Medical Market - Medicină Sportivă 2023 by Fin Watch

AestheticShop.ro Romania

Prof. Dr. Anca Mirela Ionescu

Președinte de onoare SROMS, UMF„Carol Davila”, Dep. Recuperare Medicală - Disciplina Recuperare Medicală - Medicină Sportivă Dr. Irina Dumitra Gaiu

Vicepreședinte SROMS, Medic primar Medicină Sportivă

Medicină Sportivă Revista profesioniștilor din Sănătate • 2023 - 2024 • Publicație creditată B+ conform

Șef Lucrări Dr. Eva Mihaela Dobranici

Vicepreședinte SROMS, Medic primar Medicină sportivă, Sp. Clinic Colentina, București Șef de Lucrări Dr. Adela Caramoci

Medic primar Medicină Sportivă, UMF Carol Davila, Institutul Național de Medicină Sportivă Asist. Univ. Dr. Alina Maria Smaranda

Trezorier SROMS, Medic specialist Medicină sportivă

Conf. Univ. Dr. Florina Ligia Popa

Medic primar Medicină fizică şi de reabilitare

Dr. Şerban Damian

Nutriţionist sportiv, Centrul Superfit, Bucureşti

Dr. Cezar Bobocea

Medic rezident Medicină Sportivă, Centrul de copii și juniori FCSB

Protecţia mucoasei nazale cu produse sigure pentru sportivi Sportivii trebuie să fie atenți la compoziția produselor medicamentoase pe care le utilizează pentru tratarea rinitei alergice, gripei sau răcelii. Există anumite substanțe care pot fi prezente în produsele medicamentoase și care sunt considerate substanțe interzise în competițiile sportive de către agențiile antidoping, deoarece pot oferi un avantaj nepermis sau pot avea efecte negative asupra performanței sportive. De aceea, sportivilor li se recomandă să fie atenți la alegerea produselor utilizate pentru tratarea afecțiunilor respiratorii și să verifice lista de ingrediente. Ei pot opta pentru produse naturale care conțin ingrediente permise și nu conțin substanțe interzise

GRIPSTOP, picături sau spray, cu efect protector pentru mucoasa nazală, datorită în principal lactoferinei din compoziție. NARIVENT: cu glicirizină şi manitol, reduce edemul, congestia nazala si alte simptome semnificative în cazul rinitei alergice. RINOPANTEINĂ sub formă de spray în rinita, rinita alergică, în rinita cronică dependentă de spray-uri cu efect vasoconstrictor sau ca unguent poate fi folosita după o intervenție chirurgicală, în cazul mucoasei nazale uscate, după sângerare nazală. Toate aceste produse NU influenţează teste ANTI-DOPING!

Toate produsele 3F PLANTAMED le găsiţi în farmacii sau, la pret de importator, cu un singur click, aici www.farmaciile3f.ro

Sumar

Eforturi aerobe și eforturi anaerobe Șef de Lucrări Dr. Adela Caramoci

Importanţa posturii în performanţa sportivilor Dr. Irina Dumitra Gaiu

Sindromul de impingement al umărului la sportivi Conf Univ. Dr. Florina Ligia Popa

Îmbunătățirea performanțelor piloților de raliu Dr. Eva Mihaela Dobranici

Provocări nutriţionale ale obţinerii greutăţii optime de concurs Dr. Şerban Damian

Implicațile medicinei sportive în managementul riscurilor din eSports Dr. Cezar Bobocea

Avizul Medico-Sportiv: Importanța Evaluării Medicale în Sport Asist. Univ. Dr. Alina Maria Smaranda

40 Consultant medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie

Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii.

Medicină Sportivă

Editor Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 01, et. 1, cam. 4 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro ISSN 2286 - 3443

www.revistamedicalmarket.ro

S T I M U L A R E M A G N E T I C Ă F U N C Ț I O N A L Ă

Interviu

„A venit momentul ca practicarea regulată a activității fizice, indiferent de grupa de vârsta, să fie desemnată și în România drept o prioritate națională în domeniul Sănătății“ Interviu realizat cu Prof. Univ. Dr. Anca Ionescu, președinte de onoare SROMS, UMF „Carol Davila“, Institutul Național de Medicină Sportivă, București

Care sunt actiunile SROMS cele mai importante, atât pentru activitatea de zi cu zi a membrilor, cât și pentru creșterea vizibilității specialității în rândul viitorilor medici. Avem în vedere congrese, conferințe, seminarii, școli de vară și diferite forme de promovare prin media clasice sau online.

Medicina Sportivă a fost confirmată recent ca disciplină individuală în Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”. Se fac simțite consecințele acestei recunoașteri? Apreciați că există un interes crescut în rândul studenților la medicină pentru Medicina Sportivă în ultima perioadă? Medicina Sportivă este o specialitate clinică și academică cu o tradiție de aproape 100 de ani în România. Aceasta susține performanța sportivă în condițiile păstrării sănătății sportivilor, identifică factorii de performanță sportivă și patologia specifică, contribuie la menținerea unei populații sănătoase, cu un stil de viața activ. În Facultatea de Medicină din cadrul UMF „Carol Davila”, specialitatea a funcționat în cadrul disciplinei de Medicină Fizică, Recuperare Medicală și Balneologie până acum 3 ani, când am reușit să devenim disciplină individuală, cu singura catedră din țară. Ne mândrim să pregătim anual 10-15 rezidenți de specialitate, atât din țară cât și din străinătate. Toți rezidenții de Medicină Fizică și Reabilitare Medicală din întreaga țară fac, de asemenea, un stagiu de Medicină Sportivă cu durata de o lună, în cadrul disciplinei noastre.

În anul 2015 am reușit să introduc pentru studenții de la Facultatea de Medicină, în cadrul disciplinei, 3 cursuri opționale de medicină sportivă, Fiziologia și Fiziopatologia efortului (în limbile română și engleză), cursuri care se bucură de un real succes, numărul participanților fiind de 600700 pe an. În urma acestor demersuri, studenții au fost atrași de specialitatea noastră, devenind ulterior rezidenți. Cu toate acestea, acoperirea în teritoriu cu cabinetele de Medicină Sportivă este în continuare insuficientă, nevoia de medici cu specialitatea noastră crescând foarte mult în ultimul timp.

Medicină Sportivă

SROMS și-a propus încă de la început crearea unui cadru organizatoric adecvat pentru specialiștii nostril, pentru ridicarea nivelului lor științific și profesional, pentru asigurarea unui cod de etică și deotologie profesională. Ne-am dorit întotdeauna ca activitatea colegilor sa fie respectată și apreciată la justa valoare. În acest scop, am organizat anual conferințe naționale, de cele mai multe ori având ca invitați colegi de peste hotare, sau am participat cu lucrări la conferințele din specialitățile conexe (Ortopedie, Medicină Fizică și Reabilitare, Cardiologie, Medicina Familiei) pentru a face cunoscut domeniul nostru de activitate și modul în care putem contribui la avansarea științelor medicale din țara noastră. Am organizat la București și evenimente internaționale (Congres Balcanic de Medicină Sportivă 2008, Simpozion Federația Internațională de Natație 2009, Simpozion “Overtraining Syndrome” în cadrul celui de-al VII-lea Congres European de Medici-

www.revistamedicalmarket.ro

Interviu

nă Sportivă 2011, cursuri naționale și internaționale) care s-au bucurat de un real success. Încă din anul 2005 Societatea a reușit să editeze, cu eforturile doamnei profesor Mirela Vasilescu, propria revistă, ’’Medicina Sportivă”, indexată în mai multe baze de date internaționale. Deși Societatea are propriul website (www.sroms.ro) de mai mulți ani, consider că ar trebui să promovăm mai mult activitatea noastră prin mijloacele media tradiționale și alternative, în special aspectele legate de combaterea sedentarismului pentru profilaxia bolilor cronice.

Sunteți președintele de onoare al SROMS, pe care ați condus-o ani buni, totodată sunteți secretar general al Societății Europene de Medicină Sportivă și membru în Comitetul Executiv al Federației Internaționale de Medicină Sportivă. Cu siguranță sunteți într-o poziție unică pentru a descrie cum a evoluat SROMS în ultima perioadă, atât pe plan intern, cât și în relația cu Medicina Sportivă din lume. Una dintre preocupările mele principale a fost creșterea vizibilității României în cadrul specialității noastre, continuând tradiția începută de prof. dr. Ioan Drăgan (considerat ’’părintele Medicinei Sportive din România”) și adăugându-i noi dimensiuni. Astfel, încă din anul 2009 am fost membru al Comitetului Executiv al Societății Europene de Medicină Sportivă (EFSMA), apoi președinte al Comisiei Științifice și Educaționale, poziție din care am coordonat standardizarea protocolului european al avizului medico-sportiv (Pre Participation evaluation of elite athletes) care se regăsește pe website-ul Societății Europene www. efsma,eu. De anul trecut am fost aleasă secretar general EFSMA, poziție care mă onorează și mă stimulează în eforturile de promovare continuă a specialității la nivel național și internațional. O altă reușită a Medicinei Sportive românești o consider cooptarea mea într-un grup internațional care a formulat un program de pregătire în Medicina Sportivă finalizat cu publicarea artico-

lului “Delphi developed syllabus for the medical specialty of sport and exercise medicine”, în prestigioasa revista Britsh Journal Sports Med ( IF 12.68). În cadrul Comitetului Olimpic și Sportiv Român am reușit în ultimii ani crearea unei comisii medicale, prin care Medicina Sportivă să-și poată aduce aportul în performanțele sportivilor olimpici și în monitorizarea stării lor de sănătate. În concluzie, consider că Societatea Română de Medicină Sportivă se afla pe o traiectorie ascendentă, contribuie permanent la dezvoltarea specialității noastre și va fi alături de membrii săi oricând aceștia vor avea nevoie. De asemenea vom veni în sprijinul celorlalte specialități în ceea ce privește programele de prevenție și promovare a sănătății și căutăm permanent să consolidăm relațiile de colaborare prin crearea de noi parteneriate strategice.

Ca o continuare a temei anterioare, peste 2 ani SROMS va organiza primul Congres European la București. Care a fost răspunsul la această inițiativă și ce speranțe aveți, legate de acest eveniment, pentru viitorul Medicinei Sportive din România? Într-adevăr, în anul 2025 avem bucuria de-a organiza Congresul European de Medicină Sportivă la București, prilej de promavare a României, a tradiției specialității noastre în Europa și în lume. Sperăm să atragem cât mai mulți participanți printr-un program științific de înaltă ținută. Dorim ca acest eveniment să aiba o participare cât mai largă si sa fie o reușită.

Recomandările privind procesul de avizare medico-sportiv ar trebui să vina doar din partea colegilor dumneavoastră, membri SROMS; asta prevede legislația în vigoare și este până la urmă o consecință organică rezultată din însăși existența specialității pe care o reprezentați. De ce rămâne în continuare o problemă spinoasă această avizare?

Medicina Sportivă fundamenteză din punct de vedere biologic exerciţiul fizic şi studiază adaptările fiziologice specifice efortului fizic, precum și patologia indusă de sportul de performanță. Ea reprezintă singura specialitate medicală care are în curricula de pregatire probleme specifice biologiei umane în contextul practicării educației fizice și sportului! De aceea trebuie conștientizată importanța Avizului medico-sportiv, care poate fi eliberat doar de medicul de Medicină Sportivă (așa cum prevede Legea 69/2000, Ordinul MS nr. 1058/2003, Legea 321/2007), într-o unitate acreditată pentru această specialitate, cu mențiunea apt pentru antrenamente și competiții timp de 6 luni. Constatarea legalității Avizului medico-sportiv trebuie făcută inaintea oricărei competiții, prin verificarea legitimațiilor sportivilor de către organele abilitate. În acest fel , vom preveni apariția unor situații medicale nedorite, care pun în pericol sănătatea și viața sportivilor. Din păcate însă, prevederile legale nu sunt întotdeauna respectate și medici din alte specialități semnează în mod iresponsabil aceste avize. Încercările de a-i opri pe acești medici prin Colegiul Medicilor au fost inutile, așa că am cerut ajutorul Ministerului Sportului, deasemenea al Comitetului Sportiv și Olimpic Român. Aceste foruri au trimis adrese oficiale către federații pentru a respecta legea, dar încă mai vedem vize date de medici din alte specialități. Singura soluție, cred, este ca sportivii să nu fie acceptați în competiții daca nu au vize corecte și sper că la un moment dat, în interesul sănătății sportivilor, vom obține câștig de cauză. În viitor ne dorim ca acest Aviz medico-sportiv să aibă un format unic în toate țările Uniunii Europene.

