Medical Market - ORL 2024

Prof. Univ.

Dr. Șerban Berteșteanu

Președinte SORLCCF

Prof. Univ.

Dr. Codruț Sarafoleanu

UMF „Carol Davila” din București

Prof. Univ.

Dr. Doina Azoicăi

UMF „Grigore T. Popa” din Iași

Prof. Univ.

Dr. Alma Maniu

UMF „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca

Prof. Univ.

Dr. Adriana Neagoș

UMFST „George Emil Palade” din Târgu Mureș

Conf. Univ.

Dr. Daniela Vrînceanu

UMF „Carol Davila” din București

As. Univ.

Dr. Mihai Dumitru

UMF „Carol Davila” din București

Prof. Univ. Dr. Monica Mihaela Cîrstoiu

UMF „Carol Davila” din București

ORL și Chirurgie Cervico-Facială

Citește mai mult

MEDFARM TRADING s.r.l. Bucuresti, str. Zefrului 21

Importator / distribuitor autorizat aparatura medicala profesionala

Consultanta proiecte / achizitii / ISO 9001:2015 / ISO14001:2015

Service autorizat MS / Garantie / Postgarantie / Suport tehnic

Achizitii din sistemul SEAP / SICAP / Experienta - proiecte / dotari la cheie

ORL

UNITURI ORL complete / confguralbile

Sisteme videoendoscopie fexibile/rigide - diagnosticare / interventie / tratament

Videolaringoscoape intubatie / reutilizabile / unica folosinta

Microscoape ORL – optice si video

Audiometre / timpanometre / Spirometre

Instrumentar de specialitate – inox sau de unica folosinta

Mobilier si accesorii / consumabile

Sterilizare – autoclave / sterilizatoare cu aer uscat / accesorii sterilizare

Reprezentant autorizat in Romania (distributie / service) :

ECLERIS (USA) sisteme endoscopie rigida / fexibila

AOHUA Photoel. video endoscopie fexibila

HUGEMED (PRC) video endoscopie fexibila / bronhoscopie

KAWE Gmbh (Germ) otoscoape / diapazoane / acceorii

CAMI (Italia) aspiratoare chirurgicale, aerosoli

AMPLIVOX (Anglia) audiometre screening / diagnostic, timpanometre

NEWMED (Italia) sterilizatoare cu abur / aer uscat / accesorii

SUNTEM (China) unituri ORL complete

+ consultanta la achizitii

+ suport tehnic / instruire personal

+ service autorizat

+ fnantare

Medfarm Trading srl, Bucuresti – Str. Zefrului 21, Tel : (021) 320 19 20 www.medfarm-trading.ro / www.instrumentemedicale.ro / www.dotarimedicale.ro

Persoana de contact : Robert Tonghioiu/robert@medfarmshop.ro

Chirurgia patologiei de graniță - baza craniului, orbita, căile lacrimale şi spaţiile profunde Prof. Univ. Dr. Codruț Sarafoleanu

Fistula de canal semicircular superior o provocare diagnostică şi terapeutică Prof. Univ. Dr. Alma Maniu

Infecția HPV în carcinoamele ORL – riscuri şi perspective Conf. Univ. Dr. Daniela Vrînceanu, As. Univ. Dr. Mihai Dumitru, Medic rezident Dr. Lorena Adriana Păun, Prof. Univ. Dr. Monica Mihaela Cîrstoiu

Meningita otogenă Dr. Miorița Toader

Abces de duct naso-lacrimal COVID+ As.

M. Kiș

Un nou vaccin în prevenirea infecției cu Streptococcus pneumoniae la adulții cu implant cohlear Prof. Univ. Dr. Doina Azoicăi

Ce este chirurgia somnului? Perspectiva chirurgului ORL în tratamentul Sindromului de apnee obstructivă în somn Dr. Ioan Alexandru Bulescu

Implantul cohlear este marea revoluție în Otologie! Interviu realizat cu Doamna Prof. Univ. Dr. Adriana Neagoș

Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică

Disciplina de Toxicologie-Facultatea de Farmacie,

As. Univ. Dr. Andreea M. Kiș

Medic rezident Dr. Lorena Adriana Păun

Stimați colegi, dragi prieteni,

Ne face nespusă plăcere să vă invităm la o nouă ediție a Conferinței Naționale de Otorinolaringologie și Chirurgie

Cervico-Facială cu Participare Internațională. Suntem încântați că ne revedem de această dată în Poiana Brașov, în perioada 15 - 18 Mai 2024, la Centrul de Conferințe K2.

Fiind unul dintre cele mai așteptate evenimente din comunitățile de otorinolaringologie, va aduna experți de top, cercetători și profesioniști din domeniul sănătății pentru a schimba cunoștințe și pentru a explora cele mai recente progrese în domeniu. Cu accent pe cercetarea de ultimă oră, practica clinică și îngrijirea pacienților, această conferință promite să fie o experiență științifică de neuitat.

Tematica principală din acest an este „ORL în România – up to date”.

Conferința va avea loc în format fizic. Indiferent dacă sunteți un profesionist cu experiență sau la început de drum, veți avea oportunitatea de a interacționa și cunoaște colegi din domeniu și de a participa la discuții și prezentări provocatoare.

Așteptăm cu nerăbdare să vă întâmpinăm la Poiana Brașov, pentru ceea ce promite să fie o conferință captivantă, cu un bogat conținut științific.

Vă așteptăm cu drag!

Prof. Dr. Șerban Vifor Gabriel Berteșteanu, Președinte

SORLCCF

Șef Clinică ORL, Spital Colțea, București

Amestec de lizate bacteriene sub formă de picături, cu administrare sublinguală, destinat prevenirii infecțiilor recurente ale tractului respirator (ITR) superior1,2

Obține şi menține o protecție adecvată pe tot parcursul sezonului rece, atât la adulți cât şi la copii începând cu vârsta de 3 luni1,2

Activitate imunomodulatoare prin stimularea în salivă a producției de anticorpi IgA împotriva tulpinilor bacteriene specifice şi protecția împotriva infecțiilor respiratorii.2-5

Reduce numărul episoadelor recurente ale infecțiilor tractului respirator superior2,3,6 Îmbunătățeşte evoluția clinică a ITR recurente atât la copii cât şi la adulți2,3,6

Reduce necesitatea utilizării tratamentului cu antibiotice2,3,6

Util de administrat la pacienții cu adenoidite, faringoamigdalite, rinosinuzite, astm bronşic, BPOC, patologie oncologică, pentru a preveni episoade acute infecțioase respiratorii, care pot genera complicații ale bolii de bază.

Un ml picături orale, suspensie opalescentă, conţine extracte antigenice de:

Staphylococcus aureus

Streptococcus pyogenes grup A

Streptococcus pneumonia tip 3

Haemophylus influenzae tip b

Branhamella catarrhalis

Klebsiella pneumoniae

Copii între 3 luni-10 ani: o presare de picurător ( 7-8 picături) dimineața înainte de masă şi seara înainte de culcare sau 15 picături în priză unică pe zi; se pot administra sublingual sau la copii mici ori necooperanți în timpul somnului în şanțul gingivo-labial >10 ani, adulți, seniori: 2 presări de picurător (15 picături) administrate sublingual, dimineața înainte de masă şi seara înainte de culcare. Picăturile se mențin sublingual câteva minute, pentru un contact mai bun cu mucoasa orală, apoi se înghit.

Durata tratamentului cu Lantigen B:

- la copii între 3 luni-10 ani: pentru un ciclu de tratament, se administrează 1 flacon (aproximatv 4 săptămâni), apoi pauză 2-3 săptămâni, după care se mai administrează Lantigen B încă o jumătate de flacon (2 săptămâni).

>10 ani, adulți, seniori: pentru un ciclu de tratament se administrează 2 flacoane (aproximativ 4 săptămâni), apoi pauză 2-3 săptămâni, după care se continuă administrarea a încă unui flacon (2 săptămâni)

79,6 unităţii antigenice

126,2 unităţi antigenice

63,2 unităţi antigen

50,2 unităţi antigenice

39,9 unităţi antigenice

39,8 unităţi antigenice

Fiecare mililitru picături orale suspensie conţine 23 de picături. Referințe: ITR =infecții de tract

Shadrin: Solutii in problematica cresterii contactelor si afectiunilor respiratorii recurente la copii: Numarul

3. A. Chen et al. Efficacy of sublingual polyvalent bacterial vaccine (Lantigen B) in children with recurrent respiratory infection:

- În ultimele cercetări, Pizzimenti &colab, 7*, demonstrează că Lantigen B, administrat la doze terapeutice, scade nivelul ECA 2* din mucoasa orofaringiană, având un rol activ şi sinergic cu vaccinurile şi terapiile specifice în reducerea numărului de celule potențial infectate cu SARS-CoV-2 de la acel nivel şi prin urmare o reducere a efectelor infecției SARS-CoV-2 în organism.

Producător și deținător al APP: Bruschettini S.R.L., Isonzo nr.6, 16147 - Genova, Italia Reprezentant în România: MED RPB Consultanta&Management SRL, Str. Matei Voievod, nr.29, Birou E 3.14, sect.2, Bucureşti,021545, tel/fax: +40217945183, email: office@medrpb.ro

Chirurgia patologiei de graniță - baza craniului, orbita, căile lacrimale şi spațiile profunde

Chirurgia patologiei de graniță ORL s-a dezvoltat în contextul achizițiilor tehnologice, a constituirii echipelor multidisciplinare și perfecționării tehnicilor endoscopice. Baza craniului (regiunea selară, paraselară, clivusul, joncțiunea cervico-craniană), spaţiile profunde (fosa pterigopalatină, fosa infratemporală), orbita și căile lacrimale, apexul stâncii sau patologia esofagiană sunt abordate în echipe mixte în care specialistul ORL are un rol esențial.

DProf. Univ. Dr. Codruț Sarafoleanu

Clinica ORL Spitalul Clinic Sfânta

Maria, București; UMF „Carol Davila” din București

iagnosticul neuroradiologic, perfecționarea imagisticii, embolizarea preoperatorie, biomaterialele folosite pentru reconstrucția cranio-facială sunt elemente esențiale în progresul acestor tehnici chirurgicale complexe.

Descrierea anatomică endoscopică a bazei craniului se bazează pe împărțirea acesteia în 4 subregiuni:

• Porțiunea anterioară a liniei mediale a bazei craniului de la sinusul frontal până la artera etmoidală posterioară (patologie olfactivă);

• Porțiunea medială a bazei craniului care cuprinde sinusul sfenoidal (patologie selară, supraselară și clivus);

• Porțiunea posterioară a liniei mediale de la clivus la joncțiunea cranio-vertebrală (patologie de fosă craniană posterioară);

• Regiunea paraselară (leziuni ale sinusului cavernos).

Reperele anatomice sunt cele endoscopice uzuale ale foselor nazale și sinusurilor paranazale, iar sinusul sfenoidal reprezintă „un centru de comandă” central de unde se dirijează intervenția în regiunea selară. Abordurile extinse dincolo de șaua turcească necesită crearea unor coridoare secundare care să permită expunerea regiunilor paraselare. Conform conceptului lui Perneczky [1] denumit „keyhole procedure” sinusul sfenoidal rămâne principala intrare pentru majoritatea regiunilor bazei craniului ce se abordează endoscopic transnazal.

Al doilea element important îl reprezintă definirea complexității cazului. Kassam et al. [2] descriu un algoritm simplu și logic pentru a încadra procedura ce urmează a fi executată (tabel).

Nivelul de complexitate al intervenției și intervenția chirurgicală dedicate (după Kassam et al. [2]).

Următorul pas îl reprezintă definirea exactă a culoarului de abord către sediul leziunii. Tot din punct de vedere anatomic, descrierea acestora făcută de Pirris și colab. [3] este foarte utilă și logică în contextul cunoașterii detaliilor anatomice, clinice, endoscopice și imagistice.

