Șef de secție Neonatologie SCOG „Panait Sîrbu“, București
Dr. Archir Evelyn-Denise
Secția Neonatologie SCOG „Panait Sîrbu” București
Dr. Oana Andrei
Medic primar oftalmolog, Clinica Oftapro, Fellow European Board of Strabismus and Paediatric Ophthalmology
Neonatologie
Neonatologia este o specialitate care implică o strânsă colaborare multdisciplinară
Interviu cu Prof. Dr. Manuela Camelia Cucerea
Conferința Asociației de Neonatologie din România cu tema „Nou – născutul cu risc“
Prof. Univ. Dr. Stoicescu Silvia – Maria
„Pacienții noștri sunt alt tip de pacienți“
Interviu cu Dr. Cătălin Cîrstoveanu
Recuperarea în patologiile neonatale
Echipa Kineto Consult, Diana Iuga
Introducere în lumea Prematurității
Dr. Archir Evelyn-Denise, Dr. Tocariu Raluca
Infectia cu HPV la nou-născut – un subiect prea puțin explorat
SL. Dr. Vlad Dima
Este genetica un passe-partout?
Dr. Maria Stratan, Dr. Ina Ofelia Focșa, Dr. Radu Truică, Dr. Biol. Andreea Țuțulan-Cuniță, Dr. Biol. Danae Stambouli
Nou-născutul cu risc în eșecul alăptării
Dr. Luiza Rădulescu, Prof. Univ. Dr. Stoicescu Silvia – Maria
Când ar trebui să fie văzut de un oftalmolog un copil de 0-3 luni?
Dr. Oana Andrei
Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii. Trimite email pe adresa
solicită un abonament la revista Medical Market și primești 10 puncte EMC. Consultant medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar
de
Editor Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, București, Electromagnetica Business Park, Corp 01, et. 1, cam. 4 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro ISSN 2286 - 3443
Neonatologia este o specialitate care implică o strânsă colaborare multdisciplinară
Doamna Profesor Dr. Manuela Camelia Cucerea este Medic primar pediatru/neonatolog în cadrul Centrului Regional de Terapie Intensivă Neonatală Târgu
Mureş, Coordonator al acestui Centru din cadrul Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu
Mureş, preşedintele Asociației de Neonatologie din România. A avut amabilitatea de a accepta un interviu în revista Medical Market – Neonatologie 2024.
Stimată doamnă doctor, vă rugăm să ne vorbiți despre proiecte aflate în derulare sau de viitor la nivel de Asociație de Neonatologie, pentru dezvoltarea serviciilor de asistență medicală neonatală din România.
Asociația de Neonatologie din România este o asociație profesională puternică, fondată în anul 1996, cu scopul promovării unei unei asistențe medicale de calitate pentru toți nou-născuții, indiferent de locul nașterii. Acest lucru înseamnă condiții de naștere și îngrijire comparabile cu cele din Uniunea Europeană. Dacă condițiile hoteliere și dotarea cu echipamente performante nu depind de medicul neonatolog, pregătirea profesională, da. De aceea, ANR se implică foarte mult în acest sens, venind în sprijinul tuturor medicilor implicați în îngrijirea nou-născutului sănătos și bolnav, prin proiecte susținute de dezvoltare profesională. Dorim dezvoltarea bazei de ghiduri clinice în neonatologie și revizuirea ghidurilor elaborate deja. Astfel, la Conferința Națională din anul 2024 venim cu două ghiduri naționale aprobate de Ministerul Sănătății, acestea fiind revizuite după ultimele recomandări internaționale, respectiv Ghidul de reanimare neonatală și Managementul sindromului de detresă respiratorie prin deficit de surfactant. Sunt ghiduri extrem de importante pentru practica de zi cu zi, dar și un instrument de învățare.
Un alt proiect important este extinderea rețelei de Telemedicină și la maternitățile de nivel II și chiar I, având în vedere că există deja 23 de centre de conectate, majoritatea de nivel III. Această rețea națională permite schimbul rapid de informații între medici, obținerea unei a doua opinii medicale, dar și scurtarea perioadei pentru transferul pacienților critici. Un rol
deosebit în extinderea acestei rețele îl are Asociația Cristi Vasiliu/ACV România.
Crearea Registrului Național al Prematurității este un alt proiect, care deși a fost inițiat în urmă cu mai multi ani, încă nu a fost finalizat.
Având în vedere că prin finanțare PNRR se vor înființa opt centre regionale de training dotate cu echipamente moderne de training - în principal simulatoare, medicii neonatologi vor avea parte de cursuri și workshop-uri în scopul îmbunătățirii abilităților și cunoștințelor
Ce măsuri se iau la nivel de Asociație de Neonatologie pentru ridicarea nivelului de pregătire profesională a medicilor neonatologi din România?
Ne gândim în primul rând la medicii tineri, care acum au șansa obținerii mult mai facile a informației. Cu toate acestea, vom
continua cu elaborarea de cărți de specialitate. Avem în plan scrierea unui tratat național de Neonatologie, a unei cărți de proceduri în neonatologie, traducerea unei cărți de referință din literatura de specialitate internațională, traducerea ultimei ediții a programului de echilibrare pre-transport și post-resuscitare a nou-născutului S.T.A.B.L.E. Sunt planuri curajoase, dar care implică extrem de multă muncă și documentare. În acest an, la conferință vom lansa volumul intitulat “Icterele neonatale”, o carte utilă tuturor medicilor indiferent de nivelul maternității unde lucrează. Bineînțeles, vom continua cu Școala de vară și Scoala de iarnă de Neonatologie, foarte apreciate de tineri prin prisma subiectelor practice pe care le abordăm de fiecare data. În anul 2024 am organizat la Târgu-Mureș, workhop-ul POCUS (point of care ultrasound) în neonatologie, pe care dorim să-l replicăm în mai multe centre din țară. Referitor la nivelul de dotare a secțiilor de neonatologie din România, ce proiecte de finanțare există?
Există discrepanțe între maternități în ceea ce privește dotarea cu echipamente medicale performante, chiar și între centrele regionale de terapie intensivă neonatală. Asigurarea unor îngrijiri de calitate este imposibilă fără aceste echipamente. Maternitățile au fost dotate cu aparatură medicală (incubatoare, aparate de ventilație, echipamente de monitorizare, pompe de perfuzie, etc) în funcție de gradul de competență în perioada 2004 -2008 prin programul guvernamental româno-elvețian RoNeoNat. Atunci au fost înființate primele două centre regionale pilot din România, Iași și Târgu-Mureș, ulterior programul fiind extins prin finanțare de către Banca
utilizat cu sau fără sistemul de ventilație BIBERONUL Anti-Colici
Folosind sistemul intern de ventilație, beneficiile sunt:
• Ajută la reducerea problemelor legate de hrănire
Biberoanele noastre sunt recunoscute pentru reducerea colicilor, eructatului, espectoratului și gazelor
• Dovedit că ajută la conservarea nutrienților din lapte*
Vitaminele C, A și E sunt esențiale pentru creșterea sănătoasă în copilărie
• Hrănirea fără vid ajută digestia
O bună digestie este esențială pentru copii, în special pentru nou-născuți
• Design complet ventilat al biberonului
Asemănător cu hrănirea la sân
• Sistemul de ventilare internă și tetina din silicon funcționează împreună
Flux controlat, astfel încât bebelușii se hrănesc în propriul ritm
• Ajută la digestie pentru un somn mai bun
* În urma unui studiu universitar. Aflați mai multe aici: drbrownsbaby.com/nutrient-study
Dar, este minunat să avem opțiuni atunci când
hrănirea bebelușului se dezvoltă
• Puteți să eliminați sistemul de ventilație - nu este necesar să introduceți alte biberoane
• Experiența de hrănire este similară cu cea a majorității biberoanelor ventilate prin tetină
Pediatrician Recommended i gnedtogrowwithba al e
Dovedit clinic că reduce colicii, eructatul, espectoratul și gazele
Sistemul intern de ventilație
Aerul intră prin gulerul biberonului și este direcționat prin sistemul intern de ventilație
Aerul circulă prin tubul sistemului ocolind laptele, până în capătul biberonului
Sistemul elimină vidul și bulele din lapte, presiunea negativă și strângerea tetinei
Bebelușul se hrănește mai confortabil, în timp ce laptele curge liber prin tetină, asemănător alăptării
Vezi cum funcționează aici: drbrownsbaby.com 1 2 3 4
Sistemul intern de ventilație
Dr. Brown’s® elimină bulele de aer din lapte, astfel se minimizează oxidarea, ajută la păstrarea substanțelor nutritive din lapte.
Vitamina C în laptele matern
Afla mai mult: nutrientstudy.com
Biberonul cu Gat Larg Dr. Brown’s® Opțions + ™ dispune de un nou model al tetinei, similar cu mamelonul, pentru a încuraja hrănirea la sân, comportamentul alimentar natural. Împrumutat de la natură, designul corect conturat ajută în alăptare. Copilul se atașează confortabil și se evită confuzia mamelonului.
BABY BOTTLE IN THE U.S.
Mondială în întreaga țară. De atunci, aceste echipamente s-au uzat fizic și moral și nu au fost înlocuite în toate unitățile, ajungând în mare măsură să nu mai corespundă nevoilor actuale ale secţiilor. În prezent, adresabilitatea este mult mai mare, pregătirea profesională a neonatologilor dar și așteptările societății sunt diferite, încât povara lipsei tehnicii performante este tot mai dificil de manageriat. Maternitățile de nivel I au dotarea de baza necesară, bineînțeles în multe locuri aceste echipamente ar trebui înlocuite. Pentru maternitățile de nivel II și III s-au mai derulat proiecte locale, de fapt fiecare s-a descurcat cum a putut, cu sponsorizări, cu donații... În schimb, în prezent se derulează programul PNRR prin care centrele regionale de terapie intensivă vor beneficia de dotare cu echipamente moderne, de ultimă generație, iar opt dintre ele vor deveni centre de training.
Cum apreciați speranța de supraviețuire a nou născuților prematuri sau cu boli din România și care sunt factorii care influențează această rată de supraviețuire?
În primul rând, mortalitatea neonatală a scăzut semnificativ în prezent comparativ cu anul 1990 (3,6 vs 5,2 la mia de nou-născuți vii), dar rămâne totuși peste media UE (2,4 la mia de nou-născuți vii). În ultimele decenii, supraviețuirea nou-născuților extrem de prematuri a crescut și în România odată cu implementarea și actualizarea strategiilor active în timpul tranziției și în managementul sindromului de detresă respiratorie. Supraviețuirea prematurilor este influențată de mulți factori, începând cu administrarea de corticosteroizi prenatali, nașterea în centre terțiare, inițierea resuscitării, dar și de dotarea cu echipament medical, și factorii socioeconomici. Supraviețuirea nou-născuților critici în general s-a îmbunătățit odată cu regionalizarea îngrijirilor perinatale pe grade de competență cu concentrarea patologiei severe în centre regionale de nivel III.
Există acorduri între Asociația
Română de Neonatologie și alte societăți medicale din România în vederea colaborării pentru rezolvarea unor cazuri dificile în care trebuie implicați medici pe alte specialități?
Asociația de Neonatologie din România colaboreaza cu alte societăți medicale
din România și din Europa, colaborările fiind de natură științifică și profesională. Neonatologia este o specialitate care implică o strânsă colaborare multdisciplinară (neonatolog, obstetrician, cardiolog pediatru, chirurg pediatru, neurochirurg, imagistician, genetician, medic de laborator, etc), fiecare spital având un sistem de consultații interclinice și interdisciplinare. Nu este nevoie de acorduri de colaborare între asociațiile profesionale.
Ce activități de cercetare recente și observații clinice aveți în prematuritatea extremă, în îngrijirea developmentală, precum și alte studii științifice și clinice pe care le coordonați
În Centrul Regional de Terapie Intensivă Neonatală Tîrgu-Mureș am derulat câteva studii interesante referitoare la managementul prematurității. Amintesc studiul privind metodele de administrare a surfactantului la prematurii cu vârstă gestațională sub 32 săptămâni, acesta fiind primul studiu din România referitor la admininstrarea minim invazivă de surfactant. Un alt studiu a urmărit supraviețuirea și evoluția patologiei prematurilor extremi de-a lungul anilor, comparând două perioade diferite: 1 ianuarie 200831 decembrie 2012, și 1 ianuarie 2018 - 31 decembrie 2022, cu o diferență de 10 ani între perioade. Rezultatele studiului nostru au demonstrat aderența personalului la ghidurile internaționale, dorința de implementare a celor mai noi proceduri și scheme terapeutice publicate în literatura de specialitate, materializate prin scăderea semnificativă a vârstei de gestație a nou-născuților prematuri la care s-au instituit măsuri de susținere a tranziției și de reanimare, precum și scăderea semnificativă a ratei de mortalitate și morbiditate la cea mai vulnerabilă categorie de pacienți. Alte studii interesante derulate au fost “Valoarea predictivă a investigației Doppler cerebrale și splahnice în managementul persistenței de canal arterial la nou-născutul prematur cu vârstă gestațională sub 32 săptămâni”, “Efectele prostaglandinei E1 și ale septostomiei atriale cu balon asupra fluxului sanguin cerebral și oxigenării la nou-născuții diagnosticați cu transpoziție a arterelor mari” precum și “Un start în viață optim pentru copilul tău - Evaluarea florei intestinale a nou-născuților” concluziile fiind în curs de publicare. Participăm
de asemenea la două studii internaționale: NEU STIM - studiu randomizat de stimulare tactilă repetitivă versus selectivă la naștere pentru nou-născuții prematuri, respectiv NEU-VODE - studiu randomizat privind utilizarea videolaringoscopiei. Centrele regionale de nivel III din România, sub egida Asociației de Neonatologie au participat la survey-uri organizate de către Uniunea Societăților Europene de Neonatologie și Perinatatologie (UENPS), respectiv “Variații în managementul la sala de naștere a nou-născuților prematuri în Europa”, “Masca laringiană în resuscitarea neonatală”, “Practici de resuscitare neonatală în Europa”.