Apreciați că problema educației fizice, de care au parte generații de tineri români în școli, ar putea beneficia de recomandările pertinente ale Medicinei Sportive? Vom putea vorbi vreodată despre o colaborare interministerială Invățământ - Sănătate, cu sopul de a

Medicină Sportivă 2023 - 2024

Interviu

Toate aceste argumente susțin nevoia unei colaborări Învățământ – Sănătate, pe care o dorim, dar care din păcate nu s-a concretizat până astăzi.

include în programele școlare unele măsuri care să răspundă nevoilor reale ale elevilor în ce privește activitatea fizică? Sportul este esențial pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor și adolescenților, pentru menținerea unei greutăți optime si o bună funcționalitate a organismului, pentru mentinerea unui echilibru între calitățile psihice și cele fizice. Atât sporturile individuale cât și cele colective dezvoltă trăsături de caracter importante, contribuind la formarea viitorului adult. Părinții care înțeleg bine cât de mare este legătura între fizic și mental, au cele mai mari șanse de a-și pregăti corespunzator copiii pentru viața de adult. La vârsta copilăriei și adolescenței sunt necesare 60 de minute de sport pe zi pentru o viață sănătoasă, de două ori mai mult decât în cazul adulților. Un adolescent dezvoltat armonios, atras de bucuria exercițiului fizic, are toate șansele să devină un adult sănătos, echilibrat psihic și emoțional. Dacă reușim să-i creăm un reflex al mișcării, acesta va fi menținut și perfecționat toată viața.

Cum arată din perspectiva specialistului în Medicină Sportivă programul EPH cu al său ghid: ‘’Recomandări de activitate fizică, specifice anumitor diagnostice’’? Este eficient, generează consecințe reale, sau a rămas doar pe hârtie cu toate bunele lui intenții? Practicarea regulată a activității fizice, indiferent de grupa de vârsta, a fost desemnată în multe țări (nu și la noi) drept o prioritate națională în domeniul Sănătății. Pentru a obține efectul scontat și a nu produce reacţii adverse, exerciţiul fizic trebuie prescris ca un medicament în doze exacte. Societatea Europeană de Medicină Sportivă a creat în 2013 programul de „Prescriere a exerciţiului pentru sănătate“ (EPH) adresat: • Persoanelor sănătoase pentru a evita patologia datorată sedentarismu-

lui (Exercise deficiency syndrome), • Pacienților cu diverse patologii cronice (parte a terapiei) care doresc săși îmbunătățească capacitatea fizică și să creeze condiții pentru o evoluție favorabilă a bolii. Încă de la apariția acestui program l-am promovat constant în cadrul conferințelor noastre, sau ale altor specilități (Medicina Familiei, Cardiologie, Medicină Fizică și Reabilitare). Chiar dacă teoretic lucrurile sunt bine înțelese, faptul că aceste consultații nu se pot face în prezent decât contra cost și nu printr-un program de sănătate subvenționat, are drept rezultat menținerea la un nivel scăzut al numărului potențialilor beneficiari. Sperăm să putem crea un program național care să faciliteze accesul la consultațiile de prescriere a exercițiului, în beneficiul stării de sănătate a întregii populații, pentru o creștere a calității vieții românilor. În afara copiilor și adolescenților, despre care am vorbit deja, o altă categorie pentru care exercițiul este esențial o reprezintă cea a vâstei a treia. Schimbările induse de efort fizic la vârstnici nu diferă semnificativ de cele care apar la tineri și au drept rezultat creșterea longevității și amânarea perioadei de dependență.

Încheiem interviul cu un cuvânt adresat colegilor dumneavoastră, care vor fi prezenți la Conferința Națională de Medicină Sportivă din acest an.

Ca în fiecare an mă bucur să fim împreună, cu un program științific atractiv din Medicina Sportivă, Cardiologie sportivă, Recuperare Medicala dar și clipe de relaxare, cu discuții fructuoase la Adunarea Generală care să fie urmate de efecte pozitive în activitatea noastră de zi cu zi. Salutăm prezența ,pentru prima dată, la Conferința Societății Române de Artroscopie și Traumatologie Sportivă, cu care sperăm să colaborăm în continuare. Îmi doresc să avem o conferință cât mai reușită și îi invit pe colegii noștri să se inspire în activitatea lor din cuvintele lui Pascal Bruckner despre esența sportului: „Să mergi până la propriile limite și să vezi dacă ești în stare să treci dincolo de ele”.

Medicină Sportivă

www.revistamedicalmarket.ro

P.E.A.C.E & L.O.V.E Spune adio protocolului R.I.C.E pentru leziuni ale țesuturilor moi Autor: Christos Nikitas Poulis Athletic Trainer & Exercise Physiologist New York University CEO Clinica Sport Med Lab – Recuperare medicală și sportivă, Sibiu CEO Sport Med Lab Performance - Pro Athletes Medical & Sports Business Consultant Sports medicine Research & Development USA, Greece, UAE, Romania

P.E.A.C.E & L.O.V.E

Un articol editorial recent din British Journal of Sports Medicine a introdus un nou acronim pentru îngrijirea leziunilor acute și gestionarea ulterioară a acestora. Aici aș dori să subliniez schimbările care au avut loc de-a lungul anilor în înțelegerea managementului de bază al leziunilor țesuturilor moi.

R.I.C.E a fost primul acronim adus

pentru a gestiona leziuni ale țesuturilor moi. Acesta este unul plăcut și simplu. Dr. Gabe Mirkin l-a introdus pentru prima dată în 1978. Ce a reprezentat de fapt, R.I.C.E: · R = odihnă (eng. rest): Se recomandă odihnă timp de 24-48 ore înainte de începerea activității modificate; · I = gheață (eng. ice): Gheața este excelentă în reducerea răspunsului inflamator și a durerii asociate cu căldura generată de creșterea fluxului sanguin și/sau a pierderii de sânge; · C = compresie (eng. compression): Compresia are drept scop reducerea umflăturilor care rezultă din procesul inflamator. Deși unele dintre acestea sunt inevitabile, inflamatia in exces poate conduce la pierderea semnificativă a funcționalității, dureri nejustificate și, eventual, încetinirea fluxului sanguin prin restricționarea vaselor; · E = ridicare (eng. elevation): Ridicarea unei zone a corpului are drept scop reducerea inflamației prin creșterea întoarcerii venoase a sângelui în circulație. Acest lucru va duce la diminuarea edemului, ceea ce înseamnă că durerea și/sau umflarea vor fi reduse;

Între 2006-2007, studiile privind gestionarea entorselor acute ale gleznei au introdus P în R.I.C.E.

P.R.I.C.E

· P = protecție (eng. protection):

Protejarea zonei rănite de alte daune este crucială pentru procesul de vindecare;

P.O.L.I.C.E

2012: a fost implicat acronimul P.O.L.I.C.E! OL (eng. optimal loading) înlocuiește R (odihnă - eng. rest). · P = protecție (eng. protection) · OL = încărcare optimă (eng. optimal loading): încarcă țesutul rănit după cum este necesar pentru stadiul leziunii · I = gheață (eng. ice) · C = compresie (eng. compression) · E = ridicare (eng. elevation)

Adio, R.I.C.E!

În 2014, Dr. Gabe Mirkin și-a retras viziunea inițială în ceea ce privește protocolul său R.I.C.E pentru leziuni ale țesuturilor moi! "Antrenorii au folosit ghidul meu R.I.C.E timp de decenii, dar pară-se că atât gheața, cât și odihna completă pot întârzia vindecarea, în loc să ajute", a spus el. Acesta a presupus din dovezi științiﬁce că răcirea țesutului moale rănit provoacă vasoconstricție (îngustarea vaselor de sânge). Acest lucru înseamnă că celulele de vindecare nu pot ajunge la țesutul rănit, încetinind astfel răspunsul de vindecare. Nu o accelerează! Acest lucru a condus la reviziurea pentru literatura recentă a autorilor din British Journal of Sports Medicine.

Astfel, au început să vină cu noi acronime pentru gestionarea leziunilor țesuturilor moi, după cum urmează:

P.E.A.C.E & L.O.V.E pentru

leziuni ale țesuturilor moi Autorii au considerat că acronimele anterioare s-au concentrat doar pe managementul acut, ignorând stadiile subacute și cronice de vindecare a țesuturilor. Aceste noi acronime acoperă reabilitarea de la îngrijirea imediată a rănilor (P.E.A.C.E), la gestionarea lor continuă (L.O.V.E). Imediat după accidentare, nu este indicat să agravezi cu nimic leziunea și poti permite abordării P.E.A.C.E să te ghideze!

P pentru protecție

(eng. protection) Nu încărca sau limitează / restricționează mișcarea timp de 1 până la 3 zile pentru a minimiza sângerarea, pentru a preveni întinderea excesivă a ﬁbrelor musculare afectate și pentru a reduce riscul de agravare a leziunii. Odihna trebuie redusă la minimum, deoarece relaxarea prelungită poate compromite rezistența și calitatea țesuturilor. Semnalele dureroase ar trebui să ghideze spre încetarea protecției.

E pentru ridicare

(eng. elevation) Poziționează membrul mai sus decât inima pentru a promova drenarea lichidului stagnat în afara celulelor țesutului. În ciuda dovezilor slabe care susțin utilizarea sa, ridicarea arată un raport risc-beneﬁciu scăzut.

A pentru a evita modalitățile antiinﬂamatorii

(avoid anti-inflammatory modalities) Diferitele etape ale inflamației ajută la repararea țesuturilor moi deteriorate. Astfel, inhibarea inflamației folosind medicamente poate afecta negativ vindecarea țesuturilor pe termen lung, în special atunci când se utilizează doze mai mari. Prin urmare, standardul de îngrijire pentru leziunile țesuturilor moi nu ar trebui să includă medicamente antiinflamatoare, însă medicul specialist decide în cazul fiecărui pacient în parte. Utilizarea gheții/compresă rece a devenit deja discutabilă* ca si rol terapeutic. În ciuda utilizării pe scară largă în rândul clinicienilor și a populației, nu există dovezi de înaltă

calitate privind eficacitatea aplicării gheții pentru tratarea leziunilor țesuturilor moi. Chiar dacă în cea mai mare parte este utilizată în ameliorarea durerii, gheața ar putea perturba procesul inflamației, poate încuraja formarea de noi vase de sânge, poate întârzia infiltrarea celulelor noi de vindecare și poate ajuta în creșterea numărului de fibre musculare imature. Acest lucru este posibil să conducă la deteriorarea procesului de reparare a țesuturilor și la o sinteza redundantă a colagenului. *Am descoperit în practica din lumea reală că gheața își are locul ei. Spre exemplu, o entorsă acută a gleznei. După ce s-a exclus o fractură osoasă (prin reguli clinice sau imagistică), sau o leziune care nu ar trebui supusă încărcăturii, unele persoane par totuși să nu poată suporta greutatea pe glezna accidentată. Susținerea greutății, în funcție de capacitatea individului, este o încărcare despre care se știe că poate îmbunătăți rezultatul inițial. Prin urmare, efectul de reducere a durerii poate ajuta la obținerea greutății accesibile pentru susținere pe gleznă, îmbunătățirea funcției și a rezultatelor pe termen lung.

C pentru compresie

(eng. compression) Presiunea mecanică externă care utilizează benzi kinesiologice sau bandaje ajută la limitarea umﬂării articulare și a sângerării țesuturilor. În ciuda studiilor contradictorii, compresia după o entorsă de gleznă pare să reducă umﬂarea și să îmbunătățească calitatea vieții.

E pentru educație

(eng. education) Educația privind numeroasele beneficii ale unei abordări active a recuperării fizice este esențială. Modalitățile pasive, precum: electroterapia, terapia manuală sau acupunctura, la începutul perioadei imediat după accidentare, pot avea efecte nesemnificative asupra durerii și funcției în comparație cu o abordare activă și pot fi chiar contraproductive pe termen lung. Prin urmare, o mai bună educație privind starea și gestionarea încărcării te ajuta să eviți tratamentul in exces. Acest lucru, la rândul său, reduce probabilitatea unor injecții sau intervenții chirurgicale care nu sunt necesare și sprijină o reducere a costului asistenței medicale (de

exemplu, datorită compensării invalidității asociate cu durerile lombare). Într-o eră a opțiunilor terapeutice hightech, este puternic susținută stabilirea unor așteptări realiste cu privire la timpul de recuperare a pacienților, contrar urmăririi unei abordări de tip "vindecare magică". Așadar, după ce au trecut primele zile, țesuturile moi au nevoie de IUBIRE (L.O.V.E).

