Medical Market - ORL 2023

Prof. Univ.

Dr. Șerban Berteșteanu

Președinte SRORL și Chirurgie OMF, Șef Secție ORL, Spital Clinic Colțea, București

Prof. Univ.

Dr. Gheorghe Mühlfay

UMF, Științe și Tehnologie „George Emil Palade“ din Târgu Mureș

Prof. Univ. Dr. Caius Codruț Sarafoleanu

UMF „Carol Davila”, București, Șef Centru de Excelență în chirurgia ORL, Spitalul „Sf. Maria”, București

Prof. Univ.

Dr. Alma Maniu

UMF „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, Catedra ORL, Clinica Dr. Alma Maniu

Conf. Univ.

Dr. Adriana Neagoș

UMF, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș

Conf. Univ.

Dr. Dana Vrînceanu

UMF „Carol Davila” din București, Coordonator Secție ORL din SUUB

Dr. Toader Miorița

Medic primar ORL, Dr. Șt. Med. Sp. Clinic de Urgenţă Pentru Copii „Grigore Alexandrescu“, București

Dr. Alexandru Bulescu

Medic specialist ORL, competență în somnologie, Clinica Medicum, București

ORL și Chirurgie Cervico-Facială

Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală şi intră sub incidența legii.

Campania SĂNĂTATEA SOMNULUI Somnul tău. Sănătatea ta. Viața ta.

Apneea în somn și interacțiunea cu sfera ORL

SASO - sindromul de apnee în somn de tip obstructiv este o patologie multifactorială cronică care constituie o adevărată problemă de sănătate publică.

În cadrul campaniei Sănătatea Somnului susținem colaborarea interdisciplinară a medicilor pentru diagnosticarea sindromului de apnee în somn, pentru tratarea cu succes a pacienților care suferă de acest sindrom și au comorbidități asociate.

Pentru pacienții care nu tolerează tratamentul CPAP, sau la cei pentru care acesta nu este are rezultate favorabile, există soluții alternative, din care cele mai eficiente sunt chirurgia căii respiratorii superioare și utilizarea dispozitivelor de avansare mandibulară.

În multe situații, soluțiile de tratament non-PAP sunt combinate, pentru a obține cele mai bune rezultate pentru pacient. (s1)

Umidificarea are un rol esențial pentru sporirea confortului în utilizarea terapiei CPAP și este importantă pentru creșterea complianței.

Un procent mare în rândul pacienților raportează efecte secundare legate de uscarea căilor aeriene superioare și a aerului rece în timpul terapiei CPAP.

Presiunile crescute din tratamentul cu CPAP, fac dificilă adaptarea organismului de a încălzi și umidifica aerul inhalat, conducând la uscăciunea mucoasei nazale, a gâtului, congestie nazală, iritație și apariția secrețiilor nazale, durere în gât. (s2)

În multe studii a fost arătată legătura dintre rezistența nazală crescută și toleranța redusă la terapia PAP, dar și legătura cu eficiența scăzută a acestui tip de terapie la pacienții cu obstrucție nazală semnificativă. În aceste cazuri, chirurgia nazală a fost corelată cu creșterea timpului de utilizare a dispozitivelor CPAP, reducerea presiunilor utilizate pentru terapie, reducerea somnolenței diurne, dar și cu o creștere globală a calității vieții. (s3)

Ținând cont de fiziologia respirației și de fiziopatologia sindromului de apnee în somn, se consideră că o cale respiratorie nazală permeabilă este necesară ca o etapă în tratamentul sindromului de apnee în somn, fie că este vorba de soluții complet chirurgicale sau de terapii cu dispozitive CPAP sau de avansare mandibulară. (s5)

BIBLIOGRAFIE

1,3,5 Rolul chirurgiei de permeabilizare nazală în managementul Sindromului de apnee obstructivă în somn/The role of nasal surgery in management of Obstructive Sleep Apnea Syndrome.” Articol Revista de Pneumologie, Medical Market, Dr. Ioan Alexandru Bulescu.

2. Complianța la terapia apneei în somn/ Compliance with sleep apnea therapy” Articol Revista de Pneumologie, Medical Market, Dr. Diana-Raluca Velescu

4. Friedman M et al (2000) “Effect of improved nasal breathing on obstructive sleep apnea.” Otolaryngol Head Neck Surg 122:71–74

Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Informațiile din campania SĂNĂTATEA SOMNULUI sunt cu caracter pur informativ. Nu se dorește a exhaustivă și nu înlocuiește o consultație sau un diagnostic medical. Recomandăm tuturor persoanelor care au semne sau simptome care necesită o opinie medicală să meargă la medic.

Medicina este o știință în permanentă dezvoltare și perfecționare cu elemente novatoare necesare a fi puse în practică pe tot Globul Pământesc!

Interviu realizat cu Domnul Profesor Gheorghe Mühlfay, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade”, din Târgu Mureș, Președinte Conferință ORL 2023

Stimate domnule Profesor Gheorghe Mühlfay, sunteți Preşedintele Conferinței ORL 2023 în cadrul Conferinței Naționale de Otorinolaringologie şi Chirurgie Cervico-Facială cu Participare Internațională & A 3-a Conferință a Asociației Internaționale a Mării Negre de Otologie şi Neurotologie, ce vor avea loc în perioada 7-10 Iunie 2023, la Sovata. Care este importanţa organizării simultane a celor 2 Conferinţe?

Este bine cunoscut faptul că medicina este o știință în permanentă dezvoltare și perfecționare. Elementele novatoare nu sunt puse în practică simultan pe tot Globul Pământesc. Ele provin din diferite centre medicale, în general consacrate științific, care în cadrul activităților cotidiene trebuind să soluționeze necesitățile impuse de patologiile loco-regionale, au conceput noi variante tehnico-materiale pentru soluționarea diferitelor probleme. Această activitate fiind extrem de utilă și evolutivă a făcut obligatorie diseminarea rezultatelor ei pe întregul mapamond în beneficiul bolnavilor. Iată de ce domeniul medical a solicitat permanent periodice reuniuni în vederea realizării acestor schimburi informaționale, la început limitate teritorial sau statal, apoi lărgite continental sau intercontinental, pentru ca în final să se impună acea deschidere internațională, care este tot mai largă. La începuturi, aceasta a constat din invitarea specialiștilor străini, însă, cu timpul, reuniunile naționale importante au început să fie organizate împreună cu cele ale societăților regionale, europene sau chiar mondiale. Aceasta există în otorinolaringologia românească din 1923, dar spre marea noastră plăcere se întâmplă pentru

prima dată și la Sovata. Am putut continua seria românească a acestei tradiții datorită alegerii Doamnei Conf. Adriana Neagoș ca Președinte al Asociației Internaționale a Mării Negre de Otologie și Neurotologie. Permiteți-mi să subliniez importanța consolidării acestor relații, nu numai exclusiv profesionale cu cât mai multe instituții și reprezentanții lor de elită în domeniul specialității de otorinolaringologie. În acest sens, trebuie să amintesc prezența a 30 de speakeri din 15 țări, situate mult dincolo de ceea ce speram la început.

Echipele multidisciplinare secondate de o dotare tehnologică performantă conduc la desăvârşirea unor operaţii complexe. Care a fost prima intervenţie neurochirurgicală endoscopică pe care aţi realizat-o şi în ce a constat?

Colaborarea cu colectivul Secției clinice de Neurochirurgie de la SCJU Târgu Mureș a început încă din anii 1990. După

o serie de peste 200 de operații executate transnazal dar cu microscopul am reușit să obțin acordul pentru abordarea tumorilor hipofizare și prin tehnica endoscopică. Aparatura performantă, constând din video microscop, sistem de Navigație și toate mijloacele de supraveghere perioperatorie, a fost completată cu turnul FESS. În posesia unei imagistici complete, atât RMN cât și CT, operația a fost efectuată la sfârșitul anului 2018, la un pacient de 62 de ani. Ablația totală a tumorii a fost urmată de o evoluție fără complicații și o vindecare aproape totală. Dacă la începuturi mi s-a oferit șansa de a pune bazele unei colaborări interdisciplinare onorante la această intervenție care a constituit o premieră medicală târgu mureșeană, am avut plăcerea să fie făcută publică prin mass media loco-regională.

Cum ați sintetiza unul dintre cazurile speciale din aria tumorală benignă rinologică?

Trebuie să mă întorc tot la ultimul deceniu al secolului XX, la tânărul tot Gheorghe dar I. ca nume de familie, care la vârsta de 27 de ani, în pragul căsătoriei și a plecării definitive în Canada ca IT-ist, a început să dezvolte o asimetrie facială dură în zona latero-nazală și orbitară dreaptă, cu o înfundare progresivă a fosei nazale de aceeași parte. Explorarea computer tomografică a pus în evidență un osteom etmoidal gigant de 5x3x2,5 cm. Din motive umane consideram necesară respectarea fizionomiei și evitarea unei cicatrici faciale inestetice care nu arare ori a fost complicată din punctul de vedere al permeabilității căilor lacrimale. În toama anului 1996 am decis operația tot endoscopică. La un moment dat mă simțeam într-o carieră de piatră și transpiram din greu. Grație acelor componente numite șansă, noroc și Cel de Sus, de care avem mare nevoie în ciuda unor teh-

ENT MR8™ high-speed drill

A surgical drill to match your skill

nici operatorii corecte, am reușit în final îndepărtarea totală, fără compromiterea funcțiilor și a frumuseții viitorului mire. Ce ne puteți spune, vă rog, despre provocările diagnostice şi terapeutice în patologia rinosinusală?

De la noi se așteaptă pe făgașul metodologiilor stabilite de protocoalele medicale de specialitate în primul rând precizarea cât mai exactă și completă a diagnosticului, urmat de aplicarea metodei terapeutice radicale celei mai favorabile cazului dat. În al doilea rând asigurarea acoperirii totale a componentelor tratamentului conservativ, dintre care doresc să remarc importanța celor locale, care de multe ori sunt minimalizate sau chiar neglijate. Nu în ultimul rând insistența continuării unei urmăriri periodice regulate a evoluției în vederea recuperării cât mai complete a pacientului și asigurarea unei calități de viață cât mai bune. Metodele de investigație paraclinice sunt din ce în ce mai performante și mai variate. Aparatura și instrumentarul se dezvoltă permanent forțând tot mai mult nu numai limitele consacrate ale specialității de nas, gât și urechi, dar acoperind și situațiile de graniță cu celelalte specialități cointeresate în problemă. Iată de ce la ora actuală, într-un caz cu traumatism cranio-facial major, echipa mixtă necesară asistării de urgență poate ajunge chiar și la cinci membri.

Care ar fi strategia de abordare a managementului din sfera infecţiilor ORL?

Această categorie reprezintă majoritatea problematicii abordate nu numai în ambulatoriul de specialitate dar și în secțiile cu paturi. Încă odată trebuie să specific caracterul multivalent al patologiei din sfera ORL. În general, avem un număr aproape egal de pacienți care vin la noi cu simptomatologii directe cu cei care sunt trimiși pentru consulturi interclinice în vederea stabilirii bilanțului de afectare. Acesta este și cazul cu infecțiile. Supuse permanent unor schimbări, reprezentate în timp de perioade, dominate la început de bacterii, apoi de virusuri și nu demult de colonizările fungice. Avem acum din nou dominația bacteriană împreună cu cea virală, dar mult mai agresivă. Nu pot să precizez că este vorba de o scădere a capacității de apărare a organismului uman, mă refer la imunitate sau a crescut ponderea germenilor rezistenți la antibiotice prin

aplicarea exagerată a acestei terapii, nu numai țintit dar și cu scop protectiv, respectiv apariția de noi germeni, cum ar fi exemplul coronavirusului Covid-19. Dar, în astfel de cazuri, trebuie obligatoriu apelat alături de un examen clinic amănunțit, incluzând și o anamneză serioasă referitoare chiar și la călătorii în străinătate, și la unul paraclinic complet, mă refer aici la cele de Imagistică și de Laborator. Acestea sunt absolut necesare pentru stabilirea cu exactitate a nivelelor de afectare și decelarea componentelor etiologice participante. Numai în posesia acestor date putem aplica tratamentul care indiferent dacă este chirurgical sau conservativ trebuie să aibă și componente locale. Doresc să remarc că în perspectiva celor 45 de ani de prezență în specialitatea ORL, la început ca medic intern la specialitățile chirurgicale, apoi ca medic secundar urmat specialist și în final primar, patologia a suferit schimbări semnificative. De exemplu, complicațiile orbitare ale sinuzitelor, mai ales a celor etmoidale sau supurațiile actuale din teritoriul amigdalo-faringian, având forma cea mai gravă de Fasciită cervicală, au reprezentat sau reprezintă patologii pot spune de „modă”. De asemenea simptomatologia diferitelor boli infecțioase a suferit mult și la unele forme nici nu mai corespunde descrierilor clasice. Iată de ce aceste reuniuni științifice aduc laolaltă, asemănător unui joc de puzzle, imaginea actuală a diferitelor boli, multe dintre ele contagioase.

Boala Ménière este o afecțiune progresivă şi permanentă. Care este mecanismul ce influențează apariția acesteia?

Dacă în toate domeniile din viață ar trebui să ținem un echilibru, în cel al poziției și mișcării în spațiu este obligatoriu să avem acest control. Se spune că un om care a trecut printr-un episod de dezechilibrare, chiar fără a cădea, rămâne marcat de frica unui astfel de moment în viitor. Iată de ce sindroamele vestibulare reprezintă o pondere importantă din prezentările de la cele două conferințe și sunt sigur că aduc cele mai noi date referitoare al ele. Este o prezentare a unui coleg francez de la Universitatea din St. Étienne direct legată de crizele din Boala Ménière. Aici nu am de ce detaila laturile acestei patologii complexe și doresc să vă dau un răspuns direct enumerând componentele etiologice cunoscute. Astfel, sunt incriminate antecedentele familiale, afecțiunile autoimune sistemice, alergiile,

infecțiile otice virale sau traumatismele cranio cerebrale cu interesare otică. Există unele presupuneri etiologice hormonale, fiind afectate mai ales femeile între 40 și 60 de ani și amintesc la urmă posibila problematică a afectărilor circulatorii sistemice cardio-vasculare tot mai dese și a celor lichidiene cerebrale, în special al endolimfei. Dar mai sunt amintite efectele secundare ale anumitor medicamente, dezechilibrele nervoase constând din anxietate, oboseală, migrene, schimbări meteorologice (ex. modificările presiunii barometrice), stresul și călătoriile. În trecerea la următoarea întrebare sunt obligat să amintesc și fumatul cu consumul de alcool.

Unde se situează patologia oncologică ORL în România?

