Medical Market - Neonatologie 2016 by Fin Watch

Neonatologie Revista profesioniștilor din Sănătate • 2016

Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu Președinte al Asociației de Neonatologie din România

Conferențiar Dr. Manuela Cucerea Universitatea de Medicină și Farmacie Tîrgu Mureș Centrul Regional de Terapie Intensivă Neonatală Tîrgu Mureș

Conferențiar Dr. Simona Vlădăreanu Medic primar neonatolog, șef Clinică Neonatologie, Spitalul Universitar de Urgență „Elias”, București.

Ecografia de sarcină, ginecologică şi de sân

Publicaţie adresată cadrelor medicale

Un pas înainte Eficacitate dovedită clinic a citratului de cafeină Formulare farmaceutică standardizată

003/CR/PEYONA/RO/09-2016

Experienţa Chiesi în Neonatologie

Prima formulare standardizată din Europa special concepută pentru tratamentul apneei nou născutului prematur

Sumar

Interviu realizat cu doamna Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu, Președinte al Asociației de Neonatologie din România

Nou-născutul cu suspiciune de boală cardiacă

Primele clipe ale nounăscutului sunt definitorii pentru viață!

Ecografia de sarcină, ginecologică şi de sân

Primele rezultate ale transplantului de celule stem la copiii cu afecțiuni neurologice

Displazia luxantă de şold

Citeşte revista în format digital Editor: Fin Watch SRL ISSN 2285 - 651X Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 60, et. 1, cam. 19 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro

www.revistamedicalmarket.ro 4

Interviu

„Neonatologia o alegi pentru că trăiești într-o veșnică provocare” „Practic nou-născuții pe care-i ajuți să trăiască, reprezintă viitorul“ Interviu realizat cu doamna Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu, Președinte al Asociației de Neonatologie din România Stimată doamnă Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu, ce noutăți aduce în atenția participanților cel de-al III-lea Congres Național de Neonatologie? Noutățile congresului din acest an sunt legate de actualizarea cunoștințelor participanților cu ceea ce este mai nou în asistența medicală a nou născutului cu patologie cardio-circulatorie. Aceste cunoștințe implică realizarea unui diagnostic mai rapid , efectuarea investigatiilor necesare depistării acestor afecțiuni precum și metodele de tratament și monitorizarea nou născutului.

Care este incidența malformaţiilor congenitale cardiace, descoperite la nou-născuți, la noi în țară? La noi în țară, conform statisticilor, totalul malformatiilor congenitale descoperite la nou-născuți este de 1 - 1.5%. Dintre acestea, cam jumatate sunt malformații congenitale cardiace.

În calitat de președinte al Asociaţiei de Neonatologie din România, care considerați că sunt prioritățile Asociației

specialitate medicală care necesită un înalt grad de pregătire profesională a medicului. Care considerați că sunt principalele calități umane pe care trebuie să le aibă un medic pentru a deveni un neonatolog bun?

și care sunt proiectele pentru anul care urmează? Întotdeauna prioritatea asociației este asigurarea asistenței medicale de calitate pentru nou născuți. Acest aspect înseamnă asigurarea stării de sănătate pe termen scurt și pe termen lung . Pentru ca acest lucru să se poată realiza trebuie să se urmărească în permanență asigurarea aplicării noilor progrese medicale în domeniu. Totodată, anul acesta Asociația va începe pregătirile pentru Congresul European de Medicină Peri-natală și Neonatologie care va avea loc în București, în anul 2018.

Se cunoaște faptul că neonatologia este o

Un neonatolog bun trebuie sa fie în primul rând un medic bun, care iubește foarte mult copiii mici. Un neonatolog bun trebuie să aibă întelegere și foarte multă răbdare, să fie echilibrat și să aibă prezență de spirit .

Se cunoaște lipsa acută la noi în țară, de personal medical calificat, inclusiv în specialitatea neonatologie. Ce anume ar putea determina un absolvent de medicină să aleagă această specialitate (în afară de un salariu motivant)? Neonatologia o alegi pentru că trăiești într-o veșnică provocare. Această specialitate oferă satisfacții pe care nu le oferă alte specialități. Practic, nou născuții pe care-i ajuți să trăiască, reprezintă viitorul.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Nou-născutul cu suspiciune de boală cardiacă Ameliorarea diagnosticului prenatal, avansarea tehnologiei şi a îngrijirilor în terapia intensivă neonatală (ventilaţie mecanică, administrare de surfactant, chirurgie corectivă) au crescut considerabil rata de supravieţuire a nou-născuţilor cu imaturitate extremă sau cu patologie malformativă. Viaţa înseamnă înainte de orice respirație, activitate cardiacă - normale și sistem nervos central integru. Nou-născutul poate fi un pacient dificil atunci când acestea sunt afectate, fie prin “defecte” de dezvoltare intrauterină, fie prin tulburări de adaptare la viața extrauterină. Neonatologii știu că nou-născutul nu este un adult în miniatură, el are particularități, semne clinice discrete și subtile, care de multe ori pot păcăli, ceea ce crează și o frustrare majoră în ceea ce privește incapacitatea de a da cu exactitate prognosticul.

Conf. Dr. Manuela Cucerea Universitatea de Medicină și Farmacie Tîrgu Mureș Centrul Regional de Terapie Intensivă Neonatală Tîrgu Mureș

fectarea cardiacă în patologia neonatală are grade diferite de severitate. Suferința cardiacă este evidentă în primul rând în malformațiile congenitale de cord (MCC), dar și în hipoxia perinatală sau sepsis. Deși s-au făcut progrese importante în diagnosticul prenatal al malformațiilor cardiace, unele dintre acestea sunt diagnosticate doar după externare din cauza faptului că nou-născuții cu boli cardiace severe pot avea o stare generală bună la naștere iar semnele clinice pot fi absente inițial, sau pot fi obscure, nespecifice și pot scăpa la o examinare clinică de rutină. În cazul lezi-

unilor cardiace critice, tabloul clinic este mai bine conturat fiind destul de sugestiv dar orice întârziere în stabilirea diagnosticului crește riscul de morbiditate și mortalitate. Diagnosticul de boală cardiacă trebuie stabilit rapid, deoarece măsurile salvatoare de viață trebuie instituite imediat. De aceea, este importantă anamneza, cunoașterea factorilor de risc pentru bolile cardiace neonatale, examenul clinic complet și corect efectuat precum și completarea acestuia cu examinări paraclinice specifice. Semnele clinice cele mai sugestive pentru boală cardiacă sunt: cianoza, suflul cardiac, detresa respiratorie, pulsurile periferice diminuate. Cianoza tegumentelor, a patului unghial și a mucoaselor, cauzată de concentrația hemoglobinei reduse peste 3g/dl în sângele arterial sau peste 4-5 g/dl în sângele capilar (periferic), poate fi evidentă permanent sau în timpul plânsului sau

