Medical Market - Geriatrie și Gerontologie 2017

Geriatrie și Gerontologie Publicaţie adresată cadrelor medicale Prof. Dr. Gabriel Ioan Prada Președintele Societății de Geriatrie și Gerontologie

Prof. dr. Cătălina Tudose Preşedinte al Societăţii Române Alzheimer

Rozeta Drăghici Președinte Asociația Română de Psihologie Clinică

Alexandra Avădanei Psiholog clinician, Asistent Cercetare Secția Gerontologie Socială Inst. Naț. de Gerontologie și Geriatrie„Ana Aslan”

Simona Opriş Biochimist principal, Cercetător Știinţific III, specializare Biochimie Medicală

Revista profesioniștilor din Sănătate

2017

Sumar

Editor ISSN 2286 - 3443 Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 60, et. 1, cam. 19 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro

„Anul acesta aniversăm două evenimente importante: 120 de ani de la nașterea Doamnei Profesor Ana Aslan și 65 de ani de la înființarea Institutului” - Prof. Dr. Gabriel Ioan Prada

4

Înființarea Centrelor de Memorie - o necesitate Prof. Dr. Cătălina Tudose

8

Senescența afectivității și personalității Rozeta Drăghici, doctor în psihologie

10

Programe de stimulare neurocognitivă Alexandra Avădanei - psiholog

14

Optimizarea riscului cardiovascular la pacienţii vârstnici Simona Opriș, biochimist principal

18

Îngrijirea pacientului vârstnic urologic Dr. Constantin Ristescu medic primar urolog

24

Geriatrie și Gerontologie 2017

3

Interviu

„Anul acesta aniversăm două evenimente importante: 120 de ani de la nașterea Doamnei Profesor Ana Aslan și 65 de ani de la înființarea Institutului” Interviu realizat cu domnul Prof. Dr. Gabriel Ioan Prada, Președintele Societății de Geriatrie și Gerontologie Stimate domnule profesor, congresul de anul acesta se desfășoară având amprenta a două evenimente majore pentru Geriatria și Gerontologia din România – 2017 este anul aniversar Ana Aslan, la 120 de ani de la nasterea sa și sărbătorim 65 de ani de la înființarea Institutului de Geriatrie, primul din lume de acest fel. Vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre această dublă aniversare.

Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” a împlinit o vârstă venerabilă: 65 de ani de la înființare. Această vârstă reprezintă granița acceptată de către Organizația Mondială a Sănătății ca limită între adulți și vârstnici. Este important să subliniem că este o graniță convențională, la această vârstă nu au loc în mod brusc transformări spectaculoase, nici un fel de schimbări majore datorate numai înaintării în vârstă.

A fost selectată doar pentru că reprezenta vârsta de pensionare în țările dezvoltate economic. În acest context putem afirma că Institutul Național de Gerontologie „Ana Aslan” a împlinit o vârstă conformă cu structura pacienților cărora le oferă servicii medicale. Congresul al IX-lea de Geriatrie

4

și Gerontologie, organizat de Societatea Română de Gerontologie și Geriatrie împreună cu Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” și Fundația „Ana Aslan”, se înscrie deja într-o tradiție de lungă durată. Manifestările științifice au reprezentat o preocupare permanentă încă de la începuturile geriatriei și ale gerontologiei în țara noastră, sub coordonarea directă a Doamnei Profesor Ana Aslan. Ele au oferit și oferă și actualmente cadrul adecvat pentru un foarte important schimb de informații și experiențe în domeniile cercetării fundamentale, ale studiilor clinice și de gerontologie socială. Acestă abordare tridimensională stă și la baza structurii organizatorice a Institutului concepută de doamna Profesor Aslan. În ultimii 10 ani s-au depus eforturi susținute, de către membrii Societății Române de Geriatrie și Gerontologie, reprezentanții Fundației „Ana Aslan” și colegii din

Geriatrie și Gerontologie 2017

cadrul Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie, medici, cercetători științifici și asistente medicale, pentru a se menține ritmicitatea anuală a manifestărilor științifice. Cu scopul de a se sublinia caracterul multi- și interdisiciplinar al geriatriei și al gerontologiei, la acest Congres, ca de altfel și la cele precedente, participă ca invitați personalități ale lumii medicale din alte domenii de specialitate, precum și invitați de peste hotare și cercetători științifici cu preocupări în studiul problematicii persoanelor în vârstă. Anul acesta este deosebit prin faptul că aniversăm două evenimente importante: 120 de ani de la nașterea Doamnei Profesor Ana Aslan și 65 de ani de la înființarea Institutului. În acest context se înscrie și tema Congresului: „Geriatria și Gerontologia - 65 de ani de prezență națională și internațională”.

Care sunt actualitățile terapeutice în geriatrie pe care le abordează tematica acestui congres?

Tematica celui de al IX-lea Congres Național de Geriatrie și Gerontologie cu participare internațională este foarte largă reflectând complexitatea problematicii persoanelor vârstnice.

Vor fi expuse actualități și experiențe pozitive, internaționale și naționale, privind progresele în planificarea și implementarea serviciilor de îngrijiri ale vârstnicilor; estrogenii și funcția cognitivă; tulburările de motilitate digestivă la vârstnici; longevitatea și secretele centenarilor; noi mecanisme de acțiune ale Gerovitalului H3 și metoda de tratament Ana Aslan; osteoporoza

www.revistamedicalmarket.ro

Interviu

la vârstnicii cu multiple comorbidități; noutăți privind arhitectura pentru vârstnici; probleme legate de specialitatea de geriatrie și gerontologie; dispozitive moderne pentru vârstnici; actualități în afecțiunile renale la persoane cu vârste de peste 65 de de ani; actualități în cardiologia vârstnicului; aspecte neurochirurgicale la vârstnici; particularități în recuperarea vârstnicilor; noutăți în psihologia și psihiatria vârstnicului; principii și mijloace de profilaxie după 65 de ani; particularități otorinolaringologice, dermatologice, histopatologice la vârstnici; prezentări de cazuri clinice; experiențe în cursul îngrijirilor acordate de asistentele medicale.

În evaluarea stării de sănătate a unui pacient vârstnic, care sunt factorii cei mai importanți care determină stabilirea unui tratament profilactic ? În evaluarea stării de sănătate a unui pacient vârstnic, există o serie de elemente care trebuie luate în considerare pentru stabilirea unei abordări profilactice. Este esențială o evaluare complexă, multidimensională, incusiv funcțională și a rețelei de sprijin familial și social. În acest mod pot fi identificate problemele specifice ale fiecărei persoane vârstnice și se pot instituti măsuri adecvate și particularizate.

Considerați că în ultimii ani, datorită îmbătrânirii populației, ar fi trebuit să crească numărul de medici specialiști în geriatrie-gerontologie?

Atât la nivel mondial, cât și în România, asistăm în ultimele decenii la un semnificativ fenomen de „îmbătrânire demografică”, adică de creștere a proporției persoanelor cu vârste de peste 65 de ani în cadrul populației generale. Consecința este o cerere crescândă de servicii medicale adecvate și adaptate acestui segment populațional. În majoritatea țărilor din Comunitatea

6

Europeană și din America de Nord serviciile de geriatrie cunosc o dezvoltare accentuată menită a răspunde unor solicitări din ce în ce mai mari. În acest sens este necesară și adaptarea sistemului de sănătate din România la contextul național și internațional în continuă schimbare.

Care sunt principalii factori de risc de la domiciliul pacientului care determină confuzia mentală a pacienților în vârstă și cum pot fi aceștia eliminati sau atenuați?

Problemele legate de tulburările neurocognitive la vârstnici sunt foarte complexe și necesită o abordare multidisciplinară în care să intervină medicul geriatru, medicul de familie, medicul psihiatru, neurologul, neuropsihologul, asistenta medicală, asistentul social și, dacă este disponibil, specialistul în terapie ocupațională.

Astăzi procesul de diagnosticare este dependent de tehnologiile moderne în foarte multe patologii.

Ce părere aveți despre diagnosticarea pacientilor de peste 65 de ani prin intermediul acestor tehnologii moderne si cum considerați că este accesul pacienților în vârstă, în România, la aceste tehnologii medicale?