Referitor la activitatea didactică și universitară, vă rog să menționați cursuri și ghiduri elaborate / coordonate / revizuite pentru îngrijirea mamei și copilului și pentru urmărirea nou-născutului cu risc final. Mulțumesc!
Ca și cadru didactic la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș, am fost permanent preocupată de calitatea informațiilor oferite studenților și rezidenților. În acest sens, în anul 2024 am publicat două cărți destinate lor, respectiv „Esențialul în Neonatologie – Note de curs” și „Neonatology for students”, cărți utile pentru pregătirea de bază în neonatologie, bineînțeles cu informații aduse la zi, conform literaturii internaționale de specialitate.
După cum am amintit deja, ANR este de asemenea preocupată de elaborarea de cărți de specialitate. Continuăm seria de cărți elaborate de către cadrele didactice și medicii afiliați ANR, anul acesta aducem în atenția neonatologilor, pediatrilor și medicilor de familie „Icterele neonatale” și două ghiduri de bună practică.
Având în vedere că visul nostru de a avea o publicație științifică a ANR a devenit realitate, revista The NewBorn Research & Review este o nouă oportunitate pentru publicarea rezultatelor studiilor derulate în țară și străinătate, pentru promovarea celor mai recente cunoștințe referitoare la pacientul neonatal.
Mulțumim doamnei profesor
Dr. Manuela Camelia Cucerea pentru importantele lucruri spuse în acest interviu.
Conferința Asociației de Neonatologie din România cu tema „Nou – născutul cu risc“
Conferința Asociației de Neonatologie din România (CANR), din acest an, 2024, are tema ”Nou – născutul cu risc”. Este o alegere extrem de generoasă pentru toți membrii asociați care doresc să participe activ la această întâlnire. De ce generoasă ? Pentru ”nou - născutul cu risc” este cel pe care îl îngrijim în fiecare zi în locurile noastre de muncă.
NUMF „Carol Davila” București, Președintele Comitetului Științific al CANR 2024
ou – născutul cu risc este cel care stă la baza existenței neonatologiei. Este noul – născut care se asistă medical în terapiile intensive neonatale. Scopul neonatologiei este de a ajuta supraviețuirea în condiții de sănătăte a tuturor nou – născuților, de scădere a incidenței bolilor care pun în pericol viața sau determină handicapuri pe termen scurt și lung, de scădere a indicatorilor de mortalitate neonatală.
Sunt considerați nou – născuți cu risc prematurii, indiferent de vârsta lor de gestație, și toți cei care se nasc bolnavi, care dezvoltă patologie din sala de nașteri, în primele 24 ore de viață sau în prima săptămână postnatal. Această categorie de nou – născuți nu poate supraviețui fără ajutorul medical neonatal.
Sperăm ca un număr mare de neonatologi să participe în acest an cu lucrări în care să ne prezinte terapii aplicate în activitatea lor zilnică, rezultate pozitive, cazuri de supraviețuitori sănătoși, situații cu care s-au confruntat, care au fost soli-
citante dar au avut un final fericit. Sperăm desigur să avem și prezentări statistice despre numărul prematurilor, al vârstelor de gestație din ce în ce mai mici cu care ne întâlnim în ultima perioadă de timp, indicatori de natalitate și patologii. Sunt informații necesare pentru că nou – născuții cu risc sunt cei care provin din sarcini cu risc. In acest mod putem crea o imagine a patologiei materne actuale care generează cazuistica neonatală, subiectul întâlnirii din acest an. Sunt date importante în elaborarea măsurilor de prevenție și profilaxie împreună cu echipele de obstetricieni, colegii noștri de maternitate. De fapt îngrijirea unui nou – născut cu risc poate fi începută, preventiv, în viața fetală. In prezent progresele pe care le-am realizat în neonatologie constau în diagnosticarea rapidă, confirmarea imediat după naștere a afecțiunilor asupra cărora obstetricienii ne atrag atenția din timpul sarcinii sau travaliului. Un rol important în această direcție o au ecografiștii neonatologi care identifică patologii, evoluția în dinamică, starea de ameliorare și vindecare a unor boli (ex. ecografia pulmonară în sindromul de detresă respiratorie).
Așteptăm un număr mare de participanți care să se reîntâlnească pentru schimb de experiență, instruire și up –datarea propriilor cunoștințe.
Noutățile din acest an sunt cele cuprinse în lucrăriloe ce vor fi prezentate. Sunt legate de terapia modernă aplicată în îngrijirea pacienților noștrii: reanimare, metode non invazive de ventilație mecanică și de administrare a surfactantului, de utilizarea ecografiei la patul bolnavului pentru diagnosticare rapidă a afecțiunilor cardiace, de monitorizare a
tratamentelor aplicate, de asistența medicală folosită la îngrijirea prematurilor la limita viabilității.
O noutate este și precursul conferinței cu tema, evaluarea neurologică a nou – născutului. Este bine cunoscut că medicul neonatolog este primul care acordă o consultație de evaluare a sănătății individului. În cazul patologiilor neonatale extrem de importantă este monitorizarea neurologică inițială și în dinamică, pentru utilizarea terapiilor care diminuă sau îndepărtează riscul de sechele pe termen scurt și lung.
De asemenea este noutate lansarea unei noi cărți de neonatalogie cu autori medici neonatologi din toată țara și a două ghiduri revizuite, cel de reanimare neonatală și sindromul de detresă respiratorie. Vom fi onorați de prezența invitaților de peste hotare, colegii noștri din Europa(Anglia, Norvegia, Italia, Olanda), de președintele UENPS, societate ai căror membrii suntem de 15 ani, Corrado Moretti, și de partenerii noștrii în instruire neonatală, profesori din SUA.
Ne dorim ca toți cei prezenți să își facă cunoscută activitatea, să achiziționeze noi cunoștințe neonatale, să se bucure de reîntâlnirea cu colegii lor. Scopul conferinței este ca cei care participă, pe baza cunoștințelor științifice pe care le vor căpăta, să poată îmbunătății calitatea asistenței medicale pe care o acordă ”nou – născuților cu risc”.
Prof. Univ. Dr. Stoicescu
Silvia – Maria
„Pacienții noștri sunt alt tip de pacienți“
De vorbă cu doctorul Cătălin Cîrstoveanu despre linia subțire care desparte viața de moarte în secția de ATI – neonatologie a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Skłodowska Curie“.
Medicul Cîrstoveanu fiind în gardă, înainte de a veni la interviu a făcut un tur de contravizită prin rezervele micuților pacienți, timp în care vedeam pe monitoarele instalate pe peretele din cabinetul dânsului preocuparea ca micuții să fie bine și totul să decurgă normal. La sfârșitul interviului mi-a mărturisit: ”Am mai avut un caz de pacient care a murit dar decesul n-a fost direct legat de hidropericard. Ghidul cu care era canulată carotida era în ventricolul stâng și practic pacientul nostru a avut o tulburare de ritm gravă, a făcut arest și a trebuit să resuscităm pacientul. Ghidul care era în ventricolul stâng a perforat peretele miocardic și colegii de la chirurgia cardiacă au trebuit să vină să deschidă toracele de urgență și să facă ligatură pe ventricolul stâng. Sunt lucruri pe care noi le-am spus colegilor noștri ca să știe la ce se pot aștepta când au astfel de cazuri.
Domnule doctor, vă rog să ne vorbiți întâi despre profesia de neonatolog și despre condiția neonatologului în spitalele din România.
Eu lucrez în meseria asta de neonatolog întâmplător, pentru că după moda veche doctor era doar chirurgul. Dar n-a fost să fie lucrul acesta, colegele mele au avut note mai mari la rezidențiat, au fost mai ambițioase. Soția mea m-a îndrumat către neonatologie, de care eu nici măcar nu aflasem la acea dată, că exista ca meserie, dar a fost până la urmă o alegere foarte bună.... pe care soția mea a făcut-o.
Venind de la început într-un spital de pediatrie, s-a întâmplat să am ca pacienți doar nou născuți prematuri sau grav bolnavi. A fost șansa mea, pentru că în zona aceasta sunt două variante de maternități: una minunată, în care au loc nașteri la termen, cu copii frumoși și sănătoși,
care pleacă acasă după 2-3 zile și totul este frumos, viața renaște și merge înainte. Dar există și varianta de maternitate mai puțin norocoasă, în care primești în îngrijire copii prematuri, copii grav bolnavi, cu complicațiile prematurității, copii care necesită în permanență terapie intensivă și în care medicii neonatologi de acolo cu asta se ocupă. În Spitalul de Pediatrie Marie Curie s-a dezvoltat foarte mult îngrijirea pacienților cu probleme chirurgicale complexe, cu insuficiență de organ sau insuficiențe multiple de organ ale acestor pacienți. Acest lucru a atras ca o necesitate să dezvoltăm foarte mult suportul medical care trebuie asigurat micuților pe fiecare tip de insuficiență, pentru fiecare organ. Ăsta a devenit targetul nostru în profesie și treptat am ajuns să facem doar terapie intensivă de înalt nivel.
Ce arii de patologie acoperiți și în ce măsură reușiți să salvați acești copii cu probleme?
Am ajuns acum după peste 15 ani în această secție să avem o rată de supravie-
țuire foarte bună comparativ chiar și cu medicina occidentală.
De exemplu, sunt colegi care nu ne cred că noi nu avem mortalitate legată de patologia tubului digestiv. Pacienții noștri pleacă acasă cu nutriție parenterală, unii chiar și doar cu 10 cm de intestin și ajung să fie crescuți ani de zile prin nutriție parenterală. Chirurgii noștri când vorbesc la conferințe de mortalitate aproape zero la chirurgia de tub digestiv, aproape că nu suntem crezuți, sună aproape de domeniul fantasticului. Acest lucru a devenit posibil ocupându-ne atâta vreme doar cu meseria aceasta, investind enorm în nutriția pacienților.
Apoi, au venit bolile respiratorii grave și atunci a trebuit să dezvoltăm multe tipuri de suport respirator pentru pacienții noștri cu afecțiuni grave respiratorii, unele fiind cazuri grave de hipertensiune pulmonară. În 2004 am adus în România oxidul nitric și aceasta era atunci o mare invenție pentru țara noastră, nu visam să avem tratamente „ca în SUA”. Am încercat să aprofundez și mai mult aceasta și am făcut doctoratul în hi-
pertensiune pulmonară și mai târziu am adus acele aparate care ”vibrează plămânii”, cum spun unii colegi de-ai noștri. De fapt, acestea dau un suport respirator foarte bun în anumite boli.
Mergând apoi la patologia cardiacă, ne-am confruntat cu o problemă nouă, în care am avut foarte mulți pacienți în preoperator. Din fericire, începând cu 2013 am beneficiat de un program sub umbrela Spitalului Universitar Policlinico San Donato din Milano, unul dintre cele mai mari și mai cunoscute centre din Italia, specializat în domeniul tratamentelor cardiovasculare. Împreună cu Ministerul Sănătății, spitalul nostru a dezvoltat un program de chirurgie cardiacă, astfel încât acum avem pacienți în post-operator și în chirurgie cardiacă, lucru care pentru multe clinici din străinătate ar fi un mare ”challenge”. A trebuit să dezvoltăm și partea de suport cardiac, pentru că având pacienți cu disfuncții severe cardiace, nu doar post-operator dar și pre-operator și pe diverse patologii, a trebuit să învățăm să facem cât mai corect și suportul cardiovascular, cardiac și respirator simultan sau separat.
A trebuit astfel să învățăm în acești 11 ani multă patologie cardiovasculară dar și din alte specialități, de exemplu în insuficiență renală, în care acum suntem singurul centru care poate face epurare extrarenală la nou născuți în România-hemodiafiltrare. Avem o cazuistică de invidiat chiar și pentru un centru european, din câte știu.
Atunci vă întreb care este secretul dumneavoastră și al echipei pe care o conduceți? Cum ați reușit să ajungeți la aceste performanțe? Și ce mai este de făcut?
În tot ce facem secretul constă în abord și supraveghere 24/24. Asta din urmă pentru noi a devenit o chestiune de rutină, pentru că o facem atât noi cât și rezidenții. Eu și cu o altă colegă facem abordurile, mă refer la abordul vascular pentru hemodiafiltrare, o manevră foarte delicată, de aceea nu sunt multe centre care știu să facă bine lucrul acesta. Avem peste 70 de cazuri, suntem singurul centru din România și printre primele din Europa.