L pentru încărcătură

(eng. load) O abordare activă cu mișcare și e x e r c i ț i i ﬁ z i c e a d u c e b en e ﬁ c i i majorității pacienților cu leziuni musculo-scheletice. Stresul mecanic trebuie adăugat devreme, cu reluarea activităților normale de îndată ce simptomele permit acest lucru. Încărcarea optimă, fără exacerbarea durerii, promovează repararea, remodelarea și construiește toleranța țesuturilor și capacitatea tendoanelor, mușchilor și ligamentelor.

O pentru optimism

(eng. optimism) Așteptările optimiste ale pacienților duc la rezultate și prognostic mai bune. Fa ctori i p si h o lo gi c i, cu m a r ﬁ catastroﬁsmul, depresia și frica, pot reprezenta bariere în calea recuperării. Se consideră că variația simptomelor după o entorsă de gleznă este atribuită mai mult convingerilor și emoțiilor decât gradului de leziune structurală.

V pentru vascularizare

(eng. vascularisation) Activitatea cardiovasculară reprezintă o piatră de temelie în gestionarea leziunilor musculo-scheletice. Prin urmare, pentru a stimula motivația și pentru a crește ﬂuxul de sânge către structurile afectate, exercițiul aerobic fără durere ar trebui început la câteva zile după accidentare - sunt necesare mai multe cercetări cu privire la cât de des trebuiesc efectuate. Mișcarea timpurie și exercițiile aerobice îmbunătățesc funcția ﬁzică, susțin revenirea la locul de muncă și reduc nevoia de medicamente pentru durere la persoanele cu leziuni.

E pentru exercițiu

(eng. exercise) În urma activității cardiovasculare, există un nivel de dovezi puternice care

susțin utilizarea exercițiilor de reabilitare fizică pentru tratamentul entorselor gleznei și pentru reducerea prevalenței leziunilor recurente. Exercițiile ajută la restabilirea mobilității, a forței și a controlului echilibrului la începutul perioadei de după accidentare. Durerea este un ghid pentru progresiile exercițiilor și trebuie evitată. Acest lucru va contribui la asigurarea unei recuperări optime în faza subacută. Deci, aici ne aflăm în prezent în ceea ce privește managementul leziunilor țesuturilor moi: PACEA (P.E.A.C.E) și DRAGOSTEA (L.O.V.E). Acest lucru ia în considerare faptul că o gestionare adecvată implică nu numai o ameliorare pe termen scurt, ci vizează rezultate pozitive pe termen lung. Ca întotdeauna, este important să ne asigurăm că, drept specialiști în fizioterapie și kinetoterapie, ne străduim să tratăm pacientul ce are o leziune, și nu să tratăm doar leziunea pacientului. Aștept cu nerăbdare următoarea ediție a acronimelor în ceea ce privește gestionarea leziunilor țesuturilor moi și cum pot ele să îmbunătățească P.E.A.C.E & L.O.V.E! Referințe: · Bleakley CM, Glasgow P, MacAuley DC. PRICE needs updating, should we call the POLICE? · British Journal of Sports Medicine 2012;46:220-221. · https://www.physio-pedia.com/ Peace_and_Love_Principle · Bleakley, C. M., O’Connor, S., Tully, M. A., Rocke, L. G., Macauley, D. C., & McDonough, S. M. (2007). The PRICE study (Protection Rest Ice Compression Elevation): design of a randomised controlled trial comparing standard versus cryokinetic ice applications in the management of acute ankle sprain [ISRCTN13903946]. BMC musculoskeletal disorders, 8, 125. https://doi.org/10.1186/1471-24748-125 · Dubois B, Esculier J. Soft-tissue injuries simply need PEACE and LOVE. British Journal of Sports Medicine 2020;54:72-73. Contact: e-mail: sportmedlab@aol.com tel: +40747 342 09 ro.sportmedlab.com sportmedlab.com

Articole de specialitate

Eforturi aerobe și eforturi anaerobe Aerobic efforts and anaerobic efforts Performanța sportivă depinde majoritar de anumite calități biomotrice ale sportivului, cum sunt forța, viteza, anduranța, etc., calități care sunt determinate în mod direct de capacitatea de efort. Capacitatea de efort este definită ca fiind posibilitatea unui organism de a produce un lucru mecanic cât mai mare și de a-l menține un timp cât mai îndelungat. Altfel spus, cu cât o persoană poate susține un efort mai mare ca intensitate și durată, cu atât capacitatea sa de efort este mai bună. Îmbunătățirea acestui parametru se poate realiza prin antrenament, aceasta fiind dealtfel, alături de însușirea deprinderilor tehnico-tactice, scopul final al procesului de antrenament de care depinde în mod direct performanța sportivă. Șef de Lucrări Dr. Adela Caramoci

Medic primar Medicină Sportivă, UMF Carol Davila, Institutul Național de Medicină Sportivă

e descriu două tipuri de eforturi, în funcție de mecanismele metabolice prin care se obține energia necesară susținerii lor: aerob si anaerob. Eforturile anaerobe se bazează pe reacții energogene care se desfașoară în absența oxigenului (anaerob = în absenta oxigenului) și permit intensități foarte mari (efort maximal) dar pe durată scurtă (sub 1 minut). Eforturile aerobe folosesc energie obținută pe căi metabolice care necesită prezența oxigenului (aerob = în prezența oxigenului), procese care se pot derula pe perioade lungi de timp, dar nu pot menține decât un efort de intensitate submaximală (medie și mică). Mecanismele aerobe sunt preferate de organism deoarece sunt mai economice, reacțiile anaerobe intervenind numai atunci când nu este posibilă livrarea unei cantități suficiente de oxigen în musculatură. Există două situații în care organismul este forțat să utilizeze energogeneza anaerobă: la începutul efortului și atunci când intensitatea efortului este așa de mare încât ar necesita o cantitate de oxigen care depășește nivelul maxim de oxigen pe care îl poate furniza organismul musculaturii. Primul minut al oricărui efort este întotdeauna anaerob, deoarece există o inerție în suplimentarea cu oxigen a musculaturii necesară desfășurării reacțiilor aerobe (intensificarea activității aparatului respirator și a celui cardio-vascular prezintă o anumită latență). Este posibil să începem un efort chiar în secunda în care ne dorim, fără să fie nevoie să ne amplificăm respirația întâi și să așteptăm ca fluxul sanguin crescut să suplimenteze mus-

culatura cu oxigen, datorită bateriei anaerobe. Am utilizat termenul de baterie datorită analogiei care se poate face cu functionarea automobilelor. Energia necesară deplasarii unui automobil se obtine prin arderea combustibilului, proces care se desfășoara doar în prezența oxigenului (proces aerob). În camera de ardere a motorului, pentru a se realiza un amestec al vaporilor de combustibil cu oxigenul, sunt necesare câteva mișcări care sunt susținute energetic cu ajutorul bateriei electrice (proces anaerob). În mod similar, primele mișcări ale organismului sunt susținute prin energie derivată din reacții anaerobe. Energia obținută prin metabolism anaerob se eliberează cu viteză foarte mare și permite în consecință, intensități mari de efort. Dezavantajul efortului anaerob este că nu poate fi susținut pe o durată de timp mai mare de 1 minut și că nu este foarte economic pentru organism. După primul minut de efort (care este întotdeauna anaerob), creșterea frecvenței și amplitudinii respiratorii, împreună cu intensificarea activității pompei cardiac, produc un aport crescut de oxigen în musculatură, oxigen care permite comutarea efortului anaerob pe efort aerob. Acesta însă, nu mai are intensitatea celui anaerob deoarece reacțiile aerobe eliberează energie cu viteză mai mică. În schimb, efortul aerob poate continua pe durate foarte mari de timp (ore). Anduranța este o calitate biomotrica ce depinde de capacitatea aerobă de efort. Dacă într-o cursă de alergare ușoară sau medie (efort aerob), sportivul efectuează la un moment dat un sprint la viteză maximă, acest ultim efort este de asemenea anaerob deoarece pentru menținerea aerobă a unei intensități maxime de efort ar fi nevoie de o cantitate de oxigen care depășește posibilitățile organismului. Intensitatea maximală este posibilă numai cu reimplicarea reacțiilor anaerobe. Și acest sprint însă poate fi sustinut numai pe durata unui minut dupa care continuarea cursei este posibilă doar prin scăde-

Medicină Sportivă

rea intensității efortului, ceea ce corespunde înlocuirii efortului anaerob cu un efort aerob, care are o intensitate mai mică dar care poate fi mentinut o perioadă lungă de timp. Forța, viteza, explozia, detenta sunt determinate direct de reacțiile energogene anaerobe, pot fi îmbunătățite prin antrenamentul anaerob și evaluate prin măsurarea capacității anaerobe de efort. Anduranța (prin care înțelegem rezistența pe teren) este direct dependentă de capacitatea aerobă de efort. Există probe sportive care sunt considerate eforturi prin excelență anaerobe (100 m plat, săriturile, aruncările, loviturile la poartă, șutul în minge, ridicarea la coș etc) și altele care au predominanță aerobă (cursele de fond și semifond în alergări, marș, ciclism, ski etc). Jocurile (baschet, fotbal, rugby, etc.) precum și luptele, artele marțiale, boxul, tenisul, etc. sunt sporturi mixte, care implică atât eforturi aerobe (reprizele durează mai mult de 1 minut) dar și eforturi anaerobe (atacul, loviturile, șutările, aruncările, etc.). Crearea unui program de antrenament începe cu stabilirea tipului de efort din proba respective, deoarece capacitatea aerobă și cea anaerobă de efort se antrenează diferit, tipurile de exerciții fiind specifice fiecărui sistem energetic în parte. O capacitate aerobă de efort nu se poate antrena prin exerciții anaerobe ci doar prin ședințe de antrenament compuse din eforturi de intensitate submaximală dar de durată lungă (volum) pe când îmbunătățirea capacității anaerobe necesită exerciții explosive, de scurtă durată. Atunci când proba sportivă implică ambele tipuri de eforturi, perioada de pregatire începe întotdeauna cu antrenarea capacității aerobe (ședințe de antrenament bazate mai ales pe volum și nu pe intensitate) urmând ca pe măsură ce se apropie data concursului, antrenamentul să scadă în volum și să creasca în intensitate, exercițiile aerobe fiind înlocuite cu cele anaerobe de intensitate maximă și durată scurtă.

www.revistamedicalmarket.ro

REVOLUȚIONÂND MEDICINA SPORTIVĂ ȘI KINETOTERAPIA: Descoperă Beneﬁciile Dispozitivelor

onic on

onic p o

Cea mai recentă inovație care a captat atenția comunității medicale este placa instabilă Techtonic One și versiunea pentru sportivi Techtonic Pro, de la Sport Med Lab Performance. Aceste dispozitive revoluționare au devenit extrem de utile pentru cabinetele de medicină sportivă și clinicile medicale, datorită multiplelor lor beneficii și utilizări eficiente si rapide. Exercițiile medicale joacă un rol deosebit de important iar corectitudinea efectuării acestora este un proces ce necesită atenție și efort. Cu un preț accesibil și ușor de utilizat, placa motrică instabilă reprezintă un pas important pentru specialiști, începând cu testarea mișcării, asigurarea tratamentului optim în kinetoterapie și continuând cu creșterea stabilității corpului. Toate acestea într-un singur dispozitiv compact, ce a fost proiectat pentru a oferi soluții eficiente și moderne în tratarea afecțiunilor musculo-scheletale dar și pentru îmbunătățirea performanței fizice a sportivilor de elită. Aceasta deschide uși noi pentru îmbunătățirea serviciilor medicale și pentru a oferi tratamente avansate pacienților. Stabilitate? Sunt eficiente inclusiv pentru pacienții cu probleme de echilibru și vertigo, oferind o tehnică de stabilizare musculară prin exerciții medicale efectuate pe o suprafață controlată instabilă, în procesul recuperării fizice. De la One la PRO: Techtonic One | Techtonic Pro sunt un real ajutor în dezvoltarea optimă a musculaturii, facilitând astfel timpul de vindecare fizicâ, în fazele dorite de către specialist, de la începutul terapiei, până la refacerea fizică completă a pacientului. Gradele de înclinare sunt complet personalizabile, astfel că pot fi folosite inclusiv pentru antrenamentele sportivilor. Tratament post-operator și control motric optim: la reconstrucția treptată și simetrică a forței musculare și a mobilității pacienților după intervenții chirurgicale. Rezultate vizibile: Techtonic One & Pro, placile instabile ce oferă un control optim al mișcărilor corpului, adaptat la capacitatea fiecăruia în parte, ajutând specialiștii să monitorizeze în timp real și să ajusteze tratamentul adaptat fiecărui caz în parte. Toate acestea, plus o durată extinsă de utilizare și un manual ilustrat cu protocoale de mișcare, sunt pregătite pentru a ajunge în clinicile din România.

