Medical Market - Geriatrie Gerontologie 2023

Prof. Univ.

Dr. Gabriel-Ioan Prada

Președintele Societății Române de Gerontologie și Geriatrie

Gerontologie Geriatrie

Șef Lucrări Dr. Sorina Maria Aurelian

UMF Carol Davila

Revista profesioniștilor din Sănătate • 2023 - 2024 • Publicație creditată B+ conform

As. Univ. Dr. Ovidiu Lucian Bajenaru

125 DE ANI DE EXPERIENȚĂ ÎN NUTRIȚIA SPECIALIZATĂ

UMF Carol Davila, INGG Ana Aslan

As. Univ. Dr. Catalina Raluca Nuta

UMF Carol Davila

Dr. Ioana Alexandra Sandu

Medic specialist Geriatrie și Gerontologie , Arcadia, Iasi

Polixenia Stan

SUPORTUL NUTRIȚIONAL ADECVAT ÎN: • Sarcopenie • Fragilitate și căderi • Declin funcțional • Escare de decubit • Inflamație sistemică • Stres catabolic • Malnutriție secundară în AVC, diabet zaharat, BPOC, cașexie, cancer

Psiholog Principal, Cercetător Șt. III, INGG„Ana Aslan

Prof. Univ. Dr. Habil.

Orsolya K.I. Mártha

U.M.F.S.T.„George Emil Palade“, Tg. Mureș

Dr. Ecaterina Ilie

Medic primar reumatolog

Nutridrink®, Nutrison® și Forticare® sunt alimente destinate unor scopuri medicale speciale și se utilizează sub supraveghere medicală.

Pentru mai multe informații, vizitați www.nutricia.com sau contactați-ne la www.nutricia.ro/contact .

Scutecele absorbante ce permit pielii să respire şi produsele cosmetice cu acțiune delicată sunt esențiale pentru îngrijirea pielii sensibile, expuse la acţiunea factorilor iritanţi.

Scutece cu înveliş AIR

Cosmetice de specialitate

Mai multe informaţii pe info-ro@tzmo-global.com

Sumar

„Anul acesta la Congresul Național vor fi expuse abordări noi privind recuperarea vârstnicilor” Interviu realizat cu Prof. Univ. Dr. Gabriel Ioan Prada

6

Modificări neurocognitive modificări normale vs patologice Asist. Univ. Dr. Băjenaru Ovidiu-Lucian

8

Patologia oculară la pacientul geriatric Dr. Cristina Beșleagă, Dr. Adina Ionela Botezan, Dr. Mihai Alexandru Milicescu

10

Importanța terapiei nonfarmacologice în osteoporoza la vârstnici Asist. Univ. Dr. Nuță Cătălina-Raluca

12

Exercițiul fizic. Metodă de prevenție a fragilității la pacientul vârstnic Șef Lucrări Dr. Sorina Maria Aurelian

16

Este tinerețea o alegere?

Cercetător Științific Polixenia Stan

20

Avantajele tomografiei oculare (OCT) Dr. Mihnea Ilie Vulpe

22

Factorii de risc cardiovasculari moderni și influența lor în dezvoltarea demenței Alzheimer Dr. Ioana Alexandra Sandu

24

Riscul cardiovascular al antiinflamatoarelor nesteroidiene la vârstnic Dr. Ecaterina Ilie

30

Îmbătrânirea vezicii-este o realitate?

Prof. Dr. Med. Habil. Orsolya K.I. Mártha

34

Consultant medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie

Editor Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 01, et. 1, cam. 4 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro ISSN 2286 - 3443

4

Geriatrie

Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii.

www.revistamedicalmarket.ro

FACTS ABOUT HEARING (LOSS) > 1.5 Billion

49 Mio.

people globally live with hearing loss. (rising trend)

people aged 12-35 years live with disabling hearing loss.

Causative Factors for Hearing Loss - Examples Genetic Factors

Smoking

Otitis Media or Otosclerosis

Trauma

Nutritional

Noise

Ototoxic Medicines

Ototoxic Chemicals

Age-related

Meningitis & other Infections

Low Birth Weight, Hypoxia or Birth Asphyxia

Tips to Prevent Hearing Loss Avoid noise

Maternal Hygiene

Breast Feeding

Hearing Care for ALL!

Immunization Good Nutrition Ear Hygiene (No Cotton Swabs!)

Hearing problems are among the most common problems encountered in the society.

Over 60% of these can be

Types of Hearing Tests

primary level of care.

So, let’s make hearing care for all a reality!

Audiometry

Tympanometry

ABR

OAE

Learn more at www.maico.biz Mobil: 0723566871 www.danson.ro

Interviu

„Anul acesta la Congresul Național vor fi expuse abordări noi privind recuperarea vârstnicilor” Interviu realizat cu domnul Prof. Univ. Dr. Gabriel Ioan Prada, Președintele Societății Române de Gerontologie și Geriatrie macistul clinician virtual al geriatriei clujene, mononevrita multiplex, deficitul de vitamina D şi rolul în sarcopenie, noutăti privind vitaminele B12, B1 şi B6, hipertensiune arterială la vârstnici, particularităţi ale afecţiunilor dermatologice la vârstnici.

Stimate domnule profesor, anul acesta se dezbate in cadrul Congresului Societății Române de Gerontologie și Geriatrie tema Abordării Multidisciplinare şi Integrate a Problematicii Persoanelor Vârstnice. Care vor fi cele mai importante probleme legate de starea de sanatate a vârstncilor pe care le abordați la Congres?

Problematica legată de persoanele vârstnice, în special referitoare la pacienţii din această categorie populaţională, este foarte complexă. Anul acesta lucrările vor avea în vedere actualităţi privind afecţiunile reumatologice la vârstnici, aspect legate de farmacologie şi de interacţiunile medicamentoase, de polipragmazie, de impactul afecţiunilor cronice asupra persoanelor vârstnice, actualităţi privind tulburările neurocognitive la vârstnici. Vor fi prezentate ultimele date referitoare laun nou vaccin anti-gripal tetravalent HD precum şi la virusul sinciţial respirator. Va fi un simpozion legat de stimularea magnetică transcraniană şi unul referitor la Age Management şi polimorfismul genetic. Vor fi expuse abordări noi privind recuperarea vârstnicilor. Colectivul de la Clinica de Geriatrie a UMF “Gr.T.Popa” din Iaşi vor susţine un simpozion legat de abordarea diagnostică şi terapeutică a vârstnicului cu polipatologie. Alte teme foarte interesante vor fi: rolul proteinelor în alimentaţia vârstnicului, far-

6

Provocările sunt multiple, legate atât de dificultăţile acordării asistenţei medicale persoanelor cu vârste înaintate, care prezintă un cumul semnificativ de afecţiuni, cât şi de unele lacune legislative care reduc facilitarea accesului persoanelor de peste 65 de ani la servicii medicale dedicate lor.

Se cunoaște că majoritatea persoanelor vârstnice suferă de cel puțin o afecțiune cronică. Vă rog să ne spuneți pe scurt cât de important considerați că este rolul biofactorilor în situația persoanelor vârstnice cu afecțiuni cronice?

Ce proiecte pentru anul 2024 aveți în vedere legate de activitatea Societatății Române de Gerontologie și Geriatrie?

Biofactorii sunt un domeniu relativ recent studiat şi se pare că ar avea o contribuţie semnificativă la prevenirea şi chiar tratarea unor afecţiuni frecvent întâlnite la vârstnici.

Desigur că utilizarea lor trebuie să fie efectuată într-un anumit context şi coordonată de persoane cu pregătire semnificativă în acest domeniu. Aşa cum se va arăta şi în cadrul Congresului, trebuie ţinut seama de specficul fiecărei persoane, inclusiv de efectele polimorfismului genetic şi ale eventualelor mutaţii la nivel de un singur nucleotid.

Multumesc pentru timpul acordat, vă urez succes în continuare.

Pentru anul viitor dorim continuarea activităţilor ştiinţifice având în vedere că în anul 2023 am organizat deja 3 astfel de manifestări: două simpozioane şi acest Al XV-lea Congres Naţional cu participare internaţională.

Odată cu creşterea speranţei de viaţă, creşte şi populaţia vârstnică.

Considerați că există un deficit de specialiști în domeniul gerontologie-geriatrie atât la noi în țară, cât și la nivel european?

Având în vedere că în România sunt peste 3,7 milioane de personae de peste 65 de ani şi doar circa 250 de specialişti în geriatrie şi gerontologie, se înţelege că reprezintă un deficit semnificativ de profesionişti în acest domeniu.

Care sunt provocările majore la care trebuie să facă față un medic cu specialitatea gerontologiegeriatrie, la noi în țară?

Geriatrie

www.revistamedicalmarket.ro

Seleniul este un mineral esențial pentru sănătatea umană și are mai multe beneficii, inclusiv pentru persoanele în vârstă.

Cei care nu pot lua suficient seleniu prin alimente, ar trebui să-și suplimenteze aportul de seleniu cu Cefasel® 200 nutri Stix din farmacie.

Iată câteva motive pentru care seleniul este important pentru persoanele în vârstă:

1 2 3 4 5 6

Antioxidant Puternic: Seleniul este un antioxidant care ajută la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ. Acest lucru poate ajuta la reducerea riscului de boli cronice asociate cu îmbătrânirea, cum ar fi bolile de inimă și cancerul.

Sistemul Imunitar: Seleniul este esențial pentru funcționarea normală a sistemului imunitar. O bună funcționare a sistemului imunitar este crucială pentru persoanele în vârstă, deoarece aceștia sunt adesea mai vulnerabile la infecții.

Sănătatea Tiroidiană: Seleniul este important pentru sănătatea tiroidiană. Tiroida are un rol semnificativ în reglarea metabolismului și a nivelului de energie, aspecte importante pentru calitatea vieții persoanelor în vârstă.

Prevenirea Declinului Cognitiv: Există studii care sugerează că un nivel adecvat de seleniu în organism poate ajuta la prevenirea declinului cognitiv și poate reduce riscul de afecțiuni neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer și boala Parkinson.

Sănătatea Oaselor: Seleniul este, de asemenea, implicat în menținerea sănătății oaselor. O bună sănătate a oaselor este crucială pentru prevenirea fracturilor, care pot fi devastatoare pentru persoanele în vârstă.

Protejarea Sistemului Cardiovascular: Seleniul poate contribui la protejarea inimii prin reducerea inflamației și a stresului oxidativ, contribuind astfel la reducerea riscului de boli cardiace.

Cefasel® 200 nutri Stix cu aromă naturală de afine-lavandă conține seleniu sub formă de selenit de sodiu este un produs de înaltă calitate pentru aportul zilnic de seleniu. Seleniu într-o formă care poate fi uşor metabolizată de organismul uman. Administrare directă orală, fără lichid.

Cefasel® 200 nutri Stix de la Cefak Germania, acum şi în farmaciile din România!

Articole de specialitate

Modificări neurocognitive modificări normale vs patologice Tulburarea neurocognitivă ușoară este etapa dintre declinul așteptat al memoriei și gândirii care se întâmplă odată cu vârsta și declinul avansat. Tulburarea neurocognitivă ușoară poate include probleme de memorie, limbaj sau judecată.

Asist. Univ.

Dr. Băjenaru Ovidiu-Lucian UMF „Carol Davila”, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan”, București

T

ulburarea neurocognitivă majoră se caracterizează printr-un declin semnificativ în cel puțin unul dintre cele 6 domeniile co-

gnitive: funcția executivă; atenția complexă; limbajul; învățarea și memoria; percepția-motorie; cogniția socială Funcția executivă se referă la abilitățile cognitive de nivel înalt necesare pentru a controla și coordona alte abilități și comportamente cognitive, funcțiile de care avem nevoie pentru a planifica, a prioritiza, a lua decizii, a răspunde la mediul înconjurător și a ne deplasa între sarcini, aceasta include secvențierea, planificarea și organizarea seturilor de sarcini. Atenția complexă este capacitatea noastră de a ne concentra asupra mai multor lucruri si-

8

multan, de a alege la ce să acordăm atenție și la ce să ignorăm. Este capacitatea noastră de a rămâne concentrați, mai ales atunci când sunt implicate distrageri și sarcini paralele. Aceasta necesită un efort semnificativ din partea creierului.