În cazul în care inima și plămânii pacientului au o insuficiență gravă am dezvoltat și partea de suport cardiac si respirator extracorporeal (extracorpore-
al membrane oxygenation), oxigenarea pe un filtru în afara organismului: scoatem sângele, îl firtrăm, îl preparăm și îl întoarcem în corp așa cum trebuie să fie un sânge la un pacient normal. Având astfel de patologii, la început ne interesa ca pacientul să trăiască, să facem tot ce trebuie ca suport respirator, cardiac, renal, hepatic, suport nutrițional. Ne-am format echipe, echipa de hemodinamică, echipa de ”chronic lung disease”. Dar ne-am întrebat și care este impactul bolii asupra dezvoltării creierului, asupra sistemului nervos, atâta timp cât pacientul este în reanimare? Mulți chirurgi sau intensiviști din afară vorbesc despre riscurile neurologice pentru astfel de pacienti..... sau cum iese un pacient din punct de vedere neurologic din toată treaba asta? În ultima vreme, practic am început să avem un interes major asupra acestui aspect. Am început să nu mai fim mulțumiți doar să vedem că pacientul pleacă acasă viu. Suntem fericiți dacă acești pacienți ne vizitează, dacă vin de mână cu părinții și dacă putem să ne bucurăm de evoluția lor. Aceste lucruri dau satisfacția muncii de intensivist și sunt o parte din ”secretele” meseriei noastre. Am avut pacienți critici, pacienți resuscitați, pacienți cu diverse suporturi vitale, pacienți care au avut la un moment dat 14 perfuzii simultane pentru susținerea medicamentoasă a organelor, și am vrea să-i vedem după un timp că se bucură de o viață normală. Așa se face că în secția noastră avem acum și un cardiolog, așa cum se întâmplă în centrele foarte avansate din Europa, la fel avem acum un neurolog al nostru, dedicat, un farmacist clinician, un kinetoterapeut...și în scurta vreme vom avea și un psiholog, toți foarte experimentați....
Acești pacienți trebuie urmăriți nonstop. Nu merge să faci un consult odată la o săptămână, cum se face consultul interclinic. Aici la noi este nevoie de o urmărire constantă și dacă ceva se întâmplă trebuie să ai o reevaluare rapidă, o comunicare foarte promptă și iei decizia cea mai bună pentru un astfel de pacient. De aceea, încercăm să avem și un compartiment de ”neurocritical care” care înseamnă monitorizare și tratament, asta va aduce un mare plus pentru pacienții noștri. O să avem și un RMN neonatal dedicat, stiu sigur că ne va ajuta foarte
mult în diagnostic, în stabilirea prognosticului... sunt puține centre în Europa care au așa ceva, vorbim de RMN la cap, inimă, abdomen etc.
Domnule doctor, de fapt ce faceți concret în această secție?
Avem pacienți cu malformații de tub digestiv, pacienți cu probleme grave neurochirurgicale, avem pacienți cu patologii cardiovasculare – acestora mai ales le alocăm jumătate din timpul nostru pentru că ei sunt în situația cea mai critică. Unii vin cu probleme foarte grave sau vin foarte tardiv, unii vin cu malformații pentru care nu există sancțiuni chirurgicale nici măcar în afara țării și noi trebuie să facem ceva și pentru ei ca să rămână în viață, sau măcar să-i asistăm atât cât sunt în viață. Avem și pacienți cu probleme oftalmologice, alții cu insuficiență renală, insuficiență respiratorie gravă, hipertensiune pulmonară etc, cam asta este patologia de care ne ocupăm.
Aceasta a fost mereu activitatea dumneavoastră în acest spital?
Am lucrat în ATI 6 ani, apoi am început în 2005-2007 cu o mică secție de neonatologie pe 180 mp, la inițiativa profesorului Iordăchescu, care era și managerul spitalului, dânsul a înțeles această viziune. Am pornit cu 10 pacienți monitorizați cu echipamente din Belfast – Irlanda de Nord. După ce am primit astfel infrastructura ne-am pus problema să aducem și personal. Adică degeaba facem ziduri pentru că un spital înseamnă în primul rând oameni, ei dau valoare spitalului. Uneori un doctor bun face renumele spitalului, sau o bună asistentă schimbă fața îngrijirilor medicale dintr-o secție. Aceste lucruri pe mine m-au ajutat să înțeleg cum să-mi prețuiesc oamenii din secția aceasta. De altfel, de cele mai multe ori i-am ales singur, m-am uitat la calitățile lor, morale și profesionale, pentru că îngrijirea micilor noștri pacienți trebuie să fie făcută într-un anumit mod.
Și întrucât cererea de asistență medicală neonatologică era și este imensă, am mai făcut o aripă secției inițiale, pentru care mulțumim Fundației Vodafone și Asociației Inima Copiilor, de la care am primit un aport de 2 milioane de euro și respectiv 700 mii euro. Rezultatul a fost ceva extraordinar la nivel de 2012-2013.
PĂTUȚ NOU-NĂSCUȚI CU ÎNCĂLZIRE PRIN SALTEA CU APĂ (Suedia)
Sistemul poate înlocui cu succes un incubator clasic și poate scurta perioada de spitalizare • Principiul „mamei cangur” a inspirat desigul ergonomic hiper-adaptat nevoilor nou-născutului • Special gândit pentru siguranța copilului și îngrijire atentă, protecție față de lumina artificială, crearea unui spațiu confortabil cât mai asemănător cu brațele mamei, precum și accesul liber al mamei și al vocii acesteia la copil • Forma de cort a copertinei, salteluța cu apă încălzită și protecția moale tip cuib ajută nounăscutul să nu simtă izolare, ci confortul specific de care are nevoie • Sistemul este proiectat pentru funcționare îndelungată neîntreruptă și are costuri reduse la achiziție, mentenanță și utilizare, comparativ cu un incubator • Favorizează creșterea în greutate, alăptarea fără impedimente și legătura afectivă strânsă a copilului cu mama încă de la primele ore de viață • Configurabil în varianta single sau twin și ajustabil electric.
UNIT DE ÎNFĂȘAT CU SALTEA ÎNCĂLZITĂ ȘI LAVOAR (Italia)
Practic și flexibil, cu multiple secțiuni • Ușor și rezistent, cu design funcțional ce integrează caracteristici clasice și soluții moderne • Top monobloc disponibil cu suprafață de 90 sau 120 cm potrivită pentru înfășare sau examinare. Disponibil ca simplu modul de înfășat sau dotat cu un sistem avansat de monitorizare a confortului și siguranței nou-născutului. • Salteaua dispune de panou de control pentru ajustarea temperaturii în două trepte și sistem de siguranță împotriva supraîncălzirii • Include lavoar pentru igiena nou-născutului prevăzut cu control de temperatură pentru apă caldă. De asemenea, topul include și lampă de lucru LED cu senzor ce detectează prezența nou-născutului • Partea inferioară este compusă din compartimente de depozitare variate și spațioase, configurabile după preferințe, ergonomice și cu suprafețe anibacteriene ușor de curățat și dezinfectat.
București, Str. Giuseppe Garibaldi
nr. 8-10 sector 2, 020223
Tel.: +40 314 250226/27
Fax: +40 372 560250
office@medicalmall.ro www.medicalmall.ro
Timișoara, Str. Martir Cernăianu, nr. 18, jud. Timiș, 300361
Tel.: +40 720 393269
Fax: +40 356 110233
office@medicalmall.ro www.medicalmall.ro
Iași, Str. Pepinierii nr. 36C, bloc C1, parter, loc. Valea Adâncă, 707317
Tel: +40 725 119393
Fax: +40 372 560250
office@medicalmall.ro www.medicalmall.ro
Direcția Sanitară ne-a dat aprobare pentru extindere la 27 de paturi, cu un pacient în cameră, lucru foarte mare pentru acei ani. Ideea de a avea o cameră pentru fiecare pacient era venită de peste ocean. La noi acest lucru nu prea era înțeles și Ministerul Sănătății ar fi preferat să construim o „hală” pentru toți pacienții, ca să îi poți vedea pe toți. Profesorii Bell și Ben Stewart din Ohio - SUA m-au convins că este mai bine ca fiecare pacient să aibă o cameră a lui și e bine că am avut încredere în acești oameni. Au fost mari probleme, atât la nivel de spital cât și mai sus în a se înțelege că este mai bine așa și pentru pacient și pentru noi ca personal. Avantajele sunt numeroase. În primul rând pacienții dispun de intimitate. Un copil prematur foarte mic trebuie să aibă în primul rând întuneric și liniște în camera în care se află. Într-o încăpere cu mai mulți copii laolaltă situația medicală a acestora ar putea fi foarte diferită. Gândiți-vă că 10% din pacienții noștri sunt în stare foarte gravă și nu pot fi salvați și tot ce putem să facem este să le asigurăm o îngrijire bună, să le asigurăm condiții ca părinții să stea lângă aceștia până în ultima clipă. Fiecare copil are un mod personalizat de îngrijire și nu-i poți ține pe toți într-o „hală”. Am beneficiat de o echipă de arhitecți prietenoși pentru amenajarea acestui tip de saloane individuale. Ulterior arhitectura „un pacient critic - o camera de ingrijire” a devenit o opțiune legală în proiectarea spitalelor.
Ce măsuri de prevenție și protecție a pacienților aveți în secție?
În primul rând sunt norme de maximă igienă a personalului medical, ești obligat să te speli pe mâini când intri în aceste rezerve. Pacienții noștri au nevoie în primul rând de o curățenie exemplară. Pe podea avem un material ”noise absorbant”, de o anumită grosime, în tavan avem monitoarele care ne alertează în orice moment, oriunde ne aflăm în spital, referitor la schimbarea stării unui pacient. Aceste încăperi sunt dotate cu sprinclere, care dacă temperatura în rezervă crește peste limită declanșează un sistem de udare sub presiune care anihilează orice urmă de incendiu. Este importantă înzestrarea secției cu astfel de sprinclere și pentru faptul că legislația are o prevederea cam absurdă: în caz de incendiu, șeful este primul responsabil cu stingerea acestuia, inclusiv dacă nu este în unitate. Acum,
această posibilitate de stingere automată a unui aventual incendiu se asigură și la noi ca și în spitalele cele mai avansate. Suntem concentrați pe stingerea rapidă a incendiului, nu pe izolarea incendiului...Acum, după pandemie, chiar legea are o opțiune legală pentru spitale, să fie prevăzute cu sprinclere. Din rațiuni financiare, cele mai multe spitale montează astfel de sprinclere doar în zonele cele mai de risc la incendiu, cele mai fierbinți, deși un scurt, un arc electric, o siguranță supraîncălzită pot să apară în orice loc din spital, nu doar în ATI sau în blocul operator. Tot ce există ca dotare în aceste camere este pentru siguranța și confortul copiilor și al părinților dar și al personalului medical. Din fericire am beneficiat de ”know how” din afară, lucru foarte bun pentru că, mai ales obligați de episodul Covid, sistemul de stingere automată în caz de incendiu a fost replicat și în alte unități medicale similare. Între timp, în Romania, după episodul Maternității Giulești, lucrurile s-au îmbunătățit mult. Noi am dezvoltat și mai mult sistemele de siguranță, am instalat și un sistem BMS, cu senzori de date, de temperatură și de umiditate peste tot, pe aparatură, pe transformatoare, pe generatoare de curent, în Data Center. Știm în orice moment ce temperatură am la apă, știu când UPS-urile nu funcționează, când nu mai este motorină în rezervorul generatorului... Pentru orice problemă pe care am avut-o vreodată am realizat un proiect prin care am putut să rezolvăm odată pentru totdeauna problema respectivă. Am avut pacienți la care s-a „kinkat” sonda de intubație, la altul canula de traheostomă și atunci am luat măsura ca acești copii să fie super-monitorizați, pentru care am făcut tot ce vedeți aici pe linie de prevenție. Degeaba resuscităm cu succes un caz după prea multe minute de hipoxie, promptitudinea este crucială când se întâmplă ceva grav, pentru că repercursiunile neurologice pot fi grave.
Spuneați că secretul succesului stă în monitorizarea atentă a pacientului. Cât de performantă poate fi această monitorizare?
Totul s-a realizat pas cu pas, cu resurse proprii. Sistemele noastre de monitorizare sunt acum printre cele mai avansate din lume. În fișa pacientului, datele care vin de la ventilatoare, de la pompe cu medicamente vitale care merg la pa-
cienți, facem monitorizare video pentru procese, le urmărim cu atenție, să se efectueze corect. Vedem cum funcționează perfuziile, dozele de la perfuzoare, suntem avertizați când perfuziile se apropie de final. De exemplu, pacientul din boxa 1 la care am stat mai mult, un pacient în stare foarte gravă, care a fost operat acum o săptămână, are cam 14 pompe funcționale, are 3 medicamente pentru inimă, 3 pentru rinichi care merg în paralel, alte produse biologice, noi știm dozele. Avem multe catetere centrale cu multe linii puse pe copil, toate astea îl țin în viață postoperator. Gândiți-vă câte lucruri se întâmplă în fiecare cameră, evenimente foarte critice pentru mai mulți pacienți, simultan, pe care trebuie să le avem sub observație... le vedem inclusiv de pe holuri. Când intru în camera unui pacient am alarmele de la fiecare cameră, la fel și pe hol, la fel și în biroul în care ne aflăm acum când sunt în gardă. Este o dotare indispensabilă pentru a putea rezolva orice urgență care apare de la acești copii, oricât de neașteptat.
Cum este acoperită capacitatea de cazare și tratament a pacienților?