SOLICITĂ ACUM O OFERTĂ PERSONALIZATĂ c

onic

p o

Dimensiuni

L: 139 cm l: 110 cm Î: 106 cm

L: 149 cm l: 122 cm Î: 106 cm - 15% mai mare în volum

Accesorii

accesorii de bază

set complet de accesorii (cabluri speciale, arcuri, lanțuri etc.)

un singur nivel de ajustare

multiple niveluri de ajustare pentru unghiul de înclinare

personalizare logo

Opțiuni suplimentare Personalizare

+40 747 342 098

sportmedlab@aol.com | oﬀice@sportmedlab.com

ro.sportmedlab.com

Articole de specialitate

Importanţa posturii în performanţa sportivilor The Importance of Posture for Athletic Performance Pentru a realiza mișcările necesare diferitelor sporturi, un atlet își schimbă postura frecvent. Aceasta este statică sau dinamică, cel mai frecvent dinamică. Pentru o deplasare mult mai rapidă, sau pentru a menține o poziție cât mai mult timp, postura sportivilor trebuie să fie cât mai corectă. Postura este starea de echilibru a musculaturii și a scheletului, care protejează structurile corpului împotriva traumatismelor sau a deformărilor progresive. Dr. Irina Dumitra Gaiu Medic primar Medicină Sportivă, Vicepreședinte Societatea Română de Medicină Sportivă

postură corectă ajută la realizarea mișcărilor într-un mod eficient, oferind astfel sportivului șansa de a se mișca repede și de a conserva energie. O postură greșită poate produce mișcări ineficente, ceea ce înseamnă că atletul va fi nevoit să se miște mai mult pentru a compensa problemele de postură. Problemele de postură pot duce la un consum de energie suplimentar, timp crescut sau chiar apariția unor accidentări, iar aceste lucruri pot face diferența între câștig și înfrângere. Corpul trebuie întotdeauna să se adapteze la mediul înconjurător pentru a menține o postură corectă. La sportivii tineri, în perioada de dezvoltare este important să fim conștienți de expunerea prelungită la mișcări asimetrice sau la același tip de exercitii. Gimnaștii sunt un exemplu de sportivi de vârste fragede care practică sport

intensiv de la 4-5 ani. Postura lor este una lordotică, deoarece este practicată frecvent în cadrul exercițiilor. Flexia exagerată a coloanei lombare va duce în timp la lombalgii, lucru mai des întâlnit la gimnaste.

Impactul antrenamentului asupra posturii Este cunoscut faptul că performanța motrică depinde de antrenament (aspecte cantitative și calitative), precum și de predispozițiile naturale individuale (calități psihologice și fiziologice adaptate la aspectele specifice ale unui anumit sport). Deși se știe, de asemenea, că antrenamentul influențează aptitudinile posturale ale sportivilor, se cunosc puține lucruri despre influența predispozițiilor naturale individuale asupra aptitudinilor posturale, iar acest lucru merită să fie studiat. În cazul în care predispozițiile naturale individuale pot afecta abilitățile posturale, acestea ar putea acționa asupra componentelor senzoriale centrale și/sau motorii ale funcției posturale. La nivel senzorial, propriocepția emanată de membrele inferioare și superioare ar fi mai precisă la sportivii profesioniști decât la sportivii amatori. Potrivit unor autori, acest rezultat ilustrează faptul că volumul de antrenament nu ar avea un impact asupra propriocepției, dar predispozițiile individuale ar determina acuratețea acesteia. Chiar dacă se impune prudența, se poate postula că volumul de antrenament nu ar fi fundamental pentru randamentul propriocepției.

Medicină Sportivă

Potențialul sportivului de a-și spori abilitățile posturale în urma antrenamentului poate fi definit prin termenul „antrenabilitate posturală”. Aptitudinile posturale pot fi inițial (în mod natural) scăzute sau ridicate la sportivi, indiferent de nivelul lor inițial, unii sportivi continuă să progreseze, în timp ce alții stagnează. Prin urmare, capacitatea de antrenament postural diferă de la un sportiv la altul. Pe baza acestor observații practice, care pleaca de la antrenori (date nepublicate), indiferent de predispozițiile naturale inițiale sunt dificil de identificat subiecții care pot face progrese mari.

Efectele posturii asupra performanței sportive și a sănătății generale Îmbunătățirea funcției organelor Menținerea unei posturi bune este importantă, deoarece organele interne se situează astfel pe poziții care le permit funcționarea optimă. De exemplu, la persoanele cu o postură lordotică a coloanei, intestinele sunt deplasate din poziția lor obișnuită și apasă pe peretele abdominal, interferând cu eficiența cu care organul își îndeplinește sarcinile. Acest lucru are efecte uriașe asupra livrării resurselor energetice și va afecta durata în care se poate efectua exercițiul fizic. Un alt exemplu este dat de cifoză. Cavitatea toracică devine mai îngustă, ceea ce duce la reducerea volumelor pulmonare .Evident, acest lucru este în detrimentul performanței sportive.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Fig1 Analiză Baropodometrică-statică. Se poate observa deplasarea centrului de greutate în procente și diferitele culori care reprezintă presiunea exercitată pe sol de către pacient (roșu este presiunea cea mai mare, în ordine descrescatoare galben, verde, albastru).

Beneficiile circulației Corpul nostru are sisteme pentru a livra în mod optim substanțele nutritive, dar atunci când sunt obstrucționate de o postură incorectă, aceste sisteme sunt modificate în mod negativ.

O postură incorectă duce la modele de mișcare ineficiente A avea un trunchi puternic este crucial pentru mișcarea eficientă a membrelor. Luați ca exemplu alergarea. Un atlet cu un trunchi slab nu va putea avea o propulsie la fel de puternică, ceea ce îl face în general, mai lent. De asemenea, mișcările de rotație vor fi probabil prezente în locul mișcării drepte înainte/înapoi, făcând ca întreaga mișcare să fie ineficientă.

Prevenirea accidentărilor O postură necorespunzătoare poate duce de asemenea, la o tensiune și un efort suplimentar în unele ligamente și mușchi, lucru ce se datorează mișcărilor suplimentare efectuate. Această tensiune suplimentară duce adesea la o tehnică deficitară și uneori țesutul este solicitat dincolo de limitele sale, ceea ce duce la accidentări. Nu ai cum să îți dovedești calitățile de sportiv stând pe margine și neperformând.

Metode de evaluare a posturii O metodă foarte bună de evaluare a posturii este analiza baropodometrică (fig1), asociată cu evaluarea somatometrică și somatoscopică a sportivului. Analiza baropodometrică ne permite să observăm cele mai mici deficite posturale. Aceasta constă dintr-o probă statică și una dinamică. Sportivul va sta și va merge pe o platforma cu senzori de presiune. Putem observa astfel deplasarea centrului de greutate, rularea tălpii pe sol și punctele de presiune exagerate. Toate acestea devin informații excelente pentru o prevenție cât mai corectă sau un tratament foarte precis, țintit pe cauză nu pe simptomatologie. Din experiența mea de peste 10 ani cu platforma de baropodometrie pot spune că o mare parte dintre pacienții care se prezintă în cabinet iși găsesc metoda de tratament după îndelungi căutări. Analiza baropodometrică poate oferi informații pentru un antrenament mai corect, pentru sedințe de kinetoterapie țintite, pentru folosirea corectă și utilă a unor orteze plantare. De asemenea, există Testul de analiză a mișcării (M.A.T.), un test de evaluare biomecanică bidimensională (2D), efectuat de medici pentru a prezice riscul de accidentare a membrelor inferioare. Acesta contribuie la evaluarea stării pacientului în vederea întoarcerii la antrenamente după accidentări, reducând riscul de reaccidentare.

Testul a fost dezvoltat pentru evaluarea tiparelor de mișcare la pacienții cu leziuni ale membrelor inferioare, în special cele care implică genunchiul (de exemplu ligamentul încrucișat anterior (ACL), ruptură sau sindromul femuro-patelar). Acesta mai este recomandat și pentru evaluarea tiparelor motorii la pacienții cu probleme de șold, gleznă, spate și musculare. Mai mult, este indicat pentru evaluarea sportivilor sănătoși, pentru a ajuta la stabilirea unui program corect de prevenție. Atunci când asociem analiza baropodometrică sau analiza MAT cu evaluarea somatometrică și somatoscopică putem oferi un plan de antrenament personalizat și descoperi cauza unor accidentări frecvente, sau a unor dureri care nu își găsesc explicația prin alte investigații medicale.

Concluzii: O postură bună este importantă pentru sportivi pentru a crește performanța în sport, reducând în același timp riscul de accidentare atât în medii statice, cât și dinamice. Postura poate face diferența între câștig și înfrângere pentru sportivi și trebuie tratată cu la fel de mult respect ca orice alta componenta a antrenamentului. În cele din urmă, antrenamentul trebuie să îmbunătățească postura și echilibrul, nu să le inhibe. Când te poți mișca bine și eficient în sală și pe teren, îți sporesti capacitatea sportivă atunci când contează. Medicul de Medicină Sportivă trebuie să se folosească de toate instrumentele pentru a descoperi modificările de postură care nu sunt în beneficiul atletului, să lucreze în strânsă legătură cu kinetoterapeutul, osteopatul și întreg staff-ul, pentru a oferi șansa sportivului să atingă cele mai înalte performanțe. Medicina personalizată, focusată pe individ, este cea care face diferența . Bibliografia:

www.sportsperformancebulletin.com/injuries-health/ endurance-health--lifestyle/components-of-posture-and-its-importance-for-athletes www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6603331/ www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7353649/ https://simplifaster.com/articles/athlete-posture-sports-performance/ https://sleddogdevelopment.com/blogposts/030-posture-athletic-performance https://sleddogdevelopment.com/blogposts/030-posture-athletic-performance www.clnsmedia.com/the-importance-of-good-posture-in-competitive-sports/

Medicină Sportivă 2023 - 2024

CONCEPUT PENTRU A FACE TESTAREA UȘOARĂ Sistemul BTL CPET oferă instrumente avansate de diagnosticare pentru a păstra încrederea diagnosticului în fiecare moment. Screening pentru moarte subită cardiacă Modulul unic pentru prevenirea morții subite cardiace, principala cauză de deces în rândul sportivilor tineri. VO2 Max VO2 max este unul dintre cei mai importanți parametri măsurați de CPET. BTL CPET oferă valori precise pentru a sprijini o evaluare adecvată. Calorimetrie indirectă Stabiliți împreună cu pacientul dumneavoastră o dietă echilibrată. Calorimetria indirectă lărgește aria de utilizare a CPET.

Acurateţea măsurătorilor

Testare confortabilă

Posibilități multiple de diagnosticare

Romania

DUCEM VERSATILITATEA LA UN ALT NIVEL Terapia cu Super Inductive System utilizează un câmp electromagnetic de înaltă intensitate pentru a trata afecțiunile dureroase ale sistemelor neuromuscular și osteoarticular. Câmpul electromagnetic intens depolarizează nervii și determină contracții musculare.

Super Inductive System se adresează pacinților care suferă de: • dureri acute și cronice • blocaje articulare și fracturi • slăbiciune musculară și spasticitate

FĂRĂ DURERE

REDUCE TIMPUL DE RECUPERARE

RELUAȚI-VĂ ACTIVITĂȚILE ZILNICE

Articole de specialitate

Sindromul de impingement al umărului la sportivi Shoulder impingement syndrome in athletes Durerea de umăr este frecvent întâlnită la sportivi, limitându-le activitatea fizică și performanțele în domeniu. Datorită complexității și particularităților de biomecanică umărului este una din articulațiile cele mai predispuse la apariția patologiei, coafa rotatorilor (CR) reprezentând principala sursă. Coafa rotatorilor (CR) are un rol important în funcționalitatea umărului, fiind compusă din 4 mușchi: supraspinos, infraspinos, rotund mic și subscapular. Prin acțiunea acestor mușchi este asigurată coborârea și centralizarea capului humeral în articulația glenohumerală. Disfuncționalitatea CR permite migrarea superioară a capului humeral datorită acțiunii opozante a mușchiului deltoid [1].

