTI}E 62 INTERVIU

ȘCOALA, BAT-O VINA! DE ŞCOLERI Trei scheleţi mergeau pe stradă, pe lângă cimitir. La un moment anume, unul dintre ei îl pipăie pe cel de alături şi spune: - Bă, nene, dar ce oase tari ai, frate! Când ziceai că ai murit? - Prin anii şaizeci, spune scheletul. Ehe…ce sănătos se mânca pe atunci, nu tu e-uri.... Dar tu, tu când spuneai că ai murit? - Păi pe la începutul anilor nouăzeci, dar, ce mai, şi atunci, încă, se mânca sănătos - cât de cât.... - Corect, e clar că şi tu ai oasele tari... calciu, nene… ce să mai tura-vura - Dar tu, tu când ai zis că ai murit?îl întreabă curioşi pe un al treilea, scheletic şi el, care mergea alături... - Ba eu încă n-am murit... Sunt doar un biet student care se duce la cursuri...

O BRUNETĂ LA CĂMINUL DE BĂIEŢI Suntem sâmbătă seara târziu, apare o studentă şi intră, hotărâtă, în cel mai rău cămin de băieţi. Semnalmente particulare: este o BRUNETĂ!. Dă să urce scările, după care se nedumereşte - şi pare să arboreze un aer de-a dreptul confuz. Paznicul, cu duhul blândeţii, dă să o întrebe, nu de alta, dar ca s-o îndrume: - La cine mergeţi? Studenta: - Păi, io ştiu, la cine mă sfătuiţi...?

BANCURI, BANCURI Nimeritul porţii: Un tip se prezintă la poarta Raiului. Sună şi el, normal, ca tot omul, până nu mai poate: sună cinci minute, apoi aproape zece, apoi chiar aproape un sfert de oră... Poarta se deschide – până la urmă – larg, scârţâind încet – şi apare un tip cu barbă colilie, îmbrăcat într-o robă albă: Sfântul Petru. Cine eşti? – întreabă Sfântul cu cheile. Păi, cine să fiu, sunt şi eu un component al echipei reprezentative de fotbal a României, am venit să mă primiţi şi pe mine aici. Bine, bine, dar un lucru tot nu înţeleg: cum de-ai nimerit poarta? (banc inventat după meciul României cu Franţa)

Crăciunul & Sărbătorile de iarnă: Ajunul, plin de omăt, al tradiţionalelor sărbători de Crăciun. Două prostituate stau de vorbă,

la o ţigară, într-o intersecţie. Ce i-ai cerut lui Moş Crăciun anul ăsta? – întreabă una, ca să alunge plictiseala. Ei, na, ce să-i cer: cincizeci de euro, ca la toată lumea...

Tânărul îşi încruntă fruntea şi zice: - Un bou?... La care vrăjitoarea: - Un bou eşti tu, dar treacă de la mine…

„V” de la Vrăjitoare & Viagra:

Viagra pentru seniori:

O vrăjitoare aude, foarte încântată, că pastila „albastră”, minune a minunilor, numită şi Viagra – are mirobolante efecte şi la femei. Ia şi ea una şi pleacă prin pădure, călare pe o mătură. Pe umărul ei îşi poartă, ca mai întotdeauna, o pasăre: un corb. Mergând pe cărări de munte, ce să facă şi ea, vrăjitoarea, se pomeneşte faţă în faţă cu un tânăr – şi, copleşită, brusc, de un elan erotic năvalnic, îi spune acestuia: - Dacă recunoşti ce fel de pasăre stă la mine pe umăr, pot să îţi dăruiesc o noapte de dragoste!

Care e diferenţa dintre un bătrân care a luat Viagra şi unul care nu a luat încă? Cel care a luat-o speră să mai trăiască, iar cel care o va lua trăieşte în speranţă…

La Radio Erevan: Întrebări pe teme de geografie la Radio Erevan. - Care consideraţi că este cel mai frumos oraş din lume? - Erevan, bineînţeles. Întrebare suplimentară: - Câte bombe atomice trebuie ca să-l nimicim? - La urma urmei, şi Moscova e un oraş frumos.