Avem în acest moment 5 pacienți peste număr și sunt 17 care așteaptă, din care unii din cei 17 sunt în stare foarte gravă. Un pacient trebuie să fie investigat și o comisie medicală multidiciplinară să dea un verdict. De aceea, construim acum cu fonduri private o nouă extindere a secției, echipamentele si multe instalatii vin prin fonduri europene în scurtă vreme, echipamente de ultimă generație. Vom avea sală operatorie, RMN pediatric, sală de training/simulare de câteva milioane de euro pentru studenți și rezidenți. Ne interesează foarte mult educația pentru medici și asistente, investim mult în pregătirea acestora pentru că înainte de echipamente și un centru de excelență, considerăm că personalul medical trebuie ridicat și menținut la cel mai înalt nivel. Am creat o echipă de medici intensiviști care se ocupă mai mult de partea de hemodinamică și împreună cu cardiologul nostru am plecat la Congresul de Cardiologie, în care 3 zile învățăm. Avem alți colegi care se ocupă de ”chronic-lung desease” și aprofundează partea aceasta. Este un efort al acestor medici și din fericire acest efort este susținut prin investitii prin fundația spitalului, prin donații, inclusiv pentru medici rezidenți.
Toată această investiție ar trebui să se termine în primăvară. Aici unde suntem acum avem 1600 mp la care vom adăuga un spațiu nou de 3000 mp, deci într-un viitor foarte apropiat secția se va întinde pe aproape 5000 mp.
Avem proiect cu Ministerul Sănătății și cu Ministerul Fondurilor Europene, sunt milioane de euro pe care le-am investit în simulatoare: simulatoare pentru ecografie cardiacă, simulatoare pentru ecografie pulmonară, pentru bronhoscopie, pentru endoscopie digestivă, pentru abordul vascular, pentru puncție lombară, pentru nașteri ș.a. Studenții, rezidenții și medicii tineri vor veni la acest centru de training în care vor exersa diferite proceduri și manevre de lucru pe pacienți din plastic, ca apoi să practice manevrele pe pacienți adevărați doar când acumulează suficientă experiență pe mulaje.
Cu ce pregătire vin rezidenții aflați în pregătire practică în spital?
Rezidenții la ATI fac în anul 5 pediatrie și în 6 neonatologie. Noi avem disciplină de terapie intensivă pentru nou născuți la care se învață ce înseamnă terapia intensivă neonatală. Mai avem și 7 cursuri opționale de hemodinamică. Apoi mai avem diferite congrese la care suntem invitați, workshop-uri pentru resuscitare neonatală sau alte activități specifice neonatologiei. Sistemele de învățământ din centrele universitare s-au îmbunătățit foarte mult. S-au construit replici ale modelului de secție ATI – neonatală de la noi, de exemplu la Constanța, tot cu Fundația Vodafone, Asociația Dăruiește Aripi și Asociația Inima Copiilor, la care Consiliul Județean a avut o contribuție semnificativă: cu aproximativ 4 milioane de euro a triplat practic sumele investite inițial. La Tg. Mureș de asemenea avem un proiect cu Asociația Cristi Vasiliu și Inima Copiilor, prin care ce am făcut aici, la București, se va replica în curtea Spitalului Județean, cu update important la nivel arhitectural, este acum în construcție.
Care este profilul profesional și uman al medicului neonatolog?
Am cunoștințe, prieteni, colaboratori care s-au atașat de neonatologie încă din studenție, atrași de această ramură a medicinei. Este o meserie cumva făcută pe tăcute cu pacienții noștri ”necuvântători”. Noi acoperim teoretic problemele copi-
lului de la naștere până la 28 de zile, așa este legislația, pe care însă nu putem să o respectăm, unii pacienți ajung la noi și la vârsta de 2-3 ani. Dorim să schimbăm curricula în sensul acesta. Eu fiind și șeful Comisiei Consultative de Neonatologie a Ministerului Sănătății, am stabilit că trebuie să schimbăm plaja de vârstă a copiilor care fac obiectul nostru de activitate în sensul măririi perioadei de îngrijire în care acești copii stau în spital. În occident, neonatologul se ocupă de copii până la aproximativ 2 ani. Chiar acum noi avem aici copii de 2 luni, 3 luni, 6 luni, un an pentru că acești copii nu puteau să meargă în altă parte. S-a încercat dar nu s-a putut. Problemele acestea le-au avut și colegii noștri din străinătate și legislația dar si pregatirea medicala de acolo au fost adaptate conform nevoilor de îngrijire medicală.
Nu ar fi bine ca experiența profesională a acestei secții să fie adunată într-un studiu? Nu ar fi bine pentru comunitatea medicilor neonatologi?
Cine lucrează mult e cam greu să publice. Pe de altă parte dacă nu publici nu exiști. Și mai este și alt aspect, chiar dacă nu publici colegii noștri care ne cunosc știu că faci treabă bună. Dar este momentul și este foarte important ca lucrul bine făcut să îl împărtășești colegilor de breaslă și de altfel să expui criticilor ceea ce faci. Publicarea unei experiențe profesionale înseamnă mult mai mult decât faptul că noi credem că facem bine un lucru profesional. Înseamnă transparentizarea activității clinice și expunerea criticilor constructive. Ăsta este rostul unei publicații, sunt revizori care critică, sunt colegi care critică, în sensul bun. Noi chiar am publicat un lucru referitor la hidropericard, o posibilă complicație a insertiilor cateterelor centrale. Lucrăm cu mii de catetere în zona noastră de activitate, peste 6 mii de catetere de-a lungul timpului. Am expus care este incidența hidropericardului asociată acestor proceduri. Pentru că avem prematuri de la 5-600 g în sus, pe care îi primim, îi tratăm, sunt operați, au catetere cu care stau luni de zile. Am constatat că incidența hidropericardului este mică la noi comparativ cu alte centre și apoi ne-am uitat la mortalitate. O colegă rezidentă care a căutat toți acești pacienți cu mai mulți ani în urmă a observat că la noi mortalitatea este de 4 ori mai mică decât
în centrele internaționale și normal că neam întrebat de ce? Ca să fiu înțeles, toți pacienții internați au catetere centrale, lucru care se întâmplă doar în spitale sau la domiciliu, la pacienții pe care-i trimitem cu nutriție parenterală la 6 luni – un an. Acest tip de complicație se întâmplă în spitale, cu o anumită incidență și mortalitate.
Ce-ați făcut cu studiul de care vorbiți?
Acest material l-am publicat într-o revistă elvețiană. Fenomenul de la ”Marie Curie” se explică prin două lucruri. De ce nu mor la noi acești copii? În primul rând știm să punem bine cateterele și nu sunt foarte mulți în lume care știu să facă bine aceasta la pacienți cu greutati foarte mici. Totdeauna inserția este ecografică... Apoi, verificăm radiologic și ecografic. Deci incidența este mică... dar de ce mor mult mai puțini atunci când este un hidropericard acut? Pentru că pacienții fiind atât de intens monitorizați, timpul de reacție este scurt. În plus, rezidenții examinează ecografic în fiecare zi acești pacienți. Rezidenții noștri nu trebuie să se roage de noi ca să le împrumutăm ecograful să vadă pacientul. Rezidenții sunt invitați, îndemnați, ține de curricula lor de pregatire, ca în fiecare zi să monitorizeze un pacient dacă are lichid în pleură, dacă are lichid în pericard, dacă un cateter este poziționat greșit etc. În aceste condiții se poate interveni prompt și, de exemplu, din 13 astfel de cazuri un singur copil a murit în timp ce în străinătate moare 1 copil din 4. Până la acest studiu n-am știut decât că avem incidență mică dar când am studiat bazele de date internaționale am văzut că de fapt stăm foarte bine, având o mortalitate mult mai mică. Publicând și făcând cunoscut acest lucru, cred că mulți colegi de pretutindeni vor avea ce învăța din acest studiu, de altfel, foarte simplu si la obiect. Pacienții noștri sunt alt tip de pacienți. Alarmele nu trebuie să fie mai lungi de 2 minute. Timpul de reacție trebuie să fie de un minut pentru că în 2 minute poate fi prea târziu, pacientul poate să moară. Parcă ești într-un blockstart permanent. Având astfel de proceduri, ne interesează să le facem cât mai simplu, cât mai corect, să fim foarte buni. Ca să știți, acest singur pacient cu hidropericard acut care nu a supraviețuit, tot în garda mea s-a întâmplat... Pe ceilalți 12 poate o să-i uit, pe acesta o să îi țin minte toată viața...
Recuperarea în patologiile neonatale
Perioada fetală
Viața nu începe o dată cu nașterea, viața începe în perioada intrauterină, perioada cu cea mai intensă dezvoltare a ființei umane. Din acest motiv, o dezvoltare armonioasă în timpul perioadei fetale este foarte importantă, iar viitoarele mame trebuie să țină cont de anumiți factori ce pot interveni și pot avea repercusiuni importante asupra micuților lor. Orice problemă are și o rezolvare dacă există îndrumare din partea unui specialist.
Mișcarea pe perioada sarcinii este foarte importantă, aceasta nu trebuie limitată ci trebuie adaptată noii stări în care organismul se află. Kinetoterapia este un tip de mișcare potrivită pentru această perioadă ce are multiple beneficii precum ameliorarea durerilor apărute din cauza modificării poziției bazinului și a zonei lombare, dar intervine și asupra modificărilor de cauză hormonală. Viitoarele mămici aflate încă în activitate au nevoie de pauze pentru a se ridica.
Torticolis congenital
Torticolisul este o atitudine vicioasă temporară, uneori permanentă, cauzată de retracția cu scurtare unilaterală a mușchiului sternocleidomastoidian, care are drept rezultat înclinarea capului pe partea mușchiului lezat și răsucirea lui spre partea sănătoasă.
Cauze: torticolisul poate fi din cauza unei poziții vicioase intrauterine a fătului, în care capul este torsionat într-o parte (înclinare laterală dreapta/stânga) și comprimă mușchiul sternocleidomastoidian împiedicând dezvoltarea acestuia.
Semne și simptome: poziția capului asociată cu o limitare a înclinării și rotației pe partea sănătoasă, iar la mobilizarea activă, nou-născutul are dificultatea mișcării pe toată amplitudinea. Tratamentul kinetoterapeutic: trebuie să înceapă din primele săptămâni de viață. Se pot folosi și mijloace alternative de igienă a somnului precum saltele sau pernele pentru bebeluși.
Consecințele unui torticolis muscular nediagnosticat și netratat în primele săptămâni de viață pot avea repercusiuni asupra posturii copilului. Scurtarea scmului poate fi asociată ulterior cu modificări ale mandibulei și chiar cu plagiocefalie, de asemenea netratarea pană la vârsta de 6 luni poate interveni negativ în formarea verticalei corecte cu impact major în aliniamentul coloanei vertebrale. Talus valgus
Malpozițiile piciorului la bebeluș sunt foarte frecvente, fiind prezente independent sau însoțite de alte patologii posturale precum torticolis sau luxația congenitală a șoldului. În ultima perioadă din timpul vieții intrauterine, ultimile 2 luni, piciorul suportă anumite presiuni mecanice ce vor avea impact asupra posturii sale. Printre aceste presiuni mecanice se numără: o greutate mare a copilului, tonusul musculaturii uterine și spațiul mic sau sarcina gemelară.
Kinetoterapia trebuie începută cât mai curând posibil, efectuată prin metode specifice de tratament adaptate vârstei. La copilul mai mare, prin kinetoterapie se vor exersa diferite variante de mers (mers pe vârfuri, pe călcâie, mers pe covorul senzorial, pe partea externă a piciorului) și diferite exerciții cu scopul de a tonifia musculatura stabilizatoare a gleznei. Ca metodă alternativă de tratament se poate utiliza bandajarea kinesiologică (kinesio tape) cu aducerea piciorului în poziție corectă.
Este importantă diagnosticarea și corectarea acestei deformări posturale. Persistența tal-valg-ului uni sau bilateral va altera mersul prin modificarea centrului de greutate. În timp, piciorul tal-valg netratat, se poate asocia cu platfus caracterizat prin prăbușirea bolții plantare, pot surveni probleme la nivel de genunchi, bazin sau probleme de statică vertebrală (scolioză sau cifoză).
Displazia de șold
Articulația șoldului la nou-născuți este cartilaginoasă, imatură, dar stabilă. Luănd în considerare aceste aspecte, la care se adaugă o malpoziție intrauterină ce presupune poziționarea șoldului în adducție și rotație externă asociate cu presiunea exercitată de uter, se poate ajunge la o luxație tranzitorie sau defi-
nitivă a șoldului. Luxația congenitală de șold se caracterizează prin instabilitate articulară.
Factorii de risc pentru această patologie sunt genetici (sexul feminin, rasa albă) și mecanici (mama primipară, uterul strâmt al mamei ce limitează mobilitatea șoldului, greutate mare la naștere, naștere pe cale naturală sau cantitate mică de lichid amniotic). Evaluarea, depistarea la naștere și tratarea precoce sunt esențiale. Evaluarea se va efectua în prima zi postpartum cât și la 3 luni, este importantă evaluarea șoldului, dar și dezvoltarea neuro-psiho-motorii a copilului, înaintea apariției mersului.
La copiii de peste 1 an, mersul este început cu întârziere și schiopătat, când luxația este bilaterală mersul este legănat, fiind descris asemănător mersului de rață. Dacă este prezent unul sau mai multe dintre aceste simptome este necesară efectuarea unui consult de specialitate. Ecografia șoldului este considerată gold standard fiind o metodă non-invazivă și non-iradiantă.
Cu cât reducerea luxației este făcută mai devreme, cu atât mai mici vor fi modificările adaptative și mai scurt va fi timpul necesar pentru corectarea lor.