Patologia tumorală este una dintre cele mai grele componente ale activității de zi cu zi a specialistului cu preocupări în teritoriul capului și gâtului. Cancerul din sfera ORL apare cel mai frecvent la bărbați. Greutatea abordării ei este reprezentată de faptul că organele sunt dominant cavitare și ascunse, drept pentru care marea majoritate a lor ajunge la medicul specialist în stadii avansate. Abordarea lor chirurgicală seamănă cu asaltul împotriva unei redute, generând obligatoriu sacrificii funcționale, estetice nu rareori vitale. De aceea, consecutiv precizării stadiului evolutiv al malignoamelor se decide și atitudinea terapeutică. Colaborarea cu oncologul este obligatorie deja preoperator, îmbrăcând forme de citoterapie pregătitoare dinaintea intervenției și/sau radioterapie postoperatorie. Aici subliniez importanța Comisiilor oncologice care mai includ alături de Imagist un Anatomo-patolog și în sistemul de recuperare al bolnavului un Psiholog. Nu îmi este ușor să spun că datorită limitatei informări medicale a populației, fumatul și consumul de alcool este încă extrem de răspândit, alături de lipsa sistemelor de triere și depistare în masă a acestei patologii dificile. Trebuie să felicit colegii de la Cluj-Napoca care au organizat anul trecut Ediția a IV-a a Simpozionului Multidisciplinar CANCERELE SFEREI ORL. Sper că cu ocazia acestor conferințe participanții vor afla ultimele noutăți și în acest domeniu, întorcându-se la locul lor de muncă cu un bagaj mai util de cunoștințe și posibilități de a ține legătura cu cei care fiind dedicați diferitelor subcapitole ale specialității, având o experiență mai mare dau necondiționat cele mai bune sfaturi.

UN SCUT ÎMPOTRIVA INFECȚIILOR RESPIRATORII

Amestec de lizate bacteriene sub formă de picături, cu administrare sublinguală, destinat prevenirii infecțiilor recurente ale tractului respirator (ITR) superior1,2

Obține și menține o protecție adecvată pe tot parcursul sezonului rece, atât la adulți cât și la copii începând cu vârsta de 3 luni1,2

Activitate imunomodulatoare prin stimularea în salivă a producției de anticorpi IgA împotriva tulpinilor bacteriene specifice și protecția împotriva infecțiilor respiratorii.2-5

Reduce numărul episoadelor recurente ale infecțiilor tractului respirator superior2,3,6

Îmbunătățește evoluția clinică a ITR recurente atât la copii cât și la adulți2,3,6

Reduce necesitatea utilizării tratamentului cu antibiotice2,3,6

Util de administrat la pacienții cu adenoidite, faringoamigdalite, rinosinuzite, astm bronșic, BPOC, patologie oncologică, pentru a preveni episoade acute infecțioase respiratorii, care pot genera complicații ale bolii de bază.

Copii între 3 luni-10 ani: o presare de picurător ( 7-8 picături) dimineața înainte de masă și seara înainte de culcare sau 15 picături în priză unică pe zi; se pot administra sublingual sau la copii mici ori necooperanți în timpul somnului în șanțul gingivo-labial >10 ani, adulți, seniori: 2 presări de picurător (15 picături) administrate sublingual, dimineața înainte de masă și seara înainte de culcare. Picăturile se mențin sublingual câteva minute, pentru un contact mai bun cu mucoasa orală, apoi se înghit.

Durata tratamentului cu Lantigen B:

- la copii între 3 luni-10 ani: pentru un ciclu de tratament, se administrează 1 flacon (aproximatv 4 săptămâni), apoi pauză 2-3 săptămâni, după care se mai administrează Lantigen B încă o jumătate de flacon (2 săptămâni).

>10 ani, adulți, seniori: pentru un ciclu de tratament se administrează 2 flacoane (aproximativ 4 săptămâni), apoi pauză 2-3 săptămâni, după care se continuă administrarea a încă unui flacon (2 săptămâni)

- pentru o imunizare completă pe perioada sezonului rece, se recomandă un ciclu de administrare în septembrie, apoi pauză 2 luni, după care se continuă cu încă un ciclu de administrare în ianuarie.

unităţi antigenice

Klebsiella pneumoniae 39,8 unităţi antigenice

Fiecare mililitru picături orale suspensie conţine 23 de picături.

Lantigen B nu are gust sau miros, nu necesită vreo modificare a schemei de vaccinare obligatorie a copilului.

Nu se cunosc interacțiuni ale Lantigen B cu alte medicamente.

Referințe: ITR =infecții de tract respirator

1. Rezumatul Caracteristicilor Produsului Lantigen B – Februarie 2021;

Шадрін, Проблема зростаючих контактів та рекурентні респіраторні захворювання у дітей: шляхи вирішення, ПЕДІАТРІЯ Тематичний номер «Педіатрія» №

1 (57) 2021 р. 21. [O.G. Shadrin: Solutii in problematica cresterii contactelor si afectiunilor respiratorii recurente la copii: Numarul tematic Pediatrie, Nr.1 (57) 2021 p.21]

3. A. Chen et al. Efficacy of sublingual polyvalent bacterial vaccine (Lantigen B) in children with recurrent respiratory infection: a randomized double-blind controlled clinical trial. Zhonghua Er Ke ZaZhi.2004 Jun;42(6):463-4

4. Gilberto Rinaldi, Monografie Lantigen B, 2007

5. Cimadamore N, Agriesti G, Testa A et al. Valutazione del titolo delle IgA salivari in bambini affetti da infezioni respiratory ricorrenti trattati con vaccino orale polivalente Minerva Pediatrica 1988;40,6:355- 360.

6. Braido F, Melioli G, Candoli P, et al. The bacterial lysate Lantigen B reduces the number of acute episodes in patients with recurrent infections of the respiratory tract: the results of a double blind, placebo controlled, multicenter clinical trial. Immunol Lett. 2014;162:185–193

Producător și deținător al APP: Bruschettini S.R.L., Isonzo nr.6, 16147 - Genova, Italia

Reprezentant în România:

MED RPB Consultanta&Management SRL, Str. Matei Voievod, nr.29, Birou E 3.14, sect.2, București,021545, tel/fax: +40217945183, email: office@medrpb.ro

În medicină, dincolo de precizie și algoritmi este nevoie de har și empatie!

Profesor universitar, Dr. Caius-Codruț Sarafoleanu este Medic Primar ORL, Doctor în Științe Medicale, Șeful Clinicii O.R.L. din Spitalul Clinic „Sfânta Maria”, București, Șeful Disciplinei O.R.L. la Facultatea de Medicină Dentară, UMF „Carol Davila”, București, Doctor Honoris Causa al Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Chișinău. Deține prioritate națională în chirurgia endoscopică de graniță a bazei de craniu, căilor lacrimale și orbitei, a efectuat peste 12.000 de intervenții chirurgicale în patologia ORL și Chirurgie Cervico-facială.

Stimate domnule Prof. Univ. Dr. Codruț Sarafoleanu, ce este nou în chirurgia ORL din România?

Chirurgia ORL din România se dezvoltă și evoluează concordant cu noutățile tehnologice, biomaterialele și tehnicile minim invazive. Chirurgia endoscopică este prezentul, navigația ORL este rutina iar intervențiile robotice încep să pătrundă în specialitatea noastră. Unele tehnici chirurgicale inovative au apărut și datorită echipelor multidisciplinare care abordează patologii complexe (în special tumorale) și reușesc operații complicate cu rezultate funcționale bune.

Unde se situează chirurgia robotică în ORL? Care sunt avantajele chirurgiei robotice în chirurgia ORL?

Chirurgia robotică ORL se adresează momentan patologiei bazei de limbă și laringelui supraglotic. Dimensiunile reduse ale faringelui fac momentan dificile anumite aborduri dar, odată cu dezvoltarea tehnică și miniaturizarea instrumentarului cu siguranță că vom putea efectua și alte tipuri de intervenții chirurgicale.

Relatați, vă rog, care este unul dintre cazurile dificile cu care v-ați confruntat în chirurgia endoscopică rinosinusală?

Îmi amintesc de o copilă de 16 ani care în plină sănătate se trezește umflată la un ochi, cu dureri intense de

cap și ochi. Se prezintă la Camera de Gardă de la Spitalul din oraș și după examinări diverse și un examen CT cranio-facial, află că are o tumoră gigantă ce ocupă nasul, sinusurile și parțial orbita, împingând globul ocular în exterior. Am fost solicitat să preiau cazul și în primul rând am văzut un copil căruia i s-au năruit toate visele. Debusolat și speriat de moarte.

Completând investigațiile și prelevând o biopsie am aflat că era vorba de

un tip agresiv de sarcom. Am decis să nu fac o operație clasică pe cale externă ci am făcut o rezecție endoscopică largă a tumorii cu conservarea globului ocular. Tratamentul oncologic ulterior a completat planul stabilit iar rezultatele au fost cele dorite, respectiv, vindecarea. Acum, la controalele periodice văd un copil matur dar cu speranțe și vise și mă bucur pentru că am putut contribui cu echipa medicală la această redare a bucuriei unui tânăr.

Sunt operații cu un grad de complexitate ridicat, de exemplu, reconstrucția cranio-facială la rezecțiile formațiunilor tumorale maligne de sinusuri, care se extind către baza craniului şi este nevoie de o echipă multidisciplinară. Cum procedați pentru desfăşurarea în bune condiții a operației respective?

Așa este, sunt multe situații oncologice și nu numai, care necesită o reconstrucție a bazei craniului. Din păcate, pentru a reuni echipa, trebuie să armonizăm programul colegilor din mai multe spitale și să verificăm dacă dotările tehnice corespund cerințelor fiecărei specialități. Lipsa echipelor multidisciplinare în spitalele generale este încă o problemă în specialitatea ORL. Fie avem spitale monoprofil, fie în cele generale cu toate specialitățile unele echipe nu sunt antrenate pentru acest tip de abord interdisciplinar. În ultimii ani s-au făcut progrese remarcabile și s-au constituit echipe care rezolvă cu succes patologii diverse care necesită reconstrucții funcționale și estetice, dar mai ales să prevină infecțiile cerebrale ce pot apărea dacă există fistule LCR.

Care este gradul de creştere al patologiei tumorale HPV dependentă în sfera ORL?

Este semnificativ comparativ cu anii trecuți. În primul rând, datorită creșterii atenției corpului medical, a posibilităților de diagnostic histopatologic, virusologic, de genotipare. Dar, continuă să apară tumori maligne non-HPV care au evoluții rapide și nefaste mai ales la tineri.

Și aceste aspecte evolutive țin de poluare, alimentație, fumat și alți factori non virali.

Se discută frecvent despre rezistența la antimicrobiene. Cum ar trebui manageriată administrarea antibioticelor?

Rezistența la antibiotice este o certitudine tristă și o mare problemă de sănătate publică așa cum a încercat și OMS să o definească încă din 2017. Din păcate, România ocupă locuri

fruntașe la acest capitol, la antibiotice uzuale germenii specifici tractului respirator au rezistențe de până la 50%. Contextul este multifactorial - utilizarea excesivă și nejustificată a antibioticelor, prescripții cu antibiotic pentru afecțiuni respiratorii virale, automedicația, excesul de antibiotic în spitale (de exemplu, se confundă profilaxia perioperatorie cu antibioterapia pentru infecții dovedite pe baza culturilor recoltate) dar și cauzele non medicale. La acestea din urmă aveți în vedere excesul de antibiotic în agricultură, zootehnie, piscicultură etc. Noi prin Societatea Română de Rinologie desfășurăm de cca 4-5 ani o campanie media de sensibilizare a populației, colegilor medici și factorilor de decizie pentru reducerea consumului nejustificat de antibiotic în răcelile comune, virozele respiratorii sau alte afecțiuni inflamatorii ale căilor respiratorii superioare. Rezultatele acestei campanii au fost încurajatoare dar mai este mult până la rezolvarea și controlul eficient al problemei.

Aveți preocupări deosebite în ceea ce priveste microchirurgia laringiană în suspensie,

fonochirurgie, chirurgia LASER, chirurgia cu radiofrecvență, chirurgia laringiană oncologică cu viză funcțională care definesc imaginea omului de ştiință şi practician.

Chirurgia robotică ORL există, din punctul dvs. de vedere, se poate anticipa care ar fi pasul următor în diversificarea tratamentelor şi intervențiilor chirurgicale ORL?

Inteligența artificială câștigă teren în toate domeniile științei și tehnicii, în viața noastră cotidiană. În medicină, dincolo de precizie și algoritmi este nevoie de har și empatie. Raționamentul clinic și individualizarea fiecărui caz în funcție de multiple contexte biologice, morfologice, fiziopatologice dar și emoționale, aparțin medicului. Comunicarea cu pacientul rămâne esențială în actul medical. Pe de altă parte, inventând inteligența artificială, este evident că mintea umană are perspective încă nedezvoltate și limite autoimpuse. Așadar, cât mintea omului poate imagina, este clar că și medicina va progresa.

Tratamentul hipoacuziei

în noua eră a medicinei de precizie

Auzul face parte din categoria celor 5 simțuri fundamentale ale omului împreună cu văzul, mirosul, gustul și sensibilitatea tactilă. Pierderea auzului, hipoacuzia sau surditatea, se referă la scăderea acuității auditive a unui individ și care poate apărea la o ureche sau la ambele urechi. Pierderea totală a auzului este denumită anacuzie sau cofoză. Auzul este în general cuantificat prin evaluarea mediei pragurilor auditive la frecvențele de 0.5 kHz, 1 kHz, 2 kHz și 4 kHz, iar pragul auditiv este măsurat în decibeli, în relație cu pragul auditiv de referință pentru auzul normal.(1) Organizația Mondială a Sănătății (OMS) clasifică gradele hipoacuziei în: hipoacuzie ușoară (26–40 dB); moderată (41–60 dB); severă (61–80 dB); profundă, inclusiv totală (81 dB sau mai mult).(2) Cum în ultimul timp a crescut interesul pentru aprecierea calității vieții pacienților cu afecțiuni cronice, aceste limite s au ajustat, iar pragul auditiv pentru o persoană cu auz normal este considerat ca fiind 20 dB. Conform literaturii de specialitate, o persoană cu hipoacuzie < 25 dB poate necesita protezare auditivă depinzând de percepția individuală. De asemenea, oamenii cu hipoacuzie unilaterală trebuie luați în considerare datorită problemelor lor de discriminare vocală și localizare a sunetelor.(3)

Deși surditatea este considerată din anumite perspective un „handicap invizibil”, consecințele acesteia asupra individului și asupra societății sunt devastatoare. (8)

Șef Disciplină ORL Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca

Medic Primar SCJU Cluj-Napoca

Coordonator Regional Programul Național de tratament al surdității prin implant cohlear și alte dispozitive implantanile Cluj-Napoca

Scăderea auzului afectează starea de bine a pacienților din întreaga lume indiferent de cultură, fiind pe locul patru ca și contribuție în clasamentul oamenilor care trăiesc cu dizabilități. La orice vârstă scăderea auzului are un efect negativ asupra stabilirii conexiunilor sociale între oameni, asupra confortului mental și a autonomiei financiare, scăzând calitatea vieții. (5)

OMS raportează că 466 milioane de indivizi sufereau de hipoacuzie debilitantă în 2018, aproximativ 6 8% din întreaga populație a globului incluzând adulți și copii și acest număr este așteptat să crească la 630 milioane până în 3030 și peste 900 de milioane până în 2050. (6, 7)

Adulții hipoacuzici sunt considerați deficitari în achiziția cunoștințelor cognitive, limitați intelectual și dificil de integrat în societate. Posibilitatea găsirii unui loc de muncă pentru acești indivizi este redusă, prin urmare au o rată mai mare de șomaj. (9) Datorită creșterii speranței de viață, incidența hipoacuziei crește exponential la adulții vârstnici așa încât este estimat că două treimi din adulții cu vârstă de peste 70 ani au probleme de auz. Acest lucru agravează problemele medicale specifice vârstei putând provoca afecțiuni psihice sau chiar demență. (10) Hipoacuzia este una din cele mai frecvente afecțiuni prezente la naștere, aproximativ trei pătrimi dintr un million de copii fiind diagnosticați cu probleme de auz. În copilăria timpurie, hipoacuzia poate împiedica achiziția normală a limbajului și a vorbirii, consecința fiind nivelul intelectual scăzut. Adolescenții și adulții tineri au tendința de a părăsi școala mai devreme, ceea ce prejudiciază educația academică și găsirea unui loc de muncă mai târziu în viață. (11, 12)

În ultimii ani speranța de viață a crescut datorită dezvoltării societății în gene-

ral, ceea ce a făcut ca problemele de auz să fie legate din ce în ce mai mult de expunerea exagerată la zgomot și administrarea unor medicamente ototoxice. În altă ordine de idei, hipoacuzia cauzată de bolile infecțioase de diferite etiologii continuă să crească. Se apreciază că aproximativ 65 330 de milioane de indivizi suferă de otoree cronică dintre care 60% sunt afectați de hipoacuzie importantă. (13)

Adițional, hipoacuzia este o boală foarte scumpă, costurile estimate de OMS recent arată că se cheltuie aproximativ 750 de miliarde de dolari anual, dintre care 67 107 miliarde sunt direcționați pentru tratament medical, 105 miliarde sunt pierdute datorită scăderii productivității muncii, 573 miliarde pentru costuri de sus-ținere socială și 3.9 miliarde pentru educație în școli speciale. (14)

Ținând cont de costurile ridicate și de suferința asociată hipoacuziei, în noua eră a medicinei moderne se impune optimizarea tratamentelor. (14)

În ultimul timp datorită studiilor ample de cercetare fundamentală în domeniul geneticii, epigeneticii, informaticii, proteomicii și microbionicii, s a îmbunătățit înțelegerea unor mecanisme etiopatogenetice care stau la baza multor boli ale urechii interne și multe terapii inovatoare apar la orizont. (8) Evoluția pe

Prof. Univ.