Așa cum se poate remarca din sche-

Nivel Intervenție chirurgicală

I Chirurgia endoscopică rinosinusală

II Chirurgia glandei pituitare, fistulă LCR

III Chirurgia extradurală

Transcribriform

Transplanum

Transodontoid

Transclival

IV Chirurgia intradurală

Cu rezecție corticală (IVa)

Transplanum

Transcribriform

Preinfundibular craniofaringiom

Fără rezecție corticală (IVb)

Transplanum

Transcribriform

Infundibular craniofaringiom

Retroinfundibular craniofaringiom

Transclival intradural

V Chirurgia cerebrovasculară

Plan coronal

Anevrism, malformații arterio-venoase

LOUPES I NT E RCH A N G EA B L E M AG N I F I C ATIO N

OM N I OPT I C ™

Discover the first and only interchangeable magnification loupe that allows clinicians to select the optimal magnification power for each procedure Accommodating four magnification powers ranging from 2.5x – 5.5x, the OmniOptic is an ideal system for users looking to increase their magnification power over the course of their career

MOUNTING OPTIONS Through-the-Lens

LOUPE OPTIONS

FRAME OPTIONS

ErgoEdge™ · Rydon™ · Tempo™ Victory™ · XV1 ™

The first ever 3-in-1 and 2-in-1 adjustable magnification loupes, EyeZoom and EyeZoom Mini were developed to assist healthcare professionals view an operating site from multiple perspectives, conforming to fit each user ’s individual preference

MOUNTING OPTIONS Through-the-Lens FRAME OPTIONS

EyeZoom

EyeZoom Mini

„Culoarele” de abord endoscopic a rinobazei.

ma de mai sus avem variante dedicate în funcție de localizarea patologiei și anume: a - transfrontal, b - transcribiform , c - transplanum, d - transsellar, e - transclival, f - transodontoid.

Diagnosticul și decizia chirurgicală se bazează pe elementele cunoscute, examen clinic atent, imagistică detaliată (CT, RMN, angiografie, etc), evaluarea comorbidităților și potențialilor factori de risc anestezico-chirurgicali și, evident, pe examenul histopatologic și imunohistochimic acolo unde este posibilă biopsia. Indicația chirurgicală trebuie stabilită în funcție de diagnostic, abilitățile echipei operatorii, dotările existente în centrul medical și explicând detaliat pacientului toate riscurile, posibilele complicații și sechele.

Personal, consider că există „10 porunci” de urmat în acest tip de chirurgie și anume:

1. Indicație corectă și realistă pentru abordarea endoscopică a bazei de craniu;

2. Lucru în echipă – neurochirurg + ORL + anesteziolog + chirurgie vasculară + radiologie intervențională;

3. Evaluarea corectă a pacientului, inclusiv toate detaliile imagistice;

4. Nu exagerați/aveți grijă la prea multă stimă de sine, autoevaluarea corectă a abilităților echipei;

5. Pregătire preoperatorie adecvată pentru a reduce riscurile;

6. Instrumentar adecvat;

7. Calea corectă pentru a ajunge la leziune – „culoare” de utilizat și tehnică chirurgicală scrupuloasă;

8. Reconstituirea adecvată și corectă a defectelor bazei de craniu;

9. Capacitatea de a gestiona potențialele complicații;

10. Îngrijiri postoperatorii adecvate. Aceste intervenții chirurgicale sunt de obicei complexe, timpul de lucru este prelungit, bogăția elementelor vasculo-nervoase foarte mare într-o zonă atât de mică, reconstrucția este delicată și, cel mai important, potențialul risc al complicațiilor crește în proporție geometrică în funcție de amploarea operației.

Diagnosticul corect în patologia bazei craniului se bazează pe CT și RMN, cu variantele tehnice - timp angio, analiza multiplanară sau scanare spirală. Recent, introducerea aparatelor de tip multidetector care permit reconstrucții și obținerea unor imagini de o acuratețe specială oferă posibilitatea unui planning preoperator adecvat.

În mod particular, pentru baza craniului CT-ul este indicat în următoarele situații:

• Diagnosticul fracturilor și traumatismelor osoase;

• Evaluarea hipoacuziei de transmisie;

• Diagnosticul otosclerozei;

• Evaluarea extensiei patologiei inflamatorii rinosinuzale;

• Definirea extensiei leziunilor osteomielitice;

• Evidențierea destrucțiilor corticalei osoase.

Examenul prin RMN se efectuează pentru următoarele considerente:

• Evaluarea neuropatiilor nervilor cranieni;

• Evaluarea tinitusului pulsatil;

• Evaluarea etiologică a afectării meningeale – inflamație vs tumoră;

• Definirea extensiilor tumorilor solide;

• Diagnosticul diferențial între țesut tumoral solid și fluid inflamator;

• Evaluarea eventualelor recidive tumorale;

• Evaluarea raporturilor unor tumori cu elementele vasculo-nervoase.

Angiografia și studiile cu radionuclizi permit un diagnostic de finețe, atât de necesar actului chirurgical din regiunile bazei craniului. Embolizarea este utilă în tumorile vasculare. Materialele de embolizare sunt bureți sintetici sau particule de polivinil alcool. Buretele hemostatic dispare în maximum 72 de ore de la locul embolizării, motiv pentru care intervenția trebuie făcută rapid și există anumite riscuri hemoragice. Particulele PVA sunt materiale cvasipermanente, iar forma stelată care favorizează tromboza la locul plasării sporește eficacitatea embolizării, dar crește anumite riscuri embolice. Particulele sferice sunt acum cele mai folosite pentru embolizare, împreună cu spiralele metalice.

Chirurgia robotică nazală și transnazală nu este încă în uz datorită dificultăților tehnice legate de gradele de libertate ale brațelor robotului în contextul operațiilor prin două orificii de dimensiuni foarte mici. S-au făcut câteva prototipuri în laboratoare dar sunt încă în faza de design, cercetare și validare tehnică. Inteligența artificială este deja parte a unor proceduri de evaluare radiologică a regiunii nazo-sinuzale și bazei craniului și pe măsură ce bazele de date vor crește semnificativ ar putea deveni un element de luat în seamă în contextul deciziei terapeutice și a validării unor metode diagnostico-terapeutice din punct de vedere statistic.

Bibliografie:

1. Perneczky A, Reisch R. Keyhole Approaches in Neurosurgery, Volume 1: Concept and Surgical Technique. Springer; 2009.

2. Kassam AB, Prevedello DM, Carrau RL, Snyderman CH, Thomas A, Gardner P, et al. Endoscopic endonasal skull base surgery: analysis of complications in the authors’ initial 800 patients. J Neurosurg. 2011; 114:1544-1568.

3. Pirris SM, Pollack IF, Snyderman CH, Carrau RL, Spiro RM, Tyler-Kabara E, et al. Corridor surgery: the current paradigm for skull base surgery. Childs Nerv Syst. 2007; 23(4):377-384.

ENT MR8™ high-speed drill

A surgical drill to match your skill

Protecting patients’ nerves and senses is more than vital

NIM Vital™

Nerve Monitoring

Fistula de canal semicircular superior o provocare diagnostică şi terapeutică

Fistula de canal semicircular superior reprezintă o entitate relativ nou descrisă în literatură, în care apare o dehiscență osoasă la nivelul osului labirintic, localizată cel mai frecvent la nivelul canalului semicircular superior. Modificarea dinamicii fluidelor la nivelul urechii interne duce la apariția unor simptome auditive și vestibulare care pot fi extrem de supărătoare pentru pacient, cu scăderea marcată a calității vieții. Datorită diversității formelor clinice diagnosticul de acuratețe este dificil de stabilit chiar și pentru medicii specializați în patologia vestibulară. Tehnicile chirurgicale care au drept scop acoperirea defectului osos au evoluat foarte mult în ultimul timp, de la abordul transcranian la abord endoscopic printr-un coridor în baza craniului și abordul transmastoidian minim invaziv, efectele fiind benefice, cu reducerea simptomatologiei în cele mai mlte cazuri. Cu toate aceste progrese rămân multe controverse diagnostice și terapeutice în special la pacienții cu patologie asociată. Acest articol cu scop informativ prezintă pe scurt principalele probleme legate de o patologie mai puțin întălnită și cunoscută cum este fistula de canal semicircular superior.

În anul 1998 Lloyd Minor de la Universitatea John Hopkins descrie pentru prima dată fistula de canal semicircular superior (SCD). El a observat o legătură la anumiți pacienți, între existența unor simptome precum amețeala care apare la sunete puternice sau schimbări de presiune și prezența unei dehiscențe osoase la nivelul canalului semicircular superior, dehiscența confirmată la examenul computer tomografic (CT) cu rezoluție înaltă (1). Din acel moment au urmat multe studii și cercetări care încercau să explice din punct de vedere fiziologic și clinic această entitate și să găsească un tratament adecvat. Etiologie și Fiziopatologie

Nu se cunoaște foarte bine cauza apariției SCD dar cele mai relevante studii arată că aceasta ar putea fi un defect de formare a osului labirintic în viața intrauterină, la care se adaugă un alt eveniment pe parcursul vieții, cum ar fi un traumatism cranian chiar minor (2). Alte teorii susțin că hipertensiunea intracraniană ar putea fi o cauză. SCD apare și la pacienții cu afecțiuni mai grave neoplasm, malformații vasculare, displazie fibroasă sau traumatisme cu fracturi craniene. Din punct de vedere fiziopatologic, conceptul este extrem de simplu. În mod normal osul labirintic este o cavitate închisă care comunică numai prin două orificii mobile. Unda de presiune acustică transmisă din mediul exterior, la

nivelul membranei timpanice și lanțului osicular intră în urechea internă la nivelul ferestrei ovale, este transmisă în mod normal de-a lungul membranei bazilare din cohlee și este eliminată la nivelul ferestrei rotunde. Volumul de lichid de la nivelul urechii interne are o velocitate bine stabilită. Apariția unei a treia ferestre mobile face ca unda de presiune să disipeze la nivelul canalui semicircular superior cu pierdere de energie (3)

Fig. 1a

Fig. 1b

Fig. 1 a. Transmiterea undei de presiune în urechea normală, b. SCD se observă disiparea energiei la nivelul CSS. Diagnostic

Diagnosticul SCD poate fi provocator, consumator de timp și costisitor. Simptomatologie

Anamneza pacienților cu SCD trebuie să fie foarte amănunțită mai cu seamă că simptomele sunt extrem de variate. Pierderea de energie de la nivelul cohleei duce în unele cazuri la apariția unei false hipoacuzii de transmisie (20-60%) dar poate apare și o hipoacuzie mixtă sau neurosenzorială. Sunetele sunt transmise pe cale obișnuită la cohlee dar a treia fereastră captează în plus sunetele transmise pe cale osoasă astfel că pacientul poate prezenta simptome auditive extrem de neplăcute precum: auzul distorsionat, autofonie, senzație de plenitudine auriculară. Pacienții se plâng că își aud sunetele corpului cum ar fi mișcarea ochilor sau pot avea tinitus pulsatil. Pe de altă parte receptorii de

la nivelul canalului semicircular care în mod obișnuit nu sunt stimulați de sunete percep semnale în plus, ceea ce face ca pacienții să prezinte vertij la sunete puternice sau la modificări de presiune din exterior (în călătoria cu avionul) sau modificări de presiune din interiorul corpului (căscat, sughiț sau tuse) (4) Investigații suplimentare

Examenul CT cu rezoluție înaltă poate evidenția dehiscența de la nivelul canalului semicircular superior. Interpretarea trebuie făcută cu prudență pentru că uneori, dacă osul care acoperă canalul este foarte subțire pot exista rezultate fals pozitive. Pentru o mai bună acuratețe se folosesc secțiuni fine sub 0.5 mm și reconstrucții în planul canalului (Pöschl) sau octogonal față de acesta (Stenvers). Examenul prin rezonanță magnetică (RMN) poate completa informațiile obținute la CT, poate exclude prezența unei fistule în cazul osului subțire. Este foarte utilă de asemenea în eliminarea unei patologii cerebrale (5) .

2b

Fig. 2 Pacientă internată în Clinica ORL SCJU Cluj-Napoca cu simptome sugestive pentru SCD la urechea dreaptă. Examinare CT-se observă breşa la nivelul CSS în incidență sagitală (a) şi în planul CSS (b). Potențiale evocate vestibulare miogene

Tulio a descris fenomenul activării căilor vestibulo-oculare și vestibulo-colice indusă de sunete în cazul SCD, datorită

Fig.