Departamentul de recuperare pediatrică din cadrul clinicii Kineto Consult integrează o echipă interdisciplinară ce include medic de recuperare medicală, medic de ortopedie pediatrică și o echipă de terapeuți specializați în pediatrie.
Echipa Kineto Consult Diana Iuga, fizioterapeut Kineto Consult
Str. Siriului nr. 42-46, etajul 5 0799 866 240
Str. Argentina nr. 5
0727 843 402
RECUPERARE REEDUCARE MEDICALĂ
La KinetoConsult dispunem de aparatură medicală profesională ter se adapte indifer
Ne concentr a tratamentului individual atent monitorizat de către personalul
Iar pentru că suntem buni parteneri, abonamentele serviciilor noastre pot fi decontate
asigurări private SIGNAL IDUNA.
Reabilitare post-chirurgicală
CPMotion
Kinetoterapie
Fizioterapie & Reflexoterapie
Masaj terapeutic
Terapie Schroth
Dry Needling
Drenaj limfatic manual
Ecografie musculoscheletală
Alte specializări
Ortopedie și Traumatologie
Ortopedie pediatrică
Reumatologie
Recuperare perineală
Terapie manuală
Crioterapie
apy
Terapie copii și bebeluși
Terapie gravide și post-partum
Terapia Shockwave
Infiltr
Terapie TECAR
✔ Terapie individualizată
✔ Diversitatea abordărilor
✔ Facilități moderne
✔ Medici și terapeuți cu experien
✔ Decontare CASMB
✔ Acces facil la mijloace de transport
Introducere în lumea Prematurității
Prematuritatea include toți copiii nascuți înainte de 37 de săptămâni de sarcină. Un bebeluș născut prematur poate avea nevoie de îngrijiri speciale, deoarece nu și-a finalizat încă dezvoltarea în uter, iar acest lucru poate duce la diverse complicații. În fiecare an, milioane de copii din întreaga lume se nasc prematuri, iar această condiție este considerată una dintre principalele cauze ale mortalității neonatale.
ÎDr. Archir Evelyn-Denise
Secția Neonatologie SCOG „Panait Sîrbu“, București
Dr. Tocariu Raluca
Șef de secție Neonatologie SCOG „Panait Sîrbu“, București
n România, incidența prematurității este semnificativă, situându-se peste media europeană. Conform datelor recente, aproximativ 9% până la 10% din totalul nașterilor din țară sunt premature, ceea ce înseamnă că anual se nasc în jur de 20.000 de copii prematuri.
Această rată ridicată a prematurității este influențată de mai mulți factori, cum ar fi accesul limitat la îngrijiri prenatale de calitate, condițiile socio-economice, dar și nivelul ridicat de nașteri multiple, asociate cu utilizarea tratamentelor de fertilitate. În plus, lipsa educației privind sarcina și stilul de viață nesănătos, precum fumatul sau alimentația necorespunzătoare, contribuie și ele la această incidență.
Cauzele Prematurității
Cauzele nașterilor premature nu sunt întotdeauna clare, dar există mai mulți factori care pot contribui la declanșarea acestora:
1. Factori medicali:
• Istoricul de nașteri premature.
• Sarcinile multiple (gemeni, tripleți etc.).
• Probleme cu uterul, colul uterin sau placenta.
• Infecții (ale tractului urinar, infecții vaginale sau alte infecții materne).
• Diabetul sau hipertensiunea arterială în timpul sarcinii.
2. Factori de stil de viață și sociali:
• Fumatul, consumul de alcool sau droguri în timpul sarcinii.
• Malnutriția sau lipsa unei alimentații corespunzătoare.
• Expunerea la stres cronic sau la condiții de muncă stresante.
• Lipsa îngrijirilor prenatale corespunzătoare.
3. Factori genetici:
• Unii cercetători sugerează că moștenirea genetică poate juca un rol în predispoziția la nașteri premature, deși mecanismul exact nu este complet înțeles.
Riscuri asociate Prematurității
Prematuritatea este asociată cu multiple riscuri și complicații, deoarece bebelușii nu au avut suficient timp pentru a-și dezvolta complet organele și sistemele corpului. Printre cele mai frecvente probleme întâlnite la nou-născuții prematuri se numără:
1. Probleme respiratorii: Una dintre cele mai frecvente complicații la bebelușii prematuri este sindromul de detresă respiratorie (RDS), cauzată de lipsa surfactantului, o substanță esențială pentru menținerea alveolelor pulmonare des-
chise. De asemenea, acești copii sunt predispuși la dezvoltarea de displazie bronhopulmonară (BPD) și pot necesita ventilație mecanică sau oxigenoterapie prelungită.
2. Dificultăți în reglarea temperaturii corpului: Prematurii au o capacitate redusă de a-și regla temperatura corporală, din cauza lipsei stratului de grăsime subcutanată. Aceasta duce la hipotermie, o stare care poate crește riscul de infecții și alte complicații.
3. Probleme digestive si metabolice: Enterocolita ulcero-necrotică (EUN) este o afecțiune gravă care poate apărea la prematuri, implicând inflamarea și distrugerea peretelui intestinal. În plus, bebelușii prematuri au un risc crescut de a dezvolta hipoglicemie (nivel scăzut de zahăr în sânge), deoarece ficatul lor nu este suficient de dezvoltat pentru a stoca și elibera glucoza corespunzător.
4. Dezvoltare neurologică: Creierul unui bebeluș prematur continuă să se dezvolte în ultimele săptămâni de sarcină, iar nașterea prematură crește riscul de apariție a unor afecțiuni precum:
• Hemoragie intraventriculară (HIV): Sângerare în creier, care poate duce la probleme cognitive și motorii.
• Leucomalacia periventriculară (LPV): Afectează substanța albă a creierului și poate provoca paralizie cerebrală sau întârzieri în dezvoltare.
• Întârzieri în dezvoltare: Prematurii pot prezenta dificultăți de învățare, întârzieri în dezvoltarea limbajului sau probleme de coordonare motorie.
5. Probleme imunologice și risc de infecții: Sistemul imunitar al unui bebeluș
Reduce colicile abdominale la sugari
Flacon de 8 ml cu pipetă gradată
• 2 tulpini de probiotice cu conținut garantat de 1 miliard de fermenți vii pe doză
• Prevenirea diareei asociate tratamentului cu antibiotic (DAA)1
• Tratamentul diareei infecțioase2
• Alergia la Proteina Laptelui de Vacă (APLV)3
• Durerea Abdominală Funcțională și Sindromul de Intestin Iritabil4
• Profilaxia și tratamentul colicilor intestinale
• Prevenirea episoadelor de regurgitare
PEDIAKID® Colicillus® BÉBÉ L. Reuteri+ este un produs fără gluten, fără lactoză, fără alergeni, fără OMG, fără aditivi și fără arome. Gust neutru
1. Cremonini F, Di Caro S, Covino M, et al. Effect of different probiotic preparations on anti-Helicobacter pylori therapy-related side effects: a parallel group, triple blind, placebo-controlled study. Am J Gastroenterol 2002;97(11):2744–9.
2. Basu S, Paul DK, Ganguly S, et al. Efficacy of high-dose Lactobacillus rhamnosus GG in controlling acute watery diarrhea in Indian children: a randomized controlled trial. J Clin Gastroenterol 2009;43(3):208–13.
3. Baldassarre ME, Laforgia N, Fanelli M, et al. Lactobacillus GG improves recovery in infants with blood in the stools and presumptive allergic colitis compared with extensively hydrolyzed formula alone. J Pediatr 2010;156(3):397–401.
4. Francavilla R, Miniello V, Magista AM, et al. A randomized controlled trial of Lactobacillus GG in children with functional abdominal pain. Pediatrics 2010;126(6):e1445–52.
PEDIAKID® este o marcă înregistrată a Laboratoires INELDEA / Franța
Distribuitor Exclusiv: Montana Nutraceuticals SRL Str. Serdarului nr. 9, bl. 46B, ap. 3, sect. 1, București
prematur nu este complet dezvoltat, ceea ce îl face mai susceptibili la infecții, cum ar fi sepsisul (o infecție severă care poate pune viața în pericol) și infecțiile pulmonare sau intestinale.
6. Probleme de vedere: Bebelușii născuți prematur sunt expuși riscului de a dezvolta retinopatie de prematuritate (ROP), o afecțiune oculară care apare atunci când vasele de sânge de la nivelul retinei nu s-au dezvoltat complet. În cazurile severe, această afecțiune poate duce la orbire.
7. Probleme de auz: Copiii născuți înainte de termen pot avea probleme de auz, existând un risc crescut de surditate neurosenzorială. Aceasta necesită evaluări auditive regulate pentru a detecta problemele din timp.
8. Probleme cardiace: Un prematur poate suferi de permeabilitate a ductului arterial (PDA), o afecțiune în care un vas de sânge important nu se închide după naștere, așa
9. Anemie și probleme hematologice: Bebelușii prematuri sunt mai predispuși la anemie din cauza producției insuficiente de globule roșii. Aceasta poate afecta dezvoltarea și necesită uneori transfuzii de sânge sau suplimente de fier.
10. Probleme renale: Rinichii unui copil
prematur pot fi insuficient dezvoltați, ceea ce poate afecta capacitatea lor de a elimina deșeurile și de a menține echilibrul fluidelor în organism. Aceasta poate duce la probleme metabolice și necesită o monitorizare atentă.
11. Complicații pe termen lung: Deși mulți copii prematuri se dezvoltă normal cu îngrijiri adecvate, există riscul unor complicații pe termen lung, precum:
• Probleme de învățare și dezvoltare cognitivă.
• Dificultăți comportamentale (hiperactivitate, tulburări de atenție).
• Probleme de sănătate cronică (astm, hipertensiune pulmonară).
Îngrijirea Copiilor Prematuri
Îngrijirea copiilor prematuri este adesea intensivă și necesită o echipă specializată de medici neonatologi. Acești bebeluși pot petrece săptămâni sau chiar luni într-o unitate de terapie intensivă neonatală (TINN). Printre principalele aspecte ale îngrijirii lor se numără:
1. Îngrijirea respiratorie: Aceasta poate include oxigenoterapie, ventilație mecanică sau tratamente cu surfactant pentru a
ajuta plămânii să funcționeze corect.
2. Monitorizarea temperaturii și a nutriției: Bebelușii prematuri sunt adesea plasați în incubatoare pentru a-i ajuta să-și mențină temperatura corporală. Nutriția se face fie intravenos, fie prin lapte matern administrat printr-o sondă, deoarece mulți dintre acești bebeluși nu pot suge în mod eficient.
3. Tratament pentru prevenirea infecțiilor: Se acordă o atenție deosebită prevenirii infecțiilor, iar bebelușii pot primi antibiotice sau alte tratamente pentru a combate potențialele infecții.
4. Suport emoțional și psihologic pentru părinți: Îngrijirea unui copil prematur poate fi o provocare emoțională și psihologică majoră pentru părinți. De aceea, multe spitale oferă consiliere și suport pentru a ajuta părinții să facă față acestei situații dificile.
Concluzii
Prematuritatea este o provocare atât pentru bebeluș, cât și pentru familie. Deși riscurile sunt mari, progresele medicale au crescut considerabil șansele de supraviețuire și recuperare ale copiilor născuți prematur. Cu îngrijire adecvată și suport, majoritatea copiilor prematuri pot depăși aceste dificultăți și pot avea o dezvoltare sănătoasă.
Infectia cu HPV la nou-născut – un subiect prea puțin explorat
Fiind cel mai frecvent virus cu transmitere sexuală la nivel mondial, papilomavirusul uman (HPV) reprezintă o povară substanțială pentru asistența medicală. Dincolo de legătura de cauzalitate binecunoscută, stabilită între HPV și unele tipuri de cancer genital și orofaringian, HPV este un agent etiologic pentru cancerele pulmonare și esofagiene.
Spitalul Clinic Filantropia, București, UMF Carol Davila, București
Deși au fost izolate peste 120 de tipuri de HPV, nu toate sunt corelate cu afecțiuni oncologice. În funcție de activitatea lor oncogenă, tipurile de HPV sunt împărțite în tipuri cu risc ridicat (16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68, 73 și 82) și tipuri cu risc scăzut (6, 11, 40, 42, 43, 44, 53, 54, 61, 72 și 81).
HPV a fost identificat, așa cum era de așteptat, și la femeile însărcinate și s-a observat faptul că HPV este mai răspândit în rândul femeilor însărcinate din țările mai puțin dezvoltate.
Din datele obținute până în prezent s-a observat faptul că HPV generează efecte nefaste asupra sarcinii. Rezultatele nefavorabile, cum ar fi ruperea prematură a membranelor și nașterea prematură au fost asociate în mod semnificativ cu infecția cu HPV depistată în sarcină.
Transmiterea
verticală a HPV
Pe baza studiilor publicate, transmiterea verticală are loc în 0% până la 46,6% din cazuri. Detectarea ADN HPV în lichidul amniotic, membranele fetale și în celulele trofoblastice placentare sugerează o infectare a fătului cu HPV in utero, adică o transmitere prenatală.
Răspândirea hematogenă de la mamă la făt prin sângele din cordonul ombilical a fost, de asemenea, postulată ca o posibilă cale de transmitere a HPV; cu toate acestea, posibilitatea de transmitere este relativ scăzută.
Majoritatea infecțiilor cu HPV ale mucoaselor la nou-născuți sunt incidente, cu infecții persistente ale mucoaselor orale și genitale la mai puțin de 10% și, respectiv, 2% dintre nou-născuții proveniți din mame depistate cu HPV.