Actualmente există tehnologii moderne atât pentru diagnosticarea, cât și pentru abordarea terapeutică a vârstnicilor. Aceste tehnologii depind și de nivelul de dezvoltare socio-economică a fiecărei țări. O parte importantă sunt disponibile și pentru pacientul vârstnic din România, accesul fiind însă mai dificil datorită unor considerente specifice. Putem menționa lipsa unei rețele coerente de geriatrie, care să acorde servicii specifice persoanelor de peste 65 de ani, precum și proporția crescută a persoanelor vârstnice care

Geriatrie și Gerontologie 2017

locuiesc în mediul rural, la distanță de centrele de diagnostic și tratament dotate cu aparatură adusă la zi și fară posibilități de deplasare.

Considerați că există un decalaj mare între posibilitățile de investigare pentru un pacient vârstnic din România fața de cele ale unui pacient geriatric dintr-o altă țară din Uniunea Europeană?

Posibilitățile de investigare depind foarte mult și de contextul socio-economic al fiecărei țări. În acest context, inerent, există unele decalaje față de tările dezvoltate din Uniunea Europeană, dar marea majoritate a capacităților de investigare este disponibilă și în România. Apar unele probleme legate de accesibilitate așa cum arătam anterior.

Câți medici cu specializare pe geriatrie-gerontologie avem în România în prezent și care ar fi numărul care ar acoperi necesarul pe aceasta specialitate medicală? În momentul actual există aproximativ 120 de medici cu specialitatea geriatrie și gerontologie în România.

Pentru a dezvolta rețeaua națională de geriatrie și gerontologie este necesară reînființarea rețelei de tip ambulator existente în timpul Doamnei Profesor Ana Aslan. Desigur că această rețea nu se poate recrea brusc, este necesar să fie înființate cabinete de geriatrie inițial în orașele capitale de județ, ulterior cu extindere progresivă. se recomandă aproximativ 1 medic geriatru la 3.000 4.000 de persoane cu vârste de peste 65 de ani. Luând în considerare că actualmente circa 17% dintre persoanele din România au peste 65 de ani, se poate estima necesarul de medici.

În încheiere vă mulțumesc pentru timpul acordat, urez la mulți ani și succes Institutului și dumneavoastră.

www.revistamedicalmarket.ro

Interviu

„Ar trebui să se înființeze Centre de Memorie – unități ambulatorii, cu echipe multidisciplinare, formate din neurolog, psiholog, psihiatru pentru ca pacienții să aibă unde să se ducă”

Interviu realizat cu prof. dr. Cătălina Tudose, preşedinte al Societăţii Române Alzheimer Stimată doamnă profesor, se cunoaște faptul că, legat de boala Alzheimer, la noi în țară există o foarte slabă susținere atât a bolnavilor cât și aparținătorilor acestora. Cum credeți că ar trebui gestionată această situație? În anul 2014 Societatea Alzheimer a lansat strategia de dezvoltare a unui plan pentru demență în România. Acesta a fost difuzat autorităților, dar nu am avut atunci un răspuns. Pe undeva este de înțeles, sunt foarte multe priorități în sănătate și pentru că vârstnicii reprezintă o problemă lăsată deocamdată undeva mai jos pe agendă, deși boala Alzheimer nu este legată neapărat de o vârstâ înaintată, dar apare mai des la vârstnici. Ținând cont că această îngrijire este o îngrijire scumpă și planurile pentru demență au fost elaborate de țările bogate care chiar au un buget pe baza căruia să facă o strategie națională, să aplice la nivel național niște măsuri, ne-am putea pe baza pe ceea ce există deja și să perfecționăm 2 aspecte: unul ar fi etapa de diagnostic precoce. Aici încercăm să convingem Ministerul Sănătății să înființeze centre de memorie care ar fi niște unități ambulatorii. E o unitate nouă, un tip de serviciu nou, pe care sistemul național ar trebui să-l cuprindă.

Particular și aparte față de alte tipuri de servicii, aici ar trebui să fie o echipă multidisciplinară, poate cu jumătate de normă angajat un neurolog, un psiholog, un psihiatru. Ar trebui să fie o structură într-o conexiune cu medicii de familie, cu unitățile spitalicești.

Există deja mulți specialiști care știu să pună diagnosticul dar care, ca în multe alte specialități, lucrează singuri, nu au echipă.

Al doilea aspect, și aici sunt niște proiecte, în care Ministerul Sănătății este implicat este programul european Joint Action on Dementia care urmărește stabilirea unor standarde în unitățile de îngrijire terminală, care există și la noi, foarte multe în sistem

8

public și în sistem privat. Din păcate ele nu au niște standarde ridicate, foarte multe au doar servicii sociale, nu și medicale și nu există nici un control care ar trebui făcut de către stat sau de către organizații. Acest lucru se poate face. Restul serviciilor din rețea sunt mai greu de prevăzut a fi făcute la noi pentru că sunt scumpe. Societatea Alzheimer mai are destul de multe proiecte care se adresează îngrijitorilor. Multe sunt pentru instruirea lor astfel încât să capete o calificare profesională pentru ca după decesul persoanei pe care o îngrijesc să fie capabili să se angajeze mai ales într-un serviciu, în special în zonele rurale, unde persoanele nu au o calificare. Alt program care începe acum, în curând și este susținut de Ministerul Sănătății și Ministerul Dezvoltării, este un program european în care suntem și noi incluși, în care vom elabora un software special pe care îl pot accesa îngrijitorii și vor avea un interlocutor.

Va fi o comunicare, o modalitate mult mai simplă decât helpline-ul, linia telefonică, cu o persoană care știe. Va fi un fel de personaj robot care va reacționa, se va familiariza cu persoana, va ști situația și va da toate indicațiile de urgență și nu numai. Crearea de servicii, centre de zi, centre de noapte, nu pot fi susținute în societatea românească. Începând din acest an există un ordin al ministrului care prevede specializarea asistentelor medicale pe profile de specialitate și se va începe un program de un an în psihiatrie.

Va fi un modul foarte bine dezvoltat și în psihogeriatrie. Să sperăm că în următorii ani personalul medical mediu va avea un nivel de cunoștințe mult mai ridicat pentru îngrijirea vârstnicilor și a demențelor.

Considerați utilă instruirea medicilor de familie, cei care au primul contact cu pacienții

Geriatrie și Gerontologie 2017

în vârstă, astfel încât să își dea seama de necesitatea trimiterii la un examen de specialitate a pacienților care prezintă semnele unei boli de memorie?

Se fac deja cursuri, și de către geriatri și de către medicii psihiatri.

Medicii de familie nu prea vor să se apropie de patologia aceasta. În primul rând sunt copleșiți de sarcini iar în al doilea rând ar trebui să existe aceste centre de memorie unde să poată să trimită pacienții. În legătură cu familiile pacienților, când încep problemele grele de îngrijire, se adresează medicilor de familie care, neavând un loc spre care să-i îndrume iau o atitudine defensivă. Dacă îngrijitorii sunt bine instruiți, o mare parte din probleme se rezolvă fără să mai apeleze la sistemul medical.

Cum considerati ca este incidența maladiei Alzheimer la noi în țară, față de media în Europa?

Prevalența demenței la noi este la fel ca și în celelalte țări europene Eu cred că proporția persoanelor care se diagnostichează și se tratează la noi în țară este destul de mare. Există totuși o imensă masă care nu se diagnostichează, mai ales zona rurală.

Se poate vorbi, în general despre o prevenție în cazul bolii Alzheimer?

Cel mai bine ar fi să luptăm să prevenim factorii de risc care duc la demență.

Aici, într-un fel medicii de familie ar putea fi implicați. Să prevenim hipertensiunea, diabetul, dislipidemiile – aceștia sunt factori de risc care duc și ei la demență. Prevenirea lor în decada a 5-a scade mult riscul.

Vă multumesc pentru timpul acordat și vă doresc succes în continuare.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Senescenţa afectivităţii şi personalităţii

Senescenţa sau îmbătrânirea este un proces biologic general care se manifestă la toate nivelurile de integrare a organismului, constituind o parte normală a dezvoltării care se desfăşoară gradual. Îmbătrânirea reprezintă un proces evolutiv inevitabil, în funcţie de timpul cronologic. Rezultatul este o pierdere progresivă a capacităţilor de adaptare a organismului la fluctuaţiile şi agresiunile mediului înconjurător.