Limbajul se leagă de capacitatea comunicare, fie prin scris, citit sau vorbit.

Abilitățile lingvistice includ lucruri precum numirea obiectelor, găsirea cuvintelor potrivite, fluiditatea și fluxul vorbirii, gramatica și sintaxa. Învățarea și memoria sunt cele mai cunoscute aspecte al funcției cognitive. Sunt capacitatea noastră de a înregistra informații, folosi atunci când este necesar. Memoria este unul dintre cele mai complexe domenii și este compusă din mai multe subdomenii precum memoria de lucru, memoria procedurală, memoria prospectivă. Controlul perceptiv-motor este capacitatea de a coordona mișcările corpului nostru ca răspuns la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Este capacitatea de a interacționa cu mediul înconjurător combinând utilizarea simțurilor noastre, cum ar fi vederea și atinge-

Geriatrie

rea, și abilitățile motorii. Cogniția socială este modul în care procesăm, ne amintim și folosim informațiile în contexte sociale pentru a explica și prezice comportamentul nostru, precum și comportamentul celorlalți include capacitatea noastră de a ne controla impulsurile, de a exprima empatia, de a recunoaște indicii sociale, de a citi expresiile faciale.

Efectele îmbătrânirii normale asupra funcției cognitive Funcția cognitivă în general este măsurată prin scorurile unei varietăti de teste neuro-psihologice. Testele care măsoară abilitățile verbale rămân stabile cu îmbătrânire normală, cele care necesită creativitate nonverbală, gândire și strategii noi de rezolvare a problemelor arată un declin lent cu vârstă. Informațiile și abilitățile dobândite din experiență - rămân relativ intacte cu îmbătrânirea. Inteligența fluidă, care implică raționament flexibil de rezolvare a problemelor suferă un declin. Atenția susținută și strategiile de menținere a vigilenței nu par să se schimbe semnificativ odată cu vârsta, dar în schimb atenția divizată, sau capacitatea de concentrare pe mai multe tipuri de informații în paralel scade o dată cu vârsta.

O explicatie ar fi cresterea dificultății de blocare a informatiei irelevante. Funcția executivă și abilitățile de autoreglare sunt procesele mentale care ne permit să planificăm, să ne concentrăm atenția, să ne amintim instrucțiunile și să jonglăm cu mai multe sarcini. Testele neuropsihologice indică o scădere a performanței o dată cu vârsta.

Modificările de memorie sunt poate cele mai frecvente acuze la adulții în vârstă. Pentru pacienții cu antecedente familiale de Alzheimer boală sau alte forme de demență, chiar și deficiențe minore de

www.revistamedicalmarket.ro

DEZINFECȚIE AER & SUPRAFEȚE

cu lumină UVC

Roboți mobili și autonomi | Dispozitive smart Servicii Abonament "DAaaS" | Platformă integrată Consultanță proiectare | Sesiuni Demo

Wolf-e Robotics S.R.L. Jud. Prahova, România +40 733 263 259 office@wolfe.ro

CoBOT-Ultra WolfBOT WolfBOT-Mini CoBOT-Lite AER AER S AER 500+ Breez Beam Lift Wolf-SENSE

www.wolfe.ro

Articole de specialitate

memorie pot provoca anxietate. Limbajul este greu de examaniat în sine, întucât sunt mulți factori care îl pot influența, precum: traumele psihologice, comorbidități, tulburări senzoriale. Înțelegerea limbajului -prin teste neuro-psihologice care implică ordine simple scrise s-a constat că o dată cu înaintarea în vârsta scade capacitatea de a executa ordine. „Producerea“ limbajului este frecvent afectată prin repetiții minore, pauze mai lungi în vorbire. Folosirea vocabularului din memoria de lungă durată în general nu este afectată. Funcția vizuo-spațială în general nu este afectată în îmbătrânirea fiziologică. S-a constat doar o lentoare în executarea testelor standardizate ce evaluează această funcție, dar fără afectarea rezultatului. În concluzie creșterea timpului de reacție, scăderea vitezei de procesare la nivel central, scăderea activității dopaminergice și modificările în substanță albă.

Efecte comorbidităților asupra statusului neurocognitiv Multiple patologii sistemice au efect asupra funcției neurocognitive. Astfel bolile cardiovasculare cresc riscul de accidente cardio-vasculare și/sau demență vasculară, hipertensiunea arterială necontrolată se asociază cu leziuni ale materiei albe subcorticale, tulburările nutriționale prin deficit de vitamine din grupul B și folați duc la afectarea memoriei, diabetul zaharat de tip 2 afectează prin modificări vasculare, efectele toxice ale hiperglicemiei prelungite și rezistența crescută la insulină. Enumerăm și deprivarea de oxigen din boala pulmonară cronică obstructivă, apneea de somn, disfuncțiile tiroidiene prin hipotiroidism, dar și prin hipertiroidism. Depresia se manifestă ca

și în tulburarea neuro-cognitivă. S-a constat o asociere între tulburarea depresivă cu debut tardiv și prezența Bolii Alzheimer și a demențelor vasculare. Medicamente (ex: opioidele, benzodiazepinele, antipsihotice, anticonvulsivante, antidepresive, antiparkinsoniene, antihistaminice) afecteză și ele prin efecte adverse directe sau interacțiuni medicamentoase.

Bineînteles, cele mai importante sunt bolile neurologice vasculare și degenerative care sunt principala cauză pentru prezența tulburărilor neurocognitive, precum Boala Alzheimer, Boala vasculară, Demența frontotemporală, Demența din Boala Parkinson, Demența cu Corpi Lewy, Paralizia supranucleară progresivă.

Concluzii • Medicina a avansat mult în înțelegerea îmbătrânirii atât în ceea ce privește îmbătrânirea fiziologică, cât și în înțelegerea patologiilor ce apar mai frecvent la vârste înaintate.

• Geriatria obligă la discernământ în analiza complexă a vârsticului.

• Trebuie să dedicăm atenție prevenției, tratamentului și îmbunătățirii calității vieții prin toate mijloacele conferite de știință.

Bibliografie selectivă

1. Anstey K, Christensen H. Education, activity, health, blood pressure, and apolipoprotein E as predictors of cognitive change in old age: a review. Gerontology.

2000;46:163–77.

2. Ballard C, Holmes C, McKeith I, et al. Psychiatric morbidity in dementia with Lewy bodies: a prospective clinical and neuropathological comparative study with Alzheimer’s disease. Am J Psychiatry.

1999;156:1039–1045.

3. Bowler J, Steenhuis R, Hachinski V. Conceptual background to vascular cognitive impairment. Alzheimer Dis Assoc Disord. 1999;13(s3):S30–S37.

4. Burke D, MacKay D. Memory, language, and ageing.

Phil Trans R Soc Lond. 1997;352:1845–1856.

5. Calvaresi E, Bryan J. B vitamins, cognition, and aging: a review. J Gerontol B Psychol Sci. 2001;56:P327–P339.

6. Collinge J. Prion diseases of humans and animals: their causes and molecular basis. Annu Rev Neurosci.

2001;24:519–550.

7. Elias P, Elias M, D’Agostino R, et al. NIDDM and blood pressure as risk factors for poor cognitive performance: the Framingham study. Diabetes Care. 1997;20: 1388–1395.

8. Grossman M. Frontotemporal dementia: a review. J IntNeuropsychol Soc. 2002;8:566–583.

9. Laursen P. The impact of aging on cognitive function.

An 11-year follow-up study of four age cohorts. Acta Neurol Scand.1997;S172:7–86.

10

Geriatrie

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Patologia oculară la pacientul geriatric Îmbătrânirea aduce o serie de modificări la nivelul ochilor și poate duce la diverse afecțiuni oftalmologice în rândul populației geriatrice.

Dr. Cristina Beșleagă Medic primar Oftalmologie, Clinica de Oftalmologie Neuroptics, București

Dr. Adina Ionela Botezan Medic specialist Oftalmologie, Clinica de Oftalmologie Neuroptics, București

Dr. Mihai Alexandru Milicescu Medic specialist Oftalmologie, Clinica de Oftalmologie Neuroptics, București

P

rintre cele mai comune afecțiuni oftalmologice la pacienții în vârstă se numără: Modificări ale suprafeței oculare Aceste modificări pot include uscăciunea ochilor (sindromul ochilor uscați), care poate fi tratată cu picături lubrifiante sau alte terapii pentru menținerea umidității oculare.

Cataracta Este o afecțiune în care cristalinul ochiului devine opac și duce la scăderea vederii. Tratamentul implică, de obicei, intervenții chirurgicale de îndepărtare a cataractei și implantarea unui cristalin artificial.

Degenerescența maculară legată de vârstă Această afecțiune afectează macula, zona centrală a retinei, și poate duce la scăderea vederii centrale. Tratamentul poate implica injecții intravitreene cu medicamente anti-VEGF sau terapie fotodinamică.

Retinopatii diabetice La pacienții cu diabet zaharat, niveluri ridicate de zahăr din sânge pot afecta vasele de sânge din retină, ceea ce poate duce la leziuni și pierderea vederii. Tra-

12

tamentul poate implica laser terapie sau injecții intravitreene.

Alte afecțiuni vasculare oculare Angiopatiile și alte afecțiuni vasculare pot apărea și ele la pacienții mai în vârstă, și tratamentul poate varia în funcție de specificul cazului.

Pentru toate aceste afecțiuni oftalmologice la pacienții geriatrici, este crucială identificarea timpurie și stabilirea unui plan de tratament adecvat. Examinările oftalmologice regulate, împreună cu tehnici moderne de diagnostic și tratament, pot contribui semnificativ la menținerea și îmbunătățirea vederii la această populație vulnerabilă. Este important ca pacienții în vârstă să discute cu medicul oftalmolog pentru evaluarea și gestionarea adecvată a problemelor lor de vedere.

Modificările de suprafață oculară la persoanele în vârstă sunt determinate de o serie de factori: – Instabilitatea Filmului Lacrimal: Filmul lacrimal este esențial pentru menținerea sănătății suprafeței oculare. Instabilitatea acestuia poate duce la simptome de uscăciune oculară și disconfort.

– Cantitatea Insuficientă de Lacrimi: O cantitate insuficientă de lacrimi poate duce la simptome de uscăciune oculară și poate fi cauzată de diverse condiții medicale sau de utilizarea anumitor medicamente.

– Hiperosmolaritatea Lacrimală: O lacrimă hiperosmolară (cu o concentrație crescută de soluții) poate provoca deteriorarea epiteliului corneean și conjunctival, contribuind la disconfortul ocular.

– Inflamația și Hiperosmolaritatea: Inflamația poate agrava hiperosmolaritatea și viceversa.

– Modificări ale Structurilor Vecine: Glandele lacrimale, pleoapele și glandele Meibomiene sunt componente importante ale sistemului de protecție și hidratarea ochilor. Modificările acestor structuri pot contribui la uscăciunea oculară și alte probleme de suprafață oculară.

Geriatrie

– Dezechilibrul Hormonal la Femei: La femeile aflate în perioada postmenopauzală, scăderea nivelurilor de estrogeni și androgeni poate afecta calitatea lacrimilor și poate crește riscul de uscăciune oculară.

Pentru pacienții cu modificări de suprafață oculară, abordarea tratamentului poate include utilizarea de picături lubrifiante, terapie cu căldură pentru glandele Meibomiene (dacă acestea sunt afectate), medicamente antiinflamatorii sau alte tratamente specifice, în funcție de cauza și severitatea problemelor.

Este necesar ca pacienții să consulte un oftalmolog pentru evaluarea și gestionarea adecvată a acestor condiții, deoarece un tratament adecvat poate ameliora semnificativ disconfortul și poate menține sănătatea ochilor pe termen lung.