Dr. Alma Maniu

OM N I OPT I C ™

Discover the first and only interchangeable magnification loupe that allows clinicians to select the optimal magnification power for each procedure Accommodating four magnification powers ranging from 2.5x – 5.5x, the OmniOptic is an ideal system for users looking to increase their magnification power over the course of their career

MOUNTING OPTIONS

Through-the-Lens

LOUPE OPTIONS

HDL™ 2.5 Macro · HDL 3.5 · HDL 4.5 · HDL 5.5

FRAME OPTIONS

ErgoEdge™ · Rydon™ · Tempo™ Victory™ · XV1 ™

and cleaning cloth.

The first ever 3-in-1 and 2-in-1 adjustable magnification loupes, EyeZoom and EyeZoom Mini were developed to assist healthcare professionals view an operating site from multiple perspectives, conforming to fit each user ’s individual preference

S P E C I FI C ATI O N S Each loupe package includes side shields, head strap, personalized storage case, prescription lens, optical screw driver and cleaning cloth.

Orascoptic 6650, Ronald Reagan Ave, Madison, WI 53704, www.orascoptic.com

S P E C I F I C ATI O N S Each loupe package includes side shields, head strap, personalized storage case, prescription lens, optical screw driver

mai departe în aprofundarea mecanismelor moleculare implicate în cauzalitatea bolilor inflamatorii cronice ale urechii medii și urechii interne va face posibilă găsirea unor biomarkeri care vor putea fi utilizați pentru un diagnostic precis și un tratament individualizat. (15) La ora actuală progresul extraordinar și galopant în domeniul dezvoltării tehnologiei a făcut posibilă dezvoltarea unor aparate auditive pentru tratarea hipoacuziei definitive precum dispozitive implantabile cu transmitere osoasă, dispozitive active implantabile de ureche medie sau implantul cohlear. Hipoacuzia reprezintă o colecție de afecțiuni care necesită practicarea unei medicini de pre-cizie pentru a putea fi tratată corespunzător. (16)

Medicina de precizie semnifică un tratament adaptat particularităților individuale pentru fiecare pacient în parte. Cele patru strategii ale medicinei de precizie sunt universal recunoscute adică: tratament personalizat, predicția succesului, prevenția progresului bolii și a complicațiilor, precum și implicarea pacientului în planul terapeutic. Numai în acest mod

standardul terapeutic pentru pacienții cu boli cronice poate crește. Deși în stadii precoce, realitatea medicinei de precizie este aici și conduce la o nouă eră a medicinei, adică aplicarea „tratamentului potrivit la timpul potrivit“.

Abordarea pacientului cu probleme de auz în spiritul acestor concepte a reprezentat și reprezintă o preocupare continuă a colectivului disciplinei ORL din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” care activează în cadrul Secției Clinice ORL din cadrul SCJU Cluj Napoca.

Intervențiile chirurgicale care se efectuează sunt la nivelul celor mai înalte standarde de performanță în toate domeniile chirurgiei otologice, începând cu chirurgia sechelelor simple postotitice (miringoplastia, tim-panoplastia); chirurgia otosclerozei (Fig. 1), continuând cu chirurgia colesteatomului și a tumorilor urechii. Colesteatomul, care este o pseudotumoră inflamatorie, rămâne una dintre cele mai distructive boli ale urechii medii, care poate cauza uneori complicații amenințătoare de viață. Dacă în trecut

tehnicile chirurgicale erau cele radicale, la ora actuală pe lângă eradicarea bolii prin chirurgie se urmărește și reconstrucția mecanismului auditiv prin proteze pasive de ureche medie, cele mai folosite fiind cele din titan. (Fig. 2). Fiecare pacient este evaluat iar tratamentul este aplicat individualizat în funcție de caracteristicile patologiei. Reabilitarea auditivă este personalizată și în cazurile în care nu se pot realiza prin proteze pasive, utilizându se noile dispozitive moderne, precum implantele cu transmisie osoasă (BAHA, BONEBRIDGE, OSSIA) (Fig. 3) care oferă soluții în cazul pacienților, care în trecut nu aveau speranțe terapeutice. Pe lângă munca cu pacienții, cercetarea clinică reprezintă un loc important în disciplina noastră. Studiile științifice se referă la analizarea rezultatelor tratamentului chirurgical, dar și studii de calitate a vieții pacienților cu otite medii supurate cronice. La acestea se adaugă studiile referitoare la etiopatogeneza bolilor inflamatorii cronice ale urechii medii, în ceea ce privește factorii anatomici precum și unii biomarkeri moleculari implicați. Antrenamentul chirurgical al rezidenților și specialiștilor este un domeniu important în activitatea noastră. Astfel, anual se organizează cursuri de speci-alizare postuniversitare (audiologie, chirurgia surdității și screening auditiv). (Fig. 4) În domeniul patologiei urechii interne se cunoaște faptul că distrugerea celulelor neurosenzoriale din cohlee este ireversibilă la om, iar surditatea neurosenzorială rămâne definitivă. Implantul cohlear este un dispozitiv performant care a schimbat perspectiva copiilor născuți surzi, prin implantare cohleară aceștia fiind capabili să urmeze o școală normală. De asemenea, persoanele suferinde de hipoacuzie profundă își pot recăpăta auzul cu creș-

Fig.1 Imagine intraoperatorie. Otoscleroză-se vede plasarea protezei de titan în fereastra ovală-corectarea auzului pacientului

Fig. 2 Imagine intraoperatorie. Colesteatom-refacerea mecanismului auditiv cu proteză parțială din titan

Fig. 4 Antrenament chirurgical în laboratorul de disecție

Fig. 3 Proteză BAHA pentru recuperarea auditivă

terea calității vieții. La nivelul clinicii noastre funcționează unul din centrele de implant cohlear din țară unde pacienții sunt dia-gnosticați, tratați și recuperați

(Fig. 5, 6)

Bineînțeles că nu au lipsit studiile legate de calitatea vieții acestor pacienți și rolul implicării familiei pentru recuperarea copiilor implantați.

Aceste limitări în tratamentul hipoacuziei neurosenzoriale ne au motivat de mult timp în inițierea unor proiecte de cercetare în domeniu cu scopul găsirii pe viitor a unor soluții terapeutice. Studiile s au efectuat pe celule interne recoltate de la animale și menținute în culturi celulare.

(Fig. 7, 8) S-au studiat anumite substanțe otoprotectoare pe celulele organului Corti, diferiți antioxidanți, iar mai recent posibilitatea utilizării nanomaterialelor de Au și Ag folosite ca și vectori pentru anumite substanțe terapeutice, având ca țintă celulele urechii interne.

(Fig. 9) Toate aceste proiecte de cercetare au putut fi finalizate datorită echipei de cercetare multidisciplinare pe care am constituit o cu alte departamente din cadrul facultății noastre, precum și cu

Institutul Oncologic Ioan Chiricuță (Departamentul de Radiobiologie și Biologie tumorală) și UBB Cluj Napoca (Departamentul de Nanobiofotonică – Institutul de cercetare în Bio Nano Științe).

Medicina de precizie reprezintă, cu siguranță, medicina viitorului, având încă o abordare în curs de dezvoltare care necesită multe studii clinice și cercetare fundamentală, dar care se extinde rapid, iar datoria noastră ca și slujitori ai sănătății omului este să contribuim cu toții la implementarea pe viitor a acesteia.

Bibliografie:

1. Bance M. Hearing and aging. CMAJ. 2007 Mar 27;176 (7) :925https://pubmed.ncbi.nlm.nih. gov/17389438/2. Tanai E, Frantz S. Pathophysiology of heart failure. Compr Physiol. 2016 Jan 1;6(1):187–214. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26756631/

2. Olusanya BO, Davis AC, Hoffman HJ. Hearing loss grades and the international classification of functioning, disability and health. Vol. 97, Bulletin of the World HealthOrganization. World Health Organization; 2019. p. 725–8. https://pubmed.ncbi.nlm.nih. gov/31656340/

3. Wilson BS, Tucci DL, Merson MH, O’Donoghue GM. Global hearing health care: new findings and perspectives. Vol. 390, The Lancet. Lancet Publishing Group; 2017. p. 2503– 15. https://pubmed.ncbi.nlm.

nih.gov/28705460/

4. Vos T, Allen C, Arora M, Barber RM, Brown A, Carter A, et al. Global, regional, and national incidence, prevalence, and years lived with disability for 310 diseases and injuries, 1990–2015: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2015. Lancet. 2016 Oct 8;388(10053):1545–602. https://pubmed. ncbi.nlm.nih.gov/27733282/

5. Rasiah, Sulakshan. Addressing the rising prevalence of hearing loss. 2018.

6. Mackenzie I, Smith A. Deafness - The neglected and hidden disability. Vol. 103, Annals of Tropical Medicine and Parasitology. Ann Trop Med Parasitol; 2009. p. 565–71. https://pubmed.ncbi.nlm.nih. gov/19825278/

7. Brown CS, Emmett SD, Robler SK, Tucci DL. Global Hearing Loss Prevention. Vol. 51, Otolaryngologic Clinics of North America. W.B. Saunders; 2018. p. 575–92. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29525388/

8. Ramsey T, Svider PF, Folbe AJ. Health Burden and Socioeconomic Disparities from Hearing Loss: A Global Perspective. Otol Neurotol. 2018 Jan 1;39(1):12–6. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29210951/

9. Fellinger J, Holzinger D, Pollard R. Mental health of deaf people. Vol. 379, The Lancet. Lancet; 2012. p. 1037–44. https://pubmed.ncbi.nlm.nih. gov/22423884/

10. Low WK, Pang KY, Ho LY, Lim SB, Joseph R. Universal newborn hearing screening in Singapore: The need, implementation and challenges. Vol. 34, Annals of the Academy of Medicine Singapore. 2005 p. 301–6.

Fig. 5 Copil implantat auditiv pentru recuperarea auzului

Fig. 8 Organul corti-prelevat de la animale-imagine de microscopie electronică

Fig. 9 Imagine de microscopie elecronică-se văd nanoparticulele de AgNO3 pătrunse în celulele de ureche internă recoltate de la animale viabile în culturi celulare

Fig.10 Imagine de microscopie elecronică-se văd nanoparticulele de AgNO3 pătrunse în celulele de ureche internă recoltate de la animale viabile în culturi celulare

Fig. 6 Electrod intracohlear după implantare cohleară-imagine computer tomografică

Fig. 7 Secțiune prin cohleea recoltată de la animale

Derivate dintr-o linie lungă de modele, unităţile de tratament sunt proiectate ergonomic pentru a simplifica procedurile ENT OPD, pentru a îmbunătăţi considerabil eficienţa și a reduce oboseala utilizatorilor în camera de consultanţă / tratament ORL.

FUTURENT® III

MICRONOMIC® III

Implantul cohlear este marea revoluție în Otologie deoarece integrarea socială este extraordinară!

Interviu realizat cu Doamna Conf. Univ. Dr. Adriana Neagoș, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade“ din Târgu Mureș, Președinte Conferință OTO 2023

Stimată Doamnă Conf. Univ. Dr. Adriana NEAGOȘ, sunteți Preşedintele Conferinței OTO în cadrul Conferinței Naționale de Otorinolaringologie şi Chirurgie Cervico-Facială cu Participare Internațională & A 3-a Conferință a Asociației de Otologie şi Otoneurologie al Țărilor Mării Negre, ce vor avea loc în perioada 7-10 Iunie 2023, la Sovata. Care sunt noutățile Conferinței?

Prima noutate este că se organizează pentru prima dată în România o conferință specială de Otologie și Otoneurologie a Țărilor Mării Negre.

A doua noutate constă în faptul că sunt organizate împreună cele două Conferințe deoarece reprezentăm un singur centru universitar respectiv o singură clinică, Clinica de ORL Târgu Mureș și vor fi invitați cca 30 de speakeri străini nu numai din jurul Mării Negre ci și din întreaga Europă dar și din SUA.

Otorinolaringologia este o specialitate în continuă dezvoltare. Care sunt tendințele actuale în această specialitate?

Otorinolaringologia este o specialitate foarte vastă și se ocupă începând de la patologia inflamatorie, terminându-se cu patologia tumorală. În aria de analiză sunt cuprinse multe organe: nas, sinusurile paranazale, cavitatea

bucală, faringele, orofaringele, hipofaringele, laringele, cervicalul, urechea la care se adaugă extinderea spre baza de craniu atât pentru partea de Rinologie cât și pentru partea de Otologie. Interdisciplinaritatea este foarte importantă în ORL. Tendințele actuale din punct de vedere chirurgical sunt extinderile către baza de craniu și multidisciplinaritatea din acest domeniu. În ceea ce privește aspectul tumoral, sunt noutăți legate de onco team, respectiv de diagnosticul și implementarea cât mai precoce a tratamentelor țintite în patologia tumorală din sfera ORL și nu numai. Amintim și terapiile moleculare în patologia alergică.

Chirurgia endoscopică, microchirurgia, chirurgia endoscopică otică, încep să prindă contur în România. Printre prezentările științifice de înaltă ținută academică, se va înscrie și una de chirurgie robotică în ceea ce privește implantul cohlear.