Rozeta Drăghici Cercetător Științific II, Doctor în Psihologie, Psiholog principal Psihologie clinică, Consiliere psihologică, Psihoterapie, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie„Ana Aslan” București, Președinte Asociația Română de Psihologie Clinică

Î

ntregul tablou al activităţii psihice poartă amprenta proceselor complexe de reechilibrare ce antrenează forţele compensatorii ale experienţei de viaţă parcurse şi cele funcţionale ale organismului.

Procesul degradării funcţionalităţii creierului determină o scădere lentă

10

a capacităţii de adaptare a organismului, cât şi a funcţiilor de reglare.

Referitor la aspectele psihologice normale ale îmbătrânirii pot fi surprinse: •• modificări ale funcţiilor senzoriale-perceptive (senescenţa percepţiei vizuale, auditive şi a celorlalte organe de simţ); •• modificări ale funcţiilor cognitive sau intelectuale (senescenţa memoriei, atenţiei, gândirii şi a inteligenţei); •• modificări ale funcţiilor conative, adică a afectivităţii şi a voinţei (senescenţa afectivităţii, senescenţa

Geriatrie și Gerontologie 2017

comportamentelor instinctive, senescenţa activităţii şi a proceselor voliţionale); •• modificări ale conştiinţei şi personalităţii (senescenţa conştiinţei, senescenţa personalităţii).

Ca şi în cazul altor procese psihice, senescenţa (îmbătrânirea normală) afectivităţii este diferită de la o persoană la alta. Tulburările afectivităţii determinate de involuţia fiziologică sau de „scleroza vasculară cerebrală” sunt frecvente la vârsta înaintată. Au fost descrise ca tipuri de modificări: •• depresia psihică şi apatia determinată de o scădere a capacităţii persoanelor vârstnice de a reacţiona la excitanţi afectivi slabi, fiind vorba uneori numai de o „aparentă blazare”; •• hiperemotivitatea şi impresionabilitatea vârstnicilor (explicată prin slăbirea controlului cortical); •• labilitatea emoţională, facilitatea cu care reacţiile negative afective apar la cel mai mic motiv ajungând în unele cazuri până la „incontinenţa emoţională” sau „afectivă”; •• inerţia afectivă (inerţia emoţiilor se asociază cu labilitatea afectivă), scăderea posibilităţilor de adaptare afectivă, pierderea nuanţării emoţionale; •• tulburarea echilibrului dintre excitaţie şi reacţie (nervozitate exagerată, iritabilitate crescută, irascibilitate, reacţii explozive frecvente survenind cu uşurinţă la incitaţii insignifiante); •• predominanţa emoţiilor negative asupra celor pozitive (mai multă lipsă de plăcere decât plăcere, mai multă tristeţe decât optimism, mai multă încordare decât relaxare, mai multă irascibilitate decât calm); •• modificarea sentimentelor pozitive (spre exemplu, „tocirea” sentimen-

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate telor familiale cu creşterea egocentrismului, persoana vârstnică evitând uneori orice emoţie). În sfera afectivităţii se observă, ca şi în aceea a motivaţiilor, modificări ce apar mai frecvent din decada a şaptea de viață. Aceste modificări constituie nucleul transformărilor suferite odată cu vârsta la nivelul personalităţii. În general trăsăturile de bază ale personalităţii din perioada adultă se păstrează, dar se amplifică uneori până la o caricaturizare a lor.

Dacă această „reaşezare” a personalităţii este regula generală, dar nu totdeauna, peste ea se pot suprapune şi dimensiuni noi: •• tendinţa la egocentrism care domină din ce în ce mai mult comportamentul, •• tendinţele conservatoare care îi fac să accepte mai greu şi chiar să respingă noul, •• tendinţele interpretative care creează un clivaj din ce în ce mai pronunţat între persoana vârstnică şi anturajul său, pe care-l priveşte ca fiind animat de intenţii ostile.

Toate acestea antrenează o izolare psihologică a persoanei vârstnice, o repliere a lui pe el însăşi şi o atitudine mai distantă, chiar agresivă uneori faţă de anturaj. Are loc o exacerbare a emoţionalităţii, a nervozităţii, a stărilor de irascibilitate, a fenomenelor de dominare şi refulare. Pe acest plan îmbătrânirea aduce după sine diminuarea mobilităţii, reactivităţii şi impresionabilităţii, conturând un temperament cu note mai colorat flegmatice. În general, emoţiile ajung la forme mai primitive, apărând şi tulburări ale unor funcţii psihice: slabă cooperare, anxietate, capricii, dependenţe de moment. Vârstnicul evită cheltuielile de energie, risipirile de afectivitate, riscurile de orice fel, chiar şi eforturile intelectuale şi fizice. El caută să beneficieze cât mai mult de perioada pe care o mai are de trăit fiind într-o criză de timp conştientizată.

Modalităţile de trăire a timpului la vârsta înaintată, variază în funcţie de starea timică şi de trăsăturile personalităţii. Timpul apare ca cel mai deosebit duşman al omului vârstnic.

Persoanele vârstnice active, trăind cu teama de a nu-şi termina proiectele, au impresia accelerării timpului. Per-

soanele cu tendințe depresive, izolate, cu activități reduse trăiesc, dimpotrivă, un sentiment de încetinire a timpului. Lupta contra scurgerii inutile a timpului rămâne cel mai eficace mod de combatere a anxietăţii existenţiale.

Aspectul particular psihotraumatizant al statutului de vârstnic, este legat de faptul că în această perioadă a vieţii, fiecare eşec apare ca definitiv, fiecare renunţare ca irevocabilă, iar diminuarea sau încetarea unei funcţii (funcţia sexuală, de exemplu) duce cu gândul la oprirea tuturor funcţiilor, adică la sfârşitul destinului individual. Biologia morţii este strâns legată de biologia senescenţei, senescenţa şi moartea sunt fenomene ineluctabile. Sentimentul de teamă în faţa morţii este iminent naturii umane, însă acesta poate îmbrăca diferite aspecte, în funcţie de puterea şi maturitatea personalităţii şi de o serie de aspecte socio-culturale.

Ca mijloc de apărare împotriva anxietăţii generate de teama de moarte vârstnicii sănătoşi folosesc intelectualizarea, iar cei care dezvoltă un model de îmbătrânire cu risc patogen crescut utilizează negarea. La o amplitudine redusă, teama de moarte se exprimă printr-o anxietate „aproape normală”. Anxietatea devine patologică când este „inadecvată” ducând la scăderea capacităţii de adaptare şi/ sau la dezorganizarea comportamentului. Înaintarea în vârstă reduce contactele sociale extrafamiliale (profesionale şi culturale) şi, prin urmare, relaţiile familiale ajung să ocupe locul cel mai însemnat. Relaţiile interpersonale din familie sunt deosebit de importante pentru echilibrul psihic al persoanelor vârstnice, chiar simpla apartenenţă la un mediu familial constituie un factor pozitiv în menţinerea sănătăţii mentale.

Cercetările gerontologice au demonstrat influenţa favorabilă asupra îmbătrânirii, asupra prelungirii vieţii active, a diferitelor forme de activitate socială. Menirea pregătirii unei senescenţe active şi demne este una din direcțiile gerontopsihologice. Psihodiagnoza şi psihoterapia vizează în egală măsură particularităţile involuţiei psihice, printr-o atitudine relaţională de încredere în posibilităţile reale şi în eventualele capacităţi restante,

de încredere în ameliorarea suferinţelor clinice, în eficienţa tratamentului şi de reabilitare prin utilizarea mişcării fizice şi a unei vieţi sociale active.

Involuţia psihologică trebuie înţeleasă ca un proces de scădere a energiei, intensităţii, eficienţei, complexităţii, flexibilităţii şi adaptabilităţii proceselor psihice. Acest proces de involuţie psihologică este inevitabil, debutând insidios de la o vârstă cronologică destul de timpurie. Involuţia psihologică nu este generată numai de involuţia organo-fiziologică cerebrală. În determinismul ei intervin o serie de factori psihologici şi sociali, care au acţionat asupra personalităţii de-a lungul existenţei individului, pentru că „fiecare îmbătrâneşte aşa cum a trăit” („On vieillit comme on a veçu” - Ajuriaguera).