Fig. 2a

Prof. Univ. Dr. Alma Maniu

Departamentul ORL, UMF

„Iuliu Hațieganu” din Cluj Napoca

Pentru tratamentul simptomatic al durerii și febrei

Eliberare rapidă versus alte suspensii de paracetamol Cu 50% mai mult paracetamol eliberat în 15 min administrare,datorită selecției unice de excipienți (inclusiv cea mai mică cantitate de gumă xantan și compuși activi osmotic)

Posologie simplă

Cantitate mică de administrat

Complianță la tratament

Gust plăcut de portocale2

Se administrează de la vârsta de 3 luni

Doza zilnică recomandată de paracetamol este de aproximativ 60mg/kg și zi, divizată în 4 sau 6 administrări zilnice, adică 15 mg/kg la intervale de 6 ore sau 10 mg/kg la intervale de 4 ore.

Pentru a administra 15 mg/kg la intervale de 6 ore se respectă tabelul:

o alternativă,

Vârsta copilului

Volumul de APAP FORTE pentru copii pentru ecare administrare (la interval de 6 ore)

1.Sursa: date interne

Profiluri comparative de eliberare a paracetamolului în suc gastric artificial cu un pH de 1,2, dintre suspensiile selectate. Condiţii în vitro: 900 ml soluţie 0,1 N HCl/NaCl la pH 1,2, temperatura: 37°C ± 0,5°C , rotaţia lamei 75 rpm; Wrocław, octombrie 2017. APAP FORTE pentru copii eliberează substanţa activă cel mai rapid după 15 minute: 34%, medicamentul 1: 23%, medicament 2: 20%.

2. Source: Medicines for fever and pain for children - brand perception, N=184, 82% of mothers of children aged 0-10 agree that the statement "APAP for children FORTE tastes good to children" fits the brand, Q1-Q4 2019, IQS.

Acesta este un material destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Pentru informații complete, vă rugăm să consultați rezumatul caracteristicilor produsului scanând codul QR.

Banul Antonache 40-44, Et. 1, Biroul 1.8, Sector 1, București

Volumul de APAP FORTE pentru copii pentru ecare administrare (la interval de

prezenței ferestrei mobile a treia. Aceste căi se pot testa clinic prin potențialele evocate miogene (VEMP), care sunt o măsură fiziologică a fenomenului. VEMP cervical (cVEMP) furnizează informații asupra reflexului vestibulo-colic și testează funcția nervului vestibular inferior prin inhibarea ipsilaterală a mușchiului sternocleidomastoidian. VEMP ocular (oVEMP) utilizează proiecțiile vestibulo-oculare permițând investigarea utriculei și a funcției nervului vestibular superior prin excitarea contralaterală a mușchiului oblic inferior al ochiului. Aceste potențiale se obțin prin stimulare acustică (cel mai frecvent se folosește frecvența de 500 Hz) sau vibratorie, iar răspunsurile sunt înregistrate printr-o ectromiografie de suprafață. În cazul SCD amplitudinea VEMP crește iar pragurile de apariție scad. Multe studii confirmă aceste date dar interpretarea lor necesită experiență, iar oamenii de știință încearcă să găsească detalii mai specifice pentru diagnosticul SCD. Vertijul indus de sunete și modificarea testelor VEMP sunt înalt sugestive dar nu unice pentru SCD. Ultimele studii au arătat că folosirea mai multor frecvențe pentru stimulare și a cVEMP în combinație cu distanța aer-os (ABG) de pe audiogramă crește specificitatea pentru diagnosticul de SCD (6)

Testele vestibulare

Investigarea funcției vestibulare include testul caloric și reflexul vestibulo-ocular (VOR) poate exclude alte patologii vestibulare sau o hipofuncție globală vestibulară. De asemenea, informează asupra funcției urechii contralaterale. Prin videonistagmografie se poate evidenția un nistagmus vertical torsional în planul CSS indus de sunete sau stimuli de presiune, cu mențiunea că nu toți pacienții cu SCD au nistagmus (7)

Imitație acustică în bandă largă (WAI) și electrocohleografia pot fi examinări de un real folos (7)

Tratamentul chirurgical

Deoarece nu există nici un tratament medical eficient pentru SCD, tratamentul chirurgical își găsește justificarea în special pentru pacienții cu simptome debilitante vestibulare sau auditive pe partea fistulei confirmate radiologic. Scopul intervenției chirurgicale este de a închide fistula pentru a elimina fenomenul ferestrei a 3-a. Principalele tehnici chirurgicale folosite sunt acoperirea defectului osos de la nivelul CSS sau obliterarea completă a CSS. Acest lucru se poate realiza pe calea fosei cerebrale mij-

locii sau transmastoidian. În ultimul timp a mai fost descrisă o tehnică chirurgicală care implică obliterarea ferestrei rotunde cu scopul eliminării uneia dintre ferestre. Materialele folosite pentru obliterare sunt fascie, cartilaj, pulbere de os, ciment biologic sau hidroxiapatită (3). În literatură există multe controverse în ceea ce privește cea mai bună tehnică chirurgicală. Avantajele abordului transcranian sunt că se poate identifica și acoperi defectul osos la vedere, iar unii autori raportează rezultate foarte bune folosind atât obliterarea cât și acoperirea defectului (8). Dezavantajele acestei metode sunt pericolul de fistulă LCR, și complicațiile legate de chirurgia cerebrală, motiv pentru care s-a descris tehnica prin abordul endoscopic a bazei craniului. Abordul transmastoidian clasic sau endoscopic cu irigare abundentă, este mai puțin riscant iar mai mulți autori raportează ameliorarea simptomelor în 80% dintre pacienți. Obliterarea canalului pare mai sigură ca durabilitate deoarece în acoperirea defectului simptomele pot reapare, se pare că prin resorbția în timp a materialului folosit. La ora actuală se speră în folosirea unor proteze personalizate 3D sau adezivi biologici care pot fi puse astfel încât să fie prezervată funcția CSS. Pacienții pentru chirurgia de revizie trebuie atent selectați (9) Fig 3. Imagini inraoperatorii a. CSS - linia albastră, b. Obliterarea CSS cu fascie de muşchi temporal.

Simptome postoperatorii

Apariția unui sindrom vestibular acut imediat postoperator este în mod comun raportat (30-80% dintre pacienți), precum și prezența unei hipoacuzii neurosenzoriale (HNS) tranzitorie. Cauza acestor probleme se datorează traumatismului chirurgical, dar majoritatea pacienților compensează (70% dintre pacienți). De asemenea, a fost semnalată apariția unui vertij pozițional benign. Imediat postoperator apare o hipoacuzie neurosenzorială pe o perioadă de 7-10 zile dar o HNS permanentă nu apare în mod curent, eventual apare o mică cădere pe frecvențele înalte. Riscul complicațiilor este mai mare la pacienții propuși pentru chirurgia de revizie (3) .

Concluzii

SCD este astăzi o boală care se poate diagnostica și trata. Metodele de evaluare ale pacienților continuă să se îmbunătățească iar creșterea rezoluției la examinarea CT oferă un diagnostic de acuratețe. Tratamentul chirurgical poate cupa suferința pacienților iar tehnicile chirurgicale au devenit mai puțin invazive. Deși există încă multe discuții în privința celui mai eficient material care ar trebui folosit pentru defect, se pare ca obliterarea completă a CSS este cea mai sigură metodă dar este nevoie de multe studii comparative viitoare.

Bibliografie:

1. Minor LB, Solomon D, Zinreich JS, Zee DS. Sound-and/ or pressure-induced vertigo due to bone dehiscence of the superior semicircular canal. Arch Otolaryngol Head Neck Surg. 1998 Mar; 124(3):249-58. doi: 10.1001/archotol.124.3.249. PMID: 9525507.

2. Ward BK, Carey JP, Minor LB. Superior canal dehiscence syndrome: lessons from the rst 20 yearS. Front Neurol. (2017) 8:177. doi: 10.3389/fneur.2017.00177.

3. Eberhard KE, Chari DA, Nakajima HH, Klokker M, Cayé-Thomasen P, Lee DJ. Current Trends, Controversies, and Future Directions in the Evaluation and Management of Superior Canal Dehiscence Syndrome. Front Neurol. 2021 Apr 6; 12:638574. doi: 10.3389/ fneur.2021.638574. PMID: 33889125; PMCID: PMC8055857.

4. Guan X, Cheng YS, Galaiya DJ, Rosowski JJ, Lee DJ, Nakajima HH. Bone-conduction hyperacusis induced by superior canal dehiscence in human: the underlying mechanism. Sci Rep. (2020) 10:1–11. doi: 10.1038/ s41598-020-73565-4.

5. Baxter M, McCorkle C, Trevino Guajardo C, Zuniga MG, Carter AM, Della Santina CC, et al. Clinical and physiologic predictors and postoperative outcomes of near dehiscence syndrome. Otol Neurotol. (2019) 40:204–12. doi: 10.1097/MAO.0000000000002077

6. Noij KS, Rauch SD. Vestibular Evoked Myogenic Potential (VEMP) Testing for Diagnosis of Superior Semicircular Canal Dehiscence. Front Neurol. 2020 Jul 21; 11:695. doi: 10.3389/fneur.2020.00695. PMID: 32793102; PMCID: PMC7385271.

7. Agrawal Y, Minor LB, Schubert MC, Janky KL, Davalos-Bichara M, Carey JP. Second-side surgery in superior canal dehiscence syndrome. Otol Neurotol. (2012) 33:72–7. doi: 10.1097/MAO.0b013e31823c9182.

8. Beckett JS, Chung LK, Lagman C, Voth BL, Jacky Chen CH, Gaonkar B, Gopen Q, Yang I. A Method of Locating the Dehiscence during Middle Fossa Approach for Superior Semicircular Canal Dehiscence Surgery. J Neurol Surg B Skull Base. 2017 Aug; 78(4):353-358. doi: 10.1055/s0037-1601886. Epub 2017 Apr 18. PMID: 28725523; PMCID: PMC5515662.

9. Chemtob RA, Epprecht L, Reinshagen KL, Huber A, Caye-Thomasen P, Nakajima HH, et al. Utility of postoperative magnetic resonance imaging in patients who fail superior canal dehiscence surgery. Otol Neurotol. (2019) 40:130–8. doi: 10.1097/MAO.0000000000002051.

Fig. 3b

Fig. 3a

Simplu, Ușor

și Economic

• Senzori de Laborator

• Rapoarte clare

• Oximetria

• Ritm cardiac

• Sforăit

• Efort Abdominal (Rip Chest Effort) • Flux de aer (Flow) • Poziţia corpului

• Cpap Presiune

Infecția HPV în carcinoamele ORL – riscuri şi perspective

În anul 2017, au fost raportate 46.157 de cazuri noi de cancer orofaringian (OPC) în Statele Unite și 3.127 de noi cazuri în Texas. Aproximativ 70% din cazurile de cancer orofaringian au fost asociate infecției cu virusul papilloma uman (HPV). Totuși, doar 51% dintre adolescenții din Statele Unite și 43,5% dintre adolescenții din Texas au efectuat schema completă de vaccinare împotriva HPV. Așadar, analiza dinamicii demografice, transmiterea HPV și progresia spre cancer orofaringian este necesară pentru o estimare mai precisă a impactului economic și epidemiologic a vaccinării împotriva HPV într-o anumită zonă geografică. Beneficiile pentru sănătatea publică ale utilizării vaccinului împotriva HPV au fost evaluate prin simulare pe computer. Creșterea ratei de vaccinare împotriva HPV cu 50% poate duce la: (i) reducerea ratei incidenței cancerului orofaringian, atât în cazul bărbaților cât și în cazul femeilor; (ii) creșterea numărului de ani de viață ajustată din punct de vedere al calității atât în rândul bărbaților cât și în cazul femeilor; (iii) poate sa fie rentabil și are capacitatea de a oferi beneficii uriașe în domeniul sănătății publice. Deoarece transmiterea bolii are loc în principal în rândul adulților, cifra de predicție a ratei de incidență ajustată în funcție de vârstă a acestui studiu începe la vârsta de 20 ani. (1)

Conf. Univ. Dr. Daniela Vrînceanu

Coordonator Comp. Clinic ORL

din Sp. Univ. de Urgență București, UMF „Carol Davila” din București

As. Univ. Dr. Mihai Dumitru

Medic primar ORL, Comp. Clinic ORL

din Sp. Univ. de Urgență București, UMF „Carol Davila” din București

Medic rezident

Dr. Lorena Adriana Păun

Compartiment Clinic ORL din Spitalul Universitar de Urgență București

Prof. Univ. Dr. Monica Mihaela Cîrstoiu

Șef secție Clinică OG din Spitalul Universitar de Urgență București, UMF „Carol Davila” din București

