Medical Market - Medicina Familiei 2023

Salin

Proton Impex 2000 SRL

Dr. Sandra Adalgiza Alexiu

Președinte AMF-B

Ș.L. Dr. Mihaela Daniela Baltă

Medic primar Medicina de Familie UMF„Carol Davila”

Medicina Familiei Publicaţie adresată cadrelor medicale

Dr. Mircea Dan Popa

Revista profesioniștilor din Sănătate

Medic primar Medicina de Familie Pantelimon, Ilfov

Dr. Mihaela Udrescu

Medic primar MF, Medic specialist gastroenterologie, Coordonator național Grup de Lucru GastRO al SNMF Conf. Univ.

Dr. Alexandra Cucu

Institutul Național de Sănătate Publică

Dr. Ileana Brînză

Medic primar Medicina de Familie Vicepreședinte AREPMF Prof. Dr. Simona-Roxana Georgescu

Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş” Bucureşti, UMF „Carol Davila”

Prof. Dr. Florin Mihălțan

Institutul de Pneumologie Marius Nasta UMF„Carol Davila“

65

2023 - 2024

ACUM ȘI COMPENSAT! / lună

Co-plată pacient: 34,80 lei

SUVEZEN 40 MG/10 MG

COMBINAŢIA ÎN DOZĂ FIXĂ DE ROSUVASTATINĂ 40 MG ȘI EZETIMIB 10 MG DISPONIBILĂ ÎN ROMÂNIA1,2 • Ezetimib 10 mg adăugat la rosuvastatină 40 mg demonstrează o eficacitate ridicată în atingerea obiectivelor pentru valorile LDL-C la pacienţii necontrolaţi, fără agravarea reacţiilor adverse3 • Combinaţie în doză fixă într-un comprimat de dimensiuni mici, ușor de înghiţit, concepută pentru a ajuta la îmbunătăţirea aderenţei pacientului la tratament4

MAT-RO-2100308- 4.0 - 11/2022

SUVEZEN - combinaţia într-un singur comprimat disponibilă în trei concentraţii.5

Pentru informaţii complete de prescriere vă rugăm să scanaţi codul QR. Acest material promoţional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătăţii.

Referinţe: 1: Sanofi Romania SRL, data on file; 2. Ordinul MS privind modificarea și completarea anexelor nr.

1 și 2 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1165/2020 pentru aprobarea preţurilor maximale ale medicamentelor de uz uman, valabile în România, publicat in MO nr. 62 / 20.01.2021; 3. Ballantyne CM, et al. Efficacy and safety of rosuvastatin 40 mg alone or in combination with ezetimibe in patients at high risk of cardiovascular disease (results from the EXPLORER study). Am J Cardiol. 2007;99(5):673-80; 4. Bangalore S, et al. Fixed-dose combinations improve medication compliance: a meta-analysis. Am J Med. 2007;120(8):713-9; 5. Suvezen rezumatul caracteristicilor produsului, data revizuirii iunie 2022.

Sanofi Romania SRL Str. Gara Herăstrău nr. 4, clădirea B, etajele 8-9, Sector 2, 020334, București, România tel.:(+40) 21 317 31 36; e-mail: office.ro@sanofi.com

ACŢIONAŢI ACUM!

Ajutaţi la protecţia suplimentară a pacienţilor dumneavoastră cu PRALUENT Doză de 75 mg

Doză de 150 mg

(identificată prin butonul verde)

(identificată prin butonul gri)

25% dintre pacienţii externaţi după un eveniment CV acut prezintă un risc crescut de a face încă unul.3 Praluent este inclus în lista de produse compensate C1 cu compensare 100%2, având următoarele indicaţii: Hipercolesterolemie primară și dislipidemie mixtă1

PRALUENT este indicat la adulți cu hipercolesterolemie primară (familială heterozigotă și non-familială) sau cu dislipidemie mixtă, ca adjuvant la regimul alimentar: • în asociere cu o statină sau cu o statină împreună cu alte terapii hipolipemiante la pacienți la care nu a fost posibilă obținerea valorilor țintă ale LDL-C cu o statină administrată în doza maximă tolerată, sau • în monoterapie sau în asociere cu alte terapii hipolipemiante la pacienți cu intoleranță la statine sau la care este contraindicată administrarea de statine.

Boală cardiovasculară aterosclerotică stabilită1

PRALUENT este indicat la adulți cu boală cardivasculară aterosclerotică stabilită pentru reducerea riscului cardivascular prin scăderea valorilor LDL-C, ca tratament adjuvant la corectarea altor factori de risc: • în asociere cu statină administrată în doza maximă tolerată, împreună cu sau fără alte terapii hipolipemiante sau • în monoterapie sau în asociere cu alte terapii hipolipemiante la pacienții care nu tolerează statinele sau la care este contraindicată administrarea de statine Doza inițială de Praluent este de 75 mg, administrată subcutanat, o dată la 2 săptămâni. La pacienții care necesită scăderi mai ample ale valorii LDL-colesterolului (>60%), tratamentul poate fi inițiat cu o doză de 150 mg, administrată subcutanat, o dată la 2 săptămâni, sau 300 mg o dată la 4 săptămâni (lunar).1 Referințe: 1. Rezumatul caracteristicilor produsului Praluent, data revizuirii decembrie 2022; 2. Ordinul CNAS 698/28.05.2020 privind modificarea și completarea Ordinului președintelui CNAS 1611/2018; 3. Abu-Assi E, Lopez-Lopez A, Gonzales-Salvado V, et al. The risk of cardiovascular events after an acute coronary event remains high, especially during the first year, despite revascularization. Rev Resp Cardiol. 2016;69(1);11-18.

Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății.

Acest medicament se eliberează pe bază de prescripție medicală PRF. Pentru informații complete de prescriere vă rugăm să scanați sau să dați clic pe QR codul alăturat.

MAT-RO-2100007-2.1 – 01.2023 Sanofi Romania SRL Str. Gara Herăstrău nr. 4, clădirea B, etajele 8-9, Sector 2, 020334, București, România tel.:(+40) 21 317 31 36; e-mail: office.ro@sanofi.com

Sumar

Prevenția reprezintă una dintre componentele importante ale activității medicilor de familie Interviu cu Dr. Sandra Adalgiza Alexiu

8

Malnutriția- una dintre cele mai mari provocări globale pentru sănătate Dr. Claudia Ciocan

16

Tuberculoza cu noua ei față Prof. Dr. Florin Mihălțan

18

Retenția acută de urină As. Univ. Dr. Claudia-Felicia Pop, Dr. Emiliana Costiug, Dr. Crenguța Lanbă

24

Diabetul tip 3c pancreatic în cabinetul medicului de familie Dr. Mihaela Udrescu

30

36 Diareea acută de cauză infecțioasă 40 Dr. Raluca Ghionaru Recomandări privind stilul de viață sănatos al gravidei 46 Dr. Brînză Ileana Controlează efectele refluxului gastroesofagian 53 Focus pe prevenirea riscului cardio-vascular în practica medicului de familie Conf. Univ. Dr. Alexandra Cucu, Dr. Ileana Brînză

54

Importanța examinării în Otorinolaringologia pediatrică Dr. Toader Miorița

56 59

Dermatita seboreică Dr. Leulescu Iulia-Maria-Teodora, Dr. Curcubet Grigore, Conf. Dr. Tampa Mircea Prof. Dr. Georgescu Simona-Roxana

60

Drogurile între dependență și abuz – o provocare permanentă pentru lumea medicală și nu numai Dr. Chițanu Liliana Elena

64

Obstrucția Congenitală de Duct Lacrimo-Nazal Dr. Daniela Cioplean Situaţii care pot genera reclamaţii de malpraxis Dr. Munteanu Petru Emil

69 72

Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii.

4

Medicina Familiei

Medic Medicină Generală, Masterand Nutriție și Siguranță Alimentară

As. Univ. Dr. Claudia-Felicia Pop

Medic primar Medicină de familie, Cluj-Napoca, UMF Cluj-Napoca Disciplina Nursing, Afiliere – AREPMF

Dr. Emiliana Costiug

Complianța la terapia apneei în somn Dr. Diana-Raluca Velescu

Ce-i al tău ți-e scris în… gene Dr. Diana Prepeliță, Dr. Maria Stratan, Dr. Ina Ofelia Focșa, Dr. Danae Stambouli

Dr. Claudia Ciocan

Medic primar Medicină de familie, Cluj-Napoca, Medic formator, Afiliere - AREPMF

Dr. Crenguța Lanbă

Medic primar Medicină de familie, Loc. Pantelimon, Jud. Ilfov Afiliere – AREPMF

Dr. Raluca Ghionaru

Medic Primar Medicină de Familie Afiliere - AREPMF

Dr. Chițanu Liliana Elena

Medic primar MF, Medic formator, Lector în proiecte naționale și regionale AREPMF

Dr. Toader Miorița

Medic primar ORL, Dr. Șt. Med. Sp. Clinic de Urgenţă Pentru Copii „Grigore Alexandrescu“ Bucureşti

Conf. Dr. Tampa Mircea

Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş“ Bucureşti, UMF „Carol Davila”

Consultant medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie

Editor Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 01, et. 1, cam. 4 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro ISSN 2286 - 3443

www.revistamedicalmarket.ro

Trimbow pentru BPOC BPOC cu risc de exacerbări Exacerbări prevenite cu Trimbow1

Eficacitate în prevenirea exacerbărilor moderate sau severe și îmbunătăţirea calităţii vieţii4,5,6

Formulare extrafină2 care ţintește atât căile aeriene mari, cât și căile aeriene mici1

Administrare de două ori pe zi într-un dispozitiv pMDI familiar2 pentru ameliorarea simptomelor nocturne și matinale3 Material promoţional dedicat profesioniștilor din domeniul sănătăţii. Acest medicament se eliberează pe bază de prescripţie medicală PRF. Profesioniștii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze reacţiile adverse. Raportarea reacţiilor adverse se poate face direct prin sistemul naţional de raportare (www.anm.ro). Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

1. Singh et al., International Journal of COPD 2017; 12 2917–2928; 2. RCP Trimbow 87 mcg/5 mcg/9 mcg soluţie de inhalat presurizată; 3. Singh et al. - Expert Opinion on Pharmacotherapy 2018; 19:11, 1279-1287; 4. Singh et al. - Lancet 2016; 388:963-973; 5. Papi et al. - Lancet 2018; 391:1076-84; 6. Vestbo et al. – Lancet 2017; 389:1919-1929.

Pentru informaţii complete de prescriere, vă rugăm să consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului, accesând codul QR. 002/CR/Trimbow pMDI/02-2023 Chiesi România SRL Str. Venezuela nr. 10, sector 1, 011834; București; România Tel +40 21 202 36 42; Fax +40 21 202 36 43; www.chiesi.ro; www.chiesi.com

Interviu

Prevenția reprezintă una dintre componentele importante ale activității medicilor de familie Dr. Sandra Adalgiza Alexiu, Preşedintele Conferinței și al AMF-B Medicina Familiei este o specialitate complexă, care implică perfecționare continuă și o permanentă luptă de autodepășire.

Care sunt noutățile tematice ale conferinței de anul acesta? Ce invitați aveți și cum se va desfășura acest eveniment (sesiuni, ateliere, cursuri)?

Ne întoarcem în săli după o lungă pauză pandemică, e o Conferință la care am tânjit, vom vedea și dacă într-adevăr colegii vor reveni cu mult curaj. E o adevărată provocare și avem mari emoții. În acest an avem iar câteva premiere: o sesiune despre cum se crează brandul unui medic, o dezbatere despre viitorul medicinei de familie, revenim la sesiunile Grupurilor de lucru și la lucrările originale!

Simpozioane satelit se adaugă sesiunilor colegilor, iar pentru a schimba atmosfera rece a unei conferinte medicale, inaugurăm in acest an o parte specială, pe care o dedicăm timpului liber. Vom afla ce fac medicii de familie când NU fac medicină, pentru că am aflat că pictează, desenează, scriu, compun, se dedică edu-

8

cației și meditației. În plus, avem o nouă provocare, vrem să arătăm colegilor de pretutindeni rețelele internaționale ale

Dr. Sandra Adalgiza Alexiu, Preşedintele Conferinței și al AMF-B

medicilor de familie în care sunt implicați mulți dintre colegii noștri.

Ne întoarcem și la atelierele practice, iar în acest an provocăm colegii să folosească din plin testele rapide, un mare ajutor în

Medicina Familiei

ultima vreme pentru toți medicii de familie. Avem din nou ateliere despre piciorul diabetic, despre măsurarea Indicelui Gleznă-Braț și monitorizarea continuă a Tensiunii arteriale, care deja au fost integrate în serviciile plătite în medicina primară.

Avem și alte surprize despre care fiecare va afla la momentul potrivit.

Lansați la începutul fiecărui an “Agenda Medicului de Familie” cu noutăți adunate și prelucrate de medici cu experiență. În acest an aveți planificate proiecte noi?

Imediat după Conferință vom lansa și Agenda Medicului de Familie ediția 2023.

Coordonatorul ediției din acest an, doamna dr. Rodica Tănăsescu, a adunat cu migală de bijutier de la fiecare dintre autori, fiecare dintre ei foarte ocupați și prinși în tot felul de proiecte, o mulțime de subiecte de interes.

E bine să știți că dintre toți, coordonatorul Agendei știe tot ce se trimite la tipar, noi celalți aflăm subiectele de abia după ce sunt gata tipărite și distribuite.

Personal, am consderat că e momentul să includ în agendă un capitol despre Vario-

www.revistamedicalmarket.ro

Interviu

la Maimuței, o boală cu care a trebuit să ne confruntăm în premieră și despre care abia acum am aflat amănunte.

Pe lângă agenda noastră, un proiect care apare continuu din 2007, în acest an vom avea un alt proiect interesant, Cabinetul Virtual, o aplicație dedicată pacienților noștri.

Suntem acum mult mai digitalizați, avem instrumente noi de comunicare, iar faptul că aproape fiecare pacient de-al nostru are un telefon smart ne-a deschis noi orizonturi.

Platforma de cursuri se îmbogățeste cu ateliere noi, iar pe lângă acestea, cel mai nou și mai de suflet proiect al nostru este noul Sediu al AMFB, un loc doar al nostru, pe care ni-l dorim de foarte multă vreme și pentru care ne-am pregătit și am visat mulți ani. Acum a devenit realitate. Lăsăm în urma noastră o casă în care acum abia încep proiectele. Dintre ele, cursuri de branding, ateliere de Comunicare, o suită de ateliere legate de vaccinarea adultului, sesiuni de pregătire pentru examenul de primariat.

Avem în proiect și o transformare a paginii noastre de web, precum și continuarea parteneriatelor și a evenimentelor noastre profesionale.

Cabinetele de medicină primară trebuie să încheie cu casele de asigurări de sănătate acte adiționale pentru furnizarea de servicii medicale către persoanele neasigurate.

Teoretic, finanțarea acestor servicii se va face din bugetul de stat, dar ați primit până acum aceste fonduri? În foarte mică măsură. De altfel, sistemul de plată a devenit extrem de netransparent, nu știm deloc ce anume reprezintă facturile de regularizare pe care le primim, de ce exxistă discrepanțe atât de mari între județe sau intre medicii din același județ, mai mult, nici cheltuielile de la nivelul CNAS nu mai sunt transparente ca în alți ani. Nu mai există pe siteul CNAS aceste date.

Aș dori să ne vorbiți puțin despre aderența la tratament a pacientilor.

Care trebuie să fie relația medicpacient astfel încât pacientul, mai ales cel cu boli cronice, să urmeze prescripțiile medicului toată viața?

Aderența terapeutică este o preocupare de-a mea mai veche. Am tratat acest subiect în câteva ocazii, unde am crezut că este important: 1. Am vorbit despre aderența terapeutică în sesiunile de Comunicare din care

am făcut parte, atât cele ale grupurlui de Vaccinologie, cât și cele organizate mai nou de Societatea Națională, UNICEF, INSP. Mai multe proiecte au pregătit medicii de familie pentru o nouă abordare în comunicare cu pacienții în vederea vaccinării. Eșecul vaccinării în campania vaccinării anti-HPV, creșterea mișcării antivaccin și eșecul total al vaccinării anticovid ne-au ridicat unele perspective sumbre legate de viitorul vaccinării. Pulsul colegilor arăta clar că este necesară o nouă abordare a comunicării. De aceea, ca membru al Grupului de Vaccinologie am abordat Interviul Motivațional pe care l-am împărtășit colegilor în numeroase sesiuni de ateliere desfășurate fizic sau online în mai multe proiecte din care am făcut parte împreună cu alți medici formatori. Ei bine, interviul Motivațional este o metodă care, odată stăpânită, poate fi și este folosită pe alte meleaguri ca o metodă dovedită de creștere a aderenței terapeutice.

2. Am fost bucuroasă să constat în 2018 că Societatea Europeană de Cardiologie a acceptat cu bratele deschide medicamentele antihipertensive combinate și le-a inclus în ghidurile de practică.

Astăzi numeroase preparate medicamentoase moderne ne ajută să tratăm Hipertensiunea arterială și pacientul cu multiple comorbidități, iar condiționarea în comprimate cu două sau trei componente ne ajută să scădem presiunea pe bolnav. Bolnavii sunt descurajați de faptul că o boală cronică trebuie tratată mai mult timp 3. Cea mai importantă luptă, poate, este legată astăzi de aderența la tratamentul antimicrobian. Apariția superbacteriilor, valurile de viroze subintrante de după pandemie, o evidentă scădere a capacității de apărare a organismului, corelate cu foarte puținele descoperiri recente de molecule antimicrobiene noi reprezintă un adevărat flagel. De aceea, dacă învățăm să tratăm corect infecțiile bacteriene am putea combate rezistența antibacteriană tocmai printr-o mai mare aderență terapeutică: tratamente făcute cu antibioticul optim, ales cu grijă, respectarea duratei terapiei și compatibilizarea combinațiilor terapeutice sunt esențiale pentru a proteja ceea ce avem deja.

Toate acestea pot fi obținute dacă medicul reușește să schimbe paradigma

comunicării cu pacientul său. Aceasta tocmai a devenit o adevărată provocare, în condițiile în care digitalizarea a atins cote inimaginabile, inteligența artificială își face loc încet încet printre sistemele medicale și există tendința de a reduce aproape de zero dialogul cu pacientul, înlocuindu-l cu explorările. Pentru medicii români provocarea este dublată și de absența cvasitotală a teoriei comunicării din curriculum. De aceea, noile generații pe care avem datoria să le formăm trebuie să plece la drum cu o abordare care să includă neapărat și noțiuni avansate de comunicare cu pacientul.

Colaborarea între societățile medicale s-a dovedit a avea rezultate foarte bune. Vă rugăm să ne spuneți ce parteneriate aveți și cum se manifestă această interdisciplinaritate?

Avem deja o tradiție în a avea parteneri din alte societăți profesionale. Toate Conferințele noastre au sesiuni întregi interdisciplinare, tot ce facem în specialitatea noastră nici nu este de conceput să fie altfel, decât o expresie a colaborării cu colegii din alte specialități.

Parteneriatele noastre cele mai cunoscute și poate cele mai longevive se văd cu ușurință la Urgemed. Cursul Urgemed din luna iunie este o sumă de sesiuni interdisciplinare în care prelegerile sunt susținute în tandem de un medic de familie și un medic de altă specialitate, pe anumite teme care au în comun ideea de urgență aplicabilă la medicina familiei.

La Conferințele noastre avem mereu invitați de la celelate societăți profesionale. La rândul nostru, prin apartenența la Grupurile de lucru sau prin invitații adresate individual, ajungem la conferințele sau congresele confraților noștri. Sunt deja cunoscute sesiunile de medicina familiei de la Congresul Societății Române de Cardiologie unde sălile sunt arhipline, Sesiunea de medicina familiei din Conferințele de Pneumologie, de la Conferințele de Diabet.

Vă rog să ne informați care este calendarul evenimentelor organizate în acest an atât pentru medici cât și pentru pacienți.

Ca în fiecare an, AMFB organizează cele trei conferințe deja cunoscute: Conferința „Echilibrul delicat între știință, artă și comunicare” de la final de martie,

Medicina Familiei 2023 - 2024

9

Interviu

Cursul Urgemed de la jumătatea lunii iunie și Conferința „Medicul de familie–Practician și manager-Zilele medicale Dr. Mircea Iorga”, din luna decembrie, în parteneriat cu Patronatul medicilor de familie București–Ilfov.

Pe lângă acestea, o serie de alte evenimente pun la dispoziția colegilor diferite căi de a-și desăvârși educația medicală continuă: Simpozioanele lunare–pe care am decis să le păstrăm online, la solicitarea sutelor de colegi din țară care își doresc să rămână conectați la evenimentele noastre–au loc mereu în a doua joi din lună.

Anual, cum spuneam mai sus, lansăm Agenda medicului de familie. În acest an sperăm să devină vizibil și un alt proiect al nostru, Cabinetul virtual , un proiect dedicat pacienților care, pe o aplicație pe smartphone, pot găsi explicații la numeroase întrebări al care poate medicii curanți nu au avut vreme să răspundă.

Platforma noastră online pune la dispoziția colegilor nu doar simpozioanele la care asistă live, dar și o mulțime de ateliere, webinarii, alte tipuri de sesiuni care ating diferite teme de interes pentru medicii de familie.

La noul nostru sediu vom începe o serie de manifestări pentru grupuri mai mici, interactive, educative.

10

Suntem partenerii pacienților noștri în toate campaniile în care suntem invitați, mereu lângă Asociația Pacienților cu Boli Autoimmune, Coaliția Pacienților cu Patologii Cronice, Totul despre Mame, lucrăm împreună cu Pacientul 2.0 pentru emisiuni de educație medicală, participăm la Săptămâna Europeană a Vaccinării, la zilele de constientizare a hepatitelor, combatem rezistența antimicrobiană inclusiv în Săptămâna Internațională dedicată, participăm în campaniile antifumat. Încercăm să fim peste tot unde suntem primiți pentru că știm că suntem un sprijin important pentru pacienții noștri.

Odată cu deschiderea PNRR, puteți beneficia și de finanțare pentru utilarea și renovarea unor cabinete medicale. Ați reușit să beneficiați de aceste fonduri pentru modernizarea cabinetelor medicilor de familie?

După cum deja știe toată lumea, numărul cabinetelor care au depus proiecte în PNRR nu este încă atins. Avem speranța că apelul se va prelungi pentru a permite mai multor cabinete să beneficieze de fonduri, dar și MInisterului Sănătății să deruleze mai bine aceste programe.

Sunt piedici birocratice, sunt depășiri de termene, comunicarea nu este foarte

Medicina Familiei

potrivită, echipa care lucrează la Ministerul Sănătății este probabil extrem de redusă. Cu siguranță sunt și alte piedici pe care nu le știm, dar tot mai sperăm ca măcar dotarea cabinetelor, dacă o strategie coerentă de revigorare nu avem ,să poată fi dusă la bun sfârșit.

Prevenția este unul dintre elementele definitorii ale medicinei de familie. Ce programe de screening există?

Ș. L. Dr. Mihaela Daniela Baltă - Medic primar Medicina de Familie UMF „Carol Davila” București

Activitatea preventivă reprezintă una din componentele cele mai importante ale activității medicilor de familie și se referă atât la prevenția primară, prin intervenții asupra factorilor de risc, promovarea unui stil de viață sănătos, imunizări și alte măsuri care împiedică apariția bolilor, cât și la prevenția secundară care are ca scop depistarea bolilor în faze incipiente, subclinice prin activități de screening. Referitor la activitățile de screening în România s-au desfășurat sau sunt în desfășurare mai multe programe de screening: Livero (Program regional integrat de prevenire, depistare precoce, diagnostic și direcționare către tratament al pacienților cu boli hepatice cronice secundare infecțiilor virale cu virusuri hepatice B/D și C), Program de screening, diagnostic și tratament precoce al tuberculozei (2015-2020), Program de depistare a cancerului de sân, Program de depistare precoce, diagnostic și tratament precoce al cancerului de col uterin, Program de screening pentru cancerul colorectal (ROCCAS), Program de screening pentru identificarea pacienților cu factori de risc cardiovascular ,,Totul pentru inima ta”. În România bolile cardiovasculare sunt responsabile de peste jumătate din

www.revistamedicalmarket.ro

Interviu

totalul deceselor înregistrate anual (55,9% în anul 2019), ceea ce ne-a clasat începâd cu anul 2021 în categoraia țărilor cu risc cardiovascular foarte înalt. Programul de screening pentru identificarea pacienților cu factori de risc cardiovascular ,,Totul pentru inima ta” se desfășoară pe o perioadă de 4 ani (iulie 2020-decembrie 2023) și are ca scop activități de promovare și susținere a stilului de viață sănătos, identificarea și încadrarea persoanelor asimptomatice într-o categorie de risc cardiovascular și managementul factorilor de risc identificați, în vederea reducerii riscului de evenimente cardiovasculare. În cadrul proiectului vor beneficia de screening detaliat 165.001 persoane, dintre care minimum 50% vor aparține grupurilor vulnerabile, unul dintre obiectivele proiectului fiind și acela de a asigura promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare și creșterea accesului la servicii de sănătate. Programul de screening se desfășoară cu implicarea a 900 medici de familie din toată țara și se desfășoră în 3 etape. În momentul de față s-a finalizat prima etapă pentru zonele de vest, sudvest și est a țării, fiind introduși în proiect peste 46.000 de persoane, suntem în plină desfășurare a etapei a 2-a pentru zonele nord-est, sud-Muntenia și București-Ilfov, iar la 1 mai 2023 va debuta și etapa a 3-a pentru zonele nord-vest și centru.

Proiectul este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020 și este realizat în parteneriat de către INSP, Societatea Română de Cardiologie, Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara, Asociația Română de Promovare a Sănătății, Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România și cu participarea activă a medicilor de familie și asistentelor medicale și România. Programul de screening se adresează persoanelor de peste 40 ani, aparent sănătoase, nefiind introduse în program persoane care au deja patologie cardiovasculară. Se efectuează două vizite medicale la medicul de familie, prilej cu care în urma unui set standardizat de întrebări, examen fizic și examene de laborator se încadrează persoana în risc cardiovascular redus, mediu, înalt sau foarte înalt. Pacienții identificați cu risc înalt și foarte înalt pot fi trimiși

12

pentru evaluări suplimentare către medici specialiști în cadrul proiectului. Toți pacienții vor primi consiliere și recomandări în vederea reducerii riscului cardiovascular și vor fi ulterior monitorizați periodic de către medicii de familie. În cadrul Programului ,,Totul pentru inima ta” se va realiza și o activitate de instruire a medicilor prin susținerea de cursuri și oferirea celor mai recente informații referitoare la prevenția cardiovasculară și la factorii de risc cardiovascular. Informațiile colectate în cadrul acestui Program vor permite conturarea situației actuale referitoare la prevalența factorilor de risc cardiovascular în populația României și se va urmări necesitatea implementării unui program de prevenție pentru factorii de risc cardiovascular la nivelul întregii țări.

De ce nu mai aleg tinerii medicina de familie?

Dr. Popa Mircea Dan, Medic primar Medicina de Familie, Pantelimon, Ilfov

Cauzele pentru care tinerii nu mai ale medicina de familie pot fi enumerate, aleatoriu: • Birocrația excesivă cu care un medic de familie se confruntă zilnic la nivelul cabinetului.

• Lipsa de atractivitate- în special în mediul rural • Finanțare insuficientă a medicinei de familie. Deși finanțarea în medicina de familie a crescut în ultimii ani, ea rămâne totuși insuficientă, având în vedere costurile tot mai mari de funcționare și întreținere precum și a celor destinate resursei umane din cabinetele medicale. Deși în presă apar periodic (mai mult sau mai puțin întâmplător) informații referitoare la sumele (catalogate a fi fabuloase) câștigate de medicii de familie, este însă foarte greu ca publicul să perceapă faptul că sumele respective

Medicina Familiei

revin de fapt cabinetului medical (aici fiind incluse cheltuielile amintite anterior) și nu medicului de familie.

• Lipsa de recunoaștere socio-profesională a medicului de familie, în percepția generală a publicului acesta fiind medicul care doar transcrie rețete și eliberează bilete de trimitere către colegii specialiști. Acest aspect începe încet, dar timid să fie estompat de încrederea pe care populația începe să o aibă în medicii de familie, dovadă fiind și ultimul sondaj realizat în luna februarie a.c. de către Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România, care arăta că medicul de familie este principala sursă de informare a cetățenilor români despre sănătate, boli și servicii de sănătate.

Cauzele enumerate mai sus au generat, printre altele, următoarele efecte: • Interes modest al tinerilor medici pentru specialitatea de medicina familiei.

Astfel, în sesiunea din luna noiembrie 2021 a rezidențiatului, aproximativ 15% din cele 321 locuri în specialitatea medicina de familie au rămas neocupate. În acest context nu trebuie omis și faptul că există un procent de medici rezidenți în medicina de familie care renunță la pregătirea în această specialitate și aleg să participe în anii următori la alt examen de rezidențiat în altă specialitate.

• Numarul cabinetelor de medicina de familie aflate în relație cu CNAS a scăzut constant. Conform datelor oficiale, dacă în anul 2015 exista un număr de 11.397 cabinete de medicina familiei în contract cu CNAS, în anul 2021, acesta a ajuns la 10.470 cabinete.

• Emigrarea medicilor de familie - în acest sens statisticile oferite de Colegiul Medicilor din România fiind suggestive: peste 4.000 de medici de familie solicitând documente profesionale necesare practicării profesiei în străinatate.