Menţinerea respectului de sine este o necesitate majoră a cestei vârste, putând fi promovată prin: •• securitate economică, ceea ce permite persoanei respective asigurarea necesităţilor bazale ale vieţii; •• persoanele de suport, care-l protejează împotriva izolării şi-i asigură acele necesităţi vitale; •• sănătatea psihologică, care permite adaptarea matură şi funcţionarea mecanismelor de apărare; •• sănătatea fizică ce-i permite continuarea activităţii productive sau distractive.

Desigur, există destule persoane în vârstă care reuşesc să-şi conserve luciditatea şi echilibrul psihic general şi rămân active, cooperante, deschise la nou, se păstrează pe un palier de bună adaptare vreme îndelungată. Nu există oameni cu o absenţă a îmbătrânirii psihologice, se întâlnesc însă persoane care chiar la vârstele cele mai avansate păstrează o bună adaptabilitate a funcţiilor psihice. Îmbătrânirea nu se rezumă ca un proces de deteriorare. Politica de neputinţă „Ce vreţi, asta este vârsta...” nu poate fi decât nefastă. Îmbătrânirea înseamnă de asemenea înţelepciune, experienţă, în loc de randament şi „întotdeauna maximum”. Să îți accepți îmbătrânirea şi să o pozitivezi permite să reuşeşti mai bine şi este și de datoria persoanelor în vârstă de a schimba imaginea negativă pe care societatea o poate avea despre ele!

Geriatrie și Gerontologie 2017

11

Articole de specialitate

Un nou orizont în abordarea patologiilor cardiovasculare şi neurologice AspiVita100 o formulă inovativă cu eliberare controlată conține Nattokinază, serin-proteaza care a revoluționat lumea medicală prin selectivitatea înaltă pentru acumulările proteice cu potențial patogenic și prin profilul de siguranță.

AspiVita100 raspunde nevoilor profilactice și terapeutice din afecțiunile cronice vasculare cu potențial trombotic ridicat, în hipertensiunea arterială și în bolile neurodegenerative printr-un cumul deosebit de avantaje:

• Este singura enzimă fibrinolitică activă după administrare orală AspiVita100 conține nattokinază încapsulată într-o formă cu eliberare controlată, care asigură protecția sa împotriva degradării gastrice și eliberarea treptată la nivel intestinal, pentru un efect fibrinolitic prelungit.

• Mecanism fibrinolitic şi antiagregant plachetar cunoscut Nattokinaza are un mecanism fibrinolitic dual: atât direct (asupra fibrinei), cât și indirect (prin activarea plasminei).

• Siguranță la grupele de risc Studiile clinice au demonstrat siguranța administrarii, chiar și în doze de 6.000 UF, împreună cu: aspirină, clopidogrel, warfarină sau heparine injectabile la pacienții cu AVC1. De asemenea, administrarea este sigură la pacienții diabetici2 și dializați3

Motivele includerii cu succes a AspiVita100 în planul de prevenţie şi tratament al pacienţilor cu risc de tromboze şi accidente vasculare: • Eficacitate în dizolvarea trombilor: nivelul produşilor de degradare ai fibrinei (PDF) creşte treptat4 cu până la 21,2% după administrarea orală a 2000 UF (unităţi fibrinolitice) de nattokinază • Acţiune antihipertensivă demonstrată5 la pacienţii cu pre-HTA şi HTA stadiul 1 •P rotecţia sistemului nervos împotriva degradării funcţionale: poate dizolva componentele plăcii de amiloid, indicator precoce al bolii Alzheimer6 • Protecție împotriva aterosclerozei arterei carotide: reduce dimensiunile plăcii de aterom cu până la 36,6% la administrare timp de 6 luni7

Formula inovativă cu eliberare controlată AspiVita100 asigură: • Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică şi sinteza normală a fibrinei • Administrare uşoară şi efect prelungit: capsulele AspiVita100 cu eliberare controlată contribuie la menţinerea fluxului sanguin optim pe o perioadă de peste 12 ore Shah AB., An open clinical pilot study to evaluate the safety and efficacy of natto kinaseas as an add‐on; oral fibrinolytic agent to low molecular weight heparin & anti‐platelets in acute ischeamic stroke, 2004; 2Hitosugi M., Effects of bacillus natto products on blood pressure in patients with lifestyle diseases, 2014; 3Hsia CH., et al, Nattokinase decreases plasma levels of fibrinogen, factor VII and factor VII in human subjects, 2009; 4Kurosawa Y. et al., A single-dose of oral nattokinase potentiates thrombolysis and anticoagulation profiles, 20155Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 5Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 6Ruei-Lin Hsu et al., Amyloid-Degrading Ability of Nattokinase from Bacillus subtilis Natto, 2009; 7Ren NN. et al., A clinical study on the effect of nattokinase on carotid artery atherosclerosis and hyperlipidaemia, 2017

1

12

Geriatrie și Gerontologie 2017

www.revistamedicalmarket.ro

SIGURANȚĂ ÎN PREVENȚIE

Peste 50 de studii ştiinţifice susţin eficacitatea şi siguranţa utilizării acesteia în menţinerea fluidităţii sângelui şi optimizarea circulaţiei.

Nu produce sângerări și nu întârzie vindecarea rănilor.

Acest material promoţional este destinat profesioniştilor din domeniul sănătăţii.

Pentru informații suplimentare: www.aspivita.ro • info@sanience.ro

Articole de specialitate

Rolul programelor de stimulare neurocognitivă în creșterea calității vieții la persoanele vârstnice Îmbatrânirea cognitivă înregistrează scăderi ale procesele cognitive care pot afecta abilităţile funcţionale zilnice ale persoanelor, chiar și de vârstă medie (Fillit et al., 2002).

Cogniţia include abilităţi precum folosirea simbolurilor şi abstractizărilor, dobândirea de noi informaţii şi adaptarea la situaţii în schimbare. Inteligenţa, învăţarea şi memoria sunt trei domenii cognitive cheie care se modifică în mod normal în timpul îmbătrânirii şi au implicații în menţinerea independenţei şi a calitătii vieţii (Hooyman & Kiyak, 2007). Deficitele cognitive, nu întotdeauna evidente și deseori neglijate, afectează pe termen lung calitatea vieții, atât a persoanei cât și a membrilor familiei acesteia.

Alexandra Avădanei

1,3

Psiholog clinician, Asistent Cercetare Secția Gerontologie Socială Inst. Naț. de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan”

Rozeta Drăghici1,3 Andreea G. Marin2,3 Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan”, București

1

Clinica de Recuperare Medicală, Spitalul Universitar de Urgență „Elias”, București 2

Asociația Română de Psihologie Clinică – A.R.P.C 3

D

eclinul cognitiv la vârstnic este descris prin scăderea funcţionalităţii memoriei de scurtă durată, accesarea datelor memorate făcânduse mult mai greu, prin pierderea capacitaţii de concentrare a atenţiei, prin apariția

14

dificultăţilor motorii şi scăderea funcţiei executive, prin afectarea capacității de judecată, abstractizare şi organizare. Majoritatea persoanelor acuză tulburări de memorie începând de la vârsta de 60 de ani, acestea accentuându-se în jurul vârstei de 75 de ani.

Cercetătorii în domeniu (Elby, Hogan, Parhad, 1995; Perls, 1993) asociază declinul cognitiv cu tulburările fizice, dar și cu cele psihice, iar concluzia este că o afectare ușoară a funcțiilor este mai uşor de tratat. În ultimele decenii, cercetarea s-a axat pe stabilirea motivului pentru care unele categorii de vârstnici şi-au păstrat funcţia cognitivă intactă ca bază pentru dezvoltarea şi testarea unor strategii specifice, aplicate ulterior cu scopul final de a prezerva abilităţile cognitive ale adultului matur o perioadă cât mai îndelungată de timp.