Cataracta este procesul prin care cristalinul natural al ochiului devine opac. Proteinele din cristalin se descompun și fac ca lucrurile să arate neclare, în ceață sau mai puțin colorate. La nivel mondial cataracta reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, reprezentând principala cauză de cecitate reversibilă.

Aceasta este diagnosticată prin examen oftalmologic complet, iar tratamentul este reprezentat exclusiv de chirurgie. În clinica noastră folosim cea mai modernă tehnică de investigare și tehnica intervențională de înlocuire a cristalinului.

Se folosește anestezie locală topică sau retrobulbară realizată de către medicul oftalmolog, care presupune anestezierea senzorială, senzitivă și motorie a globului ocular. Înainte de operație se face un consult pacientului de către medicul anestezist și se începe pregătirea cu picături de uz oftalmic.

Această activitate reprezintă cea mai îndelungată parte, timpul operator efectiv fiind mai scurt în cele mai multe cazuri. Pacientul este monitorizat ATI pe toată durata timpului operator. Pacientul

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Fig 1 - Combină oftalmologică cu biomicroscop, autorefractometru și tonometru (colecție personală a clinicii).

Fig.3 - IOL Master 700 (preluare din Brochure: IOLMaster 700 - Next generation biometry from ZEISS)

Fig 2 - Sală de intervenții (arhivă personală)

va rămâne pansat până a doua zi când revine pentru primul control postoperator.

Există posibilitatea ca pacientul să fie chemat la mai multe controale în prima săptămână după intervenție. Stabilirea dioptriilor finale și a unei eventuale corecții cu lentile aeriene (ochelari) sau programarea pentru intervenția asupra celui de-al doilea ochi (dacă se aplică) se va face la 4- 6 săptămâni de la intervenție.

Retinopatia Diabetică Reprezintă o afecțiune comună la persoanele cu diabet zaharat, și poate duce la pierderea ireversibilă a vederii. Hiperglicemia prelungită este considerată un factor de risc pentru această afecțiune, care poate duce la leziuni ale vaselor de sânge din retină și apariția edemului retinian. Tratamentul retinopatiei diabetice poate include injecții intravitreene pentru a controla edemul și pentru a încetini progresia bolii.

Degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV): Aceasta este o afecțiune oculară comună, în special la persoanele în vârstă.

Este o afecțiune poligenică, influențată de

factori genetici, mediu și stil de viață. Riscul de a dezvolta DMLV este mai mare la persoanele cu membri de familie afectați.

Tratamentul pentru DMLV poate implica, de asemenea, injecții intravitreene cu medicamente anti-VEGF pentru a încetini progresia bolii.

Tomografia în coerență optică (OCT) Este o tehnologie de imagistică neinvazivă de mare precizie utilizată pentru a examina retina și alte structuri oculare. OCT furnizează imagini de rezoluție înaltă și ajută la evaluarea stării nervului optic, a retinei și la diagnosticarea altor afecțiuni vitreoretiniene și maculare.

Injecții intravitreene Reprezintă o terapie pe scară largă utilizată în tratamentul afecțiunilor retiniene, cum ar fi retinopatia diabetică, ocluziile venoase și DMLV. Injecțiile intravitreene implică administrarea directă a unor medicamente în cavitatea vitreană a ochiului și au scopul de a controla inflamația și de a îmbunătăți sau menține vederea.

Concluzie Tehnologiile precum OCT și tratamentele cu injecții intravitreene au revoluționat modul în care sunt diagnosticate și gestionate afecțiunile retiniene. Ele permit mediciilor oftalmologi să ofere tratamente personalizate și să îmbunătățească calitatea vieții pacienților cu aceste afecțiuni oftalmologice.

Impactul schimbărilor legate de îmbătrânire în ochi are un efect semnificativ asupra calității vieții la persoanele în vârstă. Persoanele mai în vârstă trebuie să se adapteze la probleme precum reducerea câmpului vizual, scăderea acuității vizuale, adaptarea întârziată la întuneric, percepția redusă a culorilor și puterea redusă de adaptare, ceea ce duce la presbiopie.

Pentru persoanele în vârstă, menținerea vederii este esențială pentru păstrarea independenței și a calității vieții. O bună vedere le permite să se descurce în siguranță în mediul lor și să participe la activități sociale și de zi cu zi. De aceea, este important ca aceste persoane să efectueze regulat controale oftalmologice pentru a depista și trata problemele de vedere într-un stadiu incipient. În plus, îngrijirea corespunzătoare a altor aspecte ale sănătății, cum ar fi controlul diabetului și prevenirea complicațiilor neuropatice, poate contribui la menținerea viziunii pe termen lung. Cu o atenție adecvată și îngrijire medicală, mulți adulți mai în vârstă pot să-și păstreze calitatea vieții și independența pe măsură ce îmbătrânesc.

Referințe:

1. Yanoff M, Duker J S, Călin Petru Tătaru-Tratat De Oftalmologie, Ediția a V-a.

2. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/2646812/ 3. Frank J. Tiano, Compliant Packaging, Clinical Research and Regulatory Affairs, 10.3109/10601339409035935, 11, 1, (39-46), (2008).

4. Melore GG: Visual function changes in the geriatric patient and environmental modifications. In Melore GG, editor: Treating vision problems in the older adult, St. Louis, MO, 1997, Mosby.

Geriatrie

13

Articole de specialitate

Importanța terapiei nonfarmacologice în osteoporoza la vârstnici Osteoporoza este definită ca o afecțiune sistemică caracterizată prin scăderea masei osoase și deteriorarea microarhitecturii țesutului osos, care determină creșterea fragilității și posibilitatea apariției fracturilor osteoporotice. Această definiție de bază apărută încă din anul 1993 încearcă să sublinieze două dintre cele mai importante caracteristici ale acestei entități: efectul devastator asupra microarhitecturii osoase și expresia clinică prin apariția fracturilor.

Asist. univ. dr Nuță Cătălina-Raluca

A

UMF Carol Davila București Institul Național de Gerontologie și Geriatrie ANA ASLAN București

ctual, osteoporoza este definită ca o tulburare scheletică caracterizată prin rezistență osoasă scăzută care predispune la un risc crescut de fractură osteoporotică. Prin această definiție cu focusare pe rezistența osoasă se integrează două carcteristici principale: densitatea minerală osoasă (DMO) și calitatea oaselor.

Astfel, se încearcă să se sublinieze faptul că nu numai densitatea minerala osoasă scăzută reprezintă o componentă importantă în riscul de fractură, dar și celelalte modificări calitative care au loc la nivel scheletal contribuie la apariția scăderii rezistenței osoase.

Trebuie să subliniat faptul că World Health Organization (WHO) a definit în anul 2004 osteoporoza exclusiv pe baza scorului T, ca reducere a DMO sub 2.5 deviații standard (DS) față de media adultului tânăr de același sex (normal: scor T > - 1DS, osteopenia scor T= -1 și -2.5 DS, osteoporoză scor T ≤ -2.5 DS).

Osteoporoza este o boală silențiosă prin faptul că nu există simptome specifice până la apriția pirmie fracturi. Cele mai frecvente fracturi sunt cele ale coloanei vertebrale, șoldului și încheieturii mâini.

Câțiva factori de risc precum vârsta, istoricul de fractură osteoporotică, scăderea funcției musculare, un indice de masă corporală scăzută predispun persoanele predominat de sex femeiesc la fracturi os-

14

teoporotice. Căderile sunt o cauză majoră a fracturilor de fragilitate și aproape în toate situațiile un anumit grad de traumatism precum căderea de la aceeași înălțime a fost asociat fracturilor de fragilitate; fracturile de antebraț și fracturile de șold sunt cele mai frecvente tipuri de fracturi de fragiliate. Fracturile spontne care apar în afara traumatismelor reprezintă un al tip de fractură osteoporotică; fracturile vertebrale sunt cele mai frecvente tipuri de fracturi spontane, diagnosticul lor fiind stabilit cel mai frecvent după apariția simptomelor și semnelor clinice (durere de spate, cifoză).

Căderile sunt cauza principală a apariției majorități fracturilor osteoporotice; prin urmare, trebuie realizat un program pentru tratamentul eficient al osteoporozei pentru a preveni căderile. De asemenea persoanele în vârstă și fragile și cele care au suferit un accident vascular cerebral sau iau medicamente care scad vigilența mentală sunt predispuse în mod special la cădere. Deși mai multe intervenții reduc riscul de cădere, niciuna dintre ele nu reduce aparent riscul de fracturi.

Există actualmente o diferențiere între factorii de risc pentru osteoporoză nemodificabili asupra cărora nu se poate interveni și factori de risc modificabili care pot fi subiectul unor modificări cu efect favorabil asupra osteoporozei și riscului de fractură (tabel 1) Abordarea pacientului cu osteoporoză trebuie să fie una holistică unde trebuie urmărită prevenția apariție fracturii de fragilitate (mai ales a primei fracturi vertebrale) și creșterea calității vieții.

Ca intervenții non-farmacologice enumerăm:

Geriatrie

• suplimentarea cu vitmina D: National Osteoporosis Foundation (NOF) recomandă un aport de 800 până la 1000 de unități internaționale (UI) de vitamina D pe zi pentru adulții de 50 de ani și peste, în timp ce Institute of Medicine Dietary Reference Intakes pentru vitamina D sunt 600 UI/zi până la vârsta de 70 de ani și 800 UI/ zi pentru adulții cu vârsta de 71 de ani și peste. Persoanele în vârstă sintetizează cantități mai mici de vitamina D în piele (de asemenea, au tendința de a-și expune pielea mai puțin decât adulții sau tineri) și au frecvent diete sărace din punct de vedere nutrițional. Știm că există două tipuri de vitamina D (D2 și D3). Vitamina D2 (ergocalciferol) este produsă de obicei prin iradierea ultravioletă (UV) a unui tip de drojdie numită ergosterol. Se găsește și în alimentele fortificate, cum ar fi laptele, cerealele și sucul de portocale. Vitamina D3 (colecalciferol) este produsă de organism atunci când pielea este expusă la lumina soarelui. De asemenea, poate fi absorbit prin consumul de alimente de origine animală, cum ar fi peștele gras, gălbenușurile de ou și ficat. Ambele pot ajuta la corectarea deficienței de vitamina D, dar majoritatea medicilor recomandă D3, deoarece este puțin mai activ și, prin urmare, puțin mai eficient. Suplimentarea cu vitamina D este sigură, dar se recomandă prudență imediat după inițierea tratamentului în caz de greață, vărsături, reflux gastrointestinal sau sete excesivă, deoarece aceste simptome pot indica hiperparatiroidism nediagnosticat sau supradozaj cu vitamina D. Efectele adverse ale hipercalcemiei/hipercalciuriei și ne-

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Tabel 1: Factori de risc ai osteoporozei modificabili și nemodificabili Factori de risc nemodificabli

Comentarii

Sexul

- osteoporza este mai frecventă la femei, acestea având mai puțin țesut osos decât bărbații pe care îl pierd mai rapid o dată cu modificările hormonale care apar post - menopauză; - odată cu înaintarea în vârstă și intarea în menopauză oasele devin mai subțiri și mai slabe; - femeile din rasa albă și cele asiatice au cel mai mare risc de a dezvolta osteoporoză față de cele afro-americane și hispanice; - riscul de fractură se poate datora în parte și eredității; persoanele ai caror părinți au antecedente de fracturi sunt mai expuse

Vârsta Etnia

Istoricul familial

Factori de risc modificabli

Comentarii

Hormoni sexuali

- prezenta amenorei, a nivelului scăzut de estrogeni sau a nivelului scăzut de testosteron; - o dieta săracă în aport de calciu și vitamina D cu pierderea de masă osoasă; - glucocorticoizii, anticonvulsivantele, heparina, medicamente chimioterapeutice pentru cancer, inhibitori de aromatază, etc; - un stil inactiv sau repaus la pat prelungit contribuind la pierderea osoasă; - influență negativă asupra osului; - aportul excesiv impicat în riscul de pierdere osoasă, dar și de apariție a facturilor.