S-a demonstrat că 26-32% dintre nou-născuții HPV-pozitivi aveau cel puțin un tip de HPV în comun cu mama sau tatăl lor la același moment.
Există dezbateri referitoare la influența modului de naștere asupra ratei de transmitere verticală a HPV. Nașterea prin cezariană nu a modificat riscul de papilomatoză laringiană neonatală fapt care sugerează că nu există o corelație între modul nașterii și rata de transmitere a infecției HPV la nou-născuți.
Transmiterea
HPV prin intermediul laptelui matern
Încă din 2011 se evidenția posibilitatea transmiterii HPV prin intermediul laptelui matern de la mamă la nou-născut. În acest studiu publicat de Mammas și colab., au fost identificate tulpini de HPV care nu aveau risc oncogen înalt, respectiv HPV 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58 or 58 și se sublinia faptul că nu s-au identificat tulpini cu risc oncogene înalt. 1 Un studiu publicat în 2017 în Suedia a verificat corelația dintre tulpinile HPV depistate în laptele matern și tulpinile de HPV depistate la nivelul mucoasei orale la nou-născuți și sugari. Rezultatele au fost surprinzătoare. Nu au fost detectate asociații semnificative între HPV persistent din laptele matern și infecția orală incidentală cu HPV a descendenților. Însă, prezența HPV din laptele matern a avut o asociere puternică cu prezența HPV la nivelul mucoasei orale a taților
la momentul inițial (a 3-a zi după naștere), precum și la vizitele de monitorizare la 6 și 12 luni. Concluzia studiului a fost că HPV este prevalent în laptele matern, în rândul mamelor care alăptează; laptele matern este un vehicul potențial de transmitere a HPV la mucoasa orală a soțului, dar nu și a descendenților.2
În 2020 s-a postulat faptul că există o strânsă corelație între tulpinile beta HPV (cele cu potențial ocogen pentru carcinom scuamos celular cutanat) transmise prin intermediul laptelui matern și prezența lor la copii în jurul vârstei de 1 an.3 În 2023, un review de literatură a subliniat încă o dată rolul laptelui matern ca vehicul în transmiterea HPV. AND-ul HPV tranmsis prin laptele matern a fost identificat la nivelul mucoasei orale, conform acestui review, în primii 3 ani de viață. Una din concluzii a fost că pacienții pediatrici pot reprezenta un rezervor „silențios” de HPV cu risc ridicat care poate fi cheia persistenței HPV și a carcinogenezei asociate la vârsta adultă.4
Transmiterea
HPV de la părinți la descendenți
În 2019, un studiu publicat de Skoczynski și colab. evalua rata de transmitere a HPV 16/18 de la ambii părinți la descendenții lor. Ei au constatat că transmiterea HPV de la tată la descendenți are probabilitate asemănătoare cu transmiterea de la mamă. Modul de transmitere invocat de ei era unul sexual, periconcepțional.5
Însă, în 2024, rezultatele studiului finlandez referitor la transmiterea vericală a HPV de la părinți la descendeți a venit să nuanțeze posibilitatea transmiterii HPV de la tată la nou-născut. Acest studiu subliniază posibilitatea transmiterii verticale
SL. Dr. Vlad Dima
de la mamă la nou-născut dar menționează ca nesigură posibilitatea transmiterii virusului de la tată la nou-născut.6
Dezbaterea rămâne deschisă în ceea ce privește posibilitatea transmiterii tulpinilor HPV de la tată la nou-născut dar nu râmâne niciun dubiu în ceea ce privește transmiterea HPV de la mamă la descendenți.
Persistența
infecției cu HPV
Un aspect important în ceea ce privește infecția cu HPV constă în peristența infecției la copii după momentul trasnmiterii verticale. Datele științifice publicate până în prezent sugerează că, în ciuda ratei inițiale mari de transmitere verticală, persistența HPV scade odată cu înaintarea în vârstă a copilului.
Un studiu prospectiv realizat în Spania în 2022, pe nou-născuți proveniți din nașteri vaginale, a evidențiat faptul că prevalența colonizării orofaringiene la naștere a fost de 58,24%. La 24 de luni, proporțiile de eliminare și persistență a HPV în orofaringe au fost de 94,34% și, respectiv, 5,66%. Rezultatele acestei serii de cazuri sugerează că procesul de colonizare orofaringiană neonatală cu HPV, deși frecvent în perioada postpartum, este de obicei autolimitat, iar principalul mecanism de infecție este transmiterea verticală transvaginală intrapartum.7
Într-o cohortă de 1050 gravide incluse într-un studiu ale cărui rezultate au fost publicate în 2023, prevalența HPV a fost de 40,3%. Doar 7,2% dintre nou-născuți au fost depistați pozitiv HPV, dar la vârsta de 6 luni toți sugarii eliminaseră virusul HPV și au fost testați negativ. 8
În ciuda faptului că ratele de transmitere variază mult de la un studiu la altul, cert este că datele privind persistența în organism converg în sensul de dispariție a virusului din organism odată cu înaintarea în vârstă.
HPV și nașterea prematură
Studiile pe această temă au evidențiat o strânsă legătură între infecția cu HPV 16/18 în sarcină și riscul de naștere prematură. Chiar și în cazul pacientelor care au avut în antecedente tratament pentru neoplasm cervical intraepitelial rezultate-
le statistice au fost asemănătoare.9 Încărcătura virală de HPV 16 crește exponential riscul de naștere prematură. Fiecare unitate de încărcătură virală HPV depistată în primul trimestru de sarcină crește riscul de naștere prematură cu 13%.
Desigur că există o modalitate de a reduce rata de naștere prematură indusă de infecția HPV, și anume vaccinarea antiHPV. O scădere a frecvenței nașterilor premature a fost identificată în țările cu programe de vaccinare HPV de succes.10
Chiar dacă citologia și biopsia sunt normale, simpla prezență în organism a HPV va induce un risc crescut de rupere prematură a membranelor și de naștere prematură. Chiar este recomandat ca înainte de sarcină să se facă testarea AND HPV de la nivelul colului uterin pentru a putea anticipa nașterea prematură.11
Infecția cu HPV în copilărie
Modurile de transmitere a virusului la copii rămân controversate, incluzând transmiterea perinatală, auto- și hetero-inocularea, abuzul sexual și, posibil, transmiterea indirectă prin fomite. Pentru mamele seropozitive HPV, seropozitivitatea la descendenți a variat de la 9-25%, 8-38% și 0-33% pe baza diferitelor serotipuri HPV la 12, 24 și, respectiv, 36 de luni de follow-up. Din nefericire, nu există o estimare globală a prevalenței HPV la copii. Seroprevalența HPV în rândul copiiilor de diferite vârste este de 15-44% conform datelor științifice publicate până în prezent. Rapoartele actuale indică o prevalență relativ ridicată a HPV în copilărie, solicitând măsuri preventive imediate. Manifestările infecției cu HPV în copilărie variază și se pot evidenția în diferite moduri.12
Leziunile cutanate
Una dintre cele mai frecvente manifestări ale HPV este veruca vulgaris (negul comun). Veruca comună este predominantă la copiii de vârstă școlară.
Condyloma acuminata sunt negii din regiunea anogenitală (dar pot apărea mai rar și în cavitatea bucală). Cu cât copilul înaintează în vârstă, cu atât este mai puțin probabilă transmiterea verticală.
Prin urmare, depistarea abuzului se-
xual ar trebui să fie luată în considerare în toate cazurile de veruci anogenitale și orale, care apar pentru prima dată la copiii mai mari de trei-patru ani.
Având în vedere autolimitarea leziunii în majoritatea cazurilor, se sugerează o strategie de tratament de tip watch-and-wait. Sunt disponibile mai multe opțiuni intervenționale (laser, crioterapie, cauterizare) și non-intervenționale (podofillotoxină, Imiquimod).
Leziuni ale mucoasei
Papilomul scuamos oral este cea mai frecventă leziune orală benignă asociată cu HPV la copii și adulți. ADN-ul HPV a fost detectat în până la 68% din papilomul scuamos oral, conform datelor din literature de specisalitate.
Leziunile maligne ale mucoasei sunt mai puțin frecvente la copii, deoarece apariția poate dura aproximativ 5 ani (la persoanele imunodeficiente) până la 30 de ani după infecția cu HPV.
Deși nu există nicio raportare a neoplasmelor cervicale legate de HPV la copii, displazia cervicală, leziunile preneoplazice și poate chiar neoplazice pot apărea mai frecvent la copiii sau adolescenții imunodeficienți. În general, cancerele orofaringiene la copii sunt sporadice.
Papilomatoză respiratorie recurentă cu debut juvenil
Papilomatoza respiratorie recurentă cu debut juvenil (JRRP) este o boală rară cauzată în principal de HPV 6 și 11.
Boala se prezintă ca o creștere recurentă a papiloamelor în tractul respirator superior, de obicei la copiii cu vârste cuprinse între 2 și 6 ani. Verucile genitale externe vizibile la mamă au fost puternic asociate cu JRRP. Majoritatea copiilor cu JRRP au fost cei născuți de mame tinere prin canalul vaginal, primii născuți și cei care au fost născuți de mame nevaccinate
Nu toți cei infectați cu HPV 6 și 11 dezvoltă JRRP, iar prevalența JRRP este mult mai scăzută decât prevalența raportată pentru HPV 6 și 11.
Unii copii prezintă simptome modeste cu remisie spontană, în timp ce alții au nevoie de mai multe intervenții din cauza dezvoltării rapide a bolii.
Papiloma conjunctivală
Este o tumoare benignă, lent progresivă, a conjunctivei și se știe că este responsabilă de 1-10% din leziunile conjunctivei la copii și adolescenți.
Calea de transmitere la sugari este în principal prin naștere vaginală; cu toate acestea, autoinocularea directă și transmiterea sexuală sunt căile de transmitere predominante la copiii mai mari și adolescenți.
În plus, HPV 6 și 11 cu risc scăzut au fost detectate în principal în probele pozitive de papilom conjunctival.
Retinoblastomul
Retinoblastomul (RB) este cea mai frecventă afecțiune malignă intraoculară la copii.
HPV a fost detectat în probe de RB de la 0% la 82% dintre participanții la diferite studii. HPV 16 și 18 cu risc ridicat au fost cele mai frecvent raportate tipuri în probele corelate cu RB. Contracepția cu barieră și vaccinarea pot evita HPV și tumorile maligne legate de HPV, inclusiv RB.
Vaccinarea anti
HPV în timpul sarcinii și alăptării
În prezent, recomandarea general acceptată în legătură cu vaccinarea antiHPV în timpul sarcinii este aceea de a se Evita. Nu există dovezi concrete că ar fi dăunătoare în timpul sarcinii dar este recomandată evitarea vaccinării odată ce gravida a aflat de existența sarcinii. În 2023 s-apublicat cea mai mare meta-analiză pe această team. Aceasta cuprinde nu mai puțin de 1.380.424 paciente gravide care au fost supuse vaccinării în timpul sarcinii. După evaluarea efectelor vaccinării s-a tras concluzia că vaccinarea nu este dăunătoare în timpul sarcinii. Cu toate acestea, se recomandă urmarea recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății de a amâna vaccinarea antiHPV după momentul nașterii.13 În ceea ce privește vaccinarea după naștere, în timpul alăptării, toate organizațiile medicale recomandă vaccinarea antiHPV. Nu există contraindicații în timpul alăptării.
Concluzii
Rămâne un subiect de dezbatere dacă ADN-ul HPV detectat la nou-născuți reprezintă o infecție reală sau o contaminare, cel mai probabil din tractul genital matern infectat sau din sala de nașteri.
Chiar dacă proba de HPV a mamei este negativă, ar putea fi vorba de un rezultat fals-negativ, nefiind 100% sigură absența HPV. Rolul tatălui ca transmițător al HPV rămâne incert încă. Modul nașterii pare a nu influența rata de transmitere verticală a HPV.
Vaccinarea se poate face în timpul alăptării și niciun studiu nu dovedește că ar putea fi dăunătoare în timpul sarcinii.
Nou-născuții au rareori manifestări clinice ale infecției cu HPV, acestea apărând de obicei de la vârsta de sugar. În timpul copilăriei, există mai multe manifestări ale HPV care pot fi ușor identificate.
Vaccinarea antiHPV rămâne o bună metodă de prevenție a transmiterii HPV.
Bibliografie
1. Mammas IN, Zaravinos A, Sourvinos G, Myriokefalitakis N, Theodoridou M, Spandidos DA. Can ‚high-risk’ human papillomaviruses (HPVs) be detected in human breast milk? Acta Paediatr. 2011 May;100(5):705-7. doi: 10.1111/j.16512227.2010.02129.x. Epub 2011 Jan 14. PMID: 21214884
2. Louvanto K, Sarkola M, Rintala M, Syrjänen K, Grenman S, Syrjänen S. Breast Milk Is a Potential Vehicle for Human Papillomavirus Transmission to Oral Mucosa of the Spouse. Pediatr Infect Dis J. 2017 Jul;36(7):627-630. doi: 10.1097/ INF.0000000000001546. PMID: 28604561
3. Dassi L, Annunziata C, Botti C, Micillo A, Cerasuolo A, Starita N, Buonaguro FM, Tornesello ML. Detection of Human Papillomaviruses in the Nasopharynx of Breastfed Infants: New Findings and Meta-Analysis. Viruses. 2020 Oct 1;12(10):1119. doi: 10.3390/v12101119. PMID: 33019742; PMCID: PMC7650825
4. Wierzbicka M, San Giorgi MRM, Dikkers FG. Transmission and clearance of human papillomavirus infection in the oral cavity and its role in oropharyngeal carcinoma - A review. Rev Med Virol. 2023 Jan;33(1):e2337. doi: 10.1002/ rmv.2337. Epub 2022 Feb 22. PMID: 35194874; PMCID: PMC10078185
5. Skoczyński M, Goździcka-Józefiak A, Kwaśniewska A. Co-occurrence of human papillomavirus (HPV) in newborns and their parents. BMC Infect Dis. 2019 Nov 4;19(1):930. doi: 10.1186/
6. Suominen NT, Luukkaala TH, Laprise C, Haataja MA, Grénman SE, Syrjänen SM, Louvanto K. Human Papillomavirus Concordance Between Parents and Their Newborn Offspring: Results From the Finnish Family Human Papillomavirus Study. J Infect Dis. 2024 Feb 14;229(2):448-456. doi: 10.1093/infdis/jiad330. PMID: 37562006; PMCID: PMC10873173.