Intervenţiile psihoeducaţionale adresate atât vârstnicului cu probleme, cât şi familiei sale, alături de terapia suportivă sau alte modalităţi terapeutice considerate necesare pentru fiecare individ în

Geriatrie și Gerontologie 2017

parte, constituie tipul de terapie multimodală (care combină tratamentul medicamentos cu terapie comportamentală şi programe de reabilitare socială)1 cu abordare multidisciplinară (psiholog clinician, logoped, asistent social, kinetoterapeut, medici de diferite specialități, personal auxiliar etc) al cărei scop ar fi: •• ameliorarea/dispariţia simptomatologiei negative; •• dezvoltarea abilităţilor de control emoţional şi de control al impulsivităţii; •• prevenirea recăderilor şi scăderea morbidităţii pe termen lung; •• atingerea unui nivel optim al calităţii vieţii; •• prevenirea stigmatizării.

Literatura de specialitate indică faptul că, în unele cazuri, tehnicile non-farmacologice din terapiile standard (terapia comportamentală, orientarea în realitate, terapia de validare, terapia reminescenţelor) şi/sau terapiile alternative (art-terapia, meloterapia, terapia ocupaţională, terapiile complementare, aromoterapia, stimularea multisenzorială) pot avea un efect în ameliorarea simptomelor la fel de eficient ca şi intervenţia farmacologică motiv pentru care, este recunoscut faptul că acestea ar trebui utilizate, în cele mai bune practici, ca abordare de primă linie2.

Stimularea neurocognitivă este o metodă de reabilitare de interes pentru cercetătorii în domeniu, ce are drept obiectiv stimularea, unitară sau concomitentă, a uneia sau mai multor arii cognitive deficitare3. Stadiul actual al cercetărilor privind eficacitatea intervențiilor de stimulare neurocognitivă indică randamentul crescut al operativității cognitive postintervenție. Această metodă poate fi aplicată de către psihologii clinicieni cu expertiză în lucrul cu persoane vârstnice, care au formare în domeniul reabilitării neurocognitive și au experiență practică

www.revistamedicalmarket.ro

Peste 3000 de articole medicale de Ia o singură sursă

Rolator Ortopedic

Colac sezut

Osteodensimetru Osteo Pro

Suport elastic abdominal DR-B021

Saltea antidecubit AM40

Aparat Wellmed GCHb

Tensiometru Rossmax X9

Telefon: 0265.211.411 • 0756.204.914 0751.173.145 • 0770.220.908 • Fax:+40.265.211.412

Articole de specialitate în ceea ce priveşte aceste proceduri de intervenție pentru menţinerea funcţiilor cognitive nedeficitare şi restabilirea funcţiilor cognitive afectate.

Există câteva principii cheie necesare a fi incluse în sesiunile de stimulare neurocognitivă (conform Aquirre et al) și anume: •• stimulare mentală, idei noi, gânduri şi asociaţii, •• utilizarea reminescenţelor ca ajutor pentru aici şi acum, •• furnizarea de stimuli pentru a facilita reamintirea evenimentelor, •• stimularea limbajului și a funcţiilor executive, •• centrarea pe persoană, respect, implicare, includere, •• continuitate şi consistenţă între sesiuni, •• stimularea capacității decizionale și susținerea nevoilor interrelaţiionale, •• maximalizarea potenţialului4.

Antrenamentul cognitiv are rolul de a îmbunătăți performanțele cognitive prin stimularea abilităților mentale. Tehnicile de stimulare neurocognitivă sunt multiple, extrem de variate și implică un efort susținut de documentare, de colectare a datelor legate de istoricul personal al pacientului, cu scopul de a folosi aceste date ca factori cheie, necesari în procesul de stimulare neurocognitivă. Pentru aceasta sunt necesare o serie de materiale ilustrative și didactice în vederea constituirii setului terapeutic. Aceste materiale terapeutice sunt adaptate nevoilor participanţilor, ele fiind realizate pe o tematică specifică, gradul de dificultate al acestora fiind direct proporțional cu gradul de deficit evidențiat la evaluarea statusului mental. Fişele de lucru pot fi de tip creion-hârtie, dar există şi posibilitatea de a se utiliza aplicații computerizate de training cognitiv.

Inițierea unui astfel de program presupune evaluări psihologice repetate realizate de către psihologii clinicieni, coordonatori ai programului de stimulare neurocognitivă. Se realizează evaluarea inițială cu scop clar definit de a identifica ariile cognitive deficitare și nevoile participantului, evaluările periodice având rolul de a monitoriza evoluția în timp și de a adapta programul de stimulare neurocognitivă acestor nevoi, iar evaluarea finală se face cu scopul de a înregistra modificările notabile ca urmare a instituirii acestui tip de terapie.

Abordarea individuală sau cea de

16

grup este recomandată în funcție de ariile cognitive deficitare evidențiate în urma evaluării statusului mental, ținându-se totodată cont de trăsăturile de personalitate ale persoanei. În ceea ce priveşte abordarea terapeutică de grup, aceasta contribuie la stimularea comunicării între participanţi, la susţinerea fiecăruia dintre aceştia în activităţile desfăşurate în timpul şedinţelor, dar de asemenea are şi rolul de suport pentru diferitele probleme personale cu care participanţii vin în grup. Sarcinile de lucru solicitate, sistematizate și repartizate într-un program complex, structurat, au menirea de a conduce persoana către menținerea unui nivel optim de funcționalitate al abilităților cognitive și comportamentale.

Un rol determinant al acestui proces terapeutic în ceea ce privește prognosticul pozitiv este reprezentat de suportul fizic și emoțional al familiei, dar în egală măsură o atitudine compliantă pe termen lung este de dorit pentru o bună evoluție a parametrilor înregistrați.

Obiectivul major în ceea ce priveşte aplicabilitatea terapiei de stimulare neurocognitivă ar fi ameliorarea maxim posibilă a declinului cognitiv. Obiectivele trebuiesc reevaluate periodic în funcţie de evoluţia clinică a pacientului. Însă, este de reținut faptul că programul de stimulare neurocognitivă implică şi o componentă emoţională, neînsemnând doar recuperarea cognitivă, ci și susținerea pacientului din punct de vedere afectiv și motivațional. Tehnicile mixte de stimulare atenţie – memorie - gândire au integrate aspecte psihoemoţionale ce creează adevărate scheme mnemotehnice emoţionale şi echilibru afectiv. Prin intermediul materialelor de lucru, create și adaptate corespunzător de către terapeut, pacientul experimentează diverse emoții cu asocieri temporale și spațiale.

Exercițiile utilizate oferă modalități de restaurare, activitatea psiho-educațională constând în dezvoltarea mecanismelor de bază care susțin fenomenul mnezic.5 Acest tip de intervenție gerontopsihologică contribuie la reintegrarea persoanei în familie, comunitate și societate prin recuperarea totală sau parțială a funcţiilor afectate, având astfel ca efect creșterea calității vieții.

Din ce în ce mai mult se pune accent pe îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor vârstnici, în elaborarea strategiilor terapeutice ţinându-se seama nu numai

Geriatrie și Gerontologie 2017

de ameliorarea sau dispariţia simptomelor caracteristice bolilor cronice, ci şi de percepţiile subiective legate de suferință, sentimentele de bunăstare, respectiv gradul de satisfacţie al acestora. În prezent, profesioniştii acordă o atenţie din ce în ce mai mare aspectelor legate de calitatea vieţii, acestea devenind puncte cheie mai ales în cazul afecţiunilor unde nu se poate vorbi de vindecare, obiectivele principale ale acestora fiind menţinerea unui grad de funcţionare maxim posibil şi gestionarea optimă a simptomelor şi a consecinţelor acestora, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, asupra întregii vieţi a pacientului.

Persoanele cu îmbătrânire cognitivă normală care manifestă interes în mod direct asupra unor activităţi specifice de stimulare neurocognitivă, chiar şi în ultima perioadă a vieţii, prezintă un risc mai mic de apariție a unui declin cognitiv6.

Adresabilitatea din ce în ce mai mare a pacienților și interesul crescând al specialiștilor din clinicile medicale de profil a atras după sine o creştere a necesității validării ştiinţifice a eficicacităţii programelor terapeutice de stimulare neurocognitivă. Se poate încerca pe viitor, o standardizare a tipurilor de intervenţii de stimulare neurocognitivă, conform unui protocol de lucru atent elaborat.

Referințe: 1. Cândea A. M.,Iftene F. (2011) - „Terapii non-farmacologice în demenţă”, Clujul Medical, Vol. 84 – nr.1, p.23.