alimentației. Cianoza este principalul semn clinic pentru care este suspectată o afecțiune cardiacă în primele zile de viață, dar nu orice nounăscut cianotic are MCC. Diagnosticul diferențial al cianozei neonatale este o provocare pentru neonatolog. Trebuie să se ia în considerare toate posibilele etiologii, efectuându-se o anamneză completă, un examen clinic minuțios și investigații paraclinice relevante. În primul rând trebuie excluse afecțiuni ale căilor respiratorii (atrezie choanală, stenoze subglotice, paralizie corzi vocale, etc) și ale plămânului (malformații pulmonare, atelectazii, pneumonie, deficit de surfactant, pneumotorace, etc) care pot cauza obstrucție, hipoventilație, tulburări de ventilație-perfuzie sau șunturi intrapulmonare dreaptastânga. Radiografia toracică poate tranșa diagnosticul. Cianoza poate fi cauzată de hipoventilația alveolară secundară afecțiunilor sistemului nervos central (infecții, traumatisme,

www.revistamedicalmarket.ro

ATUMED NETWORK SRL - 21 Constructorilor Bd. 060504 Bucharest – Romania Tel 0722.82.02.49 • 021.224.80.44 • Fax 031.105.58.90 • www.sistememedicale.ro • www.atumed.ro

Articole de specialitate malformații, sedative) fiind asociată cu semne neurologice: apnee, hipotonie, letargie. Cauzele cardiace de cianoză neonatală implică de obicei șuntul dreapta-stânga care se produce la nivelul foramen ovale și/ sau canalului arterial și este întâlnit în defectele structurale cardiace cianogene și în hipertensiunea pulmonară persistentă neonatală. Trebuie excluse și alte cauze ale cianozei neonatale, respectiv afecțiunile care determină scăderea afinității hemoglobinei pentru oxigen prin anomalii ale hemoglobinei (methemoglobină). Investigarea cianozei include îndeosebi testul la hiperoxie și pulsoximetria. Testul la hiperoxie este un instrument util pentru diferențierea diferitelor cauze ale hipoxemiei și evidențiază răspunsul PaO2 arterial (determinat prin metoda invazivă) la administrarea de O2 100% timp de 10 minute nounăscutului. Creșterea PaO2 > 150 mm Hg sugerează o boală pulmonară parenchimatoasă, iar creșterea PaO2 <150 mm Hg, sugerează o problemă cardiacă. Pulsoximetria este o excelentă metodă de evaluare non-invazivă și continuă a SaO2 preductale (la mâna dreaptă, irigată de ramuri ale trunchiului brahiocefalic cu emergență preductală) și postductale (la un picior). Pulsoximetria poate detecta hipoxemia ușoară, (caracteristică multor forme de malformații congenitale de cord) care nu poate fi decelată printr-un examen clinic de rutină. De aceea, screening-ul MCC severe în maternitate se bazează pe această metodă. Ecocardiografia este cea mai valoroasă metodă în diagnosticul malformațiilor congenitale de cord, care poate identifica anatomia cardiacă prin intermediul diferitelor secțiuni de evaluare (ax subcostal lung și scurt, apical patru camere, parasternal lung și scurt, suprasternal). Decelarea unui suflu cardiac este un semnal de alarmă pentru neonatolog, care trebuie să aibă capacitatea de a distinge un suflu benign de un suflu patologic, dar nu orice

suflu cardiac este expresia unei leziuni malformative cardiace. Suflurile cardiace se decelează frecvent la nou-născuții sănătoși asimtomatici, ele fiind determinate de turbulențe ale fluxul sanguin la nivelul cordului și vaselor sau rezultat al tranziției circulației la viața extrauterină. Cu toate acestea, un suflu cardiac poate fi singura constatare la nou-născuții cu boli structurale de cord semnificative. În general, suflurile patologice sunt holosistolice, au intensitate peste gradul 3, sunt aspre, însoțite de zgomot 2 anormal, audibile pe marginea stângă a sternului și pot fi însoțite de absența sau diminuarea pulsurilor femurale, sau alte anomalii. Detresa respiratorie de cauză cardiacă este de multe ori greu de diferenţiat de cea de cauza pulmonară, semnificativă fiind neconcordanţa între gradul cianozei şi gravitatea detresei, prezenţa tahipneei fără tiraj şi efort respirator. Diminuarea sau absența pulsurilor la extremitățile inferioare însoțite de pulsuri puternice la extremitățile superioare, precum și diferențe tensionale mai mari de 10 mm Hg între membrele superioare-inferioare, sugerează diagnosticul de malformații ale arcului aortic și cordului stâng (coarctație de aortă, arc aortic întrerupt, sindrom de cord stâng hipoplazic). Alte semne clinice ale unei posibile afectări cardiace în perioada neonatală sunt: dificultățile de alimentație, creșterea bruscă în greutate, oboseală, iritabilitate excesivă, inexplicabilă, transpirații excesive. Cele mai de temut afecțiuni cardiace sunt MCC critice, respectiv defectele cardiace care prezintă un risc important de deces sau dizabilităţi și necesită corecţie chirurgicală sau intervenţională în prima lună de viaţă. Sunt defecte congenitale cu potențial letal care includ leziunile dependente de patența canalului arterial pentru asigurarea fluxului sanguin pulmonar sau sistemic, dar și leziuni ductal non-dependente. Leziunile ductal-dependente (stenoza pulmonară critică cu sept in-