7. Elósegui JJH, Torices MSS, Rísquez ACF, Montes JFE, García ALC. Neonatal oropharyngeal infection by HPV in our area. An Pediatr (Engl Ed). 2022 Aug;97(2):112-118. doi: 10.1016/j.anpede.2021.12.002. Epub 2022 Jul 15. PMID: 35850963
8. Khayargoli P, Niyibizi J, Mayrand MH, Audibert F, Monnier P, Brassard P, Laporte L, Lacaille J, Zahreddine M, Bédard MJ, Girard I, Francoeur D, Carceller AM, Lacroix J, Fraser W, Coutlée F, Trottier H; HERITAGE Study Group. Human Papillomavirus Transmission and Persistence in Pregnant Women and Neonates. JAMA Pediatr. 2023 Jul 1;177(7):684-692. doi: 10.1001/jamapediatrics.2023.1283. PMID: 37213128
9. Niyibizi J, Mayrand M, Audibert F, et al. Association Between Human Papillomavirus Infection Among Pregnant Women and Preterm Birth. JAMA Netw Open. 2021;4(9):e2125308. doi:10.1001/jamanetworkopen.2021.25308
10. Khayargoli P, Mayrand MH, Niyibizi J, Audibert F, Laporte L, Lacaille J, Carceller AM, Lacroix J, Comète É, Coutlée F, Trottier H; HERITAGE Study Group. Association between Human Papillomavirus 16 Viral Load in Pregnancy and Preterm Birth. Viruses. 2024 Feb 15;16(2):298. doi: 10.3390/v16020298. PMID: 38400073; PMCID: PMC10892609
11. Presence of human papillomavirus increases risk of preterm birth even with normal cytology and biopsy -Lauterbach, Roy et al. American Journal of Obstetrics & Gynecology, Volume 226, Issue 1, S223 - S224
12. Ardekani A, Taherifard E, Mollalo A, Hemadi E, Roshanshad A, Fereidooni R, Rouholamin S, Rezaeinejad M, Farid-Mojtahedi M, Razavi M, Rostami A. Human Papillomavirus Infection during Pregnancy and Childhood: A Comprehensive Review. Microorganisms. 2022 Sep 28;10(10):1932. doi: 10.3390/microorganisms10101932. PMID: 36296208; PMCID: PMC9607260
13. Dousti R, Allahqoli L, Ayar Kocaturk A, Hakimi S. Can human papillomavirus vaccination during pregnancy result in miscarriage and stillbirth? A meta-analysis and systematic review. Eur J Midwifery. 2023 Apr 29;7:9. doi: 10.18332/ejm/161793. PMID: 37128190; PMCID: PMC10148262
Este genetica un passe-partout?
Mendel – Watson – Crick... genetica de pe băncile școlii, o poveste frumoasă despre curiozitate, logică, puţin noroc și o nouă cale deschisă, despre căutare, încercare, eroare, colaborare, competiţie mai mult sau mai puţin loială. O poveste repetată în istoria omenirii. Mai puţin cunoscut, poate, laureatul Nobel, Kary Mullis este o altă personalitate care și-a pus amprenta – colorată! – asupra știinţei geneticii, inventând cea mai versatilă tehnologie, cea PCR (reacţie de polimerizare în lanţ), graţie căreia au devenit posibile nemaipomenitele progrese din ultimii 20 de ani. Fiecare dintre aceste personalităţi, alături de mulţi alţii, a creat câte o „cheie” care să descuie „cufărul geneticii”.
Dr. Ina Ofelia Focșa
Dr. Maria Stratan Medic specialist Genetică medicală
Dr. Radu Truică Medic rezident Genetică medicală
Andreea Țuțulan-Cuniță Dr. Biol.
Danae Stambouli Dr. Biol.
Urmând în mod natural înţelegerii mai bune a patomecanismelor genetice, în 2011, Food and Drug Administration (FDA) a aprobat utilizarea secvențierii de generaţie următoare în diagnosticul clinic. În zilele noastre, asistăm la noi pași în diagnosticul genetic, la căutarea continuă de noi asemenea “chei”. Astfel, se desfășoară o competiţie pentru a crea un instrument analitic care să realizeze simultan secvențierea materialului genetic și identificarea variantelor structurale, așa-numitele copy number variants (CNVs - variaţii cantitative de felul duplicațiilor și delețiilor) ori variante echilibrate precum inversiile ori unele translocaţii. Pe de altă parte, este ţintită integrarea diverselor tehnologii omice, în special genomica, transcriptomica și metabolomica, pentru a maximiza cantitatea și tipul de informaţii ce pot fi obţinute din proba biologică. Este din ce în ce mai evident că, în timp ce unele variante patogene, fie ele punctiforme sau ale numă-
rului de copii sunt cauzative pentru boli, alteori alterările materialului genetic sunt mult mai subtile însă au, de asemenea, repercusiuni multiple și complexe asupra sănătăţii umane.
Progresul realizat în diagnosticul genetic permite, în prezent, identificarea de variante (mutaţii) responsabile pentru apariţia diverselor afecţiuni de linie germinală sau somatică. Deși (încă) se consideră că majoritatea variantelor cauzative sunt localizate în regiunile codificatoare ale genomului, sunt în creștere studiile descriind variante din regiunile necodificatoare, care alterează situsuri reglatoare ale genelor învecinate sau aflate la distanţă, cu consecinţe patologice. Cu alte cuvinte, “cufărul geneticii” se deschide din ce în ce mai larg. Suntem în punctul în care ne întrebăm dacă nu cumva informaţia genetică ar putea funcţiona precum un passe-partout pentru toate porţile, uneori încuiate, întâlnite pe drumul de căutare a diagnosticului, pe care mulţi pacienţi cu boli rare, cu tablouri clinice complexe, sunt nevoiţi să îl străbată. Dacă nu cumva putem începe a priori cu investigaţia genetică.
Acest lucru este pe deplin posibil pentru multe boli cu transmitere mendeliana (o genă – un tablou clinic bine definit, transmisibil de la o generaţie la alta). Însă, în cazul tablourilor clinice complexe, rămâne de văzut dacă passe-partout-ul reprezentat de instrumentele de diagnostic în prezent disponibile laboratoarelor clinice este suficient. Un exemplu încurajator, simbolic, este dat chiar de secvențierea a însuși genomului lui Gregor Johann Mendel, o închidere a cercului geneticii, dacă se poate spune așa. Cercetătorii de la Universitatea Masaryk (Brno, Rep. Cehă) au realizat un studiu amplu cu ocazia a 200 de ani de la nașterea lui Mendel, deshumându-l
din Cimitirul Augustinilor și confirmând identitatea osemintelor prin compararea anumitor markeri genetici cu cei proveniţi din ADN-ul izolat din fire de păr prelevate din cărţile sale și de pe obiecte personale. La momentul decesului, Mendel avea glomerulonefrită cu proteinurie, sindrom nefrotic și hipertrofie cardiacă, acestea adăugându-se la problemele neurologice de care a suferit întreaga sa viaţă, pe lângă tendinţa spre obezitate și faptul că fuma cca. 20 de ţigări pe zi. Secvențierea întregului genom a identificat variante potenţial relevante pentru fenotipul său clinic, posibil prin efecte cumulative, în genele MYH7, asociată cu hipertrofia cardiacă, TGFB1, CASR și CACNA1H asociate cu fibroză renală, echilibrul ionic al organismului și, respectiv, cu hiperaldosteronismul și cu anumite tulburări neurologice, precum și în KCNJ5 și SNTA1 asociate cu sindromul QT-lung.
Astfel, folosind o metaforă, passe-partout-ul geneticii pare a fi foarte aproape de a fi dobândit: genetica poate confirma un diagnostic clinic, poate aduce noi informaţii în cazul prezentărilor clinice atipice sau chiar, câteodată, poate dezvălui întâmplător noi mecanisme patogene fără legătură cu motivul clinic al investigației; pe măsura translatării descoperirilor din cercetarea fundamentală în practică, contribuţia sa la elucidarea cauzelor patologiilor investigate promite a crește semnificativ.
Dedicat excelentei, CytoGenomic Medical Laboratory oferă o paletă largă de analize genetice și genomice, de screening și de diagnostic prenatal și postnatal (www.cytogenomic.ro).
Nou-născutul cu risc în eșecul alăptării
Alimentaţia exclusivă la sân sau alăptarea exclusivă reprezintă una dintre cele mai eficiente modalități de a asigura sănătatea și supraviețuirea nou-născutului și sugarului deoarece oferă o nutriție esențială și de neînlocuit pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă. [1]
UMF „Carol Davila” București, Președintele Comitetului Științific al CANR 2024
n plus impactul semnificativ asupra mortalității infantile și efectele atât pe termen scurt cât și pe termen lung fac ca laptele matern să reprezinte modelul de referință în alimentația nou-născutului și sugarului în primele șase luni. [2]
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă ca alimentația la sân să fie inițiată în prima oră de la naștere și să fie exclusivă până la minim șase luni de viață, urmând ca mai departe să i se alăture o alimentație complementară corespunzatoare până la vârsta de 2 ani. [3]
Laptele matern este alimentul ideal, complet din punct de vedere nutrițional și are rol de prima imunizare a copilului prin conținutul său în anticorpi și substanțe bioactive care protejează împotriva bolilor infecțioase și netransmisibile. Pe termen lung copiii alăptați au rezultate mai bune la testele de inteligență, un risc scăzut de supraponderabilitate sau obezitate și sunt mai puțin predispuși la diabet în perioada adultă. [4]
Cu toate acestea, deși conform recomandărilor OMS alăptarea exclusivă este cea mai bună opțiune, cu beneficii susținute științific asupra sănătății materne și a copilului precum și economice și asupra mediului, studiile evidentiază că la nivel global doar 44% dintre sugarii cu vârsta sub 6 luni sunt alăptați exclusiv la sân [5] iar in Romania rata alaptarii este sub 13%. [6]
Tabel 1. [7][8][9][6][10]
Avantajele alaptarii exclusive
Laptele matern este specific speciei si conține proteine complexe, lipide și carbohidrați, ale căror concentrații se modifică în timpul alăptării, pentru a reflecta nevoile nou-nascutului/sugarului.
Reduce mortalitatea infantilă si scade incidenţa infecţiilor gastrointestinale, respiratorii superioare şi otice.
Are efect analgezic.
Scade riscul matern de hipertensiune sau diabet zaharat de tip 2
Scade riscul matern de dezvoltare a cancerului mamar sau ovarian
Ajută involuţia uterină rapidă după naştere şi previne hemoragiile din postpartum
Combate riscul infecțiilor apărute prin prepararea incorecta a laptelui praf
Inlatura costurile aferente preparării formulelor de lapte
Tabel 2. Factori de risc materni [11][12][13]
Istoric matern
Paritate, vârsta maternă (<18 ani, >35 ani), istoric de intervenție chirurgicală mamară (reducție sau augmentare), infertilitate anterioară, absența educației în alăptare, sarcina neinvestigată
Dezavantajele alimentatiei artificiale
Crește riscul dezvoltare a infecțiilor de tract digestiv și respirator
Crește riscul de moarte subită și de apariție a alergiilor alimentare
Crește riscul și severitatea complicațiilor in cazul nou-nascutilor prematuri (enterocolita ulceronecrotica, infectie VSR)
Crește riscului copilului de a dezvolta ulterior alergii, astm, diabet zaharat de tip 1, obezitate
Realizarea mai dificilă a legăturii psihoafective mamă – copil cu risc mai mare de depresie postpartum
Riscuri ridicate in cazul surselor de apa improprii si a igienizarii necorespunzătoare
Costuri financiare și de pregătire (ustensile, apă curentă)
Patologie maternă Naștere
Cancer de san anterior sarcinii, HIV, TBC activ, boli endocrine (hipo/hiper tiroidism, diabet), HTA, boli metabolice (obezitate), anemie, consum substanțe (tutun, alcool, droguri)
Din păcate nu toți nou-născutii au șanse egale de succes în alaptare datorită factorilor de risc asociați și este necesară creșterea gradului de conștientizare a profesioniștilor din domeniul sănătății asupra factorilor de risc. Factorii de risc pot fi clasificati factori de risc materni și neonatali.
Modul nașterii (operație cezariană, naștere vaginală), hemoragie excesivă intrapartum, retenție de placentă, medicație administrata intrapartum (anestezie generală, perfuzii)
Managementul proactiv începe cu identificarea timpurie a acestor cupluri nou-nascut cu risc - mamă și implemenarea unor măsuri mai agresive pentru a susține secreția de lapte, atașamentul și încrederea maternă decât ar fi cerut de cuplurile cu risc scăzut.