Aportul de vitamina D și calciu Utilizarea anumitor medicamente

Stilul de viață Fumatul Consumul de alcool

frolitiazele sunt asociate mai frecvent cu niveluri serice mari. Nivelurile de 25-OH-D (>125 nmol/L), care au fost alese ca limită superioară potențială de adecvare.

• suplimentarea cu calciu: Este important să se asigure un aport suficient de calciu printr-o dietă echilibrată. NOF sprijină recomandările Institutului de Medicină (IOM): barbații între 50-70 de ani consumă 1000 mg/zi de calciu, femeile de 51 de ani și peste și bărbații de 71 de ani și mai mult consuma 1200 mg/zi de calciu. Studiile privind relația dintre suplimentele de calciu (atât din alimente, cât și din pastile) au rezultate mixte. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că studiile arată că creșterea calciului este asociată cu un risc crescut de boli cardiovasculare, sursa de supli-

mentare în acele studii fiind în principal tabletele orale. Astfel, pacienților cu vârsta peste 80 ani sau care prezintă comorbidități importante cardiovasculare nu vor adnistra suplimente care conțin calciu ci vor lua necesarul din alimentație.

• Alcool: Aportul excesiv de alcool are efecte dăunătoare asupra oaselor. Mecanismele sunt multifactoriale și includ predispoziția la căderi, deficiență de calciu și boală hepatică cronică, care, la rândul său, are ca rezultat predispoziția spre deficiența de vitamină D. • Cofeina: Pacienții trebuie sfătuiți să-și limiteze aportul de cofeină la mai puțin de 1 până la 2 porții de cafea pe zi.

Unele studii au arătat că există o relație între consumul de cofeină și riscul de fractură.

• Exercițiul fizic: Un regim regulat de exerciții cu greutăți (de exemplu, mersul pe jos 30-40 de minute pe sesiune) împreună cu exerciții pentru spate și postură pentru câteva minute în majoritatea zilelor săptămânii ar trebui promovat de-a lungul vieții. Printre pacienții mai în vârstă, aceste exerciții ajută la încetinirea pierderii osoase atribuite neutilizarii, îmbunătățesc echilibrul și măresc forța musculară, reducând în cele din urmă riscul de cădere. Pacienții trebuie să evite flexia înainte, exercițiile de flexia laterală sau ridicarea obiectelor grele, deoarece activitățile de împingere, tragere, ridicare și îndoire comprimă coloana vertebrală, ducând la fracturi.

• Prevenția căderilor: Căderile sunt cauza precipitantă a majorității fracturilor osteoporotice; ar trebui luate unele măsuri pentru a preveni căderile în gospodărie, în special pentru pacienții care sunt fragili, care iau unele medicamente care afectează vigilența mentală.

Concluzii Osteoporoza nu este o parte inevitabilă a îmbătrânirii, ci este o boală care poate fi prevenită și tratată, cu condiția să fie depistată din timp.

Bibliografie selectivă: Kanis JA, McCloskey E V, Johansson H, Oden A, Melton LJ, Khaltaev N. A reference standard for the description of osteoporosis.

Bone. 2008 Mar;42(3):467–75.

Tański, W., J. Kosiorowska, and A. Szymańska-Chabowska. „Osteoporosis-risk factors, pharmaceutical and non-pharmaceutical treatment.” European Review for Medical & Pharmacological Sciences 25.9 (2021).

Cosman F, de Beur SJ, LeBoff MS, Lewiecki EM, Tanner B, Randall S, et al. Clinician’s Guide to Prevention and Treatment of Osteoporosis. Osteoporos Int. 2014 Sep 26;25(10):2359–81.

Tian, Jidong, et al. „Pharmacological and non-pharmacological interventions for osteoporosis: A protocol for an overview with an evidence map and a network meta-analysis of trials.” Medicine 100.24 (2021).

Dawane, J., and P. Dhande. „Advances in Non-Pharmacological and Pharmacological Management of Osteoporosis.” Gerontol Geriatr Res 2.4 (2016): 1023.

Geriatrie

15

Articole de specialitate

Exercițiul fizic Metodă de prevenție a fragilității la pacientul vârstnic Exerciţiul fizic, în sine, poate înlocui orice medicament, dar nici un medicament din lume nu poate înlocui exerciţiul fizic” (P.H.Tissie) Șef Lucrări dr. Sorina Maria Aurelian Medic primar Geriatrie și Gerontologie, Clinica de geriatrie și gerontologie, UMF „Carol Davila” Spital de Boli Cronice „Sf. Luca”

Fragilitatea: identificare și diagnostic Una dintre cele mai provocatoare probleme pentru populația în vârstă este starea clinică de fragilitate. Identificarea în timp util a fragilității poate ajuta la reducerea probabilității de progresie a acesteia și poate sprijinii gestionarea pe termen lung a sănătății și calității vieții. O metodă comună de a oferi acces la această îngrijire este prin protocoale de identificare și îngrijire a fragilității. Aproximativ 10% dintre persoanele cu vârsta peste 65 de ani au fragilitate, ajungând la un sfert și jumătate dintre cei cu vârsta peste 85 de ani.

De-a lungul timpului, numeroși clinicieni au încercat să ofere o definiție fragilității, existând o gamă variată de opinii medicale asupra acestui concept. Dintre acestea, notabile sunt următoarele, ce percep fragilitatea ca: • rezultatul reducerii multisistemice a abilităților fiziologice, limitând capacitatea de adaptare la stres sau la schimbări din mediu, un status de vulnerabilitate / slăbiciune [1]; • diminuarea rezervelor fiziologice ale organismului și un risc crescut de dizabilitate un stadiu între funcţio-

18

nal şi nefuncţional, între sănătos şi bolnav [2]; • pierderea rezistenţei [3].

• Ulterior au fost enunțate definiții ce se bazează pe conceptul afectării multisistemice a organelor.

Conceptul de fragilitate este un mod de a înţelege îmbătrânirea, de a avea o abordare particulară față de pacientul vârstnic fragil, atrăgând atenţia asupra vârstnicilor care se află la risc crescut de a deveni dependenţi şi de a prezenta un prognostic nefavorabil [4]. În ultimii 25 de ani, au fost propuse numeroase criterii pentru diagnosticarea fragilității (Fig. 1), majoritatea în raport cu mecanismele lor cauzale.

Cele mai comune și mai validate măsurători de fragilitate sunt Fragilitatea lui Fried Fenotip[5] și Indicele de fragilitate al lui Rockwood și Mitnitski(FI) ce consideră fragilitatea ca un conti-

Scale de măsurare

nuum. Oferă o fragilitate totală scor calculat prin însumarea numărului de deficite de sănătate împărțit la total numărul de deficite [6]. O măsură hibridă care conține elemente a fost dezvoltat atât din FI, cât și din Fenotipul de fragilitate al lui Fried: scara FRAIL[7], iar scala de fragilitate a lui Garcis[8] a identificat 7 dimensiuni de fragilitate (nutriția echilibrului energetic, activitatea fizică, sistemul nervos, sistemul vascular, forța, rezistența și viteza mersului) reprezentate de 12 itemi.

Pentru o longevitate active trebuie inversata fragilitatea iar pacienții noștrii sa ajungă din stadiul prefragil in stadiul de robust. Cea mai facilă intervenție cu impact asupra bolilor cronice ale pacientului geriatric este activitatea fizică supravegheată și coordonată de o echipă multidisciplinară(geriatru, recuperare fizică, kinetoterapeut, s.a.).

Scala lui Fried (2001) Frailty Index (FI) (Mitnitski et al 2001) Frail Scale (Morley JE, 2012) Frailty Trait Scale (FTS) (Garcis FJ, 2014)

Identificare clinică

Edmonton Frailty Scale (Rolfson 2006) Short Physical Perfomance Battery (Guralnik 1994) Clinical Frailty Scale (Rockwood 2005) Gerontopole Frailty Screening Tool (Vellas 2013)

Figura 1. Identificarea fragilității prin instrumente clinice

Geriatrie

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Inversarea fragilității prin excercițiul fizic Aproximativ 2 milioane de decese pe an sunt atribuite inactivității fizice.

OMS emite că un stil de viață sedentar ar putea să fie printre primele 10 cauze de deces și dizabilitate din lume.

Aproximativ 60 -85% dintre oamenii din lume – duc un stil de viață sedentar, ceea ce îl face una dintre cele mai grave, dar insuficient abordate probleme de sănătate publică ale vremurilor noastre și aproape două treimi dintre copii sunt, de asemenea, insuficient de activi, cu implicații grave pentru sănătatea lor viitoare.

Activitatea fizică regulată este asociată cu un risc redus de a dezvolta o anumită boală. Este indicată când recomandarea generală globală privind activitatea fizică pentru sănătate poate fi aplicată pentru a reduce riscul [8] . În conformitate cu aceste recomandări generale, adulții vârstnici ar trebui să facă cel puțin 150 de minute de activitate fizică aerobă de intensitate moderată pe parcursul săptămânii sau cel puțin 75 de minute de activitate fizică aerobă de intensitate viguroasă pe parcursul săptămânii sau o combinație echivalentă de activitate fizică de intensitate moderată și viguroasă [9]. De asemenea, sunt recomandate activități de întărire musculară, 2 sau mai multe zile pe săptămână.

Activitatea fizică ca tratament include vindecarea, prevenirea recidivelor, încetinirea progresului bolii, ameliorarea simptomelor și/sau reducerea limitărilor funcționale prin creșterea fitnessului aerob și a forţei. Recomandările se bazează în primul rând pe studii asupra efectelor programelor specifice de activitate fizică în cazul unui anumit diagnostic.

„Everybody wants to grow old, but nobody wants to be old” iar una dintre măsurile eficiente cu impact asupra unei îmbătrâniri sănătoase o reprezintă activitatea fizică încă din perioada de adult tânăr.

Consolidarea rezilienței Termenul „reziliență” nu este nou și este definit ca abilitatea de a reveni după o întâlnire stresantă sau o adversitate în viață. Este un concept cu mai multe fațete și dificil de măsurat, cu două categorii principale: reziliența fizică și reziliența psihologică (mentală și/sau cognitivă). Reziliența fizică a devenit un subiect de interes în ultimii ani și este definită ca „abilitatea de a recupera sau optimiza funcția în fața pierderilor sau bolilor legate de vârstă”.

Din acest motiv activitatea fizică și psihică intensă poate consolida reziliența și inversa fragilitatea. Recuperarea geriatrică este un domeniu de interes larg pentru prescripția activității fizice în tratamentul multor patologii de la boli de inimă la boli psihiatrice sau oncologice cu reducerea semnificativă a mortalității și morbidității, pe lângă îmbunătățirea calității vieții pacienților vârstnici.

În viitor, o strategie aprofundată de secvențiere de generație următoare prin secvențierea întregului genom sau exom, precum și studii epigenetice ar putea oferi o imagine mai nuanțată a geneticii fragilității. Este încă devreme pentru domeniul geneticii fragilității, deși indicii de la studiile genetice privind îmbătrânirea și longevitatea sunt promițătoare.

Medicina geriatrică are un rol important în prescrierea exercițiului pentru sănătate și motivarea pacienților să fie mai activi fizic indiferent de vârstă.

Bibliografie 1. Walston J, Hadley EC, Ferrucci L, Guralnik JM, Newman AB, Studen-

ski SA, Ershler WB, Harris T, Fried LP. Research agenda for frailty in older adults: toward a better understanding of physiology and etiology. J Am Geriatr Soc. 2006;54:991-1001.

2. Ferrucci L, Guralnik JM, Studenski S, Fried LP, Cutler Jr GB, Walston JD. Designing randomized, controlled trials aimed at preventing or delaying functional decline and disability in frail, older persons: a consensus report. J Am Geriatr Soc. 2004;52:625-634.