terventricular intact, atrezia de tricuspidă/pulmonară, transpoziția de vase mari, tetralogia Fallot, stenoza aortică critică, coarctaţia de aorta, arc aortic întrerupt, sindromul inimii stângi hipoplazice) necesită diagnostic precoce (preferabil antenatal) pentru echilibrarea rapidă prin introducerea tratamentului cu PGE1 înaintea efectuării intervenţiei chirurgicale paleative sau corective. În acest scop, se recomandă efectuarea screening-ului prin pulsoximetrie la toți nou-născuții cu vârstă între 24-48 ore de viață, fiind o metodă eficace, simplă și cost-eficientă de depistare a MCC critice. Dacă saturaţiile pre şi postductale sunt < 90%, testul se consideră pozitiv. Se consideră rezultat pozitiv și dacă al doilea screening (după o oră de la primul) arată saturaţii pre şi postductale <95% şi diferența între cele două extremități > 3%. În ambele situații se recomandă evaluarea cardiologică de urgență, inclusiv ecocardiografia. Leziunile ductal-nondependente (întoarcere venoasă pulmonară totală anormală, trunchi arterial comun, tetralogia Fallot) pot fi urgențe medicale în prezenţa fenomenelor de insuficienţă cardiacă congestivă până la efectuarea corecţiei chirugicale. Pentru abordarea cu succes a acestor cazuri este esențială colaborarea interdisciplinară care să colaboreze permanent, de la diagnostic până la rezolvarea chirurgicală și dispensarizare. Bibliografie: 1. Yun SW. Congenital heart disease in the newborn requiring early intervention. Korean Journal of Pediatrics. 2011;54(5):183-191. 2. Eckersley L, Sadler L, Parry E, et al. Timing of diagnosis affects mortality in critical congenital heart disease. Arch Dis Child. 2016 Jun;101(6):516-20. 3. Frank LH, Bradshaw E, Beekman R, Mahle WT, Martin GR. Critical congenital heart disease screening using pulse oximetry. The Journal of pediatrics. 2013; 162(3):445–453.

www.revistamedicalmarket.ro

Interviu

Primele clipe ale nounăscutului sunt definitorii pentru viață! “Ideal este, ca la orice naștere, să fie prezenți medicul neonatolog și o asistentă cu specialitatea de neonatologie” Interviu realizat cu Conferențiar Dr. Simona Vlădăreanu, medic primar neonatolog, șef Clinică Neonatologie, Spitalul Universitar de Urgență „Elias”, București. Stimată doamnă conferențiar, care este incidența nașterilor premature în România? Incidența nașterilor premature este ridicată. Statistica oficială nu este tocmai cea reală, pusă la punct. Din păcate, în țara noastră persistă încă acel obicei dinainte de 1989 când nu se declarau nașterile premature, mai ales sub o anumită vârstă de gestație, chiar sub 28 de săptămâni, fiindcă mortalitatea era foarte ridicată la această vârstă de gestație și atunci creștea și rata de decese perinatale, ceea ce nu dădea bine. Din păcate, aceste proceduri încă mai persistă, nu în capitală sau în centrele mari universitare, dar în maternitățile mici încă se mai întamplă așa. Dacă, totuși, prematurul trăiește, supraviețuiește, atunci se declară că s-a născut, că este o persoană, dacă decedează însă, atunci se declară ca avort. Dupa cum știm,

privind incidența prematurilor la noi în țară, față de țările dezvoltate din Europa și din lume. Procentul este de peste 10-15%.

Care sunt cele mai frecvente cauze care determină nașterea prematură ?

în legislația privind declararea nou-născutului, vârsta la care se declară viabil începe cu 24 de săptămâni împlinite, chiar dacă este un prematur foarte mic, cu greutate foarte mică, trebuie declarat și înregistrat. Dincolo de aceasta, sigur că procentele sunt ridicate

În primul rând este starea de sănătate generală a populației. Starea de sănătate precară, din păcate. Și aici intervine alimentația deficitară pentru o parte din mediile sociale de unde provin, dealtfel, aceste nașteri premature. O alta cauză este vârsta foarte tânără a mamei la prima naștere. Avem un număr de peste 600 de copii născuți de către adolescente cu vârste sub 15 ani, este o rată foarte importantă, provenind dintr-un mediu social mai sărac. Alți factori sunt cei care țin de educația medicală, și chiar educație în general, și anume faptul ca o femeie care este gravidă ar trebui să consulte medicul de

www.revistamedicalmarket.ro

www.zivak.com

Trusă Screening Neonatal Caracteristici: •• Compatibilă cu toate sistemele LC-MS/MS existente pe piaţă •• Destinată detecţiei a 30 de afecţiuni metabolice •• Timp de analiză: 1,5 minute/ test •• Aproximativ 1000 analize/pre-filtru

Pentru prima trusă comandată, vă oferim 50% discount (în limita a 3 truse)

Asigurăm implementarea metodei în laboratorul dumneavoastră cu specialiştii noştri; Proton Impex 2000 SRL - 63, Trilului str., 030401 Bucharest; Tel/Fax:+40-799-763-670; +40-21-224 5281; +40-31-425 0893; E-mail: secretariat@proton.com.ro; Website: www.proton.com.ro

www.proton.com.ro

Interviu

familie, medicul specialist obstetrician, cel puțin de 3-6 ori într-o sarcină. Practic, ar trebui să fie luată în evidență, după care să urmeze controale, analize, investigații după un anumit protocol de urmarire a sarcinii , lucru care nu se întâmplă. Statisticile din țară arata că mai mult de o treime din totalul sarcinilor din România nu sunt luate în evidență. Ne întâlnim și cu situații absolut bizare , când vine femeia la spital și spune că i s-a umflat burta, ea neștiind că este gravidă. Unele consideră că s-au îngrășat, nu se gândesc că ar fi gravide. Culmea este că unele mai au un copil acasă și nu realizează ce li s-a întâmplat. O alta situație o constituie nașterea la o vârstă mai avansată. În principiu, femeia cu vârstă peste 35 - 40 de ani, cum a început și la noi să fie trendul, de a avea prima sarcină, se consideră a fi o sarcină cu risc de prematuritate. Este importantă patologia asociată , pentru că în jurul vârstei de 40 de ani, femeile pot avea hipertensiune, boli renale, diabet etc. care reprezintă factori de risc asociați unei nașteri premature. Dar și în această situație, dacă gravida respectivă este luată în evidență, dacă toată această patologie este cunoscută, gestionată și tratată corect, șansele să nască prematur, scad. Există și în România, în spitale, medicație care asigură prelungirea sarcinii către termen. V-am dat câteva argumente pentru care este absolut necesară urmărirea gravidei pe toată perioada sarcinii.