MOZAIC DIVERTISMENT / GLUMI}E PE ROTI}E 63 63

BLONDE BLONDA LA DOCTOR Se înfiinţează o blondă la doctor – şi apare cu urechile arse. Erau roşii – cum bine zice clişeul – ca racul. Doctorul se nedumereşte: - Ce Dumnezeu s-a petrecut cu urechea asta a dumneavoastră? Fata răspunde: - În timp ce călcam rufele, atunci a sunat telefonul şi, din cauza unei mici neatenţii, mi-am lipit fierul de călcat de-a dreptul pe ureche. Oricum, nici măcar nu era cineva cunoscut, era o greşeală! Nu foarte dumirit, doctorul revine: - Bun, dar ce s-a întâmplat cu urechea cealaltă? - Credeţi că eu am vreo idee de ce a sunat DE DOUĂ ORI?...

GRĂDINĂ ZOOLOGICĂ, CU BLONDE Un tip cu fiţe/fante de obor se crede şmecher – şi se duce direct la o blondă încercând, cu orice preţ, să o agaţe : - Domnişoară, nu cumva, dacă îmi amintesc bine, ne-am zărit ieri undeva pe la grădina zoologică? - Oh, ba da, dar nu-mi amintesc prea bine în ce cuşcă eraţi...

DESPRE Despre Brejnev: O nevinovată şi simplă întrebare este pusă, din nou, la Radio Erevan: - Eu şi colegul meu de muncă ne-am certat azi, în pauza de lucru, pe motivul: care a fost cel mai bun dintre conducătorii noştri din ultimii optzeci de ani. Eu am spus că Brejnev. Am dreptate? Linişte. După o vreme: - Radio Erevan se scuză pentru neaşteptata cădere de curent.

Despre matematică: Radios, un poliţist apare într-o zi acasă, ţinând în braţe un televizorcolor, de marcă bună – şi de ultimă generaţie. - De unde ai reuşit să faci rost de un televizor atât de bun, ca ăsta? întreabă soţia. - Păi, l-am câştigat la un concurs organizat de poliţie, spune poliţistul, foarte mândru de sine. - Păi, ce fel de concurs era? - Este vorba de un concurs de

matematică. - Şi ce probe v-au dat de făcut? - „Cât fac 5x5?“ Iar eu, cu 18, am ieşit pe locul trei.

Despre întrajutorarea între locatari: Doi poliţişti patrulează vigilenţi printr-un cartier oarecare de blocuri, undeva pe la marginea oraşului. Un tip oarecare iese, numai în halat, cu găleata de gunoi, pe la miezul nopţii. Un poliţist îi atrage atenţia celuilalt: - Băi, Vasilescule, uite un spion! - Nu-i, băi, stai liniştit, este doar un locatar, care a ieşit cu gunoiul! - Băi, lasă vrăjeala, ăsta este sigur un spion! Mă duc să-i cer să se legitimeze. Se duce poliţaiul la omul cu pricina: - Actele dumneavoastră, vă rog! - Ce acte, domnule, eu tocmai am ieşit să duc gunoiul! - Eşti spion! Hai, gata, mergi cu noi, la secţie.

- Domnule, eu sunt inginerul Georgescu, stau chiar în blocul ăsta, din faţa noastră, la apartamentul numărul 6. - Vasilescule, hai, fuga marş la asociaţie şi verifică totul! Se duce Vasilescu şi vine fuga înapoi: - Nu locuieşte nici un inginer Georgescu la apartamentul 6, în blocul ăsta. Merg ei la secţie, între timp inginerul, tot mai disperat şi mai isteric, face scandal că el locuieşte, totuşi, la apartamentul cu pricina. Îl mai trimite, încă o dată, şeful pe Vasilescu, la asociaţie, să verifice şi a doua oară, ceea ce se încheie cu acelaşi rezultat: nici un inginer Georgescu nu locuia la apartamentul 6. A doua zi, dis de dimineaţă, apare şeful poliţiei, vecin de scară cu Georgescu. Aude povestea şi, cum îl cunoştea, îl eliberează, imediat, pe inginer. Inginerul merge – supărat – glonţ la asociaţie. Administratorul, însă, nici nu îl lasă să deschidă măcar gura:

- Domnu' Georgescu, cred că aveţi mari probleme. Deja v-a căutat poliţia de două ori, dar, fiţi liniştit, le-am spus că nu locuiţi aici...

Despre doi poliţişti: Doi poliţişti se întâlnesc: - Măi, dacă tot se apropie Paştele, m-am gândit să îţi fac un cadou – şi ţi-am cumpărat un ou Kinder. Se întâlnesc şi a doua zi – şi primul îl întreabă pe cel căruia îi făcuse cadoul: - Ce zici, ţi-a plăcut oul? Cum a fost? - Păi, ce să zic: ciocolata era excelentă, dar capsula am înghiţit-o cam greu.