În studiul HPV-AHEAD s-a evaluat valoarea prognostică a diferitelor teste sau algoritmi de testare ce analizează carcinogeneza HPV în cazul pacienților cu cancer de regiune cefalică și factorii legați de pozitivitatea HPV la Institutul European de Oncologie. La pacienții tineri au fost raportate preponderent cazuri de cancer laringian ARNm HPV-E6*I pozitiv. Datele rezultate din acest studiu au arătat că prevalența HPV în cazul pacienților diagnosticați cu cancer orofaringian este mai mare decât în cazul pacienților cu tumori ale cavității bucale, respectiv laringiene și există de asemenea o creștere în ultimii ani. Cel mai comun tip în cazurile HPV ADN pozitive este HPV16 în toate situsurile de cap și gât, deși cu proporții mai mici în cazul cancerului laringian comparativ cu cel orofaringian sau al cavității bucale. Următoarea cea mai frecventă tulpină este HPV18 pentru cancerul laringian și al cavității bucale, respectiv HPV33 în cazurile de cancer orofaringian. Când se iau în considerare doar cazurile care sunt dublu pozitive HPV ADN/P16INK4A prevalența HPV16 a crescut în cazul cancerelor orofaringiene și laringiene, dar nu și pentru cancerul cavității bucale. Dacă se iau în considerare doar cazurile depistate pozitive HPV ARNm -E6*I prevalen-

ța cazurilor depistate cu tulpina HPV 16 a crescut în cazul pacienților cu cancer al cavității bucale, respectiv orofaringian, dar nu și pentru cancerul laringian. (2) Diagnosticat în mai mult de 90% din cazurile de cancer de col uterin, al patrulea tip de cancer în ceea ce privește mortalitatea la femei, virusul papilloma uman (HPV) este la momentul actual cel mai comun patogen responsabil de apariția cancerelor feminine. Mai mult decât atât, infecția cu HPV este asociată cu multe alte patologii inclusiv verucile cutanate și cele anogenitale, respectiv cu cancerele din sfera genitală, dar și a tractului digestiv superior. Incidența și prevalența acestor patologii variază semnificativ în funcție de anumiți factori cum ar fi genotipul HPV, condițiile de mediu regionale, populația inclusă în studiu, dar și în funcție de locul anatomic de unde a fost prelevată proba de examinat. Mai mult decât atât, vaccinurile disponibile împotriva HPV bazate pe dezvoltarea unor particule virus-like (bi-, tetra- și nonavalent), în ciuda eficienței și siguranței dovedite, prezintă anumite limitări în ceea ce privește costul de dezvoltare al sistemului, al transportului, dar și a variațiilor oncogenice ale HPV. În plus, programele de vaccinare se confruntă cu câteva provocări, iar acest lucru face ca infecția HPV

și patogenia asociată acesteia să devină o adevărată povară. Prin urmare, chiar dacă noul vaccin (nonavalent) pare promițător, este necesară dezvoltarea de vaccinuri de ultimă generație, conștientizarea programelor asociate cu vaccinarea și îmbunătățirea în ceea ce privește bugetul alocat vaccinării împotriva HPV. (3)

Aproximativ 50% dintre pacienții diagnosticați cu cancer de cap și gât au fost depistați într-un stadiu avansat. Studiul de cohortă prospectiv multicentric OraRad a înrolat pacienții cu cancer al regiunii cefalice precum carcinom cu celule scuamoase (SCC), cancer de glandă salivară (SGC) sau tumori non-SCC, non-SGC de cap și gât care erau la momentul respectiv sub radioterapie cu intenție curativă de cel puțin 4500cGy. Factorii care au fost evaluați pentru asocierea cu cancerul de cap și gât aflat într-un stadiu avansat la diagnosticare includ date demografice, sociale și medicale ale pacienților, caracteristicile cancerului, statusul HPV al pacienților și măsurile de prevenție împotriva bolilor dentare.

Consumul de tutun (actual sau în trecut) a fost raportat de 56% dintre participanți și 67% afirmau consumul de alcool în ultimele 12 luni. Au fost depistate tumori precum carcinomul orofaringian cu celule scuamoase (88% datorat infecției cu HPV) de dimensiuni mici, dar cu o implicare ganglionară mult mai frecventă. Cea mai frecventă localizare primară a tumorilor a fost la nivelul orofaringelui. În grupul HPV pozitiv, a fost identificată o serie de factori precum consumul scăzut de tutun și de alcool, un nivel de educație crescut, o probabilitate mai mare de asigurări medicale și dentare private și mai puține boli dentare. (4)

Un studiu a evaluat nivelul de cunoștințe despre HPV în rândul studenților și de a-și conștientiza această problemă. Un chestionar de 22 de întrebări a fost încărcat pe o platformă online. Informații

despre acest proiect au fost transmise către studenții a trei universități din Lodz, Polonia. Toate datele au fost centralizate prin intermediul unor instrumente web specifice chestionarelor. Doar 59,38% dintre studenții care nu aparțin domeniului medical cunoșteau informații despre infecția cu HPV și 44,74% dintre aceștia erau informați cu privire la vaccinarea împotriva HPV. Aproape toți studenții din domeniul medical știau despre existența acestui virus (96,39%), dar doar 70% dintre aceștia erau informați despre vaccin. Potențialul oncogen al infecției cu HPV era evident pentru 81,17% dintre studenții în domeniul medical, respectiv 55,92% dintre studenții non-medicali. Aproape jumătate dintre respondenții din ambele grupuri (46,28% SM față de 48,32% non-SM) nu știau despre riscul de a dezvolta cancer orofaringian sau al cavității bucale. Cancerul orofaringian HPV-pozitiv pare să fie mai responsiv la chimioterapie și radioterapie față de cel HPV-negativ, oferind un prognostic mult mai bun. Educația pentru sănătate este unul dintre cele mai importante elemente care poate influența sănătatea publică. Așadar, nivelul de cunoștințe despre consecințele infecției cu HPV în ceea ce privește apariția cancerelor de cap și gât rămâne insuficient în rândul adulților tineri. Aceste date confirmă necesitatea continuă de educare a tinerilor care în viitor vor decide la rândul lor protocolul de vaccinare pentru copii. (5)

O analiză retrospectivă bazată pe o populație de 1934 pacienți diagnosticați cu carcinom scuamos al regiunii cefalice în perioada 2010-2016 și care au fost tratați folosind combinația intervenție chirurgicală și/sau radioterapie cu sau fără chimioterapie, a arătat că la 1294 pacienți nu se cunoștea statusul HPV (66,9%) și 169 (8,6%) erau HPV pozitivi. În modelele ajustate în funcție de sex, vârstă, rasă/ etnie, starea civilă și stadiu, pacienții care erau HPV pozitivi și erau diagnosticați cu tumoră de hipofaringe prezentau un tablou clinic mai ameliorat comparativ cu pacienții ce prezentau tumoră și erau HPV negativi. Expresia proteinei p16 s-a constatat că are mai puțină concordanță cu testarea HPV în situsurile HNSCC non-orofaringiene. Datele obținute de la această cohortă mare de carcinom scuamocelular localizat la nivelul hipofaringelui, în care se cunosc atât statusul HPV

cât și supraviețuirea specifică acestui tip de cancer, susțin ipoteza că HPV are un rol prognostic în cazul cancerului de hipofaringe. Așadar, ar fi benefică creșterea testării pacienților pentru HPV în cazul diagnosticării unui carcinom cu celule scuamoase de hipofaringe. (6)

Bibliografie:

1. Zhong C, Xu L, Peng HL, et al. An economic and disease transmission model of human papillomavirus and oropharyngeal cancer in Texas. Sci Rep. 2021; 11(1):1802. Published 2021 Jan 19. doi:10.1038/s41598-021-81375-5.

2. Tagliabue M, Mena M, Maffini F, Gheit T, Quirós Blasco B, Holzinger D, Tous S, Scelsi D, Riva D, Grosso E, Chu F, Lucas E, Ridder R, Rrehm S, Bogers JP, Lepanto D, Lloveras Rubio B, Vijay Kumar R, Gangane N, Clavero O, Pawlita M, Anantharaman D, Radhakrishna Pillai M, Brennan P, Sankaranarayanan R, Arbyn M, Lombardi F, Taberna M, Gandini S, Chiesa F, Ansarin M, Alemany L, Tommasino M, Chiocca S, The Hpv-Ahead Study Group. Role of Human Papillomavirus Infection in Head and Neck Cancer in Italy: The HPV-AHEAD Study. Cancers (Basel). 2020 Nov 29; 12(12):3567. doi: 10.3390/cancers12123567. PMID: 33260360; PMCID: PMC7760748.

3. Kombe Kombe AJ, Li B, Zahid A, Mengist HM, Bounda G-A, Zhou Y and Jin T (2021) Epidemiology and Burden of Human Papillomavirus and Related Diseases, Molecular Pathogenesis, and Vaccine Evaluation. Front. Public Health 8:552028. doi: 10.3389/fpubh.2020.552028.

4. Brennan MT, Treister NS, Sollecito TP, Schmidt BL, Patton LL, Yang Y, Lin A, Elting LS, Hodges JS, Lalla RV. Epidemiologic factors in patients with advanced head and neck cancer treated with radiation therapy. Head Neck. 2021 Jan;43(1):164-172. doi: 10.1002/hed.26468. Epub 2020 Sep 29. PMID: 32991009; PMCID: PMC7756563.

5. Jeruzal-Świątecka J, Pietruszewska W. Awareness of Human Papillomavirus and Its Oncogenic Potential in Head and Neck Cancer among Students: Still More Questions than Answers. Int J Environ Res Public Health. 2020; 17(22):8667. Published 2020 Nov 22. doi:10.3390/ijerph17228667.

6. Marshall DC, Kao DD, Bakst R, et al. Prognostic role of human papilloma virus status in hypopharyngeal squamous cell carcinoma. Laryngoscope Investig Otolaryngol. 2020; 5(5):860-867. Published 2020 Aug 11. doi:10.1002/lio2.443.

031 9111

la protezarea bilaterală cu Aparate Auditive Performante Fiecare pacient merită cea mai bună soluție auditivă

1+1

Meningita otogenă

Although antibiotic therapy and more careful and systematic otological surveillance in frequency compared to the past, mastoiditis-osteitis of the mastoid apophysis-continues to remain a condition worthy of being taken into consideration by the practitioner, both due to the location and general disturbances it causes,as well as by the persistence of the possibility of encocranial complications including autogenous meningitis. Given their always reserved prognosis, these complications, although they are decreasing both in number and in severity due to earlier and more correct detection and treatment, it must continue to be under the care of the ENT doctor, the infectious disease specialist and the pediatrician.

Medic primar ORL, Dr. Șt. Med. Sp. Clinic de Urgenţă Pentru Copii „Grigore

Abstract

Cu toate că antibioterapia și supravegherea otologică mai atentă și mai sistematică a pacienților pediatrici i-a scăzut ca frecvență față de trecut, mastoidita –osteita apofizei mastoide-continuă să rămână o afecțiune demnă de a fi luată în considerare de practician, atât prin tulburările locale și generale pe care le provoacă, cât și prin persistența posibilității producerii unor complicații endocraniene, printre care și meningita otogenă.

Dat fiind prognosticul lor totdeauna rezervat, aceste complicații, cu toate că sunt în scădere atât ca număr cât și ca gravitate, datorită depistării și tratamentului mai precoce și mai corect, trebuie să rămână în continua atenție a otologului, infecționistului și a pediatrului.

Introducere

Datorită raporturilor intime pe care urechea medie și cavitățile sale anexe, antrul și celulele mastoidiene le are cu craniul și conținutul acestuia, infecția se poate extinde la diversele organe situate la acest nivel.