Care sunt cele mai frecvente riscuri pe care le prezintă nounăscutul prematur? Cele mai frecvente patologii înâlnite sunt cele legate de adaptarea respiratorie , detresa respiratorie, boala membranelor

hialine, displazia bronhopulmonară. Insuficiența respiratorie la o vârstă foarte mică de gestație, greutatea mică sau extrem de mică a prematurului, complică existența nou-născutului, acesta necesitând clar un suport ventilator, administrarea de surfactant și alte proceduri de terapie intensivă. Legat de această patologie, apare ca un cerc vicios patologia cardiacă, persistența de canal arterial, dificultăți legate de alimentație, fiindcă nu poți administra alimentație enterală ci trebuie să recurgi la catetere, și de aici riscul de infecții. Hemoragia periventriculara este o altă complicație serioasă a prematuritații care poate duce chiar la decesul nou-născutului sau poate lăsa sechele neurologice de lungă durată. Un copil născut prematur necesită clar o perioadă mai lungă de spitalizare, necesită proceduri de terapie intensivă, toate acestea crescând și riscul de infecții nozocomiale. Sigur, la prematurul foarte mic pot apărea de asemenea tulburări metabolice, hipoglicemia, anemia de prematuritate dar și anemia iatrogenă, rezultată din faptul că, prin analize de sânge repetate, pe care trebuie să le iei ca să urmărești evoluția în dinamică, se poate induce o stare de anemie care ulterior necesită transfuzii repetate. Retinopatia de prematuritate este o altă complicație a prematurității cu un impact devastator asupra evoluției ulterioare a copilului. Este deci o patologie absolut complexă a prematurului și ideal este ca acești copii să se nască in centrele de grad III și incubatorul de transport să fie incubatorul uterin, adică să fie mama. Cu alte cuvinte femeia gravidă cu risc de naștere prematură ar trebui să fie trimisă către centrele de grad III , acestea având la dispoziție personal, echipamente și posibilități terapeutice care cresc șansa de supraviețuire a acestor copii.

În țară, centrele de grad III sunt în centrele mari universitare Timișoara, Craiova, Cluj-Napoca, Targu-Mureș, Iași. În București, sunt toate, exceptie Elias și CFR II, Malaxa. Maternitatea Elias nu s-a putut ierarhiza la gradul III pe motiv de spațiu, dar noi asigurăm peste 2000 de nașteri anual cu toată patologia neonatală cunoscută, mai puțin prematuritatea sub 32 de săptămâni. Atât în Europa cât și în SUA, gradul III înseamnă să asiguri nou-născutului managementul imediat al patologiei chirurgicale cât si cea cardio-vasculare, ceea ce nu este practic realizat în Romania.

Care sunt șansele copilului prematur, să se recupereze (în afara de cei care necesită o operație pe cord), pe termen lung? Șansele de recuperare ar trebui să fie foarte bune, mai ales dacă au ajuns în aceste centre de grad III. Ideea este că pentru un asemenea caz trebuie să ai permanent personal alocat, fiindcă nu este suficient să ai monitorul care te avertizează, să ai aparatul care îl ventilează, și așa mai departe. Toate aceste aparate te avertizează că este ceva, daca nu ești acolo să intervii și să-i corectezi anomalia respectivă, atunci orice eveniment din acesta neplăcut poate duce la o recuperare mai dificilă și, uneori, cu sechele pe termen lung. Prematurul are, de asemenea, un risc foarte mare de a face hemoragie cerebrală, complicațiile hemoragiei cerebrale sunt , sigur, imediate, poate fi chiar decesul, cele care sunt de amploare mai mică, se pot vindeca cu sechele de genul paraliziei cerebrale, handicapului motor și altele. Tocmai de aceea trebuie să te porți cu un prematur ca și cu un bibelou,

www.revistamedicalmarket.ro

Gerovital H3 Derma+ Cremă copii O soluție în prevenirea și tratarea dermatitei de scutec

Produse hipoalergenice Fără parabeni, coloranți Testate sub control dermatologic EXCLUSIV ÎN FARMACII

Dermatita de scutec sau eritemul fesier este o iritaţie a pielii bebeluşului cu risc crescut de suprainfectare localizată în zona ce stă în contact direct cu scutecul sau în proximitatea acesteia. Dintre cauzele ce favorizează apariţia dermatitei de scutec amintim: • Umezeala – contactul prelungit cu urina şi materiile fecale • Diversificarea alimentaţiei bebelușului sau alimente noi consumate de mamă în timpul alăptării pot conduce la o accelerare a tranzitului, respectiv la creşterea numărului de scaune • Frecarea scutecului cu pielea sensibilă • Tratmentele medicamentoase (în special adiministrarea de antibiotice) Pentru evitarea apariţiei eritemului de scutec se recomandă: • Schimbarea frecventă a scutecului • Curăţarea pielii cu produse special create pentru bebeluşi ce au la bază formule blânde (nondetergente) • Folosirea de creme ce formează un strat protector la nivelul pilelii şi limitează astfel contactul cu mediul iritant GH3 Derma+ Cremă pentru copii este o soluţie eficientă în prevenirea şi tratarea eritemului de scutec. Are în compoziţie Oxid de Zn - cu efect antiseptic ce stimulează procesul de vindecare a leziunilor prezente în patologia eritemului de scutec, înlăturând în acelaşi timp senzaţia de iritaţie sau inflamaţie. Accelerarea procesului de vindecare este favorizată de prezenţa D-pantenolului şi a α bisabolului. Conţinutul ridicat de acizi graşi polinesaturaţi omega 3, 6, 9 din Uleiul natural ecocertificat Inca Omega asigură refacerea funcţiei de barieră şi creşterea nivelui de hidratare. Se recomandă aplicarea acestui produs în strat gros pe pielea curată şi uscată. Folosirea cu regularitate asigură protecţia zonei sensibile ce stă în contact direct cu scutecul şi previne apariţia şi instalarea stării de sensibilitate.

Interviu

să-i oferi liniște, să-i oferi căldura umană, nu poate sta numai pe aparate. Trebuie sa-l atingi, să-l mângâi, să aibă contactul cu mama, să fii atent la orice variație a tensiunii, orice modificări ale saturatiei în oxigen, să le corectezi în așa fel încât să nu-i provoci leziuni mai severe. În Elias și noi am rezolvat cazuri de 27 – 28 de săptămâni, copii care sunt azi foarte bine și nu au nici un fel de handicapuri și sunt absolut perfecți.