• Scăderea accentuată a numărului de medici de familie la nivel național, având în vedere că în următorii 5 ani vor iesi din sistem (datorită pensionării) cel puțin 3.000 de medici de familie, conform estimărilor făcute de Colegiul Medicilor din România, vârsta medie a acestora fiind în prezent de peste 55 de ani. Totodată, la nivel național, Ministerul Sănătății estimează că sunt în jur de 700 de localități fără medic de familie.

www.revistamedicalmarket.ro

Ofertă PNRR pentru Dezvoltarea Infrastructurii de cabinete ale medicilor de familie

Analizor de imunologie Point of Care, FIATest, producător Alltest

Analizor biochimie urinara, Uryxxon Relax, Producător Macherey Nagel

Electrocardiograf digital, SE 1201, producător Edan Instruments

Preț RON: 8,400.00 fără tva

Preț RON: 4,173.80 fără tva

Preț RON: 11,017.50 fără tva

Analizor de imunologie Point of Care, FIATest, producător Alltest

Analizor biochimie urinara, Uryxxon Relax, Producător Macherey Nagel

Electrocardiograf digital, SE 1201, producător Edan Instruments

Preț RON: 8,400.00 fără tva

Preț RON: 4,173.80 fără tva

Preț RON: 11,017.50 fără tva

Concentrator oxigen 5L, producător Jiangsu Yuyue Medical

Dispozitiv masurare indice glezna-brat, ABPIMD, producător Mesi Medical

Preț RON :5,040.00 fără tva

Preț RON: 19,370.00 fără tva

Concentrator oxigen 5L, producător Jiangsu Yuyue Medical

Dispozitiv masurare indice glezna-brat, ABPIMD, producător Mesi Medical

Preț RON :5,040.00 fără tva

Preț RON: 19,370.00 fără tva

Instrumentar medical, producător Gima Preț RON: 780.00 Ron fără tva

Instrumentar medical, producător Gima Preț RON: 780.00 Ron fără tva

Ecograf cu 3 sonde, HD42, producător Hisense Medical Preț RON: 127,645.30 fără tva

Ecograf cu 3 sonde, HD42, producător Hisense Medical Preț RON: 127,645.30 fără tva

Aspirator portabil oral/nazal/tracheal, Super-Vega, producător Ca-mi Preț RON: 1,191.80 fără tva

Aspirator portabil oral/nazal/tracheal, Super-Vega, producător Ca-mi Preț RON: 1,191.80 fără tva

Frigider vaccin, STARCREST SBC92BK, producător Biasicom Preț RON: 1,498.50 fără tva

Frigider vaccin, STARCREST SBC92BK, producător Biasicom Preț RON: 1,498.50 fără tva

Trusa de resuscitare cu defibrilator automat, iPad CUSP1 , producător CU Medical Systems Preț RON : 7,393.50 fără tva

Trusa de resuscitare cu defibrilator automat, iPad CUSP1 , producător CU Medical Systems Preț RON : 7,393.50 fără tva

Pentru oferta completă și alte configurații: support_sales@proton.com.ro

Proton Impex 2000 SRL

Proton Impex 2000 SRL 63, Trilului Street, 030401 Bucharest Tel/Fax: +40-21-224 5281; +40-31-425 0893 Mail: office@proton.com.ro Website: http://proton.com.ro/ www.imagisticamedicala.ro www.shimadzumedical.ro

Data logger temperatura frigider, Traceable logger, producător VWR Preț RON: 630.00 fără tva

Data logger temperatura frigider, Traceable logger, producător VWR Preț RON: 630.00 fără tva

Aparat pentru sterilizare aer incapere, LBA DUPLEX 4x15W cu montare pe stativ, producător Biocomp Preț RON: 3,693.30 fără tva

Aparat pentru sterilizare aer incapere, LBA DUPLEX 4x15W cu montare pe stativ, producător Biocomp Preț RON: 3,693.30 fără tva

Monitor functii vitale, C50, producător Comen

Spirometru digital, Spirolab, producător MIR

Preț RON : 5,988.50 fără tva

Preț RON: 13,275.00 fără tva

Monitor functii vitale, C50, producător Comen

Spirometru digital, Spirolab, producător MIR

Preț RON : 5,988.50 fără tva

Preț RON: 13,275.00 fără tva

Dispozitiv Doppler fetal si dispozitiv doppler flux arterial periferic, V2000, producător Ultrasound Technologies Limited Preț RON: 4,440.00 fără tva

Dispozitiv Doppler fetal si dispozitiv doppler flux arterial periferic, V2000, producător Ultrasound Technologies Limited Preț RON: 4,440.00 fără tva

Scaun recoltat sange, 3 sectiuni, PLK-003, producător MLM

Holter TA 24h, ECG 24 h monitor, producător Contec Medical Systems

Preț fără tva: 2,268.00 RON

Preț RON: 3,648.00 fără tva

Scaun recoltat sange, 3 sectiuni, PLK-003, producător MLM

Holter TA 24h, ECG 24 h monitor, producător Contec Medical Systems

Preț fără tva: 2,268.00 RON

Preț RON: 3,648.00 fără tva

INSTRUCȚIUNI ABREVIATE DE PRESCRIERE Denumirea comercială: Synagis 50 mg/0,5 ml soluţie injectabilă. Synagis 100 mg/1 ml soluție injectabilă. Compoziţia calitativă și cantitativă: 1 ml Synagis conţine palivizumab* 100 mg. Fiecare flacon de 0,5 ml conţine palivizumab 50 mg. Fiecare flacon de 1 ml conţine palivizumab 100 mg. *Palivizumab este un anticorp monoclonal umanizat produs prin tehnologia ADN-ului recombinant pe celule gazdă de mielom de şoarece. Forma farmaceutică: Soluţie injectabilă. Indicaţii terapeutice: Synagis este indicat pentru prevenirea bolilor severe ale tractului respirator inferior care necesită spitalizare, determinate de virusul sinciţial respirator (VSR), la copii cu risc crescut de îmbolnăvire cu VSR: Copii născuţi la 35 săptămâni de gestaţie sau mai puţin şi cu vârstă mai mică de 6 luni la începutul sezonului de îmbolnăvire cu VSR; Copii cu vârstă mai mică de 2 ani şi care au necesitat tratament pentru displazie bronhopulmonară în ultimele 6 luni.; Copii cu vârstă mai mică de 2 ani şi cu boli cardiace congenitale semnificative din punct de vedere hemodinamic. Doze şi mod de administrare: Doza recomandată de palivizumab este de 15 mg/kg, administrată o dată pe lună în timpul perioadelor preconizate ca fiind cu risc privind prezenţa VSR în comunitate. Volumul injecţiei de palivizumab (exprimat în ml) necesar administrării la interval de o lună = [greutatea pacientului în kg] înmulţit cu 0,15. Pe cât posibil, prima doză trebuie administrată înaintea începerii sezonului VSR. Dozele ulterioare trebuie administrate lunar pe toată perioada sezonului VSR. Nu a fost stabilită eficaciatatea palivizumab în cazul administrării altor doze decât cea de 15 mg pe kg sau în cazul administrării cu o frecvență diferită față de cea lunară în perioada sezonului VSR. Nu a fost stabilit beneficiul tratamentului, din punct de vedere al protecției, la mai mult de 5 doze. Pentru a scădea riscul respitalizării, pentru copiii trataţi cu palivizumab care sunt spitalizaţi pentru VSR se recomandă continuarea administrării dozelor lunare de palivizumab pe toată durata sezonului VSR. Pentru copiii cu bypass cardiac, se recomandă ca o doză de palivizumab injectabil de 15 mg/kg să fie administrată post operator, imediat ce aceştia sunt stabilizaţi, pentru a se asigura concentraţiile plasmatice adecvate de palivizumab. Pe parcursul perioadei rămase din sezonul VSR, dozele ulterioare trebuie administrate lunar copiilor care continuă să aibă un risc crescut de infecţii cu VSR. Contraindicaţii: Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi sau la alţi anticorpi monoclonali umani. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare: Trasabilitate: Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție. După administrarea de palivizumab, s-au raportat reacţii alergice şi şoc anafilactic, inclusiv cazuri foarte rare de reacţii anafilactice. În unele cazuri s-au raportat decese. După administrarea de palivizumab, trebuie să fie disponibile pentru utilizare imediată medicamentele necesare pentru tratamentul reacţiilor severe de hipersensibilitate, inclusiv al reacţiilor anafilactice şi al şocului anafilactic. O infecţie acută moderată până la severă sau o afecţiune febrilă poate justifica întârzierea utilizării palivizumab, în afară de cazul în care, după opinia medicului, întreruperea palivizumab presupune un risc mai mare. O afecţiune febrilă uşoară, cum este o infecţie respiratorie superioară uşoară, nu este în mod normal un motiv pentru amânarea administrării palivizumab. Palivizumab trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu trombocitopenie sau cu orice tulburare de coagulare. Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune: Deoarece anticorpul monoclonal este specific pentru VSR, nu se aşteaptă ca palivizumab să interfereze cu răspunsul imun la vaccinuri. Palivizumab poate să interfereze cu testele imunologice utilizate pentru diagnosticarea VRS, cum sunt unele teste bazate pe detectarea antigenului. În plus, palivizumab inhibă replicarea virusului în culturi de celule şi, prin urmare, poate, de asemenea, să interfereze cu testele de culturi virale. Palivizumab nu interferează cu testele care au la bază reacția de polimerizare în lanț a revers transcriptazei. Interferența cu testele imunologice poate duce la rezultate fals-negative în diagnosticarea VSR. De aceea, pentru a ghida deciziile medicale, rezultatele testelor diagnostice, atunci când s-au obținut, trebuie utilizate în asociere cu rezultatele clinice. Fertilitatea, sarcina și alăptarea: Nu este cazul. Synagis nu este indicat pentru utilizare la adulţi. Nu sunt disponibile date privind fertilitatea, sarcina şi alăptarea. Reacţii adverse: Foarte frecvente: Erupţii cutanate tranzitorii, febră; Frecvente: apnee, reacție la locul de injectare; Mai puţin frecvente: trombocitopenie, convulsii, urticarie; Nu se cunoaște: anafilaxie, șoc anafilactic (în unele cazuri s-au raportat decese). Raportarea reacţiilor adverse suspectate: Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucureşti 011478- RO, Tel: + 4 0757 117 259, Fax: +4 0213 163 497, e-mail: adr@anm.ro. Supradozaj: În caz de supradozaj, se recomandă monitorizarea pacientului pentru observarea oricăror semne sau simptome ale unor reacţii sau efecte adverse şi instituirea imediată a tratamentului simptomatic adecvat. Incompatibilități: Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente. Perioada de valabilitate: 3 ani. Precauții speciale pentru păstrare: A se păstra la frigider (între 2°C-8°C).

A nu se congela. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. Natura și conținutul ambalajului: Flacoane de unică utilizare: flacon cu capacitatea de 3 ml, clar, din sticlă incoloră de tip I cu dop clorobutilic şi sigiliu tip capsă detaşabilă conţinând 0,5 ml sau 1 ml soluţie injectabilă. Mărimea ambalajului este de 1 flacon.

Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare: A nu se amesteca palivizumab forma farmaceutică de soluţie cu forma farmaceutică de pulbere. A nu se dilua medicamentul. A nu se agita flaconul. Atât flaconul de 0,5 ml cât și cel de 1 ml conțin o supraîncărcare pentru a permite extragerea a 50 mg sau, respectiv, a 100 mg. Pentru administrare, se îndepărtează porțiunea rabatabilă a capacului flaconului și se curăţă dopul cu etanol 70% sau echivalent. Se introduce acul în flacon și se extrage în seringă un volum corespunzător de soluție. Palivizumab soluție injectabilă nu conține conservanți, este de unică folosință și trebuie administrat imediat după extragerea dozei în seringă. Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: AstraZeneca AB SE-151 85 Södertälje, Suedia. Data revizuirii textului: martie 2022. Data primei autorizări: 13 august 1999.

Acest medicament se eliberează pe bază de prescripţie medicală. Pentru informaţii complete de prescriere vă rugăm să consultați Rezumatul Caracteristicilor Produsului. Vă rugăm să contactați reprezentanța locală a deținătorului autorizației de punere pe piață, AstraZeneca Pharma SRL, Bucharest Business Park-D, et.1, str. Menuetului nr.12, 013713, Bucureşti. Tel. +40 21 317 60 41; Fax: +40 21 317 60 53, pentru orice informații referitoare la acest medicament.

Vocaţia de a-i proteja pe cei vulnerabili Acum putem face diferenţa ajutându-i să fie mai puternici. În timpul sezonului de infecţii determinate de virusul sinciţial respirator (VSR), putem face diferenţa prin administrarea SYNAGIS® (palivizumab) pentru a preveni formele severe de boală determinate de VSR care impun spitalizarea la sugarii cu risc crescut.1,2 Indicaţii terapeutice1 SYNAGIS® este indicat pentru prevenirea infecţiilor severe ale tractului respirator inferior care necesită spitalizare determinate de virusul sinciţial respirator (VSR), la copii cu risc crescut de îmbolnăvire cu VSR: • Copii născuţi la 35 săptămâni de gestaţie sau mai puţin și cu vârstă mai mică de 6 luni la începutul sezonului de îmbolnăvire cu VSR • Copii cu vârstă mai mică de 2 ani și care au necesitat tratament pentru displazie bronhopulmonară în ultimele 6 luni • Copii cu vârstă mai mică de 2 ani și cu boli cardiace congenitale semnificative hemodinamic Referinţe: 1. Synagis® (palivizumab). Rezumatul Caracteristicilor Produsului . 2. Goldstein M, Phillips R, DeVincenzo JP, et al. National Perinatal Association 2018 Respiratory Syncytial Virus (RSV) Prevention Clinical Practice Guideline: an evidence-based interdisciplinary collaboration. Neonatology Today. 2017;12:1-27.

Acest material promoţional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătăţii.

Acest produs se eliberează doar pe baza prescripţiei medicale.

Reacţiile adverse pot fi raportate online https://contactazmedical.astrazeneca.com, sau la adresa farmacovigilenta@astrazeneca.com.

Pentru informaţii complete de prescriere consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului.

RO-14568 / 03.2023

ASTRAZENECA PHARMA S.R.L. Str. Menuetului nr. 12, BBP, corp D, etajul 1, 013713, sector 1, București Tel.: +40 21 317 60 41; Email: office.romania@astrazeneca.com

Articole de specialitate

Malnutriția- una dintre cele mai mari provocări globale pentru sănătate Malnutriția este o maladie care se referă la deficiențe sau excese în aportul de nutrienți, dezechilibrul nutrienților esențiali sau utilizarea defectuasă a nutrienților. Termenul de malnutriție se referă atât la subnutriție, cât și la excesul de greutate și obezitate, dar și la bolile netransmisibile legate de alimentație (boli infecțioase, diareea, etc.).

Avem de-a face, de fapt, cu un cerc vicios: infecțiile agravează malnutriția, în timp ce alimentația deficitară crește gravitatea bolilor infecțioase.

Dr. Claudia Ciocan Medic Medicină Generală, Masterand Nutriție și Siguranță Alimentară

Termenul de malnutriție se referă la 3 grupuri largi de afecțiuni: subnutriția, care include pierderea (greutate scăzută pentru înălțime), pipernicie (înălțime scăzută pentru vârstă) și subpondere (greutate mică pentru vârstă); malnutriție legată de micronutrienți, care include deficiențe de micronutrienți (lipsa de vitamine și minerale importante) sau exces de micronutrienți; excesul de greutate, obezitatea și bolile netransmisibile legate de alimentație (cum ar fi boli de inimă, accidentele vasculare cerebral, diabetul și unele tipuri de cancer).

Femeile, sugarii, copiii și adolescenții prezintă cel mai mare risc de malnutriție. Optimizarea alimentației timpurii în viață, începând chiar de la momentul concepției până la a doua zi de la nașterea copilului, asigură cel mai bun început po-

16

sibil în viață, cu beneficii pe termen lung.

Conform OMS, la nivel global, în 2020, s-a estimat că 149 de milioane de copii sub 5 ani erau prea scunzi pentru vârstă, 45 de milioane erau prea slabi pentru înălțime și 38,9 milioane erau supraponderali sau obezi.

La nivel mondial, aproximativ 45% dintre decesele în rândul copiilor sub 5 ani sunt legate de subnutriție. Acestea apar mai ales în țările cu venituri mici și medii. În același timp, în aceleași țări, ratele de supraponderalitate și obezitate în copilărie sunt în creștere.

După gradul de severitate, malnutriția poate varia de la deficit de micronutrienți și proteine (forme ușoare), până la forme severe: malnutriții proteice (Kwarsiorkor) sau protein-calorice (marasmus).

Subnutriția este un anumit tip de malnutriție ce se caracterizează prin epuizarea energiei (caloriilor), rezultând din aportul insuficient de alimente pe o perioadă lungă de timp.

Copiii prea slabi pentru înăltime indică adesea o pierdere recentă și severă în greuate, deși deficitul poate persista și o perioadă lungă de timp. Acest deficit apare de obicei atunci când o persoană nu a avut alimente de calitate și cantitate adecvată și/sau a avut boli frecvente sau prelungite, fiind este asociată cu un risc mai mare de deces dacă nu este tratată corespunzător.

Medicina Familiei

Există și cazurile în care copiii sunt prea scunzi pentru vârsta pe care o au.

Acesta este rezultatul subnutriției cronice sau recurente, asociată de obicei cu sărăcia, sănătatea și alimentația maternă precară, boli frecvente și/sau hrănire și îngrijire necorespunzătoare la începutul vieții, ceea ce va împiedica copiii să-și atingă potențialul fizic și cognitiv.

Micronutrienții permit organismului să producă enzime, hormoni și alte substanțe care sunt esențiale pentru creșterea și dezvoltarea corespunzătoare. Iodul, vitamina A și fierul sunt cele mai importante din punct de vedere al sănătății publice globale; deficiența acestora reprezintă o amenințare majoră pentru sănătatea și dezvoltarea populațiilor din întreaga lume, în special a copiilor și femeilor însărcinate, din țările cu venituri mici.

Sărăcia amplifică riscul de malnutriție. Oamenii săraci au mai multe șanse de a fi afectați de diferite forme de malnutriție.

Malnutriția crește costurile de menținere a sănătății, reduce productivitatea și încetinește creșterea economică, cu efecte grave și de durată pentru indivizi și familiile lor, pentru comunități și pentru țări.

Sursa: Malnutrition (who.int) Fact sheets - Malnutrition (who.int)

www.revistamedicalmarket.ro

ARTICOLE DE SPECIALITATE

SUNTEM MAI APROAPE DE PACIENŢII ONCOLOGICI

PARTENERUL TĂU ÎN GESTIONAREA MALNUTRIȚIEI

CARACTERISTICI RESOURCE

Dietă completă nutriţional

kcal

Hipercalorică (Resource 2.0, Resource 2.0 cu fibre, Resource Protein), aport sporit de proteine (Resource Protein) Aport de antioxidanţi: vitaminele A, C, E, Seleniu, Zinc Fără gluten 6 arome disponibile: Caise, Vanilie, Ananas-Mango, Căpșune, Cacao și Cafea

Dietă lichidă polimerică gata preparată pentru consum

CUI SE RECOMANDĂ RESOURCE?

www.nestlehealthscience.ro NEFROLOGIE

Adulţi şi copii cu vârsta peste 3 ani 1

Articole de specialitate

Tuberculoza cu noua ei față

Prof. Dr. Florin Mihălțan Institutul de Pneumologie Marius Nasta, UMF „Carol Davila“

C

ând spun schimbare nu mă refer la tipul de leziune; este vorba de aceleași forme avansate de boală cu leziuni extinse bilateral, depistate tardiv, de obicei la oamenii străzii, la cazuri sociale, la bolnavi cu afecțiuni care predispun la deflexiuni imunitare de tipul: boli gastroenterologice, boli vasculitice, imunologice,etc.. Dar lucrurile dacă vorbim de comorbidități, arată altfel. De obicei un astfel de pacient are la pachet:HIV/SIDA, hepatita B și C (uneori sifilis) și este consumator de droguri. El aterizează de obicei într-un serviciu mono disciplinar unde colegii fac toate eforturile să-i ajute dar lucrurile nu mai devin așa de simple. În primul rând este vorba de calitatea pacientului. Fiind de obicei dependent de droguri are tulburări generate de momentul sevrajului care coincide cu momentul internării. Mulți sunt printre defavorizații soartei, cu analfabetism funcțional și medical. Aceste fapt induce o serie de consecințe în lanț.

Se începe terapia cu antituberculoase care este luată un timp scurt după care pacientul fuge din spital sau se externează la cerere. Ulterior sigur revine cu o formă mai avansată de boală care prin aceste reinternări și abandonuri induce decesul pacientului datorită complicațiilor bolii contagioase, apariției multirezistențelor, pe fondul altor maladii alimentate de alte afecțiuni infecțioase: SIDA, sifilis, hepati-

18

tă B și C care și ele în perioada pandemică au fost în suferință. Serviciile de monitorizare a acestora au fost alocate pentru expansiunea pandemică virală de Covid 19. Cum au arătat serviciile în alte țări în aceiași perioadă? Atât în SUA cât și în UE pacienții sunt mai vârstnici, cu o medie de comorbidități mai mare și cu forme de TB pulmonare și extrapulmonare combinate. Există desigur diferențe între țările cu venituri mari pe cap de locuitor și cele sărace. În Ungaria de exemplu, pentru a vorbi de o țară vecină nouă, prevalența TB asociată cu HIV și cu cei care administrează drogurile i.v. este de 12% și predomină la populația romă și la cei fără domiciliu. În România, 23,8% din cei cu HIV și TB sunt utilizatori de droguri injectabile. În Argentina 33,1% din bolnavii cu TB au infecții cu HCV, HIV sau HBV iar al doilea element îngrijorător îl reprezintă formele de tuberculoză multirezistentă. O altă provocare a celor doi ani de pandemie a fost legat de activitatea ONG urilor de distribuire a seringilor de asistare cu metadonă a acestor pacienți dependenți în principal de canabis sau etnobotanice, oameni tineri care erau total subjugați de acest gen de dependență.

O altă față a reprezentat-o pacienții cu tuberculoză care vin din penitenciare. Și aici lucrurile au început să capete o turnură periculoasă individuală. Și ei sunt adesea dependenți de droguri și nu de puține ori cu aceleași infecții HIV sau hepatite virale. Acești pacienți sunt adesea non complianți iar comportamentul lor este similar cu pătura de oameni săraci sau oameni ai străzii pe care îi vedem în fiecare zi. Aici ceea ce lipsește în majoritatea țărilor este prezența unor servicii de asistare al celor care părăsesc penitencia-

Medicina Familiei

rele dar și modul de asistare pentru multiplele boli în perioada când sunt închiși, în special din punctul de vedere al adicțiilor.

Sigur că toate aceste elemente au și soluții dar presupun eforturi financiare serioase. Astfel ar trebui cuplate acțiunile adictologilor ( puțini la număr) cu cele ale pneumologilor, infecționiștilor și al ONG -urile care se focusează pe oamenii străzii. Concomitent medicul de familie trebuie să ajute pentru educarea unei categorii de pacienți recunoscuți pentru non complianța la terapiile multiple acordate. Rata de curabilitate a tuberculozei la pacienții cu HIV este mică 60-70% și depinde de foarte mulți factori Există și o amenințare legată de terapiile noi, de competiția antiretrovirale, antituberculoase unde știința a luat-o mult înainte în favoarea terapiile moderne pentru Hepatită B și C versus medicații noi pentru tuberculoză unde în ultimii douăzeci de ani au apărut doar două noi substanțe.

La toate acestea ar trebui adăugate screeninguri active de Tb la bolnavii cu HIV și mai ales la cei cu droguri injectabile dar screening și la cei care sunt în terapie de substituție cu metadonă pentru că aceștia adesea furnizează cazurile noi, descoperite cu multiple infecții contagioase, din familia largă amintită anterior. Se impune de asemenea o colaborare strânsă între programele de depistare și terapie a tuberculozei și a celor pentru HIV/SIDA. De fapt este importantă combinarea măsurilor punitive cu cele de prevenție, cu o cuantificare corectă a povarei tuberculozei la pacienții dependenți de droguri și cu o multidisciplinaritate implicând nu doar medicii specializați dar și cercetătorii și strategii în domeniul programelor de screening sau terapie din sănătate.

www.revistamedicalmarket.ro

Bibliografie pe: revistamedicalmarket.ro

Tuberculoza în România chiar dacă scade, prevalența ei rămâne o provocare și acest lucru a făcut ca în special după pandemie să capete altă coloratură mult mai vizibilă și mai dureroasă. Sigur că medicul de familie se va întreba oare ce s-a schimbat? Nu mai este bacilul Koch de vină? De unde vine această marcată schimbare? Un prim lucru pentru a construi un dialog este legat de modificările în strategiile de abordare ale acesteia, fapt extrem de vizibil după pandemie când cazurile ușoare și chiar și cele moderate, dacă erau compliante la tratament, au putut fi abordate în ambulator. Brusc a devenit mai vizibil pacientul sever care se internează în acest moment de regulă în serviciile de specialitate.

BTL 4 EKG Primul EKG cu inteligenţă artificială BTL 4 utilizează inteligenţa artificială pentru a asigura cea mai bună interpretare a electrocardiogramei. Împreună cu cele mai optimizate caracteristici, fiecare evaluare se face într-un timp redus.

Cel mai bun semnal EKG Utilizarea filtrelor auto-adaptive unice BTL și a soluţiilor tehnice moderne oferă un semnal EKG stabil, fără zgomote sau distorsiuni.

Inteligenţă Artificială

Mai Rapid

Costuri Reduse

Romania

BTL 8 EKG Inteligenţă Artificială Interpretarea automată este extinsă prin algoritmi ai inteligenţei artificiale antrenaţi pe zeci de mii de examinări.

Performanţă ridicată Exportul automat al examinărilor sau printarea raportului EKG garantează performanţă în orice moment.

Capacitate excepţională BTL 8 permite printarea a peste 900 de rapoarte cu o singură încărcare și memorarea a peste 3500 de examinări.

Inteligenţă Artificială Diagnostic afișat pe ecran Control de la distanţă Export în HIS Cititor cod de bare Autentificare RFID Autentificare utilizator

Articole de specialitate

Retenția acută de urină Abstract: Acute urine retention is a pathology that we encounter in both children and adults. Given the acute way in which the symptomatology is installed, it is an emergency.

The family doctor can, after the anamnesis and the clinical examination, establish the diagnosis of acute urine retention and apply the first therapeutic measures. In order to establish the etiology and appropriate therapeutic behavior, the patient will be referred to a urology service. In the present article the authors summarize the emergency behavior and propose an algorithm for acute urine retention in a family medicine practice. de față autorii prezintă sintetic conduita de urgență și propun un algoritm de intervenție pentru retenția acută de urină într-un cabinet de medicină de familie.

Introducere

As. Univ.

Dr. Claudia-Felicia Pop Medic primar Medicină de familie, Cluj-Napoca, UMF Cluj-Napoca Disciplina Nursing, Afiliere - AREPMF

Dr. Emiliana Costiug Medic primar Medicină de familie, Cluj , Medic formator, Afiliere - AREPMF

Dr. Crenguța Lanbă Medic primar Medicină de familie, Loc. Pantelimon, Jud. Ilfov Afiliere - AREPMF

24

Retenția acută de urină (RAU) este una dintre cea mai comună urgență de tip urologic întâlnită în cabinetul medicului de familie. Reprezintă incapacitatea de a goli spontan vezica urinară timp de mai mult de 12 ore, cu un volum de urină mai mare decât se preconizase pentru vârstă ([vârstă în ani + 2] x 30 cm3) sau o vezică urinară palpabilă. Poate să apară la orice vârstă, dar mai rar la copil față de adult. Este mai frecventă la sexul masculin, cauza principală după vârsta de 60 de ani fiind hiperplazia benignă de prostată.

Incidența afecțiunii crește cu vârsta.

Etiopatogenie

Rezumat

Există numeroase cauze responsabile de instalarea retenției acute de urină:

Retenția acută de urină reprezintă o patologie pe care o întâlnim atât la copil cât și la adult. Având în vedere modul acut în care se instalează simptomatologia, ea reprezintă o urgență. Medicul de familie poate, în urma anamnezei și a examenului clinic, să stabilească diagnosticul de retenție acută de urină și să aplice primele măsuri terapeutice. Pentru stabilirea etiologiei și o conduită terapeutică corespunzătoare pacientul va fi îndrumat spre un serviciu de urologie. În articolul

1. Obstacole mecanice • Uretra: stricturi uretrale, calculi inclavați pe uretră, tumori sau malformații, ruptura de uretră • Intravezical: calcul sau cheag de sânge care obturează colul vezical, tumoră care se dezvoltă în colul vezical, corpi străini • Extravezical și extrauretral: adenom sau cancer de prostată, tumori pelviene sau perineale, prostatita acută, hiperplazia benignă de prostată, prolaps genital avansat

Medicina Familiei

2. Perturbări funcționale (retenții reflexe) • Post rahianestezie • Postoperator: operații în jumătatea inferioară a abdomenului, operații pe organele genitale, anus • Infecții: prostatita acută, vulvovaginita, pelviperitonita • Come, meningoencefalite sau AVC, tumori medulare și cerebrale • Posttraumatic (abdomen inferior, pelvis sau organele genitale) • Traumatisme cu compresii sau secțiuni ale măduvei • Medicamente: anticolinergicele, simpatomimeticele, drogurile

Diagnostic pozitiv 1. Tablou clinic → simptome • eforturi ineficace de a urina • durere localizată în hipogastru, de intensitate mare • senzație imperioasă de micțiune • agitație psihomotorie – anxietate 2. Examen obiectiv → palpare • glob vezical în hipogastru, de formă ovală, netedă, foarte dur și sensibil la palpare, mat la percuție 3. Paraclinic → ecografie abdominală

Diagnostic diferențial 1. Retenția cronică de urină • retenție lentă, se accentuează progresiv • tulburări de micțiune în antecedente • afectare renală, cardio-vasculară

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Algoritm de diagnostic și intervenție în retenția acută de urină Incapacitatea de a goli vezica urinară timp de mai mult de 12 ore, cu un volum de urină mai maredecât se preconizase pentru vârstă sau o vezică urinară palpabilă Instalată brusc → URGENȚĂ MEDICO CHIRURGICALĂ

Anamneza: -afecțiuni neurologice -constipație, -infecție de tract urinar, -hematurie, -disfunție vezica urinară, -neoplazii, mase tumorale abdominal -traumatisme -medicație

Clinic: -eforturi ineficace de a urina -durere localizată în hipogastru, de intensitate mare -senzație imperioasă de micțiune -agitație psihomotorie –anxietate Examen obiectiv: -glob vezicalîn hipogastru, de formă ovală, netedă, foarte dur și sensibil la palpare, mat la percuție

Paraclinic: -Ecografie abdominală pentru a evalua volumul vezicii urinare și rezidul vezical -examen de urină, urocultura

Diagnostic diferențial - retenția cronică de urina, anuria

Tratament → cateterizarea vezicii urinare SAU puncție suprapubiană → antispastic, antibiotic în caz de ITU → suprimare medicație simpatomimetică, anticolinergică → management constipație

Consult urologie SAU internare spital -Risc de recidivă a RAU -Stricturi uretrale, leziuni meat urinar, prostatită, cancer prostatic, - complicații post cateterizare sau puncție - afecțiuni neurologice

• stare generală alterată • astenie, vărsături, diaree 2. Anuria • vezica urinară este goală, nu are ce urina, • fără nevoia de a urina

Atitudinea în urgență 1. Cateterism uretro-vezical • Respectăm reguli de asepsie și antisepsie • Oferă informații despre existența, sediul și natura unor obstacole uretrale sau vezicale • Netraumatizant, se efectuează cu sonda Foley • Nu se evacuează brusc conținutul vezicii urinare (risc hemoragie) • Sonda se fixează pe loc cu leucoplast – sonda permanentă • După golirea completă a vezicii se pen-

sează extremitatea sondei și se transportă bolnavul la spital • Din urina evacuată se va trimite la laborator pentru examen de urină și urocultură • Contraindicat în caz de: ▶ abces perineal, abces prostatic, ▶ uretrită, periuretrită acută, ▶ ruptura uretrei cu hematom perineal mare • Sonda urinară se menține după golirea vezicii dacă: ▶ urina este tulbure sau hematurică ▶ introducerea a fost dificilă → stricturi uretrale ▶ ureea este crescută 2. Drenajul suprapubian ▶ Asistenta • pregătește bolnavul psihic și fizic (decubit dorsal, rade pilozitatea din regiunea pubiană, dezinfecție)

• pregătește materialele necesare și instrumentarul steril • asistă medicul și supraveghează pacientul în timpul puncției • supraveghează pacientul după puncție ▶ Medicul efectuează tehnica: • anestezie locală așezat de partea stângă a bolnavului • introduce acul razant cu marginea superioară a simfizei pubiene • evacuează conținutul încet • retrage acul și aplică un pansament steril ▶ Indicat în următoarele situații: • imposibilitatea cateterizării vezicii urinare • sânge la meat (uretroragie) ▶ Contraindicat în caz de: diateză hemoragică, tumoră vezicală, baypas aortofemural

Conduita ulterior în spital • evaluare în serviciu de chirurgie – urologie • investigaţii pentru stabilirea diagnosticului etiologic • în cazul retenției acute de urină de etiologie necunoscută, examenul clinic suplimentar trebuie să includă următoarele: ▶ tuseul rectal pentru a evalua posibile formațiuni, impactarea materiilor fecale, sensibilitatea perineală și tonul sfincterului rectal. ▶ examenul pelvin la femeile cu RAU ▶ examinarea neurologică ▶ examinari de laborator: examenul de urină și urocultură, creatinină, hemoleucograma completă în cazul suspiciunii unei infecții. Dozarea antigenului specific prostatic nu este necesară, valoarea acestuia este de obicei crescută în timpul unui episod de RAU Bibliografie 1. Choong S, Emberton M. Acute urinary retention. BJU Int 2000; 85:186.

2. Marshall JR, Haber J, Josephson EB. An evidence-based approach to emergency department management of acute urinary retention. Emerg Med Pract 2014; 16:1.

3. Manjunath AS, Hofer MD. Urologic Emergencies. Med Clin North Am 2018; 102:373.

Medicina Familiei 2023 - 2024

25

PENTRU ECHILIBRUL

ORGANISMULUI TAU

Azzurro

SĂNĂTATE...

PE LIMBA TA! susţine sănătatea sistemului respirator efect calmant asupra gâtului, faringelui și corzilor vocale efect expectorant funcţionarea normală a sistemului imunitar

Evoluăm împreună

CONTOUR®PLUS ELITE oferă îndrumare pentru a sprijini cu încredere deciziile de gestionare a diabetului

Recomand CONTOUR PLUS ELITE ®

Ascensia Diabetes Care are peste 80 de ani de experiență în gestionarea diabetului și sistemul CONTOUR®PLUS ELITE aduce fiabilitatea pe care o așteptați de la un produs Ascensia

99% dintre profesioniștii din domeniul medical consideră că este ușor să își treacă pacienții pe un glucometru CONTOUR®1 De precizie ridicată,2 depășind cerințele minime de precizie prevăzute în standardul EN ISO 15197:2015*3 Indicatorul unic al intervalului țintă smartLIGHT® arată dacă valoarea citită a glicemiei se încadrează în intervalul țintă personal**. 96% dintre persoanele cu diabet consideră că un glucometru cu cod de culori roșu, verde și galben este ușor de înțeles***4 Mai puțină frustrare cu funcția de recoltare Second-Chance® care evită înțeparea repetată5 și este o funcție pe care 93% dintre utilizatori preferă ca glucometrul să o aibă4

Aplicația CONTOUR®DIABETES app a fost asociată cu o scădere a rezultatelor de hipoglicemie și hiperglicemie6

Serviciul Clienți este disponibil prin Ascensia Diabetes Care, prin urmare, clienții dvs. pot suna dacă au întrebări despre produsele Ascensia

Când e vorba de gestionarea diabetului, aveți încredere în CONTOUR®PLUS ELITE Aflați mai multe pe www.diabetes.ascensia.com

*95% dintre valorile măsurate ale glicemiei trebuie să se încadreze în intervalul ±15 mg/dL (±0,83 mmol/L) al valorilor medii măsurate prin procedura de măsurare de referință la concentrații ale glucozei <100 mg/dL (<5,55 mmol/L) sau în intervalul ±15% la concentrații ale glucozei ≥100 mg/dL (≥ 5,55 mmol/L). 99% dintre valorile individuale măsurate ale glucozei trebuie să se încadreze în intervalele A și B ale grilei de eroare convenite prin consens (CEG) pentru diabetul zaharat de tip 1. **Consultați-vă întotdeauna cu medicul dvs. înainte de a seta sau modifica orice interval țintă. ***Studiul clinic a inclus 326 de participanți.

1. Studiu de piață. Ascensia Diabetes Care. German Praxistest (694 HCPS și 7610 PWDs). Realizat din august până în decembrie 2020 2. Klaff l et al. Accuracy and user performance of a new blood glucose monitoring system. Journal of Diabetes Science and Technology. 2021;15(6): 1382-1389 3. Organizația Internațională de Standardizare. Sisteme pentru încercări de diagnostic in vitro – cerințe referitoare la sistemele de monitorizare a glicemiei prin autotestare în gestionarea diabetului zaharat (ISO 15197). Organizația Internațională de Standardizare, Geneva, Elveția, 2013.

4. Ascensia Diabetes Care. Date aflate la dosar. Studiul clinic GCA-PRO-2018-006-01 - Lightning NEXT – Raport statistic la subiecți cu diabet 5. Richardson J et al. Clinical Relevance of Reapplication of Blood Samples During Blood Glucose Testing. Poster prezentat la a 20-a întrunire anuală virtuală pentru tehnologie în diabet (DTM).

12 noiembrie 2020 6. Stuhr A și Pardo S. Impact of Real-World Use of the CONTOUR®️DIABETES App on Glycemic Control and Testing Frequency. Poster prezentat la Întrunirea pentru tehnologie în diabet (DTM).