3. Markle-Reid M, Browne G. Conceptualizations of frailty in relation to older adults. J Adv Nurs.

2003;44:58-68.

4. Dodds RM, Roberts HC, Cooper C. The Epidemiology of Sarcopenia.

Journal of clinical densitometry: the official journal of the International Society for Clinical Densitometry, 2015;18(4):461-466.

5. Fried LP, Tangen CM, Walston J, Newman AB, Hirsch C, Gottdiener J, Seeman T, Tracy R, Kop WJ, Burke G, et al. Frailty in older adults: evidence for a phenotype. J Gerontol A Biol Sci Med Sci. 2001;56(3):M146– M156.

6. Rockwood K, Song X, MacKnight C, Bergman H, Hogan DB, McDowell I, Mitnitski A. A global clinical measure of fitness and frailty in elderly people. CMAJ. 2005;173(5):489-95.

7. Morley JE, Malmstrom TK, Miller DK. A simple frailty questionnaire (FRAIL) predicts outcomes in middle aged African Americans. J Nutr Health Aging. 2012;16(7):601-8.

8. World Health Organization. Global recommendations on physical activity for health. WHO, Geneva, 2010.

ISBN 978 92 4 159 997 9 9. US Department of Human Health and Human Services. Physical Activity Guidelines for Americans. 2nd ed. Washington, D.C. US Department of Human Health and Human Services; 2018

Geriatrie

19

echilibrului colesterolului HDL/LDL tensiunii arteriale normale nivelului normal de colesterol coagulării normale a sângelui

Articole de specialitate

Este tinerețea o alegere?

Fiecare persoană este afectată de trecerea timpului. Odată cu trecerea timpului și cu dorință de a trăi cât mai mult, vine și perioada bătrâneții.

Polixenia Stan Cercetător Științific III Psiholog Principal

Laborator de Cercetare Gerontologie Socială și GerontoPsihologie, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan“

Î

mbătrânirea are o componentă personalizată, individualizată. Este un fenomen natural și progresiv în care apar modificări vizibile pentru fiecare persoană în parte. Nu există un parcurs standardizat de evoluție. Suntem într-un proces continuu de transformare atât mental cât și fizic.

Acest proces are perioade care variază ca viteză între rapid și lent și este influențat de nivelul biologic, fizic, social, psihic, emoțional etc Această evoluție este percepută diferit de fiecare în parte și cel mai adesea se evaluează în mod subiectiv. În acest proces de îmbătrânire, de cele mai multe ori intervin diferențe pe care le percepem prin comparație: „ce am fost și ce-am ajuns”, „ce puteam și…ce mai pot acum”.

Totuși, sunt păreri diferite despre cum este percepută bătrânețea: „bătrânețea e grea sau urâtă”, „mă simt bătrân”, „mă simt neputincios”, „mulțumesc lui Dumnezeu pentru că am ajuns până aici”, „fac și eu ce pot pentru că e firesc să pot mai puțin, am o vârstă”, „acum am timp și pentru mine”, „mă bucur de această perioadă la fel ca și de celelalte”, „fiecare etapă cu partea ei frumoasă”, „nu simt că am îmbătrânit, la fel eram și acum 10 ani” etc.

Stilul de viață, setarea mentală, perspectiva pe care o avem asupra evenimentelor, așteptările de la pro-

22

pria persoană, atenția reală și sănătoasă pe care ne-o acordăm, gradul de acceptare a vârstei și a capacităților prezente influențează atât procesul îmbătrânirii, cât și modul în care ne adaptăm noilor condiții. Acestă nouă condiție este în permanentă schimbare și adaptare fără a exista o soluție universală.

Vârsta este trăită diferit în funcție de percepția modificărilor asupra propriei persoane, modificări ce se manifestă la nivelul autonomiei, abilităților funcționale, suportului social pe care îl simțim, existenței unui scop, autoevaluării sănătății, simptomelor depresive etc

Când vorbim despre vârstă putem face referire la diferite tipuri de vârsta: cronologică, biologică, socială, psihologică, subiectivă etc.

Fiecare tip de vârstă are specificul ei. În același timp ele se întrepătrund, coexistă. Uneori sunt în acord una cu cealaltă și sunt și situații când apare o diferență mare față de cel puțin una dintre ele.

Vârsta cronologică exprimă timpul trecut de la naștere până în prezent. În studii este folosită ca element de referință în cercetarea evoluției fizice și psihice la adulții vârstnici. Se referă la vârsta care apare în mod oficial în buletin. Vârsta cronologică este folosită cel mai des în cercetarea geriatrică și în domeniile care studiază parcursul vieții (Yannik, Sutin & Terracciano, 2018).

Vârsta biologică masoară capacitatea funcțională a organismului și este asociată cu gradul de conservare la nivel molecular și celular. În domeniul

Geriatrie

gerontologiei reprezintă un element ce masoară viteza de îmbătrânire/evoluție a organismului. Evaluarea se face în raport de criterii specifice cum ar fi: maturitatea osoasă, dezvoltarea sistemului musculoscheletic, maturitatea organelor interne etc Vârsta socială se referă la rolurile sociale pe care le avem în funcție de etapa de vârstă cronologică la care se află persona și modul de adaptare la ele. Este văzută ca un fel de „ceas cultural” care stabilește ce este optim de realizat la un moment anume: la ce vârstă te căsătorești, când să devii părinte sau bunic, când începi să mergi la serviciu, când ieși la pensie sau cum este indicat să te porți în societate etc Vârsta psihologică: indică nivelul de dezvoltare a personalității, capacitatea de adaptare la mediu comparativ cu alte persoane cu aceeasi vârstă cronologică.

Vârsta subiectivă reprezintă modul propriu în care o persoana iși percepe propria vârstă. Este un factor care influențează alegerile pe care le facem. Îndeplinirea reușită a cerințelor și nevoilor personale determină o percepție mai pozitivă asupra vârstei.

Este un rezultat al procesului de adaptare și asumare a propriei vieți. Poate varia pe parcursul aceleași zile și în raport de evenimentele, situațiile și activitățile pe care le trăiește persoana.

Există o dorință universală de a fi mai tineri decât vârsta cronologică. Se manifestă ca o disociere de realitate (Weiss & Lang, 2012). Acest lucru este posibil și pentru că se simte cum timpul devine din ce în ce mai limitat și se asociază îmbătrânirea ca o experiență neplăcută. Astfel persoana caută evitarea trăirilor negative percepute similar unei amenințări. Foarte frecvent o astfel de poziționare față de vârsta apare în domeniile unde persoanele pot fi afectate de stereotipurile negative și mai puțin în domeniile unde imaginea

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Cum putem să păstrăm starea de tinerețe?

• Păstrarea sau cultivarea optimismului: ne putem întreba cu atitudine constructivă: „Ce mi se poate întampla bun?“, „Ce am de învățat din această situație?“, „În ce fel contribuie această situație să pot deveni cum îmi doresc să fiu?“, „Cum pot contribui să fie mai bine?“, „În ce fel mă ajută să gândesc/să simt în acest fel?“, „Cum altfel aș putea să interpretez/să simt/să gândesc/să acționez diferit?“ etc.

• Trăirea în prezent și evitarea gândurilor de regret față de trecut, de genul: „Dacă lucrurile ar fi stat altfel“, „Dacă aș fi putut să fac diferit“, „Dacă nu se întâmpla acel lucru“ etc.

• Practicarea recunoștinței: să găsim motivele de bucurie și recunoștință pentru ceea ce putem și avem. Includem lucrurile care ni se par firești: „pot să merg, pot să văd, este liniște in familie, am soț/sotie, prieteni“ etc, până la recunoștința că cineva a inventat ceva care ne face viața mai ușoară (canalizarea, becul, aerul condiționat etc.) și pentru evenimente și succese la care luăm parte.

• Mișcarea: un sport în acord cu condiția fizică, urcatul scărilor, plimbare în pas rapid, activități în natură etc.

• Legături sociale pozitive.

• Curiozitatea de a afla/testa/explora ceva nou cât mai des; învățarea unor activități noi; descoperirea sau realuarea unor pasiuni sau adaptarea lor la condițiile prezente; învățarea unei limbi străine.

• Odihnă.

• Practicarea unor jocuri de creativitate (remy, șah, sudoku, integrame, scrabble, dixit, monopoly, table etc).

• Consum de alimente și condimente cu efecte antiinflamatorii, sărace în zahăr procesat; hidratare; verificarea nivelului de vitamine și minerale din corp.

• Activități spirituale (rugăciune, mers la slujbe, meditație, voluntariat etc); iertarea propriei persoane și a celorlalți.

• Păstrarea unui sens și a unui țel; păstrarea unui echilibru.

• Să petrecem timp de calitate inclusiv cu noi înșine, să ne facem mici plăceri. de vârstnic este asociat cu ceva pozitiv (Kornadt et al., 2018). În cazul celor care au experiențe personale negative în mediul social și intim s-a constatat că percepția vârstei este asociată cu o vârstă mai înaintată, se simt mai bătrâni decât sunt din punct de vedere cronologic.

Sunt cercetări în care s-a observat ca sentimentul de a fi mai tânăr comparativ cu vârsta cronologică este asociat cu: starea de bine psihologic, stimă de sine mai ridicată, simptomatologie depresivă scăzută, mai putin stres și mai puțină trăire a sentimentului de singurătate, funcționare cognitivă și funcționalitate ridicată, mortalitate mai scăzută (Seyul, Hairin, Jeanyoung & Yoosik, 2018; Veenstra, Daatland & Aartsen, 2001; Li et al, 2021).

Au fost studii în care cercetătorii au luat în calcul analizarea nivelului de materie cenușie cerebrală și a vârstei subiective ca predicție pentru vârsta creierului. S-a constatat că cei care iși percepeau vârsta ca fiind mai tineri corespundea cu acele persoane al căror volum de materie cenușie era mai mare în girusul frontal inferior și în girusul temporal superior. Au observat că plecând de la aceste informații sr putea prezice vârsta creierului (Seyul, Hairin, Jeanyoung & Yoosik, 2018).

Un studiu din 2009 (Schafer, 2009) a constatat un lucru interesant: în cazul celor în a căror copilărie unul dintre parinți a murit, în mod special mama, aceștia în perioada adultă se percep ca fiind mai în vârstă comparativ cu vârsta cronologică. Evenimentele traumatizante din copilarie pot schimba percepția asupra propriei vârste.

Trăirea personală a îmbătrânirii este legată de procesul de îmbătrânire a creierului și susține mecanismele neurobiologice ale vârstei subiective ca element important în sănătatea neurocognitivă.

Cu toate acestea, tinerețea este inclusiv o stare interioară pe care o putem cultiva prin acțiunile și atitudinile pe care învățăm să le alegem și să le avem zi de zi.

Bibliografie:

Kornadt, A. E., Hess, T. M., Voss, P., & Rothermund, K. (2018). Subjective age across the life span: A differentiated, longitudinal approach. The Journals of Gerontology Series B:Psychological Sciences and Social Sciences, 73, 767–777. doi:10.1093/geronb/ gbw072 Li, Y., Liu, M., Miyawaki, C.E. et al. (2021). Bidirectional relationship between subjective age and frailty: a prospective cohort study. BMC Geriatr 21, 395. https://doi.org/10.1186/s12877-021-02344-1 Schafer, M. H. (2009). Parental death and subjective age: ”Indelible imprints from early in the life course?”. Sociological Inquiry, 79(1), 75–97 Seyul, K., Hairin, K., Jeanyung, C., Yoosik, Y. (2018).

Feeling How Old I Am: Subjective Age Is Associated With Estimated Brain Age. Psychological Science, 34(6), 647-656 DOI: 10.3389/fnagi.2018.00168 Stephan, Y., Sutin, A.R. and Terracciano, A. (2018).