Deci, rezultă de aici că în cazul unei nașteri premature este absolut necesară prezența unui neonatolog și a personalului calificat. Problema care se pune este: există măcar un neonatolog și o asistentă specializată pe neonatologie, în toate maternitățile, la noi în țară? Conform legislației, în toate unitățile de grad III e indicat să ai doar medici primari și specialiști neonatologi și asistente calificate pentru specialitatea neonatologie. În maternitățile obișnuite sunt angajați și pediatri care au făcut sau nu a 2-a specialitate neonatologia. Sunt cunoscute la nivelul Colegiului Medicilor din România cazuri în care întarzierea sau neacordarea unor proceduri de reanimare neonatală la momentul nașterii sau ulterior, au dus la consecințe tragice; am constatat că aceste cazuri au apărut mai ales în secțiile din țară unde nu sunt neonatologi, ci doar pediatri. Sigur nu

este o regulă , dar este o realitate. Ceea ce trebuie sa facă organizatorii de sănătate, este să crească numărul de locuri la rezidențiat la specialitatea de neonatologie, în așa fel încât să existe un număr cât mai mare de neonatologi, să nu fie nevoie să faci pediatrie 6 ani, să mai faci încă o specializare, din moment ce ai specialitate introdusă la rezidențiat, și acești oameni să-si dedice viața lor meseriei. Este foarte greu și să acoperi gărzile, și să îngrijești acești copii. Sigur, ideal (eu cred ca aici la Maternitatea Elias am reușit acest lucru, deși este greu să spui că ai atins idealul) este ca la orice naștere (fie cezariană fie naștere vaginală ) să fie prezent obligatoriu, medicul neonatolog și o asistentă de neonatologie, care să aibă și abilități de terapie intensiva neonatală, îndeosebi atunci când se anunță o naștere cu risc. Aceasta este în sprijinul pacientului nostru, fiindcă orice problemă apărută la momentul respectiv, poate fi imediat controlată și corectată de un specialist și nu de obstetrician sau de moașă care nu au totusi aceleasi competențe. Adică, se întârzie procedurile de reanimare și în felul acesta, șansele la o evoluție normală a nou-născutului respectiv scad. În acest fel, având personal pregătit, disponibil la orice oră, în orice zi, am scăzut mortalitatea, am scăzut complicațiile imediate la cazurile care au avut o anumită patologie. Neonatologul se implica și în consultația antenatală; ca să înțeleagă ce se întâmplă cu copilul nou-născut la momentul nașterii, neonatologul trebuie să aibă si cunoștințe de perinatologie, să știe ce se întâmplă cu fătul în trimestrul II, în trimestrul III, ce înseamnă o hipertensiune maternă, ce înseamnă un diabet al mamei pe parcursul sarcinii, ce înseamnă o infecție, o anomalie, toate acestea trebuie să le aibă în minte, să le așeze pe categorii și la momen-

tul la care se naște copilul să știe la ce să se aștepte, la ce evoluție ulterioară. De aceea comunicarea noastră cu obstetrica este foarte bună. În secția noastră am dezvoltat mult acest consult antenatal, care ne aduce informații prețioase despre sarcina respectivă.

Cum are loc comunicarea cu părinții, comunicarea riscurilor la care să se aștepte părinții în cazul unui prematur, întrucât este greu de acceptat din partea părinților un diagnostic, o boală cu urmări de lungă durată? Ați pus punctul pe i, tocmai acest consult antenatal, înseamnă o discuție amănunțită cu gravida pe baza dosarului ei medical, de unde se extrag informații , iar neonatologul trebuie să puncteze și să explice cat mai clar acele situații care pun în dificultate fătul și ulterior, nou-născutul. El trebuie să explice viitoarei mame și în general, cuplului, la ce să se aștepte. Li se expun riscurile sau complicațiile unei anumite patologii, managementul care trebuie urmat după naștere , astfel ca la momentul nașterii au cât de cât o informație. Sigur că nu se poate ști precis dacă merge exact ca la carte, cu pașii aceia, dacă e mai rău sau mai bine, dar sunt mai pregătiți emoțional să primească și vești mai neplăcute. De aceea, subliniez această necesitate de a avea o discuție prenatală cu viitorii părinți. Dar pentru a avea aceste informații, este obligatoriu ca gravida să se prezinte la medicul obstetrician încă din primele săptămâni de sarcină.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Ecografia de sarcină, ginecologică şi de sân Dr. Carmen Cheleş

Medic Specialist Obstetrică-Ginecologie, Supraspecializare Medicină Materno-Fetală

ECOGRAFIA ÎN SARCINĂ Ecografia este o investigaţie medicală care foloseşte unde sonore de înaltă frecvenţă (ultrasunete). Sonda/traductorul emite unde sonore ce reflectă structurile din corpul uman, inclusiv copilul; aceste unde sunt transformate de ecograf în imagini vizibile pe ecran. Este o procedură inofensivă, care nu afectează nici mama şi nici fătul şi, de aceea, se poate repeta oricând în sarcină. Acurateţea examinării ecografice depinde de numeroase condiţii particulare sau tehnice, cum sunt: aparatura utilizată, experienţa medicului care o practică, poziţia copilului în uter, poziţia placentei, starea pacientei (grosimea şi calitatea peretelui abdominal, aplicarea de creme sau uleiuri pe pielea abdominală, prezenţa de cicatrici abdominale etc.) şi medicul care interpretează ecografia. Ecografia obstetricală foloseşte multiple moduri ecografice: •• mod convenţional 2D – care permite studiul organelor interne, •• Doppler color şi spectral, Power Doppler – pentru studiul vaselor de sânge şi al inimii, •• modurile 3D şi 4D – pentru examinarea suprafeţelor, •• moduri ecografice speciale – STIC, TUI, OmniView etc., cu care sunt dotate ecografele de ultimă generaţie. În sarcină sunt recomandate mai multe ecografii, la anumite vârste ale sarcinii, care au scopuri medicale bine definite. În trimestrul I sunt recomandate: •• Ecografia pentru diagnostic de sarcină(sub 9 săptămâni), •• Ecografia de morfologie fetală de trimestrul I(între săptămâna 11 şi săptămâna 13 + 6 zile – vârsta optimă 12 săptămâni) – se asociază cu bitestul (screening bi-

ochimic) pentru aprecierea riscului de anomalii cromozomiale. Aceste ecografii: •• stabilesc vârsta sarcinii şi data probabilă a naşterii localizează sarcina (intrauterin, extrauterin), •• depistează sarcinile multiple identifică structurile fetale, confirmă viabilitatea sarcinii, permite examinarea uterului şi a altor structuri pelvine. În anumite situaţii, aceste ecografii identifică sau sugerează prezenţa unor anomalii fetale. În trimestrul II este recomandată cea mai importantă ecografie de sarcină, ecografia de morfologie fetală de trimestrul II – între 20 şi 24 de săptămâni, ideal la 22 de săptămâni. Aceasta permite: •• examinarea structurilor fetale şi depistarea unor eventuale anomalii, monitorizarea creşterii fetale •• examinarea vascularizaţiei fetale, ombilicale, materne, observarea mişcărilor şi activităţii fetale •• examinarea placentei şi verificarea cantităţii de lichid amniotic, identificarea sexului fetal,măsurarea lungimii colului, asistarea unor teste prenatale (amniocenteza). În trimestrul III se practică ecografia de morfologie fetală de trimestrul III, între săptămânile 30 şi 34, ideal la 32 de săptămăni, care, practic, repetă paşii urmăriţi de ecografia de trimestrul II, cu care se completează; în plus, aduce informaţii importante pentru apropierea naşterii, prin: •• monitorizarea creşterii fetale, determinarea poziţiei fătului, verificarea cantităţii de lichid amniotic •• ca parte integrantă a profilului biofizic fetal, evaluarea poziţiei finale a placentei şi a maturităţii ei •• evaluarea stării de bine fetale (depistarea precoce a semnelor de suferinţă fetală). ECOGRAFIA GINECOLOGICĂ Ecografia ginecologică se referă la investigaţia medicală a organelor pelvine ale femeii, în special la uter, ovare şi trompele uterine, precum şi la vezica urinară, anexe,