Cauza determinantă principală a mastoiditei este otita medie supurată (calea de pătrundere a infecției fiind aditusul), mastoiditele fără otită-da-

torate unui traumatism al apofizei sau unei infecții generale. Acestea sunt extrem de rare, de aceea denumirea de ,,otomastoidită,, este mai indicată decât cea de ,,mastoidită,,.(1) Condițiile favorizante sunt diverse: lipsa de drenaj sau drenajul insuficient al secreției purulente din urechea medie în cursul unei otite medii supurate (prin existența unei perforații timpanice mici, sus plasată); virulența și osteofilia agentului patogen (pneumococul, streptococul hemolitic, virusul gripal sau rujeolic, etc.) în cadrul unor epidemii cu afinitate otomastoidiană deosebită; diseminarea infecției otice prin practicarea unor spălături intempestive auriculare cu presiune exagerată; persistența obstrucției și infecției nazofaringiene și nazale; structura pneumatică a apofizei mastoide; climatul rece și umed; terenul deficitar (diateza exudativă, diabetul, distrofia, alergia, etc,). (1)

Infecția se poate extinde pe cale de continuitate, prin ferestrele labirintice, apeductele vestibulului și melcului, canalele vasculare și nervoase, conductul auditiv intern, dehiscențele și fisurile osoase. O altă cale este calea de contiguitate, prin extinderea procesului osteitic la tabla osoasă care acoperă toate aceste organe. Supurația auriculară poate oricând afecta organe endotemporale ca labirintul și nervul facial sau organe endocraniene precum meningele, sinusurile venoase, cerebelul și creierul.(1)

În fața agravării sau a prelungirii unei stări febrile și a cefaleei la un pacient pediatric cu supurație auriculară, mediculi orl-ist, în colaborare cu medicul infecționist și pediatru, sunt obligați

să caute cu grijă semnele patognomonice fiecăreia din complicațiile endotemporale sau endocraniene otogene.

Meningita otogenă, cea mai frecventă complicație endocraniană a otomastoiditelor, reprezintă inflamația meningelor cerebrale și cerebeloase produsă de extinderea infecției pornită de la un focar otomastoidian. Aceasta poate constitui prima treaptă spre alte complicații endocraniene ca flebita sinusului lateral, abcesul cerebral sau cerebelos sau se poate asocia uneia din acestea.(2)

Etiopatogenie

Meningita are drept cauză determinantă otita sau otomastoidita acută sau cronică reîncălzită, care acționează asupra meningelui primitiv sau prin intermediul unei petrozite, labirintite, tromboflebite a sinusului lateral sau unui abces encefalic. Condițiile favorizant sunt: hipervirulența agentului patogen al otitei acute; traumatismele operatorii sau accidentale; forma colesteatomatoasă sau osteitică a otitei supurate cronice; lipsa de tratament sau tratamentul insuficient al supurațiilor otomastoidiene. Agentul patogen cel mai incriminat este streptococul, apoi H.Influenzae, stafilococul, pneumococul, etc.(1)

Pătrunderea infecției de la nivelul urechii sau mastoidei la meninge se poate face prin: canalele osoase ale nervului facial, timpanic sau pietros; prin continuitate prin dehiscențele de la nivelul plafonului antrului sau căsuței timpanului; prin canalul petro mastoidian; prin fracturile stâncii.(1,2)

Dr. Miorița Toader

Alexandrescu“ București

Echipamente medicale și infrastructură

Instrumentar și consumabile Consultanță specializată

Elegant, ergonomic, cu design unic; tehnologie wireless integrată; sertare electrice; touchscreen control panel pentru managementul tuturor instrumentelor active.

• Modele compacte, ergonomice, prevăzute cu roți pivotante (pentru a asigura o mobilitate sporită), independente de orice sursă de lumină;

• Structură metalică solidă, vopsită în câmp electrostatic, rezistentă la zgârieturi;

• Braț articulat cu consolă de susținere cu până la 4 piese de mână şi display electronic pe consolă, cu funcție de afişaj al parametrilor;

• Sistem de aspirație cu compresor cu o capacitate de până la 70 l/min, cu recipient pentru colectare;

• Sistem de insuflație, cu posibilitate de acționare la pedală, cu pornire/oprire la ridicarea piesei de mâna din suport;

• Modul de spălături auriculare, cu încălzirea apei la 37°C, şi rezervor de 2 litri;

• În funcție de model, unit-ul poate fi echipat cu suport pentru microscop de examinări şi suport pentru monitor LCD pentru vizualizarea imaginilor de la camera de videoendoscopie;

• Surse de lumină LED cu conexiune pentru cablu cu fibră optică sau pentru endoscop/fibroscop;

• În funcție de varianta aleasă a unitului, se pot pune diverse accesorii necesare diagnosticării şi tratamentului în domeniul ORL.

FOTOLIU

Cu stabilitate mare și coloană telescopică, ideal pentru adulți și copii; motorizare completă, pentru mișcări lejere și rapide ce nu întrerup procedurile medicale; cu control opțional prin pedală, telecomandă sau wireless de la unitul ORL.

• Pentru examinare şi mici intervenții;

• Structură solidă acoperită cu plastic termoformat, pentru un aspect elegant şi plăcut;

• Capacitate de până la 200 kg, asigurând stabilitate şi siguranță;

• Ajustări multiple ale secțiunilor pentru confort crescut şi adaptare la procedurile medicale, inclusiv poziția Tredelenburg, utilă în micile intervenții chirurgicale;

• În funcție de model, înălțimea şi toate segmentele fotoliului sunt reglabile electric prin

• intermediul unui panou de comandă;

• Topul şi brațele sunt capitonate cu scai lavabil, disponibil în 34 de culori, din care 10 metalizate.

ENDOSCOPIE/ VESTIBULOGIE/ RINOMANOMETRIE

Linii premium de echipamente ce garantează examinări de înaltă finețe

• Surse optime de lumină LED pentru instrumente endoscopice;

• Software EDM pentru video-captură endoscopică;

• Surse portabile de lumină LED pentru endoscoape rigide şi flexibile;

• Camere video HD ergonomice pentru endoscopie şi videostroboscopie;

• Aparatură completă pentru diagnostic în rinomanometrie şi vestibulogie;

• Dispozitive complementare pentru audiologie şi timpanometrie.

București, Str. Giuseppe Garibaldi nr. 8-10 sector 2, 020223

Tel.: +40 314 250226/27

Fax: +40 372 560250 office@medicalmall.ro www.medicalmall.ro

Timișoara, Str. Martir Cernăianu, nr. 18, jud. Timiș, 300361

Tel.: +40 720 393269

Fax: +40 356 110233 office@medicalmall.ro www.medicalmall.ro

Iași, Str. Pepinierii nr. 36C, bloc C1, parter, loc. Valea Adâncă, 707317

Tel: +40 725 119393

Fax: +40 372 560250

Tablou clinic

Tabloul clinic al meningitei otogene diferă cu precocitatea apariției dar și cu forma anatomopatologică.

În special în epitimpanitele din epidemiile grave de gripă, în cursul otitelor medii supurate acute, meningitele se pot manifesta la copil de la debutul otitei, prin toate semnele clasice. Acestea sunt: febră mare, redoarea cefei, cefalee intensă, semnul Kernig și Brudzinski, contracturi musculare. În aceste situații se pot întâlni mai multe forme anatomoclinice: reacția meningiană și meningismul care sunt prezente în otitele supurate acute la sugar și copilul mic, cu febră, vărsături, stare de agitație; hidrocefalia manifestată prin convulsii, distensia fontanelei, hipertensiune accentuată a lichidului cefalorahidian; meningitele localizate, reprezentativ fiind abcesul subdural cu simptome asemănătoare abceselor encefalice sau cele reziduale tumorilor cerebrale; meningitele septice supraacute cu evoluție rapidă și care presupune intervenție de urgență.(1,3)

Debutul bolii este de obicei insidios, cu apariția unor semne premonitorii-febră mare la un bolnav operat, apariția unei paralizii de oculomotor extern sau facial, apariția unor dureri oculare sau a unor semne de reacție labirintică. Manifestările clinice sunt: cefalee intensă, rahialgii, vărsături, iritabilitate, hipersensibilitate la zgomot și lumină, jenă la mișcarea de flexie a gâtului și durere la apăsarea pe regiunea retromandibulară și la nivelul cefei.

Perioada de stare a afecțiunii cuprinde în formele tipice, care sunt din ce în ce mai rare datorită mascării fenomenelor de către tratamentul cu antibiotice, o serie de simptome subiective și obiective caracteristice (generale, neurologice, lichidiene, locale). Simptomele generale constau în indispoziție generală, febră mare în platou uneori și frisoane, puls neregulat, tahicardie, respirație neregulată, splenomegalie, limbă saburală, slăbire, oligurie, albuminurie, hiperleucocitoză cu polinucleoză.(1)

Simptomele subiective și funcționale constituie triada clasică meningitică: cefalee, vărsături de tip cerebral și constipație, care uneori poate fi înlocuită cu diaree.(2,3)

Simptomele neurologice constau din: tulburări motorii- trismus, scrâșnirea dinților, convulsii, poziția cocoș de pușcă sau ortotonus sau opistotonus, redoarea cefei, semnul Kernig și Brudzinski; exagerarea reflexelor cutanate și tendinoase; tulburări senzitive ca hiperestezia cutanată; tulburări psihice ce constau în obnubilație care alternează cu perioade de agitație și de delir halucinatoriu; tulburări vasomotorii evidențiate prin dunga meningitică Trousseau; tulburări senzoriale vizuale, acustice și vestibulare.

Examenul local mastoidian arată simptomele caracteristice otitei medii supurate acute sau cronice. Examenele imagistice pun în evidență un proces osteitic cu estomparea conturului tablei interne.(1,4)

Puncția lombară sau suboccipitală trebuie practicată la primele simptome clinice de meningită și repetată în toate perioadele evolutive ale afecțiunii, și care pune mereu în evidență o hipertensiune a lichidului cefalorahidian.

Aspectul macroscopic al lichidului poate fi clar-meningita seroasă- sau poate fi tulbure-meningita purulentă, după numărul elementelor celulare pe care le conține-de la câteva sute la câteva mii, cu predominanța polinuclearelor neutrofile, alterate și integre-.

Examenul bacteriologic arată pe frotiu prezența unuia sau a mai multor tipuri de germeni (coci grampozitivi și bacili gramnegativi în meningita septică) sau absența oricărui germen în meningita aseptică.

Examenul biochimic evidențiază o creștere marcată a albuminelor, iar clorurile și glucoza sunt scăzute.(1)

Modificările citologice ale lichidului cefalorahidian sunt extrem de importante pentru stabilirea diagnosticului, numărul elementelor arătând dacă meningita evoluează spre vindecare sau spre agravare.

Diagnosticul pozitiv este facil, dacă supurația auriculară este cunoscută și dacă fenomenele meningeale sunt complete și caracteristice. De multe ori avem de a face cu cazuri oligosimptomatice, cu apariția la un copil cu otită sau cu otomastoidită chiar operată a unor tulburări ce ar putea fi expresia afectării meningelui. Astfel de manifestări cum ar fi o cefalee intensă,

o ascensiune febrilă neregulată, o ușoară redoare a cefei, trebuie să ne facă să bănuim posibilitatea apariției unei meningite și să căutăm cu maximă atenție semnele clinice, radiologice și lichidiene caracteristice.(1,5)

Evoluția meningitei otogene, corect și la timp tratată, este de obicei spre vindecare. Această situație este radical schimbată față de trecut, când prezența acestei complicații constituia, cu rare excepții, un verdict de deces pentru copil. Cu toate progresele chirurgiei otologice și rezultatele deosebite ale administrării antibioterapiei, această patologie își păstrează gravitatea sa, în special prin posibilitatea apariției frecvente a recidivelor.

Prognosticul poate fi rezervat dacă depistarea meningitei s-a făcut târziu, tratamentul a fost tardiv și insuficient, organismul copilului este lipsit de rezistență (distrofici, alergici, cu diateză exudativă, diabet, etc.), agentul patogen este hipervirulent.

De cele mai multe ori meningita otogenă la copil, ca și la adult se manifestă de abia după un timp de la debutul otitei sau otomastoiditei, fie că este vorba de forma acută sau de cea cronică (mastoidită acută nediagnosticată, operată tardiv și incomplet sau otită medie supurată cronică colesteatomatoasă sau osteitică).(1,6)

În astfel de situații, cea mai frecventă este forma difuză a meningitei septice, care cuprinde întreg complexul simptomatic al unei inflamații meningeale.

Tratamentul meningitei otogene, ca și al celorlalte complicații ale supurațiilor auriculare, se va adresa afecțiunii cauzale dar și afectării meningelui.