2. Douglas S., James I., Ballard C. (2004), „Advances in Psychiatric treatment”, vol.10, 171-179 3. www.memorymatterssw.co.uk 4. Aguirre E., Spector A., Streater A., Hoe J., Woods B. & Orrel M. (2011) „Making a Difference 2. Hawkwe Publications: UK.” www.cstdementia.com 5. Drăghici R. (2015), ”Eficacitatea programelor terapeutice de stimulare cognitivă la persoanele cu Alzheimer”, Conferinta Nationala Alzheimer „Politici nationale si internationale in domeniul dementelor – diagnostic precoce, ingrijirea pacientului si cercetare”, București 2015 6. Krell-Roesch J., Vemuri P., Pink A. et al (2017), Association Between Mentally Stimulating Activities in Late Life and the Outcome of Incident Mild Cognitive Impairment, With an Analysis of the APOE ε4 Genotype, JAMA Neurol. 2017;74(3):332338. doi:10.1001/jamaneurol.2016.3822

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Optimizarea riscului cardiovascular la pacienţii vârstnici Boala cardiovasculară este o condiţie multifactorială, fiind o cauză majoră de dizabilitate şi scădere a calităţii vieţii. Programul HeartScore are ca scop optimizarea reducerii riscului cardiovascular, identifică impactul relativ al factorilor de risc modificabili şi încurajează schimbarea comportamentului şi aderenţa la tratament. Odată cu îmbătrânirea, riscul cardiovascular creşte considerabil, prin urmare, utilizarea HeartScore reprezintă unul dintre instrumentele utile în prevenţia, diagnosticul şi managementul tratamentului bolilor cardiovasculare cronice şi evenimentelor cardiace majore.

Simona Opriş

1

Biochimist principal, Cercetător Știinţific III, specializare Biochimie Medicală

Rozeta Drăghici1 Florentina Halici2 Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan“, Bucureşti, România

1

Regional Medical Compliance Manager –Europe, Basel Area, Elveţia 2

Biochimist principal, cercetător ştiinţific III, specializare Biochimie Medicală, absolvent cursuri de fitoterapie şi cosmetologie.

Membru al Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în Sistemul Sanitar din România; Membru în Comitetul Ştiinţific la Revista Galenus; Membru al Societăţii Române de Gerontologie şi Geriatrie; Assitant Editor la Revista Română de Gerontologie şi Geriatrie.

C

auza de mortalitate nr. 1 în Europa rămâne în continuare boala cardiovasculară (BCV), atât la femei cât şi la bărbaţi şi este o cauză majoră de dizabilitate şi de scădere a calităţii vieţii.

18

Boala cardiovasculară este o condiţie multifactorială şi este esenţial ca toţi factorii de risc şi determinanţii cardiovasculari să fie trataţi atât la nivel individual cât şi social.

Riscul cardiovascular poate fi redus prin prevenţie, diagnostic timpuriu, un management adecvat şi nu în ultimul rând consiliere în organizarea stilului de viaţă.

Conform programului de prevenţie a bolilor cardiovasculare elaborat de Societatea Română de Cardiologie, obiectivele principale ale prevenţiei sunt: •• reducerea incidenţei primului eveniment clinic cardiovascular şi a recurenţelor datorate bolii coronariene, AVC ischemic sau bolii arteriale periferice; •• prevenirea handicapului determinat de un eveniment cardiovascular acut, a morţii subite, cu scopul final de prelungire a supravieţuirii şi creştere a calităţii vieţii.

Din punct de vedere al strategiilor de prevenţie, se delimitează două căi distincte dar cu acţiune complementară: •• strategia populaţională; •• strategia individualizată „a riscului înalt” – adresată pacienţilor cunoscuţi cu BCV sau cu risc crescut de a dezvolta în viitor BCV. Strategia populaţională porneşte de la faptul că numeroase studii ştiinţifice susţin eficienţa intervenţiilor de schimbare a stilului de viaţă (cum ar fi oprirea fumatului, dieta, creşterea activitatii fizice) pentru reducerea riscului dezvoltării BCV. Strategia riscului înalt presupune atât

Geriatrie și Gerontologie 2017

screeningul populaţiei generale pentru identificarea pacienţilor cu risc înalt cât şi stabilirea strategiilor preventive.

Prevenţia cardiovasculară este de importanţă primordială fiind o componentă esenţială în managementul pacienţilor cu risc sau cu diverse forme de BCV şi se întinde pe durata întregii vieţi, întrucât reprezintă cel mai eficient mod de reducere a riscului de apariţie a BCV. Astfel, pentru reducerea morbidităţii şi mortalităţii BCV este necesară elaborarea unei strategii duble, populaţională şi individuală. În ultimii ani, numeroase societăţi şi organizaţii, au elaborat un număr mare de Ghiduri şi Documente de Consens al Experţilor. Societatea Europeană de Cardiologie a conceput primul ghid european de prevenţie cardiovasculară în anul 1994, revizuit la 4-5 ani, ultima dată în 2016. Acesta evidenţiază prevalenţa crescută a stilului de viaţă nesănătos, a factorilor de risc modificabili (fumatul, hipertensiunea arterială, dislipidemiile, diabetul zaharat), precum şi utilizarea inadecvată a terapiei medicamentoase în scopul atingerii nivelelor ţintă.

Programul HeartScore are ca scop optimizarea reducerii riscului cardiovascular individual. Modelul de calcul folosit este bazat pe proiectul SCORE ce include peste 200.000 de persoane. Modelele naţionale sunt bazate pe calibrarea acestei funcţii la mortalităţile respective. Societatea Europeană de Cardiologie a iniţiat dezvoltarea acestui sistem de estimare a riscului folosind date din 12 studii europene de cohortă (N=205,178) acoperind o arie largă geografic, la diverse nivele de risc cardiovascular. Datele conţin peste 3 milioane de persoane, ani de observaţie şi 7,934 decese de cauză cardiovasculară.

Programul HeartScore estimează riscul de deces cardiovascular pe baza următoarelor variabile: vârstă, sex, fumat, tensiune arterială sistolică şi fracţiuni lipidice serice (colesterol şi HDL-colesterol).

Riscul absolut de dezvoltare a unei boli cardiovasculare este definit ca probabilitatea ca un eveniment clinic (în cazul de faţă deces de cauză cardiovasculară) să survină

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate la o anumită persoană într-un interval de timp determinat. În acest caz, intervalul de predicţie este stabilit la 10 ani.

Riscul HeartScore a fost împărţit în 3 subclase: •• risc scăzut (HeartScore<2%), •• risc intermediar (HeartScore2% dar <5%) •• risc ridicat (HeartScore>5%) Avantajele folosirii HeartScore: ▶▶ Permite estimarea riscului rapid şi usor; ▶▶ Prezintă riscul absolut de BCV prin grafice; ▶▶ Ajută la optimizarea potenţialelor beneficii ale intervenţiilor; ▶▶ Identifică impactul relativ al factorilor de risc modificabili; ▶▶ Oferă un acces direct la informaţiile relevante din ghidurile actuale; ▶▶ Oferă recomandări personalizate pentru pacienţi, pe baza profilului de risc; ▶▶ Încurajează schimbarea comportamentului şi aderenţa la tratament. În cele ce urmează, vă prezentăm concluziile noastre din patru studii pe pacienţi vârstnici cu diferite patologii, efectuate în cadrul Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie “Ana Aslan”, Bucureşti.

I. Într-un studiu pe 603 pacienţi vârstnici (peste 60 ani) am constatat că peste jumătate dintre pacienţi (68,15%) prezintă boli cardiovasculare; doar la 20% dintre pacienţi au un HeartScore cu risc scăzut iar cu risc ridicat 16,19% dintre vârstnici. Se observă că odată cu îmbătrânirea, riscul cardiovascular creşte considerabil, între acestea existând o corelaţie pozitivă, semnificativă statistic (r=0,27, p<0,00001). La persoanele aparent sănătoase, riscul cardiovascular este cel mai frecvent rezultanta interacţiunii a multipli factori de risc. La pacienţii cu un risc scăzut sau mediu, acesta poate masca un risc foarte înalt şi astfel este necesară o cuantificare a tuturor factorilor de risc cât şi a ponderii acestora, pentru a evalua un risc global cardiovascular.