Determinants and Implications of Subjective Age Across Adulthood and Old Age. In Carol D. Ryff, and Robert F. Krueger (eds), The Oxford Handbook of Integrative Health Science, Oxford Library of Psychology; online edn, Oxford Academic, 9 Oct., https://doi. org/10.1093/oxfordhb/9780190676384.013.7 Veenstra, M., Daatland, S., & Aartsen, M. (2021).

The role of subjective age in sustaining wellbeing and health in the second half of life. Ageing & Society, 41(11), 2446-2466. doi:10.1017/ S0144686X2000032X Weiss, D., & Lang, F. R. (2012). “They” are old but “I” feel younger: Age-group dissociation as a self-protective strategy in old age.

Psychology and Aging, 27, 153–163. doi:10.1037/a0024887

Geriatrie

23

Articole de specialitate

Avantajele tomografiei oculare (OCT) (optical coherence tomography – tomografie în coerență optică) Tomografia în coerență optică reprezintă o investigație imagistică non-invazivă, fiind în prezent din ce în ce mai utilizată de către medicul oftalmolog. Această investigație de înaltă rezoluție permite stabilirea unui diagnostic precoce, fiind de mare ajutor într-o gamă largă de afecțiuni oculare.

Dr. Mihnea Ilie Vulpe Medic specialist oftalmolog Clinica oftalmologică OFTAPRO

O

CT-ul funcționează similar ecografiei, însă în locul ultrasunetelor utilizează undele luminoase pentru a scana straturile retinei. Astfel, se realizează diferite secțiuni la nivelul acesteia, ceea ce permite medicului dumneavoastră să măsoare grosimea retinei precum și analizarea straturilor retiniene, fiind acordat un interes sporit maculei – zonă de maximă acuitate. OCT-ul folosește un concept cunoscut sub numele de interferometrie pentru a crea o “hartă” cu o precizie de până la 10-15 microni. De asemenea OCT-ul mai poate fi utilizat și pentru analizarea nervului optic, polului anterior al globului ocular, precum și în afecțiuni vasculare ale retinei (Angio OCT).

Cum decurge examinarea?

Pentru a vă pregăti pentu examinare, medicul dumneavoastră oftalmolog vă poate pune picături de dilatat în ochi, astfel pupila se mărește, iar captarea imaginilor este facilitată. Pacientul își așează bărbia și fruntea în suportul special al aparatului într-o poziție cât mai confortabilă și este rugat să fixeze un spot luminos pentru cateva secunde și să nu clipească. Scanarea retiniană se desfășoară pe rând pentru fiecare ochi, nefiind necesar niciun contact între aparat si ochii dumneavoastră. Dupa ce imaginile au fost captate, softul aparatului le prelucrează rapid, iar rezultatul este furnizat operatorului. Poziționarea pacientului, scanarea, achiziția și prelucrarea imaginilor durează aproximativ 3-5 minute.

Interpretarea OCT-ului se realizează în funcție de contextul clinic al pacientului și în coroborarea cu celelate investigații. De multe ori evoluția pacientului este urmarită printr-o scanare seriată la diferite intervale de timp în funcție de fiecare patologie

24

în parte. Softul aparatului poate crea un grafic cu evoluția afecțiunii, putând astfel stabili progresia în timp.

Care sunt avantajele OCT-ului?

• reprezintă o metodă de examinare non-iradiantă, non-invazivă • este repetabil • achiziție rapidă a imaginilor • fără disconfort pentru pacient • permite urmărirea evoluției pacientului • este o investigație care poate fi facuta cu usurință și la copiii cooperanți.

Ce afecțiuni se pot diagnostica cu ajutorul OCT-ului?

OCT-ul poate fi folosit atât în scop diagnostic cât și în scop de urmărire în cadrul următoarelor tipuri de patologie: Patologia retiniană – constituie principala arie de acoperire a OCT-ului, acesta fiind utilizat în diagnosticarea și urmărirea unor afecțiuni oftalmologice importante degenerescență maculară legată de vârstă: afectiuni retiniene ereditare ale copilului și adultului retinopatie diabetică edem macular gaură maculară dezlipire de retină tracțiune vitreo-retiniană membrană epiretiniană corioretinopatie seroasă centrală Patologia nervului optic – reprezintă o altă arie importantă din cadrul utilității OCT-ului. Acesta permite diagnosticarea precoce a glaucomului, precum și urmărirea în timp a progresiei bolii. Scanarea nervului optic oferă diferite informații despre cantitatea de fibre nervoase afectate. Scopul terapiei actuale antiglaucomatoase de scădere a presiunii intraoculare este de a încetini progresia bolii, iar analiza OCT a nervului optic ocupă un loc important în urmărirea pacienților cu glaucom. Modificarile apărute în cadrul OCT-ului ajută medicul în formularea diagnosticului, aceste modificări fiind predecesoare celor apărute la nivelul câmpului vizual.

Geriatrie

Patologia polului anterior – OCT-ul permite urmărirea glaucomului cu unghi închis prin măsurarea unghiului irido-cornean.

De asemenea patologia corneeană poate fi investigată cu ajutorul OCT-ului, principala utilitate fiind după cazurile de chirurgie refractivă și post-transplant.

Patologii vasculare retiniene, cum ar fi ocluziile arteriale și trombozele venoase.

Există limite în utilizarea OCT-ului?

Da, deoarece OCT-ul se bazeaza pe unde luminoase, el nu poate fi folosit în condiții în care este afectată trecerea luminii prin mediile ochiului. Patologii precum cataracta avansată, hemoragia vitreană, opacitățile corneene pot limita achiziția imaginilor de calitate și astfel utilitatea OCT-ului scade.

Este importantă complianța pacientului?

Da, cu cât pacientul este mai cooperant și respectă indicațiile medicului cu atât artefactele în achiziția imaginilor sunt mai mici. Uneori, mișcarile pacientului pot scădea calitatea imaginilor, însă evoluția tehnicii a dus la scurtarea timpului de achiziție și astfel cazurile în care nu se pot capta imagini sunt foarte rare.

De asemenea, calitatea imaginilor este influențată de operatorul OCT-ului, iar noile tehnologii precum „spectral domain” sau tehnologiile de urmărire oculară au dus la o achiziție mai rapidă a imaginilor. În Concluzie Examinarea OCT este non-invazivă, non-iradiantă, rapidă, fara disconfort pentru pacient, repetabilă și aduce multiple informații medicului dumneavoastră fiind o investigație de referință atât în stabilirea unui diagnostic cât și în urmărirea evoluției patologiei.

Recepţie: 0219252; 0730 593 534 / 0764 740 081, E-mail: office@oftapro.ro; Bd. Mărășești nr. 15, Sector 4, București, oftapro.ro

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Factorii de risc cardiovasculari moderni și influența lor în dezvoltarea demenței Alzheimer Îmbătrânirea cognitivă este o problemă de sănătate publică din multe perspective. Scăderea memoriei și a abilităților de luare a deciziilor devine o problemă de interes la nivel global. Declinul cognitiv ducând la pierderea independenței și la o calitate redusă a vieții și a sănătății. Declinul cognitiv afectează nu numai individul, dar și familia și comunitatea acestuia.

Dr. Ioana Alexandra Sandu Medic specialist Geriatrie și Gerontologie , Arcadia, Iași

Î

n acest moment, când asistam la o geriatrizare a populației la nivel global, este important să examinăm cu atenție ceea ce se știe despre îmbătrânirea cognitivă, pentru a identifica pașii pozitivi care pot fi luați pentru menținerea și îmbunătățirea sănătății cognitive, iar apoi să putem lua măsuri pentru implementarea acestor schimbări prin informarea și activarea publicului, sectorului sănătății, asociațiilor nonprofit și profesionale, sectorului privat și agențiilor guvernamentale. În ultimele câteva decenii, s-au înregistrat progrese rapide în a înțelege modificările funcției cognitive care pot apărea odată cu îmbătrânirea de la cele care sunt normale până la cele care sunt rezultatul bolii.

Ce este de fapt îmbătrânirea cognitivă? Îmbătrânirea cognitivă reprezintă un proces de modificări treptate, continue, dar foarte variabile ale funcțiilor cognitive care apar pe măsură ce oamenii îmbătrânesc.

Modificările cognitive legate de vârstă pot afecta nu numai memoria, ci și luarea deciziilor, judecata, viteza de procesare și învățarea și afectează, la rândul lor, capacitatea unei persoane vârstnice de a trăi independent, de a păstra un sentiment de identitate bazat pe autonomie și de a desfășura activitățile zilnice bazale și complexe. Cu cât o societate apreciază mai mult etica independenței și respectul pentru autonomie, cu atât îmbătrânirea cognitivă va fi percepută ca o provocare socială, culturală și individuală. Deteriorarea cognitivă apărută în timpul vieții târzii este o provocare medicală și de sănătate publică importantă. Demența nu este o parte normală a procesului de îmbătrânire și nici nu este o boală „unică”. Mai degrabă, demența este un termen umbrelă folosit pentru a descrie pierderea memoriei și a capacității de gândire care este cauzată de diferite boli și produc modificări ireversibile la nivel cerebral. Există diferite tipuri de demență, toate sunt progresive și limitează viața. La nivel mondial se estimează că numărul persoanelor cu demență va continua să crească, în special în țările cu venituri mici și medii. Demența Alzheimer este cea mai comună formă de demență și reprezintă peste 50% din toate cazurile. Cu câteva decenii în urmă, termenii boala Alzheimer și demența Alzheimer tindeau să fie folosiți în mod interschimbabil. În prezent, demența Alzheimer

26

este considerată o etapă a bolii Alzheimer. Boala Alzheimer debutează cu mulți ani înainte ca simptomele să devină evidente și se dezvoltă treptat, în timp. Progresia de-a lungul unui continuum de la boala Alzheimer presimptomatică la demența Alzheimer simptomatică tinde să fie lentă și subtilă.

O provocare importantă pentru sănătatea publică se referă la prevenirea declinului cognitiv și a demenței. Mai exact, este posibil să se mențină vitalitatea cognitivă; să prevină sau să încetinească declinul cognitiv?

Din punct de vedere istoric, au existat dovezi clare ale factorilor de risc cardiovascular „tradiționali” care au fost utilizați pentru a stratifica riscul individual de a dezvolta demența Alzheimer. În trecutul recent, o serie de studii importante au propus includerea unor factori de risc cardiovascular noi sau „emergenți” (fragilitate, sarcopenie și malnutriție) în evaluarea și stratificarea riscului cardiovascular și modul în care aceștia pot influența dezvoltarea pe termen lung a demenței Alzheimer.

• Sarcopenia și boala Alzheimer Sarcopenia este un fenotip comun de îmbătrânire definit ca pierderea structurii și funcției musculare. Funcția motorie este un comportament volițional complex, iar afectarea sa precede și prezice declinul cognitiv, deficiența cognitivă ușoară și demența Alzheimer.

Studii recente sugerează că substratul neural comun stă la baza resurselor motorii și cognitive; care stă la baza controlului motor volitiv, sugerând o etiopatogenie comună. De exemplu, atât declinul motor, cât și declinul cognitiv sunt legate de multe alte patologii cerebrale conexe. Indicele de masă corporală mai mare, care include masa musculară, este legat de declinul cognitiv mai rapid și de incidența crescută a demenței Alzheimer. Aceste studii susțin plauzibilitatea biologică care leagă ambele elemente ale sarcopeniei, adică structura și funcția musculară, cu afectarea cognitivă tardivă. Unul din ele este studiul publicat de Michal S. Beeri et al. care arată faptul că există o incidență mai mare a bolii Alzheimer la indivizii cu sarcopenie comparativ cu cei fără sarcopenie. Nu numai că structura și funcția musculară normală depind de inervația normală, dar funcția corticală și procesarea neuronală eficientă contribuie la funcționarea optimă a mușchilor și la performanța fizică.

• Fragilitate și demență Alzheimer Fragilitatea și demența sunt strâns legate și au în comun factori de risc similari, cum ar fi factorii socio-demografici, co-morbiditățile și stilul de viață.