Clasificarea modernă descrie 4 tipuri de SIU

Conf Univ. Dr. Florina Ligia Popa

Medic primar de Medicină fizică și de reabilitare, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Medicină, Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, Secția clinică Reabilitare medicală

indromul de impingement al umărului (SIU) reprezintă un sindrom clinic atribuit compresiunii structurilor din jurul articulației glenohumerale și determinat de un întreg spectru de condiții patologice. SIU reprezintă un complex de constatări clinice și nu leziunea unor structuri specifice. SIU are o incidență mare la persoanele care desfășoară activități fizice intense [1]. Există o serie de factori de risc pentru dezvoltarea SIU la sportivi, și anume: activitățile repetitive deasupra umărului sau capului în timpul practicării diverselor sporturi (înot, tenis, aruncare de greutăți, haltere, volei, baseball, gimnastică), instabilitatea articulației glenohumerale sau a scapulei și particularitățile anatomice ale acromionului.

În impingementul primar (extern, subacromial) este afectată regiunea superioară sau bursa tendonului coafei rotatorilor (TCR) prin inflamație sau ruptură. TCR străbate spațiul dintre acromion și capul humeral care la sportivi poate fi îngustat datorită unei variante morfologice a acromionului (tipul III Bigliani). Patologia este extraarticulară, în afara articulației gleno-humerale, limitată la spațiul subacromial. Clinic apare o durere anterioară în momentul ridicării brațului și o durere nocturnă când se întoarce pe partea afectată. Alte cauze de SIU primar sunt inflamația și suferința bursei subacromiale și cifoza accentuată. Impingementul secundar implică imposibilitatea de a menține capul humeral centrat în fosa glenoidă în timpul mișcărilor. Cauza este reprezentată de o „instabilitate funcțională” determinată de slăbiciunea CR combinată cu o laxitate congenitală a capsulei și ligamentelor glenohumerale. Apare în spațiul coracoacromial secundar translației anterioare a capului humeral. Cronicizarea determină ruptura TCR sau a labrum. Clinic este

Medicină Sportivă

percepută în timpul activităților efectuate deasupra capului o durere anterioară sau antero-laterală și slăbiciune în membru superior afectat. Impingementul intern (glenoid) reprezintă cauza cea mai comună de durere posterioară în umăr. Se produce intraarticular între TCR și zona postero-superioară a fosei glenoide și labrum glenoid, la mișcarea de extensie a umărului combinată cu abducția și rotația externă a brațului. Ca factor predispozant este menționată retroversia humerusului. Evoluția îndelungată determină o instabilitate anterioară care poate să necesite capsulorafie. Impingementul subcoracoid apare în spațiul subcoracoid (normal: 8,411mm; patologic: sub 6mm) situat între procesul coracoid și capul humeral. SIU se produce la mișcarea de flexie a umărului asociată cu abducția și rotația internă a brațului. Poate fi lezat tendonul mușchiului subscapular, fiind astfel necesară coracoplastia și repararea rupturii tendonului. Diagnosticul pozitiv necesită: anamneză, examenul clinic și investigații paraclinice. Examenul clinic presupune evaluarea prin inspecție și palpare a structurilor anatomice implicate în SIU.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Test clinic

SIU primar

SIU secundar

SIU intern

Neer

+ (fals)

Hawkins

+ (fals)

Jobe

Gerber

Abducție rezistivă

+ +

Semnul Sulcus

Semnul Clung

Test de relocare

Test de degajare

Test de aprehensiune

Semnul de SIU posterior

Semnul de SIU coracoid

Tabel nr. 1 Teste clinice specifice pentru formele de impingement Se efectuează bilanțul articular și muscular al umărului. SIU va fi evidențiat prin teste clinice provocative [2]. SIU cronic, netratat se pot complica cu o capsulită adezivă, însoțită de reducerea semnificativă a mobilității umărului. Diagnosticul clinic poate fi stabilit pe baza testelor clinice specifice. Se confirmă dacă sunt pozitive peste 3-5 teste și se exclude sub 3 teste pozitive [3] (Tab.nr.1). Radiografia de umăr nu este necesară pentru evaluarea inițială a SIU. Poate fi utilă în: evaluarea morfologiei acromionului, distanței acromion-cap humeral, articulației acromio-claviculare și a calcificărilor tendinoase. Ecografia musculoscheletală permite evaluarea leziunilor tendoanelor, mușchilor și burselor. Examinarea dinamică poate evidenția locul de impingement și tendoanele implicate. Rezonanța magnetică (RM) este utilă la sportivii de performanță pentru o confirmare rapidă a diagnosticului, mai ales dacă se suspicionează o ruptură a CR sau a labrumului. Artrografia RM cu gadolinium injectat intraarticular poate fi utilă când diagnosticul rămâne neclar după RM standard. Poate detecta patologia labrumului, rupturi mici sau parțiale ale CR [1]. Pentru diagnosticul diferențial trebuie avute în vedere alte afecțiuni care determină durere de umăr, cum ar fi radiculopatia cervicală care se poate asocia frecvent cu SIU, dar și durerile referite din sindromul de apertură toracică, afecțiuni pulmonare, ulcer peptic sau chiar din boala coronariană ischemică.

SIU subcoracoid

[3]

Managementul SIU Vor fi îndrumați spre ortopedie chiar de la început cei cu suspiciune clinică de ruptură CR sau labrum, capsulită adezivă. Dacă totuși în aceste cazuri deficitul funcțional este minim, se începe tratamentul conservator constând în principal în tratament fizical-kinetic. Tratamentul în SIU acut constă în: crioterapie pentru efectul antiinflamator și analgezic; repaus; antiinflamatoare nesteroidiene în cură scurtă de 7-10 zile; infiltrații cu corticosteroizi; proceduri fizicale antialgice. Dacă se obține ameliorare se va continua tratamentul de reabilitare medicală și vor fi reluate progresiv activitățile fizice. Tratamentul de medicină fizică și de reabilitare (MFR) corect instituit este eficient în majoritatea cazurilor și trebuie aplicat înaintea tratamentului chirurgical, după cum sugerează evidențele disponibile și experiența clinică. Se pot recomanda proceduri de electroterapie de joasă și medie frecvență, diatermie (ultrasonoterapie, unde scurte, TECAR), impulsuri electromagnetice de înaltă frecvență, laserterapie, magnetoterapie, terapie Shockwave. Efecte urmărite sunt: antialgic, antiinflamator, miorelaxant, trofic metabolic și de regenerare a țesuturilor [4]. Kinetoterapia trebuie să includă: exerciții de creștere a mobilității articulare, mobilizări ale articulației glenohumerale cu utilizarea unor manevre specifice pentru structurile capsulare, exerciții de tonifiere musculară pentru CR și stabilizatorii scapulei, antrenament biomecanic

Medicină Sportivă

pentru a îmbunătății mișcările repetitive care au determinat SIU. Realitatea virtuală (RV) este o tehnologie inovatoare ce are ca scop principal de a furniza simțurilor umane o scenă simulată a realităţii, ce este identică cu corespondența sa naturală. Utilizarea RV în MFR oferă posibilitatea de a concepe scenarii dinamice în medicina sportivă, timpul de refacere putând fi redus semnificativ. Infiltrațiile cu glucocorticoizi și substanțe vâscoelastice aduc beneficii pe termen scurt. Ameliorarea simptomatologiei duce la creșterea complianței la tratamentul de MFR. Infiltrațiile cu plasmă îmbogățită cu trombocite reprezintă o opțiune de tratament pentru leziunile musculare și tendinoase ale umărului, facilitând procesul natural de vindecare și ameliorând durerile și funcționarea articulară. Tratamentul chirurgical este indicat în cazul rupturilor de CR sau labrum, în capsulita adezivă și după 3 luni de tratament conservator fără ameliorare semnificativă. Tehnicile utilizate sunt artroscopia sau intervenția chirurgicală deschisă. Intervențiile constau în acromioplastie, coracoplastie, refacerea CR sau labrum, capsulorafie [5].

Concluzii SIU este frecvent întâlnit la sportivii care efectuează activități repetitive deasupra umărului și capului. Tratamentul de medicină fizică și de reabilitare reprezintă prima opțiune în SIU și s-a dovedit eficient în majoritatea cazurilor. Bibliografie selectivă

1. Varacallo M, El Bitar Y, Mair SD. StatPearls [Internet]. StatPearls Publishing; Treasure Island (FL): Sep 4, 2022. Rotator Cuff Syndrome. 2. Varacallo M, El Bitar Y, Mair SD. StatPearls [Internet]. StatPearls Publishing; Treasure Island (FL): Sep 4, 2022. Comprehensive Shoulder Evaluation Strategies. 3. Beaudreuil J, Nizard R, Thomas T, Peyre M, Liotard JP, Boileau P et al. Contribution of clinical tests to the diagnosis of rotator cuff disease: a systematic literature review. Joint Bone Spine. 2009 Jan; 76(1): 15-19. 4. Thilo OK, Ulrike GT, Rob A, Staal JB, Bastiaenen CH. Effects of physiotherapy in patients with shoulder impingement syndrome: a systematic review of the literature J Rehabil Med 2010; 41: 870–880. 5. Nazari G, MacDermid JC, Bryant D, Athwal GS. The effectiveness of surgical vs conservative interventions on pain and function in patients with shoulder impingement syndrome. A systematic review and meta-analysis. PLoS One. 2019;14(5):e0216961.

www.revistamedicalmarket.ro

Ergospirometru PISTON PRE-201 Testul de efort cardiopulmonar asigură o evaluare globală a răspunsurilor la exercițiul integrativ ce implică sistemele pulmonar și cardiovascular. Controlul bicicletei și al benzii de alergat: • Protocoale de exercițiu pe bicicletă cu creștere progresivă, Step și Ramp (la pas și în rampă) • Protocoale cu creștere maximă pentru banda de alergat • Protocol de intensitate constantă a activității • Protocol de creștere discontinuă

Opţiuni: • PRE-101/c – analizor chimic ultra rapid cu celulă de oxigen • PRE-101/pm – analizor de oxigen paramagnetic ne-epuizant • PRE-101/ew – tensiometru și ECG wireless • PPC-1250 – cărucior pentru PC cu suport dublu pentru monitor, electrod pentru braț, suport balon de gaz și transformator de separație

Analizor de compoziție corporală InBody 970 Analizor cu electrozi tactili tetrapolari cu 8 puncte de contact. • 8 nivele de frecvență (1, 5, 50, 250, 500, 1000 kHz, 2, 3 MHz) • Măsoară impedanța Z (40 de măsurători la 8 nivele), și unghiul de fază (15 măsurători la 3 nivele) • Nivelele de frecvență de măsurare de 1, 2 si 3 Mhz sunt unice în lume • 8 tipuri diferite de rapoarte inclusiv raport de grăsime viscerală utilizând opțiunea Yscope • Compararea măsurătorilor • Compararea măsurătorilor cu date statistice în funcție de vârstă folosind baza de date InBody (peste 13 mil. date) • Ghidare Vocală • Memorie proprie 100.000 înregistrări • Bază de date nelimitată prin software Lookin’Body

Opțional: BSM-370 - altimetru computerizat cu conectare prin USB la InBody

ECG Nihon Kohden Cardiofax: 3150, 2250, 3350 Electrocardiografe clasice cu 3, 6, 12 canale. Achiziția semnalelor ECG pe 12 canale afișate simultan pe display LCD • Tipărire pe hârtie termosensibilă pe grupe de 3, 6, 12 canale (în funcție de model). • Analiză și diagostic automat. • Funcționează pe baterie (portabil) sau conectat la rețea.

Articole de specialitate

Îmbunătățirea performanțelor piloților de raliu Racecar drivers performance enhancement Creierul nostru, care are o greutate aproximativă de 1375 grame, funcționează cu ajutorul unor circuite neuronale, sau celule nervoase. Comunicarea între neuroni este atât electrică cât și chimică. Neuronii sunt grupați după funcții în grupări de celule numite nuclee. Aceste nuclee sunt conectate la senzori motori și alte sisteme. Dr. Eva Mihaela Dobranici Medic primar Medicină Sportivă, Ambulatoriul pentru sportive, Policlinica Vitan

n sfert din creier este folosit pentru a controla ochii. Vedem cu creierul „la propriu”, ochii având doar funcția fundamentală de “cameră de luat vederi”. Majoritatea oamenilor de știință cred că „memoria fotografică” este un mit. Oamenii isteți își antrenează creierul pentru a memora cât mai bine.