8−10 Noiembrie 2018, North Bethesda, Maryland, USA. ©️2022 Ascensia Diabetes Care Holdings AG. Toate drepturile rezervate. Ascensia, sigla Ascensia Diabetes Care, Contour, smartLIGHT®️ și Second-Chance sunt mărci comerciale și/sau mărci comerciale înregistrate ale Ascensia Diabetes Care Holdings AG. Data elaborării: Aprilie 2022 PP-CNXT C-GBL-0005

Articole de specialitate

Diabetul tip 3c pancreatic în cabinetul medicului de familie Abstract: Diabetes mellitus is a frequent metabolic disease and unfortunetly with an increased prevalence. Pancreatic diabetes or diabetes type 3c or pancreatogen diabetes is less common patology in curent practice of family doctor. This paper aims to offer for family doctors a new perspective for this problem of health.

Dr. Mihaela Udrescu Medic primar MF, Medic specialist gastroenterologie, Coordonator național Grup de Lucru GastRO al SNMF

Rezumat Diabetul zaharat reprezintă o afecțiune metabolică frecventă în practica medicală, având o prevalență în creștere.

Diabetul pancreatic denumit și diabet zaharat tip 3c sau diabet pancreotogenic reprezintă o formă de diabet mai puțin întânlită în practica medicului de familie.

Lucrarea de față își propune să ofere medicilor de familie o nouă perspectivă asupra acestei patologii.

Una dintre cele mai vechi descrieri ale pancreasului ca organ independent o regăsim în Talmud unde este denumit „degetul ficatului”[2].

Din punct de vedere anatomic pancreasul este un organ situat retroperitoneal în regiunea epigastrică, posterior de stomac[2].

Are o lungime în medie de 15 cm în plan transversal între potcoava duodenală și splină (Fig 1)[2].

Pancreasului i se descriu 4 părți anatomice: cap, gât, corp și coadă[2].

Această poziționare anatomică face imposibilă examinarea clinică a pancreasului.

Din punct de vedere fiziologic, pancreasul este un important organ glandular având funcție atât exocrină cât și endocrină aflate într-o în relație insuficient demonstrată prin studii clinice.

Secreția exocrină pancreatică este realizată de celulele acinare (fig 3-1) care reprezintă aproape 90% din masa glandulară, în timp ce secreția endocrină este apanajul celulelor de la nivelul insulelor Langerhans (Fig 3-2) care ocupă aproximativ 2% din pancreas[3].

Celulele ductale (Fig 3- 3) care reprezintă doar 5% din masa pancreatică au rol în producerea de bicarbonat (HCO₃¯).

Putem astfel concluziona că majoritatea celulară pancreatică îndeplinește funcție exocrină.

Secreția exocrină pancreatică este preluată printr-un sistem canalicular și dre-

Fig 1- Poziția anatomică a pancreasului

30

Medicina Familiei

nată în duoden prin intermediul a două canale (canalul pancreatic principal-Wirsung și canalul accesoriu- Santorini)[2].

Canalul Wirsung se deschide la nivelul duodenului prin ampula lui Vater (fig 2).

La acest nivel există sfincterul Oddi reprezentat de mușchii netezi care înconjoară trei elemente anatomice: extremitatea inferioară a canalului biliar direct (coledoc), ductul pancreatic principal și ampula lui Vater.

Zilnic pancreasul exocrin secretă în medie 1000 ml de lichid incolor[3].

Acest suc pancreatic este bogat în bicarbonat (HCO₃¯) cu rol de a tampona aciditatea chimului gastric ajuns în duoden.

Se realizează astfel un pH optim la acest nivel pentru o activitate normală a enzimelor digestive.

Prin acest pH este prevenită și inactivarea acizilor biliari de către sucul gastric.

Secreția exocrină pancreatică este permanentă. Ea crește cantitativ postprandial printr-un mecanism de feedback mediat hormonal realizat în principal prin acțiunea secretinei și colecistokininei.

Rolul secreției pancreatice exocrine

Fig. 2 – Ampula Vater

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

este de a participa la digestia lipidelor, proteinelor și glucidelor.

Celulele acinare secretă 19 proteine diferite.

Doar amilaza și lipaza sunt secretate în formă activă.

Toate enzimele proteolitice sunt secretate ca proenzime inactive.

Activarea enzimelor proteolitice este realizată în intestin. De asemenea pancreasul produce în paralel un inhibitor al tripsinei.

Este important ca activarea enzimelor proteolitice să se realizeze în intestin, deoarece tripsina și celelalte enzime proteolitice pancreatice dacă sunt active pot acționa direct asupra celulelor pancreatice și să producă liza acestora.

Activarea enzimelor proteolitice în intestin precum și secreția inhibitorului tripsinei la nivel pancreatic, protejează pancreasul de la autodigestie.

Când pancreasul are leziuni extinse sau dacă ductul pancreatic este obstruat, cantități mari de suc pancreatic se acumulează la acest nivel, inhibitorul de tripsină este insuficient să inactiveze cantitatea suplimentară de enzime, enzimele proteolitice în exces se activează rapid și pot digera pancreasul în câteva ore, producând afecțiunea denumită pancreatită acută.

Putem afirma că enzimele proteolitice în exces prin activare intrapancreatică pot produce autodigestia pancreasului.

Secreția endocrină pancreatică are loc în insulele Langerhans (Fig 3-2)[3].

Există mai multe forme de diabet zaharat[4]: 1. Diabet zaharat tip 1 (5-10%) sau insulino-dependent care este cauzat de absența secreției de insulină, cu două subtipuri: •

Autoimun

•

Idiopatic

2. Diabet zaharat tip 2 (90-95% din cazuri) caracterizat printr-un deficit de secreţiei al insulinei și insulinorezistenţă la nivel celular printr-un proces etiopatogenic complex și multifactorial; 3. Diabet zaharat de tip 3 (1-2% dintre cazuri) cu forme asociate cu unele sindroame și stări patologice; denumit anterior DZ secundar și de asemenea cu mai multe subtipuri: •

Defecte genetice ale celulelor beta (β)

•

Defecte genetice ale acţiunii insulinei

•

Diabetul pancreatic

•

Endocrinopatii (acromegalia, sindromul Cushing, glucagonomul, feocromocitomul, somatostatinomul, aldosteronomul, hipertiroidismul, etc)

•

DZ indus de substanțe chimice glucocorticoizi, acid nicotinic, hormoni tiroidieni exogeni, diazoxid, agoniști α-adrenergici, diuretice tiazidice, γ-interferon, medicație post transplant de organ, etc).

•

DZ generat de infecții (cytomegalovirus, virusul rubeolei congenitale)

•

Alte sindroame genetice asociate uneori cu DZ (sindromul Down, sindromul Klinefelter, sindromul Turner, sindromul Wolfram, ataxia Friedreich, coreea Huntington, sindromul Laurence-Moon-Biedl, distrofia miotonică, porfiria, sindromul Prader-Willi, etc).

Fig 3. Structura celulară glandulară pancreatică

1 3

4 5 8 7

6 9 2

Medicina Familiei 2023 - 2024

31

Articole de specialitate

În pancreas există între 1 și 2 milioane de insule Langerhans, mai numeroase la nivelul corpului și cozii acestuia.

Ele sunt formate din celule diferite structural și funcțional de cele ale parenchimului exocrin.

Insulele Langerhans adulte conțin: • 10% celule alfa (α) care secretă glucagon (fig 3- 6-bleu) • 70% celule beta (β) care secretă insulină (fig 3- 7-violet) • 15% celule polipeptidice pancreatice (PP) care secretă polipeptidă pancreatică (fig 3- 8-mov) • 5% celule delta (δ) care secretă somatostatină (fig 3- 9-cărămiziu) Secreția endocrină este preluată de capilarele pancreatice (fig 3- 4), ajunge în circulația generală și de aici la organe, unde realizează numeroase funcții metabolice.

Prin perturbarea secreției endocrine pancreatice apare diabetul zaharat (DZ).

Diabetul zaharat (DZ) este un sindrom heterogen caracterizat prin hiperglicemie cronică (bazală şi/sau postprandială), care se poate asocia cu modificări ale metabolismului lipidic, proteic, hidro-electrolitic[4].

Diabetul pancreatic apare în contextul unor afecţiuni ale pancreasului exocrin[4].

Este denumit „diabet tip 3c” sau diabet pancreoprivic sau pancreatogen.

Se caracterizează printr-o insuficienţă concomitentă exo și endocrină a pancreasului.

Diabetul pancreatic apare de obicei în cursul unor afecțiuni pancreatice de tipul: • pancreatită (acută și cronică); • post traumatic/pancreatectomie; • neoplazii pancreatice; • fibroză chistică • hemocromatoză; • fibrocalculoză pancreatică Prin prezența afecțiunilor pancreatice generatoare diabetului, apar modificări imagistice la acest nivel.

Distrugerea sau pierderea insulelor Langerhans conduce la hiposecreție sau chiar la deficitul total de hormoni pancreatici endocrini insulari (insulină, glucagon, somatostatină, polipeptidă pancreatică șamd).

Diagnosticul de diabet de tip 3c pancreatic este susținut de prezența unui diabet zaharat la persoane cu afecțiuni pancreatice cu insuficiență pancreatică exocrină, modificări imagistice la nivelul pancreasului și în absenţa autoanticorpilor specifici DZ tip 1.

32

Hiperglicemie/diabet zaharat+afecțiune pancreatică+ insuficiență pancreatică exocrină+ modificări imagistice pancreatice+ absența autoanticorpilor specifici DZ tip 1.

Deoarece insuficiența pancreatică cronică este subdiagnosticată și cazurile de diabet zaharat tip 3c pancreatic sunt rare în practica medicală.

Acest tip de diabet este caracterizat printr-un deficit de insulină, cetoză rară și hipoglicemie frecventă indusă de tratament (datorită lipsei de glucagon) [6].

Secreţia de insulină este scăzută și uneori sunt necesare doze crescute de insulină exogenă.

Relația dintre pancreatita cronică și diabetul zaharat este una biunivocă.

La fel ca steatoreea, diabetul de tip 3c este o complicație a pancreatitei cronice de lungă durată și este frecvent întâlnit în special la cei care suferă și o intervenție chirurgicală pancreatică.

Apariția insuficienței endocrine și exocrine pancreatice durează de obicei mulți ani.

Insuficiența endocrină apare în cele din urmă la 37 până la 44% dintre pacienții cu pancreatită cronică [7].

Toți pacienții cu pancreatită cronică sunt expuși riscului de diabet. Însă cei cu pancreatită cronică de lungă durată, pancreatectomie parțială anterioară și debut precoce al fibrocalculozei pancreatice pot prezenta un risc mai mare.

Pacienții cu pancreatită cronică conform unor studii este recomandat să fie testați anual cu glicemie și HbA1c[8].

Diabetul datorat pancreatitei cronice (diabetul pancreatogen) poate duce la fluctuații mari ale glicemiei, greu de gestionat.

Deteriorarea fie a glicemiei a jeun, fie a HbA1c necesită o evaluare suplimentară.

Diabetul și pancreatita cronică au interacțiuni complexe.

Pe de altă parte diabetul de lungă durată este un factor de risc pentru pancreatita cronică.

Diabetul de lungă durată produce modificări ale structurii și funcției pancreatice care imită pancreatita cronică în multe feluri, chiar dacă nu este atins pragul de diagnostic de pancreatită cronică (cunoscut sub numele de pancreatopatie diabetică)[9]. În cele din urmă, prezența concomitentă a pancreatitei cronice și a diabetului

Medicina Familiei

zaharat crește semnificativ riscul de carcinom pancreatic secundar.

Diabetul zaharat tip 3c pancreatic la persoanele cu fibroză chistică necesită o abordare specifică .

Fibroza chistică[4] poate fi asociată cu diabet zaharat tip 3c pancreatic și de aceea screeningul anual pentru DZ trebuie iniţiat la vârsta de 10 ani, cu test de tolerantă orală la glucoză (TTGO), la pacienţii fără diagnostic anterior de DZ; dozarea HbA1c nu este recomandată.

La copii cu scăderea ponderală sau curbă ponderală scăzută impune screeningul imediat.

Pacienţii cu DZ asociat fibrozei chistice trebuie trataţi cu insulină.

După 5 ani de la diagnostic, se începe screeningul anual pentru complicaţiile diabetului zaharat.

Iată deci o serie de categorii de pacienți diabetici (cu pancreatită cronică veche, post pancreatectomie, cu neoplasm de pancreas, fibroză chistică, cu fibrocalculoză pancreatică) care au o rezervă parenchimatoasă pancreatică redusă și la care asocierea insuficienței pancreatice exocrine este posibilă.

Printr-o gestionare bună a patologiei exocrine pancreatice și încadrarea corectă a unui astfel de pacient și tratament corect etiologic, prognosticul bolii poate fi îmbunătățit.

Bibliografie:

1. Foto Shutterstock 2. Frank H. Netter „Atlas de Anatomie a Omului”- Ediția a 7-a, pg 287, 288, 296, 310, 311 3. Guyton&Hall „Tratat de Fiziologie a Omului”- Ediția a 13-a pg 825-828, pg 983-1000 4. Ghidul SRDNBM 2021 pag 12-15 5. Goodarzi MO, Nagpal T, Greer P, et al. Genetic Risk Score in Diabetes Associated With Chronic Pancreatitis Versus Type 2 Diabetes Mellitus. Clin Transl Gastroenterol 2019; 10:e00057.

6. Hart PA, Bellin MD, Andersen DK, et al. Type 3c (pancreatogenic) diabetes mellitus secondary to chronic pancreatitis and pancreatic cancer. Lancet Gastroenterol Hepatol 2016; 1:226.

7. Machicado JD, Chari ST, Timmons L, et al. A population-based evaluation of the natural history of chronic pancreatitis. Pancreatology 2018; 18:39.

8. Rickels MR, Bellin M, Toledo FG, et al. Detection, evaluation and treatment of diabetes mellitus in chronic pancreatitis: recommendations from PancreasFest 2012. Pancreatology 2013; 13:336.

9. Mohapatra S, Majumder S, Smyrk TC, et al. Diabetes Mellitus Is Associated With an Exocrine Pancreatopathy: Conclusions From a Review of Literature. Pancreas 2016; 45:1104.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Un nou orizont în abordarea patologiilor cardiovasculare şi neurologice AspiVita100 o formulă inovativă cu eliberare controlată conține Nattokinază, serin-proteaza care a revoluționat lumea medicală prin selectivitatea înaltă pentru acumulările proteice cu potențial patogenic și prin profilul de siguranță.

AspiVita100 raspunde nevoilor profilactice și terapeutice din afecțiunile cronice vasculare cu potențial trombotic ridicat, în hipertensiunea arterială și în bolile neurodegenerative printr-un cumul deosebit de avantaje:

• Este singura enzimă fibrinolitică activă după administrare orală AspiVita100 conține nattokinază încapsulată într-o formă cu eliberare controlată, care asigură protecția sa împotriva degradării gastrice și eliberarea treptată la nivel intestinal, pentru un efect fibrinolitic prelungit.

• Mecanism fibrinolitic şi antiagregant plachetar cunoscut Nattokinaza are un mecanism fibrinolitic dual: atât direct (asupra fibrinei), cât și indirect (prin activarea plasminei).

Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică şi sinteza normală a fibrinei

• Siguranță la grupele de risc Studiile clinice au demonstrat siguranța administrarii, chiar și în doze de 6.000 UF, împreună cu: aspirină, clopidogrel, warfarină sau heparine injectabile la pacienții cu AVC1. De asemenea, administrarea este sigură la pacienții diabetici2 și dializați3

Motivele includerii cu succes a Aspi AspiVita Vita100 în planul de prevenţie şi tratament al pacienţilor cu risc de tromboze şi accidente vasculare: •E ficacitate în dizolvarea trombilor: nivelul produşilor de degradare ai fibrinei (PDF) creşte treptat4 cu până la 21,2% după administrarea orală a 2000 UF (unităţi fibrinolitice) de nattokinază • Protecție împotriva aterosclerozei arterei carotide: reduce dimensiunile plăcii de aterom cu până la 36,6% la administrare timp de 6 luni7 • Protecţia sistemului nervos împotriva degradării funcţionale: poate dizolva componentele plăcii de amiloid, indicator precoce al bolii Alzheimer6 • Acţiune antihipertensivă demonstrată5 la pacienţii cu pre-HTA şi HTA stadiul 1

Formula inovativă cu eliberare controlată Aspi AspiVita Vita100 asigură: •P rofil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică şi sinteza normală a fibrinei •A dministrare uşoară şi efect prelungit: capsulele AspiVita100 cu eliberare controlată contribuie la menţinerea fluxului sanguin optim pe o perioadă de peste 12 ore • Produs fabricat sub licență elvețiană exclusiv în Europa sub condiții farmaceutice GMP Shah AB., An open clinical pilot study to evaluate the safety and efficacy of natto kinaseas as an add‐on; oral fibrinolytic agent to low molecular weight heparin & anti‐platelets în acute ischeamic stroke, 2004; 2Hitosugi M., Effects of bacillus natto products on blood pressure în patients with lifestyle diseases, 2014; 3Hsia CH., et al, Nattokinase decreases plasma levels of fibrinogen, factor VII and factor VII în human subjects, 2009; 4Kurosawa Y. et al., A single-dose of oral nattokinase potentiates thrombolysis and anticoagulation profiles, 20155Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 5Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 6Ruei-Lin Hsu et al., Amyloid-Degrading Ability of Nattokinase from Bacillus subtilis Natto, 2009; 7Ren NN. et al., A clinical study on the effect of nattokinase on carotid artery atherosclerosis and hyperlipidaemia, 2017

1

Medicina Familiei 2023 - 2024

33

SIROP APPÉTIT-TONUS Stimulează apetitul și creșterea în greutate

Un supliment alimentar Pediakid® ce stimulează apetitul, favorizează creșterea în greutate, reduce oboseala și stimulează nivelul de energie și vitalitatea; Bogat in vitaminele C, și B12, Cupru și Mangan; Extracte naturale de plante: Cicoare, Spirulină, Turmeric, Năsturel, Ghimbir și Schinduf, Fibregum™ fibre organice de Acacia și sirop organic de Agave. O formulă perfect asimilabilă și ideală pentru recuperarea naturală a vitalității cotidiene.

FĂRĂ CONSERVANȚI FĂRĂ GLUTEN, FĂRĂ ALERGENI, FĂRĂ INGREDIENTE DE ORIGINE ANIMALĂ, FĂRĂ ORGANISME MODIFICATE GENETIC, FĂRĂ AROME SAU COLORANȚI ARTIFICIALI

Recomandări de utilizare: • Inapetență (selectivă / non-selectivă) cauzată de factori emoționali, boli depistate sau factori controlabili care duc la lipsa poftei de mâncare (apetit alimentar deficitar) • Astenii sezoniere (primăvară / toamnă) – stimularea tonusului zilnic (apatii) • Deficiențe nutriționale • Convalescență (perioada de recuperare si revenire la starea de sănătate inițială) • Scăderea severității simptomatologiei patologiilor aferente Gust plăcut de zmeură.

• Produsul poate fi administrat începând cu diversificarea alimentației copilului • Produsul poate fi utilizat şi de adulți şi adolescenți cu vârsta de peste 15 ani pentru stimularea apetitului și a vitalității.

PEDIAKID® este o marcă înregistrată a Laboratoires INELDEA / Franța Distribuitor Exclusiv: Montana Nutraceuticals SRL Str. Serdarului nr. 9, bl. 46B, ap. 3, sect. 1, București Tel: 0729 600 073 / www.farma-mall.ro • www.pediakid.ro

SIROPURILE Pediakid® Ingredientele acestei formule inovatoare sunt selecționate riguros pentru a răspunde nevoilor de calitate, eficacitate și securitate specific copiilor.

Pediakid® este prima gamă pentru copii formulată utilizând ingrediente active 100% naturale, combinate de manieră sinergică pentru a obține o eficacitate optimă în corectarea eventualelor mici dezechilibre nutriționale care pot apărea în perioada de creștere la copii.

Biodisponibilitatea optimală a substanțelor din siropurile Pediakid® este rezultatul asocierii de manieră inovatoare a extractelor de plante cu fibre naturale, sirop de Agave, minerale și vitamine, iar gustul plăcut este obținut grație utilizării concentratelor naturale de fructe.

Fibregum™ prebiotic Acacia- UN INGREDIENT PREZENT ÎN COMPOZIȚIA SIROPURILOR Pediakid® Fibregum™ este marca înregistrată a Nexira, Normandia-Franța.

Nexira garantează cea mai înaltă calitate a gumei de Acacia, datorită prezenței sale continue, de peste 125 de ani, în Africa și a parteneriatelor puternice în țările producătoare de gumă de acacia.

Fibregum™ este obținut din seva de gumă de Acacia, atent selecționată, emanată din tulpinile și ramurile arborilor de Acacia.

Fibregum™ oferă un minim garantat de 90% fibre solubile, raportat la greutatea uscată.

Fibregum™ este un polizaharid nedigerabil, cu greutate moleculară mare. Este compus dintr-un miez proteic și fracții polizaharidice asociate (macromolecule proteo-polizaharidice).

Fibregum™ manifestă o toleranță intestinală ridicată, cu proprietăți digestive excelente. Datorită structurii sale foarte ramificate, Fibregum™ este fermentat lent și treptat în colonul transvers și descendent. Spre deosebire de multe alte forme de fibre, fermentația Fibregum™ nu generează disconfort intestinal.

Studiile Nexira au demonstrat următoarele beneficii ale Fibregum™: • Efect prebiotic; • Reface permeabilitatea intestinală; • Indice glicemic aproape de zero; • Reface, la nivelul colonului, joncțiunile dintre celulele epiteliale; • Modulează markerii inflamatori produși de epiteliul intestinului gros; • Stimulează producția acizilor grași cu lanț scurt de către microbiota intestinului gros.

O dietă bogată în fibre alimentare solubile precum Fibregum™ poate ajuta la extinderea senzației de sațietate după mese, pentru un control sănătos al greutății corporale.

La nivelul cavității bucale, Fibregum™ nu este afectat de procesul de hidroliză al enzimelor conținute în saliva, făcându-l astfel necariogen (nu favoriează demineralizarea dentară).

Siropul de Agave Avantajele utilizării siropului de Agave în formulele Pediakid®: • Gust dulce și plăcut: Siropul de Agave are un gust dulce și plăcut, ceea ce îl face o alegere populară pentru copiii care pot fi mai pretențioși cu gustul alimentelor.

• Indice glicemic redus: Siropul de Agave are un indice glicemic mai mic decât zahărul, ceea ce înseamnă că eliberarea de glucoză în sânge are loc mai lent și treptat. Acest lucru poate ajuta la menținerea nivelului de zahăr din sânge sub control și la evitarea unor variații majore ale glicemiei.

• Conținut ridicat de fructoză: Siropul de Agave are un conținut mai mare de fructoză decât zahărul, ceea ce îl face o alegere mai sănătoasă pentru cei care încearcă să evite zahărul rafinat.

Fructoza este un tip de zahăr natural găsit în fructe și legume și poate fi mai ușor digerată de organism decât alte tipuri de zahăr.

• Fără gluten și fără alergeni comuni: ceea ce îl face o alegere sigură pentru cei cu alergii alimentare sau intoleranțe.

• Produs natural: Siropul de agave este produs din seva agavei, o plantă suculentă care crește în regiunile uscate din America de Sud și Centrală. Producția de sirop de agave este un proces natural și nu implică adăugarea de substanțe chimice sau sintetice.

Articole de specialitate

Complianța la terapia apneei în somn Compliance with sleep apnea therapy Abstract: Gold standard therapy in sleep apnea syndrome is continuous positive airway pressure therapy (CPAP). The major challenge for physicians is to increase the patient’s confidence and acceptability of using CPAP treatment. Effective therapy and patient compliance are closely linked to the specialist physician who provides methods for increasing and accepting CPAP therapy. Choosing the right mask, using a humidifier, and establishing a ramp for the patient to get used to the pressures of therapy, are important elements for therapeutic compliance.

Dr. Diana-Raluca Velescu Medic specialist Pneumologie Competență în Somnologie Doctorand în cadrul UMF „Victor Babeș” Timișoara

S

indromul de apnee în somn este o patologie cu prevalență în continuă creștere care, netratat, determină o mortalitate și morbiditate ridicate.

Tratamentul GOLD standard este reprezentat de terapia nocturnă cu presiune pozitivă continuă în căile respiratorii (CPAP), aceasta având rolul de a preveni colabarea căilor respiratorii superioare și de a atenua evenimentele obstructive.

Complianța la terapia CPAP presupune utilizarea aparatului cel puțin 4 ore în fiecare noapte, în 70% din nopți pe o perioadă de 30 de zile, 3 luni consecutiv de la inițiere.

Provocarea majoră pentru medici este aceea de a crește încrederea și acceptabilitatea pacientului de a utiliza tratamentul CPAP. Succesul terapiei și creșterea complianței este în strănsă legătură cu alegerea măștii potrivite în funcție de fizionomia pacientului.

Tipurile de măști existente și utilizate în tratarea sindromului de apnee în somn sunt reprezentate de: măști nazale, pillows (pernuțe nazale), oronazale, orale, hibrid. În funcție de modelul optat, masca se fixează cu ajutorul hamurilor care pot fi ajustate pentru a oferi confortul dorit. Dintre acestea, cea mai utilizată mască este cea nazală. În cazul pacienților cu alergie cutanată, claustrofobie, se optează pentru masca pillows care are cel mai mic contact cu pielea datorită conforma-

36

ției tuburilor moi care se introduc în nas.

Masca oronazală sau full-face este de luat în considerare în cazul persoanelor cu obstrucție nazală și care respiră pe gură.

Combaterea efectelor secundare întâmpinate în utilizarea măștilor presupune identificarea și eliminarea factorilor de risc care duc la instalarea acestora.

Este recomandat să se opteze pentru o mască cu suprafață mică de contact și să acorde timp pentru acomodare. Un alt factor de sistare a terapiei este reprezentat de pierderea de aer la nivelul măștii CPAP. Cauzele cele mai frecvente sunt redate prin lipsa etanșeității măștii la fața pacientului, hamuri ajustate insuficient, montarea incorectă a măștii, părul facial.

Umidificarea are un rol esențial pentru sporirea confortului în utilizarea terapiei CPAP și este importantă pentru creșterea complianței. Uscăciunea mucoasei nazale afecteză activitatea ciliară. Când respirăm pe nas, aerul este încălzit, filtrat și umidificat în mod fiziologic. Un procent mare în rândul pacienților raportează efecte secundare legate de uscarea căilor aeriene superioare și a aerul rece.

Presiunile crescute din tratamentul cu CPAP, fac dificilă adaptarea organismului de a încălzi și umidifica aerul inhalat, conducând la uscăciunea mucoasei nazale, a gâtului, congestie nazală, iritație și apariția secrețiilor nazale, durere în gât. Înaintarea în vârstă conduce la limitarea proceselor fiziologice, necesitatea de

Medicina Familiei

a utiliza umidificator cu încalzire crește în rândul acestor pacienți. Aerul livrat prin intermediul aparatelor CPAP are o umiditate mai scăzută făță de aerul din cameră cu aproximativ 20%. Adăugarea umidificatorului poate spori confortul pacientului și determinarea de a continua terapia inițiată. Trebuie avut în vedere climatul, anotimpul, utilizarea aerului condiționat în camera unde se doarme și chiar utilizarea unui furtun încălzit pentru a evita formarea de condens pe furtunul aparatului care poate conduce la apariția stropilor de apă în mască.

Este necesară o evaluare medicală pentru a determina starea reală a nasului și gâtului pentru fiecare pacient, stabilind astfel utilitatea aerului cald și umed furnizat prin umidificare. Utilizarea umidificatorului se poate realiza atunci când pacientul resimte aerul uscat, rece și disconfort la nivelul mucoasei nazale, atât în mediul ambiental de acasă, cât și în excursii, pentru a evita complicațiile neplăcute ce se pot instala prin utilizarea îndelungată a terapiei.

Terapia eficientă și complianța pacientului este în strânsă legătură cu medicul specialist care furnizează metode de creștere și acceptare a terapiei CPAP. Alegerea măștii potrivite, utilizarea umidificatorului, stabilirea unei rampe în care pacientul să se obișnuiască cu presiunile de terapie, sunt elemente importante pentru complianța terapeutică, ce va spori calitatea vieții zi cu zi.

www.revistamedicalmarket.ro

Pneumologie

Salin

O aventură a cunoașterii pentru sănătate, a realizării unor invenţii - un domeniu al terapiilor naturale.

P

entru cei care au probleme respiratorii, pentru părinţii care au copii cu probleme respiratorii, pentru tot mai mulţi medici de familie sau specialişti, aparatele Salin au intrat într-un normal al utilizării ca o terapie naturală de mare valoare.

Lista afecţiunilor Pe lângă astm, alergii respiratorii, rinite, sinuzite, laringite, bronșite, lista cuprinde practic toate problemele legate de buna funcţionare a aparatului respirator. În afecţiuni în rinite, sinuzite, laringite cu o acţiune generală în probleme alergice. În afecţiuni pneumologice au fost obţinute rezultate favorabile în astm bronşic, bronşite astmatiforme, bronşite, bronşectazii, silicoze, recuperari în TBC, mucoviscidoza.

Se remarcă și efecte favorabile în dirii, ca de exemplu în cele pe fond cardiac sau tiroidian.

Aparatele Salin au fost medaliate cu aur și argint la saloanele de invenţii de la Bruxelles, Geneva, Chișinău. Au primit marca de aur la expoziţiile Natura Vita, sunt menţionate pe internet în Doctor’s Guide. În mod curent, sunt produse aparatele SALIN S2 și SALIN PLUS pentru tratarea salină a aerului ambiental, inhalatorul cu mască SaltMed și mezinul gamei, miniinhalatorul InSALIN. Aparatele Salin pentru tratarea ambientală a aerului

utilizare, doar prin simpla funcţionare în spaţiul în care stă mai mult sau doarme generală a aerului în spaţii diverse: locuinţe, birouri.

Miniinhalatorul InSalin la îndemâna utilizatorului. Experienţa pe care o avem în ceea ce înseamnă emisia aerosolilor salini de către granulele de sare ne-a permis realizarea unui dispozitiv deosebit de util.

Miniinhalatorul InSalin este un dispozitiv destinat utilizării la purtător, ceea ce permite folosirea înainte, după sau pe durata expunerii în medii care activează problemele respiratorii. La școală, la sala de gimnastică, la serviciu, în aglomeraţii sunt multe situaţii în care InSalin este de un mare ajutor.

Inhalator InSalin

Efectele favorabile Sunt deosebit de spectaculoase în cazul copiilor.

V mărirea rezistenţei generale a organismului la răceli;

V somn liniştit, odihnitor, stare de confort psihic;

V acţiune generală desensibilizantă în probleme alergice;

V scăderea problematicii sforăitului;

V de mare ajutor în rinite, sinuzite, laringite;

V reducerea problemelor respiratorii ale fumătorilor;

V rezultate favorabile în astm bronşic, bronşite astmatiforme, bronşite, bronşectazii, silicoze, recuperări în TBC, mucoviscidoză;

V ajutor natural în renunţarea mai uşoară la fumat; V calitate deosebită a aerului care devine proaspăt şi plăcut respiraţiei.

S.C.Tehno Bionic S.R.L. Buzau, Str.Agriculturii nr 55, tel/fax: 0238 725 321 email - salin@tehnobionic.ro / www.salin.ro

Medicina Familiei 2023 - 2024

37

Phlebodia

®

Comprimate filmate 600 mg DIOSMINĂ

Înregistrată în Farmacopeea Europeană

libertatea pe care o merită O dată pe zi(1) doza optimă

(2)

Ameliorare efectivă a simptomelor venoase(3) Nivel superior de satisfacție ca urmare a tratamentului(4)

SFATURI UTILE PENTRU GESTIONAREA BOLII

Articole de specialitate

Diareea acută de cauză infecțioasă Diareea acută este un simptom întâlnit frecvent în practica medicală, simptom care poate avea cauze diverse. În general, în evaluarea unui pacient cu diaree apreciem trei aspecte principale: consistența scaunelor, numărul acestora și volumul lor. Mecanismul patogen al diareei determină o accelerare a tranzitului intestinal, prin perturbarea transportului apei și electroliților și alterarea absorbției și secreției intestinale1,2.

Dr. Raluca Ghionaru Medic Primar Medicină de Familie Asociația Română pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie

O

rganizația Mondială a Sănătății (OMS) definește diareea ca trei sau mai multe scaune moi sau lichide pe zi, sau mai frecvent decât este normal pentru individ.

Consistența materiilor fecale este lichidă, sau păstoasă, adaptându-se la forma recipientului său și reprezintă de obicei un simptom al unei infecții gastrointestinale, a cărei cauză poate fi bacterienă, virală și/ sau parazitară1,3.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) atrage atenția asupra gravității afecțiunii, în special la anumite categorii de vârstă, cum sunt sugarii și copii sub 5 ani și vârstnicii peste 70 de ani, în rândul cărora mortalitatea este ridicată3,9.

În funcție de durata simptomelor, diareea este clasificată în: • acută - cu durata sub 2 săptămâni, • persistentă - cu durata de 2-4 săptămâni • cronică, atunci când depășește 4 săptămâni2.

După aspect, diareea acută poate fi apoasă sau sangvinolentă (dizenteria)3.

• Diareea acută poate fi de cauză: • neinfecțioasă, sau • infecțioasă.

Cele mai frecvente motive de diaree neinfecțioasă sunt: alergiile alimentare, diareea iatrogenă (în special indusă de

40

administrarea de antibiotice), sindrom post-operator, tulburări ale peristaltismului intestinal. În ce privește cauzele infecțioase, diareea acută poare fi virală, bacteriană sau parazitară4,5,6.