fundul de sac Douglas sau orice altă descoperire pelvină în afara sarcinii. Examinarea se practică transabdominal, cu vezica urinară plină – ceea ce asigură o mai bună vizualizare a organelor pelvine sau transvaginal, cu o sondă specială destinată acestei examinări. Procedura este nedureroasă şi neinvazivă, fără efecte secundare asupra oganismului uman. Informaţiile oferite de examinarea ecografică se referă la: •• Determinarea cauzelor durerii pelvine şi a problemelor menstruale; •• Screeningul (monitorizarea) cancerului ovarian; •• Identificarea şi evaluarea formaţiunilor tumorale pelvine, chistice sau solide (chisturi ovariene, fibroame uterine); •• Evaluarea dispozitivelor intrauterine (sterilet); •• Evaluarea endometrului; •• Monitorizarea ovulaţiei, în special la pacientele cu stimulare ovariană; •• Tehnologia Doppler permite evaluarea vascularizaţiei pelvine şi are rol important în diferenţierea tumorilor benigne de cele maligne. În plus, ecografia este utilizată în ghidarea unor manevre invazive, cum sunt sonohisterosalpingografia (pentru investigarea cavităţii uterine şi a trompelor uterine la femeile infertile) sau recoltarea de ovocite (în cadrul procedurilor de fertilizare “in vitro”). ECOGRAFIA MAMARĂ Principalele utilizări ale ecografiei la nivelul sânului sunt depistarea anomaliilor mamare descoperite prin examinare la consultul senologic şi precizarea detaliile structurale şi de vascularizaţie ale diferitelor anomalii descoperite la examenul mamografic. Prin urmare, ecografia mamară şi mamografia se completează, dar nu se înlocuiesc. Ecografia este o metodă de monitorizare a femeilor care: au risc crescut pentru cancer de sân (istoric familial, istoric personal de cancer mamar, prezintă un rezultat biopsic incert), prezintă o patologie benignă care trebuie monitorizatăîn timp (displazie mamară etc.), au sâni denşi, au implant mamar, au contraindicaţii pentru examinarea radiologică (sarcină). Ecografia este folosită şi pentru ghidarea continuă a unor manevre invazive la nivelul sânului (biopsia mamară ecoghidată).

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Primele rezultate ale transplantului de celule stem la copiii cu afecțiuni neurologice Povestea lui Matthew Farrow, un băiețel în vârstă de 5 ani a deschis în urmă cu peste 25 ani un nou și dinamic capitol în domeniul transplantului de celule stem. Dr. Speranța Arciudean

Director medical Cord Blood Center Grup

atthew era diagnosticat cu o formă severă de Anemie Fanconi, o boală genetică de sânge, care determină formarea insuficientă de celule sanguine noi în măduva osoasă. Tratamentele disponibile puteau doar să amelioreze unele manifestări ale bolii, însă nu puteau să vindece sau să prelungească durata de viață a băiețelului. Singura modalitate de a realiza aceasta, era prin realizarea unui tratament inovator la acel moment, respectiv prin efectuarea transplantului de sânge placentar, ca sursă de celule stem hematoformatoare. Transplantul s-a efectuat în Franța, la Spitalul Saint-Louis din Paris de către Dr. Eliane Gluckman, după ce în SUA echipa condusă de cercetătorul dr Hal E. Broxmeyer a pregătiț grefa pentru transplant din sângele placentar recoltat la nașterea surorii lui Mathew. La 27 de ani de la transplant Mathhew Farow este un tânăr sănătos, cu o măduvă osoasă normal funcțională și sistem imunitar complet refăcut. Celulele din sângele său se formează în continuare din celulele stem ale grefei de sânge placentar transplantate. În present, Mathew în vârstă de 32 de ani, este căsătorit și tatăl unui băiat în vârsta de 12 ani pe nume Elijah. Experiența de viață prin care a trecut l-a determinta să devină un activ promotor al informării viitori-

lor părinți cu privire la importanța și valoarea bankingului de sânge ombilical. Anii care au urmat acestui prim transplant au fost marcați de o extindere progresivă a indicațiilor de utilizare terapeutică a grefelor de sânge ombilical odată cu acumularea experienței clinice și a conturării particularităților unice ale populațiilor de celulele stem și progenitori. Pe lângă potențialul de utilizare terapeutică pentru tratarea bolilor cuprinse în lista indicațiilor standard ale transplantului de celule stem hematoformatoare, cercetările din ultimii ani au prefigurat un noi perspective de aplicabilitate. Afecțiunile neurologice dobândite ale copilului (encefalopatia hipoxic ischemică, paralizia cerebrală, hidrocefalie, accident vascular ischemic) reprezintă una dintre categoriile de boli care ar putea avea un beneficiu semnificativ în urma transplantării unei unități proprii de sânge ombilical ca terapie celulară regenerativă. Studiile clinice inițiate pe plan mondial începând cu anul 2010 au pornit de la rezultatele preclinice, de laborator care au evidențiat capacitatea celulelor stem din sângele ombilical de limita leziunile cerebrale în fază acută și de a promova procesele de reparare și regenerare celulară la nivelul cerebral. În toate cazurile tratate s-a realizat o monitorizare atentă a copiilor, transfuzarea unității proprii de sânge ombilical nefiind însoțită de apariția unor incidente sau efecte secundare pe durata administrării sau postadministrare, copiii plecând acasă a doua zi. Statusul neurologic al copiilor este evaluat atât anterior cât și postadministrare la intervale prestabilite de timp de către Prof.