Concret, un pilot de raliuri are nevoie să rețină cât mai bine traseul pe care îl parcurge la recunoașteri înaintea concursului și în special să identifice capcanele acestuia și locurile unde ar putea merge mai tare decât s-ar zice la prima vedere. Asta nu elimină nicicum co-pilotul, ci doar îl ajută să se orienteze în spațiu, să creeze o dictare perfectă după care să poată fi foarte rapid și să aibă o mai mare încredere în informațiile pe care le aude de la co-pilot. Deși cele două emisfere ale creierului au același aspect, ele îndeplinesc

sarcini diferite. Acestea sunt unite printr-o porțiune de țesut nervos denumit corp calos. În cazul în care acesta este tăiat sau rănit, cele două emisfere cerebrale se vor comporta parțial independent, având gânduri și emoții separate. Emisfera stângă este responsabilă cu controlul miscărilor din partea dreapta a corpului și conține cei mai importanți centri: ai vorbirii, limbii, perspicacității în matematică și gândirii logice. Emisfera stângă este sediul limbajului, cuvântului, implică aspectele lingvistice ale scrierii, este sediul calculului logic, cifrelor, raționamentelor, capacității de analiză și abstractizare. Prin ea, orice percepție se traduce în reprezentare logică, semantică și fonetică. Persoana dominată de emisfera stângă comunică cu exteriorul pe baza unui cod logico-analitic, are gust pentru dicționare, vocabular, are grijă de a numi obiectele și clasele, preferă detaliile, prezintă logic faptele, are preferință pentru relațiile cauzale unilaterale (cauza - efect), posedă arta de a structura frazele. Ea caută, deasemenea, să aibă explicații pentru orice, gândirea fiind metodică și structurată. Inexplicabilul pentru astfel de persoane este o slăbiciune. Concret la noi, câteva repere: schimbarea treptelor de viteză, parte din mânuirea volanului (40%), accelerația, frâna de mână, majoritatea comenzilor de pe bord, stergătoarele de parbriz, corectarea notițelor în timpul mersului, capabilitatea de a comunica mecanicilor ce să schimbe în setarea

Medicină Sportivă

mașinii pentru a fi mai rapidă, puterea de a lua iute o decizie (aici trebuie combinat), etc. În situații limită, vocea din aceasta emisferă va spune: nu mergem mai departe, putem avaria mai rău mașina; nu mergem mai departe, ne-am risca viața în felul acesta…etc. De aceea aici trebuie să intervină psihologul sportiv. Emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului fiind responsabilă pentru senzațiile vizuale, talentul muzical și gândirea liberă sau abstractă. Emisfera dreaptă este sediul gândirii fără limbaj, al înțelegerii nonverbale, al recunoașterii formelor, percepțiilor spațiale… Ea este responsabilă pentru tonul și intonațiile vocii, pentru ritm, muzică, imaginație, simțul culorilor, visuri... Persoana preferă să aibă cât mai multe analogii, scheme în abordarea universului, sintetizând și exprimând rezultatele cunoașterii în imagini. Imaginația și intuiția își au locul în această emisferă, care este sediul competenței artistice și muzicale. Imaginația creatoare afectivă descrisa de Ribot deci, își are sediul în această emisferă. Persoana cu această emisferă dominantă are o memorie video spațială, preferând o abordare intuitivă, interactive, sintetizând relațiile între obiecte, folosind asociațiile de idei, reconstituind informațiile într-un tot unitar. Persoana judecă lucrurile în vedere contextul, neizolat. Concret la noi, câteva repere: parte din mânuirea volanului (60%), ambreiaj, frână, transformarea informațiilor vizuale cu viteza unui magician în

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

comenzi, capacitatea de a intui ce e după viraj, traducerea informațiilor auditive de la co-pilot, contopite cu cele recepționate vizual, feeling-ul, sesizarea obstacolelor, acordarea ritmului de pilotaj după ritmul și tonalitatea co-pilotului, adaptarea instantanee la schimbările de peisaj, dorința de a învinge, reținerea principalelor puncte ale traseului, intuiția. Asta face un om curajos. Piloții de raliu însă, acolo unde oamenii curajosi merg, alergă cât îi țin picioarele. În situații limită vocea aici ar spune: mergem mai departe fără să ne gândim la ce mai putem strica; mergem mai departe pentru că vom câștiga. Având în vedere aceste caracteristici, s-au pus în evidență profesiile în care sunt implicate una sau alta dintre emisfere în mod preponderant. Profesii care implică folosirea emisferei stângi sunt: inginer, tehnician, economist, administrator, medic, jurist, informatician, chimist, matematician. Printre profesiile care implică folosirea emisferei drepte avem: muzician, dansator, scriitor, artist, poet, psiholog, sculptor, expert în relații umane, filozof (fondator de sistem), manager, actor, pilot (pentru a atinge performanțe maxime este indicat să se contopească și cu calitățile emisferei stângi). Știm cu toții că fiecare emisferă cerebrală controlează partea opusa a corpului. Specializarea lor merge, însa, mult mai departe. Funcțiile care rezidă

în fiecare emisferă cerebrală sunt atât de diferite încat putem să asemănăm creierul uman cu întâlnirea dintre un om de știință și un artist.

Omul de știință din creierul nostru Emisfera cerebrală stangă se comportă întocmai ca un om de știință tipic. Folosește cuvintele ca să definească, să clasifice, să descrie. Lucrează cu abstractizări și cu simboluri, scrie. Analizează situațiile și lucrurile plecând de la fiecare detaliu sau element component în parte. Gândește în pași logici, secvențial. Își organizează lucrurile în timp și le execută într-o anumită ordine. Își folosește rațiunea pentru a trage concluzii pe baza unor date, a unor fapte și pe baza unei organizări logice. Utilizează numerele și respectă regulile de folosire a lor. Leagă ideile unele de altele, surprinde relațiile de tip cauză-efect. De principiu, emisfera cerebrală stângă este cea folosită în mod predominant de bărbat.

Artistul din creierul nostru Emisfera cerebrală dreaptă întruchipează artistul din noi. Artistul “gândește” nonverbal, în imagini, sunete, emoții. El recunoaște și modelează forme. Plasează elementele într-un context, percepe conexiunile dintre

ele precum și întregul din care ele fac parte. Percepe spațial. Nu are sensul timpului. Sintetizează, schematizează, vizualizează, crează și folosește diferite scheme ori modele pentru abordarea realității. Folosește analogii și asocieri de idei, vede legături, înțelege și folosește metafore. Percepe intonațiile vocii, ritmicitatea vorbirii și a muzicii, tonalitătile, muzica. Are simțul culorilor. Își imaginează și visează. Este empatic și intuitiv. Ia decizii pe baza impresiilor, a sentimentelor și a imaginilor, “judecând” nu linear, ci în salturi. Reconstituie un întreg pe baza unor informații parțiale. Interacționează, comunică spontan, se raportează mai degrabă la lucruri decât la numere. Este creativ. Este pasionat de spiritual și de mistic. De principiu, emisfera cerebrală dreaptă este cea folosită în mod predominant de femei. Ei bine, fiecare dintre noi foloseste preponderant o anumită emisferă cerebrală. În timp, procesele conștiente vor ajunge să-și găsească sediul în această emisferă, în timp ce subconștientul/inconștientul vor fi ancorate în legile și modelele celeilalte emisfere. Asta nu înseamnă că nu ne putem folosi ambele emisfere în mod conștient! Noi putem dezvolta cele două tipuri de capacități, le putem exersa și este chiar indicat să o facem. Mai mult, este necesar să le facem să lucreze în tandem. Evident, a folosi mai mult din creierul nostru înseamnă a folosi mai bine fiecare emisferă cerebrală în parte, dar și a le “imbina” mai bine. Să ne imaginăm ce ar însemna ca toate aceste capacități ale pilotului de raliu să actioneze sinergic! Ce ar însemna dacă “omul de știință” și “artistul” și-ar da mâna în realizarea obiectivelor sportivului, în loc să se certe?

Concluzia este că împreună vom crea un individ care este consecvent în ceea ce gândește și în ceea ce simte. Un om care se va exterioriza în concordanță cu gândirea și trăirile lui. Un magician. Un campion mondial de raliuri. Un om împlinit și în final UN MAESTRU.

Medicină Sportivă 2023 - 2024

Dispozitive Medicale Din Colagen

Terapia PRP Plasmogel este des utilizată în ortopedie și medicina sportivă datorită rezultatelor rapide care vindecă leziunile țesuturilor moi, diverse boli degenerative, traumatisme articulare și musculare.

Dar, succesul unui tratament PRP Plasmogel se bazează în mare măsură pe pregătirea PRP-ului și mai ales pe acele eprubete PRP utile pentru a genera concentrația necesară de trombocite pentru o injectare.

MADE IN ITALY

Eprubetele PRP New Life by Plasmogel conțin anticoagulant (citrat de sodiu) și gel separator.

Substanțele conținute de eprubetă: · păstrează intactă compoziția plasmei autologe · permit obținerea plasmei autologe necesare pentru injectarea în corpul uman · asigură o absorbție adecvată a trombocitelor în concentrații corespunzătoare intervalului terapeutic · formează o barieră bine definită care previne amestecarea plasmei cu ansamblul RBC (globule roșii)

Calea București Nr. 74 Tunari, Ilfov, România +40 759.059.540 +40 731.361.550

comenzi@grestetica.ro www.grestetica.ro

Articole de specialitate

Provocări nutriţionale ale obţinerii greutăţii optime de concurs Nutritional challenges of obtaining the optimal competition weight Anumite sporturi implică concurarea în categorii de greutate (sau divizii). Scopul principal al acestor categorii de greutate este egalizarea şanselor şi un mediu competiţional mai sigur, prin potrivirea sportivilor cu caracteristici fizice similare. Dr. Şerban Damian Nutriţionist sportiv, Centrul Superfit, Bucureşti, www.superfit.ro Clinica Superfit caută medici colaboratori! Ne dorim să creştem echipa medicală aducând în clinică şi alte specialităţi. Dacă îţi doreşti să te dezvolţi împreună cu noi, contactează-ne pentru a explora posibilităţile de colaborare. Dispunem de echipamente moderne şi un spaţiu ofertant în centrul Bucureştiului, unde asigurăm servicii de nutriţie, medicină sportivă, recuperare medicală, fiziokinetoterapie şi pregătire fizică, psihologie şi testări pentru sportivi. Dr. Şerban Damian, 0722616785, contact@superfit.ro

xemple de sporturi cu categorii de greutate sunt cele din combat, cum ar fi box, arte marțiale tradiţionale și arte marțiale mixte (MMA), lupte libere, haltere, powerlifting, fotbal american de categorie uşoară, canotaj. În cazul curselor de cai, manipularea greutăţii jocheului oferă un handicap performanței calului. În aceste sporturi, cultura specifică încurajează sportivii să concureze într-o categorie inferioară faţă de greutatea lor obişnuită de antrenament sau de zi cu zi, în ideea obţinerii un avantaj real (sau doar presupus) față de adversarii mai ușori. Este important ca strategiile de management al masei corporale să aibă în vedere optimizarea performanţelor, protejând în acelaşi timp sănătatea.

Caracteristici care influențează practicile de obţinere a greutății de concurs

În sporturile cu categorii de greutate, sportiviilor li se verifica greutatea printr-o „cântărire oficială” înainte de competiție, pentru a se asigura că aceștia respectă cerințele de greutate specificate. Obţinerea greutăţii de concurs implică o serie de strategii, unele pe termen lung (cronice) si altele pe termen scurt (acute). Beneficiile reale sau imaginate ale concurării într-o categorie de greutate mai mică variază de la sport la sport, în funcţie de caracteristicile care determină succesul.

implică perturbări frecvente ale masei corporale, în timp ce în altele (de exemplu, box profesionist sau canotaj), sportivul trebuie să concureze „la greutate” doar de câteva ori pe an. Intervalul de timp dintre cântărire și competiție variază între sporturi, afectând capacitatea de refacere a sportivului după diversele strategii de reducere a greutății.

Problemele cheie care influențează practicile de reducere a greutății includ: numărul de categorii de greutate disponibile pentru competiție și frecvența cu care sportivul trebuie să scadă în greutate (de exemplu, pe durata unui eveniment sportiv care se întinde pe mai multe zile sau pe durata unui sezon), precum şi timpul între momentul cântarului oficial şi concursul propriu-zis.