Diareea virală are frecvent ca agenți patogeni: rotavirus (producând în special la copii episoade severe, care pot necesita spitalizare), norovirusul (afectează persoane de toate vârstele și odată cu extinderea vaccinării antirotavirale devine din ce în ce mai des), adenovirusul, astrovirusul și sapovirusul. Vibrio cholerae, C. difficile, speciile Shigella, Salmonella și E. Coli enteropatogen sunt frecvent incriminate de apariția diareei bacteriene. Giardia lamblia și Entamoeba histolytica sunt cauze principale ale diareei parazitare7.

Pandemia cu SARS-CoV-2 a adus în atenție manifestările gastro-intestinale ale bolii COVID-19, care, pe lângă spectrul de manifestări clinice respiratorii (febră, tuse uscată și dispnee, sindrom de detresă respiratorie acută și insuficiență multiplă de organe) poate include cefalee, hemoptizie, greață, vărsături și diaree. Diareea este un simptom frecvent în infecțiile cu coronavirus; fiind prezentă la până la 30% dintre pacienții cu MERS-CoV și la 10,6% dintre pacienții cu SARS-CoV28.

Modificările de tranzit intestinal pot fi însoțite și de alte simptome: inapetență, durere abdominală, febră, greață și/ sau vărsături, sindrom de deshidratare acută, balonare, tenesme rectale. Aceste semne și simptome pot orienta diagnosticul diferențial intre diareea de cauză infecțioasă și cea neinfecțioasă. In diareea infecțioasă debutul afecțiunii este brusc, cu scaune de consistență scăzută, până la apoasă, de volum crescut, cu miros fetid, uneori muco-sangvinolente (ca în dizenterie). Greața și vărsăturile pot precede modificările de tranzit intestinal. Apariția febrei înalte, în puseu inițial, poate orien-

Medicina Familiei

ta spre etiologia virală. Sugarii și copiii de vârstă mică, gravidele și vârstnicii sunt categorii la risc pentru apariția sindromului de deshidratare acută2.

Anamneza unui pacient cu diaree acută strânge date despre contextul epidemiologic al apariției simptomelor (istoric recent de călătorie în zone endemice, contact cu persoane cu aceeași simptomatologie, riscuri profesionale), condiții de viată și muncă (igiena personală și colectivă, igiena alimentației), antecedentele personale și heredocolaterale, modalitatea de debut, aspectul scaunului, prezența sângelui în scaun, asocierea altor semne și simptome, în special vărsăturile, tratament primit anterior prezentării la consultație sau medicație pentru afecțiunile cronice.

Evaluarea inițială cuprinde examenul fizic împreună cu măsurarea greutății, a temperaturii corpului, a tensiunii arteriale, frecvenței respiratorii și alurii ventriculare. De asemenea, este importantă aprecierea apariției sindromului de deshidratare acută, cu evaluarea gradului de deshidratare: stare generală modificată, senzația de sete intensă, ochi afundați în orbite, mucoase deshidratate, pliu cutanat leneș, pus radial diminuat pot indica sindromul de deshidratare acută10. În general, investigațiile de laborator nu sunt necesare în diareea acută necomplicată, menținerea unui volum intravascular adecvat și corectarea tulburărilor hidro-electrolitice au prioritate față de identificarea agentului cauzal10.

Prezența sângelui macroscopic în scaun la pacienții febrili indică, în general, o infecție cauzată de agenți patogeni invazivi (Shigella, Campylobacter jejuni, Salmonella sau Entamoeba histolytica).

Coproculturile sunt utile pentru a identifica Vibrio cholerae atunci când există suspiciune clinică și/sau epidemiologică

www.revistamedicalmarket.ro

OPREȘTE și TRATEAZĂ simptomatic diareea, indiferent de cauză

Diosmectită

conţine diosmectită,

argilă terapeutică 100% naturală1

Argilă naturală purificată

Purificată și perfectionată

pentru a OPRI și TRATA simptomele diareei2

Pentru întreaga familie, copii și adulţi

Formulă originală,

conţine diosmectită – argilă 100% naturală cu proprietăţi remarcabile4-6: Argila este un mineral format din silicaţi de aluminiu și magneziu, organizaţi în foi, compuși din particule foarte fine (1-3 µm)1.

Argilele au o structură bine definită pe 3 niveluri, fiecare particulă având o structură de tip foaie, care se dispersează ușor într-un film continuu: Foaie: organizare lamelară

Particulă: gruparea foilor

Agregate: asocieri de particule

Proprietățile zico-chimice remarcabile ale argilelor stau la baza modului lor de acțiune4-6: Plasticitate - abilitatea argilelor de a se deforma, datorită dimensiunilor mici ale particulelor și structurii lor lamelare, ceea ce conduce la acoperirea și protecţia mucoasei intestinale.

Adsorbție și putere de tamponare – fixează diferite molecule, având acţiune pe suprafaţă mare și fiind active chimic. Această proprietate conduce la legarea de agenţi patogeni, toxine, gaze.

Putere de acoperire - capacitatea de a forma un strat izolant, deoarece particulele de argilă rămân în suspensie și păstrează posibilitatea agregării (interacţiunea între foi), ceea ce conduce la protecţia mucoasei gastrice sau intestinale.

– mecanism complex de acţiune, atât asupra cauzei, cât și asupra simptomelor diareei7-11: Astfel, nu doar oprește diareea, dar și tratează simptomele acesteia, având acţiune completă: 1. Capacitate adsorbantă – activitatea adsorbantă intensă și o mare abilitate de a lega virusuri, bacterii și toxine, ajută la eliminarea acestora din organism.

2. Capacitate mare de acoperire a mucoasei intestinale - formează o barieră de protecţie faţă de factori iritanţi, ceea ce ajută la repararea mucoasei intestinale și la refacerea permeabilităţii acesteia.

3. Absoarbe excesul de apă prin intermediul particulelor de argilă și al straturilor dintre foi.

*Diosmectită - argilă 100% naturală, cu proprietăţi remarcabile.

este produsul original, fabricat în Franţa printr-un proces riguros de purificare și control12 este produsul original pe bază de diosmectită, fabricat în Franţa, în două unităţi de producţie. Una dintre ele este situată în L’Isle-sur-la-Sorgue, în sudul Franţei, iar cealaltă în Dreux, în regiunea Normandia.

Diosmectita trebuie izolată de celelalte minerale, de aceea IPSEN a dezvoltat un proces special riguros de fabricaţie pentru a prezerva calităţile naturale ale argilei și potenţialul ei terapeutic.

Astfel, peste 90 de teste9 și analize diferite sunt realizate începând din etapa de extracţie, până în etapa finală de ambalare, asigurând calităţile terapeutice ale și siguranţa în administrare.

– alături de pacienţi de peste 45 de ani

Doar brandurile puternice rezistă în timp.

Din 1975: • Cel puţin 15 miliarde de plicuri administrate de pacienţi13

ri

pacient i de

• E cacitatea și siguranța au fost confirmate de numeroase studii clinice și metaanalize de-a lungul celor 45 de ani de utilizare14

de

Absorbție și înglobare - proprietatea argilei de a face schimburi cu moleculele de apă, datorită caracterului hidrofil. Astfel, argilele au capacitatea de a modifica comportamentul curgerii lichidelor: absorb molecule de apă (înglobare) sau eliberează molecule de apă (contracţie).

Direct din NATURĂ*. Perfecţionată de ȘTIINŢĂ.

u

3

Ala t

fabricată în Franţa de peste 45 de ani

ani

- proces de fabricaţie orientat spre reducerea amprentei de carbon De-a lungul procesului de fabricaţie, am implementat măsuri pentru a minimiza impactul asupra naturii și a conserva mediul înconjurător.

Angajamentul IPSEN de a reduce amprenta de carbon asupra mediului constă și în reducerea consumului de apă, a consumului de energie, precum și în reciclarea deșeurilor.

Ambele unităţi de producţie sunt certificate ISO 14001 (mediu) și OHSAS 18001 (siguranţă și sănătate). La sfârșitul anului 2020, unitatea de producţie de la Dreux a fost certificată ISO 50001 (reducerea consumului de energie).

OPREȘTE și TRATEAZĂ Diosmectită

simptomatic diareea, indiferent de cauză

REFERINȚE: 1. Rautureau et al. Les argiles. Éditions Septima, 2004; 2. Surse interne; 3. Kow C, Hasan S. Letter to Editor. Elsevier. 2021;82(2);4.Carretero MI, Pozo M. Applied Clay Science 200;46:73-80; 5.Ghadiri et al. RSC Adv. 2015;5:29467-81; 6.Rautureau et al. Argiles et santé. Propriétés et thérapies. Éditions Lavoisier, 2010; 7. RCP Smecta® 2019; 8.Droy et al. Gastroenterol Clin Biol 1985;12:119-21; 9.Mahraoui et al. Gut 1997;40:339-43; 10. Dupont et al.

Gastroenterology and Nutrition 1992;14:413-9; 11. Brouillard MY, Rateau JG. Gastroenterol Clin Biol 1989;13(1):18-24; 12. Internal factory source;13.Cumulatively, postmarketing exposure to diosmectite. PSUR on the 11 january 2019; 14.Pèrez-Gaxiola G, et al. Cochrane Database Syst Rev 2018;4:CD011526.

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI – FORMA ABREVIATĂ DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICA MENTULUI Smecta 3 g/plic pulbere pentru suspensie orală COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare plic conţine diosmectită 3 g. Excipient cu efect cunoscut: glucoză monohidrat 0,679 g. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere pentru suspensie orală.

Pulbere alburie până la uşor bej, cu un uşor miros de portocală când se prepară suspensia. Indicaţii terapeutice Tratamentul simptomatic al diareei acute la copii, sugari (în asociere cu rehidratarea orală) şi adulţi. Tratamentul simptomatic al diareei cronice. Tratamentul simptomatic al durerii asociate afecţiunilor eso-gastro-duodenale şi colice. Doze şi mod de administrare Tratamentul diareei acute. Sugari cu vârsta sub 1 an si copii cu vârsta peste 1 an. Sugari cu vârsta sub 1 an: doza recomandată este de 2 plicuri pe zi, administrată timp de 3 zile, apoi 1 plic pe zi. Copii cu vârsta peste 1 an: doza recomandată este de 4 plicuri pe zi, administrată timp de 3 zile, apoi 2 plicuri pe zi. Adulţi Doza zilnică recomandată este de 6 plicuri pe zi. Tratamentul altor indicatii: Sugari cu vârsta sub 1 an si copii cu vârsta peste 1 an Sugari cu vârsta sub 1 an: 1 plic pe zi. Copii cu vârsta cuprinsă între 1 an și 2 ani: 1 până la 2 plicuri pe zi. Copii cu vârsta peste 2 ani: 2 până la 3 plicuri pe zi. Adulti: Doza zilnică recomandată este de 3 plicuri pe zi. Mod de administrare: Continutul unui plic trebuie dizolvat înainte de administrare. Smecta se administrează de preferat după masă, în esofagită, între mese, în alte afecţiuni. Sugari si copii: Continutul unui plic trebuie dizolvat într-un biberon cu 50 ml apă, care trebuie administrat în timpul zilei sau prin amestecarea cu alimente semilichide: supă, compot de fructe, pireu de legume, mâncare pentru copii. Adulti: Continutul unui plic trebuie dizolvat într- o jumătate de pahar cu apă.

Contraindicaţii Hipersensibilitate la diosmectită sau la oricare dintre excipienţi. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Atentionari speciale: Se recomandă precauție în administrarea diosmectitei la pacienți cu antecedente de constipație cronică severă. La copii, tratamentul diareei acute trebuie administrat în asociere cu rehidratarea orală cu Soluții de Rehidratare Orală (SRO), pentru a evita deshidratarea. La adulți, tratamentul nu exclude rehidratarea, dacă este necesară. Cantitatea de Soluții de Rehidratare Orală care trebuie administrată oral sau intravenos trebuie ajustată în funcție de severitatea diareei, vârsta, starea generală a pacientului. Pacientul trebuie informat privind necesitatea rehidratării cu soluții saline sau lichide îndulcite (zaharoză), pentru a compensa pierderea de lichid datorată deshidratării (la adult, aportul mediu zilnic de apă este de 2 l); de asemenea, în timpul diareei regimul alimentar trebuie să excludă anumite alimente, în special, crudităţi, fructe şi legume verzi, alimente picante, precum şi alimente şi băuturi reci şi să conţină în special carne la grătar şi orez. Un plic Smecta conţine 0,679 g glucoză monohidrat. Pacienţii cu sindrom rar de intoleranță la fructoză, malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficiență sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune. Deoarece absorbţia medicamentului poate să interfere cu proporţia şi/sau gradul de absorbţie ale altor substanţe, Smecta nu trebuie administrat în asociere cu alt medicament. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Nu sunt date suficiente privind efectul teratogen la animale. Până în prezent, nu au fost raportate malformații sau efecte toxice fetale. Cu toate acestea, nu sunt date suficiente privind gravidele expuse la diosmectită pentru a exclude orice risc. În timpul sarcinii nu se administrează diosmectită decât la recomandarea medicului. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Diosmectita nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Reacţii adverse Următoarele reacţii adverse enumerate mai jos au fost raportate în timpul studiilor clinice la copii și adulți. Acestea sunt, în general, minore, tranzitorii şi se produc în special la nivelul gastro-intestinal. Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, astfel: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente ( ≥1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută(care nu poate fi estimată din datele disponibile). Tulburări gastro-intestinale Frecvente: constipație. Aceste episoade pot fi prevenite prin ajustarea individuala a dozelor. Mai puţin frecvente: meteorism, vărsături. După punerea pe piață au fost raportate reacții de hipersensibilitate (cu frecvenţă necunoscută), incluzînd urticarie, erupții cutanate tranzitorii, prurit și angioedem. S-au raportat cazuri de agravare a constipației. Raportarea reacţiilor adverse suspectate. Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. Supradozaj Supradozarea poate determina constipație cronică sau bezoar. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE. Lista excipienţilor Glucoză monohidrat Zaharină sodică Aromă de vanilie: maltodextrină, sucroză, triacetat de glicerol (E 1518), dioxid de siliciu (E 551), alcool etilic, lecitină de soia (E 322), excipienţi de aromatizare (vanilină, etilvanilină, extract de vanilie, heliotropină, benzaldehidă, acetilbutiril, acid butiric, eter de rom) Aromă de portocală: maltodextrină, sucroză, Acacia (E 414), esterul acidului mono şi diacetil tartric cu mono şi digliceridele acizilor graşi (E 472 e), dioxid de siliciu (E 551), excipienţi de aromatizare (ulei de portocală concentrat, ulei de portocală, ulei de portocală distilat, fracţia bogată în aldehidă a uleiului de portocală, fracţia concentrată a uleiului de portocală, terpene din portocală, butirat de etil natural). Incompatibilităţi Nu este cazul. Perioada de valabilitate 3 ani. Precauţii speciale pentru păstrare Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare. Natura şi conţinutul ambalajului. Cutie cu 10 plicuri din hârtie/Al/PE a câte 3,76 g pulbere pentru suspensie orală. Cutie cu 18 plicuri din hârtie/Al/PE a câte 3,76 g pulbere pentru suspensie orală. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. DEŢINĂTORUL APP. IPSEN CONSUMER HEALTHCARE 65 Quai Georges Gorse 92100 Boulogne-Billancourt, Franţa. NUMĂRUL APP 6706/2014/01-02. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoirea autorizației – Iulie 2014. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Februarie, 2020.

Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Medicament eliberat fără prescripție medicală. Este important să raportați orice reacție adversă suspectată. Aceasta permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze reacțiile adverse prin sistemul national de raportare la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucureşti 011478- RO, e-mail: adr@anm.ro, Website: www.anm.ro. Totodată, reacțiile adverse suspectate se pot raporta și către reprezentanța locală a deținătorului autorizației de punere pe piață, la Ipsen Pharma Romania SRL, Str. Grigore Alexandrescu, Nr. 59, București, Sector 1. Telefon: +40 21 231 27 20, Fax: +40 21 231 13 23, email: pharmacovigilance.romania@ipsen.com. Acesta este un sumar al recomandărilor de prescriere. Pentru informații complete vă rugăm să consultați Rezumatul Caracteristicilor Produsului, disponibil la cerere. Pentru informații medicale suplimentare puteți folosi adresa medinfo.ro@ipsen.com. SCA-RO-000304 / Februarie 2023.

Articole de specialitate

de holeră (focare/epidemii) și pentru a determina sensibilitatea antimicrobiană10.

Pentru formele severe investigațiile de laborator pot obiectiva dezechilibre hidro-electrolitice.

Diagnosticul diferențial al diareei acute este etiologic, dar se face și pentru a diferenția de alte afecțiuni acute febrile, care pot fi însoțite de manifestări gastro-intestinale, în special la copii: pneumonie, otită medie acută, infecție a tractului urinar, mai rar sepsis bacterian sau meningită10.

Având în vedere caracterul necomplicat ar majorității episoadelor de diaree acută și etiologia frecvent virală, tratamentul este în principal suportiv și cuprinde:2,10-17.

1. Săruri de rehidratare orală (SRO).

Terapia de rehidratare orală reprezinntă administrarea de soluții adecvate pe cale orală, pentru a preveni sau corecta sindromul de deshidratare acută. Rehidratare orală reduce rata de spitalizare atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Sărurile de rehidratare orală au compoziție standard recomandată de OMS, cu o osmolaritate mică, concentrații reduse de sodiu și glucoză și au ca efect reducerea numărului de vărsături și de scaune eliminate, evită riscul de hiper-natremie și scad necesarul de rehidratare intravenoasă. SRO sunt recomandate indiferent de vârstă și de tipul de diaree (nclusiv holera).

2. Zinc. Suplimentarea cu sulfat de zinc în dozele recomandate (20 mg/zi) reduce incidența diareei în următoarele 3 luni și reduce decesele neaccidentale cu până la 50%. În special în țările în curs de dezvoltare și în cazul copiilor, administrarea de zinc corectează deficitele deja existente și reduce recăderile.

3. Dieta. Alimentația normală ar trebui continuată în lipsa unui sindrom de deshidratare acută sau reluată imediat după corectarea unei deshidratări ușoare, moderate sau severe, prin administrarea de SRO sau intravenos. Ca urmare, nu este recomandat un repaus digestiv mai lung de 4 ore. Este recomandată o dietă adecvată vârste, cu mese mai mici și mai dese (aproximativ 6/zi), în funcție de toleranța digestivă Sunt indicate alimente hipercalorice

și bogate în micronutrienți. În cazul copiilor alăptați este indicată continuarea alăptării fără întrerupere. Se recomandă evitarea sucurilor de fructe hiperosmolare, care pot accentua diareea.

condiții de alterarea motilității intestinale indusede toxina holerei și conferă efect mucoprotector, reducând distrugerea membranelor celulelor epiteliale intestinale. Diareea secretorie din infecția cu Sars-CoV2, prin mecanism enterotoxin-like beneficiază, de asemenea, de tratament cu diosmectită.

6. Antisecretorii. Racecadotrilul reduce hipersecreția intestinală de apă și electroliți (inhibitoride enkefalinază).

7. Inhibitori ai tranzitului intestinal. Loperamidul reduce peristaltismul intestinal și frecvența scaunelor; este o substanță opioid-like, recomandată doar în diareea acută dovedit neinfecțioasă, pentru periadă scurtă și doar adulților.

8. Medicamente antiinfecțioase intestinale: nitrofurantoina și furazolidona sunt indicate numai in tratamentul diareei de origine bacteriană.

4. Probiotice. Ghidurile de practică medicală, atât pentru adulți, cât și pentru copii, recomanda administrarea probioticelor care beneficiază de dovezi medicale: L. reuteri ATCC 55730, L. rhamnosus GG, L. casei DN-114 001, și Saccharomyces cerevisiae (boulardii).

Efectele sunt specifice fiecărei tulpini și nu pot fi extrapolate altora.

5. Absorbante și protectoare intestinale (cu acțiune intraluminală). Diosmectita și gelatina tanat au ca efect tapetarea și protejarea barierei mucoasei intestinale. Se recomandă asocierea cu alte medicamente la interval de 2 ore, deoarece pot modifica absorbția și eficacitatea acestora. Diosmectita inhibă diseminarea rotavirusului pe suprafața celulară și reduce aderența virusurilor la suprafața celulelor epiteliale intestinale, conferind protecție împotriva infecțiilor virale. În infecția cu E Coli enteropatogen diosmectita contracarează pierderile de electroliți și crește absorbția apei și a electroliților. În prezența Vibrio cholerae diosmectita are efect antidiareic în

Profilaxia diareei acute infecțioase cuprinde măsuri cheie recomandate de Organizația Mondială a Sănătății: accesul la apă potabilă sigură, utilizarea de instalații sanitare îmbunătățite, spălarea mâinilor cu săpun, alăptarea exclusivă la sân în primele șase luni de viață, o bună igienă personală și alimentară, educație sanitară cu privire la modul de răspândire a infecțiilor, vaccinarea împotriva rotavirusului.

Bibliografie

1.Bellido-Blasco JB, Arnedo-Pena A.Encyclopedia of Environmental Health. 2011:659–67; 2.Guarino et al. J PediatrGastroenterol Nutr2014;59:132–152; 3.https:// www.who.int/health-topics/diarrhoea#tab=tab_2, accesat 2023; 4.Manatsathit et al. J Gastroenterol Hepatol2002;17(Suppl.):S54–S71; 5.Hodges K,Gill R. Gut Microbes 2010;1:1:4-21; 6.Wilking et al. Epidemiol Infect 2013;141:2365-2375; 7.Kim Hodges & Ravinder Gill Gut Microbes, 2010;1:1:4-21; 8.D’Amico et al. Clinical Gastroenterology and Hepatology 2020;18:1663–1672; 9.B. Dadonaite et al. (2018) - „Diarrheal diseases” OurWorldInData.org. https://ourworldindata.org/diarrheal-diseases, accesat 2023; 10.WGO Global Guidelines, https:// www.worldgastroenterology.org/guidelines/acute-diarrhea/acute-diarrhea-english, accesat 2023; 11.WGO Global Guidelines https://www.worldgastroenterology. org/probiotics-prebiotics.html, accesat 2023; 12.Rey C Revue internationale de pédiatrie1989;196:33-37; 13.Schiller L.R. Curr Gastroenterol Rep 2017;19:18; 14.Rateau et al. Curr Med Res Opin 1982;8(4):233-241; 15.Fioramonti et al. Digestion 1987;36:230-237; 16.Brouillard MY, Rateau JG. Gastroenterol Clin Biol 1989;13(1):18-24; 17.Marco Poeta et al. Heliyon 8 (2022) e10246.

Medicina Familiei 2023 - 2024

43

Articole de specialitate

Recomandări privind stilul de viață sănătos al gravidei Dr. Brînză Ileana Medic primar MF, Brăila Vicepreședinte AREPMF

Starea de sănătate, conform Organizației Mondiale a Sănătății, este determinată de patru factori, cu următoarea pondere: • stilul de viaţă – 51% • factorul biologic – 20% • mediul ambiant – 19% • sistemul ingrijirilor de sănătate – 10% Stilul de viață sănătos presupune atât cunoaștere, cât și adaptabilitate individuală. Ca medici știm și putem să oferim informații corecte despre alimentație și mișcare.

a) Alimentație La luarea în evidență a gravidei se recomandă să se discute dieta și obiceiurile alimentare ale viitoarei mame pentru a identifica și corecta problemele cu privire la dietă.

Tabelul 1, cu toate detaliile despre grupele alimentare și porții este un document ușor de înmânat gravidei și pe baza lui, aceasta poate fi ajutată și orientată spre o dietă sanogenă atât pentru ea cât și pentru făt.

Tabel 1. Alimente recomandate gravidelor Grupe alimentare

Dimensiune porție

Număr porții Gravidă

Alăptare

<19 ani

19-50 ani

<19 ani

19-50 ani

Legume de diferite tipuri și culori și leguminoase/fasole

½ cană legume verzi sau portocalii fierte; ½ cană leguminoase; 1 cană legume crude cu frunze verzi; ½ cartof mediu (sau cartof dulce, taro sau manioc); ½ cană de porumb dulce; 1 roșie medie

5

5

5,5

7,5

Fructe

1 măr mediu, banană, pară, portocală; 2 caise mici, kiwi sau prune; 1 cană fructe tăiate cubulețe sau conserve (fără zahăr), 30 g fructe uscate (doar ocazional)

2

2

2

2

Cereale integrale și/sau soiuri bogate în fibre de cereale, cum ar fi pâine, cereale, orez, paste, fidea, mămăligă, cușcuș, ovăz, quinoa și orz

1 felie de pâine; ½ rulou mediu sau pâine; ½ cană de orez fiert, paste, fidea, mămăligă sau quinoa; ½ cană terci; 2/3 cană fulgi de cereale de grâu; ¼ cană musli; 3 felii de pesmet

8

8,5

9

9

Carne slabă și păsări de curte, pește, ouă, tofu, nuci* și semințe și leguminoase/fasole

65 g carne roșie slabă fiartă; 80 g pui fiert; 100 g file de pește fiert; 2 ouă mari; 1 cană linte fiartă sau fasole conservată; 170 g tofu; 30 g nuci, seminte, unt de arahide sau migdale sau tahini

3,5

3,5

2,5

2,5

Lapte, iaurt, brânză și/alternativele acestora (în mare parte cu grăsimi reduse)

1 cană lapte; 200 g iaurt; 40 g brânză tare; ½ cană de brânză ricotta; 1 cană de soia, orez sau altă băutură din cereale cu adaos de calciu

3,5

2,5

4

2,5

Număr aproximativ de porții suplimentare din cele cinci grupe de alimente opțiuni discreționare

0-3

0-2,5

0-3

0-2,5

* Nucile trebuie evitate doar dacă femeia este alergică la ele.

46

Medicina Familiei

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

În perioada de sarcină și alăptare există și restricții alimentare (Tabel 2) care este bine să fie explicate, astfel încât deciziile alimentare să fie înțelese, aceptate și respectate de viitoarea mămică.

Tabel 2. Alimente care trebuie consumate cu prudență în timpul sarcinii Alimente

Risc

Lactate și produse lactate nepasteurizate (lapte crud, brânză feta, Brie, Camembert, alte Listerioză brânzeturi coapte la suprafață, …)

Carne crudă sau slab preparată termic (tartar, carpaccio, salamul, şunca din carne crudă, peștele afumat, pateul, …)

Legume și fructe insuficient spălate, sucuri nepasteurizate Fructe de mare crude Ouă crude și preparatele care le conțin (ex: maioneza, sosurile, …), ouă fierte moi

Salmoneloză

Pește (anumite specii: rechin, pește spadă, somn, ton mare, macrou uriaș, marlin)

Intoxicația cu Mercur

Băuturile îndulcite cu zahăr

Afecțiuni dentare: carii

Cofeină max 200mg/zi - cafea (145 mg/50 ml espresso; 80 mg/250 ml cafea instant), - ceai (50 mg/220 ml), - cola (36 mg/375 ml), - băuturi energizante (80 mg/250ml) - ciocolată (10 mg/50g).

Studii observaționale sugerează un risc de naștere premature sau greutate mică la naștere.

Alcool – abstinența (6,7): cea mai sigură opțiune în timpul sarcini.

Pe baza anamnezei și a analizelor efectuate este important să stabilim și necasarul de vitamine și minerale de care are nevoie gravida (Tabel 3.)

Tabel 3. Suplimentarea dietei în perioada de sarcină și alăptare Supliment

Argument

Ac. Folic (Vit.B9)

administrat cu cel puțin o lună înaintea concepției și în primele 2-3 luni, ajută la dezvoltarea tubului neural. Există dovezi din recenzii sistematice ale studiilor observaționale că suplimentarea cu acid folic în timpul sarcinii poate reduce riscul de leucemie mieloidă acută, tumori cerebrale și ale măduvei spinării la copil și tulburări din spectrul autismului.

Fier

reduce riscul de greutate mică la naștere, de anemie maternă și de deficit de fier. administrare: între mese

Vit. D3

recuce riscul de preeclampsie, diabet gestațional, naștere prematură, copii mici pentru vârsta gestațională, rahitismul sugarilor, disfuncții imunitare, tulburări de implantare a placentei, hipertensiunea gestațională

Calciu

reduce riscul de parestezii, crampe musculare, greutate mică la naștere, mineralizare osoasă scăzută, previne pre-eclampsia. administrare: în timpul mesei

Iod

Necesarul de iod la femeia însărcinată și care alăptează crește, OMS recomandă 250 μg/zi.

Vit. B6, B12, C, E, A, Zinc, alte oligoelemente, acizi grași omega3 și probiotice - sunt necesare cercetări suplimentare pentru a clarifica posibilul rol al acestora.

Câteva noțiuni de gastrotehnie sunt necesare pentru a ne asigura că alimentele își păstrează calitățile nutriționale. a. Alimentele enumerate – pentru a-și păstra calitățile nutriționale - se prepară cu adaos minim de zaharuri, grăsimi saturate sau sodiu. *La temperaturi mai mari de 37°C, grăsimile se descompun în glicerină şi acizi graşi, ducând la formarea unor produși toxici. Pentru evitarea apariţiei acestora se recomandă fierberea înăbuşită într-un amestec de apă şi grăsime - apa protejează lipidele, micşorând capacitatea lor de a absorbi oxigenul. Se reduce astfel cantitatea de produşi nocivi. b. Sunt incluse unele alimente și băuturi

48

fortificate. Pe piață pot exista și alte opțiuni fortificate, dar nu toate alimentele fortificate sunt bogate în nutrienți. c. Consumul cronic de alimente îmbogăţite cu zinc poate determina scăderea absorbţiei cuprului şi fierului. d. Porțiile enumerate nu sunt porții recomandate. Porțiile standard furnizează cel puțin 1,8 mg de fier. *Mineralele, spre deosebire de vitamine, nu sunt distruse de căldură, lumină, agenţi oxidanţi sau pH. Biodisponibilitatea mineralelor este influenţată în mare parte de procesele de măcinare, înmuiere, gătit, germinare, fermentare şi prelucrare termică. Congelarea timp de şase luni a legumelor gătite

Medicina Familiei

nu a avut niciun efect asupra disponibilităţii fierului sau zincului, conform unor studii clinice. e. Biodisponibilitatea mineralelor este afectată de prelucrarea termică prin schimbarea solubilităţii acestora - ex: gătitul/coacerea pot distruge acidul ascorbic şi anulează efectul acestuia asupra absorbţiei fierului. f. Un tratament termic ridicat, în special de lungă durată, afectează proteinele, aminoacizii, vitaminele, lipidele, glucidele şi sărurile minerale. g. Ambalarea și păstrarea alimentelor în condiții improprii poate duce la pierderea de substanțe nutritive și componente bioactive.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

În completarea celor de mai sus, în comunicarea cu gravida o atenție deosebită trebuie acordată prezentări surselor alimentare de fier (Tabel. 4) și acid folic (Tabel. 5) Tabel 4. Surse alimentare de Fe Aliment

Porție standard

Fe (mg)

Cereale (surse non-hem) Cereale gata de consum, sâmburi de cereale integrale, fortificate Cereale de grâu, fortificate Cereale gata de consum, ovăz prăjit, fortificat Cereale gata de consum, fulgi de tărâțe, fortificate

Cerealele pentru micul dejun sunt fortificate în mod obişnuit cu următoarele vitamine: A, B1, B2, B3, B6, B12, D, cu acid folic, zinc și fier. (2)

1/2 ceașcă

16,2

1 ceașcă

12,8

1 ceașcă

9

3/4 ceașcă

8,4

Proteine (surse hem) Piept de rață

85g

3,8

Pulpă de curcan

85g

2

Vită

85g

2,5

Miel

85g

2

Ou de curcan

1ou

3,2

Ou de rață

1ou

2,7

Sardine, conservate

85g

2,5

Organe (diverse)

85g

1,8-19

Carne de vânat (diverse)

85g

1,8-8,5 Proteine (surse non-hem)

Semințe de susan

14g

2,1

Caju

28g

1,9 Legume (surse non-hem)

Spanac, fiert

1 ceașcă

6,4

Anghinare, fiertă

1 ceașcă

5,1

Soia, gătită

1/2 ceașcă

4,4

Roșii înăbușite, conservate

1 ceașcă

3,4

Fasole boabe albă, linte fierte

1/2 ceașcă

3,3

Sparanghel, sfeclă fierte

1 ceașcă

2,9

Ciuperci, fierte

1/2 ceașcă

2,8

Mazăre verde, fiartă

1 ceașcă

2,5

Naut, fiert

1/2 ceașcă

2,4

Fasole păstăi, gătită

1/2 ceașcă

2,3

Mazare în păstaie, crudă

1 ceașcă

2

Praz, fiert

1 ceașcă

1,9

Cartof, copt, cu coaja

1cartof mediu

1,9

Cartofi dulci, fierți

1 ceașcă

1,8

Fasole boabe, neagră, gătită

1/2 ceașcă

1,8 Fructe (surse non-hem)

Prune suc 100%

50

1 ceașcă

Medicina Familiei

3

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Tabel 5. Surse alimentare de Acid folic Aliment

Cantitate aliment

Cantitate de vit. B9

Legume Spanac verde Sparanghel* (Vit.B1, K, Cu, Se) Salată verde Broccoli* (Vit.C, Ca, Fe, fibre) Anghinare* Varză de Bruxelles* (Vit.K, C) Andive crude

100 g 100 g 100 g 100 g 100 g 100 g 100 g

194 µg 149 µg 136 µg 108 µg 96 µg 133 µg 95 µg

Cereale Paste fortificate Pâine integrală Pâine albă Pâine integrală din grâu Cereale instant fortificate cu 25% B9

100 ml 100 g ½ fruct ½ fruct Medie

39 µg 43 µg 81 µg 56 µg 44 µg

100 g 1 felie 1 felie 1 felie 100 g

138 µg 86 µg 64 µg 11 µg 100 µg

Carne Ficat de vită/porc gătit Ficat de miel/vițel gătit Ficat de pui/curcan gătit

100 g 100 g 100 g

195 µg 300 µg 410 µg

Leguminoase Mazăre gătită Linte gătită Fasole gătită

100 g 100 g 100 g

63 µg 181 µg 208 µg

Ou (Vit.B2, B12, Se)

1 buc.