Bibliografie

1. Cornelia Păunescu-Otorinolaringologie pediatrică; Editura Medicală, București 1981;376,383,387390

2. Brofman A.V.&colab-Ridicarea activității imunologice a organismului, mijloc eficient în tratarea otitelor medii supurate cronice, ORL,231-232

3. Gatti Manacini C.-Le mastoidite prenatale,121

4. Golăescu M.&colab-Asupra evoluției otitelor și otoantritelor la sugar sub tratament cu antibiotice; Viața Medicală,121-130

5. Păunescu C.-Complicațiile endocraniene otogene, ORL Editura Medicală, București,284-326

6. Klos J.-Terapia modernă în otoreele cronice la copii, ORL,201-204

Rezoluție de 720p

(1280x720) pentru imagini

clare ale timpanului și ale canalului auditiv extern

Sistem integrat de iluminare cu LED-uri

pentru rezultate de examinare mult mai corecte

Conectare prin USB

Abces de duct naso-lacrimal COVID+

Abstract: Raportăm un caz de Covid+ al unei femei de 79 ani, cu celulită pre-septală stângă complicată cu dacriocistită acută supurativă fistualizată la nivelul ductului lacrimal.

As. Univ.

Dr. Andreea M. Kiș

Disciplina de Toxicologie

în cadrul Facultății de Farmacie, UMF „Victor Babeș” din Timișoara

Prezentarea cazului

O femeie de 79 de ani COVID+ s-a deplasat la secția de Oftalmologie cu colecție fistulizată în treimea interioară a polului anterior a pleoapei inferioare. Inițierea tratamentul s-a efectuat cu Cefort 1 gr și Gentamicină 80 mg și antiinflamatoare. Examenul CT a evidențiat formarea chistică cu dimensiunile de 2,7/1,5 cm adiacent cantului medial al ochiului stâng cu extensie la nivelul canalului naso-lacrimal cu un calibru crescut. Datorită evoluției staționare s-a cerut consult în serviciul de Otorinolaringologie.

Concluzii

Dacriocistita acută poate să evolueze spre un episod infecțios sever. Antibioterapia intravenoasă este urmată de intervenția chirurgicală în funcție de istoricul clinic al pacientului, în acest caz datorită imunodeficienței cauzate de infecția respiratorie cu SARS-CoV-2 a condus la formarea unui abces la nivel intraorbitar. Cuvinte cheie: dacriocistită supurativă, SARS-CoV-2, abces de canal naso-lacrimal, abces orbitar.

Introducere

Sistemul excretor lacrimal căptușit cu membrană este conectat la două suprafețe care sunt posibile căi de intrare a germenilor. Deoarece sacul lacrimal este situat anterior de septul orbitar, dacriocistita acută se manifestă frecvent cu celulită preseptală, totuși este posibilă și extensia orbitară [1]. Este mai puțin frecventă și se

poate complica prin abces și celulită orbitară; reprezentând o cauză de pierdere a vederii [1]. Conform unei definiții amănunțite, dacriocistita acută este „o urgență medicală, care se caracterizează clinic prin debutul rapid al durerii, eritem și edem”. Cu sau fără epiforă anterioară, tendonul cantal medial este afectat, în primul rând ca urmare a unei infecții acute a sacului lacrimal [2]. Infecțiile cu SARS-CoV-2 de pe suprafața oculară au potențialul de a se răspândi la epiteliul nazofaringian prin sacul lacrimal (3). Incidența manifestărilor oftalmice ale COVID-19 a variat între 2% și 32% în diferite țări, potrivit unui raport de revizuire publicat în 2022 (4) .

Prezentarea cazului

O femeie de 79 de ani s-a internat de urgență în Secția de Oftalmologie cu infecție SARS-CoV-2 pozitivă acuzând: edem periorbitar, cu motilitate oculară păstrată, fără diplopie, fără exoftalmie, fără chemozis, secreții purulente în sacul conjunctival, cornee transparentă, pupila rotundă centrală, iris cu model radial, cataractă corticonucleară, canale lacrimale nepermeabile. Abcesul a fistulizat exterior în treimea interioară a polului anterior al pleoapei inferioare asociind hiperemie și

edem palpebral. Antecedentele heredocolaterale evidențiază un istoric de hipertensiune arterială și un cancer mamar operat radiotratat, care nu a fost relevant pentru strategia de tratament. Se inițiază un tratament antibiotic intravenos cu: Ceftriaxona 1 gr la 12 ore asociat cu Gentamicină 80mg/2ml la 12 ore, tratamentul local a fost asocierea de: Bethametazona și soluție Cloramfenicol (Betabioptal). După 24 de ore de tratament edemul pleoapei este remis dar rămâne un edem eritematos, indurat inferior (din unghiul intern spre treimea externă), fără chemozis, nedureros, mobilitate prezentă, fără diplopie în toate cadranele, restul polului de aspect normal. Pacienta a avut o stare generală bună, afebrilă, fără tulburări de motilitate vizuală și oculară. Nu au fost raportate antecedente traumatisme faciale. S-a efectuat un examen CT cerebral în urma căruia s-a evidențiat o formațiune chistică cu dimensiunile de 2,7/1,5 cm adiacent cantului medial al ochiului stâng cu extensie la nivelul canalului naso-lacrimal arătând un calibru crescut cu o densificare difuză asemănătoare celulitei a țesutului palpebral stâng și cu osteoliză la nivelul laminei papiracee. Pacienta a refuzat tratamentul SARSCoV-2 și, din cauza progresului staționar, a fost trimisă la secția de Otorinolaringologie pentru a doua opinie. Inițial s-a verificat permeabilitatea ductului naso-lacrimal, s-a schimbat tratamentul cu antibiotice Ceftriaxona cu Levofloxacina, s-a practicat o incizie la nivelul orificiului

PEDIAKID® SPRAY NEZ-GORGE

Eliberează și decongestionează căile aeriene superioare

Facilitează evacuarea mucozităților

Ameliorează confortul respirator

Dispozitiv medical clasă I

• Formulă 2 în 1 cu 2 aplicatoare: nazal & bucal

• Acţiune delicată, fără gaz propulsor

Posologie

Pentru Nas (Potrivit pentru nou născuţi și sugari)

2 pulverizări în fiecare nară, de 2 sau 3 ori pe zi, timp de 5 zile.

Pentru Gât (începând cu vârsta de 30 de luni)

2 pulverizări în partea posterioară a gâtului, de 3 sau 4 ori pe zi, timp de 5 zile.

PEDIAKID® OTI-PROTECT

Lubrifiază conductul auditiv

Hidratează conductul auditiv

Elimină sau previne formarea dopului de cerumen

Posologie

Recomandat de la vâsrta de 3 luni.

Eliminarea excesului de cerumen 1-2 doze pentru fiecare canal auditiv, de 3-5 ori pe zi.

Ingrediente

Apă distilată de Rozmarin şi Eucalipt: 50%

Apă de mare pe bază de sare de la Marea Moartă: 7,5%

Extract de Echinaceea: 1%

Cupru: 198 μg pentru 20 ml

Extract de Propolis: 0,2%

Extract de Aloe Vera: 0,01%

Flacon-spray de 20 ml cu două aplicatoare incluse: nazal şi bucal.

Dispozitiv medical clasa I

Prevenirea formării dopului de cerumen

1-2 doze pentru fiecare canal auditiv, de 1-2 ori pe săptămană.

Protecția conductului auditiv înainte de contactul cu apa 1-2 pulverizări în fiecare canal auditiv

Ingrediente

Uleiul de măsline de calitate farmaceutică (99,95%) – asigură o lubrifiere optimă a canalului auditiv extern, favorizează eliminarea lichidelor reziduale şi a cerumenului spre exterior, contribuind astfel la curăţirea căilor auditive, la eliminarea bacteriilor şi a virusurilor.

Uleiul esenţial de mentă - creează o senzaţie plăcută, de prospeţime la aplicare.

Flacon-spray de 30 ml cu aplicator pentru conductul auditiv.

Dispozitiv medical clasa I

PEDIAKID® este o marcă înregistrată a Laboratoires INELDEA / Franța Distribuitor Exclusiv: Montana Nutraceuticals SRL, Str. Serdarului, nr. 9, bl. 46B, ap. 3, sect. 1, Bucureşti Tel: 0729 600 073 / www.farma-mall.ro • www.pediakid.ro

Articole

de fistulizare pentru un drenaj eficient al abcesului urmat de tratament local. Evoluția pacientei a fost favorabilă astfel încât după 4 săptămâni s-a efectuat intervenția endoscopică de dacriocistorinostomie (DCR) pentru evaluarea permeabilității ductului naso-lacrimal. Evoluția după 2 luni de la operație nu a evidențiat recidiva abcesului iar permeabilitatea ductului a fost restabilită.

Discuţie

Simptomele obstrucției ductului naso-lacrimal includ epifora, conjunctivita și secreția mucoidă. Dacriocistita se poate dezvolta atunci când apare o creștere excesivă bacteriană în lichidul stagnant al sacului lacrimal. Această patologie este un factor de risc pentru extensia orbitară prin distensia sacului lacrimal. În timpul episoadelor de dacriocistită care provoacă edem [1] având ca și o posibilă etiologie: traumatismul, infecția, inflamația, neoplazia și obstrucția mecanică. Bacteriile care colonizează de obicei canalul lacrimal sunt Staphylococcus, E. coli și Enterobacteriaceae [5]. Chiar dacă cel mai frecvent tratament pentru dacriocistita acută

la adulți și copii este terapia antibiotică sistemică cuplată cu sondarea și dacriocistorinostomia (DCR), demonstrând că aceasta ar putea fi considerată o opțiune sigură și eficientă la anumiți pacienți. Pierderea vederii este devastatoare. Poate să apară dacă abcesul se extinde posterior în spațiul intraconal dezvoltând celulită orbitară secundară dacriocistitei [6]. Pacienții cu dacriocistită persistentă obțin frecvent o ușurare tranzitorie după scurta perioadă de antibiotice topice și decompresie externă a sacului lacrimal. Cu excepția cazului în care blocajul este rezolvat definitiv prin tratament chirurgical, infecția poate evolua spre celulită orbitară și formarea unui abces ca în cazul nostru, iar extensia intraconală a unui abces poate duce la pierderea vederii [7]. Pacienta a dezvoltat acest tip de complicație din cauza refuzului tratamentului adecvat, SARS-COV-2 și din cauza tratamentului pentru cancerul de sân, sistemul imunitar al pacientului a scăzut, provocând complicații ulterioare. Diagnosticul diferențial include unele tulburări mai puțin frecvente, cum ar fi limfangioamele, chisturile dermoide și epidermoide, encefalocelul, glioamele nazale și hemangioamele [8] .

S-a observat că dacriocistita se rezolvă complet la 23% dintre pacienți cu doar terapie conservatoare. Astfel, în decurs de 1-2 zile de la terapia antibiotică intravenoasă, se administrează de obicei medicamente antibiotice orale. Intervenția chirurgicală este personalizată în funcție de istoricul medical al pacientului [2]

Concluzie

Patologia ductului naso-lacrimal este o patologie de frontieră între Oftalmologie și Otorinolaringologie. Întotdeauna este mai bine să se efectueze un consult multidisciplinar în care să supravegheze cazul, să stabilească diagnosticul, să selecteze cursul medicamentelor și al terapiei chirurgicale care să fie benefice pentru rezultatul pacientului. Majoritatea pacienților cu obstrucție ușoară au un prognostic bun, dar pentru cei cu obstrucție complicată, patologia netratată corespunzător poate afecta vederea și modul de viață.

Mulțumiri Doamnei Dr. Doina Trușcă, Medic primar, Departamentul de Otorinolaringologie, UMF „Victor Babeș” din Timișoara!

Bibliografie:

1. Ataullah S, Sloan B. Acute dacryocystitis presenting as an orbital abscess. Clin Exp Ophthalmol. 2002 Feb; 30(1):44-6. doi: 10.1046/j.1442-9071.2002.00476.x. PMID: 11885795.

2. Di Cicco M, Bellino EM, Marabotti A, Luti L, Peroni DG, Baroncelli GI. Acute dacryocystitis with giant lacrimal abscess: a case report. Ital J Pediatr. 2020 Feb 3;46(1):15. doi: 10.1186/s13052-020-0779-7. PMID: 32014022; PMCID: PMC6998065.