II. Obezitatea reprezintă un factor de risc cardiometabolic dar contribuie şi la dezvoltarea altor factori de risc. Studiul nostru, pe 168 pacienţi supraponderali şi obezi faţă de un grup control, a aratat că valorile HeartScore sunt semnificativ mai mari (p<0,0001) la pacienţii obezi şi supraponderali comparativ cu grupul de control. Între clasele de obezitate - I, II şi III, se observă o foarte uşoară creştere, dar nesemnificativă, a HeartScore. Ecuaţia de regresie liniară a relevat la grupul control cât şi la pacienţii supraponderali o corelaţie semnificativ pozitivă între HeartScore şi BMI (r=0,54,

20

p<0,001 respectiv r=0,24, p<0,01). Studiul nostru confirmă faptul că obezitatea afectează profilul seric lipoproteic şi duce la un risc mai mare cardiovascular.

III. Evaluând profilul lipidic şi riscul BCV la 52 de pacienţi senescenţi cu ateroscleroză, am observat un HeartScore cu risc intermediar pentru cei cu ateroscleroză carotidiană şi risc ridicat pentru cei cu ateroscleroză carotidiană cu grad avansat de stenoză. Rezultatele arată că există o corelaţie directă între riscul HeartScore şi progresia aterosclerozei. Mai mult, ecuaţia de regresie liniară a relevat o corelaţie semnificativ pozitivă între HeartScore şi indicii aterogenici. Corelând datele obţinute cu studii recente, am ajuns la concluzia că predicţia riscului cardiovascular este mult mai mare în ceea ce priveşte statisticile şi că HeartScore ar putea fi folosit la evaluarea aterosclerozei din stadiile fără simptome (subclinice).

IV. Numeroase modificări biologice influenţează incidenţa BCV în depresie, iar studiile au arătat o frecvenţă mai mare a factorilor de risc cardiovascular la pacienţii cu tulburări depresive, explicând altfel incidenţa crescută a evenimentelor cardiovasculare. În studiul nostru pe 134 de pacienţi cu tulburări de dispoziţie (MD), am constatat că HeartScore este semnificativ crescut în cazul pacienţilor cu MD faţă de control. De asemenea, pentru HeartScore, prevalenţa dislipidemiei a crescut de la 43,20% la 56,66% iar analiza logistică de regresie multivariată a arătat că pacienţii cu HeartScore cu risc ridicat au de 2,09 de ori mai mult probabilitatea să aibă MD. Există definitiv o asociere puternică între profilul lipidic, HeartScore şi MD. Chiar dacă nu putem furniza o concluzie clară, rezultatele studiului nostru au sugerat că HeartScore şi indicii aterogenici ar putea fi biomarkeri viitori pentru dezvoltarea MD, sporind valoarea acestora în prevenţie, diagnostic şi terapie. Studii longitudinale sunt necesare pentru a confirma dacă aceşti indici cu putere discriminatorie îşi menţin capacitatea de prognoză pe termen lung. Creşterea riscului cardiovascular la persoanele cu depresie este multifactorial şi necesită mai multe strategii în direcţia reducerii riscului cardiovascular. Prin urmare, investigaţiile ulterioare vor ajuta la clarificarea patofiziologiei MD şi la promovarea unor strategii terapeutice mai eficiente.

Concluzii HeartScore este deci unul dintre instrumentele utile în prevenţia, diagnosticarea

Geriatrie și Gerontologie 2017

şi tratamentul bolilor cardiovasculare cronice cât şi a evenimentelor cardiace majore (în special infarctul miocardic şi accidentul vascular cerebral), estimând rapid riscul de dezvoltare al unor evenimente cardiovasculare şi identificând impactul relativ al factorilor de risc modificabili.

Pentru optimizarea riscului BCV este necesară o abordare interdisciplinară, iar măsurile care se pot lua sunt: •• Programe de screening şi prevenţie, pentru o evaluare exactă a stării de sănătate; •• Orientarea diagnosticului; •• Urmărirea unor atitudini terapeutice potrivite; •• Alegerea şi prescripţia tratamentului; •• Determinarea prognosticului bolii; •• Evaluarea periodică a celor diagnosticaţi sau a celor aparent sănătoşi dar cu risc de dezvoltare a bolilor cardiovasculare; •• Modificarea stilului de viata şi diminuarea factorilor de risc; •• Evaluare şi consiliere psihologică - cu impact pozitiv asupra stilului de viaţă şi factorilor de risc.

Bibliografie

Ancelin ML, Carriere I, Boulenger JP, et al. Gender and genotype modulation of the association between lipid levels and depressive symptomatology in community-dwelling elderly (the ESPRIT study). Biol Psychiatry, 2010, 68, 2, 125-132.

Conroy RM, Pyörälä K, et al. Estimarea riscului cardiovascular fatal la 10 ani in Europa: proiectul SCORE. European Heart Journal, 2003, 24, 987-1003.

European guidelines on CVD prevention in clinical practice. European Journal of Cardiovascular Prevention and Rehabilitation (EJCPR), 2007, 14, suppl 2:S1-S113.

Grippo AJ, Johnson AK. Stress, depression, and cardiovascular dysregulation: a review of neurobiological mechanisms and the integration of research from preclinical disease models. Stress, 2009, 12, 1-21.

Kopelman P. Health risks associated with overweight and obesity. Obesity Reviews, 2007, 8, 1, 13-17.

Krzysztof J, Jolanta G, Dorota L. Prevalence of the coronary artery disease risk factors and 10-year risk of cardiovascular mortality based on HeartScore in people qualified for kidney donation.

Ann Transplant, 2013,18, 393-398. Łucka A, Arabska J, Fife E, et al. Atherogenic Indices Are Increased in Elderly Patients with Unipolar Depression-Case-Control Analysis. Metab Syndr Relat Disord, 2017, 15, 6, 291-295.

Muntaha A, Lafta A. Comparative Study for Some Atherogenic Indices in Sera of Myocardial infarction, Ischemic Heart Disease Patients and Control. Journal of Natural Sciences Research, 2014, 4, 8, 96-103.

Nemeroff CB, Goldschmidt-Clermont PJ. Heartache and heartbreak - the link between depression and cardiovascular disease. Nat Rev Cardiol, 2012, 9, 526-39.

Oladipo A. Plasma lipid profile, atherogenic and coronary risk indices in some redidents of Abeokuta in south-western Nigeria.

Biokemistri, 2008, 20, 2, 85-91.

Opriş S, Halici F, Valuch A. Correlations between atherogenic indices, HeartScore and atherosclerosis progression in senescent patients. In press.

Opriş S, Drăghici R, Avădanei A. The link between lipid profile and mood disorders development at elderly patients. In press.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Îngrijirea pacientului vârstnic urologic – rolul echipei multidisciplinare Fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, apărut o dată cu progresele medicinii, creşterea nivelului de trai, sporirea numerică a populaţiei vârstnice prin ameliorarea morbidităţii şi mortalităţii, impune acordarea unei atenţii deosebite în managementul medical al acestui grup de pacienţi, aşa-numita „geriatrizare a medicinii”.

Dr. Constantin RISTESCU medic primar urolog Dr. Gabriela GRIGORAS medic specialist medicină internă Prof. Dr. Ioana Dana ALEXA medic primar medicină internă şi geriatrie-gerontologie

A

ctualmente, criteriul în baza căruia un individ este plasat în categoria bătrânilor, este unul exclusiv cronologic. Formal, o persoana este considerată vârstnică, după ce împlineşte 65 de ani, şi anume: vârstnic – tânăr (young-old) între 65-75 ani, vârstnic – adult (middleold) între 75-85 ani şi vârstnic – bătrân (old-old), peste 85 ani. Această delimitare a fost realizată din considerentul că incidenţa bolilor şi dizabilităţilor creşte dramatic la pacienţii din a treia treaptă de vârstă amintită.