22 µg

Tabel 6. Doza zilnică de acid folic funcție de vârstă

(Tabel 6) Sursa: Nutrient Reference Values, Australian Government *nu se poate stabili pentru suplimentele de acid folic - sursele de acid folic trebuie să fie laptele, formula de lapte și alimentele.

Rolul acidului folic • în sinteza AND și ARN, • participă la sinteza hemului (alături de vit. B12), • prevenirea unor malformații congenitale neurologice și cardiace.

Doza zilnică recomandată de folați alimentari

Doza maximă admisă de acid folic din alimente fortificate sau suplimente

0-6 luni 7-12 luni 1-3 ani 4-8 ani 9-13 ani 14-18 ani

65 µg/zi 80 µg/zi 150 µg/zi 200 µg/zi 300 µg/zi 400 µg/zi

* * 300 DFE/zi 400 DFE/zi 600 DFE/zi 800 DFE/zi

Absorbția folaților este Favorizată de: vit. B12, vit. C, Zn, consumul de alimente bogate în folat împreună cu alimente fortificate cu acid folic.

Redusă de: ceai, cacao, unele lactate tratate termic, alcool, medicamente (aspirina, ibuprofenul, anticonvulsivantele).

Dacă viitoarea mămică este vegetarian grija noastră pentru sănătatea ei și a fătului trebuie dublată de informații clare cu privier la acele surse vegetale care oferă cel mai mult fier (Tabel 7).

Legume (100g)

Fructe (100g)

Frunze (100g) Alge

Semințe/Germeni#(100g)

1.Măsline (3,3 mg), 2.Spanac (3,6 mg), 3.Fasole (3,7 mg), 4.Linte (3,7 mg), 5.Mazăre (5 m), 6.Hrișca (5,9 mg), 7.Soia (8,6 mg), 8.Roșii uscate (9 mg)

1.Zmeură (1 mg); 2.Căpșune (0,8 mg); (fibre, acizi Omega-3, apă), 3.Banane (0,8 mg); (potasiul, calciu, cupru, fosfor, fibre), 4. Afine (0,7 mg); 5.Cireșe (0,6 mg); (calciu, magneziu, potasiu, melatonină), 6.Avocado (0,6 mg); (cupru, potasiu, fibre, carotenoizi, grăsimi mononesaturate), 7.Ananas (0,5 mg); 8.Caise (0,5 mg); Caise uscate (6mg), 9.Smochine (0,5 mg); 10.Kiwi (0,5 mg); 11.Stafide (3 mg); 12.Pudră din nucă de cocos (3,3 mg); 13.Cacao (17mg)

1.Pătrunjel proaspăt (6 mg), 2.Cimbru (30mg), Leurdă, Măcriș sălbatic, Papadie, Creson, Spanacul perennial (New Zealand), Varză creață, Urzică, Untișor, Iarbă grasă (Purslane), Frunze de patlagină, Frunze de cicoare, Frunze/vlastari de conopidă, Frunze/vlastari de broccoli, Frunze de mangold (sfeclă elvețiană) (acidul folic, acizii grași Omega-3 și vitaminele A, K și C), Lujeri de rabarbă sau rubarbar (frunzele sunt toxice), Lujeri de țelină (apio), Frunze și lujerii de țelină românească, Salata (toate soiurile), Frunzele de loboda alba și roșie, Alge Dulse, Spirulină (55mg), Chlorella

1.Caju (6,1 mg), 2.Nuci (6,1 mg), 3.Fistic (7,5 mg), 4.Amaranth (7,6 mg), 5.In (8,2 mg), 6.Susan (10 mg); (calciu), 7.Chia (11 mg); (calciu, potasiu, magneziu, bor, acizi Omega-3și 6, fibre), 8.Dovleac (15 mg), 9. Quinoa Germenii de grâu(16 mg), lucernă, floarea soarelui,

Andive, Broccoli (magneziu, vit.C, vit.K), Mangold (sfeclă elvețiană)

52

Vârsta

Medicina Familiei

www.revistamedicalmarket.ro

Text integral pe: revistamedicalmarket.ro

Fructe Suc de portocale Mango Avocado Papaya Banană

(Tabel 5) Sursa: National Institutes of Health * legumele menționate se recomandă să fie gătite la aburi deoarece acidul folic este o vitamină hidrosolubilă și prin fierbere se pierde o cantitate mai mare.

Acidul folic, vit. B9 în formă sintetică, este utilizat în suplimente și adăugat în alimentele procesate pentru fortificare.

Doza zilnică recomandată de acid folic/folați în funcție de vârstă (Tabel 6) depinde de biodisponibilitate: • folatul din alimente = 50-60%, • acidul folic sau a fortificanți alimentari = 85%.

Biodisponibilitatea diferită a făcut ca în practică să fie nevoie de definirea echivalentului de folat alimentar (DFE): 1 µg DFE = 1 µg folat alimentar; 1 µg DFE = 0,6 µg acid folic din alimente fortificate sau suplimente consumate concomitent cu alimente bogate în folați; 1 µg DFE = 0,5 µg acid folic din suplimente luate pe stomacul gol.

Articole de specialitate

Controlează efectele refluxului gastroesofagian GASTROTUSS DE LA DMG ITALIA (cu variantele baby și light) UN PRODUS UNIC PE PIAȚA ROMÂNEASCĂ Dispozitiv medical cu acțiune mecanică indicat pentru tratamentul refluxului gastroesofagian la sugari și copii. Reduce simptomele legate de aceasta, de exemplu: regurgitare, tuse, pirozis, esofagită, disfonie, flogoză rinofaringiană și în orice caz de boală fiind cauzată în principal sau secundar de refluxul gastroesofagian. Este destinat utilizării pe cale orală.

Este un produs sigur care poate fi administrat timp îndelungat: 3 luni sau după nevoile pacientului, la 2 luni reduce cu 90% simptomele.

Gust plăcut, Gastrotuss Baby se administrează la nou născuți și copiii până în 12 ani Hipocaloric, Gastrotuss light se administrează copiilor peste 12 ani, la gravide, persoanelor cu obezitate și celor care țin dietă, persoanelor cu diabet zaharat, și celor care au restricție de sodiu, celor cu HTA sau litiaza renală.

Are în plus și Simeticona, D-panthenol și zinc: elimina gazele și asigura vindecarea mucoasei esofagiene

PepsinO spray este SINGURUL SPRAY pentru răgușeală, tuse, corp străin din refluxul laringofaringian PepsinO Oral Reflux Spray 30ml este un spray pentru reflux gastro-esofagian care contracarează simptomele refluxului și lubrifiază mucoasa faringiană.

Util în cazul simptomelor de reflux faringian, cum ar fi: globus hipofaringian (senzație de corp străin în gât), tuse, nevoia de a drege vocea, uscăciune sau iritație faringiană • Asociat cu Gastrotuss light sirop combate tusea asociată refluxului gastroesofagian

Produsele noastre le găsiţi în farmacii sau, la preţ de importator, cu un singur click pe farmaciile3f.ro

Medicina Familiei 2023 - 2024

53

Articole de specialitate

Focus pe prevenirea riscului cardio-vascular în practica medicului de familie Institutul Național de Sănătate Publică în parteneriat cu Asociația Română pentru Promovarea Sănătății, Societatea Română de Cardiologie, Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara și Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România, implementează începând cu data de 29 iulie 2020 proiectul: „Totul pentru inima ta - Program de screening pentru identificarea pacienților cu factori de risc cardiovascular” - POCU/805/4/9/137424.

Conf. Univ.

Dr. Alexandra Cucu Institutul Naţional de Sănătate Publică, Manager proiect

Dr. Ileana Brînză Medic primar MF, Coordonator proiect Reg. SE Vicepreședinte AREPMF

P

e o perioadă de 4 ani (iulie 2020 – decembrie 2023), partenerii din proiect vor derula atât activități de promovare și susținere a stilului de viață sănătos, cât și de prevenire și tratare a afecțiunilor cardiologice în rândul populației din cele 8 regiuni de dezvoltare.

Unul din scopurile proiectului este promovarea programelor de screening pentru identificarea pacienților cu risc cardiovascular, cu vârsta peste 40 de ani.

Proiectul își propune ca de serviciile de screening să benefecieze 165.001 persoane, iar de programele de formare să beneficieze 900 de medici de familie implicați în derularea screeningului.

Toți medicii de familie implicați în proiect au beneficiat de un program de formare, acreditat la nivel național.

54

Pentru identificarea pacienților care prezintă factori de risc crescuți s-a elaborat metodologia și protocolul de screening. În cadrul proiectului pacienții au beneficiat de două consultații la medicul de familie: prima consultație a reunit o anamneză riguroasă și un examen clinic detaliat. După recoltarea analizelor, conform proiectului, pacienții au fost examinați pentru a doua oară de medicul de familie, care a încheiat fișa de evaluare individuală.

Fiecare pacient a primit, conform propriului risc cardio-vascular, recomandări personalizate, și, acolo unde a fost cazul, pacienții au fost trimiși la medicul cardiolog.

Toate aceste informații au fost introduse în Registrul Național de Screeening pentru Identificarea Pacienților cu Risc Cardiovascular.

Regiunea SE, cea de Vest și regiunea SV sunt primele intrate în acest proiect. Ele șiau încheiat activitatea și rezultatele ne arată că cei 226 de medici de familie au finalizat screeningul la 46.403 de persoane peste 40 de ani. Au fost examinate 65% femei, iar din mediul rural au fost 61% de pacienți.

Riscul SCORE calculat este de: 16,33% pentru risc scăzut de sub 1% 57,98% pentru risc moderat de 1-4% 20,98% pentru risc înalt 5-9% 4,71% pentru risc foarte înalt de peste 10%

Medicina Familiei

Pacienții cu scor de risc înalt și foarte înalt sunt mai mult din mediul rural, sexul masculin fiind mai afectat.

Pe grupe de vârstă riscul moderat (58,7%) și cel înalt (19,1%) sunt întâlnite la pacienții între 40 și 49 de ani.

Studiul continuă până în decembrie 2023. Ne dorim ca datele obținute să fie folosite de legiuitori pentru stabilirea unor programe de prevenție sustenabile, aplicabile la nivel național.

Medicul de familie, prin specificul curriculei de specialitate are competențe să facă activități medicale de prevenție și are ocazia, și în cadrul relației speciale și de durată cu pacienții, să și vadă rezultatele acestei activități.

Derularea programelor de screening, fie în cadrul proiectelor de acest tip, fie în activitatea curentă la cabinet înseamnă pacienți instruiți și informați, diagnosticați și tratați precoce și nu în ultimul rând, o schimbare a percepției asupra stilului de viață. Să nu uităm că OMS a stabilit că starea de sănătate este determinată de patru factori, a căror pondere este următoarea: - stilul de viață – 51%, - factorul biologic – 20%, - mediul ambiant – 19%, - sistemul îngrijirilor de sănătate – 10%. Într-o lume în plină epidemie de boli cronice netransmisibile, susținerea activităților de prevenție în mod coerent, continu și consistent reprezintă baza sănătății prezente și mai ales viitoare a populației din România.

www.revistamedicalmarket.ro

Prețuri promoționale! Plata în rate!

Sisteme cu ultrasunete ultraportabile PREȚURI DE LA 1.190 EURO+TVA Cele mai portabile dispozitive cu poate oferi o imagine de calitate. ultrasunete: reduce aparatul tradițional Sistem de operare și aplicație pentru cu ultrasunete într-un traductor. Ușor de Android, Windows, IOS manevrat, oferă o interfață cu ultrasunete Aplicații: abdomen, părți moi, vascular, intuitivă, puteți opera cu ușurință pe cardiologie, obstetrică-ginecologie, urologie, dispozitivele dvs. inteligente (telefon/ MSK, urgențe, pediatrie, pneumologie. tabletă/PC). Consum redus de putere, Scanare convexă, liniară, microconvexă, tehnologia de procesare a imaginii vă phased array

Sistem ecograf ultraportabil cap dual: convex și liniar Aplicații: abdomen, părți moi, vascular, sonde, doar 90g musculoscheletal, pulmonar, Doppler color point-of-care (POC), urgențe Moduri B, B/M, color, PW, PDI Sonda este compatibilă cu sistemele de Acumulator operare Android, Windows, IOS Geantă transport Dimensiuni reduse în comparație cu alte

Sistem ecograf ultraportabil cap dual: phased array și liniar Aplicații: abdomen, părți moi, vascular, sonde, doar 90g musculoscheletal, point-of-care (POC), Doppler color plămâni, urgențe, cardiologie Moduri B, B/M, color, PW, PDI Sonda este compatibilă cu sistemele de Acumulator operare Android, Windows, IOS. Geantă transport Dimensiuni reduse în comparație cu alte

Ecograf Doppler DW L5 Încorporează tehnologii de prelucrare a imaginii, cum ar fi THI, reducerea speckle, procesare paralelă multi-fascicul și un sistem de management al imaginii complet digital.

Monitor: 15 inch, LED de înaltă definiț ie B, 2B, 4B, M, B / M, B / C, B / D, B / C / D,B / CFM / D, PDI Color, PW, Duplex /

Electrocardiograf portabil cu 12 canale Ecran LCD „touch screen", preluare și afișare simultană pe 12 derivații Dimensiune hârtie 210 mm x 30 m, tip A4 (rolă), alimentare la rețea 220V și acumulator. Măsurători, analiză și interpretare automată, înregistrare automată 25 și 50 mm/s, manuală 5;

TriplexCFM, CDE, PD, Baterie litiu încorporată Ideal pentru aplicații generale, având un preț foarte accesibil.

Aplicații: Abdomen, OB și GYN, cardiologie, părți moi, vascular, urologie, musculo-scheletal, pediatrie etc.

6,25; 10; 12,5; 25; 50 mm/s și în caz de aritmie 25 și 50 mm/s. Procesor digital pentru filtrare zgomote, sensibilitate 2,5; 5; 10; 20; și 40 mm/mV. Măsoară frecvența cardiacă, intervalul PR, durata P, durata QRS, durata T, interval QT, axa P, axa QRS, axa T, etc.

4 MED APARATURA MEDICALA SRL • Mobil: +40729 307 206 • E-mail: office@4medbv.ro • Web: www.4medbv.ro

Articole de specialitate

Importanța examinării în Otorinolaringologia pediatrică The importance of the examination in pediatric Otorhinolaryngology Abstract: The otorhinolaryngology examination is the 3rd part of any complete medical examination, along with the other specialized examinations. It must be compulory preceded by a complete and correct anamnesis and by a general exam, and of course, it is completed with the laboratory exams and with the complementary ones. A child may require an ENT exam in several circumstances such as: establishing indications in the case of nose, throat, ear disorder; for the control of the airways and upper digestive tract and the acoustic-vestibular apparatus; in the case of the medical entrance examination and periodic examinations in nurseries, children s homes, kindergartens and schools; to specify of an irritating spine or a focus of infection in the ENT sphere. We emphasize the importance of a thorough, correct clinical examnation, evev if the current trend is that digitalization to be at the forefront of medicine.

Dr. Toader Miorița Medic primar ORL, Dr. Șt. Med. Sp. Clinic de Urgenţă Pentru Copii „Grigore Alexandrescu“ Bucureşti Rezumat

Examenul otorinolaringologic constituie timpul 3 al oricărui examen medical complet, alături de celelalte examene de specialitate. Este obligatoriu precedat de o anamneză completă, corectă și de examenul general și desigur este întregit cu examenele de laborator și cu cele complementare.

Un copil poate necesita un examen ORL în mai multe împrejurări cum ar fi: stabilirea unui diagnostic și a indicațiilor terapeutice în cazul unei suferințe a nasului, gâtului, urechilor; pentru controlul căilor aeriene și digestive superioare și a aparatului acustico-vestibular; în cadrul examenului medical de admitere și a examenelor periodice în creșe, cămine, grădinițe și în școli; pentru precizarea existenței unei spine iritative sau a unui focar de infecție în sfera ORL. Subliniem importanța unui examen clinic amănunțit, corect, chiar dacă tendința actuală este ca digitalizarea să fie în prim plan în medicină.

Date generale

Ideea publicării unui asemenea articol consider că este deosebit de binevenită, deoarece, în ansamblul cazurilor de

56

boală care se prezintă la cabinetul medicului de familie, infecțiile acute ale căilor aeriene superioare (rinite, rinofaringite, faringoamigdalite, angine, otitele) sunt de cele mai multe ori vindecabile prin tratamentul prescris în urma consultului medicului de familie(1).

Patologia ORL a copilului prezintă particularități anatomice specifice vârstei și etapelor sale de dezvoltare, atât în patologia inflamatorie și infecțioasă acută, cât și în cea tumorală și traumatică(1).

La copiii cu vârstă mică, otita și rinofaringita este mult mai frecventă, iar la copiii mari predomină amigdalitele acute și sinuzitele.

Puține afecțiuni din patologia copilului prezintă dramatismul simptomatologic și necesitatea de a interveni prompt precum în cazul corpilor străini respiratori, sau al laringitelor acute, al hemoragiilor și a traumatismelor din sfera ORL(2).

Examenul ORL pediatric trebuie să fie totdeauna complet, sistematic și să țină seama de psihicul copilului dar și de cel al părinților(1,2).

Dacă suntem în fața unei urgențe, oricare ar fi regulile sau obișnuința specialistului sau vârsta copilului, examinarea va începe cu organul afectat. Ulterior se va face și examinarea tuturor celorlalte organe .

De preferat, la copiii mici și la copiii fricoși, să se înceapă cu examinarea urechilor, ulterior se vor examina nasul și la urmă examinarea faringelui și a laringelui. Acest lucru se explică prin aceea că

Medicina Familiei

faringele și laringele sunt zone reflexogene, sensibile, a căror examinare este mai greu de suportat de către copiii mici.

La copiii mari, examenul poate începe cu nasul sau cu faringele, după preferința și experiența medicului și se continuă cu laringele și cu urechile.

Examinarea fiecărui organ în parte cuprinde: interogatoriul, anamneza asupra tulburărilor subiective, examenul obiectiv-fizic și examenul funcțional, precum și o serie de examene de laborator(3).

Examinarea atentă a copilului precum și o foarte bună colaborare între medicii specialiști, vor stabili diagnosticul și atitudinea terapeutică(1,3).

Numeroase cazuri de urgență în ORL pediatrie necesită internare la început, ulterior necesitând o bună și atentă urmărire de către medicul de familie și sau medicul pediatru.

Anamneza

Anamneza trebuie să preceadă orice examinare medicală. Nu trebuie să uităm că avem de a face cu un copil și de asemenea, cu părinții sau cu bunicii săi, care de cele mai multe ori sunt mai agitați și mai speriați decât însuși copilul venit la consultație(2,3). Trebuie sa explicăm cu tact și cu blândețe că scopul examenului este îndepărtarea suferinței pentru care au venit la medic, iar examenul ce i se va face copilului nu va fi dureros(3). Trebuie insistat asupra împrejurărilor în care au apărut problemele, suferințele pe care copilul le

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

prezintă. Facem referire la evoluția acestor suferințe și la tratamentul urmat de la debutul afecțiunii și până în momentul efectuării examinării, precum și asupra antecedentelor personale și a celor heredocolaterale ale micului pacient(3,4).

Dacă pacientul este prea mic pentru a ne furniza datele de care avem nevoie, relațiile vor fi date de părinți sau de persoana care îl însoțește(4).

Alături de cele relatate vom căuta să aflăm și alte amănunte asupra debutului, evoluției și caracterelor tulburărilor prezentate, precum și asupra altor tulburări din vecinătate sau tulburări generale(5).

Examenul obiectiv

În vederea efectuării unui examen obiectiv ORL corect, este nevoie de anumite condiții speciale: o sursă de lumină bună, o poziție bună, corectă, comodă a copilului și a examinatorului cât și de instrumentar necesar de specialitate(2).

1.Sursa luminoasă Atunci când nu este fixată direct pe fruntea examinatorului prin lampa frontală, sursa luminoasă trebuie să stea la stânga copilului, puțin înapoi și puțin deasupra capului acestuia. Mai nou, se poate folosi și lumina de la un otoscop performant, pentru examinarea anumitor organe, în anumite condiții speciale(2,3).

Dacă examinarea se face într-o unitate de specialitate bine utilată, dacă este necesară endoscopia, sursa luminoasă va fi cuprinsă în endoscopul sau microscopul chirurgical. În această situație doar microendoscopia urechilor, nasului, faringelui, laringelui, esofagului, arborelui traheobronșic, efectuate sub anestezie generală, permite precizarea reperelor anatomice și modificărilor celor mai fine de la nivelul acestor organe. Această metodă de examinare este foarte utilă la orice copil și indispensabilă la sugar și copilul mic, dar practicată doar sub anestezie generală prin colaborarea permanentă cu un anestezist reanimator(3,4).

2. Poziția copilului și a medicului examinator Pentru examenul ORL obișnuit, fără microscop, al unui copil, poziția cea mai bună este poziția șezândă. Sugarii, copiii mici trebuie în prealabil să fie imobilizați prin înfășare eventual și apoi ținuți în poziția de examen de către un ajutor. În acest caz ajutorul stă așezat pe scaun în fața exa-

58

minatorului, care de asemenea stă pe un scaun și le fixează picioarele între genunchii săi(3,5). Este imperios necesar de explicat cu multă răbdare și copilului dar mai ales aparținătorilor toate aceste manevre, care unora li se par extrem de brutale.

Copiii mari se vor așeza singuri pe scaun pentru a fi examinați și vor urma indicațiile date de către medicul examinator(3). În situația în care starea copilului nu permite poziția șezândă, acesta va fi examinat în poziția culcat, cu grija ca sursa de iluminat să fie bine plasată, iar poziția examinatorului bine adaptată, pentru ca examinarea să ofere corect toate datele necesare unui diagnostic de acuratețe. Și în cazul examenului cu microscopul chirurgical, precum și în esofagoscopie, laringoscopie directă, laringotraheobronhoscopie, examinarea se face de asemenea în poziția culcat(3,5).

Instrumentarul

Instrumentarul trebuie să fie adecvat dimensiunilor organelor de examinat și să aibă un aspect cât mai puțin înfricoșător pentru copil. Una dintre regulile de urmat ar fi ca instrumentele să nu fie expuse privirii micului pacient, ci doar acelea absolut necesare unui examen uzual (diapazon, specul nazal, specul auricular, apăsător de limbă)(3). Instrumentarul special (lampa de spirt, acul de timpanotomie, instrumentele tăioase, instrumentele ascuțite) trebuie ascuns vederii și adus spre a fi folosit doar ulterior, după ce pacientul s-a obișnuit cu medicul și cu examenul și este convins că nu i se face nici o manevră dureroasă(6).

Examenului ORL va cuprinde inspecția și palparea de ansamblu a regiunii craniofaciale și cervicale și examinarea pe organe.

Făcând inspecția piramidei nazale, a regiunilor perinazale, peribucală, auriculare și preauriculare și a fețelor anterioară și laterale ale gâtului, vom controla practic integritatea, aspectul și colorația tegumentelor ce acoperă nasul, urechile, laringele. În acest fel ne orientăm asupra cărui organ trebuie să ne concentrăm în mod deosebit atenția(3,6).

Palparea organelor din sfera ORL și palparea ganglionilor laterocervicali, retromandibulari, ne va furniza o serie de multe alte informații și indicații prețioase asupra stării organelor respective și asupra localizării dar și a modului de manifestare al unor procese patologice de la nivelul acestora(7).

Oricare ar fi organul examinat, metodele de explorare clinică trebuie obligatoriu completate cu diverse examene de laborator(3,6).

Medicina Familiei

În unele cazuri, pentru precizarea diagnosticului și a indicațiilor terapeutice, sunt necesare și o serie de examene complementare de alte specialități, cum ar fi: examenul oftalmologic, examenul neuropsihic, examenul stomatologic, examenul endocrinologic, examenul dermatologic, examenul oncologic, etc.(2) Concluzii

Un consult ORL se impune atunci când pacientul are semne și simptome precum: • tulburări de înghițire, vorbire, gust, durere faringiană și/sau amigdaliană • tulburări de respirație, de vorbire, înghițire, tuse, expectorație, durere laringiană, aspirația alimentelor în tractul respirator • obstrucție nazală-nas înfundat, secreții anormale, durere, tulburări de miros, senzație de uscăciune a nasului, sângerări nazale • tulburări de auz, zgomote auriculare anormale, durere de ureche, secreții auriculare, prurit • tulburări senzitive și senzoriale la nivelul feței, asimetrie facială • formațiuni tumorale faciale, ale capului, gâtului • traumatisme ale feței, capului, gâtului(7) Examenul clinic general este indispensabil. Deseori cauza sau efectele afecțiunii ORL se descoperă la examenul general. La fel, corelațiile între patologia ORL și patologia altor specialități sunt frecvente. Examenul funcțional investighează funcțiile organelor din sfera ORL. Uneori se poate face cu ușurință, alteori este necesară o aparatură și o instruire de supraspecialitate(7).

Examinările de laborator speciale pentru organul examinat sunt reprezentate în general de examenul radiologic, imagistic și de examenul bacteriologic.

Examinările de laborator sunt necesare și în specialitatea ORL: analize curente, examinările pentru bilanțul aparatului circulator, renal, digestiv, respirator, metabolism(7).

Bibliografie

1. www.examinare orl la copil.ro 2. Păunescu C.-Otorinolaringologie pediatrică,ediția I,Editura Medicală,București 1972,22-26 3. Păunescu C.-Otorinolaringologie pediatrică,Editura Medicală 1981,București,20-24,51,53 4. Radu Anghelide;Liliana Sbenghe Țețu-În ajutorul medicului de medicină generală;Îndreptar ORL;Editura Medicală1989 București;5-8 5. https://www.examinarea orl la copii.ro 6. https://www.medlife.ro 7. https://sites.google.com

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Ce-i al tău ți-e scris în… gene Dr. Diana Prepeliță Medic specialist genetică medicală

Dr. Maria Stratan Dr. Ina Ofelia Focșa Dr. Danae Stambouli

cum în triunghi ipotenuza poate fi calculată pe baza celor două laturi, folosindu-se o formulă matematică precisă, la fel și copilul provenea din contribuțiile individuale ale celor doi părinți. Platon, captivat de această metaforă, a dedus că prin combinația perfectă de părinți, se poate naște copilul perfect. O utopie politică s-a născut astfel din utopia genetică. Dintre filosofii antici, cel care a pus cu adevărat bazele teoriei eredității a fost Aristotel în tratatul „Istoria animalelor”. Prin simțul său analitic și observațional, acesta a creat o teorie circulară, în care forma dădea naștere informației și apoi informația dădea naștere formei, teo-

Ce a însemnat ereditatea de-a lungul istoriei?

Problema eredității a constituit o preocupare încă din era clasică a antichității, când marii filosofi au încercat să găsească o explicație pentru asemănarea dintre părinți și copii. Pitagora a dat naștere „spermismului”, ce consideră că asemănarea, adică informația ereditară, era conținută de “sămânța masculină”, transmisă mamei, care era doar un mediu de creștere a acesteia.

Această sămânță era un fel de bibliotecă a ființei umane, ce absorbea o serie de aburi mistici de la fiecare dintre părțile individuale, ce apoi dădeau naștere organismului. Asimetria evidentă a acestei teorii i-a determinat pe urmașii lui Pitagora, ce priveau lumea printr-o armonie matematică născută din celebra teorie a triunghiului, să considere mama și tatăl două laturi ale unui triunghi și copilul, cea de-a treia. Așa

În mod normal, avem câte două copii ale aceleași gene, una moștenită de la mama și una de la tată. Afecțiunile genetice recesive necesită defecte în ambele copii, pentru ca boala să devină manifestă clinic. Există situația de „purtător sănătos“, în care o persoană este clinic sănătoasă și are doar una dintre copii alterată. Deși aceste persoane nu vor dezvolta niciodată simptome, copiile defecte pot fi transmise la descendenți, iar riscul de a avea un copil afectat este de 25% pentru fiecare sarcina, dacă ambii parteneri sunt purtători pentru aceeași afecțiune.

Care este șansa să fiu purtător?

Am putea oare prezice ce ne rezervă viitorul, pe baza amprentei noastre genetice? În anul 2003, la doar 50 de ani de la descoperirea structurii ADN-ului de către Watson și Crick, genomul uman a fost pentru prima oară secvențiat. Acest moment a constituit un punct de cotitură în practica medicală, deschizând porțile erei genomice și a medicinei personalizate. Astfel, cauzele pentru numeroase afecțiuni au fost identificate, oferindu-ne posibilitatea ca prin cunoașterea propriei structuri genetice, să fim capabili să prezicem și să prevenim apariția unor afecțiuni ereditare.

Ce este o afecțiune recesivă?

În mod uluitor, studii genetice populaționale au arătat că 95% dintre oameni sunt purtători pentru minim o afecțiune genetică recesivă severă, iar riscul ca un cuplu să dea naștere unui copil afectat este de 1 din 100. În fapt, 80% dintre copiii născuți cu afecțiuni genetice provin din părinți sănătoși, fără istoric familial.

Cum pot să previn aceste afecțiuni? rie mult mai apropiată de genetica actuală.

Multe alte teorii au fost dezvoltate de-a lungul timpului, însă fundamentele geneticii pe care o cunoaștem astăzi au fost puse de Gregor Mendel în 1866, un călugăr din ordinul Sf. Augustin din Brno, care prin studii asupra diferitelor specii de mazăre a scris legile eredității cunoscute astăzi. De aici și denumirea de transmitere mendeliană.

Caracterul genetic al anumitor boli poate fi studiat mai ales în familiile regale, unde se practicau adeseori căsătoriile intrafamiliale.

Membrii familiilor regale sufereau frecvent de probleme neurologice, psihiatrice și hematologice, ceea ce nu în puține cazuri a dus la discontinuitatea liniei regale. Ferdinand I al Austriei s-a născut cu hidrocefalie, Alexei Romanov a avut hemofilie, regele George al III-lea al Angliei porfirie, iar dovezile merg până în Egiptul antic, unde s-a descoperit că regele Tutankhamon a avut despicătura patina și picior equin.

De cele mai multe ori, aceste boli erau afecțiuni cu transmitere recesivă.

Deși societatea a evoluat, suntem supuși acelorași legi ale naturii…

Linea Vita® este un test de screening de ultimă generație, special conceput pentru a analiza 150 de gene asociate cu afecțiuni recesive frecvente în populație, cu manifestări clinice severe și considerate a avea un impact semnificativ asupra calității vieții.

Cum se realizează testul?

Simplu, este nevoie doar de o probă de sânge sau celule bucale. Materialul genetic este prelucrat și analizat în laboratorul nostru, la cele mai înalte standarde.

De asemenea, beneficiezi de consiliere genetică pre- și post-testare.

Pentru mai multe informații ne poți contacta la 021.233.13.54 sau office@lineavita.ro.

Medicina Familiei 2023 - 2024

59

Articole de specialitate

Dermatita seboreică Abstract: Seborrheic dermatitis is a common inflammatory skin condition characterized by red, scaly patches on the scalp, face, chest, and other areas of the body. The exact cause of seborrheic dermatitis is not known, but it is believed to be linked to the overgrowth of a type of yeast called Malassezia on the skin. Other risk factors include genetics, stress, hormonal changes, and certain medical conditions. The symptoms of seborrheic dermatitis can vary in severity, but typically include itching, redness, flaking, and greasy or oily patches of skin. In severe cases, the skin may become cracked and painful, leading to secondary infections. The treatment of seborrheic dermatitis may involve a combination of topical medications, such as antifungal creams or corticosteroids, and lifestyle changes, such as regular washing and avoiding harsh soaps or irritants. In some cases, phototherapy or oral medications may be recommended.

While seborrheic dermatitis is not curable, with proper treatment, symptoms can be effectively managed, and the condition can be controlled over time. Regular monitoring by a healthcare professional may be necessary to ensure that the condition remains under control and to prevent further complications.

Dr. Leulescu Iulia-Maria-Teodora Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş” Bucureşti

Dr. Curcubet Grigore Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale “Dr. Victor Babeş” Bucureşti

Conf. Dr. Tampa Mircea Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş“ Bucureşti, UMF „Carol Davila”

Epidemiologie

Prof. Dr. Georgescu Simona-Roxana Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş“ Bucureşti, UMF „Carol Davila”

Rezumat Dermatita seboreică este o patologie inflamatorie cronică recurentă, caracterizată clinic prin apariția unor plăci eritematoase, acoperite de scuame galben-cenușii, în special la nivelul zonelor cu densitate crescută a glandelor sebacee, inclusiv scalp, față, jumătatea superioară a trunchiului și zonele pliurilor. Zonele afectate prezintă aspecte variabile, fiind uneori acoperite de scuame fine, grăsoa-

60

se, alteori de cruste aderente. Din punct de vedere al simptomatologiei, pacienții acuză cel mai frecvent disconfort, însoțit de senzație de arsură sau prurit. Impactul psiho-emoțional asupra pacientului este adesea sever, cauzând o importantă alterare a calității vieții acestuia prin problemele de ordin cosmetic determinate de această afecțiune. Dermatita seboreică afectează toate rasele și grupurile etnice și este larg răspândită la nivel mondial, însă forme severe ale bolii pot fi întâlnite în rândul pacienților imunodeprimați și al celor care suferă de condiții neurologice precum boala Parkinson [1]. O formă moderată a bolii, mai frecvent întâlnită în populația generală, este ceea ce numim mătreață, caracterizată prin apariția de scuame cenușii, furfuracee, la nivelul scalpului [2].