Dr. Dana Craiu, Coordonatorul Național al studiului care afirmă că „Este impresionantă dorința părinților de a le da copiilor lor această șansă la viață, totuși numărul unităților de sânge ombilical stocate este mult prea mic. Beneficiile la copii se observă în timp. Unii părinți spun că au apărut deja: sunt de atenție, pe partea cognitivă”. În 2015 ne-am bucurat alături de părinți de primele îmbunătățiri ale stării de sănătate ale copiilor lor. Părinții a 2 copii ne-au transmis următoarele: Observațiile și constatările părinților sunt susținute și de rezultatele evaluărilor periodice efectuate de Prof. Dr. Craiu, investigator principal studiu clinic “Din experiența de până acum, putem confirma acest lucru, celulele stem proprii ale copiilor au fost acceptate fără nicio reacție adversă, imediată (în timpul administrării transfuziei) sau tardivă (pe perioada celor 12 luni de urmărire postransfuzie). Ce putem spune în acest stadiu, încă intermediar, este că transfuzia de sânge cordonal are efecte clinice, cu minimă îmbunătățire motorie, remarcabile fiind progresele cognitive, de dispoziție și comunicare. Copiii interacționează mult mai bine cu familiile din care provin, sunt mai veseli și fac progrese de limbaj. Aceste observații clinice trebuie confirmate mai departe pe un număr mai mare de pacienți, însă ele sunt încurajatoare, atât pentru noi, cât și pentru părinții acestor copii. Date fiind progresele obținute pe latura de comunicare este posibil ca terapia cu celule stem din sânge cordonal să fie o speranță pentru pacienții cu tulburări de spectru autist. Numărul copiilor cu paralizie cerebrala este mare, insa studiul a inclus un număr mic de pacienți care aveau disponibilă unitatea de sânge cordonal colectată la naștere. În prezent terapia cu celule stem este o mare speranță de viitor pentru medicina regenerativă (regenerarea tesuturilor cu ajutorul celulelor primordiale). Studiile cu celule stem sunt în desfășurare în toată lumea sperând la găsirea unei terapii pentru afecțiuni fără tratament.” Aceste prime rezultate reprezintă cele mai valoroase argumente pentru ne continua activitatea de promovare a noilor terapii celulare în România și de a informa corect și etic viitorii părinți cu privire la rezerva prețioasă de celule stem tinere cu care fiecare copil vine pe lume.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Displazia luxantă de şold Displazia de şold reprezintă o anomalie congenitală a membrelor inferioare. Dr. Ingrid Florescu, medic specialist pediatru

Caracteristicile bolii •• displazia cotilului şi a capului femural; •• cotilele sunt displazice; •• capetele femurale nu sunt conţinute în totalitate de cavităţile cotiloide, fiind plasate în fata lor; •• colul femural este anteversat. Practic, este evidentă poziţia anormală a capului femural în articulaţia şoldului. În loc să fie bine fixat în articulaţie, capul femural se mişcă anormal sau poate chiar să iasă din articulaţie, situaţie în care vorbim despre luxaţia şoldului.

Etiologie Afecţiunea apare sporadic sau în context familial, fiind condiţionată şi de factori genetici. Displazia de şold poate fi tipicaapare la copii fara sindroame genetice, si teratologica-exista cauze antenatale, factori intrauterini ce determina apariţia ei. Poate fi unilaterala-in special la nivelul membrului inferior stâng sau bilaterala. Frecventa de apariţie este de 1 ‰ , (un anumit grad de instabilitate a şoldului se întâlneşte într-o proporţie mai mare -1/250 cazuri dar dislocarea adevărata a şoldului apare la 1/1000 cazuri), cu preponderenta la rasa alba, fata de rasa neagra şi galbena.

Factori de risc în apariţia displaziei de şold: •• istoric familial pozitiv pentru această afecţiune ce apare în 12-33% cazuri.

•• sexul feminin (80 %), din cauza susceptibilităţii mai mari la unul dintre hormonii materni - relaxina - care creşte laxitatea ligamentară; •• orice condiţie care determină restrângerea spaţiului intrauterin, conferind astfel mai puţin loc pentru mişcările fetale: oligohidramnios, greutate mare la naştere, prima sarcină; •• se asociază des cu torticolis şi metatarsus adductus; •• mai frecventă la şoldul stâng (în poziţia fetală obişnuită, şoldul stâng este forţat înspre adducţie împotriva sacrului mamei); •• mai frecventă la copiii născuţi prin operaţie cezariană sau în cazul prezentaţiei pelvine şi la cei care sunt îngrijiţi în secţiile de terapie intensivă; •• sarcina gemelară.

Semne clinice la nou-născut şi sugar: •• semnul resortului (manevra Ortolani) apare până la vârsta de 3 luni - efectuat de medic şi pozitivat prin auzirea unui clacment la mişcarea de flexie a coapselor pe bazin urmată de abducţia lor; •• semnul limitării abducţiei coapselor - în mod normal, coapsele se pot depărta până la planul pe care stă copilul. În displazia de şold, coapsele de pot depărta doar sub un unghi de 90˚; •• exagerarea mişcărilor de rotaţie (în mod normal până la un unghi de 90˚, în luxaţie până la o valoare de 180˚); •• asimetria pliurilor tegumentare de pe faţa internă a coapsei şi subfesier apare în 10% dintre cazuri, este sugestivă pentru displazie, dar nu e specifică acestei patologii, întrucât este influenţată de dispoziţia ţesutului celular subcutanat; •• asocierea frecventă cu picior valgus congenital (în special la fetiţe).

Anatomie patologică

Semne clinice la copil după instalarea mersului

•• cotilul este aplazic, cu marginile anterosuperioară şi posterosuperioară rotunjite şi aplazice; •• rebordul cartilaginos al cotilului este deplasat în sus sau răsfrânt spre cotil; •• colul femural este anteversat şi priveşte înainte sub un unghi ≥ 60˚; •• capul femural este deplasat în sus la distanţă de cotil; •• există retard de osificare al nucleului capului femural (în mod normal apare la vârsta de 4 luni - în luxaţie nu apare până după vârsta de 7-8 luni); •• anteversia capului femural la 60˚; •• cotil plat; •• ligamentul transvers al acetabulului este lung şi gros; •• ligamentul rotund este larg şi gros.