3. Coroneo MT. The eye as the discrete but defensible portal of coronavirus infection. Ocul Surf. 2021;19:176-182. doi: 10.1016/j.jtos.2020.05.011 [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar].

4. Ulhaq ZS, Soraya GV. The prevalence of ophthalmic manifestations in COVID-19 and the diagnostic value of ocular tissue/fluid. Graefes Arch Clin Exp Ophthalmol. 2020;258(6):1351-1352. doi: 10.1007/s00417-020-046958 [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar].

5. Shahraki K, Makateb A, Shirzadi K, Khosravifard K. Frequency of Bacterial Samples from Patients with Chronic Acquired Nasolacrimal Duct Obstruction. Med Arch. 2016 Dec; 70(6):433-436. doi: 10.5455/medarh.2016.70.433-436. PMID: 28210015; PMCID: PMC5292220.

6. Kikkawa DO, Heinz GW, Martin RT, Nunery WN, Eiseman AS. Orbital cellulitis and abscess secondary to dacryocystitis. Arch Ophthalmol. 2002 Aug; 120(8):1096-9. PMID: 12149070.

7. Ntountas I, Morchbacher R, Pratt D, Patel BC, Anderson RL, McCann JD. An orbital abscess secondary to acute dacryocystitis. Ophthalm Surg Lasers. 1997; 28758–28761

8. Lueder GT. The association of neonatal dacryocystoceles and infantile dacryocystitis with nasolacrimal duct cysts (an American ophthalmological society thesis). Trans Am Ophthalmol Soc. 2012; 110:74–93.

www.farmaciile3f.ro

Alergiile respiratorii pe termen lung includ astmul și rinita alergică, care pot fi afecțiuni cronice și care pot afecta calitatea vieții pacientului.

Pentru rinita alergica, 3F Plantamed recomanda NARIVENT cu glicirizină (efect antiinflamator) și manitol (efect antidematos rapid): reduce edemul, congestia nazala si alte simptome semnificative în cazul rinitei alergice.

În urma studiilor facute pe un eșantion de pacienţi cu vârstă pediatrică (vârsta medie 9,6 ani) cu diagnostic de rinită alergică intermitentă sau persistentă, care au folosit Narivent timp de 4 săptămâni, s-a dovedit că Narivent are rezultate comparabile cu corticosteroidul nazal, dar cu un profil de siguranţă mai ridicat.

RINOPANTEINĂ, sub formă de spray sau unguent, este un remediu de neînlocuit în rinita alergică și medicamentoasă, pentru proprietățile sale de a reface integritatea structurală și funcțională a mucoasei nazale afectate de folosirea picăturilor vasoconstrictoare.

Un nou vaccin în prevenirea infecției cu Streptococcus pneumoniae la adulții cu implant cohlear

Infecția reprezintă cea mai frecventă complicație gravă la pacienții cu implant cohlear. Formele de infecție asociate cu implantul cohlear includ infecția la locul intervenției chirurgicale și otita medie care poate genera la rândul său riscul de meningită și mastoidită. După etiologie infecția cu Streptococcus pneumoniae (S. pneumoniae) constituie una dintre cele mai frecvente complicații la copii și pacienții adulți după implant cohlear. Mecanismele de producere a acestei complicații pot fi explicate prin efectul instrumentării în timpul intervenției atât la nivelul țesutului moale al mucoasei, cât și a barierelor osoase dintre urechea internă și medie. Astfel este posibilă răspândirea directă a agenților patogeni care pot determina infecția, de la urechea medie la urechea internă și ulterior la nivelul Sistemului Nervos Central (SNC). O altă posibilă explicație pentru producerea meningitei pneumococice este în relație cu bacteriemia care urmează colonizării tractului respirator superior. (1)

Pacienții cu imunodeficiențe de diverse cauze (vârstnici sau copii cu vârsta <2 ani) sunt mai susceptibili de a dezvolta meningita ca o complicație post implant, în comparație cu persoanele imunocompetente. (2,3) Capacitatea redusă a gazdei de a se apăra, mai ales după infectarea cu serotipurile invazive ale S. pneumoniae, în circumstanțele unei încărcături bacteriene crescute, generează condiții optime de evoluție ale infecției prin una din căile implicate în mecanismul de producere a meningitei (hematogenă sau prin urechea medie sau internă).

În acest context studiile au demonstrat necesitatea prevenției formelor invazive de infecție cu pneumococ la pacienții cu implant cohlear prin vaccinare. Eficacitatea imunizării în reducerea riscului de meningită a fost testată experimental prin repetarea procedurii de implantare cohleară pe animale care au fost mai întâi imunizate împotriva pneumococului cu un vaccin polizaharidic 23-valent (PPSV23).(4) Numeroasele cercetări clinice de autorizare a preparatelor vaccinale, cât și cele efectuate în perioada de post-marketing, au susținut atât eficacitatea dar și eficiența vaccinării, astfel încât recomandările CDC (ACIP - Comitetului Consultativ pentru Practici de Imunizare) și a diverselor societăți internaționale de specialitate au sta-

bilit că toți beneficiarii actuali și viitori de implant cohlear trebuie să primească un preparat vaccinal adecvat vârstei, într-o schemă cât mai eficientă. Schemele de vaccinare prevăd oportunitatea vaccinării cu cel puțin 2 săptămâni înainte de momentul intervenției. În cazul pacienţilor cu implant cohlear, surditate majoră sau programaţi să primească un implant cohlear, care au ≥24 luni și au fost vaccinaţi până la această vârstă cu schema standard cu vaccinul conjugat pneumococic (PCV) se recomandă administrarea vaccinului polizaharidic PPSV23 la cel puțin 8 săptămâni după administrarea ultimei doze de vaccin conjugat. La pacienţii cu vârsta de >19 ani care au primit anterior PPSV23, poate fi administrată o doză de vaccin PCV13 la cel puțin 1 an de la ultima doză de PPSV23. În situaţia în care vaccinarea nu s-a putut realiza înainte de intervenţia de implant se va urmări aplicarea recomandării de vaccinare cu vaccinurile pneumococice, meningococice, sau anti Haemophilus influenzae (dacă este cazul, în funcţie de schemele vaccinale primite anterior) postoperator, la un interval cât mai scurt. (5,6)

Anul 2021 a înregistrat o noutate în domeniul vaccinologiei prin autorizarea de către Food and Drug Administration (FDA) din SUA a vaccinului pneumococic conjugat 20-valent (PCV20) (Wyeth Pharmaceuticals LLC, o subsidiară a Pfizer Inc.) și PCV 15-valent (PCV15) (Merck Sharp & Dohme Corp.). Ulterior autorizării la 20 octombrie 2021, CDC prin Comitetul Consultativ pentru Practicile de Imunizare (ACIP) a recomandat utilizarea PCV20 în mono administrare sau PCV15 în serie cu PPSV23, pentru toate

persoanele cu vârsta ≥65 de ani și pentru adulții cu vârsta între 19 și 64 de ani cu anumite afecțiuni cronice care generează imunodeficiențe sau cu diverși factori de risc și care nu au primit anterior un vaccin pneumococic sau al căror istoric de vaccinare este necunoscut. (7) Anterior introducerii PCV20 atât în S.U.A. cât și în țările europene sau UK schema conținea cele două vaccinuri PCV13 și PPSV23, iar prin lansarea noilor preparate PCV15 și mai ales PCV20 ea a devenit mult mai adaptată condițiilor epidemiologice actuale și mult mai simplificată.

Studiile de tip sistematic review au demonstrat eficacitatea vaccinului conjugat cu 13 valențe la adulți, mai ales împotriva formelor invazive de boală și a pneumoniilor pneumococice, cât și a PPSVS23, cu precădere pentru prevenirea formelor grave de boală (8,9) dar studiile efectuate pentru PCV15 și PCV20 au demonstrat eficacitatea și cost-eficiența acestora la persoanele cu imunodeficiențe de diverse cauze, inclusiv la beneficiarii de implant cohlear. (10)

Suplimentar vaccinului PCV13, vaccinul PCV15 cuprinde și serotipurile polizaharidice 22F și 33F, conjugate individual la o variantă netoxică a toxinei difterice (CRM197). Studiile randomizate controlate de faza III efectuate în rândul adulților cu vârsta ≥50 de ani au demonstrat că PCV15 a îndeplinit criteriile de non-inferioritate prin compararea cu PCV13 pentru serotipurile comune cât și un răspuns statistic semnificativ pentru serotipul 3 aflat în ambele preparate, cu relevanță pentru o protecție crescută a serotipurilor 22F și 33F nou incluse în PCV15 (11). Pentru evaluarea răspunsului

Prof. Univ.

Dr. Doina Azoicăi

UMF „Grigore T. Popa” din Iași

Str. Nisipari, nr. 27, sector 1, București; tel/fax 021.317.91.88/89, e-mail: office@vavian.ro

funcțional față de serotipurile vaccinale a fost măsurată media geometrică a titrurilor anticorpilor prin folosirea unui test de activitate opsonofagocitară (OPA). Studiile au comparat răspunsurile protectoare după administrarea singulară a vaccinurilor PCV15 respectiv PCV13 cât și după schema în care PPSV23 urmează fiecare din cele două preparate conjugate. Rezultatele au demonstrat eficacitate similară sau chiar mai mare pentru diversele serotipuri din vaccinurile comparate.

În cazul PCV20 serotipurile polizaharidice nou introduse sunt: 8, 10A, 11A, 12F, 15B, 22F și 33F, față de serotipurile PCV13, conjugate cu CRM197 (12). Studiile efectuate au fost studii de fază II care au inclus adulți cu vârsta de 60-64 de ani cât și studii de fază III care au fost efectuate la adulții cu vârsta ≥18 ani. Astfel a fost evaluată imunogenitatea și siguranța PCV20 în comparație cu PCV13 și cu PPSV23 pentru serotipurile suplimentare incluse în PCV20. Criteriile de non-inferioritate au fost îndeplinite pentru șase serotipuri cu excepția serotipului 8 (13). Studiile au demonstrat totodată că utilizarea PCV20 cu administrare singulară sau aplicarea unei scheme ce conține PCV15 urmat de PPSV23 pentru adulți cu vârsta de ≥65 de ani au prezentat o valoare de cost-eficiență mai mare decât protocoalele de vaccinare anterioare iar pe de altă parte s-a remarcat simplificarea recomandărilor față de protocoalele anterioare. Recomandările pot fi sintetizate astfel:

• Adulți cu vârsta ≥65 de ani care nu au primit anterior PCV sau ale căror antecedente de vaccinare sunt necunoscute vor primi o doză de PCV (PCV15 sau PCV20). În cazul în care se administrează PCV15 această doză trebuie urmată, la un interval de ≥1 an, de PPSV23.

• Adulți cu vârsta cuprinsă între 19 și 64 de ani, cu anumite comorbidități sau factori de risc și la care nu se cunosc antecedentele vaccinale, sau nu au primit anterior oricare din preparatele vaccinale de PCV, se procedează în mod similar respectiv se va administra unul din preparatele PCV (PCV15 sau PCV20) urmat la un interval minim de 8 săptămâni de o doză de PPSV23, mai ales la persoanele cu imunosupresie importantă, sau la cei cu implant cohlear, cu scopul reducerii riscului de infecții pneumococcice invazive determinate de

serotipurile care sunt conținute în mod singular în PPCV23.

În practică putem întâlni situații în care adulții au primit numai PPCV23 iar în acest caz se poate administra o doză de PCV (PCV15 sau PCV20) la ≥1 an după doza de PPCV23, dar ulterior se consideră că nu mai este necesară o altă doză de vaccin cu 23 de valențe.