Cursele de cai reprezintă cea mai mare provocare: jocheii trebuie să cântărească din nou după ce termina cursa, minimizând oportunitățile de a consuma alimente pentru refacere. La celălalt capăt al spectrului, în unele sporturi, cum ar fi boxul profesionist și MMA există timp substanțial de refacere (până la 32 de ore) între cântar și eveniment, cu oportunități aproape nelimitate pentru a avea un aport optim de lichide și alimente înainte de eveniment.

Un număr mare de categorii de greutate poate oferi mai multe oportunități sportivului să găsească o categorie care se potrivește cel mai bine fizicului sau, însă diviziunile mici de categorii de greutate pot crea o tentație mai mare de a „sări” la o diviziune inferioară. Sporturile care impun provocări mai mari sunt cele cu puține categorii şi cele în care categoriile de greutate variază de la o competiţie la alta. Sporturile care implică competiții săptămânale (de exemplu, cursele de cai)

Astfel de sporturi permit sportivului să fie bine alimentat și hidratat înainte de competiție, însă favorizează o cultură a manipulării extreme a masei corporale. În unele sporturi, ca judo și taekwondo s-a încercat să evite aceste practici de reducere drastică a greutaţii prin introducerea unei a doua cântăriri în dimineața evenimentului (concurenții fiind aleși aleatoriu), având ca regulă interzicerea creşterii masei corporale mai mult de 5% faţă de cântărirea inițială. Alte sporturi au implementat o cântă-

Medicină Sportivă

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

rire înainte de turneu plus verificări repetate ale greutății în orele anterioare oricărei probe în care sportivul concurează. Din păcate există observaţii că aceste schimbări încurajează sportivii să limiteze metodele de refacere în loc să reducă magnitudinea practicilor de scădere în greutate.

Practici uzuale de scădere rapidă a greutății Manipularea cronică a greutăţii include strategii implementate pe parcursul mai multor săptămâni pentru a induce o modificare a masei adipoase, cu un impact cât mai redus asupra masei slabe (masa musculară). Spre deosebire de aceasta, scăderea rapidă în greutate include manipularea intenționată a apei din corp, a depozitelor de glicogen și a conţinutului tractul gastrointestinal pe o perioadă de ore sau zile. În general, majoritatea sportivilor se angajează atât în scăderea cronică în greutate, cât şi în cea rapidă. Recomandările organizaţiilor medicale merg către reducerea lentă a greutăţii, printr-o modificare treptată a dietei și manipularea antrenamentului (volum, intensitate, frecvenţă), încercând să se evite strategiile de scădere rapidă, care pot avea implicaţii asupra sănătăţii şi performanţelor sportive, mai ales dacă masa corporală se reduce rapid cu mai mult de 3%.

Potrivit sondajelor recentelor privind practicile în rândul sportivilor, strategiile ce presupun vărsături și utilizarea de diuretice interzise și pastile de slăbit sunt utilizate cu frecvenţă redusă. Spre deosebire de acestea, utilizarea metodelor ce induc stres termic, cum ar fi sauna sunt folosite în mod frecvent. De asemenea, s-a constatat o creștere a utilizării unor strategii noi, cum ar fi „încărcarea cu apă”, o practică cu multe necunoscute privind implicaţiile pentru sănătate şi performanţă. Sportivii identifică colegii și antrenorii ca principalele persoane care îi influenţează în legătură cu luarea deciziilor în privinţa scăderii în greutate.

Metode de reducere rapidă a greutăţii Manipularea apei corporale Include metode frecvent întâlnite, ca transpirația pasivă prin expunere la condiţii stresante termic, de exemplu saună, baie fierbinte, costume de transpirat; transpirația activă prin efort fizic; restricția de lichide; încărcarea cu apă, care presupune un aport mare de fluid pentru cateva zile, urmate de restricție bruscă de lichide cu o zi înainte de cântărire; administrarea de diuretice; extragere de sânge precântărire, pentru reintroducere după prima cântărire.

Avantajele acestor metode sunt simplitatea şi eficienţa, însă vin la pachet cu o mulţime de posibile dezavantaje cum ar fi reducerea volumului plasmatic, creşterea riscului de hipertermie, efortul suplimentar poate induce oboseală, dureri musculare, reducerea suplimentară a glicogenul muscular, senzație persistentă de sete, dezechilibru electrolitic, iar unele metode sunt chiar interzise în sport. Manipularea depozitelor de energie ale corpului, în mod particular carbohidraţii Metodele sunt creşterea nivelului de efort fizic, restricționarea aportului de energie şi reducerea aportul de carbohidrați din dietă. Avantajele sunt că pot fi integrate în programul de pregătire, prin modificarea densităţii energetice a alegerilor alimentare, premiţând continuarea aportului de hrană. Dezavantajele sunt reprezentate de faptul că este necesară înlocuirea glicogenului pentru a susţine efortul, apariţia oboselii şi durerilor musculare, foamea, senzaţia de lipsă de energie. Manipularea conţinutul tractului gastrointestinal Se realizează prin restricție alimentară, eliminarea fibrelor din alimentaţie şi cu ajutorul laxativelor şi clismelor. Aceste metode sunt uşor de implementat şi au un impact minim asupra

stării nutriționale şi performanței, însă se pot însoţi de senzaţie de foame, percepţia lipsei de energie și reducerea glicogenului muscular. Oportunități de refacere după cântărire Perioada dintre cântărire și competiţie oferă sportivului ocazia de a-şi asigura alimente și lichide care contracarează efectele fiziologice şi psihologice negative ale perioadei de scădere rapidă în greutate, pe care tocmai a traversat-o. Este important ca intervalul de timp până la competiţie să permită consumul de alimente, digestia lor şi absorbția nutrienţilor. Nu întotdeauna există un interval suficient de mare pentru o refacere completă; este important ca sportivul să evite disconfortul intestinal provocat de consumul unor volume mari de lichide și alimente. În continuare, iată care sunt strategiile recomandate pentru refacerea nivelului de apă și carbohidrați între cântărire și competiţie. Rehidratarea Recomandări generale • Consumul unui volum de lichide egal cu aprox. 150% faţă de deficitul hidric, pentru a susţine diureza și eliminarea de transpirație în perioada de refacere • Înlocuirea electroliților pierduți, în special sodiul, ca parte a planul de rehidratare, pentru a susţine reechilibrarea rapidă a compartimentului hidric și pentru a minimiza pierderile de urină. Poate fi realizată prin consumul de băuturi speciale de rehidratare, care conţin electroliţi (soluţii de rehidratare cu 50 - 60 mmol sodiu) şi/sau consumul de alimente bogate în sare • Adăugarea de proteine în băuturi sau preparate, pentru a mări eficienţa rehidratării prin creșterea retenției de lichide Aspecte practice • Există posibilitatea ca sportivul să nu reuşească să consume de suficiente lichide în intervalul de timp disponibil între cântărire și eveniment pentru a permite pentru restabilirea completă a pierderilor, de aceea trebuie stabilit un protocol personalizat • Înlocuirea electroliţilor este mai importantă când deshidratarea a fost obţinută prin transpirație, în comparaţie cu situaţia în care s-a făcut restricţie de lichide

Medicină Sportivă 2023 - 2024

Articole de specialitate

• Consumul unui bolus mare de lichid (de exemplu, 10 ml/kgcorp) imediat după cântărire, urmată de continuare cu volume mai mici la intervale regulate va menține un nivel ridicat al ratei de golire gastrică. De asemenea, poate reduce nevoia de a consuma lichide chiar înainte eveniment, care se asociază cu risc mai crescut de disconfort intestinal în timpul competiției • Dacă sunt necesare cântăriri suplimentare (de exemplu, mai multe zile de competiție), sportivul trebuie să se rehidrateze pentru primul meci, apoi va repeta protocolul de deshidratare-rehidratare pentru zilele următoare

Refacerea depozitelor de glicogen Recomandări generale • Atunci când rezervele musculare sunt epuizate, în perioada de până la 4 ore după un efort solicitant, rata de refacere a depozitelor de glicogen este mai rapidă printr-un aport crescut de carbohidraţi, respectiv 1 g/kgcorp/oră, administraţi în doze mici, repetate • Se va pune accentul pe alimente bogate în carbohidraţi, cu un indice glicemic moderat - mare • Se adaugă proteine (20-25 grame) la mesele și gustările bogate în carbohidraţi pentru a susţine stocarea glicogenului, mai ales în primele ore de refacere. Astfel se ating şi obiectivele de sinteză a proteinelor musculare postefort. • Aportul de carbohidraţi se stabileşte în funcţie de masa corporală şi intensitatea efortului • efort moderat: 5-7 g/kgcorp/zi • efort mare: 6-10 g/kgcorp/zi Aspecte practice • Deși sportivul poate avea rezerve reduse de glicogen ca urmare a strategiilor de reducere rapidă a greutății, importanța glicogenului pentru performanță variază în funcție de tipul de sport și numărul de meciuri într-o zi. • Există riscul să nu se poată face realimentarea cu carbohidraţi aşa cum trebuie. Sportivul ar trebui să ia în considerare acest lucru atunci când recurge la practici de scădere rapidă în greutate. • Alegerile alimentare compacte și fluide (în special produsele pentru sportivi) sunt cele mai potrivite, iar aportul de grăsimi și fibre ar trebui să fie moderat.

Îngrijorări privind practicile de scădere rapidă în greutate

titate ca sportivi, contribuind la senzaţia de concentrare și angajament precompetiţional și le dă sentimentul că au un avantaj asupra adversarilor.

Strategiile folosite de sportivi pentru a-şi reduce greutatea pot pune în pericol starea de sănătate şi siguranţa lor şi de asemenea pot să aibă un impact asupra performanţelor sportive. Reducerea serioasă a nivelului de apă din corp, inclusiv a volumului plasmatic se poate asocia cu stres cardiovascular şi afectarea capacităţii de termoreglare, mai ales într-un mediu cu temperatură crescută. Dacă se asociază si dezechilibre electrolitice, creşte şi riscul de crampe musculare. În plus, poate să se instaleze şi afectarea renală. Deşi conceptul de scădere rapidă în greutate poate sugera faptul că este un eveniment de scurtă durată, în multe sporturi protocoalele se pot repeta de multe ori pe durata unui sezon. Au fost luate în considerare efectele scăderii rapide în greutate şi asupra comportamentului și instalarea unor problemele psihologice. Din cauza presiunii de a pierde în greutate şi de a menține controlul compoziției corporale, nu este surprinzător faptul că sportivii pot prezenta tulburări de alimentație, la care se asociază scăderea nivelului de energie, anxietate, furie, oboseală, depresie. La unii sportivi au fost raporate tulburări tranzitorii și reversibile ale funcţiilor cognitive, cum ar fi reducerea capacităţii de memorare şi de a completa sarcini simple, având efecte asupra performanței şi creşterea riscului de accidentare. Studiile imagistice prin rezonanță magnetică au arătat modificări temporare ale structurii creierului, care au a fost asociate cu scăderi tranzitorii ale scorurilor la testele cognitive și de performanțe vizualmotorii.