Estimarea prevalenței dermatitei seboreice este limitată de absența criteriilor diagnostice standardizate, precum și a unei scale de gradare a severității. Cu toate acestea, considerată una dintre cele mai frecvente patologii dermatologice, afectează aproximativ 11.6% din populația generală. Prevalența este mult crescută în rândul nou-născuților și sugarilor, procentul în rândul acestei categorii de vârstă atingând chiar 70% [2].

Vârful de incidență în rândul adulților este între a treia și a patra decadă de viață.

Se observă o incidență mai înaltă în rândul pacienților cu boală Parkinson, precum și în cazul pacienților tratați cu anumite medicamente psihotrope (haloperidol, li-

Medicina Familiei

tiu, buspironă, clorpromazină). Dermatita seboreică reprezintă una dintre cele mai frecvente dermatoze observate în rândul pacienților infectați cu virusul imunodeficienței umane (HIV). Printre alte patologii frecvent asociate cu o incidență crescută a dermatitei seboreice se numără: parkinsonismul indus de neuroleptice, amiloidoza familială și trisomia 21 [2].

Fiziopatologie Cu toate că succesiunea evenimentelor ce duc la apariția dermatitei seboreice nu este clar elucidată, este unanim acceptată teoria conform căreia există trei categorii de factori implicați: colonizarea cu Malassezia spp., secreția de lipide la nivelul glandelor sebacee și o susceptibilitate individuală, în special a sistemului imun [3][4][5][6].

Patogeneza poate fi împărțită în următoarele 5 etape diferite, succesive: 1. Glandele sebacee secretă lipide la nivelul suprafeței pielii [5][7][8].

2. Malassezia spp. colonizează suprafețele acoperite de lipide [4][5][9].

3. Malassezia spp. secretă lipază, conducând la apariția acizilor grași liberi și a produșilor de oxidare lipidică, cu activarea consecutivă a răspunsului inflamator[5].

4. Activarea sistemului imun determină producerea de citokine, fapt ce conduce la stimularea proliferării și diferențierii keratinocitelor [10][11][12][13].

5. Alterarea barierei cutanate rezultă în apariția zonelor eritematoase, pruriginoase și descuamative.

Există și alți factori, atât endogeni, cât și exogeni, incriminați în fiziopatologia

www.revistamedicalmarket.ro

TRIDERM TRATAMENT LOCAL TRIDERM IMMU∙GEL Cremă pentru stimularea imunității locale z Prevenția și tratamentul zonelor afectate de herpes labial, veruci, condiloame, moluscum contagiosum z Profilaxia infecțiilor virale recidivante z După crioterapie, diatermocoagulare (DTC), laser, excizie chirurgicală z Eficacitate virucidă împotriva Virusului Herpetic tip 1 și tip 2 z Potrivit și pentru zona perilabială și organele genitale externe

Complex POLI-EGCG: combinație de polidatin și galat de epigalocatechină într-un sistem purtător Asociere brevetată Beta-Glucan/L-Carnozină

TESTE DE EFICACITATE IN VITRO

Indicații

EVALUAREA ACTIVITĂȚII VIRUCIDE ▶ arată activitate virucidă față de HSV-1 comparabil cu produsul topic de referință ▶ spre deosebire de produsul topic de referinţă, nu induce efecte citotoxice în cultura de celule gazdă EVALUAREA PROPRIETĂȚILOR IMUNOLOGICE ▶ induce o creștere a producției de IFN-γ și, atunci când este adăugat la celulele stimulate pentru răspunsul imun, induce o creștere semnificativă a producției de IFN-γ, cu un model dependent de doză ▶ nu induce o creștere a eliberării de IL-2 sau IL-4 în comparație cu negativul martor (celule nestimulate) ▶ este capabil să declanșeze sistemul imunitar, răspunsul imun Th1 mediat de celule, fără a induce un răspuns alergizant

z negi z condiloame

z herpes labial z moluscum contagiosum

Terra Distrimed SRL Str. Viitorului, nr. 180, Sector 2, Bucuresti Tel: 0744 649 289 • office@bionike.ro • www.bionike.ro • www.medicalmagazin.ro

Articole de specialitate

Figura 1. Relația dintre procesele fiziopatologice și manifestările clinice din dermatita seboreică[11]

dermatitei seboreice. Factorii exogeni sunt reprezentați de microbiotă, stres, îngrijire precară a pielii și a părului, mediul cald și umed, dar și de o serie de medicamente (substanțe psihotrope mai sus menționate, agenți antineoplazici și inhibitorii receptorului pentru factorul de creștere epidermal) [14][15][16][17][18][19]. Rolul alimentației în evoluția dermatitei seboreice este în continuare controversat, însă studii recente au demonstrat faptul că aportul ridicat de fructe scade riscul dezvoltării dermatitei seboreice, în timp ce dieta vestică se asociază cu un risc ridicat de apariție a acesteia, în special în rândul femeilor [20].

Cei mai importanți factori endogeni incriminați în apariția patologiei sunt sexul masculin, activitatea androgenică pronunțată, activitatea glandelor sebacee și compoziția lipidică. Studiile recente subliniază, totodată, și rolul major al substratului genetic și al sistemului imun.

Prevalența mai ridicată a dermatitei seboreice în rândul bărbaților comparativ cu al femeilor are la bază nivelurile mai înalte ale hormonilor androgeni, aceștia influențând atât activitatea glandelor sebacee, cât și compoziția lipidică, modificări ce determină un mediu propice pentru proliferarea Malasseziei [5][10][6].

Manifestări clinice

Figura 2. Aspect tipic al dermatitei seboreice la adult [21]

Diagnostic Diagnosticul dermatitei seboreice rămâne unul clinic, având la bază aspectul tipic al leziunilor și distribuția acestora.

Cu toate acestea, este esențial ca dermatita seboreică să fie diferențiată de o serie de patologii dermatologice importante, cele mai frecvente fiind enumerate în tabelul de mai jos (Tabelul 1). În cazul în care diagnosticul diferențial este dificil de stabilit clinic, este indicată efectuarea unei biopsii. În dermatita seboreică, examenul histopatologic poate indica următoarele modificări: parakeratoză la nivel epidermic, ostii foliculare blocate, precum și spongioză. Diagnosticul poate fi dificil în rândul pacienților cu piele mai închisă la culoare, însă este importantă respectarea acelorași principii [23].

Tratamentul dermatitei seboreice Figura 3. Crusta de lapte [22]

Manifestările clinice specifice dermatitei seboreice au, în general, caracter cronic și recidivant, cu multiple remisiuni și recăderi de-a lungul timpului, afectând preponderent adolescenții și adulții tineri. O formă particulară a bolii poate fi observată în rândul copiilor, cu un vârf al incidenței

62

în jurul vârstei de 3 luni. În acest caz vorbim despre dermatita seboreică infantilă [1].

Dermatita seboreică apare cu precădere în rândul bărbaților, indiferent de rasă sau categoria de vârstă. Cazurile sunt mai frecvente și mai severe în condiții de frig și umiditate scăzută, în timp ce expunerea la soare poate conduce la ameliorarea leziunilor.

Acest fapt demonstrează o importantă variație sezonieră în ceea ce privește manifestările cutanate din dermatita seboreică [1].

tarea este, în cele mai multe cazuri, simetrică și bilaterală. Situații particulare sunt cele în care dermatita seboreică afectează zonele pliurilor, precum regiunile axilară sau inghinală. În aceste situații leziunile sunt rar acoperite de scuame, putând fi ușor confundate cu manifestările cutanate din intertrigo. Frecvent, leziunile cutanate sunt însoțite de simptome precum prurit, senzație de arsură sau furnicături [1] .

Dermatita seboreică infantilă prezintă o serie de caracteristici distinctive comparativ cu forma adultului. Erupția este nepruriginoasă, localizată cel mai adesea la nivelul scalpului (frunte, vertex sau ambele) și porțiunilor centrale ale feței. În rândul copiilor întâlnim scuame groase, aderente, ce pot fi însoțite de erupții eritematoase la nivelul pliurilor trunchiului și extremităților. Afectarea generalizată a scalpului, numită „crustă de lapte”, este o formă tipică de dermatită seboreică infantilă, ce prezintă, în cele mai multe cazuri, o rezoluție spontană pe parcursul primelor 6-12 luni de viață. Dermatita seboreică severă, extinsă impune excluderea stărilor de imunosupresie [1].

Leziunile eritematoase acoperite de scuame galbene, grăsoase sunt adesea ușor de identificat vizual, principalele regiuni afectate în cazul dermatitei seboreice fiind scalpul și fața (șanțuri nazolabiale, sprâncene, frunte, regiune retroauriculară, conduct auditiv extern și pavilion auricular). Afec-

Medicina Familiei

Tratamentul dermatitei seboreice infantile are la bază, în primul rând, utilizarea abundentă a emolienților, aceștia facilitând îndepărtarea scuamelor. În cazul adolescenților și al adulților, tratamentul vizează reducerea leziunilor vizibile, precum și diminuarea pruritului. Tratamentul include utilizarea șampoanelor special destinate

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

dermatitei seboreice, dar și a agenților antifungici topici, a corticosteroizilor și inhibitorilor de calcineurină. Întrucât vorbim despre o patologie cronică, recurentă, terapia de menținere este adesea de lungă durată [23].

Formele ușoare de dermatită seboreică localizată la nivelul scalpului pot fi adesea ținute sub control cu ajutorul șampoanelor antimătreață disponibile fără prescripție medicală ce conțin sulfură de seleniu, piritionat de zinc sau gudron de cărbune.

Controlul pe termen lung poate fi obținut cu ajutorul șampoanelor ce conțin ketoconazol 2%. Se recomandă utilizarea acestora de minim 2-3 ori pe săptămână, până la obținerea remisiunii. Este importantă educarea pacientului în ceea ce privește utilizarea corectă a acestor șampoane; ele trebuie lăsate să acționeze minim 5 minute pentru un efect optim. Utilizarea corticosteroizilor topici poate fi necesară dacă scalpul prezintă o leziuni inflamatorii marcate [24]. În cazul dermatitei seboreice localizate la nivelul feței și trunchiului se utilizează preparate topice care conțin antimicotice, inhibitori de calcineurină sau corticosteroizi. Cu toate că dermatocorticoizii sunt foarte eficienți în reducerea simptomatologiei și inducerea remisiunii, se recomandă utilizarea lor în cazul lipsei de răspuns la tratamentele de primă linie, utilizarea îndelungată a corticosteroizilor fiind asociată cu apariția atrofiei cutanate și a telangiectaziilor [23].

Bibliografie:

1. S. Kang, Ed., Fitzpatrick’s dermatology/ editors, Sewon Kang, MD [and six others], 9th edition. New York: McGraw-Hill Education, 2019.

2. T. Berk and N. Scheinfeld, “Seborrheic dermatitis,”

P T Peer-Rev. J. Formul. Manag., vol. 35, no. 6, pp.

348–352, Jun. 2010.

3. L. C. Paulino, “New perspectives on dandruff and seborrheic dermatitis: lessons we learned from bacterial and fungal skin microbiota,” Eur. J. Dermatol., vol. 27, no. S1, pp. 4–7, Jun. 2017, doi: 10.1684/ ejd.2017.3038.

4. G. Gaitanis, P. Magiatis, M. Hantschke, I. D. Bassukas, and A. Velegraki, “The Malassezia Genus in Skin and Systemic Diseases,” Clin. Microbiol. Rev., vol. 25, no. 1, pp. 106–141, Jan. 2012, doi: 10.1128/CMR.00021-11.

5. B. I. Ro and T. L. Dawson, “The role of sebaceous gland activity and scalp microfloral metabolism in the etiology of seborrheic dermatitis and dandruff,” J. Investig. Dermatol. Symp. Proc., vol. 10, no.

3, pp. 194–197, Dec. 2005, doi: 10.1111/j.10870024.2005.10104.x.

6. S. Y. Kim et al., “Isolation and identification of Malassezia species from Chinese and Korean patients with seborrheic dermatitis and in vitro studies on their bioactivity on sebaceous lipids and IL-8 production,” Mycoses, vol. 59, no. 5, pp. 274–280, May 2016, doi: 10.1111/myc.12456.

7. D. Thiboutot et al., “Human Skin is a Steroidogenic Tissue: Steroidogenic Enzymes and Cofactors Are Expressed in Epidermis, Normal Sebocytes, and an Immortalized Sebocyte Cell Line (SEB-1),” J. Invest.

Dermatol., vol. 120, no. 6, pp. 905–914, Jun. 2003, doi: 10.1046/j.1523-1747.2003.12244.x.

8. C. C. Zouboulis, “Sebaceous Gland in Human Skin The Fantastic Future of a Skin Appendage,” J. Invest.

Dermatol., vol. 120, no. 6, pp. xiv–xv, Jun. 2003, doi: 10.1046/j.1523-1747.2003.12263.x.

9. R. J. Hay, “Malassezia, dandruff and seborrhoeic dermatitis: an overview: Malassezia, dandruff and seborrhoeic dermatitis,” Br. J. Dermatol., vol. 165, pp. 2–8, Oct. 2011, doi: 10.1111/j.1365-2133.2011.10570.x.

10. A. Barac, M. Pekmezovic, D. Milobratovic, S. Otasevic-Tasic, M. Radunovic, and V. Arsic Arsenijevic, “Presence, species distribution, and density of Malassezia yeast in patients with seborrhoeic dermatitis - a community-based case-control study and review of literature,” Mycoses, vol. 58, no. 2, pp. 69–75, Feb.

2015, doi: 10.1111/myc.12276.

11. J. Schwartz et al., “A Comprehensive Pathophysiology of Dandruff and Seborrheic Dermatitis – Towards a More Precise Definition of Scalp Health,” Acta Derm.

Venereol., vol. 93, no. 2, pp. 131–137, 2013, doi: 10.2340/00015555-1382.

12. A. F. Pedrosa, C. Lisboa, and A. G. Rodrigues, “Malassezia infections: A medical conundrum,” J. Am. Acad.

Dermatol., vol. 71, no. 1, pp. 170–176, Jul. 2014, doi: 10.1016/j.jaad.2013.12.022.

13. M. Kistowska et al., “Malassezia yeasts activate the NLRP3 inflammasome in antigen-presenting cells via Syk-kinase signalling,” Exp. Dermatol., vol. 23, no. 12, pp. 884–889, Dec. 2014, doi: 10.1111/exd.12552.

14. R. R. Riahi and P. R. Cohen, “Dasatinib-induced Seborrheic Dermatitis-like Eruption,” J. Clin. Aesthetic Dermatol., vol. 10, no. 7, pp. 23–27, Jul. 2017.

15. A. Tanaka, O. Cho, C. Saito, M. Saito, R. Tsuboi, and T. Sugita, “Comprehensive pyrosequencing analysis of the bacterial microbiota of the skin of patients with seborrheic dermatitis: Skin microbiota,” Microbiol.

Immunol., vol. 60, no. 8, pp. 521–526, Aug. 2016, doi: 10.1111/1348-0421.12398.

16. P. Honnavar, G. S. Prasad, A. Ghosh, S. Dogra, S. Handa, and S. M. Rudramurthy, “Malassezia arunalokei sp. nov., a Novel Yeast Species Isolated from Seborrheic Dermatitis Patients and Healthy Individuals from India,” J. Clin. Microbiol., vol. 54, no. 7, pp.

1826–1834, Jul. 2016, doi: 10.1128/JCM.00683-16.

17. Y. Ran, T. Yoshiike, and H. Ogawa, “Lipase of Malassezia furfur : some properties and their relationship to cell growth,” Med. Mycol., vol. 31, no. 1, pp. 77–85, Jan. 1993, doi: 10.1080/02681219380000081.

18. C. Piérard-Franchimont, G. E. Piérard, J. E. Arrese, and P. De Doncker, “Effect of Ketoconazole 1% and 2% Shampoos on Severe Dandruff and Seborrhoeic Dermatitis: Clinical, Squamometric and Mycological Assessments,” Dermatology, vol. 202, no. 2, pp. 171– 176, 2001, doi: 10.1159/000051628.

19. L. J. Borda and T. C. Wikramanayake, “Seborrheic Dermatitis and Dandruff: A Comprehensive Review,” J. Clin. Investig. Dermatol., vol. 3, no. 2, Dec. 2015, doi: 10.13188/2373-1044.1000019.

20. J. A. Adalsteinsson, S. Kaushik, S. Muzumdar, E. Guttman‐Yassky, and J. Ungar, “An update on the microbiology, immunology and genetics of seborrheic dermatitis,” Exp. Dermatol., vol. 29, no. 5, pp. 481–489, May 2020, doi: 10.1111/exd.14091.

21. “https://www.kapydermusa.com/blog/seborrheic-dermatitis”.

22. “https://raisingchildren.net.au/newborns/health-daily-care/health-concerns/cradle-cap”.

23. G. W. Clark, S. M. Pope, and K. A. Jaboori, “Diagnosis and treatment of seborrheic dermatitis,” Am. Fam. Physician, vol. 91, no. 3, pp. 185–190, Feb. 2015.

24. J.-P. Ortonne et al., “Efficacious and safe management of moderate to severe scalp seborrhoeic dermatitis using clobetasol propionate shampoo 0·05% combined with ketoconazole shampoo 2%: a randomized, controlled study: Clobetasol shampoo for scalp seborrhoeic dermatitis,” Br. J. Dermatol., vol. 165, no. 1, pp. 171–176, Jul. 2011, doi: 10.1111/j.1365-2133.2011.10269.x.

Medicina Familiei 2023 - 2024

63

Articole de specialitate

Drogurile între dependență și abuz – o provocare permanentă pentru lumea medicală și nu numai Drogurile au devenit, în prezent, o problemă în întreaga lume, indiferent de frontiere, datele statistice evidenţiind nu numai o creştere a producţiei şi a distribuţiei, ci şi un număr tot mai mare de consumatori. Se remarcă, de asemenea, scăderea vârstei de debut al consumului de droguri. Adolescența este o perioadă extrem de vulnerabilă, fiind vârsta de transformare fizică si mentală cu multe provocări sociale cărora adolescentul trebuie să le facă față atunci când pășește în afara granițelor securității casei părintești. Presiunea de grup, dorința de a deveni adult, intenția de a privi mai încrezători, influența mass-mediei și a filmelor, etc., sunt unele dintre cele mai importante motive pentru care un copil/adolescent novice recurge la consumul de droguri, alcool, țigări, fără a cunoaște de fapt consecințele pe termen scurt/lung ale acestui act.

Dr. Chițanu Liliana Elena Medic primar MF, Medic formator, Lector în proiecte naționale și regionale AREPMF

D

iagnosticarea uzului / abuzului de substanțe, recunoașterea semnelor de alarmă ale intoxicației cu droguri / supradozei reprezintă provocări importante pentru profesioniștii din sănătate în efortul de reducere a efectelor nocive ale drogurilor asupra persoanelor, a familiilor lor și a comunităților în care trăiesc.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), definește drogul ca fiind orice substanță care, absorbită de organismul viu, îi modifică acestuia una sau mai multe funcții. Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanța utilizată de medicină și a cărei administrare abuzivă (consum) poate crea o dependență fizică și/sau psihică ori tulburări grave ale activității mentale, ale percepției, ale comportamentului sau ale conștiinței.

Din punct de vedere etimologic, există mai multe versiuni: cuvântul persan droa (miros aromatic), cuvântul evreiesc rahab (parfum), cuvântul olandez

64

droog (sec sau produs uscat - se referă la extractul uscat care se poate obține în urma coacerii a numeroase produse naturale), cuvântul din limba celtă droug (rău / amar).

Drogurile și consumul lor nu reprezintă un fenomen contemporan. Există dovezi ale cunoașterii lor din cele mai vechi timpuri. Acestea erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, al ritualurilor mistice, în scopuri terapeutice, dar și pentru a induce o stare de plăcere, tocmai datorită efectelor asupra organismului uman. Macul, din care se obține opiul și derivatele sale, era menționat în tăblițele sumerienilor din Mesopotamia încă de acum 7000 ani. Izvoare scrise menționează culturile de maci în zonele inferioare ale Mesopotamiei încă din anii 3400 î.Hr.iar cercetările arheologice au furnizat dovezi ale utilizării lor de popoarele din antichitate. Cel mai vestit medic al Greciei antice, Hippocrate, a infirmat credințele mistice observând în schimb proprietățile anestezice și stiptice (astringente) ale opiului.

La nivel mondial, aproximativ 275 de milioane de oameni (5,5% din populația cu vârsta între 15-64 de ani) au consumat droguri cel puțin o dată în 2019.

Dintre aceștia, aproximativ 62 de milioane de oameni au consumat opioide.

Aproximativ 36,3 milioane de persoane au suferit de tulburări legate de consumul de droguri. Majoritatea persoanelor dependente de opioide au consumat

Medicina Familiei

heroină cultivată și fabricată ilegal, dar și proporția celor care consumă opioide pe bază de rețetă este în creștere. Deasemenea, la nivel mondial, aproximativ 500.000 de decese sunt atribuite consumului de droguri. Peste 70% dintre aceste decese sunt legate de opioide, iar peste 30% dintre aceste decese sunt cauzate de supradozaj. În Europa se estimează că aproximativ 83,4 milioane de adulți (15-64 de ani) din Uniunea Europeană, adică 29 %, au consumat vreodată un drog ilegal, raportul între sexe fiind favorabil bărbaților (50,5 milioane / 33 de milioane femei). Canabisul rămâne substanța cea mai consumată, peste 22 de milioane de adulți europeni raportând consumul acestei substanțe în ultimul an. Tot în ultimul an se estimează că, 3,5 milioane de adulți au consumat cocaină, 2,6 milioane au consumat MDMA și 2 milioane au consumat amfetamine. Aproximativ 1 milion de europeni au consumat heroină sau alt opioid ilegal în ultimul an. Deși prevalența consumului este mai mică în cazul consumului de opioide decât în cazul altor droguri, opioidele au în continuare cea mai mare pondere a efectelor nocive atribuite consumului ilicit de droguri. Acest lucru este ilustrat de prezența opioidelor, adesea în combinație cu alte substanțe, care au fost identificate în aproximativ trei sferturi din supradozele fatale raportate în Uniunea Europeană pentru 2020.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Definiții: DROG, droguri, s. n. 1. Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. – Din fr. drogue. (DEX).

Sinonime ale cuvântului drog: medicament, substanță, produse psihoactive, psihotrope, produse chimice, toxice, stupefiante și narcotice. Acești termeni au fost asociați cu expresiile dependență sau capabil de a genera dependență.

TOXICOMANIA este intoxicația cronică voluntară care induce pierderea libertătii de a se abține de la utilizarea drogului. Toxicomanul este persoana care consumă, în mod regulat, droguri pentru a obține o stare de o anumită intensitate.

SUPRADOZA înseamnă introducerea în organism a unei cantități de substanță mai mare decât poate suporta acesta și care poate produce moartea.

Supradoza intervine atunci când: • consumatorul își administrează o doză mult mai mare decât cea obișnuită; • se utilizează produsul insuficient diluat sau amestecat cu alte substanțe cu efect sinergic; • se continuă consumul concomitent cu medicația din cura de dezintoxicare.

DEPENDENȚA este nevoia toxicomanului de a-și administra droguri. Ea poate fi fizică sau psihică. Dependența

66

fizică se manifestă sub forma unor stări patologice care constau în necesitatea organică de a folosi droguri pentru a evita tulburările ce apar la încetarea utilizării lor, dar nu se întâlnește la toate tipurile de droguri. Ea apare mai ales la derivații opiului (heroină, morfină etc.).

Dependența psihică este cea mai importantă și apare la toate tipurile de droguri.

Constă în modificări de comportament și o stare mentală particulară însoțită de necesitatea psihică impetuoasă de a-și administra substanța periodic sau continuu pentru a obține o stare de bine sau pentru a înlătura disconfortul psihic.

TOLERANȚA apare atunci când organismul se obișnuiește cu prezența unei anumite substanțe și se adaptează la aceasta, iar ca să obțină starea dorită, toxicomanul trebuie să mărească dozele.

Astfel, se poate ajunge la doze care pentru persoanele non-dependente ar fi fatale.

SEVRAJUL reprezintă manifestările fizice si psihice care apar atunci când un individ este privat de drogul de care devenise dependent, sau la scăderea accentuată a dozelor. De asemenea, sevrajul apare și prin administrarea unui medicament cu proprietăți antagoniste.

Factori favorizanți: Adolescența este cel mai frecvent perioada în care are loc începerea consu-

Medicina Familiei

mului de droguri deoarece, adolescența este o perioadă de descoperiri, de explorare, o epocă în care copilăria rămâne în urmă și se deschide un orizont de posibilități aparent nelimitate.

• Curiozitatea: Aici se înscrie cel mai frecvent și experimentarea drogurilor, într-o perioadă confuză, de schimbări și de căutare a propriei identități. Nu se instalează dependența după prima încercare deși, în cazul drogurilor puternice, prima doza poate fi fatală (heroina, cocaina, LSD, Ecstasy, amfetamine si fenciclidina). Dependența se instalează după utilizare sistematică pe perioade variabile, funcție de produsul folosit.

• Teribilismul: Consumul de droguri poate fi văzut ca excitant si provocator.

Unii sunt tentați să înfrunte riscurile implicate, fără să țină cont de avertizări.

• Presiunea grupului: Este important să știi să spui ,,NU” – asta dovedește că ai o personalitate puternică. Încearcă sa fii tu însuți, chiar dacă cei din jurul tău au altă opinie.

• Probleme în familie, școală, prieteni: divorțul părinților, abuz sau neglijență din partea părinților sau a școlii. Drogurile nu reprezintă soluția.

• Singurătatea, problemele de integrare în colectivitate și stima de sine scăzută trebuie depășite între prieteni și în colectivitate, fără consum de droguri.

Clasificarea drogurilor funcție de efectul asupra creierului uman: A. Droguri care inhibă activitatea sistemului nervos central : scad funcționarea creierului provocând reacții care merg de la dezinhibare până la starea de vomă: • Alcoolul; • Opiacee: heroina, morfina, metadona, etc; • Tranchilizante, anxiolitice; • Substanțe hipnotice: somniferele; • Solvenți: toluen, acetonă, butan.

B. Droguri care stimulează activitatea sistemului nervos central: accelerează funcționarea creierului provocând o stare de excitație ce poate merge la insomnie și hiperactivitate: • Stimulente majore: amfetamine, cocaina; • Stimulente minore: băuturi energizante, nicotina, cofeina, antidepresive.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

C. Droguri care perturbă activitatea sistemului nervos central: determină percepții distorsionate, halucinații: • Halucinogenele: LSD, mescalina; • Derivați ai canabisului: hașiș, marijuana; • Droguri de sinteza: Ecstasy, ice, etc.

Clasificarea drogurilor funcție de originea produsului: 1. droguri naturale, obținute direct din plante sau arbuști: opiu și opiacee, cannabis și rășina acestuia, khat, frunze de coca și derivați, plante halucinogene.

2. droguri de semisinteză, realizate prin procedee chimice pornind de la o substanță naturală extrasă dintr-un produs vegetal: heroină, LSD, etc.

3. droguri sintetice (de sinteză), elaborate în întregime prin sinteze chimice: metadonă, mescalină, LSD 25, amfetamină, ecstasy ori alte substanțe psihotrope obținute în laboratoare clandestine. Tot în această categorie sunt incluși și solvenții volatili și alte produse cu proprietăți asemănătoare drogurilor. Tot droguri de sinteză sunt considerate mai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea lor tradițională, fiind totodată larg răspândite și ușor de procurat. Acestea antrenează o puternică dependență psihică și uneori fizică producând totodată și fenomenul de toleranță.

Tipuri de droguri și efectele lor: A. Alcool: lichid obținut prin fermentarea fructelor, legumelor sau cerealelor.

Efecte: • fizice: tulburări respiratorii și cardiace, afectarea reflexelor și a coordonării motorii, creșterea riscului bolilor de ficat (în special ciroza), iar la cantități mari - pierderea cunoștinței, comă și chiar deces.

• psihice: reducerea inhibiției, stare de relaxare și bună dispoziție, lipsa de concentrare, slăbirea judecații, pierderea autocontrolului.

Consum: ingerare.

Opiu: Se obține din sucul secretat de tulpina, frunzele și capsulele imature ale unui anumit tip de mac. În medicină, se

folosește în cantităti mici ca somnifer, calmant, analgezic. Principalul constituent al opiului este alcaloidul denumit morfină (narcotic, euforic), aflat de regulă în raport de 10:1 cu codeina (alcaloid cu acțiune analgezică). Mai conține papaverină (acțiune antispastică) și codeină (acțiune antitusivă). Opiul reprezintă materia primă din care se obțin aceste substanțe – calea legală.

Prezentare: aspect de plastilină și culoarea cafeniu închis comercializată sub formă de bobițe.

Efecte: După starea dezagreabilă a primelor pipe, provoacă o senzație de euforie, cu exaltarea imaginației; fumătorul are nevoie de imobilitate și de liniște pentru a atinge o stare contemplativă, odată cu o semi-amorțire; • pe termen scurt: amețeli, vărsături, cefalee, depresia centrilor respiratori; • pe termen lung, apar disfuncționalități organice (constipație, pierdere în greutate și de apetit), precum și o scădere a activității și a interesului individului. Pentru consumatorii obișnuiți, generează toleranță, dependență psihică și fizică.

Consum: Narcomanii extrag morfina, apoi, prin acetilare, se obține heroina. Opiumul se poate ingera ca atare sau sub formă de decoct, iar cel preparat se fumează de obicei, cu ajutorul unor pipe. Se confecționează o bobiță de opiu care se expune la flacără (pentru a se înmuia), apoi se pune în coșul unei pipe speciale. Pipa se aduce deasupra flăcării și se aspiră profund fumul degajat. Reziduul combustic, numit „dross” este conservat de fumător pentru reutilizare.

Heroina: compus organic din clasa opioidelor, utilizat ca drog ilicit în principal pentru efecte sale euforice. Există și heroină de uz medical, aceasta fiind pură, diferită față de amestecul de morfină, heroină și 6-MAM (6-monoacetilmorfină) utilizat ca drog.

Prezentare: pulbere de culoare variabilă (gălbui → maroniu), cu gust amar și miros slab de oțet.

• heroina nr. 1 (din Hong Kong); • heroina nr. 2 (amestec de morfină și heroină); • heroina nr. 3 (heroină cristalizată cu puritate 30-60%); • heroina nr. 4 („miere turcească” cu puritate până la 90%).

Efecte: • pe termen scurt: mioză, greață, bradicardie, ascensiune termică, stare de alerta, euforie, tulburări respiratorii, judecată neclară, disparitia senzatiilor de durere; • pe termen lung: tulburări intestinale, urinare, hepatită virală, pneumonii, scăderea în greutate, carii dentare, anemie, inhibarea apetitului sexual, amenoree. În plan psihologic : alterări ale personalității; alterări cognitive, de memorie; anxietate, depresie.

Simptomele de sevraj apar la doar cateva ore de la ultima administrare (consum regulat): dorință incontrolabilă de a consuma drogul, neliniște, dureri osoase si musculare, insomnie, diaree, vărsături, transpirații reci, frisoane, mișcări involuntare ale corpului. Simptomele majore se instalează între 48 și 72 de ore de la ultima administrare. Încetarea bruscă a consumului de către cei cu dependență de doze mari și cu o stare precară de sănătate, poate fi fatală.

Consum: prizare (sniffing); injectare.

Solvenți: substanțe (vopsele, lacuri, acetonă, gaz de brichetă, cleiuri) care produc efecte similare alcoolului sau anestezicelor.

Prezentare: lichidă, vâscoasă, gazoasă.

Efecte: • psihice: confuzie, pierderea autocontrolului, dorința de a face lucruri “trăznite”, uneori pot apărea halucinații vizuale sau auditive.

• fizice: senzație de căldură, înroșirea feței, tuse, strănuturi, sângerări ale mucoasei nazale, grețuri, vărsături, amețeli, somnolență puternică, lipsa de coordonare a mișcărilor, scăderi în greutate, decese prin stop cardiac sau sufocare.

Consum: inhalare din pungi de plastic, flacoane sau alte recipiente.

B. Amfetamine: Introduse în anii ‘30 pentru tratamentul răcelii și febrei, s-a descoperit târziu că atacă sistemul nervos. Au fost utilizate o perioadă ca suprimant al apetitului în curele de slăbire. Astăzi, uzul lor este restricționat la tratamentul narcolepsiei.

Prezentare: • amfetamina sulfat (pudră de culoare albă); • metamfetamina: 4 forme de prezentare

Medicina Familiei 2023 - 2024

67

Articole de specialitate

• „speed” - metamfetamina pulbere (în general cu puritate scăzuta); • „pills” - de obicei comprimate cu metamfetamina. Frecvent se comercializeaza sub numele impropriu de Ecstasy comprimate care contin amestecuri de droguri (ex. metamfetamina-ketamina); • „pasta” sau baza - masa cleioasă/pastoasă/ uleioasa, de culoare galbenă sau brună; • „crystal meth” sau „ice” - metamfetamina de mare puritate, sub forma de cristale mari, albe, translucide.

Efecte: • fizice: tremurături, creșterea tensiunii arteriale, palpitații, tahipnee, dilatarea pupilelor, • psihice: stimulează funcțiile, senzație de forță, veselie, încredere în sine, anxietate, agitație, iritabilitate, panică, sentiment de persecuție, delir, insomnie.

Consumul zilnic prelungit, produce o psihoză similară cu schizofrenia acută; Consumul repetat de doze mari duce la comportamente compulsive și repetitive.

Consum: oral (comprimate, capsule), injectabil, prizare (pulberile), fumat (metafmetamina „ice”).

Cocaina. Provine de la arbustul Erytroxilon coca originar din America de Sud. Inițial cocaina a fost folosită în scopuri terapeutice iar mai târziu, din 1884, ca anestezic local.

Prezentare: pudră cristalină albă (pachețele de hârtie de aluminiu sau de paie termosudate).