Cât de importantă este abordarea multidisciplinară a patologiei apneei somnului şi în ce constă aportul medicului ORL-ist în cadrul echipei?

Apneea de somn are un caracter interdisciplinar și multidisciplinar datorită mecanismelor de producere a apneei în timpul somnului. Există apnee de tip obstructiv, central și mixt. Rolul ORL-ist-ului este în înțelegerea fiziopatologiei apneei de tip obstructiv. Medicii ORL-iști joacă un rol important în stabilirea diagnosticului, ei fiind cei care cunosc exact calea aeriană superioară care are cea mai mare capacitate de colabare. La nivel internațional, centrele de somnologie, cuprind și pneumologi. În unele țări, în cadrul clinicilor de ORL, există departamente de somnologie iar ORL-iștii pot determina diagnosticul și trata dacă se cunoaște polisomnografia și interpretarea polisomnografică, pot diagnostica deoarece evaluează gradul de colabare al căii aeriene superioare prin metode de examinare fibroscopică atât în perioada de veghe cât și în perioada de somn iar dacă diagnosticarea are loc din timp, pot trata apneea ușoară, ap-

SASO

• Senzori de Laborator

• Rapoarte clare

• Oximetria

• Ritm cardiac

• Sforăit

• Efort Abdominal (Rip Chest Effort)

• Flux de aer (Flow)

• Poziţia corpului

• Cpap Presiune

neea moderată, ronhopatia sau snoringul cronic, sindromul de rezistență al căii aeriene superioare și nu în ultimul rând apneea severă.

ORL-iștii contribuie la diagnosticarea patologiei de somn și mai ales a patologiei obstructive de somn, cărora li se alătură cardiologii, pneumologiii, chirurgia oro-maxilo-facială, endocrinologii și nu în ultimul rând neurologii. Apneea de somn prin mecanismele pe care le generează, determină modificări la nivel cardiovascular, endocrin și inclusiv diabetul. Așadar, tulburările de somn stau la baza tulburărilor metabolice iar conlucrarea interdisciplinară joacă un rol foarte important. În România, inițiatorul somnologiei a fost domnul Prof. Mihălțan Florin care a înființat Societatea de Somnologie în cadrul Societății Române de Pneumologie (SRP) și totodată a introdus competența în somn. Competența în somn este foarte importantă deoarece la șoferii profesioniști nu poate fi efectuată evaluarea și nici indicația terapeutică decât dacă există competență în somn pe care o conferă Pneumologia. Deobicei, pneumologii, solicită consultul ORL-ist-ului înainte de a implementa terapia CPAP. În concluzie, apneea de somn este un aport interdisciplinar.

Tehnologia a evoluat foarte mult în domeniul ORL-ului. Cum ajută inteligența artificială în depistarea, diagnosticarea şi tratarea afecțiunilor O.R.L. atât la copii cât şi la adulți?

Chirurgia robotică se aplică foarte bine pentru chirurgia bazei de limbă, chirurgia hipofaringelui dar și în chirurgia implantului cohlear, la nivel mondial. Chirurgia endoscopică și chirurgia minim invazivă râmân de elecție pentru tumori extinse dar cu anumite riscuri în desfășurare, comparativ cu chirurgia clasică. Practic, toate sunt implementate datorită tehnologiei dar și pentru creșterea calității vieții pacienților, pentru recuperare rapidă postoperator și reintegrare imediată în activitățile cotidiene. Robotul și sistemele de navigație sunt conduse de om dar ele nu înlocuiesc capacitățile intelectuale și abilitățile chirurgului, ele conferă un confort și o siguranță mai

mare medicului chirurg. În ceea ce privește metodele de diagnostic moderne, cum ar fi, posibilitățile de diagnostic endoscopice, endoscopie de contact, acestea vin în sprijinul medicului dar și a pacientului, în primul rând. Este necesar să existe o corelație clară între chirurgul ORL-ist și aparatura modernă de diagnostic și tratament. Nu se poate folosi imagistica în scopul 100% al diagnosticului, trebuie efectuată o corelație cu datele clinice iar Semiologia medicală râmâne totuși cea care stă la bază iar pasul numărul doi, desigur este chirurgia.

Puteți, vă rog, să ne vorbiți despre un caz deosebit pe care l-ați tratat cu succes mai recent?

Am realizat un implant cohlear la o pacientă cu un chist arahnoidian și cu hipoacuzie. În prezent este la activarea implantului și este foarte mulțumită.

Ce ne puteți spune, vă rog, despre implantarea cohleară atât la copii cât şi la adulți?

Implantul cohlear atât la copii cât și la adulți este marea revoluție în otologie deoarece integrarea socială este ex-

traordinară. Mai ales la copii, diagnosticarea cât mai precoce și implantarea cât mai repede conduc la rezultate spectaculoase.

Problemele referitoare la implantarea cohleară sunt legate de diagnostic și de medicii din teritoriu care trebuie să fie informați despre ceea ce înseamnă implantul cohlear și indicațiile lui terapeutice. Dacă se acționează târziu, la copii se pune problema reabilitării auditiv-verbale iar la adulți, rezultatele sunt extraordinare după implantarea cohleară.

În încheiere, un gând din partea dumneavoastră adresat tuturor participanților la Conferințe şi nu numai.

În primul rând, să faci ceea ce îți place iar dacă ești un medic care își respectă cu onestitate meseria, rezultatele nu întârzie să apară. În al doilea rând, indiferent unde profesezi, ca și medic ORL-ist, există posibilități de diagnostic și tratament ținând cont de tehnologiile moderne, chiar dacă nu le practici, dar știi unde să trimiți un pacient în funcție de situație.

Instruirea este un lucru esențial!

A N I D E T R A T A M E N T E

P E R S O N A L I Z A T E

Infecțiile din sfera ORL. Ce este nou?

În cadrul celei de-a VII-a Ediții a Conferinței SUUB, care se va desfășura în perioada 13-14 octombrie 2023, în Amfiteatrul Clinic al Spitalului Universitar de Urgență București și în sistem hibrid, ne propunem să abordăm interdisciplinar „INFECȚIILE DIN SFERA ORL. CE ESTE NOU?“.

Infecțiile nazosinusale, faringitele, laringitele, otitele și otomastoiditele sunt afecțiuni frecvente, abordate în specialitatea noastră, otorinolaringologia, precum și de infecționiști, de specialiștii în medicină internă, pneumologie, chirurgie toracică, pediatrie, de medicii de familie și nu numai.

De ce această temă, aparent mai puțin chirurgicală?

Spectrul infecțiilor din sfera ORL s-a modificat foarte mult în ultimii ani de context pandemic COVID-19, pornind de la etiologie, tablou clinic și ajungând la modificarea protocoalelor de tratament.

Antibioticele folosite trebuie reconsiderate ca tip și durată de utilizare, având în vedere antibioticorezistența dezvoltată rapid prin suprautiliza-

re. Infecțiile fungice apărute pe teren imunosuprimat local și antifungicele sistemice devin tot mai actuale. Supurațiile cervicale au căpătat aspecte tot mai atipice și mai greu de controlat. Considerăm că este necesară o actualizare a cunoștințelor pe această temă, practic transdisciplinară. Păstrând tradiția Conferințelor SUUB, ne-am propus continuarea abordării multidisciplinare caracteristică Compartimentului ORL SUUB și facilitarea unui up-to-date în domeniul infecțiilor din sfera ORL, atât de frecvent întâlnite și în activitatea curentă a mai multor specialități.

Ne bucurăm să avem ca lectori personalități medicale deosebite şi sperăm să avem aceleaşi discuții vii, interactive cu întrebări şi răspunsuri care generează progres pentru noi toți-participanți, lectori şi organizatori deopotrivă.

Într-un an plin de evenimente științifice de excepție, vă așteptăm cu drag la o deja tradiționala și așteptata Conferință multidisciplinară SUUB, 13-14 octombrie 2023!

Conf. Univ. Dr. Daniela Vrînceanu

UMF „Carol Davila” din București, medic primar O.R.L., Doctor în Știinte Medicale, Atestat în Managementul serviciilor de sănătate, Coordonator al Compartimentului ORL din Spitalul Universitar de Urgență București.

Reduce în mod NATURAL simptomatologia infecțiilor

prevenind complicațiile asociate

infecției căilor respiratoriicongestia nazală, durerile de cap și secrețiile nazale.

• Extract de Geranium-african

• Bromelaină

respiratorii,

3

Doze și mod de utilizare:

Copii cu vârsta între 3 și 6 ani: câte 2,5 ml de trei ori pe zi.

Copii cu vârsta între 6 și 12 ani: câte 5 ml de trei ori pe zi.

Peste vârsta de 12 ani: câte 7,5 ml de trei ori pe zi.

Accelerează recuperarea în faringită, amigdalită și bronșită, iar întoarcerea în colectivitate se poate face după doar 6 zile de tratament.

• Extract de Geranium-african

• Mușchi-islandez

Importanța echipei multidisciplinare în diagnosticul și tratamentul

Importanța echipei multidisciplinare

în diagnosticul și tratamentul copilului hipoacuzic

„Munca în echipă este ceea ce îi face pe oamenii obișnuiți capabili de rezultate neobișnuite.”

Patt Summit

câștiga traiul”, a declarat dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS.

Auzul ne leagă de mediul înconjurător, este esenţial în comunicare. „Lăsată netratată, pierderea auzului poate avea un impact devastator asupra abilității oamenilor de a comunica, de a studia și de a-și câștiga traiul”, a declarat dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS.

Diagnosticul hipoacuzie la copil și mai ales la copilul mic și nou născut, reprezintă o provocare pentru profesioniștii din sănătate. Implementarea programului naţional de screening auditiv la nou-născut în România a reprezentat un mare pas înainte în diagnosticul precoce al hipoacuziei.

Diagnosticul hipoacuzie la copil și mai ales la copilul mic și nou născut, reprezintă o provocare pentru profesioniștii din sănătate. Implementarea programului naţional de screening auditiv la nou-născut în România a reprezentat un mare pas înainte în diagnosticul precoce al hipoacuziei.

Screeningul auditiv la copil la intrarea în școală ar fi un alt pas mic ce îl dorim a face pentru un câștig mare – progresul educaţional al copilului hipoacuzic.

Screeningul auditiv la copil la intrarea în școală ar fi un alt pas mic ce îl dorim a face pentru un câștig mare – progresul educaţional al copilului hipoacuzic.

Ca medici în specialitatea ORL și chirurgie cervico-facială, ne preocupă continuu diagnosticul și tratamentul pacienţilor cu pierdere de auz, a pacienţilor care ni se adresează pentru consultaţie. Dar, oare câţi dintre ei ajung la noi? Câţi dintre copiii la care testarea auditivă la naștere ridică suspiciunea de hipoacuzie urmează ulterior pașii de diagnostic; clar, din păcate, nu toţi. Implicit este relevantă importanţa medicului de familie și rolul esenţial al acestuia în ceea ce înseamnă prevenţie.

Ca medici în specialitatea ORL și chirurgie cervico-facială, ne preocupă continuu diagnosticul și tratamentul pacienţilor cu pierdere de auz, a pacienţilor care ni se adresează pentru consultaţie. Dar, oare câţi dintre ei ajung la noi? Câţi dintre copiii la care testarea auditivă la naștere ridică suspiciunea de hipoacuzie urmează ulterior pașii de diagnostic; clar, din păcate, nu toţi. Implicit este relevantă importanţa medicului de familie și rolul esenţial al acestuia în ceea ce înseamnă prevenţie.

Dar, oare este ușor să identificăm copilul hipoacuzic? Cu siguranţă nu, la vârsta mică arată și se poartă ca și un copil normoacuzic.

Dar, oare este ușor să identificăm copilul hipoacuzic? Cu siguranţă nu, la vârsta mică arată și se poartă ca și un copil normoacuzic.

Retardul în achiziţia limbajului este de multe ori cauzat de hipoacuzie. Este foarte bine ca părinţii, având aceste cunoștinţe dobândite ca urmare a educaţiei sanitare în populaţia generală, pe care toţi ne-o dorim, sprijiniţi de medicul de familie, educatori sau învăţători/profesori și logopezi să se adreseze medicului specialist ORL și chirurgie cervico-facială.

Retardul în achiziţia limbajului este de multe ori cauzat de hipoacuzie. Este foarte bine ca părinţii, având aceste cunoștinţe dobândite ca urmare a educaţiei sanitare în populaţia generală, pe care toţi ne-o dorim, sprijiniţi de medicul de familie, educatori sau învăţători/profesori și logopezi să se adreseze medicului specialist ORL și chirurgie cervico-facială.

Este atât de important ca acești copii să fie evaluaţi cât mai grabnic de o echipă multidisciplinară: medic pediatru, medic neurologie pediatrică, medic psihiatrie infantilă și

Este atât de important ca acești copii să fie evaluaţi cât mai grabnic de o echipă multidisciplinară: medic pediatru, medic neurologie pediatrică, medic psihiatrie infantilă și

medic ORL și chirurgie cervico-facială, psiholog și logoped. De aici și importanţa unei astfel de echipe, funcţionale, în centrele de diagnostic și tratament al hipoacuziei. Se scade în acest fel semnificativ timpul între prezentarea la medic și diagnosticul pierderii de auz, urmat bineînţeles de stabilirea conduitei terapeutice optime.

medic ORL și chirurgie cervico-facială, psiholog și logoped. De aici și importanţa unei astfel de echipe, funcţionale, în centrele de diagnostic și tratament al hipoacuziei. Se scade în acest fel semnificativ timpul între prezentarea la medic și diagnosticul pierderii de auz, urmat bineînţeles de stabilirea conduitei terapeutice optime.

Cât de des se întâmplă așa? Din păcate, încă mai sunt prea mulţi părinţi care își poartă copiii, cu pierdere de auz, între medici de specialităţi diferite timp îndelungat până la diagnostic, timp de altfel extrem de preţios.

Cât de des se întâmplă așa? Din păcate, încă mai sunt prea mulţi părinţi care își poartă copiii, cu pierdere de auz, între medici de specialităţi diferite timp îndelungat până la diagnostic, timp de altfel extrem de preţios.

Ce se poate ascunde în spatele unor greșeli repetate la dictare ale unui copil bun la matematică, a unor dificultăţi la vorbire, în spatele unor așa zise tulburări de comportament? O hipoacuzie care netratată are implicaţii majore în dezvoltarea copilului și care diagnosticată la timp beneficiază de șanse reale la tratament.

Ce se poate ascunde în spatele unor greșeli repetate la dictare ale unui copil bun la matematică, a unor dificultăţi la vorbire, în spatele unor așa zise tulburări de comportament? O hipoacuzie care netratată are implicaţii majore în dezvoltarea copilului și care diagnosticată la timp beneficiază de șanse reale la tratament.

Dacă vorbim de echipa multidisciplinară pentru diagnosticul pierderii de auz tot de multidisciplinaritate se leagă și tratamentul. Reabilitarea auditiv-verbală făcută de audioprotezist în strânsă colaborare cu medicul ORL și chirurgie cervico-facială, cu un aport de necontestat al logopedului și sprijinită la greu de psiholog este ceea ce duce în final, cu adevărat, la inserţia socială a copilului cu pierdere de auz.