Despre Socialismul în Elveţia: Întrebări pe teme de educaţie politică la Radio Erevan. Ascultătorii întreabă: Se poate construi socialismul într-o ţară precum este Elveţia? Răspuns corect: Da, bineînţeles, se poate... dar ar fi păcat!

De spus, mai întâi, că nu numai astrele, ci şi calendarul (ăla de perete, da – sau de birou!) ne anunţă că este o vreme bună de învăţat. Este timpul să mergem, iar, la şcoală – ori să ne cufundăm capetele în cărţi. Se vor întâmpla examene, verificări, evaluări peste evaluări, lucru care, la urma urmei, n-ar trebui decât să ne bucure. Este un moment în care vedem, cu adevărat, cum suntem.

MOZAIC / HOROSCOP / ASTRELE 64 INTERVIU VĂRSĂTOR

BALANŢĂ

Dacă eşti în zodia balanţelor, luna s-ar putea să treacă fără mari bătăi de cap, la foc minim. Pentru cei care au, totuşi, oarecare răspundere, nu este lipsit de sens să ia în consideraţie că vor avea „apăsări” şi „presiuni” care îi vor băga mai alert în priză. Sau în sperieţi. Acest „statu-quo” va fi menţinut până, aşa cum spuneam şi la celelalte zodii, la mijlocul lunii. BALANŢELE au tendinţa de a fi egoiste, aşa că, nu în ultimul rând, atenţie la EGO-ul crescut. Face mai rău decât colesterolul! Şi, dacă se simt şi prea agresive, ar fi de dorit să îşi tempereze pornirile, pentru că, până la urmă, ca un soi de bumerang, tot asupra lor se vor răsfrânge. Vei fi chemat – la rampă – să demonstrezi că poţi fi şi şef, nu doar subaltern. Comandamentele lunii te pot fixa în condiţia de lider. Şi lider înseamnă răspundere pe măsură. SCORPION

Daca eşti zodia scorpion, în perioada următoare vei lucra mai mult pentru obţinerea veniturilor. „Scorpiile” - sau/şi domnii „Scorpioni” vor fi prezenţe sociale foarte vizibile. Ba chiar pot să se vădească vedete mondene. Este o sentinţă valabilă mai ales pentru prima parte a intervalului, inclusiv. După această limită temporală, se pot arăta la faţă şi unele probleme de sănătate. Ţine-te departe de microbi. Şi stai cu mâna într-un buzunar „cu arici”: evită orice cheltuieli de prisos. Odihnă obligatorie; înaintea papionului. SĂGETĂTOR

Dacă eşti săgetător, îţi vei „săgeta” un avans pe linie de carieră profesională. Vorba calului Boxer (din „Ferma animalelor”): „vei munci mai mult (te-ai prins, e, de fapt, o parafrază). O să beneficiezi de un spirit mai ferm, până pe la mijlocul lunii. În a doua parte a lunii, se agonisesc niscai venituri – şi cad grămadă şi ceva beneficii în punguţa ta. În rest, un îndemn de la „horoscopişti”: socializaţi, socializaţi, socializaţi! Veniturile şi beneficiile financiare vor spori după 14 octombrie 2011. Agapele cu prietenii s-ar putea să vă mai binedispună inimioara. Şi în familie se întâmplă chestii: foarte posibil să fie cineva sărbătorit. Se consolidează, în special, situaţia materială. Este un moment în care, pentru a face bani, nu ar fi tocmai rău să te ghidezi şi după instinct. De ocolit, însă, cheltuielile nejustificate – şi, în general, tot ce se arată „excedentar” la capitolul „cheltuieli”. Este o vreme bună spre a-ţi îmbunătăţi comunicarea. Ai un mare talent, activat în această perioadă: cel de a-ţi face, cu mare uşurinţă, prieteni. Exuberanţa personală atinge cote maxime şi, atenţie, oho, toate inhibiţiile se topesc...

PEŞTI

Dacă eşti zodia peştilor, în luna care vine pot apărea probleme în cadrul parteneriatelor. Ar fi bine să ai mai multă grijă de sănătate după jumătatea lunii. Pot apărea obstacole din cauza rutinei. Starea de oboseală poate fi mare acum.