Efecte: • pe termen scurt: acțiune rapidă (20 min), înlătură simptomele oboselii, euforie, încredere în sine, senzația unei capacități mărite a funcțiilor intelectuale, agitație, instabilitate, tulburări de judecată și de comportament, transpirație, dilatarea pupilelor. La doze mari apar convulsii, paranoia, psihoze.

• pe termen lung: perforații ale mucoasei nazale și eczeme în jurul nărilor, pierdere în greutate, paloare, amețeli, stări de vomă, probleme cardiovasculare, neurologice, pulmonare, excitabilitate, halucinații paranoice, comportament violent / criminal.

Consum: • “sniffing” (prizare cu ajutorul unui pai); • “speed ball” (injectabilă sub formă de soluție sau în amestec cu heroina sau morfinice);

68

• “free basing” (amestec cu solvent/alcool, încălzit și se inhalează vaporii degajați); • “pasta” sau “basuco” (se fumează în amestec cu marijuana).

Khat: derivat din planta Catha Edulis, ce conține alcaloizi stimulanți de tip amfetaminic (cathina, cathidina sau cathinona), nocivi pentru organism. Are o eficacitate de scurtă durată, deci trebuie consumat la intervale mici. În Africa de Est și Peninsula Arabiei, consumul de khat surclasează consumul de cafea.

Prezentare: frunze vândute sub formă de „păpușă”.

Efecte: • pe termen scurt: euforie, o stare de excitație și de mare locvacitate, apoi se instalează faza de iluzii și depresia, toropeala, insomnia, scăderea apetitului; • pe termen lung: tulburări digestive grave, boli cardiovasculare, tulburări mentale ireversibile cu repercursiuni economice și probleme de sănătate considerabile. În țările din Cornul Africii, folosirea khat-ului, legală sau tolerată, este un fenomen social. Majoritatea locuitorilor „pasc” khat. Dacă dependența fizică față de khat este discutabilă, dependența psihică este certă.

Consum: ingerate (mestecate; persoanele consumatoare se numesc “mâncători de salată”), infuzate (cu apă, ceai sau o bautură gazoasă pentru a facilita înghițirea amestecului lichid).

Tutun (tabac): plantă din genul Nicotiana, familia Solanaceae. În lume există peste 70 de specii de plante de tutun, principală din punct de vedere comercial fiind Nicotiana tabacum.

Conține nicotina care determină dependență ridicată, dar și alte 4000 de substanțe, din care cel puțin 40 sunt cancerigene. Consumul de tutun este un factor de risc major pentru boli cardiovasculare și respiratorii, peste 20 de tipuri sau subtipuri diferite de cancer și multe alte afecțiuni debilitante de sănătate. În fiecare an, peste 8 milioane de oameni mor din cauza consumului de tutun. Cele mai multe decese legate de tutun au loc în țările cu venituri mici și medii, care sunt adesea ținta interferențelor și a marketingului intens din industria tutunului.

Tutunul poate fi, de asemenea, mortal pentru nefumători. Expunerea pasivă

Medicina Familiei

la fumat a fost, de asemenea, implicată în diverse patologii, provocând 1,2 milioane de decese anual. Aproape jumătate din copiii planetei respiră aer poluat de fumul de tutun iar 65 000 de copii mor în fiecare an din cauza bolilor legate de fumatul pasiv. Fumatul în timpul sarcinii poate duce la mai multe afecțiuni de sănătate pentru bebeluși pe tot parcursul vieții lor.

Produsele din tutun încălzit (HTP) conțin tutun și expun utilizatorii la emisii toxice dăunătoare sănătății. Sistemele electronice de livrare a nicotinei (ENDS) și sistemele electronice de livrare fără nicotină (ENNDS), cunoscute în mod obișnuit ca țigări electronice, nu conțin tutun și pot să conțină sau nu nicotină, dar sunt dăunătoare sănătății și, fără îndoială, nesigure. Cu toate acestea, este prea devreme pentru a oferi un răspuns clar cu privire la impactul pe termen lung al HTP-urilor și/sau al utilizării țigărilor electronice.

Prezentare: Efecte: • psihice: senzație de calmare, de concentrare; relaxare; • fizice: amețeli, grețuri și chiar vărsături; bronșite; cancer, ulcer; afecțiuni respiratorii, circulatorii, cardiace; arteroscleroză.

Consum: inhalare, ingerare.

C. C.LSD: Dietilamida acidului lisergic face parte din substanțele chimice cu cel mai puternic efect halucinogen și produce schimbări majore ale stării de spirit. Fabricat din claviceps, o ciupercă parazită care crește pe secară.

Se dizolvă în apă și e lipsit de miros, culoare și gust.

Prezentare: tablete, capsule sau în formă lichidă aplicată pe un alt material (hârtie, plastic, cuburi de zahăr sau gelatină).

Efecte: • fizice: absobit rapid la nivelul cavității bucale sau a stomacului, efectele apar după 30-40 de minute - pupile dilatate, creșterea temperaturii corpului, a tensiunii arteriale și a pulsului, transpirații, pierderea apetitului, insomnii, grețuri, xerostomie și tremor.

• psihice: apar la o oră după ingestie - percepție distorsionată, sinestezie (senzația de a „mirosi/vedea” sunete, de a „auzi/mirosi” culori), afectarea tuturor simțurilor (în special văzul),

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

halucinațiile și pseudohalucinațiile (consumatorul crede că ceea ce vede este real și acționează în concordanță, se poate arunca de la balcon crezând că zboară).

Consum: ingestie.

Ciuperci halucinogene. Există peste 200 specii de ciuperci care conțin substanțe active cu efect psihedelic. Specii: Psilocybe, Panaeolus, Inocybe, Pluteus, Gymnopilus și Pholiotina.

Prezentare: Ciupercile halucinogene sunt în general culese, uscate și sunt ingerate sau fumate.

Efectele consumului de ciuperci sunt asemănătoare cu cele ale utilizării de LSD, dar de durată mai scurtă. Ciupercile nu creează dependență fizică sau psihologică, dar consumul îndelungat poate duce la toleranță. Din cauza toleranței, consumatorul își creste doza cu risc crescut de intoxicație: greață, vomă, sentimente puternice de anxietate, viziuni înspaimântătoare și traumatice.

• Nu se recomandă combinarea cu alte droguri • Nu se recomandă persoanelor cu probleme psihologice (depresie) sau cu patologie psihiatrică în familie.

Mescalina: izolat și extras în 1897 de chimistul german Arthur Heffter din peyote – un cactus care crește mai ales în Mexic și care, cu sute de ani în urmă, era consumat de către azteci, fiind considerat plantă sacră.

Prezentare: capsule - mescalina naturală, mescalina sintetică - pudră albă/ colorată, pastile / lichid.

Efecte: • fizice: midriază, ascensiune termică, relaxare musculară, greață, vomă.

• psihice: euforie, „încrucișarea” percepțiilor, halucinații vizuale (figuri geometrice, linii, culori etc.), tulburări de concentrare și diminuarea memoriei de scurtă durată.

Canabis: Plantă din a cărei rășină, frunze și flori se obțin substanțe psihoactive cele mai cunoscute și mai folosite dintre toate drogurile ilegale (hașiș, marijuana).

Prezentare: • iarba de canabis, marijuana: • baghete Thai (Thailanda); • baghete Malwawii (Africa de Sud); • Buddha sticks (S-E Asiei); • rășină de canabis (batoane maro-negre);

• rășină libaneză (pulbere maro-aurie, turte); • rășină marocană (calup de la auriu până la verde-maroniu, turte inscripționate); • rășină pakistaneză și afgană (plăci de culoare maronie sau neagră cu inscripții aurii); • rășină turcească (pulbere maro deschis).

• ulei de canabis (lichid vâscos, închis la culoare) Efecte: • fizice: Dat fiind faptul că se fumează, cannabisul este ușor absorbit de plămâni, ajunge cu rapiditate la creier. În câteva minute se manifestă primele efecte, care pot dura între două și trei ore. ▶ Efecte pe termen scurt: Somnolentă, apatie, creșterea apetitului alimentar, dificultăți în perceperea timpului scăderea capacității de concentrare și memorare, accelerarea bătăilor inimii, înroșirea ochilor, absența inhibițiilor, paranoia, halucinații, neliniște. ▶ Efecte pe termen lung: Apariția bolilor cronice pulmonare, scăderea concentrației de testosteron la bărbați, scăderea cantității și calității spermei la bărbati, creșterea riscului de infertilitate la femei și ciclu menstrual neregulat.

• psihice: marihuana afectează memoria de scurtă durată și întelegerea, alterează percepția asupra timpului și reduce abilitatea de a îndeplini anumite sarcini ce necesită concentrare și coordonarea mișcărilor (șofat). Canabis produce dependență psihică și toleranță.

Consum: fumat (forma pură / amestec cu tutun); inhalat (profund); ingerare (cofetărie, ceaiuri sau alte băuturi).

Hașiș: Se prepară din rășina de canabis amestecată cu ceară.

Prezentare: “bulgări” solizi; plăci presate (în nuanțe de culoare variată în funcție de țara de origine).

Efecte pe termen scurt: beție euforică și expansivă.

Efecte pe termen lung: crize de depersonalizare; consumul îndelungat, fie și în doză moderată, duce la o stare de apatie și lenevie, alterări ale bronhiilor, îmbatrânire prematură, slăbirea sistemului imunologic și tulburări ale gândirii.

Consum: fumat (joint, pipă, narghilea); inhalat (vaporizatori speciali); ingerare (alimente sau băuturi).

Marijuana: preparată din frunze și flori uscate de canabis.

Prezentare: țigară (joint), amestec cu tutun (shilom).

Efecte: • pe termen scurt: insomnie, dificultăți în menținerea noțiunii timpului, reducerea capacității de realizare a acțiunilor care cer concentrare și coordonare (șofat), tahicardie (risc cardiovascular crescut la predispuși), uscăciune a gurii și a gâtului, scăderea inhibițiilor sociale, paranoia, halucinații, memorie pe termen scurt redusă, capacitate de înțelegere redusă, motivație și cunoaștere modificate, îngreunând acumularea de noi informații, neliniște intensă și accese de panică.

• pe termen lung: creșterea riscului de cancer, scăderea nivelului de testosteron și de spermatozoizi la bărbați, creșterea nivelului de testosteron la femei și a riscului de infertilitate, plăcere sexuală scăzută sau dispariția ei, dependență psihologică.

Consum: fumat.

Ecstasy: „party drog” - substanță chimică sintetică.

Prezentare: pudră albă sau comprimate / capsule albe, galbene sau maron, inscripționate.

Efecte: • pe termen scurt: apar la 20 de min de la consum și durează de la 4 până la 6 ore. Tahicardie, ascensiune termică, creșterea tensiunii arteriale, a încrederii de sine, sentimente de iubire, de bine, de fericire, pierderea apetitului.

• pe termen lung: tulburări ale somnului, afectarea memoriei, a procesului de gândire, a functiilor sexuale, a percepției, inclusiv durerea.

Creșterea dozei nu duce la creșterea stării de bine, ci cauzează convulsii, comportamente iraționale, halucinații.

Insomnia, anxietatea, paranoia, scăderea puterii de concentrare și depresia apar în timpul consumului și pot dura chiar săptămâni după aceea, la care se adaugă tensiune în muschi, clanțănitul dinților, secreții nazale abundente, vedere în ceață, mișcări rapide ale ochilor, transpirație.

Consum: ingerare (tablete), prizare (pudră albă).

Medicina Familiei 2023 - 2024

69

Articole de specialitate

Substanțe psihoactive noi Lumea asistă la o nouă problemă alarmantă privind drogurile – şi o mare parte dintre acestea sunt legale. Comercializate ca şi „droguri sintetice” (designer drugs), „substanţe euforizante legale” (legal highs), „plante euforizante” (herbal highs), „săruri de baie” (bath salts), „substanţe chimice de cercetare” (research chemicals), „reactivi de laborator” (laboratory reagents), substanţele noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP) se înmulţesc într-un ritm fără precedent şi reprezintă provocări semnificative pentru sănătatea publică. Amestecurile de SNPP cumpărate în necunoştinţă de cauză de către utilizatori au dus la efecte imprevizibile şi uneori dezastruoase.

Pentru a promova o terminologie clară în această privinţă, Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Crimă (United Nations Office on Drugs and Crime – UNODC) foloseşte doar termenul “new psychoactive substances (NPS)” - substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP), care sunt definite ca şi „substanţe de abuz, într-o formă pură sau un preparat, care nu sunt controlate de către Convenţia unică privind stupefiantele din 1961 sau de către Convenţia privind substanţele psihotrope din 1971, dar care pot constitui o ameninţare la adresa sănătăţii publice”.

S-a demonstrat că în produsele de tip Spice, constituenţii cu efect psihoactiv nu sunt plantele declarate ci doar aditivi sintetici, care mimează efectul unor compuşi din cannabis. Utilizarea produselor de tip “Spice”, duce rapid la dependenţă. Întreruperea consumului duce la simptome de sevraj: nelinişte generalizată, tremor, palpitaţii, dureri de cap, greaţă, vărsături,stări de depresie, disperare. În plus, s-au documentat episoade de delir paranoid şi atacuri de panică. În timp creşte toleranţa la produs, fiind necesare doze din ce în ce mai mari, pentru a obţine efectul scontat, cât şi pentru a combate simptomele de sevraj.

Produsele de tip Special Gold, Magic, Charge, conţin substanţa chimică numită mephedrone - derivat din substanţe de tip amfetaminic, considerate ilegale.

Deşi “nu este recomandată consumului uman”, se utilizează prin inhalare, ingurgitare sau chiar injectare, cu afectarea gravă a venelor. Efecte imediate: tahi-

70

cardie, midriază, xerostomie, scăderea apetitului, halucinaţii, anxietate, logoree, tremor, frison puternic, transpiraţie intensă, insomnie, tulburări de memorie de scurtă durată, dureri la nivelul pielii şi al nasului.

Generation 2012, este o substanţă asemănătoare cu Methylona, substanţa activă din Magic Flower Powder - drog psihoactiv cu proprietăţi stimulatoare.

Efecte fizice: tahicardie, hipertensiune arterială, creşterea temperaturii corporale, transpiraţii puternice, pupile modificate, nistagmus, încleştarea maxilarului (dificultăţi de deschidere a gurii, scrâşnitul dinţilor), insomnie, agitaţie, anorexie, greaţă şi vărsături.

Efecte psihice: stimulare puternică, euforie, sociabilitate crescută, percepţie distorsionată a culorilor. La doze mari şi /sau utilizare excesivă apar senzaţii de depersonalizare, halucinaţii, atacuri de panică şi anxietate generalizată.

Energy-1/NRG-1 sau Rave, este un drog înlocuitor al mephedronei, dar care mai acţionează şi asupra altor receptori, declanşând un val de adrenalină. Acest mecanism este responsabil de “prăjirea” creierului determinând alterări biochimice definitive cu deteriorare masivă și deces. Efecte: nevoie scăzută de somn până la 3 zile, apariţie de simptome de paranoia şi tendinţe sinucigaşe. Câteva granule au efectul chimic al unei mega-speedball ca şi cum s-ar lua o combinaţie de cocaină cu ecstasy și methamfetamină.

Semne sugestive de uz / abuz de substanțe (remarcate de obicei de familie / anturaj) • scăderea interesului pentru înfățișarea fizică, îmbrăcăminte, și igiena personală; • pierderea apetitului alimentar și scăderea inexplicabilă în greutate; • hiperemie conjunctivală, utilizarea inadecvată și frecventă a picăturilor oculare și a odorizantelor bucale (gumă de mestecat, dropsuri mentolate); • absenteism și scăderea performanțelor școlare, lipsa planurilor de viitor; • pierderea interesului pentru activități scolare / extrascolare, sport sau alte hobby-uri;

Medicina Familiei

• comportament care trădeaza încercarea de a ascunde un anumit secret; • comportament caracterizat prin minciună și furt; • comportament disprețuitor față de familie si prieteni; • atitudine ostilă, violentă; • prieteni si anturaj nou, care nu sunt prezentați familiei;

Semne clinice de uz / abuz de substanțe • mioză / midriază / lipsa reflexului fotomotor; • dificultăţi de respiraţie; • transpiraţie excesivă; • greaţă si vărsături; • stări de ameţeală sau vertij, ataxie; • tremor; • convulsii; • stare de agitaţie; • comportament paranoic sau delirant; • halucinaţii.

Supradoză – semne de alarmă Supradoza de opiacee poate fi letală prin scăderea frecvenței respiratorii până la oprirea acesteia.

Semnele care pot semnala o supradoză: • persoana pare adormită sau inconștientă; • paloare și/ cianoză (buzele și fața); • probleme respiratorii.

• Identificarea unei persoane care prezintă aceste semne - recomandări: • încercați să comunicați (strigați-i numele sau împingeți cu degetul pieptul acesteia); • dacă nu răspunde la stimuli sunați imediat la 112 pentru a solicita ajutor de specialitate; • asigurați-vă că nu este nimic în cavitatea bucală care ar putea obstrucționa căile respiratorii superioare (dinți falși sau resturi de vomă); • în situația în care persoana nu mai respiră încercați să aplicați măsurile de resuscitare; • puneți persoana în poziția de siguranță pentru a fi siguri că persoana va avea căile respiratorii libere; • rămâneți cu persoana până la sosirea ambulanței pentru oferi toate informațiile pe care le cunoașteți (sub-

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

stanța administrată, de cât timp este inconștientă).

Poziția de siguranță: • așezați persoana pe spate cu mâna dreaptă în dreptul capului; • puneți mâna stângă peste piept astfel încât fața dorsală a mâinii să se sprijine pe obrazul drept; • ridicați genunchiul drept; • țineți mâna stângă fixă și trageți de genunchiul drept până când reușiți să întoarceți persoana pe partea dreaptă.

Utilizare fără voie Situaţii întâlnite de regulă în cluburi unde se consumă în general o gamă foarte variată. Ecstasy, GHB, Rohypnol sau Ketamina sunt câteva exemple de droguri care ar putea fi puse în băuturi sub formă de pastile, prafuri sau sub formă lichidă. Faptul că sunt relativ lipsite de gust, miros sau culoare le face destul de dificil de observat, mai ales în contextul în care nici lumina din club nu ajută prea mult. Este important să ştim ce ni s-ar putea întâmpla într-o astfel de situație și cum o putem preveni.

Ce putem face?

Iei băutura cu tine la dans sau o lași în supravegherea unei persoane de încredere. Dacă nu ai pe cineva de încredere şi tocmai te-ai întors de pe ringul de dans, nu consuma nimic din nici o băutură care a fost lăsată desfăcută şi mai bine comandă alta.

Dacă totuşi după consumarea unor băuturi ai probleme de sănătate, apelează doar la cunoscuți sau la personalul clubului. Evită să apelezi pentru ajutor la persoane necunoscute.

Înțeparea accidentală Bolile infecțioase care ar putea fi transmise pe această cale includ virusul imunodeficienței umane (HIV), virusul hepatitei B (VHB) și virusul hepatitei C (VHC). În situația in care ați fost expuși unei înțepături accidentale - recomandări: • Spălați cu apă și săpun zona în care v-ați înțepat; • Dacă apa și săpunul nu sunt disponibile folositi soluții pe bază de alcool;

• Luați cu dumneavoastră dispozitivul în care v-ati întepat și îndreptați-vă spre cea mai apropiată Unitate de Primiri Urgențe.

• Oferiți informații detaliate cu privire la înțepătură, inclusiv cât timp a trecut de la eveniment, cât de adânc a fost penetrată pielea, dacă acul a fost vizibil contaminat cu sânge, precum și orice măsuri de prim ajutor utilizate; • În unitatea medicală veți primi consiliere de specialitate cu privire la bolile infecțioase și se vor realiza teste pentru a fi verificată pre-existența infecției HIV, HVB, HVC; • Veți fi informat cu privire la reducerea riscului de transmitere, până când sunt primite rezultatele testului. Trebuie evitată donarea de sânge și iar practicarea sexului în condiții de siguranță devine obligatorie; • Medicul curat poate recomanda profilaxia postexpunere în cazul că: ▶ se poate testa sursa de contaminare și este pozitivă (HBV și/ HIV); ▶ nu se cunoaște sursa de contaminare dar există risc crescut (zonă în care se cunoaște că există persoane consumatoare de droguri injectabile).

Prevenirea consumului de droguri.

Reguli generale: • Creșterea nivelului de informare și conștientizare a populației generale și a populației la risc cu privire la efectele, riscurile și consecințele negative ale consumului de droguri, în vederea neînceperii sau întârzierii debutului consumului de droguri; • Adoptarea unui stil de viață sănătos la nivelul populației generale, ca alternativă la consumul de droguri, în cadrul programelor de petrecere a timpului liber; • Desfășurarea unor programe de reducere a riscurilor și consecințelor negative asociate consumului de droguri; • Dezvoltarea intervențiilor de identificare, atragere și motivare a persoanelor consumatoare de droguri care nu au contact cu serviciile de asistență specializată; • Formarea şi informarea unor categorii socio-profesionale în domeniul antidrog; • Atragerea adolescenților și tinerilor către activități de voluntariat.

Sfaturi pentru părinți: • Vorbiţi cu copiii dumneavoastră despre droguri.

• Mentineți o bună relație cu adolescentul din familie, respectându-i dorința de intimitate și independență. Este recomandată supravegherea (fără să fie deranjați), cunoașterea anturajului și a activităților, mai ales în grup.

• Corectitudine și consecvență. De evitat aplicarea extremistă a măsurilor disciplinare la adolescenți iar atunci când este cazul, pedepsele vor fi puse în practică consecvent.

• Încurajarea activităților. Este recomandat ca adolescentul să aibă diverse activități care să îi ocupe timpul liber (sport, activități de voluntariat), inclusiv activități casnice.

• Fiti informati! Informații din surse credibile și de la profesioniștii din sănătate despre droguri, semne clinice, semne de alarmă, măsuri de prim ajutor.

Sfaturi pentru profesori: • Profesorii pot fi modele comporamentale de urmat pentru elevi și studenți; • Profesorii pot ajuta la crearea respectului de sine, a simțului datoriei la copil precum și la întărirea abilităților de comunicare ale acestuia; • Arătați toleranță și înțelegere, astfel încât elevii să-și poată exprima în siguranță emoțiile; • Inspirați-le încredere în sine, încurajându-i să se accepte pe ei înșiși.

• Îndrumaţi-i să se informeze bine înainte să ia o decizie care le poate afecta viitorul!

• Explicaţi-le cum îi poate afecta consumul de droguri şi cum le poate schimba viaţa; • Încurajați exprimarea creativității prin sport, activități artistice și de voluntariat.

Sfaturi pentru adolescenți: • Dacă ești tentat să experimentezi consumul de droguri trebuie să conștientizezi impactul asuprea vieţii tale în nenumărate feluri la care nu te aştepţi: afectarea relaţiilor cu prietenii şi familia, a siguranţei, securității financiare (cheltuieli din ce în ce mai mari care te

Medicina Familiei 2023 - 2024

71

Articole de specialitate

pot împinge la minciună și chiar furt!).

Dependenţa care se instalează îți va consuma timp şi energie să faci rost de droguri. Poţi deveni violent sau poţi deveni o victimă a violenţei. Poţi intra într-o stare de depresie ca efect direct al consumului sau din cauza lucrurilor pe care le-ai experimentat în timpul consumului. Poți afla mai multe despre riscul consumului de droguri accesând „Testul pentru evaluarea riscului consumului de droguri” la https:// drughelp.eu/language.php • Alege grupul de prieteni cu care ai interese și preocupări similare. Implică-te în activități sănătoase.

• Învaţă să spui “NU” . Susţine lucrurile în care crezi şi nu face parte din “turmă”.

• Fii puternic! Câteodată presiunea de a începe sau de a nu începe să consumi droguri începe din tine şi este greu să te simţi diferit de ceilalţi. Întodeauna când ai de făcut astfel de alegeri gândeşte-te la ceea ce este cel mai bine pentru tine.

• Încearcă să nu-i judeci pe ceilalţi. Respectând deciziile celorlalţi îi vei determina să respecte, la rândul lor ,deciziile tale.

• Acţionează atunci când trebuie să ajuţi sau să susţi pe cineva din grup.

• Schimbă grupul de prieteni în cazul în care aceştia exercită o presiune negativă asupra ta.

Ce spune LEGEA în România: Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi (art.2 din lg. 143/2000*); Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi (art.3 din lg.143/2000*); Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu

72

amendă. (art.4 din lg. 143/2000*). * Legea 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Tratament Consumul de substanțe reprezintă o importantă problemă de sănătate publică la nivel mondial. Persoanele cu tulburări legate de consumul de substanțe, datorită diversității manifestărilor patologice din punct de vedere clinic, psihologic și social necesită o abordare complexă, multimodală și multidisciplinară. Îngrijirea persoanelor cu tulburări legate de consumul de substanțe include efectuarea unei evaluări complete, tratarea intoxicației și sindroamelor de sevraj atunci când este necesar, abordarea afecțiunilor psihiatrice și medicale generale concomitente, cu scopul declarat de atingere a abstinenței sau reducerea consumului și a efectelor substanțelor, reducerea frecvenței și severității recăderilor la consumul de substanțe și îmbunătățirea funcționării psihologice și sociale.

Programul comun UNODC-OMS privind tratamentul și îngrijirea dependenței de droguri (International standards for the treatment of drug use disorders) este o colaborare între UNODC (United Nations Office of Drugs and Crime) și OMS pentru a sprijini dezvoltarea unor abordări cuprinzătoare, integrate, bazate pe sănătate, a politicilor în materie de droguri, care pot reduce cererea de substanțe ilicite, pot alina suferința și pot reduce daunele cauzate de droguri. către indivizi, familii, comunități și societăți. Sunt prezentate pe larg principiile și standardele cheie pentru tratamentul tulburărilor legate de consumul de substanțe: 1. Tratamentul trebuie să fie disponibil, accesibil, atractiv și adecvat.

2. Tratamentul trebuie să respecte standardele etice de îngrijire.

3. Tratamentul pentru tulburările legate de consumul de droguri trebuie desfășurat printr-o coordonare eficientă între sistemul de justiție, serviciile de sănătate și serviciile sociale.

4. Tratamentul trebuie să se bazeze pe dovezi științifice și să răspundă la nevoile specifice ale persoanelor cu tulburări legate de consumul de droguri.

5. Tratamentul trebuie să respecte nevoile speciale de tratament și îngrijire ale grupurilor de populație.

6. Programul de tratament, politicile,

Medicina Familiei

procedurile și mecanismele de coordonare trebuie definite clar pentru toți cei implicați: personal terapeutic, administrativ și de management, pacienți.

7. Serviciile, politicile și procedurile de tratament trebuie să susțină integrat abordarea tratamentului și legăturile cu serviciile complementare, cu desfășurare constantă de monitorizare si evaluare.

Concluzii: Mulți oameni nu înțeleg cum unii dintre semenii lor ajung să fie dependenți de droguri. Pot crede că celor dependenți le lipsesc principiile morale ori voința și că ar putea să se oprească doar alegând această opțiune. În realitate, adicția este o boală complexă și de cele mai multe ori este nevoie de ceva mai mult decât voința puternică și buna intenție. Drogurile modifică chimia creierului astfel încât devine foarte dificil să renunți la ele chiar dacă îți dorești. Din fericire există tratamente eficiente care-i pot ajuta pe ce-și doresc să se recupereze și să ducă o viață departe de droguri. Recunoașterea pe scară largă a dependenței de droguri ca o tulburare de sănătate multifactorială prevenibilă și tratabilă a permis ca tratamentul dependenței de droguri să devină o parte a sistemului general de asistență medicală și de asistență socială, fără discriminare în ceea ce privește alte tulburări cronice generale și de sănătate mintală. Nimic mai puțin decât ceea ce este prevăzut pentru alte boli.

Bibliografie:

1. A brief history of opiates, opioid peptides, and opioid receptors. M J Brownstein https://www.ncbi. nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC46725/?page=1 2. Informează-te despre droguri. http://www.drugs. ie/resourcesfiles/guides/HPM00053RM.pdf 3. Raportul european privind drogurile. Tendințe și evoluții. 2022 https://www.emcdda.europa. eu/system/files/publications/14644/20222419_ TDAT22001RON_PDF.pdf 4. WHO. Opioid overdose. https://www.who.int/ news-room/fact-sheets/detail/opioid-overdose 5. World Drug Report 2021. https://www.unodc.org/ unodc/data-and-analysis/wdr2021.html 6. INFODROG. http://infodrog.ro/index.html 7. WHO. Tobacco https://www.who.int/health-topics/ tobacco#tab=tab_1 8. International standards for the treatment of drug use disorders: revised edition incorporating results of field-testing. World Health Organization & United Nations Office on Drugs and Crime. (2020). https://apps.who.int/iris/handle/10665/331635

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Obstrucția Congenitală de Duct Lacrimo-Nazal (Imperforația Congenitală de Duct Lacrimo-Nazal)

– diagnostic, complicații, soluții de tratament Dr. Daniela Cioplean Medic Primar Oftalmolog Preşedintele Societății Române de Strabologie şi Oftalmopediatrie, Vice-Preşedinte ESA

Lacrimarea excesivă (epifora) indică o funcţionare anormală a aparatului lacrimal. Cauzele sunt: • un exces de secreţie produs în mod reflex din cauza iritaţiei corneene sau conjunctivale, care poate fi unilaterală (stimularea nervului trigemen în prezenţa unui factor iritativ (corp străin, abraziune, keratită) sau bilaterală, frecvent asociată cu conjunctivita cronică sau recurentă, blefarită sau alte boli ale suprafeţei oculare.

• compromiterea căilor de drenaj prin obstrucţia mecanică a acestora: punctele lacrimale, canaliculele, sacul lacrimal sau ductul lacrimo-nazal sau prin deficitul de pompă cauzat de laxitatea pleoapei inferioare sau a muşchiului orbicular.

Epifora poate fi cauzată de o afecţiune congenitală sau dobândită.

Afecţiunile congenitale sunt: • obstrucţia (imperforatia) congenitală a ductului lacrimo-nazal (OCDLN), atreziile de punct lacrimal, canalicul sau absenţa sacului lacrimal. Diagnosticul este obiectiv în cazul anomaliilor căilor superioare sau de statica paplebrală fiind ușor de identificat la examinarea atentă la biomicroscop.

Afecţiunile dobândite sunt: • obstrucţia primară dobândită de duct lactrimo-nazal, dacriolitiază, traumatismele orbitei şi ale căilor lacrimale, infecţia cu actynomices, obstrucţia canaliculară consecutivă infecţiei herpetice, entropion etc.

Obstrucţia congenitală de duct lacrimo-nazal (canalul «înfundat») Aceasta se manifestă prin lăcrimare uni sau bilaterală, însoțită de episoade de secreții abundente care irită pleoapele și creează disconfort bebelușului. Aceste fenomene apar în primele săptămâni de viață. În cazul OCDLN, diagnosticul este clinic și se pot obiectiva: dimensiunea meniscului lacrimal, refluxul la presiunea sacului, încărcarea cililor, testul Jones pozitiv, Se tratează inițial prin tratament conservator: toaletare, masaj hidrostatic și eventual picături cu antibiotic pe perioadă scurtă dacă secrețiile sunt abundente și de aspect patologic (galbene, galben verzui-indică suprainfecția cu un germene patogen).

Obstrucția congenitală de duct lacrimonazal a sugarului creează adesea confuzii diagnostice, în special pentru medicul de familie sau pediatru. Este diagnosticată frecvent ca și «conjunctivită» și în multe situații se recomandă inutil un examen bacteriologic al secreției conjunctivale. Medicul oftalmolog poate tranșa ușor diagnosticul prin examinare și poate recomanda tratamentul adecvat. Masajul hidrostatic făcut corect are șanse mari de succes dacă este făcut la vârstă foarte mică și în mod consecvent.

Practic, presiunea creată în interiorul sacului lacrimo-nazal contribuie la eliberarea valvei Hasner, fenomen care în mod fizilogic se produce în ultima lună de sarcină. La aproximativ 10% din nou născuți, această permeabilizare nu se produce la timp. Este important ca bebelușul să fie văzut de către oftalmologul pediatru deoarece si un glaucom congenital poate să se manifeste inițial doar cu epifora pe de o parte iar pe de altă parte, o imperforație de duct la care masajul

corect este inițiat tardiv are mult mai puține șanse să se remită decât una tratată la timp.

Dacă simptomatologia persistă, în ciuda masajului făcut corect, este recomandat sondajul căilor lacrimale, intervenţie cu rată mare de succes dacă este făcută în intervalul 6-12 luni. Evident, sondajul se poate face și mai repede dacă simptomele sunt foarte agresive sau obstrucția se complică. Intervenția se face în siguranță sub anestezie generală deoarece manevra este foarte delicată și dureroasă.

Din nefericire, uneori, obstrucția se poate manifesta chiar de la naștere însoțită de complicații: dacriocel, dacrocistocel (colectarea secrețiilor în interiorul sacului lacrimal sau formarea unui «buzunar» în care se colectează lichid și secreții care nu se pot drena, ba mai mult, se pot suprainfecta generând dacriocistită acută care necesită tratament chirurgical de urgență dar și asocierea antibioterapiei pe cale injectabilă. Netratată, dacriocistita acută a sugarului poate duce la fistulizare sau la extinderea infecției în zona orbitară (celulită) sau mai grav, în întregul organism.

Obstrucțiile obișnuite, necomplicate, recidivate mai mult de 2-3 ori, cele care au fost temporizate după vârsta de 12 luni şi cele însoţite de episoade de dacriocistită acută beneficiază de rezultate excelente prin implantarea unui tub de silicon, care se păstrează pe traiectul căilor lacrimale între 2 şi 6 luni, asigurând o permeabilizare definitivă a ductului. Există mai multe metode, cele mai cunoscute fiind Crawford şi, mai nou, Ritleng - tubaj bicanalicular siliconic cu rezultate excepţionale. În prezența infecției acute a sacului lacrimal este necesară tratamentul antibiotic pe cale generală.