Dacă vorbim de echipa multidisciplinară pentru diagnosticul pierderii de auz tot de multidisciplinaritate se leagă și tratamentul. Reabilitarea auditiv-verbală făcută de audioprotezist în strânsă colaborare cu medicul ORL și chirurgie cervico-facială, cu un aport de necontestat al logopedului și sprijinită la greu de psiholog este ceea ce duce în final, cu adevărat, la inserţia socială a copilului cu pierdere de auz.

„Munca în echipă este ceea ce îi face pe oamenii obișnuiți capabili de rezultate neobișnuite.”

Patt Summit

Dr. Anamaria Matioc Medic coordonator Compartiment ORL, Spitalul Județean de Urgență Zalău

Dr. Anamaria Matioc Medic coordonator Compartiment ORL, Spitalul Județean de Urgență Zalău

Vă oferim consiliere și testare gratuită dacă aveți probleme de auz!

Vă oferim consiliere și testare gratuită dacă aveți probleme de auz!

Programați-vă azi într-unul din centrele Romsound.

Beneficiați de următoarele servicii:

Programați-vă azi într-unul din centrele Romsound.

• Audiometrie

Beneficiați de următoarele servicii:

• Aparate auditive

• Audiometrie

• Consiliere pentru probleme de auz

• Aparate auditive

• Service si accesorii aparate auditive.

• Consiliere pentru probleme de auz

• Service și accesorii aparate auditive.

Reabilitarea vocală după laringectomie totală

Cea mai modernă și facilă metodă de reabilitare vocală este reprezentată de montarea unei proteze fonatorii traheoesofagiană. În ţările civilizate 90-95% din pacienţii laringectomizaţi sunt purtători de buton fonator. Reabilitarea vocală constă în realizarea chirurgicală a unei fistule esotraheale în care se montează proteza. Proteza permite aerului să treacă din trahee la nivelul faringelui , punând în vibraţie pliurile faringo-esofagiene care acţionează ca niște false corzi vocale și producându-se astfel , conform efectului Bernoulli , sunetul primar. Neoglota este formată de musculatura faringiană acoperită de mucoasa sfinterului esofagian superior. Proteza fonatorie a fost descrisă pentru prima dată în urmă cu 40 ani de către Mozolewsky.In 1980 Blom și Singer au realizat și comercializat prima proteza fonatorie Dukbill. Dezvoltarea tehnologiilor a dus la apariţia protezei Indwelling Blom Singer, Groningen, Provox, Voicemaster.

Butonul fonator este un dispozitv cu valva unidirectionala , ce se deschide dinspre trahee spre esofag, și două flanșe ce asigură stabilitatea protezei la nivelul fistulei traheoesofagiene. In functie de firma producătoare există diferite grosimi ale protezei ( de 16 sau 20 Fr pentru protezele Blom –Singer, 22,5Fr pentru Provox). Lungimea protezei trebuie să corespundă grosimii peretelui traheoesofagian putând fi de 4,5,6,8,10, 12,5 si 15. Ca și în cazul vocii laringiene întreaga capacitate pulmonară este folosită pentru producerea sunetelor. Aerul pulmonar ajunge în faringe prin intermediul protezei fonatorii pacientul astupându-și orificiul de traheostoma cu degetul pe perioada fonaţiei. Avantajele butonului fonator sunt reprezentate de: reabilitare vocala precoce, ușoară și o rată importantă de succes.

Montarea protezei vocale se poate face în timpul laringectomiei totale (reabilitarea vocală primară) sau la un interval de timp după practicarea intervenţiei oncologice și radioterpiei (reabilitarea vocală secundară).

Reabilitarea vocală primară

După realizarea laringectomiei totale se crează fistula traheoesofagiană la circa 5 mm de marginea superioară a viitoarei traheostome. Manevra se poate face sub protecţia unui dispozitiv asemanator unui esofagoscop . Se puncţionează peretele traheoeso-

fagian cu un trocar curb sub protectia tubului introdus prin tranșa faringiană restantă . Se scoate trocarul rămânând tubul de ghidaj pe care introduce ghidul de plastic. De acesta se fixeaza proteza si se trage retrograd poziţionând-o în peretele traheoesofagian. Urmează sutura faringelui pe sonda nazogastrică. Unii autori preferă montarea sondei de alimentaţie prin fistula traheo-esofagiană și menţinerea ei cca 4 zile până la reluarea alimentaţiei orale. Abia în acest moment se suprima sonda de alimentaţie, se montează un dilatator de cauciuc, se măsoară grosimea peretelui traheoesofagian și montează o proteză fonatorie corespunzătoare după tehnica reabilitării vocale secundare.

Restaurarea vocii cu proteza fonatorie și procedurile chirurgicale pentru îmbunătăţirea calităţii vocii sunt o formă de fonochirurgie, închiderea faringelui având ca scop nu doar restabilirea tractului alimentare ci și crearea unei noi surse de sunet. Tehnica chirurgicală trebuie să ţină cont de următoarele obiective:

• prevenirea hipertonicităţii neoglotei pentru optimizarea vocii;

• prevenirea realizarii unei stome traheale prea înguste;

• prevenirea unei stome traheale prea adânci ce ar putea crea dificultăţi la schimbarea protezei fonatorii.

Reabilitarea vocală secundară se realizează la un interval de cca două luni de la terminarea radioterapiei.

Protezele vocale trebuie curăţate zilnic cu ajutorul periuţei speciale și a pompei de instilaţie și înlocuite de 3-4 ori pe an. Din păcate în România nu sunt decontate decât 2 proteze fonatorii într-un an. Montarea unei proteze fonatorii implică

uneori o serie de complicaţii: imposibilitatea vorbirii, lezarea peretelui posterior esofagian cu apariţia foarte rar a mediastinitei, scurgeri de lichide prin și pe lângă proteză, infecţii locate, respingerea protezei, candidoză locală dezvoltată pe silicon. Aparitia dispozitivelor handsfree a permis realizarea fonaţiei și fără utilizarea mâinii.

În Clinica ORL Colţea realizăm reabilitarea vocală cu buton fonator din anul 2005 ajungând să protezăm, cu rezultate bune pacienţii cu laringectomie totală. Anual organizăm cursuri practice pentru medici rezidenti și specialiști, clinica devenind astfel un centru de referinţă și cu experinţă în chirurgia protezelor traheoesofagiene. Baza materială corespunzătoare și programele de training săptămânal pentru pacienţi și personal mediu au dus la sporirea numărului de proteze fonatorii montate, înlăturarea temerilor legate de managementul fistulei traheoesofagiene și a butonului fonator.

Bibliografie:

1. Angelescu N., Popa F., Caiete de tehnici chirurgicale, Editura Medicala, 2011

2. Hilgers, Ackerstaff, et al. Clin Otolaryngol 1991;16:152156 (prospective, non-randomized phase II study with 6-weeks observation period)

3. Holinger PH: A Century of Progress of Laryngectomies in the Northern Hemisphere. Laryngoscope 85:322-332. 1975.

4. Olsen NR, Callaway E: Nonmuscle Closure of Pharyngeal Muscles after Laryngectomy. Ann Otol Rhinol Laryngol 99:507-508. 1990.

5. Singer MI, Blom ED, Hamaker RC: Voice Rehabilitation after Total Laryngectomy. J Otolaryngology 12:329-334. 1983.

6. Singer MI: Voice Rehabilitation After Laryngectomy. In: Head and Neck Surgery- Otolaryngology; Bailey BJ, ed. Philadelphia, Lippencott Company; 1993;1361-1372.

7. Sweeney KD, Rassekh CH, Seikaly H, Hokanson JA: Communication Following Total Laryngectomy: An Assessment of Patient Satisfaction and Quality of Life.

Prof. Dr. Șerban Vifor Gabriel Berteșteanu

Șef Clinică ORL, Spital Colțea, București

Ce este chirurgia somnului?

Perspectiva chirurgului ORL în tratamentul

Sindromului de apnee obstructivă în somn

Sindromul de apnee obstructivă în somn (SASO) reprezintă una din cele mai frecvente tulburări de somn, având efecte nefaste asupra sănătății generale dar și a calității vieții. Sindromul este caracterizat prin episoade repetate de apnee și hipopnee, sforăit, dar și somnolență diurnă excesivă, oboseală cronică, etc. Din punct de vedere fiziopatologic, SASO este determinat de o instabilitate marcată și o colapsabilitate crescută ale spațiului respirator faringian, responsabile de evenimentele respiratorii din timpul somnului.

soluții chirurgicale pentru creșterea aderenței la terapia CPAP, și soluții chirurgicale cu viză curativă (cu rolul de a vindeca sau a ameliora semnificativ SASO).

inând cont de complicațiile sistemice posibile, dar și de impactul major asupra calității vieții, tratamentul SASO este necesar în majoritatea situațiilor. La momentul actual, standardul de aur în tratamentul acestui sindrom este reprezentat de utilizarea dispozitivelor cu presiune pozitivă continuă (CPAP), sau variantele acestuia (APAP, BiPAP), acestea având rolul de a stabiliza și a menține deschis spațiul respirator faringian pe durata somnului.

Deși utilizarea terapiei CPAP este dovedită ca fiind foarte eficientă în managementul SASO, mare parte din pacienți renunță la acest tip de tratament după o perioadă, din motive diferite. Odată cu creșterea ratei de diagnostic a crescut și numărul de pacienți care inițiază terapia, iar odată cu această creștere a crescut și numărul pacienților care renunță la terapie. Din aceste motive au fost dezvoltate, în ultimii ani, multiple soluții terapeutice alternative (non-PAP). Dintre acestea, tehnicile chirurgicale au, probabil, cea mai rapidă evoluție.

Chirurgia somnului este un concept nou, apărut odată cu dezvoltarea tehnicilor chirurgicale pentru tratamentul apneei în somn. Din punct de vedere al indicațiilor, tratamentul chirurgical poate fi împărțit în două mari tipuri de soluții:

Tehnicile chirurgicale pentru creșterea aderenței și toleranței la terapia CPAP sunt reprezentate în general de tehnicile chirurgicale care vizează permeabilizare nazală. Necesitatea acestora apare la pacienții care suferă de sindroame obstructive nazale care determină disconfort la utilizarea dispozitivelor CPAP. Este cunoscut că cele mai confortabile tipuri de măști sunt cele nazale, cu o diferență semnificativă față de măștile oro-nazale sau full-face. Cu toate acestea, diferite afecțiuni ORL nu le permit pacienților utilizarea eficientă și confortabilă a acestor tipuri de măști; este vorba în principal de deviațiile obstructive de sept nazal, hipertrofiile cornetelor nazale inferioare, dar și rinosinuzite cronice cu sau fără polipi, etc. Pentru pacienții care suferă de aceste afecțiuni, tratamentul specific poate îmbunătăți utilizarea dispozitivelor cu presiune pozitivă.

În cazul pacienților care refuză complet utilizarea dispozitivelor CPAP, soluțiile chirurgicale variază în funcție de sediul sau sediile de obstrucție de la nivel faringian. Pentru identificarea acestor sedii, dar și pentru stabilirea soluțiilor chirurgicale potrivite este necesar un diagnostic topografic clar, care necesită investigații clinice și paraclinice. La momentul actual, cea mai utilizată tehnică diagnostică este endoscopia nazo-faringo-laringiană în somn indus medicamentos, care permite vizualizarea în dinamică a obstrucțiilor care apar la nivel faringian în timpul somnului.

După stabilirea sediilor de obstrucție, planul tratamentului chirurgical se stabilește în funcție de mai mulți parametri, și ar trebui să țină cont de statusul clinico-biologic al pacientului, de preferințele acestuia, dar și de experiența și preferințele chirurgului. Scopul chirurgiei în aceste cazuri este de a stabiliza și a menține permeabilitatea căii aeriene superioare, reducând evenimentele respiratorii și desaturările, dar și de a reduce sau anula simptomatologia diurnă și nocturnă, crescând calitatea vieții pacientului. Tehnicile chirurgicale utilizate cel mai frecvent sunt variantele multiple de palatoplastii și palatofaringoplastii, reducțiile bazei de limbă sau avansarea bazei limbii și/sau a osului hioid, dar și diferite variante de epiglotoplastii sau repoziționări ale epiglotei. În multe situații, pacienții necesită și tratamente de permeabilizare nazală (septoplastii, reductții ale cornetelor nazale, etc.). De multe ori, deoarece sediile de obstrucție pot fi multiple, este nevoie de cel puțin două intervenții chirurgicale, care pot fi utilizate simultan, sau în etape diferite.

Indiferent de tipul tratamentului chirurgical propus, rezultatul poate fi evaluat la minim 4 luni postoperator, când se poate stabili dacă este necesar tratament suplimentar. Din punct de vedere al succesului tratamentului, este importantă scăderea semnificativă a Indicelui de Apnee-Hipopnee (IAH) și a Indicelui de Desaturare (ID) până la limite care să reducă riscurile sistemice ale SASO, dar nu trebuie trecută cu vederea îmbunătățirea calității vieții, acesta fiind de fapt scopul inițial al pacientului, mai ales pentru pacienții simptomatici.

Dr. Ioan Alexandru Bulescu

Medic Specialist ORL, competență în Somnologie Clinica Medicum, București

Un trio imbatabil pentru sănătatea întregii familii Rinită alergică sau medicamentoasă? Răceala comună, gripă de tip A sau B, infecție cu coronavirus? Infecţie respiratorie de natură virală? Există soluţii fitoterapeutice testate clinic și recomandate pentru toată familia.

Dovedit clinic: scurtează durata simptomelor cu 3 zile

Cel mai eficient este să sprijiniți direct sistemul imunitar cu Esberitox®N Tablete. Spre deosebire de alte imunostimulante, ce conţin un singur extract de plantă, în Esberitox®N Tablete acţionează trei plante medicinale dovedite ca eficiente și active pe sistemul imunitar și care acţionează pe trei căi diferite. Dovedit clinic că scurtează durata virozelor cu 3 zile.

Se recomandă pentru toată familia în perioadele de epidemie, ca adjuvant sau în cure de imunizare. În cazul infecţiilor bacteriene, ca adjuvant al tratamentului cu antibiotic.

Acidul gliciretic – efect antiviral

Studiile afirmă eficacitatea înaltă a acidului gliciretic împotriva virusurilor. Conform cercetărilor, glicirizina are efect antiviral direct si efect asupra sistemului imunitar.

De aceea recomandăm două produse cu glicirizină testate clinic.

Narivent cu glicirizină (efect antiinflamator) și manitol (efect antidematos rapid): reduce edemul, congestia nazala si alte simptome semnificative în cazul rinitei alergice.

Sprayul Antiviral orofaringian de la Plantamed (cu glicirizină și quercitină) cu acţiune directă la poarta de intrare și multiplicare a virusurilor și a coronavirusurilor, inclusiv COVID-19.

Sprayul Antiviral de la Plantamed conține o combinație de extracte naturale din scoarță de stejar (din care se extrage quercetina) și rădăcină de lemn dulce (din care se extrage glicirizina) care inhibă aderenţa virală și pătrunderea virusurilor în celule.

Produsele noastre le găsiţi în farmacii sau, la preţ de importator, cu un singur click pe farmaciile3f.ro.