Fragilitatea (atât stările pre-fragile, cât și cele fragile) a fost asociată cu un risc mai mare de

Geriatrie

incidență a demenței. În plus, dintre cele cinci componente utilizate pentru a defini fragilitatea, viteza de mers lentă și forța de prehensiune scăzută au contribuit cel mai mult la incidența crescută a demenței Alzheimer. De asemenea s-a constatat faptul că sunt implicate mai multe sisteme în mecanismele etiopatogenice ale fragilității cognitive: inflamația, procesul de stres oxidativ, modificări metabolice (diabet zaharat, hipoglicemie) și endocrine, disfuncții mitocondriale, epuizarea celulelor stem/citokine de creștere, modificări ale microbiotei. Având în vedere că fragilitatea este un sindrom modificabil la vârsta mijlocie, detectarea și tratamentul precoce al acesteia ar putea reprezenta o țintă pentru prevenirea sau debutul întârziat al bolilor neurodegenerative, inclusiv demența Alzheimer.

• Malnutriția și demența Alzheimer Aportul energetic și anumiți nutrienți joacă un rol important în menținerea integrității cerebrale și a metabolismului. Aportul energetic este necesar în mod constant și în cantități relativ mari pentru funcționarea corectă a creierului. Țesutul cerebral este compus din nutrienți, iar dieta furnizează precursori de neurotransmițători. Leziunile vasculare, stresul oxidativ și procesele inflamatorii, care sunt considerate mecanisme fiziopatologice importante în dezvoltarea demenței, sunt modulate de nutrienți specifici. Este bine cunoscut faptul că deficiențele severe ale mai multor micronutrienți, de ex. tiamina, acidul folic și vitamina B12 sunt asociate cu deficiența cognitivă și se presupune că deficiențele nutriționale mai puțin pronunțate pot contribui, de asemenea, la afectarea cognitivă și exacerbarea deficiențelor existente. Dovezile epidemiologice sugerează că la persoanele în vârstă sănătoase, modelele alimentare specifice pot scădea riscul de demență și declin cognitiv și, în consecință, modelele alimentare nefavorabile sunt asociate cu risc crescut de demență și declin cognitiv. Malnutriția declanșează un cerc vicios al demenței care duce la scăderea aportului nutrițional și la deteriorarea stării nutriționale, ceea ce contribuie la accelerarea bolii. În concluzie Sarcopenia + fragilitatea +malnutriția+demența Alzheimer = LOVE Sarcopenia, fragilitatea, malnutriția și demența Alzheimer sunt strâns legate și puternic asociate cu vârsta; având un impact negativ asupra sănătății și calității vieții. Cercetările ulterioare ale legăturii dintre sarcopenie, fragilitate, malnutriție și demență ar putea nu numai să ne faciliteze înțelegerea condițiilor, ci pot fi, de asemenea, esențiale în gestionarea viitoare a celor cu risc de a dezvolta demență, oferind o nouă cale pentru identificarea precoce și intervenția promptă.

www.revistamedicalmarket.ro

Un nou orizont în abordarea patologiilor cardiovasculare şi neurologice AspiVita100 o formulă inovativă cu eliberare controlată conține Nattokinază, serin-proteaza care a revoluționat lumea medicală prin selectivitatea înaltă pentru acumulările proteice cu potențial patogenic și prin profilul de siguranță.

AspiVita100 raspunde nevoilor profilactice și terapeutice din afecțiunile cronice vasculare cu potențial trombotic ridicat, în hipertensiunea arterială și în bolile neurodegenerative printr-un cumul deosebit de avantaje:

• Este singura enzimă fibrinolitică activă după administrare orală AspiVita100 conține nattokinază încapsulată într-o formă cu eliberare controlată, care asigură protecția sa împotriva degradării gastrice și eliberarea treptată la nivel intestinal, pentru un efect fibrinolitic prelungit.

• Mecanism fibrinolitic şi antiagregant plachetar cunoscut Nattokinaza are un mecanism fibrinolitic dual: atât direct (asupra fibrinei), cât și indirect (prin activarea plasminei).

Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică şi sinteza normală a fibrinei

• Siguranță la grupele de risc Studiile clinice au demonstrat siguranța administrarii, chiar și în doze de 6.000 UF, împreună cu: aspirină, clopidogrel, warfarină sau heparine injectabile la pacienții cu AVC1. De asemenea, administrarea este sigură la pacienții diabetici2 și dializați3

Motivele includerii cu succes a Aspi AspiVita Vita100 în planul de prevenţie şi tratament al pacienţilor cu risc de tromboze şi accidente vasculare: •E ficacitate în dizolvarea trombilor: nivelul produşilor de degradare ai fibrinei (PDF) creşte treptat4 cu până la 21,2% după administrarea orală a 2000 UF (unităţi fibrinolitice) de nattokinază • Protecție împotriva aterosclerozei arterei carotide: reduce dimensiunile plăcii de aterom cu până la 36,6% la administrare timp de 6 luni7 • Protecţia sistemului nervos împotriva degradării funcţionale: poate dizolva componentele plăcii de amiloid, indicator precoce al bolii Alzheimer6 • Acţiune antihipertensivă demonstrată5 la pacienţii cu pre-HTA şi HTA stadiul 1

Formula inovativă cu eliberare controlată Aspi AspiVita Vita100 asigură: •P rofil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică şi sinteza normală a fibrinei •A dministrare uşoară şi efect prelungit: capsulele AspiVita100 cu eliberare controlată contribuie la menţinerea fluxului sanguin optim pe o perioadă de peste 12 ore • Produs fabricat sub licență elvețiană exclusiv în Europa sub condiții farmaceutice GMP Shah AB., An open clinical pilot study to evaluate the safety and efficacy of natto kinaseas as an add‐on; oral fibrinolytic agent to low molecular weight heparin & anti‐platelets în acute ischeamic stroke, 2004; 2Hitosugi M., Effects of bacillus natto products on blood pressure în patients with lifestyle diseases, 2014; 3Hsia CH., et al, Nattokinase decreases plasma levels of fibrinogen, factor VII and factor VII în human subjects, 2009; 4Kurosawa Y. et al., A single-dose of oral nattokinase potentiates thrombolysis and anticoagulation profiles, 20155Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 5Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 6Ruei-Lin Hsu et al., Amyloid-Degrading Ability of Nattokinase from Bacillus subtilis Natto, 2009; 7Ren NN. et al., A clinical study on the effect of nattokinase on carotid artery atherosclerosis and hyperlipidaemia, 2017

1

Geriatrie

27

Articole de specialitate

Riscul cardiovascular al antiinflamatoarelor nesteroidiene la vârstnic Cu înaintarea în vârstă, riscul de apariție al unor reacții adverse cunoscute la medicamentele necesar a fi recomandate acestor categorii de pacienți crește progresiv și este cu atât mai mare cu cât vârsta este mai înaintată și/sau patologiile asociate mai numeroase. În plus, vârsta, comorbidățile și polipragmazia firească în astfel de cazuri determină o creștere a interacțiunilor medicamentoase cu augmentarea riscului de apariție a reacțiilor adverse. De aceea, regulile actuale de farmacovigilență impun ca administrarea medicamentelor la vârstnici să se facă cu precauție, folosind formulările cele mai sigure și bine tolerate, în dozele cele mai mici, pe duratele cele mai scurte și cu o atentă monitorizare a parametrilor clinici și biologici.

Dr. Ecaterina Ilie

A

Medic primar reumatolog, Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu, „Academician Ștefan Milcu“, București

ntiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), cea mai numeroasă clasă de medicamente cu acțiune unitară, este în același timp și cea mai larg utilizată în practica medicală datorită efectului antiinflamator și antialgic obținut ca urmare a inhibării ciclooxigenazei (COX), enzima-cheie în sinteza prostaglandinelor pro-inflamatorii. De departe, cele mai larg utilizate forme de AINS sunt cele cu administrare orală. În afara virtuților terapeutice incontestabile, AINS posedă un număr însemnat de reacții adverse, dintre care principalele sunt cele digestive și cardiovasculare (CV). Primele au fost cu mult mai devreme semnalate și în prezent noi molecule (etoricoxib, celecoxib), noi combinații de molecule (diclofenac+misoprostol) și noi formulări farmaceutice de AINS (diclofenac 150 mg capsule cu eliberare prelungită) au reușit să reducă substanțial acest risc gastro-intestinal al administrării de AINS. După mult mai mulți ani însă (mai precis în perioada anilor 2002-2004), a fost semnalat și riscul cardiovascular al AINS, odată cu ceea ce în literatura

32

timpului s-a numit „scandalul rofecoxibului”. Acesta a fost momentul când lumea medicală a conștientizat riscul CV al acestei clase terapeutice și care risc include evenimente plecând de la hipertensiune arterială (HTA) și insuficiență cardiacă (IC), până la accidente vasculare coronariene, cerebrale și chiar moarte subită. Consecințele CV ale administrării AINS reprezintă un efect de clasă care depinde de însuși mecanismul de acțiune de bază al AINS și anume inhibarea COX. De aceea, el poate fi atribuit atât AINS neselective, cât și celor COX-2 selective, cu mențiunea că intensitatea acestui risc este mai mică pentru AINS COX neselective.

Toate AINS induc retenție hidrică și ca atare expun pacientul la edeme și insuficiență cardiacă. Este puțin probabil ca subiecții fără antecedente CV să dezvolte edem, ceea ce nu este cazul acelor pacienți cu HTA și/sau disfuncție diastolică. În studiile controlate, IC a fost semnalată la 2% din grupul pacienților cu astfel de comorbidități ceea ce a însemnat un procent dublu comparativ cu cel înregistrat în grupul placebo.

Geriatrie

Administrarea AINS crește valorile tensiunii arteriale în medie cu 2-3 mmHg, ceea ce cu siguranță contribuie la încărcarea inimii. În plus, interferă cu tratamentul antihipertensiv, cu excepția celui cu blocante ale canalelor de calciu. Efectul pro-hipertensiv este mai mare în cazul utilizării AINS COX-2 selective, pentru că acestea inhibă izoenzima la nivelul rinichiului, ceea ce reduce excreția de sodiu și crește volumul intracelular.

Cât privește riscul de fibrilație atrială, acesta este unul minor după administrarea de AINS și nu este prea discutat din cauza lipsei unui mecanism plauzibil.

Toate AINS trebuie privite ca potențiali agenți capabili să expună în variate moduri vasele. Mecanismul ține de reducerea PGI2/prostaciclinei în endoteliul vascular și mai puțin a tromboxanului A2, un agent protrombotic. Această relativă selectivitate pentru prostaciclină duce la lezarea endoteliului. În schimb, infarctul miocardic este complicația cea mai redutabilă în cursul tratamentului cu AINS, dar nici ea nu este foarte frecventă. Riscul de apariție al acestei complicații crește odată cu creșterea dozei, a duratei și frecvenței utilizării de AINS. Probabilitatea de apariție a infarctului miocardic crește însă la subiecții cu antecedente de cardiopatie ischemică. În cazul acestor pacienți nevoiți să utilizeze aspirină ca antiagregant plachetar pentru con-

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

trolul riscului ischemic, dar să ia și un AINS pentru o patologie inflamatorie mai mult sau mai puțin acută, se ridică o întrebare legitimă legată de posibila interacțiune a respectivului AINS cu aspirina, care ar putea determina reducerea efectului antiagregant al aspirinei ca urmare a atenuării acetilării ireversibile a sitului activ al enzimei COX în trombocite. Această potențială influență negativă asupra beneficiului terapeutic al aspirinei variază funcţie de farmacocinetica fiecărei forme farmaceutice de AINS utilizate şi chiar funcţie de substanţa activă, știut fiind că, de exemplu, ibuprofenul și naproxenul reduc semnificativ efectul antiagregant plachetar al aspirinei, în timp ce diclofenacul la dozele terapeutice nu prezintă acest risc. Măsura recomandată în astfel de cazuri ar fi evitarea utlizării AINS pe bază de ibuprofen sau naproxen și de a administra aspirina cu cel puțin două ore înaintea unui AINS neselectiv.