Un astfel de pacient va avea, cel mai probabil, numeroase boli cronice concomitente pentru care, cel mai frecvent, pacientul va fi adresat diverselor servicii de strictă specialitate, fenomen mare consumator de timp şi resurse financiare. Astfel de situaţii grevează frecvent serviciile de chirurgie, specialităţile de urologie şi ortopedie de obicei, prin temporizarea intervenţiilor chirurgicale (datorită

24

obţinerii cu dificultate a avizului operator) sau/şi prin întârzierea externării. Ne propunem prezentarea unei astfel de situaţii apărute în Clinica de Urologie din Spitalul Clinic „Dr. C.I. Parhon” Iaşi şi rezolvate prompt cu ajutorul echipei multidisciplinare din cadrul Clinicii de Geriatrie din cadrul aceluiaşi spital.

Prezentăm cazul unei paciente vârstnice – bătrâne, B.M., 86 ani, cu importante antecedente patologice cardiovasculare (hipertensiune arterială esenţială gradul 3, fără dispensarizare medicală periodică, complicată cu accident vascular ischemic tranzitor, fără sechele şi angină pectorală de efort), luată în evidenţă urologică în urmă cu aproximativ un an, când a suferit o alterare bruscă a stării generale, fiind diagnosticată cu pionefroză litiazică stângă şi flegmon perirenal.

Ca atitudine terapeutică s-a practicat nefrostomie percutanată stângă (NSP) à minima (tentativă eşuată de cateterism prin obstacol lombar strictură ureterală) şi drenaj lombar al colecţiei perirenale. Ulterior s-a suprimat drenajul lombar şi s-a efectuat ureteroscopia (URS) exploratorie care a evidenţiat stopul complet al ureterului la nivel lombar, fiind reinserată sonda de NSP à minima. La evaluările urologice periodice, pacienta a prezentat tulburări de drenaj, prin depo-

Geriatrie și Gerontologie 2017

ziţionarea sondei, practicându-se inserţia sondei NSP long-life. Evoluţia postoperatorie a fost marcată de drenaj lombar intens hematic, infecţie de tract urinar cu Enterococcus faecalis multirezistent, şi sindrom anemic sever secundar (post-hemoragic şi intrainflamator). Examenul de medicină internă efectuat anterior externării pentru reevaluarea tratamentelor cu viză cardio-vasculară constată decompensarea tarelor cardiovasculare, prin ascensionarea valorilor tensiunii arteriale, cu fenomene de insuficienţă ventriculară stângă şi simptomatologie cu caracter anginos, atipic, cel mai probabil declanşate de sindromul anemic sever şi de status-ul anxiosdepresiv al pacientei, motiv pentru care se recomandă transferul în Clinica de Geriatrie.

Examenul clinic la internare a obiectivat stare generală alterată, TA=200/110mmHg, AV=64b/min, ritmică, cu suflu sistolic apexo-axilar de insuficienţă mitrală, gradul III/ VI, afebrilă, SaO2=98%, în aer ambiant, venectazii membre inferioare cu edeme gambiere discrete bilateral, secreţii sanguinolente pe sonda de NSP stângă, dureri la nivelul coloanei dorsale si articulatiei genunchilor.

Biologic se confirmă sindrom anemic important interpretat în contextul afecţiunii urologice cronice (Hb=7,2g/dl, Ht=35,2%, lichid de drenaj lombar intens hematic, post repoziţionare de sondă NSP), a infecţiei de tract urinar (urocultură pozitivă cu E. Faecium, multirezistent) şi prin hemodiluţia consecutivă hidratării intravenoase iniţiată în serviciul urologic, cu scopul creşterii diurezei şi “spălării” tractului urinar. S-a efectuat transfuzie de masa eritrocitară izogrup, izoRh şi s-au administrat hemostatice, cu ameliorarea hemogra-

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

mei (Hb=11,8-11,4g/dl) şi diminuarea volumului şi aspectului hematic al lichidului de drenaj pe sonda de NSP. Au fost necesare evaluări urologice repetate pentru stabilirea, de comun acord, a schemei terapeutice optime, incluzând şi realizarea pansamentului local, schimbarea sistemului de colectare, reluarea tratamentului antibiotic şi probiotic.

Concomitent, s-a completat evaluarea medical completă, cu accent în special pe aparatul cardio-vascular, obiectivându-se prezenţa cardiopatiei ischemice cronice (pe electrocardiogramă - modificări ischemo-lezionale difuze, cu biomarkeri de citoliză miocardică in limite normale), parametri ecocardiografici cu semne de hipertrofie ventriculară stângă (ca urmarea a evoluţiei indelungate a HTA) dar cu FEjVS prezervată (64%). S-a obţinut controlul valorilor TA dupa reajustarea schemei antihipertensive – oprirea beta-blocantului administrat anterior, din cauza tendinţei la bradicardie şi înlocuirea cu o tripla asociere de IECA, diuretic thiazidiclike şi blocant de canale de calciu.

Ecografia abdominală relevă litiază veziculară multiplă, necomplicată la momentul internării. Bilanţul func-

26

ţiei renale relevă boală cronică de rinichi stadiul 3, cel mai probabil în contextul afecţiunii urologice (rinichi unic funcţional). În timpul spitalizării prezintă o infecţie în sfera stomatologică, ce a necesitat suplimentare antibiotică şi consult de specialitate.

Evaluarea echipei geriatrice a relevat afectare cognitivă moderată (MMSE=17/30, în contextul nivelului de instruire scăzut, a hipoacuziei şi scăderii acuităţii vizuale conform vârstei), stare nutriţională la risc de malnutriţie (MNA=23,6/30, status hipercatabolic, aport alimentar insuficient), status afectiv deprimat (GDS=7/15, indus de decondiţionarea fizică şi spitalizările repetate), cu impact negativ în desfăşurarea activităţilor zilnice instrumentale, independente (ADL=4/6, IADL=2/8).

S-a realizat ameliorarea starii generale şi psiho-emoţionale cu ajutorul psihologului, informarea activă a familiei, regim dietetic echilibrat, vitaminoterapie, tratament antiinflamator, coronarodilatator şi recuperator prin intermediul kinetoterapeutului, cu redobândirea completă a independenţei fizice după o spitalizare de 14 zile într-o secţie de îngrijiri

Geriatrie și Gerontologie 2017

cronice. S-a externat având 17 diagnostice diferite şi un plan terapeutic complex, în care tratamentul medicamentos conţinea doar 4 tipuri de medicamente (toate cu viză cardiovasculară), adaptate astfel încât să ne putem asigura complianţa terapeutică a pacientei. În concluzie, apariţia unei afecţiuni urologice la un pacient vârstnic cu polipatologie reprezintă o provocare nu numai prin prisma actului chirurgical ci, mai ales, a pregătirilor pre-operatorii şi a îngrijirilor postoperatorii care, de obicei consumă timp preţios şi rezerve medicale consistente. Susţinerea chirurgului urolog de către echipa multidisciplinară geriatrică reprezintă o formulă de succes în rezolvarea eficientă a astfel de cazuri, nu numai din punct de vedere urologic ci şi din punct de vedere al evaluării complete a afecţiunilor concomitente cu reajustarea schemei terapeutice adaptat profilului pacientului, scurtarea perioadei de spitalizare, recuperarea independenţei fizice şi psihologice şi creşterea calităţii vieţii pacientului. Crearea unor astfel de echipe de susţinere devine un deziderat stringent al societăţii medicale româneşti.

www.revistamedicalmarket.ro

Str. Aurel Vlaicu nr.39, sector 2 , 020092 Bucureşti Tel: 021-212.49.09 • Mobil: 0722.207.608 • www.danson.ro • e-mail: office@danson.ro

APARATE PENTRU DIAGNOSTIC SI RECUPERARE IN Osteoporoza si Musculoskeletal

QUS (Quantitative Ultrasound) • Measurement site: • Pediatric function calcaneus • DICOM / PACS • Measured parameters: • Automatic probe T-score, Z-score, positioning • BQI, BUA, SOS • Weight 12kg

HIGH-END LEVEL

OZONE GENERATOR

MEDIUM LEVEL

HM70A ULTRASOUND Best practice in MSK by 4-18 MHz probe HS70A ULTRASOUND Best practice in MSK by 4-18 MHz probe

DANSON VA OFERA

•• MULTIPLE FACILITATI si VARIANTE de PLATA

•• CALITATE SUPERIOARA la PRETURI INFERIOARE

•• service post-GARANTIE la PRETURI MODICE

•• dotari complete de cabinete si clinici medicale

CU NOI NU IESITI NICIODATA LA PENSIE !

RATE FARA AVANS