Complicațiile venoase ale supurațiilor otomastoidiene la copil

Venous complications of otomastoid suppurations in children

Abstract: Otogenic venous complications are the most common after meningeal complications. These are represented by the phlebitis of the lateral sinus and of the jugular vein bay. Exceptionally, the cavernous sinus can also be affected. The clinical picture of the venous complications of otomastoiditis is today much less characteristic than in the past due to antibiotic therapy. The evolution of the venous complications of suppurating otitis and otomastoiditis varies with the early diagnosis and treatment and with the resistance of the patient’s body.

și fisurile osoase. În acest mod supurația auriculară poate afecta oricând organe endotemporale ca labirintul și nervul facial sau organe endocraniene ca meningele, sinusurile venoase, creierul și cerebelul(1).

Rezumat

Complicațiile venoase otogene sunt cele mai frecvente după cele meningiene. Acestea sunt reprezentate de flebita porțiunii sigmoide intramastoidiană a sinusului lateral și de cea a golfului venei jugulare. În mod excepțional sinusul cavernos poate fi și el afectat. Tabloul clinic al complicațiilor venoase ale otomastoiditelor este astăzi mult mai puțin caracteristic ca în trecut datorită antibioterapiei.

Evoluția complicațiilor venoase ale otitelor și otomastoiditelor supurate variază cu precocitatea diagnosticului și a tratamentului și cu rezistența organismului pacientului.

Introducere

Urechea medie și cavitățile sale anexe (antrul și celulele mastoidiene) are raporturi intime cu craniul și cu conținutul acestuia. Extinderea infecției de la focarul otomastoidian este facilă la organele aflate la acest nivel, pe cale de contiguitate sau pe cale de continuitate. Calea de contiguitate se realizează prin extinderea procesului osteitic la tabla osoasă care acoperă aceste organe, iar cea de continuitate prin ferestrele labirintice, apeductele vestibulului și melcului, conductul auditiv intern, canalele vasculare și nervoase, dehiscențele

Complicațiile venoase otogene sunt cele mai frecvente după cele meningiene și sunt reprezentate de flebita porțiunii intramastoidiene sigmoide a sinusului lateral și de cea a golfului venei jugulare. Sinusul cavernos este afectat doar în cazuri excepționale(1)

Etiopatogenie

Extinderea infecției care pornește de la nivelul urechii medii și mastoidei spre sinusul lateral și golful jugularei, poate avea loc pe mai multe căi: propagarea procesului de osteită al celulelor perisinusale sau al planșeului casei către peretele venos; prin limfaticele perisinusale; prin venele care pornind de la casă se varsă în sinusul lateral sau în golful jugularei; prin iritația plexului nervos perivenos de către procesul otomastoidian toxicoseptic(1)

Cauza determinantă a complicațiilor venoase otogene este întotdeauna supurația auriculară sau otomastoidiană acută sau cronică reâncălzită.

Condițiile favorizante ale flebitei sinusojugulare sunt:

• virulența exagerată a infecției otice

• existența unor dehiscențe ale planșeului casei timpanului sau peretelui osos al sinusului

• Lateral

• traumatismul operator al sinusului, care este posibil mai ales în pozițiile procidente ale acestuia

• slaba rezistență a organismului copilului

• tratamentul medical, însemnând antibioterapie neadecvată, în doze mici, de scurtă durată sau întreruptă

• tratamentul chirurgical, referitor la absența sau întârzierea timpanotomiei sau deschiderea mastoidei, cu neglijarea practicării la timp a adenoidectomiei profilactice(1,2)

Anatomie patologică

Agentul patogen al infecției sinusale este identic cu cel al afecțiunii otice cauzatoare, fiind stastistic cel mai frecvent streptococul, la care se pot asocia anaerobii.

După gravitatea și vechimea procesului infecțios, leziunile venoase pot consta într-un abces perisinusal, o periflebită, o endoflebită sau o tromboflebită.Trombusul poate rămâne aseptic sau se poate transforma prin suprainfectare într-o colecție purulentă care se poate deschide în organele vecine, dând complicații meningeale sau encefalice(2)

Tabloul clinic

Datorită antibioterapiei tabloul clinic al complicațiilor venoase ale otomastoiditelor este în prezent mult mai puțin caracteristic ca în trecut.

Dat fiind prognosticul acestora totdeauna rezervat, cu toate că sunt în continuă scădere atât ca număr cât și ca gravitate, datorită depistării și tratamentului mai precoce și mai corect, trebuie să rămână în continua atenție a otologului și a pediatru-

Miorița Toader

Medic primar ORL,doctor în științe medicale caseta din MF 2023

Distribuitor exlusiv în România al produselor

Dotare completă pentru cabinet ORL

l Unit-uri compacte, ergonomice, prevăzute cu roţi pivotante (pentru a asigura o mobilitate sporită), independente de orice sursă de lumină;

l Structură metalică solidă, vopsită în câmp electrostatic, rezistentă la zgârieturi;

l Braţ articulat cu consolă de susţinere cu până la 4 piese de mână și display electronic pe consolă, cu funcţie de afișaj al parametrilor;

l Sistem de aspiraţie cu compresor cu o capacitate de până la 70l/min, cu recipient pentru colectare;

l Sistem de insuflaţie, cu posibilitate de acţionare la pedală, cu pornire/ oprire la ridicarea piesei de mână din suport;

l Modul de spălături auriculare, cu încălzirea apei la 37°C, și rezervor de 2 litri;

l În funcţie de model, unit-ul poate fi echipat cu suport pentru microscop de examinări și suport pentru monitor LCD pentru vizualizarea imaginilor de la camera de videoendoscopie;

l Surse de lumină LED cu conexiune pentru cablu cu fibră optică sau pentru endoscop/fibroscop

* În funcţie de varianta aleasă a unitului, se pot pune diverse accesorii necesare diagnosticării și tratamentului în domeniul ORL.

Bucureşti, Str. Giuseppe Garibaldi

nr. 8-10 sector 2, 020223

Tel.: +40 314 250226/27

Fax: +40 372 560250

office@medicalmall.ro www.medicalmall.ro

Timişoara, Str. Martir Cernăianu, nr. 18, jud. Timiş, 300361

Tel.: +40 720 393269

Fax: +40 256 110233

office@medicalmall.ro

www.medicalmall.ro

l Fotolii ORL pentru examinare și mici intervenţii

l Fotolii ORL cu structură solidă, acoperită cu forme din plastic termoformat, pentru un aspect plăcut;

l Capacitate de până la 200 kg, asigurând stabilitate și siguranţă;

l Modelele de vârf oferă și poziţia Tredelenburg, utilă în micile intervenţii chirurgicale;

l În funcţie de model, înălţimea și toate segmentele sunt reglabile electric prin intermediul unui panou de comandă;

l Topul și braţele capitonate și acoperite cu scai lavabil, 34 de nuanţe de culori disponibile, din care 10 metalizate.

Iaşi, Aleea Al. O. Teodoreanu nr. 55A, Bloc 1, Demisol, Iaşi, 700155

Tel: +40 725 119393

Fax: +40 372 560250

office@medicalmall.ro www.medicalmall.ro

Unit-uri ORL complet echipate

lui. În fața agravării sau prelungirii stării febrile și a cefaleei la un copil cu supurație auriculară, aceștia sunt obligați să caute cu grijă semnele patognomonice fiecăreia din complicațiile endotemporale sau endocraniene otogene. De aceea, în orice supurație auriculară acută care se prelungește precum și în orice reâncălzire a unei otite supurate cronice, trebuie să căutăm cu minuțiozitate simptomele generale și locale ale acestor complicații(1,2,3)

Debutul flebitei sinusojugulare se manifestă prin agravarea bruscă a simptomatologiei otitei medii, prin reapariția febrei asociat cu frison puternic sau frisonete repetate, cefalee rebelă la medicația obișnuită.

În perioada de stare simptomele menționate se accentuează, cu febră caracteristică septică, cu tegumente palide și uscate, uneori cu erupții hemoragice, limbă saburală, anorexie, grețuri, vărsături, cu facies pământiu, ochi încercănați, conjunctive subicterice, nări dilatate. Aceste fenomene pot fi urmate de o slăbire progresivă.

Pacientul poate prezenta hepatomegalie, splenomegalie, oligurie, albuminurie, VSH foarte

mare, leucocitoză. Hemocultura poate fi negativă sau pozitivă. Caracteristic la examenul LCR

este faptul că presiunea acestuia nu se modifică la apăsarea pe jugulara de partea afectată (proba Queckenstaedt-Stokey)(2)

La examenul otoscopic se observă leziunile obișnuite întâlnite în otita medie supurată acută sau cronică-otoree purulentă și perforația timpanului.

Simptomele locale de obicei sunt puțin accentuate-inspecția poate depista o ușoară tumefacție retroauriculară sau un torticolis discret. Palparea marginii posterioare a mastoidei poate provoca în mod constant o durere accentuată „țipătul pioemiei“.

Examinarea imagistică poate pune în evidență extinderea procesului osteitic la peretele sinusului lateral care poate prezenta o poziție procidentă(1).

Evoluția

Diagnosticate, operate și tratate corect, la timp cu antibiotice, aceste complicații, astăzi sunt vindecabile. Nedepistarea la timp, neglijarea acestora, poate da complicații de vecinătate precum flegmonul latero-cervical, meningita, abcesul extra și

subdural, abcesul cerebelos, sau complicații la distanță precum abcesele și infarctele pulmonare, pleureziile supurate, etc.

Septicopioemia poate duce la exitus, lucru care în zilele noastre se întâmplă foarte rar.

Așadar evoluția complicațiilor ale otitelor și mastoiditelor supurate variază cu precocitatea diagnosticului și tratamentului și cu rezistența organismului copilului(1)

Diagnosticul pozitiv

Diagnosticul pozitiv de tromboflebită otogenă se bazează în mare parte pe apariția simptomelor septicemice caracteristice-frisoane, febră neregulată, stare generală alterată, hemocultură frecvent pozitivă. La acestea se adaugă rezultatul explorărilor imagistice cu punerea în evidență a extinderii procesului osteitic mastoidian la peretele sinusului lateral.

În anumite situații fenomenele clinice sunt discrete, astfel încât diagnosticul de endoflebită sau periflebită este stabilit doar în cursul operației efectuată în vederea rezolvării focarului otic trenant supurat(2,4)

Diagnosticul diferențial

În contextul unui focar otic cunoscut, flebita sinusojugulară se poate confunda cu una din celelalte complicații endocraniene ale otomastoiditei. Diferențierea în această situație se face prin rezultatul puncției lombare, care este pozitivă în meningită sau prin prezența semnelor de hipertensiune intracraniană și semnele de localizare care sunt prezente în abcesele encefalice.

În situația în care procesul otic a rămas neobservat, nediagnosticat, diagnosticul diferențial de flebită sinusojugulară otogenă se poate face cu toate afecțiunile însoțite de febră intermitentă și de stare generală profund alterată: bronhopneumonie, tuberculoza miliară, endocardita, meningita cerebrospinală epidemică. Efectuarea unei anamneze amănunțite este necesară în aceste cazuri, insistând asupra existenței în trecutul pacientului a unei infecții otice. Examenul clinic general, local și de laborator, cât mai amănunțit, are o foarte mare importanță.

În concluzie diagnosticul diferențial de septicemie otogenă diferă după cum

existența patologiei otice supurate este sau nu este cunoscută(1,4)

Tratamentul

Tratamentul trebuie să se adreseze în același timp focarului otomastoidian cauzal și stării septicopioemice consecutive. Se folosesc concomitent metodele medicale și chirurgicale cele mai adecvate.

Tratamentul medical se adresează în primul rând combaterii infecției şi a fenomenelor inflamatorii prin antibioterapie masivă, adecvată şi pentru o perioadă lungă de timp, asociată cu tratament corticoterapic. La acest tratament este obligatoriu să se adauge repausul la pat, alimentație uşoară dar fortifiantă, perfuzii cu ser glucozat, microtransfuzii repetate, vitamine, tonicardiace(5)

Tratamentul chirurgical constă în asanarea focarului osteitic otomastoidian cât mai urgent posibil. Funcție de afecțiunea cauzală se va efectua timpanotomia lărgită sau evidarea petromastoidiană, se va descoperi sinusul lateral. În funcție de leziunile găsite se efectuează evacuarea abceselor perisinusale, deschiderea sinusului cu extragerea trombusului și excluderea capetelor superior și inferior al venei, incizia peretelui venos necrozat și drenarea colecției supurate, ligatura și incizia venei jugulare supurate, etc. Postoperator, îngrijirea plăgii se va face zilnic sau ori de câte ori este nevoie, până la vindecare. Nu este lipsit de importanță efectuarea controlului cavumului cu adenoidectomie sub protecție de antibiotice, pentru prevenirea reapariției supurației auriculare și a consecințelor acesteia(5,6).

Bibliografie

1. Păunescu C.-Otorinolaringologie pediatrică;Editura Medicală 1981 București;383-393

2. Păunescu C.-Complicațiile endocraniene otogene;Ed. Medicală1964;București;284-326

3. Gatti Manacini C.-Le mastoidite prenatale,ibidem121

4. Golăescu M. Și col.-Flora microbiană în otitele medii supurate ale copiilor tratați cu antibiotice;pag.179

5. Gârbea Ș.-Chirurgie ORL;Editura Didactică și Pedagocică 1974;70-112

6. Ataman T. – Otologie; Ed.Tehnică București 2002; 425-450

PEDIAKID® SPRAY NEZ-GORGE

Eliberează și decongestionează căile aeriene superioare

Facilitează evacuarea mucozităților

Ameliorează confortul respirator

Dispozitiv medical clasă I

• Formulă 2 în 1 cu 2 aplicatoare: nazal & bucal

• Acţiune delicată, fără gaz propulsor

Posologie

Pentru Nas (Potrivit pentru nou născuţi și sugari)

2 pulverizări în fiecare nară, de 2 sau 3 ori pe zi, timp de 5 zile.

Pentru Gât (începând cu vârsta de 30 de luni)

2 pulverizări în partea posterioară a gâtului, de 3 sau 4 ori pe zi, timp de 5 zile.

Ingrediente

Apă distilată de Rozmarin

și Eucalipt: 50%

Apă de mare pe bază de sare de la Marea Moartă: 7,5%

Extract de Echinaceea: 1%

Cupru: 198 μg pentru 20 ml

Extract de Propolis: 0,2%

Extract de Aloe Vera: 0,01%

Flacon-spray de 20 ml cu două aplicatoare incluse: nazal și bucal.

PEDIAKID® OTI-PROTECT

Lubrifiază conductul auditiv

Hidratează conductul auditiv

Elimină sau previne formarea dopului de cerumen

Posologie

Recomandat de la vâsrta de 3 luni.

Eliminarea excesului de cerumen

1-2 doze pentru fiecare canal auditiv, de 3-5 ori pe zi. PEDIAKID® este o marcă înregistrată a

Prevenirea formării dopului de cerumen

1-2 doze pentru fiecare canal auditiv, de 1-2 ori pe săptămană.

Protecția conductului auditiv înainte de contactul cu apa

1-2 pulverizări în fiecare canal auditiv Ingrediente

Uleiul de măsline de calitate farmaceutică (99,95%) – asigură o lubrifiere optimă a canalului auditiv extern, favorizează eliminarea lichidelor reziduale și a cerumenului spre exterior, contribuind astfel la curăţirea căilor auditive, la eliminarea bacteriilor și a virusurilor.