Efecte asupra performanţelor sportive

Exită şi efecte pozitive? Este important să luăm în considerare și efectele percepute ca fiind pozitive ale aspectelor psihosociale privind scăderea rapidă în greutate. Un studiu asupra atitudinilor sportivilor de elită ce practică lupte libere a raportat că practicile de obţinere a greutăţii de concurs le oferă un sentiment de iden-

Medicină Sportivă

Deşi putem fi tentaţi să generalizăm şi să considerăm că aceste practici de scădere rapidă în greutate au un efect negativ asupra performanţelor sportive, totuşi diversele studii au arătat că există diferenţe de la un sport la altul. Contează metodele folosite, precum şi şansele date sportivilor să se refacă între cântar şi competiţie. Astfel, rezultatele studiilor au variat de la constatarea că nu există niciun impact măsurabil asupra diverşilor parametri fizici (ex. viteză, forţă) sau mentali (ex. capacitate de concentrare), până la detectarea unor modificări negative, însă de anvergură redusă. Bibliografie: Reale R, Slater G, Burke LM. Weight management practices of AustralianOlympic combat sport athletes. Int. J. Sports Physiol Perform. 2018; 13:459–66 Matthews JJ, Stanhope EN, Godwin MS, et al. The magnitude of rapid weight loss and rapidweight gain in combat sport athletes preparing for competition: a systematic review. Int. J. Sport Nutr. Exerc. Metab. 2019; 29:441–52 American College of SportsMedicine. Position statement: weight loss in wrestlers. Med. Sci. Sports Exerc. 1996; 28:ix–xii Burke LM, Langan-Evans M, ACSM Expert Consensus Statement on Weight Loss in Weight-Category Sports, 2021 Reale R, Slater G, Burke LM. Individualised dietary strategies for Olympic combat sports: acute weight loss, recovery and competition nutrition. Eur. J. Sport Sci. 2017; 17:727–40. Langan-Evans C, Close GL, Morton JP. Making weight in combat sports. Strength Cond J. 2011; 33:25–39. Koral J, Dosseville F. Combination of gradual and rapid weight loss: effects on physical performance and psychological state of elite judo athletes. J. Sports Sci. 2009; 27:115–20. Brechney G, Cannon J, Goodman S, Effects of Weight Cutting on Exercise Performance in Combat Athletes: A Meta-Analysis, Int J Sports Physiology and Performance, 2022

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Implicațile medicinei sportive în managementul riscurilor din eSports Implications of sports medicine in eSports risk management Cultura sporturilor electronice este într-o continuă creștere. Populația se adapteză la aceste schimbări și asemenea trebuie să facă și medicina. Esports, sau sporturi electronice, sunt o formă de jocuri video de nivel competițional ce pot fi individuale sau de echipă. Acestea sunt practicate cu ajutorul diferitelor platforme, cum ar fi PC (personal computer), Play Station, Xbox, Wii și altele. Dr. Cezar Bobocea Medic rezident Medicină Sportivă, Centrul de copii și juniori FCSB

e 28 octombrie 2017, Comitetul Olimpic Internațional a acceptat oficial ca eSport-ul să fie considerat activitate sportivă. Conform site-ului Newzoo. com, în 2022 audiența globală a ajuns la 532 milioane de umăritori, dintre care, 261 milioane sunt entuziaști care urmaresc acest tip de evenimente cel puțin o dată pe lună. Aceeași statistică prevede o creștere a numărului de urmăritori entuziaști de până la 318 milioane până în anul 2025 și o audiență totală de 640 de milioane de oameni. Câteva evenimente importante pentru cultura eSports au avut loc în România, sau au avut jucători români în prim-plan la turnee internaționale. În 2021, cel mai important turneu de DOTA 2 -The International- a avut loc la București pe Arena Națională. Turneul a înregistrat peste 2 milioane de urmăritori, iar cuantumul premiilor oferite a fost de 40 de milioane $ (cel mai mare din istorie), echipa învingatoare câstigând un premiu de 18,2 mil.$. În 2023, între 24 august și 4 septembrie, la Iași va avea loc a 15-a ediție a turneului IESF World Esports Championship, cu un cumul total al premiilor în vloare de 500.000$.

Sportivii practicanți de eSports sunt supuși factorilor de risc ai unei vieți sedentare. Aceștia pot suferi patologii oftalmologice precum oboseala/uscăciunea ochilor, patologii neurologice sau psihologice, de exemplu insomnie sau tulburări psihosociale. Tulburarea de joc este una din patologiile pe care OMS a inclus-o în rândul patologiilor mentale. Această tulburare presupune prioritizarea jocurilor în detrimentul altor acțiuni, cum ar fi activitățile cotidiene esențiale.

Printre patologiile musculoscheletale la care sunt expuși acești sportivi se numară sindromul de tunel carpian/ulnar, epicondilite, bursite ale cotului, dureri cervicale, lombalgii și așa mai departe. Unele dintre acestea sunt cauzate de o postură incorecta practicată pentru perioade lungi de timp. Poziția prelungită în șezut este un factor predispozant pentru apariția patologiilor venotrombotice cum ar fi trobozele venoase ale membrelor inferioare. Beasley et al. le-a numit eTromboze în studiul său despre patologiile trombembolice secun-

Medicină Sportivă

dare imobilizării în fața calculatorului. Pentru a preveni apariția acestei patologii, sportivii pot face flexie plantară repetată cu vârful piciorului sprijinit în podea, contracția muschilor gambei stimulând întoarcerea venoasă. Printre riscurile stilului de viață pe care sportivii din sfera eSports îl au, se numără și sedentarismul. 15% dintre jucători petrec cel puțin 3 ore fără a se ridica de pe scaun și 40% dintre sportivi realizează activitați fizice cu durată mai mică de 60 minute/zi. Nutriția acestor sportivi este una cu multe lipsuri în ceea ce privește calitatea alimentației. Timpul petrecut în antrenamente (5-10 ore/zi) împiedică abordarea unei diete corecte, prin promovarea subnutriției sau supranutriției. De asemenea, există un consum crescut de băuturi carbogazoase, cafeinizate și cu un conținut ridicat de glucoză. În concluzie, prevenția accidentărilor și managementul riscurilor la care sunt expuși acești sportivi ar trebui să aibă la bază o abordare interdisciplinară coordonată de medicul de medicină sportivă și recomandările să fie făcute individualizat. Sunt recomandate testări periodice atât a funcțiilor motrice, neurologice și psihologice cât și a funcțiilor analizatorilor. Esport-urile reprezintă o oportunitate pentru promovarea sănătații! Literatura medicală rămâne în urma ajustării treptate a statusului sporturilor electronice. Această latență indică o lacună în cunoștințe, în ciuda creșterii în popularitate a acestor sporturi.

www.revistamedicalmarket.ro

DEZINFECȚIE AER & SUPRAFEȚE

cu lumină UVC

Roboți mobili și autonomi | Dispozitive smart Servicii Abonament "DAaaS" | Platformă integrată Consultanță proiectare | Sesiuni Demo

Wolf-e Robotics S.R.L. Jud. Prahova, România +40 733 263 259 office@wolfe.ro

CoBOT-Ultra WolfBOT WolfBOT-Mini CoBOT-Lite AER AER S AER 500+ Breez Beam Lift Wolf-SENSE

www.wolfe.ro

Articole de specialitate

Avizul Medico-Sportiv: Importanța Evaluării Medicale în Sport Avizul medico-sportiv reprezintă o componentă esențială în domeniul medicinei sportive. Este un proces care își propune să evalueze și să asigure performanța optimă și sănătatea sportivilor. Oricare ar fi sportul practicat, avizul medicosportiv reprezintă o verificare amănunțită și necesară pentru a stabili dacă putem practica sport în siguranță și pentru a identifica potențiale probleme de sănătate care pot afecta performanțele noastre. Prin semnarea acestui aviz medicosportiv, medicul de medicină sportivă confirmă că sportivul poate partcipa la antrenamente și competiții, fără să existe contraindicații. Avizul medico-sportiv are și alte obiective importante, precum identificarea factorilor care pot influența performanța, precum și asigurarea unui tratament medical adecvat în conformitate cu reglementările antidoping. Asist. Univ. Dr. Alina Maria Smaranda

Medic specialist Medicină Sportivă, UMF „Carol Davila“, București, Medic colaborator FCSB CCJ

vizul medico-sportiv este un document medico-legal (avand in vedere Legea nr. 69/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si Ordinul MTS nr. 1058/2003) rezultat în urma unei evaluări periodice standardizate realizate de medicii de medicină sportivă și are o valabilitate de 6 luni. De asemenea, acesta este recomandat tuturor celor care doresc să practice sport într-o formă organizată. În cadrul avizului medico-sportiv se iau în considerare următoarele aspecte: starea de sănătate, starea de nutriție și dezvoltare fizică, capacitatea de efort. Evaluarea medicală: Sănătatea este cheia succesului În prima parte a avizului medico-sportiv, se efectuează o evaluare detaliată a stării de sănătate a sportivilor. Aceasta include un istorie medical complet, examen clinic detaliat, analizele de sânge, precum și proba de urină... Acest proces are ca scop asigurarea faptului că suntem într-o stare bună de sănătate generală și că putem face față eforturilor fizice specifice sportului nostru. Totodată, aceste evaluări pot identifica eventualele afecțiuni medicale preexistente sau factori de risc care ar putea influența negativ performanțele sportive. Examinarea antropometrică - îndrumarea spre excelență Diagnosticul stării de nutriție și dezvoltare fizică se realizează prin somatoscopie, somatometrie și determinarea compoziției corporale. Biotipul somatic, indicii antropometrici, alături de evaluarea posturii, sunt esențiale pentru atingerea performanțelor și pot fi factori importanți în selecția și orientarea

talentelor. Acestea oferă informații esențiale pentru optimizarea performanței sportive și prevenirea accidentărilor. Compoziția corporală variază în funcție de vârstă, sex și sportul practicat, iar aportul energetic trebuie corelat cu aceasta și statusul nutrițional al sportivului. Biotipul somatic reprezintă calitățile somatice esențiale pentru practicarea unui anumit sport. Acesta se apreciază prin indici antropometrici cu determinare predominant genetică, iar indicii care variază sub influența factorilor de mediu trebuie corelați cu compoziția corporală. Această examinare este importantă în toate cele 3 etape ale selecției medico-sportive. Evaluarea aptitudinilor fizice: Descoperind puterea noastră O componentă importantă a avizului medico-sportiv este evaluarea capacității funcționale și efort în funcție de tipul predominant de efort din disciplina sportivă. Aceasta include evaluarea neuromusculară, examinarea psihologică, EKG de repaus și testarea capacității de efort aerobă și anaerobă. Testul de efort cardio-pulmonar (CPET) este esențial pentru sportivii de performanță, oferind informații detaliate despre capacitatea lor de efort, răspunsul cardio-pulmonar și nivelul de fitness. Un aspect esențial este interpretarea ECG-ului, care necesită cunoștințe avansate în adaptările fiziologice ale inimii sportivilor și a anomaliilor sugestive ale unor afecțiuni. În acest sens, criteriile internaționale pentru interpretarea ECG-ului în sportivi au adus un aport semnificativ în creșterea validității rezultatelor. Ecocardiografia este utilă pentru evaluarea remodelării adaptative a inimii și identificarea afecțiunilor structurale. Această evaluare complexă ajută la identificarea semnelor precoce ale oboselii patologice și a afecțiunilor cardiovasculare sau pulmonare. De asemenea, oferă o bază pentru stabilirea intensității antrenamentului, evaluarea performanței și monitorizarea recuperării.

Medicină Sportivă

Recomandări: Să ne bucurăm de sport în siguranță Pe baza evaluărilor medicale și a rezultatelor testelor, medicul de medicină sportivă va furniza recomandări specifice. Acestea pot include sugestii pentru îmbunătățirea alimentației, recomandări privind procesul de refacere, medicație, precum și sfaturi pentru evitarea accidentărilor. De asemenea, medicul va discuta despre orice afecțiuni medicale preexistente și va oferi îndrumări pentru gestionarea lor. Astfel, avizul medico-sportiv este o evaluare exhaustivă care implică istoricul medical, examinarea fizică detaliată, ECG de repaus, ecocardiografie (în anumite cazuri), analize de sânge, probe de urină, testarea capacitații de efort. Scopul este de a identifica eventualele contraindicații pentru practicarea sportului, de a preveni complicațiile severe și de a asigura tratamentul adecvat în conformitate cu regulamentele antidoping. Direcții viitoare: Pentru a reduce costurile de spitalizare și a sprijini performanța sportivă, este crucial să dezvoltăm un aviz medico-sportiv digital standardizat în Europa și creearea anumitor programe educaționale pentru personalul medical. Este esențială implementarea unei evaluări standardizate pentru a asigura cea mai bună îngrijire posibilă pentru toți sportivii. Investiția în acest proces de evaluare periodică reprezintă un pas important în îmbunătățirea performanței, promovarea sănătății sportivilor și ar permite cercetarea legată de performanța sportivilor. Puncte cheie: Introducerea unei evaluări standardizate la nivel european în scopul oferirii celei mai bune îngrijiri pentru toți sportivii de elită. Accentuarea importanței screening-ului ECG în rândul populației de sportivi. Stabilirea fundamentelor pentru o viitoare bază de date comună digitală

www.revistamedicalmarket.ro

SingJoint Acid Hialuronic pentru Infiltrații Intraarticulare - 2 ml - 20 mg - 1% Preț / buc - 1 buc - 99 lei; 3 buc - 90 lei; 6 buc - 83 lei; 9 buc - 75 lei.

SingJoint Acid Hialuronic pentru Infiltrații Intraarticulare - 2 ml - 40 mg - 2% Preț / buc - 1 buc - 199 lei; 4 buc - 175 lei; 6 buc - 163 lei; 10 buc - 150 lei.

SingJoint Acid Hialuronic pentru Infiltrații Intraarticulare - 3 ml - 60 mg - 2% Preț / buc - 1 buc - 299 lei; 4 buc - 275 lei; 6 buc - 249 lei; 10 buc - 225 lei.