Dr. Luiza Rădulescu
Tabel 3. Factori de risc neonatali [11][14][15][16][17][18]
Nou-născutul extras prin operație cezariană
Nou-născutul extras prin aplicație de forceps, vidextractor
Nou-născutul prematur târziu (vârstă de gestație = 34-36 saptămâni)
Lipsa contactului piele-piele imediat după naștere, interval mai lung între momentul nașterii și inițierea alăptării, separare cuplu nou-născut-mamă.
Prelungirea momentului inițierii alăptarii și posibila separare de mamă prin necesitatea interventiei suplimentare postnatale, hiperbilirubinemie, cefalhematom.
Pot necesita suport respirator imediat dupa naștere, pot prezenta coordonare respirație-înghițire diminuată și ca urmare pot necesita alimentare prin gavaj, sistem gastrointestinal imatur și ca urmare este împiedicată inițierea și continuarea cu succes a alăptării, conducând la încetarea precoce a acesteia.
8. Victora CG, Horta BL, Loret de Mola C, Quevedo L, Pinheiro RT, Gigante DP, Gonçalves H, Barros FC. Association between breastfeeding and intelligence, educational attainment, and income at 30 years of age: a prospective birth cohort study from Brazil. Lancet Glob Health. 2015 Apr;3(4):e199-205. doi: 10.1016/ S2214-109X(15)70002-1. PMID: 25794674; PMCID: PMC4365917.
9. Stuebe AM, Rich-Edwards JW. The reset hypothesis: lactation and maternal metabolism. Am J Perinatol. 2009 Jan;26(1):81-8. doi: 10.1055/s-0028-1103034. Epub 2008 Nov 21. PMID: 19031350; PMCID: PMC3006166
Nou-născutul prematur (vârstă de gestație < 34 săptămâni)
Sunt asociate complicații frecvente ce necesită internarea și monitorizarea nou-născutului în secția de terapie intensivă împreună cu separarea de mamă și prelungirea momentului inițierii alimentației enterale sau necesitatea alimentației enterale prin gavaj (Hemoragia intraventriculară, sindrom de detresă respiratorie, enterocolită necrozantă (EUN), episoade de apnee recurente, hipotermie, hiperbilirubinemie, sepsis.)
Nou-născutul cu restricție de creștere intrauterină sau nou-născutul macrosom.
Nou-născutul provenit din sarcină multiplă (gemeni, tripleți)
Nou-născutul cu malformații sau defecte asociate (cardiace, gastrointestinale, anomalii neuro-musculare, hipoplazie pulmonară sau hernie diafragmatică congenitală).
Risc crescut de hiperbilirubinemie, hipoglicemie, deshidratare, dificultăți în menținerea termogenezei, adaptare digestivă dificilă la viața extrauterină.
Frecvent sunt asociate și prematuritatea sau greutatea mică la naștere și ca urmare dezvoltarea complicațiilor postnatale ce prelungesc separarea de mama și momentul inițierii alimentației enterale (sindrom de detresă respiratorie sau tahipnee neonatală, EUN, hiperbilirubinemie etc.).
Separarea imediat după naștere a nou-născutului de mamă, manevrele și procedurile orale frecvente necesare (intubare, aspirare, introducerea sondelor orogastrice sau nazogastrice) pot conduce la o percepere a funcțiilor bucale ca senzații dureroase.
In concluzie laptele matern este alimentul ideal in primele sase luni, este gata preparat, disponibil 24 ore din 24, adaptat nevoilor nou-nascutului. In drumul de la nastere catre alimentatie exclusiva la san cuplul mama-copil se confrunta cu numeroase obstacole ce pot conduce catre un esec precoce al lactatiei. În consecință, având în vedere că deciziile privind inițierea și menținerea alăptării sunt influențate de multiple provocări și de necesitatea unei susțineri complexe a mamei, sugarului și familiei, promovarea și sprijinirea inițierii, durata și exclusivitatea alăptării reprezinta o problemă de sănătate publică. [19]
Pinheiro RT, Gigante DP, Gonçalves H, Barros FC. Association between breastfeeding and intelligence, educational attainment, and income at 30 years of age: a prospective birth cohort study from Brazil. Lancet Glob Health. 2015 Apr;3(4):e199-205. doi: 10.1016/ S2214-109X(15)70002-1. PMID: 25794674; PMCID: PMC4365917.
4. Victora CG, Horta BL, Loret de Mola C, Quevedo L, Pinheiro RT, Gigante DP, Gonçalves H, Barros FC. Association between breastfeeding and intelligence, educational attainment, and income at 30 years of age: a prospective birth cohort study from Brazil. Lancet Glob Health. 2015 Apr;3(4):e199-205. doi: 10.1016/ S2214-109X(15)70002-1. PMID: 25794674; PMCID: PMC4365917.
13. Victora, Cesar G et al. Breastfeeding in the 21st century: epidemiology, mechanisms, and lifelong effect. The Lancet, Volume 387, Issue 10017, 475 – 490
14. Paul SP, Kirkham EN, Hawton KA, Mannix PA. Feeding growth restricted premature neonates: a challenging perspective. Sudan J Paediatr. 2018;18(2):5-14. doi: 10.24911/SJP.106-1519511375. PMID: 30799892; PMCID: PMC6378572.
15. Hobbs AJ, Mannion CA, McDonald SW, Brockway M, Tough SC. The impact of caesarean section on breastfeeding initiation, duration and difficulties in the first four months postpartum. BMC Pregnancy Childbirth. 2016 Apr 26;16:90. doi: 10.1186/s12884-016-08761. PMID: 27118118; PMCID: PMC4847344.
16. Vizzari G, Morniroli D, D’Auria A, Travella P, Bezze E, Sannino P, Rampini S, Marchisio P, Plevani L, Mosca F, Giannì ML. Feeding Difficulties in Late Preterm Infants and Their Impact on Maternal Mental Health and the Mother-Infant Relationship: A Literature Review. Nutrients. 2023 May 3;15(9):2180. doi: 10.3390/nu15092180. PMID: 37432319; PMCID: PMC10180855.
17. Crippa BL, Colombo L, Morniroli D, Consonni D, Bettinelli ME, Spreafico I, Vercesi G, Sannino P, Mauri PA, Zanotta L, Canziani A, Roggero P, Plevani L, Bertoli D, Zorzan S, Giannì ML, Mosca F. Do a Few Weeks Matter? Late Preterm Infants and Breastfeeding Issues. Nutrients. 2019 Feb 1;11(2):312. doi: 10.3390/nu11020312. PMID: 30717261; PMCID: PMC6413139.
18. H. Cassidy, J. Taylor, A.E. Burton, A. Owen, A qualitative investigation of experiences of breastfeeding twins and multiples, Midwifery, Volume 135, 2024, 104048, ISSN 0266-6138, https://doi.org/10.1016/j. midw.2024.104048
19. Pérez-Escamilla R. What Will It Take to Improve Breastfeeding Outcomes in the United States Without Leaving Anyone Behind? Am J Public Health. 2022 Oct;112(S8):S766-S769. doi: 10.2105/ AJPH.2022.307057. PMID: 36288518; PMCID: PMC9612201.
Când ar trebui să fie văzut de un oftalmolog un copil de 0-3 luni?
Știm cu toții că primul consult oftalmologic al oricărui copil ar trebui să aibă loc înainte de vârsta de 1 an. Pentru că dezvoltarea vizuală a ochiului ca organ și a coordonării dintre cei doi ochi este în progres continuu și accelerat în primul an de viață, de cele mai multe ori, când nu avem semne clinice de atenționare recomandăm primul consult, de rutină, între 6 luni și 1 an pentru a urmări cât mai bine dezvoltarea binoculară.
Copiii născuți prematur sunt candidați la un examen oftalmologic timpuriu. În funcție de vârsta gestațională la care au fost născuți, greutatea la naștere, evoluția postnatală, aceștia trebuie văzuți după un calendar fix, bine stabilit de protocolul de examinare.
În cazul copiilor născuti la termen sunt situații când anumite semne clinice, pe care părintele sau medicul pediatru le observă, semnalează urgentarea examenului oftalmologic. Orice aspect anormal al pleoapelor, al globilor oculari, al mărimii acestora, al transparenței oculare necesită examinarea imediată de către medicul oftalmolog pediatru.
Deschidere incompletă, asimetrică a ochilor. O problemă frecventă a nou-născuților este lăcrimarea excesivă, ulterior cu formarea secrețiilor oculare gălbui. De cele mai multe ori, această situație este datorată obstrucției congenitale a canalelor lacrimale și de cele mai multe ori în aceste cazuri se face abuz de folosirea picăturilor cu antibiotic, dar mai rău a combinațiilor între antibiotic și cortizon, substanță ce poate induce o mulțime de efecte adeverse locale și generale la un copil nou-născut. Explicarea modului de toaletare locală și a necesității unei frecvențe mai mari, a masajului canalului lacrimal și aplicarea acestora de către mamă, pot duce la ameliorarea simptomelor și chiar la remiterea obstrucției în primle luni de viață.
Obstrucție congenitală complicată-dacriocistită.
Să nu uităm că lăcrimarea excesivă poate fi semnul unor boli mai grave, ca de exemplu glaucomul congenital, de aceea examenul oftalmologic în această situație este indispensabil.
În zona perioculară pot fi observate formațiuni pseudotumorale, umflături, ce pot fi ignorate sau nu, dar pentru asta este nevoie de expertiza medicului oftalmolog.
Orice discolorație la nivelul pleoapei trebuie examinată de oftalmolog pentru că poate ascunde o patologie complexă.
Mergând mai profund, deschizând pleoapa și examinând globul ocular prin comparație, orice asimetrie de mărime este considerată anormală și trebuie urgent evaluată de oftalmolog, pentru că poate fi semnul unui glaucom congenital. De asemenea, transparența corneei trebuie observată și comparată, aspectul lăptos, imposibilitatea observării clare a irisului sau a pupilei la lumina zilei sau prin iluminarea cu o lanternă sunt motive pentru a cere o examinare urgentă de specialitate.
Glaucom congenital.
Părinții și medicii pediatrii pot observa anomalii de culoare a pupilelor. O pupiplă albă este o urgență oftalmologică la acestă vârstă.
Cataractă congenitală.
Din punct de vedere funcțional un nou-născut nu va urmări nici jucăria, nici chipul mamei, nici lanterna, dar un copil de 2 luni ar trebui să o facă. De aceea, atunci când mama observă că bebelușul ei nu urmărește la vârsta de 2 luni nimic trebuie să meargă cu sugarul la un consult oftalmologic. Orice deviație/nealiniere a globilor oculari la vărsta de 3 luni este considerată anormală, ca atare trebuie să fie examinat oftalmologic copilul. Deopotrivă trebuie examinați urgent copiii cu mișcări necontrolate ale globilor oculari. Deviație oculară, asimetrie oculară.
Copiii proveniți din părinți cu patologie oftalmologică congenitală, cu transmitere genetică trebuie examinați cât mai devreme.
Copiii proveniti din sarcini cu infecții pe perioada gestațională sau cu tratamente sistemice în perioada sarcinii trebuie evaluați oftalmologic rapid după naștere.
Copiii cu infecții sistemice, perinatale, trebuie examinați oftalmologic.
Examinarea oftalmologică a copilului mic necesită cunoașterea specifică a patologiei oftalmice pediatrice, experiență adecvată și uneori aparatură specială, de aceea recomandăm ca acești copii să fie văzuți de oftalmologi supraspecializați în domeniu, capabili să recunoască și să ofere sfaturi și tratamente adecvate.
Recepţie: 0219252; 0730 593 534 / 0764 740 081, E-mail: office@oftapro.ro; Bd. Mărășești nr. 15, Sector 4, București, oftapro.ro
Dr. Oana Andrei
Medic primar oftalmolog, FEBO-SP, Clinica Oftapro
Soluții PREMIUM pentru bebeluși și gravide
GASTROTUSS® BABY are gust plăcut și reduce simptomele BRGE: regurgitatii, tuse, pirozis, răgușeală, vărsături, tulburări de respirație, refuzul de a se alimenta, colici.
GASTROTUSS® BABY este un adjuvant în procesele de reepitelizare ale mucoasei gastroesofagiene și/sau laringofaringiene. Reduce timpul de staţionare a conținutului gastric în stomac, datorită conţinutului de alginat de Mg, simeticonă și D-panthenol.
Este un produs fără sodiu care se poate administra și gravidelor cu diabet gestaţional sau cu reflux de sarcină.
Pentru nas înfundat recomandăm GRIPSTOP picături care conţine o combinaţie de substanţe naturale cu rol antiinflamator, protejare a mucoasei și rol direct antimicrobian.
GRIPSTOP datorită acțiunii sinergice a componentelor sale (lactoferina, carboximetil p-glucan, D-panthenol, glicirizinat dipotasic) igienizează și protejează cavitățile nazale de agenți externi, chiar de origine virală sau bacteriană.
Cele mai exigente organisme de control medicamentos din lume n-au avut nimic de reproșat lactoferinei, fiind acum recomandată tuturor categoriilor, inclusiv sugarilor și celor cu alergii la lapte.
Foarte important este că se poate folosi și de către gravide.
Produsele noastre le găsiţi în farmacii sau, la preţ de importator, cu un singur click pe farmaciile3f.ro