Uleiul esenţial de mentă - creează o senzaţie plăcută, de prospeţime la aplicare.

Flacon-spray de 30 ml cu aplicator pentru conductul auditiv.

Impactul administrării medicației între risc

și complicații

în Unitățile de Primiri Urgență

Erorile referitoare la utilizarea medicației în urgență reprezintă riscuri frecvente determinate de factori multipli, începând de la gradul de aglomerare, resursele umane și materiale, trainingul oferit personalului medical, prezența procedurilor sau a protocoalelor de prescriere, preparare, administrare și monitorizare a efectelor adverse. Lipsa specialiștilor în farmacologie clinică și a echipei interdisciplinare de management individualizat al pacientului crește riscul erorilor de prescriere și implicit de administrare cu impact pe fenomenul de creștere a dozelor sau de polipragmazie datorită lipsei de obținere a efectului dorit sau necesar de obținut la pacient.

Managementul de calitate aplicat la nivelul spitalelor atrage după sine o modificare a trendului medicației de urgență administrate în funcție de standarde, protocoale locale, dar și de costuri. Literatura evidențiază în studii (între 1990-2005) din USA că incidența erorilor medicale este de 5,7%, iar cea a efectelor adverse de 6,1% la pacienții spitalizați[1]. De asemenea în același sistem de sănătate se evidențiază un procent al efectelor adverse între 3-12%, cu o incidență la nivelul serviciilor de urgență de 1,5-3%, dar cu o prevalența crescută a posibilității de prevenire a erorilor în serviciile de urgență de 70-82%[2] Aceste date evidențiază particularitățile asistenței medicale din urgență, unde pacientul trebuie tratat rapid în funcție de gradul urgenței, iar timpul pentru alegerea medicației optime, prescrierea și administrarea acesteia este scurt, crescând vulnerabilitatea actului medical. Existența unui training adecvat, a procedurilor medicale clare de administrare a medicației pentru asistentul medical și a protocoalelor de practică pentru medici, asistenți și paramedici poate reduce riscul erorilor, dar și a efectelor adverse. Se identifică factori de influență extrinseci procesului de asistență medicală a pacientului în sine, legați de: niveluri ridicate de activitate în perioadele aglomerate, sarcină cognitivă ridicată, număr mare de decizii ce necesită a fi luate în timp redus, niveluri ridicate de incertitudine diagnostică, lipsă de experiență a medicilor și a asistentelor, distrageri de la actul medical prin îngrijirea mai multor pacienți concomitent și sosirea altor urgențe, fereastră de timp îngustă și muncă în schimburi cu adaptabilitate diferită a personalului medical în funcție de particularitățile psihologice[2,3].

În contextul celor relatate se evidențiază necesitatea cercetării clinico-aplicative a administrării medicației în serviciile de urgență, dar și a introducerii auditurilor de practică ca și etape de obținere a evidențelor pentru optimizarea proceselor de prescriere și administrarea a medicamentelor, dar totodată și a introducerii noțiunii de farmacologie clinică, respectiv farmacovigilență pentru a modula fluxul potențial irațional de medicamente la nivel de servicii medicale de urgență. Orice sistem de sănătate necesită analiza trendului de prescriere și utilizare a medicației la nivelul serviciile medicale de urgență, pentru a reduce erorile, dar și efectele adverse, în special cele cu potențial impact vital.

Farmacistul clinician la nivel de serviciu de urgență ar aduce o plus valoare în fluxul de prescriere și utilizare a medicației prin preluarea următoarelor atribuții și colaborarea cu echipa de urgență:

• analiza schemei de tratament iniţiate în serviciul de urgență pentru patologia care reprezintă motivul prezentării, analiza schemei/schemelor de tratament pentru patologiile asociate ale pacientului ce pot interfera cu medicația de urgență indicată conducând la efecte adverse noi;

• identificarea şi semnalarea erorilor (erori de prescripţie: știinţifice, tehnice, de utilizare a medicamentului de către pacient sau personalul medical);

• verificarea coerenţei tratamentului;

• identificarea incompatibilităţilor medicamentoase – în seringă/în flaconul de perfuzie (degradarea unui medicament în prezenţa altuia; disocierea medicamentelor, dependentă de pH; formarea de complecși inactivi/activi cu potenţial farmacodinamic nou sau farmacotoxicologic);

• identificarea şi semnalarea interacţiunilor medicamentoase cu semnificaţie clinică medicament-alimente/băuturi alcoolice/tutun: influenţa absorbţiei unui medicament în prezenţa alimentelor/băuturilor alcoolice; modificări structurale ale unui medicament în prezenţa alimen-

telor/băuturilor alcoolice/tutunului, fenomene de inducţie și inhibiţie enzimatică;

• identificarea şi semnalarea interacţiunilor medicamentoase cu semnificaţie clinică medicament-medicament din schemele de tratament: optimizarea schemelor de tratament (eficientizare în ceea ce privește ritmul, doza, concentraţia, modul de administrare, cronofarmacologia);

• identificarea şi semnalarea interacţiunilor cu mecanism farmacocinetic şi farmacodinamic:

• balanţa beneficiu-risc/beneficiu-cost cu stabilirea unor protocoale medicale adecvate profilului serviciului;

• analiza interacţiunilor identificate împreună cu echipa de lucru și trainingul adecvat pentru a reduce riscul de apariție al acestora;

• propunerea de substituire a medicamentelor în comun acord cu echipa de lucru și managementul individualizat pe pacient;

• identificarea și semnalarea influenţei semnificative a medicamentelor asupra unor parametri de laborator;

• identificarea şi semnalarea exacerbării reacţiilor adverse cunoscute sau a unor simptome neaşteptate rezultate în urma administrării medicamentelor prescrise de către medicul prescriptor, corelate sau nu cu patologiile existente ale pacientului.

Se observă astfel că introducerea farmacistului clinician (FC) în echipa de urgență este un alt nivel de siguranță a actului medical, reducând hazardul, riscul și efectele adverse. Situațiile în care FC are un aport deosebit sunt:

• Erorile în prescripția medicației în urgență, cu risc crescut de apariție la categoriile vulnerabile de pacienții: vârstnici, gravide, pacientul psihiatric, pacienții cu degradare cognitivă sau handicap, etc.;

• Mediul propice pentru erori în administrarea medicației determinat de stres, timp redus de decizie, aglomerare;

• Erorile în prescrierea medicației la plecarea din UPU a pacienților, când datele

Conf. dr. Adela Golea

UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj, UPUSMURD cu statut de clinic, Sp. Clinic Județean de Urgență Cluj Napoca

din literatură evidențiază un procent semnificativ de apariție: 5,4 - 38% [4]

Se pune firesc întrebarea când avem nevoie în practica curentă de farmacistul clinician, înafara sesiunilor de debriefing și analiză:

• Când avem un pacient cu tratament de lungă durată;

• Când medicația are efecte adverse;

• Când vrei să știi dacă noul medicament prescris se poate administra cu cele din tratamentul cronic sau pot interfera conducând la efecte adverse noi, în special la pacientul critic care se poate deteriora datorită efectelor adverse;

• Când simptomatologia clinică indică efecte adverse necorelate independent cu medicația administrată;

• Când nu se obțin efectele optime ale medicației administrate și sunt mai mult de 3 medicamente implicate în schema terapeutică.

Ce poate ajuta în practica curentă a personalului medical din serviciile de urgență?

1. Să existe un training adecvat la nivel de personal medical, referitor la modul de administrare corect al medicației prin diferite metode: intravenos, intraosos, prin inhalație, oftalmic, intranazal, otic, intrarectal, intramuscular, subcutanat, etc.;

2. Să cunoască dispozitivele de administrare și modul de funcționare, erorile de administrare; să se identifice materialele utilizate ce reduc sau întrerup periodic administrarea (exemplu truse de perfuzie/ tubulatură de conexiune ce dau eroare de administrare la utilizarea pe injectomate/ infuzomate, cu reducerea nivelului seric al medicamentului și implicit a efectului, ceea ce conduce la creșterea dozei sau polipragmazie în practica curentă);

3. Să se respecte regula celor șapte drepturi de administrare a medicamentelor:

a. Medicamentul corect – să se verifice dacă s-a selectat medicamentul prescris (nume, concentrație, claritate, dată de expirare);

b. Cantitatea de medicament prescrisă corect: calcul corect al dozei de administrat, prepararea corectă a cantității ce necesită a fi administrate;

c. Identificarea corectă a pacientului căruia i s-a prescris;

d. Timpul adecvat de administrare – începerea și terminarea administrării;

e. Ruta corectă de administrare a medicamentului – verificarea prescripției și dacă preparatul selectat se administrează pe ruta prescrisă (exemplu: numai im, nu se poate dilua și administra iv);

f. Completarea corectă a prescrierii – ce nu este scris se poate uita sau confunda;

g. Dreptul pacientului de a refuza administrarea.

4. Personalul medical de urgență să cunoască și să acceseze protocoalele medicale și regulamentele de utilizare a medicației. Acestea te pot ajuta:

a. Să cunoști modul de diluție a medicamentelor, concentrațiile recomandate pentru administrarea iv și stabilitatea în seringă/flaconul de perfuzie a diluțiilor;

b. Să eviți efectele adverse ale asocierilor medicamentoase sau ineficacitatea medicației prin inactivarea substanței de bază. Astfel orice prescripție de administrare a medicației în urgență necesită a preciza:

a. Forma administrare: seringă pre-umplută, fiolă, flacon, tabletă, sirop, infuzie, etc.;

b. Numele: ar fi utilă denumirea comună internațională ca să nu producă confuzie;

c. Doza – per Kg, per min, per 24 ore, etc.;

d. Unitatea de măsură a dozei: mg, ml, l, etc.;

e. Ruta de administrare: iv, io, sc, po, etc;

f. Mod de administrare: precizat clar – iv direct bolus; pe seringă automată 25ml/h din diluția de 25mg/50ml; nebulizare 2mg/ml cu 3 ml solvent în 10 min;

g. Semnătura medicului pe prescripție. Orice etapă nescrisă în prescripție predispune la erori în administrare sau riscul de apariție a unor efecte adverse. Un studiu de tip auditare a erorilor de prescriere a medicației în departamentul de urgență dintr-un spital terțiar evidențiat o incidență crescută a:

a. Prescrierii medicației cu numele de brand (exemplu: amiodaronă – comercial mezaton, monosan nume asemănătoare preparatelor antihipertensive), ceea ce poate duce la confuzii în procent de 58,7%, în special la personalul nou angajat;

b. Absența indicației rutei de administrare (10,8%) ceea ce poate conduce la incidente sau efecte adverse de asemenea mai frecvent în rândul personalului nou angajat care nu cunoaște preparatul sau nu l-a mai utilizat;

c. Detaliile despre modul de administrare (8,9%) care pot influența efectul medicației sau riscul apariției efectelor adverse[5]

Cele mai frecvente erori evidențiate la nivelul UPU al Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj Napoca sunt reprezentate de: administrarea exhaustivă a inhibitorilor de pompă de protoni iv; administrarea antialgicelor cu respectarea parțială a indicațiilor din ghidurile de analgezie pe durerea acută și a mecanismului de acțiune, cu creșterea doze-

lor și a asocierii de analgezice; administrarea antibioticelor iv, deși există toleranță digestivă și ar putea fi utilizată calea po; indicația unor asocieri medicamentoase cu acțiune de inactivare a efectului la administrare concomitentă; creșterea dozelor de medicament la administrarea pe seringă automată datorită întreruperilor frecvente de administrare a seringii la utilizarea anumitor tubulaturi.

Datele din literatură arată că auditurile clinice la nivelul departamentelor de urgență pot oferi date despre erori și riscuri, care să stea la baza dezvoltării unor programe de training adecvate pentru personalul medical. Un audit clinic comparativ de utilizarea a analgezicelor înainte și după training [6] arată reducerea procentual semnificativă a indicației de morfină de la 62,5% la 41,4%, implicit cu reducerea riscurilor efectelor adverse și a impactului efortului de monitorizare a acestora pe personalul medical suprasolicitat din departamentele de urgență.

În concluzie administrarea medicației în UPU necesită suport continuu din punct de vedere al noțiunilor de farmacologie clinică, auditarea modului de prescriere și administrare a medicației pentru a reduce riscul erorilor și al efectelor adverse. Introducerea în echipa de asistență medicală de urgență a specialistului de farmacologie clinică și conștientizarea riscurilor de către personalul medical sunt elemente de creștere a siguranței actului medical în asistența medicală de urgență.

Bibliografie

1. Krähenbühl-Melcher A, Schlienger R, Lampert M, Haschke M, Drewe J, Krähenbühl S. Drug-related problems in hospitals: A review of the recent literature. Drug Saf. 2007;30:379–407.

2. Croskerry P, Sinclair D. Emergency medicine: A practice prone to error? CJEM. 2001;3:271–6.

3. K. A. Al Balushi, S. Al-Shibli, I. Al-Zakwani. Drug utilization patterns in the emergency department: A retrospective study. J Basic Clin Pharm. December 2013-February 2014; 5(1): 1–6.

4. Molly Billstein-Leber, Angela T. Cassano, Kym Moline, Jennifer J. Robertson. ASHP Guidelines on Preventing Medication Errors in Hospitals. American Journal of Health-System Pharmacy 2018, 75 (19):1493–1517.

5. Aniqa Bano, Maqsood Ahmad, Farah Qayyum. Audit of Drug Prescription Errors in the Emergency Department of a Tertiary Care Hospital. SAJEM. 2018; 1(1): 38-39.

6. Maryam Janati, Hamid Kariman, Elham Memary, Elnaz Davarinezhad-Moghadam, Ali Arhami-Dolatabadi. Educational Intervention Effect on Pain Management Quality in Emergency Department; a Clinical Audit. Adv J Emerg Med. 2018 Jan 16;2(2):e16. doi: 10.22114/AJEM.v0i0.45.

Ce-i al tău ți-e scris în… gene

De cele mai multe ori, aceste boli erau afecțiuni cu transmitere recesivă.

Am putea oare prezice ce ne rezervă viitorul, pe baza amprentei noastre genetice?

Pierderea ereditară a auzului este cea mai frecventă afecțiune senzorială pediatrică, cu o incidență de 1:700-1:1000 de nou născuți, o cauză genetică putând fi identificată la aproape jumătate dintre copiii cu hipoacuzie sau surditate.

Majoritatea copiilor cu pierdere ereditară a auzului nu au alte defecte congenitale sau probleme majore de sănătate asociate. Pentru ca un copil să moștenească boala, nu este obligatoriu ca unul dintre părinți să fie afectat. În fapt, 80% dintre tipurile de surditate sunt transmise recesiv, părinții fiind purtători sănătoși. Cea mai frecvent întâlnită mutație, c.35delG din gena GJB2, este estimat a avea o frecvență de purtător în populația Europeană de aproximativ 1:50. Ce a însemnat ereditatea de-a lungul istoriei?