O altă metodă de tratament în cazul OCDLN recidivată este dilatarea ductului cu ajutorul unei sonde cu balonaș.

Recepţie: 0219252; 0730 593 534 / 0764 740 081, E-mail: office@oftapro.ro; Bd. Mărășești nr. 15, Sector 4, București, oftapro.ro

Medicina Familiei 2023 - 2024

73

Articole de specialitate

Situaţii care pot genera reclamaţii de malpraxis Dr. Munteanu Petru Emil Spitalul Județean Argeș

Transferul între unităţi medicale Tranzițiile de îngrijire reprezintă un punct de risc crescut în îngrijirea pacienților și o oportunitate de a preveni vătămările. Strategiile de identificare a riscurilor crescute de îngrijire suboptimă în timpul tranzițiilor pot completa eforturile de reducere a reinternerilor, scăderea costurilor de asistență medicală și reducerea evenimentelor adverse ale pacientului.

Reclamațiile de malpraxis ca sursă de date pentru îmbunătățirea tranzițiilor de îngrijire În ciuda cercetărilor substanțiale în domeniul tranzițiilor de îngrijire, ratele de readmisie continuă să fie ridicate, evenimentele adverse asociate cu tranzițiile de îngrijire rămân o problemă și pacienții sunt adesea nemulțumiți de calitatea îngrijirii lor. Multe dintre rezultatele adverse asociate cu tranzițiile suboptimale nu sunt recunoscute de sistemul spitalicesc, în parte pentru că mai multe apar după externarea din spital. Le revine altor actori din cadrul sistemului – locuri de îngrijire post-acută, agenții de sănătate la domiciliu, furnizori de asistență medicală primară, pacienți și îngrijitori.

Combinarea reclamațiilor de malpraxis cu documentația clinică și rapoartele evenimentelor adverse poate informa dezvoltarea unui model conceptual care să ghideze dezvoltarea de noi instrumente de planificare a tranzițiilor de îngrijire.

Factorii de risc pentru tranzițiile suboptimale ale îngrijirii sunt: • Eroare de medicație A apărut o eroare legată de medicamente (de exemplu, eroare în administrare sau alegere a medicamentului).

76

• A apărut o eroare legată de o procedură.

• Persoana a avut un eveniment advers sau o complicație în timpul spitalizării sau după externare.

• Încălcarea confidențialității informațiilor personale de sănătate.

• Îngrijire fragmentată între furnizori. O persoană care primește informații conflictuale din mai multe surse, furnizorii care nu știu ce fac alți furnizori sau lipsa unei surse unificate de informații.

• Reclamație către personal, relații cu pacienții, managementul riscului.

• O persoană are un istoric medical complicat, care contribuie la riscul de evenimente adverse.

• Persoană care a experimentat sau este preocupată de dobândirea unei infecții nosocomiale.

• Obiectivele legate de sănătate nu sunt îndeplinite Persoana a simțit că obiectivele sale legate de sănătate nu au fost îndeplinite (de exemplu, nu a experimentat recuperarea așteptată, nu a primit explicații pentru simptome).

• Lipsa de scuze Persoană îngrijorată că nu a primit scuze adecvate pentru răul făcut.

• Persoana nu a înțeles planul de urmărire sau de auto-îngrijire (de exemplu, tipul de monitorizare necesar, managementul medicamentelor, teste/proceduri suplimentare, programări de urmărire).

• Persoană îngrijorată că evacuarea din spital a avut loc prea devreme.

• Persoană preocupată de furnizarea de îngrijiri suboptime sau substandard.

• Persoana preocupată de un eveniment advers sau complicație care a dus la suferință nejustificată, pierderea productivității, costuri ridicate cu confirmare în dosarul medical.

• A avut loc o întârziere în îngrijire sau urmărire.

• A apărut o întârziere în notificarea informațiilor importante (de exemplu, rezultatele testelor, diagnostice).

• Persoana a experimentat întâlniri frecvente cu sistemul de sănătate după externare. Aceasta poate include vizite la

Medicina Familiei

departamentul de urgență, alte locuri de îngrijire ambulatorie/post-acută (clinici, reabilitare, unități de îngrijire medicală calificată) sau la spital.

• Hărțuirea de către biroul de facturare Solicitări continue către pacient de a plăti facturile restante.

• Lipsa documentatiei A existat o lipsă de documentație care să descrie informațiile necesare. La medicamentele de mare risc Persoana ia medicamente care necesită monitorizare frecventă sau modificări ale dozei. Exemplele pot include diluanți ai sângelui (warfarină), diuretice (furosemid), medicamente psihiatrice.

• Persoana a experimentat personal un eveniment advers sau a asistat la o altă experiență la un eveniment advers (de exemplu, familia, prietenii, colegii) înainte de spitalizare.

• Durata prelungită a șederii sau a recuperării.

Evaluarea și sintetizarea preocupărilor derivate din reclamațiile de malpraxis a oferit perspective care îmbogățesc înțelegerea tranzițiilor suboptime de îngrijire și dezvoltarea instrumentelor de planificare a tranzițiilor de îngrijire.

Infecțiile nosocomiale Sepsisul este o cauză principală de morbiditate și mortalitate la nivel mondial. Se referă la un sindrom de anomalii fiziologice, patologice și biochimice induse de infecție. Infecțiile nosocomiale (IN) sunt definite ca infecții dobândite în spitale de către pacienții internați pentru un alt motiv decât acea infecție. Infecția nu este prezentă sau în incubație în momentul internării și poate apărea după externare.

Cele mai frecvente NI sunt cele rezultate din răni chirurgicale, infecții ale tractului urinar și infecții ale tractului respirator inferior. În ultimele decenii, in Italia s- a promovat managementul riscului clinic (CRM) cu scopul de a îmbunătăți calitatea și siguranța serviciilor de asistență medicală. Pe de altă parte, a fost stabilit un nou scenariu normativ, prin care instituțiile de

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

spitalizare au posibilitatea de a compensa în mod direct pretențiile de daune rezultate din presupusa neglijență medicală, evitându-se astfel costul răspunderii. asigurare. În plus, medicii sunt instruiți cu privire la evaluarea daunelor în cazurile de vătămare corporală, inclusiv cele legate de malpraxis medical.

Stetoscopul este un instrument prețuit de domeniul cardiologiei și omniprezent în întreaga medicină. Cu toate acestea, s-a acordat puțină atenție utilizării sale în condiții de siguranță în ceea ce privește potențialul său de contaminare patogenă, în ciuda dovezilor temeinice că stetoscoapele pot adăposti agenți patogeni care pot fi transmisi pacienților la contact. Pandemia COVID-19 (SARS-COV-2) a condus la o vigilență sporită pentru controlul infecțiilor, inclusiv față de stetoscop, așa cum este demonstrat de o creștere recentă a literaturii care evidențiază igiena/contaminarea stetoscopului. O consecință a acestei creșteri a gradului de conștientizare este că stetoscoapele pot fi implicate în procese de malpraxis medical ca o cauză potențială a infecțiilor asociate asistenței medicale (HAI). Deși există dovezi limitate care demonstrează o legătură directă între contaminarea stetoscopului și IHA, procesele pentru malpraxis nu necesită adesea dovezi cauzale directe. În orice caz, ar trebui depuse eforturi pentru a consolida igiena stetoscopului, nu numai pentru a atenua daunele pacientului, ci și pentru a preveni potențialele conflicte medico-legale pe furnizori. Relevanța și utilitatea continuă a stetoscopului ca instrument de diagnosticare rapid și eficient din punct de vedere al costurilor trebuie echilibrate în mod corespunzător cu o performanță sporită de igienă. Furnizorii ar trebui să anticipeze dovezi științifice sporite și gradul de conștientizare a pacienților cu privire la contaminarea stetoscopului în era post-COVID-19.

Prin urmare, experții medico-legali din spitale, in UE, efectuează autopsia medicală și se află în personalul Unității de Management al Riscurilor (RMU) care evaluează reclamațiile pentru malpraxis, compensează daunele și stabilesc căi de îngrijire elaborate pentru prevenirea erorilor. Asocierea dintre sepsis și autopsie medicală nu este nouă în literatura medicală, așa cum demonstrează axioma latină mortui vivos docent („Morții învață pe cei vii”). Ignaz Philipp Semmelweis a fost considerat părintele și pionierul îmbună-

tățirii prevenției IN. Diagnosticul de sepsis și IN este o provocare nu numai pentru clinicieni, ci și pentru medicii legiști, din cauza dificultății examinărilor histologice și microbiologice post-mortem. Prin urmare, dovezile NI trebuie comparate cu utilizarea în spital a celor mai bune practici de control al infecțiilor. Doar o evaluare corectă a tuturor acestor elemente va permite identificarea și prevenirea adecvată a evenimentelor și erorilor adverse, îmbunătățind astfel sistemul de sănătate.

2. Diagnosticul postmortem al deceselor legate de infecție Diagnosticul de sepsis merită mai multă atenție în mediul spitalicesc atunci când ipoteza de malpraxis apare după moartea – adesea neașteptată – a pacienților internați. Sepsisul are rate de mortalitate de până la 30-90% și este o cauză frecventă de boală severă la pacienții cu NI dobândite în comunitate.

Decesele pot fi asociate cu infecția datorată unui dispozitiv medical chirurgical (de exemplu, catetere vasculare, tub de traheostomie, drenaj etc.), administrarea de lungă durată și necritică de antibiotice cu spectru larg, neglijarea asistentei medicale, răni chirurgicale infectate, ulcere de decubit, infecție. a materialului protetic etc.

Pretenții de răspundere medicală pentru infecții nosocomiale: perspective medico-legale Sepsisul legat de infecțiile nosocomiale este unul dintre evenimentele adverse grave din asistența medicală. Cele mai frecvente tipuri de infecții pot fi cauzate de bacterii, viruși, ciuperci și paraziți și se dezvoltă din proceduri chirurgicale, catetere în tractul urinar, vase de sânge sau material inhalat în plămâni. Infecțiile nosocomiale cauzează o povară semnificativă pentru pacienții spitalizați în ceea ce privește durata mortalității, morbiditatea, durata șederii și costurile. Din punct de vedere medico-legal, IN reprezintă o provocare în ceea ce privește diagnosticul corect, care este foarte greu de realizat chiar și prin legarea fișelor medicale cu autopsia și constatările de laborator post-mortem aferente.

Expertul medico-legal care lucrează în cadrul spitalicesc împreună cu un grup multidisciplinar trebuie să monitorizeze și să implementeze măsurile organizatorice de prevenire a IN. Mai mult, cererile de răspundere medicală care implică NI necesită o analiză completă a cazului, evaluarea posibilității de despăgubire a pacientului sau decizia de a apăra spitalul în procese

soluționate în instanță. Prevenirea NI este responsabilitatea tuturor persoanelor și serviciilor care oferă asistență medicală.Aderarea la măsurile de prevenire a Infecțiilor nosocomiale foarte stricte și standardizate pentru a minimiza infecțiile are o valoare fundamentală defensivă în gestionarea cererilor de răspundere medicală. Dimpotrivă, eșecul de a urma practici sigure poate echivala cu neglijență medicală. Într-un astfel de caz pacientul/reclamantul trebuie să dovedească prejudiciul corelat cu infecția, în timp ce spitalul trebuie să demonstreze adoptarea celor mai bune standarde pentru factorii de risc organizaționali și iatrogeni.

Acestea includ curățenia secțiilor, concentrarea paturii pacienților, sterilitatea dispozitivelor medicale și a sălilor de chirurgie. În cazurile în care s-a produs o eroare sau nu există dovezi privind cele mai bune practici, politica este de a compensa aceasta în afara instanței. În general, premiile după un proces în medie ar putea fi tripla sau patru ori mai mare decât compensația făcută direct de spital. Compensarea și scuzele pentru o eroare reprezintă și o modalitate de a restabili încrederea în rândul pacienților care reprezintă piatra de temelie a relației medic-pacient și nucleul percepției oamenilor asupra instituției.

Responsabilitatea medicală penală pentru non-asistență Pentru a reduce impactul coronavirusului SARS-CoV-2, factorii de decizie din guvern au emis o serie de ordonanţe şi legi care au impus ca serviciile de îngrijire a sănătății să fie substanțial limitate, inclusiv intervențiile chirurgicale elective și spitalizarea planificată.

Dezechilibrul dintre necesitatea de a face față pandemiei și de a garanta îngrijirea obișnuită au ridicat probleme de management clinic și preocupări etice.

Intervenția pentru salvarea unei persoane aflate în pericol este înainte de toate o obligație morală, dar și una etică, deontologică și legală. Într-adevăr, neacordarea asistenței unei persoane aflate în pericol este considerată infracțiune, care se pedepsește cu sancțiuni grave. Cu toate acestea, în contextul pandemiei de COVID-19, această infracțiune complexă este încă vagă în aprecierea pericolului și în aprecierea riscului pentru sine sau pentru alții.

Neacordarea de asistență este o infrac-

Medicina Familiei 2023 - 2024

77

Articole de specialitate

țiune generală şi intenţionată care implică existenţa trei condiții cumulate: o persoană în stare de pericol iminent, abţinere voluntară și absența riscului pentru sine sau pentru terți. În ciuda acestor conditii în mod clar stabilite de lege și jurisprudență, multe întrebări persistă în jurul condiţiilor şi limitelor unei astfel de obligații, mai ales în contextul actual al pandemiei Covid-19. Într-adevăr, această boală, uneori gravă sau chiar fatală (mortalitate estimată la aproape 0,5% în țările dezvoltate), a generat numeroase situații în practica medicală în care viața pacientului sau integritatea fizică a acestuia au fost amenințate, și pentru care intervenția urgentă de salvare a medicului este esențială. Dar, această intervenție, în ciuda necesității ei, nu este lipsită de riscuri pentru medic și pentru terți, astfel încât limita în anumite cazuri dintre abținerea delictuală pedepsită legal și împrejurările exoneratoare de răspundere nu este întotdeauna clară.

Condiții de punere în joc a răspunderii penale a medicului pentru infracțiunea de abținere abuzivă în contextul pandemiei de COVID-19 Multă vreme, obligația de a ajuta pe cineva aflat în pericol a fost o obligație pur morală. Refuzul asistenței a intrat exclusiv în domeniul conștiinței, iar omisiunea a rămas nepedepsită.

Noțiunile de bază în jurul cărora se articulează infracțiunea de abținere abuzivă, deși clasică, și anume elementele legale, materiale și morale nedrepte, sunt particulare, și o fac o infracțiune complexă și sintetică.

Această complexitate a fost relevată și mai mult de situațiile particulare de practică medicală generate de pandemia COVID-19.

Elementul material al delictului de abținere ilicită și evaluarea sa în termeni concreţi în contextul pandemiei de COVID-19 Acest element este foarte complex și necesită îndeplinirea mai multor condiții.

Existența unei persoane în pericol Pentru ca infracțiunea să fie constituită, textul necesită ca o persoană să fie în pericol.

Rezultă că salvarea se datorează numai în măsura în care se referă la o persoană vie, căreia îi este amenințată viața sau integritatea fizică. Chiar și un prematur, sau un muribund, atâta timp cât sunt încă în viață, justifică asistenţa.

A doua noțiune fundamentală este existența pericolului, constituind evident motivul pentru a ajuta. Acest pericol este

78

definit de jurisprudența franceză drept „o situație care dă naștere la teamă de consecințe grave pentru persoana expusă acesteia și care riscă, în funcție de circumstanțe, fie să-și piardă viața, fie să-i provoace vătămări corporale grave”. Mai mult decât atât, acest pericol trebuie să fie prezent, iminent, real (nu ipotetic sau imaginar), și de o asemenea gravitate încât actul de asistență și de ajutor să fie imediat necesar.

Evaluarea severității depinde de patologie. În contextul pandemiei de COVID-19, medicul se poate referi la criteriile de severitate stabilite sau validate de societăți ştiinţifice sau organisme naţionale şi internaţionale, care includ în general toate situaţiile de suferinţă vitală extremă.

Cu toate acestea, trebuie menționat că infracțiunea de neasistență este o infracțiune instantanee care reprezintă refuzul de a acorda asistență la un moment dat în prezența unei situații periculoase la acel moment, a fortiori pentru infecția COVID-19 despre care datele științifice sunt în perpetuă schimbare. Astfel, se evaluează gravitatea în ziua riscului, când persoana care poate interveni ia cunoştinţă de aceasta. Nu sunt luate în considerare elementele ulterioare care demonstrează că pericolul a fost mai puțin grav decât s-a imaginat sau că, dimpotrivă, a fost atât de grav încât intervenția a fost ineficientă. În sfârșit, trebuie menționat că, în practică, noțiunea de pericol este apreciată de către judecător, având în vedere împrejurările și datele din dosar, acesta putând apela la expertiză medicală pentru a aprecia iminența și gravitatea pericolului. Aceasta se referă din nou la necesitatea de a face referire la criterii de severitate validate, în special în contextul pandemiei de COVID-19.

Neasigurarea ajutorului fie prin acțiune personală, fie prin inacțiune. Mai mult, dacă medicul constată că nu există niciun pericol, el rămâne liber să accepte sau să refuze să acorde îngrijire (stabilit sau nu prin contractul de îngrijire). Într-adevăr, prevederile din Codul de etică medicală, autorizează medicul, cu excepția cazurilor de urgență, să refuze îngrijirea din motive profesionale sau personale, cu condiția asigurării continuității îngrijirii.

Potrivit aceluiași principiu, un medic de liberă practică solicitat, în afara urgenței, să ia un tampon nazofaringian în căutarea virusului SARS-Cov-2 (inițial sau de control), poate refuza să facă acest lucru. El nu

Medicina Familiei

poate fi tras la răspundere pentru abținerea penală deoarece, pe de o parte, nu există o stare de pericol, iar pe de altă parte, medicul are dreptul, așa cum s-a spus deja, de a refuza îngrijirea care nu este de urgență.

Pentru medicul funcţionar şi întotdeauna în afara situaţiei de urgenţă, refuzul unui astfel de eşantion ar putea implica răspunderea sa disciplinara administrativa pentru neexecutarea sarcinilor care i-au fost încredințate, dar nu responsabilitatea lui penală pentru abținere abuzivă. Într-adevăr, materializarea acestei infracțiuni prin moartea persoanei nesalvate, persistența vătămării fizice sau agravarea stării acesteia este o condiție obligatorie pentru a constitui infracțiunea de abținere abuzivă.

Absența riscului pentru salvator sau pentru terți Salvarea se datorează numai dacă poate fi oferită fără riscuri pentru intervenţie și pentru terți. Legea nu cere eroism, iar debitorul datorează scutire, dar numai acela de care este capabil după abilitățile sale, ale lui capacitățile fizice sau intelectuale și mijloacele pe care el are. Nu este obligat să acorde asistență în detrimentul integrităţii sale corporale, nici cea a terților, chiar și pt a salva o persoană aflată în mare dificultate.

Cât despre evaluarea acestui risc pentru sine sau pentru o terță parte, aceasta trebuie înțeleasă ca o absență a riscurilor gravă, deoarece orice intervenție prezintă un risc. În Într-adevăr, pentru a justifica abținerea, acest risc pare să fie cel care l-ar da înapoi pe omul cinstit și nedrept pus în aceleaşi împrejurări. Patologii recunoscute legal ca criterii de exceptare de la managementul pacienților cu COVID sunt: diabet dezechilibrat, boli respiratorii obstructive cronice, cum ar fi cum ar fi astmul, bolile de inimă, insuficienţă renală, insuficiență hepatică, boli canceroase). În plus, trebuie menționat că existența unui risc grav de contaminare cu virusul SARS-Cov-2 nu exonerează medicul de obligaţia sa de a interveni pentru a ajuta pacientul expus riscului numai dacă medicul nu are mijloace adecvate de protecţie, pentru a proteja împotriva contaminării.

Ca urmare, un medic în practică liberă sau care practică într-o structură de sănătate de stat sau privată nu poate pur și simplu concedia un pacient pe motiv că nu are echipament de protecție sau circuite de sortare.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Ar trebui înainte de a elimina existenţa unei stări de pericol, şi de a asigura continuitatea îngrijirii, acționa corespunzător în în funcţie de situaţie: în fața unui pacient puternic suspectat de infecție cu COVID-19, medicul trebuie să inițieze îngrijiri de urgență dacă este necesar, sau să asigure transportul medical al pacientului la o structură de îngrijire autorizată a-l primi; în faţa unui pacient pe care îl consultă pentru a alt motiv decât boala COVID-19, trebuie și medicul fie inițiat în îngrijiri urgente, fie aranjat transportul medicalizat din aceleași motive; confruntat cu un pacient care consultă dintr-un alt motiv decât COVID-19, dar în afară de pericol, medicul trebuie să îl îndrume la structura de îngrijire cu circuitul de sortare. În sfârșit, trebuie menționat că unitățile dedicate manipulării şi îngrijirii pacienților cu COVID-19 au dreptul de a refuza admiterea pacienților cu COVID-19 negativ sau nesuspectați de COVID-19 și îi îndrumă către structuri dedicate, deoarece admiterea lor va expune la un risc de contaminare. Rețineți, totuși, că toate deciziile de refuz de spitalizare sau transfer între servicii trebuie notate pe documentele medicale (fişa medicală, fisa de intervenţie urgentă) pentru a servi drept dovezi în caz de litigiu și că continuitatea îngrijirii trebuie să fie garantată în toate cazurile.

Elementul psihic al infracţiunii de abţinere abuzivă şi particularitățile sale în contextul Covid-19 pandemie Neasistarea unei persoane aflate în pericol este o infracţiune care pedepseşte o încălcare a unei îndatoriri a umanității și care se realizează când o persoană cu bună știință și în totală siguranța, se abține în mod voluntar de a acorda ajutor unei alte persoane care este în pericol. Astfel, componentele a elementului moral al infracţiunii de abţinere abuzivă sunt conștientizarea pericolului și voința să nu acţioneze.

Dacă unul dintre aceste elemente lipsește, infracțiunea de omisiune nu va fi constituită, din lipsă de intenție culpabilă sau o intenţie insuficient caracterizată.

Conștientizarea pericolului Neasistarea unei persoane aflate în pericol fiind o infracţiune intenţionată, refuzul de a acționa presupune cunoașterea și conștientizarea pericolului personal.

Autorul abţinerii, infractorul, trebuie să fi fost pe deplin conștient de existența pericolului iminent și în lipsa unei asemenea cunoașteri, nu am mai putea vorbi de un act voluntar. Într-adevăr, calificarea infracțiunii depinde de intenție în măsura în care simplă abţinere neintenţionată poate fi asimilata unei simple neglijenţe rezultând consecințe juridice mai mici.

Cunoașterea pericolului poate fi directă sau indirectă.

Obligația de a obține informații revine însă medicului pentru a afla gravitatea pericolului, iar personalul nu poate aprecia starea de la distanță sau prin telefon al pacientului. Mai mult, el poate revendica doar datele care i-au fost comunicate de către pacient sau rudele acestuia nu prefigura pericolul sau minimiza pericolul pentru justifica abținerii sale. Astfel, asistența este necesară de îndată ce apare un pericol grav. Și pentru a se proteja împotriva oricărui risc medico-legal, orice apel de ajutor adresat echivalând în practică cu o prezumție de pericol. Și față de orice apel de ajutor, medicul este obligat, cu excepția forței majore, să se deplaseze la fața locului pentru a evalua starea de pericol și acționeze în consecință.

Abținerea voluntară de la ajutor Aceasta presupune o atitudine de abținere cu o voință hotărâtă de a nu ajuta, fără a necesita existența unei intenții răuvoitoare de a dăuna persoanei. Dovada voinței de a nu ajuta se va deduce cel mai adesea din comportamentul medicului precum și din împrejurări. Într-adevăr, imprudența nu este suficientă: dosarul trebuie să arate conștientizarea pericolului și refuzul de a interveni cu bună știință.

Să menționăm ca exemplu în acest context particular al pandemiei de COVID-19, medicii serviciilor de asistență medicală de urgență care, atunci când sunt chemați pentru o urgență, refuză să intervină, în ciuda disponibilității mijloacelor necesare pentru a face această intervenţie. Aceasta este abținere abuzivă.

Cu toate acestea, ei nu pot fi trași la răspundere în aceeași calitate dacă ei nu au fost la curent cu apelul de ajutor (linii telefonice inaccesibile sau săturate, de exemplu), sau dacă au existat mai multe situații de urgență în același timp care necesită prioritizarea intervenției sau în caz de forță majoră.

Mai mult, în același context se pune întrebarea delicată să fie nevoit să aleagă căror pacienți să aloce resursele resuscitare din lipsă de resurse pentru toți pacienții, în

acest context de pandemie globală, și a riscului în aceste cazuri de angajare a răspunderii pentru abținere abuzivă. Răspunsul la această întrebare, care se află la granița legalului, eticului și eticii, este complex.

Este necesar înainte de a recurge la această alegere de a anticipa nevoile și de a nu putea utilizate și optimizate toate resursele disponibile. Atunci când alegerea este necesară, va trebui făcută pe criterii nediscriminatorii, obiective și riguroase (cum ar fi vârstă, severitate potențială, comorbidități.), stabilită în prealabil într-un mod colegial, și de preferință cu asistența comitetelor de etică instituționale.

Pe scurt, în afară de cazurile în care există un risc real pentru el însuși sau pentru terți, medicul are obligația să folosească toate mijloacele disponibile pentru a ajuta pacientul lui. Mai mult decât atât, interpretarea largă a noțiunii de pericol de către magistrați și particularitățile infecției necesită prudență din partea medicului în fața oricăror cereri de îngrijire, în special îngrijire urgentă, pentru a nu fi reținut răspunzător pentru abținere abuzivă.

Prin urmare, un medic în practică liberă sau profesând într-o structură de îngrijire de stat sau privată nu poate pur și simplu concedia un pacient pe motiv că el nu dispune de echipament de protecţie sau circuit de sortare. El trebuie înainte de a elimina existența unei stări de pericol, și să asigure continuitatea îngrijirii, acţionând într-un fel adecvat în funcţie de situaţie.

Telemedicina și malpraxisul OMS a definit telemedicina ca „furnizarea de servicii de îngrijire a sănătății, în care distanța este un factor critic, de către toți profesioniștii din domeniul sănătății care folosesc tehnologiile informației și comunicațiilor. pentru schimbul de informații valide pentru diagnosticarea, tratamentul și prevenirea bolilor și leziunilor, cercetare și evaluare, precum și pentru formarea continuă a furnizorilor de servicii medicale, toate în interesul de a promova sănătatea indivizilor și a comunităților lor”. Odată cu izbucnirea pandemiei de COVID-19, guvernele naționale au implementat politici de sănătate publică care se concentrează pe reducerea transmiterii virale: în special distanțarea socială, cu strategii de carantină și izolar. În acest context, telemedicina a fost alea-

Medicina Familiei 2023 - 2024

79

Articole de specialitate

să ca instrument ideal pentru a răspunde provocării și a face față urgenței Nittari și colab. au evidențiat problemele prezente în acest domeniu, în special lipsa unor reglementări bine definite și probleme etice privind protejarea datelor și consimțământul informat ale pacienților.

O ramură în creștere a telemedicinei este telechirurgia, care este definită ca utilizarea tehnologiei medicale, cum ar fi robotica, dispozitivele senzoriale și imaginile video care permit unui chirurg să opereze la distanțe lungi. Chirurgia asistată cu robot a fost utilizată cu succes în urologie, chirurgie generală, ginecologie, neurochirurgie și chirurgie cardiotoracică. Principalele avantaje ale Telechirurgiei sunt capacitatea de a efectua intervenții chirurgicale imediate în regiuni îndepărtate, evitând în același timp călătoriile pe distanțe lungi, menținând calitatea înaltă și costurile reduse și, în consecință, reducerea personalului chirurgical necesar pentru a satisface cerințele pacienților. În plus, poate fi folosit pentru formarea de noi chirurgi, cunoscut sub numele de telementoring.

Probleme legale Odată cu apariția Telechirurgiei, trebuie avut în vedere că operatorul nu se va mai interfața direct cu pacientul ci prin alte instrumente care pot introduce riscuri substanțiale. Acest fapt mărește posibilele surse de răspundere implicate în eventualitatea oricărei vătămări a pacientului. În plus, creșterea numărului de servicii datorită accesibilității mai mari de către pacienți la serviciile medicale nu poate decât să crească riscul de malpraxis. Distanța geografică dintre pacient și medic este o caracteristică semnificativă a telemedicinei și telechirurgiei. Acest aspect deschide scenarii juridice care nu au fost încă bine explorate și definite, de exemplu, daune datorate latenței – așa cum s-a discutat anterior – și posibilitatea de a presta un serviciu de asistență medicală între diferite națiuni sau teritorii cu reglementări legislative diferite. Legislația unui stat poate fi în contrast cu legislația altui stat, creând un conflict de legi. În acest sens, se pot crea multe situații. O posibilă îngrijorare este că, dacă un profesionist din domeniul sănătății autorizat să lucreze exclusiv pe teritoriul său prestează servicii într-o regiune diferită, el sau ea este comiterea unui act ilegal. În plus, dacă profesionistul comite o eroare în timpul procedurii, ce legislație trebuie să răspundă și în ce instanță?

80

Problemele evidențiate își găsesc cea mai semnificativă expresie în sala de judecată în care se inițiază procedurile. Instanța este chemată să decidă în ce jurisdicție își va desfășura activitatea, iar în cazul în care reușește să facă o alegere, poate aplica legislația de referință. Totuși, toate acestea sunt extrem de dificile și din cauza posibilelor obiecții dintre părțile implicate. În prezent, nu există o legislație internațională care să reglementeze aspectele legale ale Telechirurgiei, dar aceasta lipsește și în țările individuale.

Există mai multe interpretări posibile ale relației medic-pacient: cea mai larg acceptată este aceea că legislația de aplicat este cea a statului în care se află pacientul.

Alții susțin că este ca și cum pacientul ar fi „transportat” de medic în timpul operației. Prin urmare, este necesar să se aplice legislația statului în care lucrează medicul. Cu toate acestea, această din urmă interpretare nu este susținută de lege.

Alte aspecte legale sunt necesitatea de a certifica și valida rețelele de telechirurgie și de a avea liste unice de medici calificați pentru a efectua acest tip de serviciu. Rețelele de telechirurgie pot fi atacate de părți rău intenționate, atât pentru furtul de date, cât și pentru a crea defecțiuni care duc la rănirea pacientului. Este posibil să se utilizeze criptarea datelor transmise și un sistem de monitorizare a fluxului de date pentru a face procedurile telechirurgicale mai sigure. Cu toate acestea, aceste măsuri nu exclud în totalitate riscul fluxurilor de date rău intenționate și compromiterea consolei robotizate de la bun început. Din aceste motive, ar trebui definit un standard. Apoi, este chestiunea crucială a răspunderii profesionale medicale. În cazul telechirurgiei, problemele juridice nu diferă substanțial de cele ale răspunderii medicale obișnuite.

Elementul fundamental de distincție este reprezentat de faptul că telechirurgia presupune ca conduita chirurgului să fie filtrată și procesată de un aparat computerizat. Astfel, sursa oricărei erori cu consecințe dăunătoare pentru sănătatea pacientului poate fi persoana care inițiază manevra (chirurgul) sau modul în care se realizează conduita (mașinăria). Prin urmare, acțiunile chirurgicale ireproșabile pot avea ca rezultat erori tehnice din cauza bug-urilor, blocajelor, defectelor de întreținere ale utilajului. Astfel, la evaluarea prejudiciilor legate de utilizarea telechirurgiei, este esențial să se evalueze cât mai

Medicina Familiei

precis legătura de cauzalitate dintre conduită și eveniment pentru a interpreta corect geneza acesteia și a defini împărțirea responsabilităților între om și mașină.

O situație complet diferită apare în cazul așa-numiților „chirurgi roboti”, adică roboților echipați cu inteligență artificială suficient de sofisticată pentru a le permite să efectueze operațiuni în mod autonom.

Responsabilitatea şi răspunderea medicului Discuția despre malpraxis poate fi clasificată în două segmente: (1) telemedicina introduce o nouă formă de malpraxis sau (2) nu există nicio diferență cu malpraxisul normal cu pacientul prezent. Interpretarea este lăsată. la imaginația utilizatorului final. Unele articole au propus concepte interesante, cum ar fi pregătirea medicilor pentru a evita „teleneglijența”.

Parimbelli et al. extind aspectele implicate, vorbind despre toți factorii interesați: pacienți, medici și asistente, dezvoltatori de sisteme, furnizori de hardware și administratori de spitale. Multe studii indică (ca o soluție la prejudiciu) că din implementarea telemedicinei ar trebui derivată o acoperire de asigurare extinsă, sau o răspundere civilă pentru a proteja cariera furnizorilor de servicii medicale. Cu toate acestea, în echilibrul dintre riscuri și beneficii, beneficiile teleconsultării par mult mai mari decât riscul de a fi dat în judecată.

Telemedicina beneficiază de libertatea de circulație care este garantată la art.

56 din Tratatul Uniunii Europene.

Conform prevederilor Directivei 24 din 2011, „asistența medicală transfrontalieră este furnizată în conformitate cu legislația statului membru în care se efectuează tratamentul. În cazul răspunderii delictuale, se aplică legea țării în care s-a produs prejudiciul, indiferent de unde s-a produs faptul cauzator de prejudicii și indiferent unde se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt”.

Referitor la instanța competentă să judece cauza de malpraxis, potrivit regulii generale, competența ar reveni instanțelor din România ca instanțe din statul în care pârâtul, prestatorul de servicii medicale își are sediul social.

Acknowledgment: *Etica medicală în era COVID-19: acum și pentru viitor*; Autor: Dr. Muntean Petru Emil; Referent științific: Conf. Univ. Dr. Paraschiva Postolache. ISBN 978-606-028-966-1; Editura STEF 2023.

www.revistamedicalmarket.ro