RAC

Dacă eşti „răcuşor” în zodie, în noiembrie ai şanse să îţi crească reputaţia. Până pe la mijlocul lunii, vei avea, generic vorbind, o perioadă pozitivă. Şi chiar încărcată cu o energie profund pozitivă. Numele tău va fi la (mai) mare preţ. Vei fi mai spontan şi mai creativ. Dar s-ar putea să simţi nevoia să iei distanţă atât faţă de familie, cât şi faţă de rude. Simţi nevoia să faci şi nişte schimbări în viaţa ta. Nu are ce să fie rău în a experimenta schimbarea, atâta timp cât o faci cu atenţie. LEU

Oho – şi eheei! – dacă eşti LEU, păi ai o grozavă norocire în luna asta: ţi se întoarce MUZA. Nici mai mult, nici mai puţin: şi nu e deloc un lucru de nimic să fii inspirat în toate. Diplomaţia ar trebui să fie şi ea primul tău dintre obiective. Ai şi de ce, pentru că îţi va sluji enorm de mult în negocierile pe care le vei întreprinde. Şi, unde este o negociere, hop – vin şi nişte bani... FECIOARĂ

BERBEC

Dacă eşti zodia berbecului, munca şi sprijinul oamenilor cu autoritate te vor ajuta să faci progrese în activitatea ta, în principal până la jumătatea lunii. Pentru Berbeci, perioada se anunţă plină de muncă, aşa, ca în oricare „perioadă de recoltă”. Până pe la jumătatea lunii, se şi vede cum răzbaţi, datorită ritmului (tău) de lucru. Este, zic astrele, vreme de dragoste pentru Berbeci. Dar şi vreme pentru a relaţiona, a te conecta. În a doua jumătate a lumii, nu sunt excluse şi disensiunile, în raporturile cu ceilalţi. Pot apărea şi impedimente, constrângeri. Vreme bună şi pentru a începe noi parteneriate. Şi „tăuraşii” se dovedesc foarte activi, în siajul Berbecilor. Tot aşa, până la mijloc de lună lucrurile ar trebui să meargă unse. Ba chiar să duduie. După care motoarele s-ar putea să se mai oprească un pic, aşa că s-ar putea să mergi (şi) în ralenti. Deşi vei avea energie în calupuri noi, iar şefii te vor înţelege şi ajuta mai mult. Pentru cei care vor pune osul, randamentul la serviciu poate să îşi revină şi să se arate în creştere. Depinde, atenţie, totul depinde de cât de repede te mişti. Progresul este consecinţa dinamicii personale. Şi, uneori, progresul se poate arăta generos cu aceia „care bagă cărbuni”.

TAUR

CAPRICORN

GEMENI

Gemenii, hmm – şi mă gândesc, deja, la unii gemeni, vor munci pe brânci. Mai ales în prima parte a perioadei. Gâlceve şi certuri, în familie, nu este exclus să apară. Pe cât se poate, săriţi peste contradicţii, ocoliţi – de la mare distanţă – scandalul. Cum gemenii sunt creativi, de felul lor, visători şi „aerieni”, ar fi cazul să vă (re)însufleţiţi, la maximum, creaţia. Fiţi cu un ochi (dacă nu chiar cu amândoi!) pe copii; s-ar putea să vă cauzeze buclucuri.

Rezolv\rile problemelor de Sudoku din pag. 61

Noiembrie 2011

Dacă eşti într-o asemenea zodie încărcată de magnetism, în luna asta eşti provocat pe faţă. Şi provocările pot fi avea un sens foarte bun, căci ai putea să ai şansa de a progresa. S-ar putea şi, în anumite momente, să ai impresia că baţi, cumva, pasul pe loc. Senzaţii de acest tip ar putea fi întâlnite mai ales în prima parte a intervalului. Chiar dacă lucrurile s-ar prezenta aşa, roata norocului – cum este rotundă – ar putea să se întoarcă, într-un mod cât se poate de fast, în a doua parte a intervalului. Şi, dacă norocul se revanşează – chiar şi câştigurile merg mână în mână cu norocul. Vin şi bănuţii. Şi sunt şi şanse de a pleca în călătorie. Mai departe sau mai aproape; o călătorie, însă, trebuie să existe.

Acum la editura

www.finmedia.ro

www.eurolines.ro

C\l\tor EUROLINES este o publica]ie editat\ de FINMEDIA sub brandul Eurolines. SE DISTRIBUIE GRATUIT ~N RE}EAUA EUROLINES

Anul 3 • Nr. 12 • noiembrie 2011 Se distribuie gratuit `n re]eaua Eurolines

It's Done! Ciprian Popescu CEO Danubius Travel

Harald Kraus

Director de Vânzări TUI Austria

Dr. Klaus Pümpel CEO TUI Austria Președintele Grupului Eurolines România

Dragoș Anastasiu