Problema eredității a constituit o preocupare încă din era clasică a antichității, când marii filosofi au încercat să găsească o explicație pentru asemănarea dintre părinți și copii. Pitagora a dat naștere „spermismului”, ce consideră că asemănarea, adică informația ereditară, era conținută de “sămânța masculină”, transmisă mamei, care era doar un mediu de creștere a acesteia. Această sămânță era un fel de bibliotecă a ființei umane, ce absorbea o serie de aburi mistici de la fiecare dintre părțile individuale, ce apoi dădeau naștere organismului. Asimetria evidentă a acestei teorii i-a determinat pe urmașii lui Pitagora, ce priveau lumea printr-o armonie matematică născută din celebra teorie a triunghiului, să considere mama

și tatăl două laturi ale unui triunghi și copilul, cea de-a treia. Așa cum în triunghi ipotenuza poate fi calculată pe baza celor două laturi, folosindu-se o formulă matematică precisă, la fel și copilul provenea din contribuțiile individuale ale celor doi părinți. Platon, captivat de această metaforă, a dedus că prin combinația perfectă de părinți, se poate naște copilul perfect. O utopie politică s-a născut astfel din utopia genetică. Dintre filosofii antici, cel care a pus cu adevărat bazele teoriei eredității a fost Aristotel în tratatul „Istoria animalelor”. Prin simțul său analitic și observațional, acesta a creat o

Deși societatea a evoluat, suntem supuși acelorași legi ale naturii… Ce este o afecțiune recesivă?

În mod normal, fiecare dintre noi avem câte două copii ale aceleași gene, una moștenită de la mama și una de la tată. Afecțiunile genetice recesive necesită ca ambele copii să fie defecte, pentru ca boala să devină manifestă clinic. Există situații în care o persoană este clinic sănătoasă și are doar una dintre copii alterată, situație denumită „purtător sănătos”. Deși aceste persoane nu vor dezvolta niciodată simptome, copiile defecte pot fi transmise la descendenți, iar riscul de a avea un copil afectat este de 25% dacă ambii parteneri sunt purtători pentru aceeași afecțiune. Care este șansa de a fi purtător?

În mod uluitor, studii genetice populaționale au arătat că 95% dintre oameni sunt purtători pentru minim o afecțiune genetică recesivă severă, iar riscul ca un cuplu să dea naștere unui copil afectat este de 1 din 100. În fapt, 80% dintre copiii născuți cu afecțiuni genetice provin din părinți sănătoși, fără istoric familial. Cum se pot preveni aceste afecțiuni?

teorie circulară, în care forma dădea naștere informației și apoi informația dădea naștere formei, teorie mult mai apropiată de genetica actuală. Multe alte teorii au fost dezvoltate de-a lungul timpului, însă fundamentele geneticii pe care o cunoaștem astăzi au fost puse de Gregor Mendel în 1866, un călugăr din ordinul Sf. Augustin din Brno, care prin studii asupra diferitelor specii de mazăre a scris legile eredității cunoscute astăzi. De aici și denumirea de transmitere mendeliană. Caracterul genetic al anumitor boli poate fi studiat mai ales în familiile regale, unde se practicau adeseori căsătoriile intrafamiliale. Membrii familiilor regale sufereau frecvent de probleme neurologice, psihiatrice și hematologice, ceea ce nu în puține cazuri a dus la discontinuitatea liniei regale. Ferdinand I al Austriei s-a născut cu hidrocefalie, Alexei Romanov a avut hemofilie, regele George al III-lea al Angliei porfirie, iar dovezile merg până în Egiptul antic, unde s-a descoperit că regele Tutankhamon a avut despicătura palatina și picior equin.

Linea Vita® este un test de screening de ultimă generație, special conceput pentru a analiza 150 de gene asociate cu afecțiuni recesive frecvente în populație, cu manifestări clinice severe și considerate a avea un impact semnificativ asupra calității vieții. Cum se realizează testul?

Simplu, este nevoie doar de o probă de sânge sau celule bucale. Materialul genetic este prelucrat și analizat în laboratorul nostru, la cele mai înalte standarde. De asemenea, investigația include consiliere genetică pre- și post-testare.

Pentru mai multe informații ne puteți contacta la 021.233.13.54 sau office@lineavita.ro.

Dr. Ina Ofelia Focșa - medic primar Genetică Medicală

Dr. Maria Stratan - medic specialist Genetică Medicală

Dr. Danae Stambouli - Doctor în Biologie

Dr. Diana Prepeliță

Medic rezident Genetica Medicală

Rolul endoscopiei nazo-faringo-laringiene în somn

indus medicamentos în tratamentul non-PAP al SASO

Sindromul de apnee obstructivă în somn (SASO) este o afecțiune prevalentă caracterizată prin episoade repetate de instabilitate și colabare la nivel faringian, determinând opriri ale respirației și variații ale saturației în oxigen.

Medic Specialist ORL, competență în Somnologie Clinica Medicum, București

Tratamentul standard pentru SASO este reprezentat de utilizarea dispozitivelor cu presiune pozitivă continuă, acestea având rolul de a menține stabilitatea și patența căii respiratorii superioare pe toată durata somnului. Deși extrem de eficiente în managementul SASO, atât din punct de vedere al evenimentelor respiratorii cât și din punct de vedere al controlului simptomelor, utilizarea acestor dispozitive este însoțită de o rată importantă (între 46-83%) de non-aderență. Ținând cont de necesitatea tratamentului, legată atât de simptomatologia diurnă, dar și de afecțiunile sistemice potențiale asociate SASO, pentru pacienții non-aderenți la terapiile cu presiune pozitivă au fost dezvoltate soluții terapeutice alternative, ca dispozitivele de avansare mandibulară sau linguală și soluțiile chirurgicale.

Istoric, tratamentul chirurgical al SASO se baza pe unele proceduri standard la nivelul nasului și faringelui, care nu aveau însă rezultate favorabile în toate cazurile, rata de succes pentru uvulo-palato-faringoplastie fiind de aproximativ 40% în cazul pacienților neselectați. Ulterior, odată cu evoluția tehnicilor endoscopice, s-a intensificat și preocuparea pentru dezvoltarea tehnicilor terapeutice specifice pentru SASO.

Endoscopia nazo-faringo-laringiană în somn indus este la acest moment tehnica diagnostică cea mai utilizată la nivel mondial pentru evaluarea căii respiratorii superioare în cazul pacienților cu SASO, aceasta având rolul de a evidenția sediile și tipurile de obstrucție dinamică de

la nivelul faringelui. Sediile de obstrucție sunt reprezentate de regiunea retrovelară, orofaringiană, retrolinguală și retroepiglotică, acestea având manifestări diferite în timpul somnului comparativ cu starea de veghe. De asemenea, în timpul acestui tip de endoscopie sunt vizualizate și fosele nazale, nazofaringele și endolaringele, însă importanța acestor regiuni în evaluarea în timpul somnului este mai redusă, ținând cont de faptul că obstrucția acestora nu diferă față de starea de veghe.

Ținând cont de informațiile care pot fi furnizate de endoscopia în somn, aceasta este indicată în primul rând pacienților cu SASO diagnosticat prin poligrafie sau polisomnografie, non-aderenți la terapia cu presiune pozitivă și candidați pentru tratament chirurgical sau cu dispozitive de avansare mandibulară. De asemenea, s-au observat situații în care unele modificări ale căii respiratorii superioare pot fi responsabile de toleranța redusă la CPAP, ca în cazul obstrucției retro-epiglotice, atunci când epiglota acționează ca o clapetă acționată de curentul de aer. Altă indicație clară a endoscopiei în somn ar fi în cazul pacienților care au suferit intervenții de permeabilizare faringiană cu rezultate nefavorabile, pentru care s-ar putea recomanda soluții chirurgicale ulterioare sau dispozitive de avansare mandibulară.

Pentru a realiza o sedare cât mai apropiată de somnul natural, sedativele utilizate cel mai frecvent pentru endoscopia în somn indus sunt propofolul, midazolamul sau combinația dintre cele două, cu diferite tehnici de administrare. Studiile publicate au arătat că utilizarea acestora nu determina rate crescute de supra- și subdiagnostic al nivelurilor de obstrucție.

Scopul utilizării endoscopiei în somn înaintea stabilirii unui protocol terapeutic pentru pacienții cu SASO intoleranți la terapia standard este de a evidenția cât mai clar, în dinamică, sediul sau sediile de

obstrucție faringiană, având astfel rolul de a crește semnificativ ratele de succes ale tratamentului non-PAP pentru SASO. Este considerat, astfel, că endoscopia nazo-faringo-laringiană în somn indus ar trebui utilizată ca tehnică de bază înaintea inițierii tratamentului chirurgical sau cu dispozitive de avansare mandibulară în cazul pacienților cu SASO.

Bibliografie:

1. A. De Vito, Marina Carrasco Llatas, Agnoletti Vanni, et al. European position paper on drug-induced sedation endoscopy (DISE). Sleep and Breathing 18(3), 2014

2. A. De Vito, G. Cammaroto, Khai Beng Chong, Marina Carrasco Llatas, Claudio Vicini. Drug-Induced Sleep Endoscopy: Clinical Application and Surgical Outcomes. Healthcare (Basel) 7(3):100, 2019

3. Karlien Van de Bossche, Eli Van de Perck, Andrew Wellman, et al. Comparison of Drug-Induced Sleep Endoscopy in the Assessment of Upper Airway Pathophysiologu during sleep: Protocol and Study design. Front Neurol. Sec. Sleep Disorders vol.12, 2021

4. NS Hessel, N. de Vries. Diagnostic work-up of socially unacceptable snoring II. Sleep endoscopy. Eur Arch Otorhinolaryngol 259:158-161 (2002)

5. Eric J. Kezirian. Nonresponders to pharyngeal surgery for obstructive sleep apnea: insights from drug-induced sleep endoscopy. Laryngoscope 122:1320-1326, 2011

6. Hessel NS, de Vries N (2002) Diagnostic work-up of socially unac-

7. ceptable snoring. II. Sleep endoscopy. Eur Arch Otorhinolaryngol

8. 259:158–161

9. Hessel NS, de Vries N (2002) Diagnostic work-up of socially unac-

10. ceptable snoring. II. Sleep endoscopy. Eur Arch Otorhinolaryngol

11. 259:158–161

12. Hessel NS, de Vries N (2002) Diagnostic work-up of socially unac-

13. ceptable snoring. II. Sleep endoscopy. Eur Arch Otorhinolaryngol

14. 259:158–161

15. Hessel NS, de Vries N (2002) Diagnostic work-up of socially unac-

16. ceptable snoring. II. Sleep endoscopy. Eur Arch Otorhinolaryngol

17. 259:158–161

Dr. Ioan Alexandru Bulescu

De ce ne lăcrimează ochii?

Lăcrimarea ochilor este o problemă frecventă, întâlnită la toate vârstele și care poate crea un discomfort visual și funcţional considerabil. Cauzele sunt multiple și variază în funcţie de vârstă și de procesul patologic responsabil.

La nou născut, lăcrimarea este în general datorată unei imperforaţii a căilor lacrimale cu rezoluţie spontană până la vârsta de 1 an în 90% din cazuri. În restul de 10%, un simplu sondaj în cabinet sub anestezie topică cu picături la vârstă foarte mică sau în anestezie generală după vârsta de 3-4 luni, are o eficacitate de 99%. Între 1 și 3 ani, sondajul cu eventuală punere de tuburi de silicon se poate face numai sub anestezie generală, cu aceeași rată de succes. După 3 ani, ca și în cazul adultului cu o stenoză dobândită de canal lacrimo-nazal, numai o operaţie de derivare (by-pass) a căilor lacrimale (dacriocistorinostomie) este eficace. Această intervenţie care necesită anestezie generală se poate realiza fie pe cale externă (printr-o mică incizie la piele), fie pe cale endoscopică (fără incizie, prin nas) și durează 2045 minute. Avantajele intervenţiei pe cale endoscopică sunt: recuperarea mai rapidă, lipsa cicatricei și o sângerare mai redusă. Rata de succes în momentul actual (95%) este echivalentă între cele două tehnici.

permeabile:

• problemele de poziţie a pleoapelor (ectropion, entropion, retracţie sau laxitate orizontală exagerată)

• alergiile

• iritaţia sau uscăciunea ochilor (sindromul de ochi uscat)

• spasmul hemifacial apărut după o paralizie sau o pareză facială și hiper-lăcrimarea.

În mod normal, pleoapele funcţionează ca niște ștergătoare de parbriz: ele lubrifiază și protejează ochii. În plus, pleoapele drenează activ lacrimile în sacul lacrimal printr-un sistem de pompă care acţionează în momentul clipitului. Când ochii devin uscaţi sau iritaţi din cauza poziţiei anormale a pleoapelor, se declanșează o lăcrimare prin mecanism reflex, cu scopul de a îndepărta iritaţia. Aceste lacrimi însă nu sunt lubrifiante ci iritante (asemănător iritaţiei ochilor când plângem) și, în condiţiile unei producţii excesive și a proastei funcţionări a pompei lacrimale, lacrimile nu pot fi

drenate suficient de rapid și în consecinţă ochii plâng. În aceste situaţii, tratamentul (de obicei chirurgical) nu vizează canalele de drenaj (scurgere) a lacrimilor ci corectarea poziţiei anormale a pleoapelor. Acest tip de intervenţii (cantoplastie, cantopexie, entropion) se realizează sub anestezie locală, durează în medie 15 minute și nu necesită internare. În cazul în care iritaţia provine de la un număr limitat de gene (sub 10) care freacă pe suprafaţa ochiului (trichiazis), intervenţia se realizează în cabinet, cu ajutorul unui laser care poate îndepărta selectiv rădăcina genelor patologice.

În concluzie, ochii pot lăcrima din cauza unui număr foarte larg de afecţiuni ce pot implica atât canalele lacrimale cât şi pleoapele şi care trebuie corect diagnosticate înainte de propunerea unui tratament eficient şi definitiv.

Recepţie: 0219252; 0730 593 534 / 0764 740 081, E-mail: office@oftapro.ro; Bd. Mărășești nr. 15, Sector 4, București, oftapro.ro

Lăcrimarea poate apărea însă şi în anumite condiţii în care căile lacrimale sunt

Dan Georgescu, MD, PhD.

Medic specialist Oftalmolog - Chirurgie Oculoplastică, Clinica Oftalmologică OFTAPRO-București

GAMA COMPLETĂ PENTRU SĂNĂTATEA

SISTEMULUI RESPIRATOR

Te scapă de răceală

Îți eliberează nasul Te scapă de tuse

Aliații tăi împotriva răcelii, gripei și sinuzitei

Cu BronchoTus tusea s-a dus !

ANTISEPTIC PENTRU INFLAMAȚIA MUCOASEI BUCALE ȘI FARINGIENE

Medicament cu diclorhidrat de octenidină

Octenidina și-a dovedit eficiența de zeci de ani în dezinfectarea rănilor. Pentru prima dată în România, antisepticul este disponibil sub formă de pastilă patentată.

Sub denumirea de Octeangin®, acesta este utilizat pentru efectul său împotriva unui spectru larg de agenți patogeni în inflamațiile orofaringiene.

ARE EFICIENȚĂ DOVEDITĂ ÎMPOTRIVA AGENȚILOR PATOGENI BACTERIENI, A VIRUSURILOR ANVELOPATE* ȘI A FUNGILOR DIN OROFARINGE²’³

albicans Virusuri anvelopate (Virusuri de referință)*

Streptococcus pyogenes

Pseudomonas aeruginosa

Staphylococcus aureus (și MRSA)

Eficace și împotriva virusurilor anvelopate

Candida