1. scurtarea membrului inferior luxat; 2. devierea fantei vulvare spre piciorul luxat; 3. în ortostatism în luxaţia bilaterală apare lordoza lombară accentuată cu spaţiu mare între feţele interne ale coapselor; 4. semne de ascensiune trohanteriană: a. capul femural nu se mai palpează la baza triunghiului lui Scarpa, el aflându-se înainte şi în afară, în regiunea fesieră posterioară; b. trohanterul mare depăşeşte în sus linia lui Nelaton Roser (în mod normal linia este tangenta la trohanter); c. linia lui Shoemaker întretaie linia mediană a abdomenului sub ombilic (normal, se întretaie deasupra ombilicului); d. triunghiul lui Bryant în luxaţie este dreptunghic, iar la şoldul normal con-

www.revistamedicalmarket.ro

(75 Ani) Indicație:

Acest material promoțional este destinat profesioniștilor în domeniul sănătății

Asociat tratamentului antibiotic

stimulează refacerea florei intestinale individuale se administrează concomitent cu antibioticul descoperit în Japonia și folosit neîntrerupt de 75 ani

Articole de specialitate format acesta este un triunghi isoscel; e. semnul lui Trendelemburg pozitiv = sprijinul pe piciorul bolnav se face înclinând toracele de aceeaşi parte, iar bazinul se înclină în jos spre partea opusă. În luxaţiile bilaterale apare mersul legănat.

Semne radiologice în displazie: 1. oblicitate mare a plafonului cotiloidian măsurat prin unghiul lui Hilgenreiner şi Faber = orizontală ce trece prin cartilajul lui Y şi tangentă la cotil. În mod normal, la naştere are un unghi de 30˚, care scade cu vârsta, în luxaţie acesta este > 30˚; 2. ascensiunea metafizei femurale (măsurat din punctul cel mai ridicat de pe metafiza superioară şi proiecţia lui perpendiculară pe linia cartilajelor lui Y), care în cazul şoldului normal este de 7-8 mm, iar în luxaţie este doar de 6 mm; 3. deplasarea laterală a metafizei femurale superioare; 4. deplasarea în sus şi în afară a metafizei femurale superioare; 5. semnul lui van Rosen - tangenta la marginea internă a diafizei femurale, în loc să cadă la mijlocul plafonului cotiloidian, trece prin partea externă a cotilului; 6. întârzierea apariţiei - peste vârsta de 6 luni - a nucleului epifizar superior; 7. dezvoltarea întârziată a ramurii ischiopubiene; 8. nucleul capului femural nu e situat în cadranul inferointern al patrulaterului de ombredane ci în cel infero-extern în subluxaţie sau superoextern în luxaţie; 9. unghiul lui Wiberg < 25˚- acoperirea precară a tavanului cotiloidian. Diagnosticul este unul clinic şi ecografic (chiar de la naştere) sau radiologic. La vârsta de 4-6 luni se evidenţiază întârzierea în apariţie > 6 luni a nucleului de osificare epifizar superior.

Diagnostic diferenţial 1. luxaţia traumatică de şold 2. luxaţia patologică (TBC, osteomielită, poliomielită)

3. fracturi de col femural 4. epifizioliza capului femural 5. coxa vara congenitală Tratamentul displaziei de şold are ca scop repunerea concentrică a capului femural în articulaţia şoldului pentru a obţine un mediu optim de dezvoltare normală a capului femural şi a acetabulului. Tratamentul este recomandat de medicul chirurg ortoped pediatru, după stabilirea diagnosticului de displazie de şold, constă în utilizarea de atele sau hamuri şi trebuie început imediat după diagnosticare, întrucât în primele 6 luni de viaţă şansele de succes se ridică la 95 %. Cea mai folosită metodă de tratament este utilizarea hamului Pavlik, în care copilul va sta cu coapsele în abducţie şi rotaţie internă, purtarea acestuia fiind necesară timp de 2-3 luni, în general până la dispariţia semnelor radiologice. De asemenea, sunt obligatorii examinări medicale repetate şi radiografii de control la interval de 30 zile pentru verificarea aplicării corecte. Trebuie evitată folosirea a 2 pamperşi simultan, întrucât

ECOGRAFIA DE ŞOLD Principala indicaţie la nou-născut este displazia coxofemurală (DCF). Iniţial a fost indicată pentru copiii cu examen clinic anormal, naştere pelviană, oligohidramnios, antecedente familiale de DCF, mielomeningocel, torticolis congenital sau tulburări de dezvoltare a extremităţii inferioare. Astăzi se consideră că metoda ar trebui aplicată de rutină în primele 4 săptămâni de viaţă, ideal în prima săptămână, având avantajul vizualizării directe a cartilajelor şi ţesuturilor moi periarticulare, cu sensibilitate aproape de 100%. DCF are incidenţa cuprinsă între 1\100-1,5\1000 nou-născuţi, cu afectarea fetelor mai frecvent, de circa 8-9 ori. Ecografia poate vizualiza acetabulul, nucleul de osificare, şi permite evaluarea acoperirii osoase şi cartilaginoase a capului femural, cu măsurarea obiectivă a unghiurilor alfa şi beta, ceea ce permite cuantificarea acoperirii capului femural şi încadrarea şoldului în una dintre cate-

metoda este ineficientă şi oferă o falsă siguranţă familiei.

Tratamentul luxaţiei congenitale de şold •• ortopedic: tenotomia muşchilor adductori şi imobilizarea în aparate gipsate succesive de câte 30 zile iniţial cu coapsele în flexie, abducţie şi rotaţie externă la 90˚apoi cu creşterea unghiului la 120˚ şi în final în poziţie de extensie, abducţie cu bară la 30˚ şi rotaţie internă; •• chirurgical: repunere sângerândă a capului femural în articulaţie, artroplastie capsulară şi osteotomii de direcţie şi de sprijin folosite în caz de vicii de orientare a colului femural şi ale bazinului.

Complicaţiile bolii şi ale tratamentului •• •• •• ••

anomalii ale mersului; redislocarea, redoarea şoldului; infecţie, hemoragie; necroza de cap femural.

goriile de normalitate sau în unul dintre tipurile de displazie, conform unei nomograme (Graf). De asemenea, metoda permite efectuarea manevrelor dinamice cu aprecierea deplasării capului femural în articulaţie. Clasificarea corectă permite şi tratamentul corect şi instituit la timp, cu rezolvarea bună a cazului, urmată de reevaluarea ecografică. La o vârstă mai mare de 6 luni, din cauza nucleului de osificare a capului femural, mai ales dacă diametrul acestuia este peste 1 cm, diagnosticul devine dificil ecografic şi necesită examen radiografic. Încă se caută un consens privind screeningul tuturor nou-născuţilor (aşa cum se practică în Germania), considerânduse că abordarea optimă este efectuarea acestei investigaţii în fiecare secţie de nou-născuţi, indiferent de gradul lor de risc la naştere. Dr. Cornel Lungu Medic primar medicină generală, competenţă ecografie generală