Reacțiile adverse CV ale tratamentului cu AINS nu au impus renunțarea la astfel de medicamente și nici interzicerea celor mai potente, cum ar fi diclofenacul și inhibitorii selectivi ai COX-2, ci mai degrabă au îndemnat la o mai atentă monitorizare a paciențiilor tratați care aveau factori de risc pre-existenți, cum ar fi fumatul, hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia sau diabetul zaharat. Totuși, patologia CV severă (insuficiența cardiacă NYHA II-IV și bolile vasculare ischemice coronariane, cerebrale și periferice) exclude utilizarea acestor AINS. În lumina datelor cu privire la acest subiect se pune legitim întrebarea cum s-ar putea concilia nevoia cotidiană de tratament antiinflamator-antialgic cu indicațiile largi ale AINS în patologia curentă și riscurile CV pe care le pot antrena?

Câteva soluții: • recurgerea la antialgice pure în locul AINS pentru cazurile în care durerea nu este determinată de inflamație; • minimizarea dozei de AINS și a duratei administrării lui; • alegerea AINS cel mai eficient și sigur pentru cazul dat; O siguranță crescută poate fi obținută prin utilizarea unor AINS cu risc CV mai scăzut (ex. naproxen) sau combinate cu un factor de protecție digestivă (ex: Arthrotec – diclofenac plus misoprostol) sau a căror fabricație se bazează pe tehnologii inovatoare menite să îmbunătățească farmacocinetica, biodisponibilitatea și farmacodinamia substanței active din compoziția lor (ex. Dicloreum 150 mg capsule cu eliberare prelungită).

• înlocuirea formelor sistemice de AINS la persoane cu risc (ex: vârstnici peste 75 de ani cu artroză) cu alternative terapeutice locale: ▶ AINS topice cu înaltă penetrabilitate transcutanată, precum Dicloreum 30 mg/g spumă cutanată; ▶ AINS topice cu înaltă concentrație, precum Clafen Forte gel; ▶ metode electrofizicale (ex: ultrasunete, ionoforeză), tehnici infiltrative sau de contrairitație.

Așadar, riscul CV al AINS la vârstnic nu poate fi contestat, însă poate fi minimizat prin alegerea acelui AINS care îndeplinește cel mai bine condițiile de eficacitate și siguranță impuse de particularitățile clinice ale fiecărui pacient în parte. Iar acest proces de selecție nu trebuie privit drept unul foarte dificil, întrucât oferta de AINS continuă să fie din ce în ce mai bogată, iar riscul CV devine cu mult mai ușor de controlat.

3.

Capone ML, Sciulli MG, Tacconelli S, et al.

Pharmacodynamic interaction of naproxen with low-dose aspirin in healthy subjects. J Am Coll Cardiol. 2005;45(8):1295-1301.

4.

Grover SA, Conpal L, Zowall H. Treating osteoarthritis with COX-2 specific inhibitors: what are the benefits of avoiding blood pressure destabilization?

Hypetension.

2005, 45: 92-100 5.

Jick H, Kave JA, Russmann S, Jick SS. Nonsteroidal antiinflammatories and acute myocardial infarction in patients with no major risk factors. Pharmacother. 2006, 10: 1379-1387

6.

Jüni P, Nartey L, Reichenbach S, Sterchi R, Dieppe PA, Egger M. Cardiovascular thrombotic events in controlled, clinical trials of rofecoxib. Lancet. 2004; 364: 2021–29

7.

Kolasinski SL et al. 2019 American College of Rheumatology/Arthritis Foundation Guideline for the Management of Osteoarthritis of the Hand, Hip, and Knee. Arthritis & Rheumatology Vol. 72, No. 2, February 2020, pp 220–233.

8.

MacDonald TM, Wei L. Effect of ibuprofen on cardioprotective effect of aspirin. Lancet. 2003;361(9357):573-574.

9.

McGettigan P, Henry D. Cardiovascular risk and inhibition of cycooxigenase. JAMA. 2006, 296: 1633-1640

10. Messerli FH, Sichrovski T. Does pro-hypertensive effect of COX-2 inhibitors account for the increased risk of cardiovascular disease? Amer J Cardiol. 2005, 96: 872-881 11. Sander-Kiesling A, Kochs E, Holmann MW, van Zundert J. Declarația ESA privind noua recomandare de siguranță emisă de EMA, PRAC and CMDh. June 2013 12. Solomon DH, Glyn RJ, Levin R, Avron J. Nosteroidal anti-inflammatory drugs use and acute myocardial infarction. Arch Int Med. 2002, 162: 1099-1104 13. Treille S, Reichenbach S, Wandel S et al. Cardiovascular safety of nonsteroidal anti-inflammatory drugs. Brit Med J. 2011, 342: 7086-7088

Bibliografie 1.

2.

14. Varas-Lorenzo C, Riera GN, Caliagaert B

Bhala N, Emberson J, Mehti A et al. Vascular

et al. Miocardial infarction and individual

and upper gastrointestinal effects of non-

nonsteroidal antiinflammatory drugs: me-

steroidal anti-inflammatory drugs: a me-

ta-analysis and observational studies. Phar-

ta-analysis of individual participant data from

macoepid Drug Saf. 2013, 6 : 559-570

randomized trials. Lancet. 2013, 382: 769-772

15. Warner TD, Mitchell JA. COX-2 selectivity alo-

Cannon CP, Curtis SP, FitzGerald GA, et al.

ne does not define the cardiovascular risk

Cardiovascular outcomes with etoricoxib

associated with nonsteroidal anti-inflamma-

and diclofenac in patients with osteoarthritis

tory drugs. Lancet. 2008, 371: 270-274

and rheumatoid arthritis in the Multinational

16. White WB. Cardiovascular effects of cyclo-

Etoricoxib and Diclofenac Arthritis Long-term

oxigenase inhibitors. Hypertens. 2007, 49:

(MEDAL) programme: a randomised comparison. Lancet. 2006;368(9549):1771-1781.

408-413 17. www.anm.ro

Geriatrie

33

Articole de specialitate

Îmbătrânirea vezicii -este o realitate?

Bladder aging - is it a reality?

Pe parcursul vieții, la nivelul organismului au loc schimbări fiziologice progresive, organice și celulare, statusul biologic prezentând un declin progresiv. În condiții genetice optime, stil de viață perfect sănătos, speranța de viață se estimează la 120 de ani (122 ani a trăit madame Jeanne Calment, decedând în 1997).

Prof. Dr. Med. Habil.

Orsolya K.I. Mártha UMFST „George Emil Palade“ Tg. Mureș

C

onform unor date oferite de World Bank Group (2019) speranța de viață în România se estimează în medie la 74.35 ani, bărbați: 70.50 ani, respectiv 78.40 ani la femei. Cea mai lungă speranță de viață o regăsim în Norvegia, 83.21 ani, Elveția 83.10 ani. Pe plan național și global asistăm la o îmbătrânire a populației, conform unor date INS la 123,9 persoane vârstnice/100 de tineri sub 15 ani. Pacientul de peste 75 de ani, sau cel peste 70 de ani, pe tratament cronic cu cel puțin 5 medicamente (fragil-frail elderly) necesită o abordare urologică mai diferită, bazată pe investigații urodinamice.

Teoriile senescenței sunt multiple, printre cele mai des studiate sunt: • teoria telomerazelor, a apoptozei • teoria defectelor AND/ARN • teoria radicalilor liberi, îmbătrânirii mitocondriilor • teoria glicilizării • teoria deficitului sistemului endocrin etc.

36

În acest proces al îmbătrânirii participă și aparatul uro-genital. Modificările renale cele mai importante: atrofie, scăderea numărului de nefroni 30 – 40% ‡ pănă la 1/3, sclerozarea acestora, scăderea filtrării glomerulare, răspuns modificat la ADH, modificări structural și modificări funcționale la nivelul celulei tubular renale, respective atrofia progresivă a cortexului.

La nivelul vezicii cele mai relevante modificări, și cu impact din punct de vedere al strategiei terapeutice, sunt cele structurale de la nivelul uroteliului și al detrusorului, ce duc la accentuarea sau apariția unor acuze urinare joase de stocare și golire. Studii recente au subliniat faptul că, vezica se pare că are o „memorie“, astfel identificarea și tratamentul precoce al disfuncților micționale la copii are o împortanță majoră Diferitele patologii asociate, caracteristice pacientului în vârstă, cele care duc la afectarea cortexului sau hipotalamusului (AVC; boala Alzheimer), insuficiența circulatorie pelvină pot induce o hiperactivitate detrusoriană, scăderea capacității funcționale, instabilitate detrusoriană. Ischemia cronică duce la alterări morfo-funcționale, scăderea contractilității, la apariția hipocontractilității detrusoriene, apa-

Geriatrie

riția rezidiului postmicțional respectiv infecții urinare. Scăderea presiunii de închidere uretrală, creșterea volumului de urină peste noapte, scăderea tonusului sfincterului, atrofii pelvine… toate acestea consecințe ale senescenței pot avea un impact nefavorabil asupra rezultatelor terapeutice (ex. persistența retenției după TURP, declanșarea unui episod de tulburare cognitivă, efect secundar al terapiei anticholinergice-povara antimuscarinică!!). În cazul pacienților în vârstă, studierea activității detrusoriene are o indicație extrem de fermă.Urologia funcțională, cunoașterea în complexitate a tuturor patologiilor ce afectează actul micțional are din ce în ce mai mulți adepți printre urologi. La acești pacienți în vârstă mai ales la cei cu patologii asociate și terapie medicamentoasă multiplă, indicațiile de terapie invazivă de ex TURP, se vor stabili doar pe baza unor studii de flux presiune.

Putem concluziona că: • LUTS în cazul pacienților în vârstă reflectă o patologie și nu o parte inevitabilă a procesului de îmbătrânire • îmbătrânirea vezicii este o realitate, pacientul urologic în vârstă necesită un abord bazat pe studii urodinamice, tratament personalizat, cel medicamentos bazat pe cunoașterea și aplicarea listei FORTA (fit for the aged list).

www.revistamedicalmarket.ro

HEMODERIVAT DEPROTEINIZAT DIN SÂNGE DE VIȚEL

O ȘANSĂ PENTRU O NOUĂ VIAȚĂ O ȘANSĂ LA LIBERTATE

INDICAȚII TERAPEUTICE Profilaxia și tratamentul afecțiunilor circulatorii și trofice

ADMINISTRARE ACTOVEGIN®

Cerebrale: AVC ischemic, Tulburări circulatorii și trofice cerebrale, Traumatisme cranio-cerebrale

În perfuzie, 20 - 50 ml/zi (4 - 10 fiole/zi), 2-4 săptămâni (Soluția perfuzabilă: numai ser fiziologic sau glucoză !NU SOLUȚIE RINGER; Ritm de administrare: 2 ml/min)

Periferice: Boală Vasculară Periferică (BVP), Angiopatii arteriale

Tratamentul se continuă cu drajeuri: 1-2 x 3 drajeuri/zi, înainte de masă.

Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății.

Actovegin 200mg/5ml soluție injectabilă, www.anm.ro/_/_RCP/RCP_7336_30.01.15.pdf Acest medicament se eliberează pe bază de prescripție medicală restrictivă: PR. Actovegin 200mg drajeuri, www.anm.ro/_/_RCP/RCP_7335_30.01.15.pdf Acest medicament se eliberează pe bază de prescripție medicală P6L. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă

Takeda Pharmaceuticals SRL Piața Presei Libere nr. 3-5, Clădirea City Gate, Turn Sud, Aripa Dreaptă, Etajul 15, Sector 1, OP 013702, București, România, tel: +40 21.335.03.91; fax: +40 21.335.03.94

Data aprobării materialului: mai 2023 C-APROM/RO/AVG/0026