În luna februarie 2022 Comisia Europeană a emis decizia de acordare a autorizaţiei de introducere pe piaţă, în conformitate cu Regulamentul (CE) al Parlamentului European și al Consiliului, pentru vaccinul pneumococic polizaharidic conjugat (20-valent, adsorbit), ca medicament de uz uman, denumit APEXXNAR pentru prevenirea bolilor invazive și a pneumoniei cauzate de S. pneumoniae la adulții de 18 ani și peste această vârstă (14). Autorizarea, inclusiv de către Agenția Europeană a Medicamentului (EMA), pentru acest vaccin se bazează pe dovezile rezultatelor trialurilor clinice efectuate la adulți, respectiv studiile de fază I și II și trei studii de fază III, care au evaluat siguranța și imunogenitatea vaccinului. Studiile au cuprins peste 6.000 de subiecți adulți cu vârsta de 18 ani și peste care au participat la cele trei studii de fază III, inclusiv adulți cu vârsta de 65 de ani și peste. Totodată în aceste cercetări au fost incluse persoane cu afecțiuni cronice stabile, adulți care nu au mai primit anterior vaccin pneumococic sau cu antecedente de vaccinare pneumococică, cu alte preparate în diverse scheme. În anul 2023, ca urmare a propunerii de către Comitetul Național de Vaccinologie (CNV) a documentului tehnic privind recomandările de vaccinare a persoanelor aflate în diverse grupuri de risc către Ministerul Sănătății și în urma acordurilor stabilite de către Minister cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost emis ORDIN nr. 3.987/1.156/2023 privind compensarea vaccinurilor la adulții cu susceptibilitate crescută pentru infecțiile prevenibile prin vaccinare, inclusiv la pacienții cu implant cohlear. (15) Mecanismul prin care populația este beneficiara directă a acestui sistem de imunizare este simplu și implică cooperarea dintre medicii din diverse specialități. Astfel pacientul care are recomandarea de vaccinare va primi rețeta compensată de la medicul de familie sau de la medicul specialist (ex. medicul ORL pentru pacienții cu implant cohlear) în condiția în care aceștia au contract cu

CNAS. Rețeta gratuită pentru această categorie de pacienți (100% pentru vaccinurile pneumococice și meningococice) este eliberată de către farmaciile cu circuit deschis iar pacientul se va adresa unui cabinet de vaccinologie sau la medicul de familie pentru administrarea preparatului vaccinal. Vaccinarea este consemnată în sistemul electronic național (RENV) de către medicul vaccinator astfel încât istoricul de vaccinare poate fi cunoscut și consultat din această bază de date. România a făcut prin această reglementare pași importanți pentru protecția pacienților care prezintă riscul unor infecții de gravitate importantă, astfel că, inclusiv pacienții cu implant cohlear, pot fi protejați în mod eficient prin aplicarea acestei strategii.

Concluzii

Vaccinul pneumococic conjugat PCV20 conține serotipurile incluse în PCV13, și 7 serotipuri suplimentare. Acesta îndeplinește condițiile de siguranță similar cu PCV13, indiferent de tipul de vaccin utilizat la vaccinarea antipneumococică anterioară, de vârstă sau gen. Prezintă proprietăți imunogene și protejează împotriva infecției cu pneumococ la toate categoriile de vârstă de ≥18 ani, atât în cazul adulților sănătoși cât și la cei cu comorbidități sau diverși factori de risc, indiferent de vaccinarea antipneumococică anterioară fiind posibilă administrarea concomitentă cu vaccinul gripal sau vaccinurile COVID-19. Se estimează că impactul vaccinării cu PCV20 asupra sănătății publice va fi semnificativ în urma obținerii unei acoperiri vaccinale care va reduce substanțial riscul infecțiilor invazive pneumococice, la populația generală și respectiv la persoanele vulnerabile, printre care se numără și pacienții cu implant cohlear. Superioritatea preparatelor vaccinale conjugate a fost demonstrată încă de la utilizarea vaccinurilor anterioare dar facilitatea utilizării unei singure doze crește considerabil cost-eficiența schemei de vaccinare și complianța populației la care se recomandă protecția vaccinală.

Strategia de vaccinare gratuită a pacienților cu implant cohlear (vaccinurile pneumococice PCV13 și PPVS23 cât și vaccinurile meningococice) aduce beneficii importante prin evitarea unor infecții care pot pune în pericol viața acestor bolnavi sau care pot compromite intervenția și buna funcționare a implantului. Referinţe ştiinţifice pe: revistamedicalmarket.ro

Ce este chirurgia somnului?

Perspectiva chirurgului ORL în tratamentul

Sindromului de apnee obstructivă în somn

Sindromul de apnee obstructivă în somn (SASO) reprezintă una din cele mai frecvente tulburări de somn, având efecte nefaste asupra sănătății generale dar și a calității vieții.

Sindromul este caracterizat prin episoade repetate de apnee și hipopnee, sforăit, dar și somnolență diurnă excesivă, oboseală cronică, etc. Din punct de vedere fiziopatologic, SASO este determinat de o instabilitate marcată și o colapsabilitate crescută ale spațiului respirator faringian, responsabile de evenimentele respiratorii din timpul somnului.

Ținând cont de complicațiile sistemice posibile, dar și de impactul major asupra calității vieții, tratamentul SASO este necesar în majoritatea situațiilor. La momentul actual, standardul de aur în tratamentul acestui sindrom este reprezentat de utilizarea dispozitivelor cu presiune pozitivă continuă (CPAP), sau variantele acestuia (APAP, BiPAP), acestea având rolul de a stabiliza și a menține deschis spațiul respirator faringian pe durata somnului.

Deși utilizarea terapiei CPAP este dovedită ca fiind foarte eficientă în managementul SASO, mare parte din pacienți renunță la acest tip de tratament după o perioadă, din motive diferite. Odată cu creșterea ratei de diagnostic a crescut și numărul de pacienți care inițiază terapia, iar odată cu această creștere a crescut și numărul pacienților care renunță la terapie. Din aceste motive au fost dezvoltate, în ultimii ani, multiple soluții terapeutice alternative (non-PAP). Dintre acestea, tehnicile chirurgicale au, probabil, cea mai rapidă evoluție.

Chirurgia somnului este un concept nou, apărut odată cu dezvoltarea tehnicilor chirurgicale pentru tratamentul apneei în somn. Din punct de vedere al indicațiilor, tratamentul chirurgical poate fi împărțit în două mari tipuri de soluții:

soluții chirurgicale pentru creșterea aderenței la terapia CPAP, și soluții chirurgicale cu viză curativă (cu rolul de a vindeca sau a ameliora semnificativ SASO).

Tehnicile chirurgicale pentru creșterea aderenței și toleranței la terapia CPAP sunt reprezentate în general de tehnicile chirurgicale care vizează permeabilizare nazală. Necesitatea acestora apare la pacienții care suferă de sindroame obstructive nazale care determină disconfort la utilizarea dispozitivelor CPAP. Este cunoscut că cele mai confortabile tipuri de măști sunt cele nazale, cu o diferență semnificativă față de măștile oro-nazale sau full-face. Cu toate acestea, diferite afecțiuni ORL nu le permit pacienților utilizarea eficientă și confortabilă a acestor tipuri de măști; este vorba în principal de deviațiile obstructive de sept nazal, hipertrofiile cornetelor nazale inferioare, dar și rinosinuzite cronice cu sau fără polipi, etc. Pentru pacienții care suferă de aceste afecțiuni, tratamentul specific poate îmbunătăți utilizarea dispozitivelor cu presiune pozitivă. În cazul pacienților care refuză complet utilizarea dispozitivelor CPAP, soluțiile chirurgicale variază în funcție de sediul sau sediile de obstrucție de la nivel faringian. Pentru identificarea acestor sedii, dar și pentru stabilirea soluțiilor chirurgicale potrivite este necesar un diagnostic topografic clar, care necesită investigații clinice și paraclinice. La momentul actual, cea mai utilizată tehnică diagnostică este endoscopia nazo-faringo-laringiană în somn indus medicamentos, care permite vizualizarea în dinamică a obstrucțiilor care apar la nivel faringian în timpul somnului.

După stabilirea sediilor de obstrucție, planul tratamentului chirurgical se stabilește în funcție de mai mulți parametri, și ar trebui să țină cont de statusul clinico-biologic al pacientului, de preferințele acestuia, dar și de experiența și preferințele chirurgului. Scopul chirurgiei în aceste cazuri este de a stabiliza și a menține permeabilitatea căii aeriene superioare, reducând evenimentele respiratorii și desaturările, dar și de a reduce sau anula simptomatologia diurnă și nocturnă, crescând calitatea vieții pacientului. Tehnicile chirurgicale utilizate cel mai frecvent sunt variantele multiple de palatoplastii și palatofaringoplastii, reducțiile bazei de limbă sau avansarea bazei limbii și/sau a osului hioid, dar și diferite variante de epiglotoplastii sau repoziționări ale epiglotei. În multe situații, pacienții necesită și tratamente de permeabilizare nazală (septoplastii, reductții ale cornetelor nazale, etc.). De multe ori, deoarece sediile de obstrucție pot fi multiple, este nevoie de cel puțin două intervenții chirurgicale, care pot fi utilizate simultan, sau în etape diferite.

Indiferent de tipul tratamentului chirurgical propus, rezultatul poate fi evaluat la minim 4 luni postoperator, când se poate stabili dacă este necesar tratament suplimentar. Din punct de vedere al succesului tratamentului, este importantă scăderea semnificativă a Indicelui de Apnee-Hipopnee (IAH) și a Indicelui de Desaturare (ID) până la limite care să reducă riscurile sistemice ale SASO, dar nu trebuie trecută cu vederea îmbunătățirea calității vieții, acesta fiind de fapt scopul inițial al pacientului, mai ales pentru pacienții simptomatici.

Dr. Ioan Alexandru Bulescu

Medic Specialist ORL, competență în Somnologie Clinica Medicum, București

Implantul cohlear este marea revoluție în Otologie!

Interviu realizat cu Doamna Prof. Univ. Dr. Adriana Neagoș, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș

Otorinolaringologia este o specialitate în continuă dezvoltare. Care sunt tendințele actuale în această specialitate?

Otorinolaringologia este o specialitate foarte vastă și se ocupă începând de la patologia inflamatorie, terminându-se cu patologia tumorală. În aria de analiză sunt cuprinse multe organe: nas, sinusurile paranazale, cavitatea bucală, faringele, orofaringele, hipofaringele, laringele, cervicalul, urechea la care se adaugă extinderea spre baza de craniu atât pentru partea de Rinologie cât și pentru partea de Otologie. Interdisciplinaritatea este foarte importantă în ORL. Tendințele actuale din punct de vedere chirurgical sunt extinderile către baza de craniu și multidisciplinaritatea din acest domeniu. În ceea ce privește aspectul tumoral, sunt noutăți legate de onco team, respectiv de diagnosticul și implementarea cât mai precoce a tratamentelor țintite în patologia tumorală din sfera ORL și nu numai. Amintim și terapiile moleculare în patologia alergică. Chirurgia endoscopică, microchirurgia, chirurgia endoscopică otică, încep să prindă contur în România. Printre prezentările științifice de înaltă ținută academică, se va înscrie și una de chirurgie robotică în ceea ce privește implantul cohlear.

Cât de importantă este abordarea multidisciplinară a patologiei apneei somnului și în ce constă aportul medicului ORList în cadrul echipei?

Apneea de somn are un caracter interdisciplinar și multidisciplinar datorită mecanismelor de producere a apneei în timpul somnului. Există apnee de tip obstructiv, central și mixt. Rolul ORList-ului este în înțelegerea fiziopatologiei apneei de tip obstructiv. Medicii ORLiști joacă un rol important în stabilirea diagnosticului, ei fiind cei care cunosc exact calea aeriană superioară care are cea mai mare capacitate de colabare. La nivel internațional, centrele de somnologie, cuprind și pneumologi. În unele țări, în cadrul clinicilor de ORL, există departamente de somnologie iar ORL-iștii pot determina diagnosticul și trata dacă se cunoaște polisomnografia și interpretarea polisomnografică, pot diagnostica deoarece evaluează gradul de colabare al căii aeriene superioare prin metode de examinare fibroscopică atât în perioada de veghe cât și în perioada de somn iar dacă diagnosticarea are loc din timp, pot trata apneea ușoară, apneea moderată, ronhopatia sau snoringul cronic, sindro-

mul de rezistență al căii aeriene superioare și nu în ultimul rând apneea severă. ORL-iștii contribuie la diagnosticarea patologiei de somn și mai ales a patologiei obstructive de somn, cărora li se alătură cardiologii, pneumologiii, chirurgia oro-maxilo-facială, endocrinologii și nu în ultimul rând neurologii. Apneea de somn prin mecanismele pe care le generează, determină modificări la nivel cardiovascular, endocrin și inclusiv diabetul. Așadar, tulburările de somn stau la baza tulburărilor metabolice iar conlucrarea interdisciplinară joacă un rol foarte important. În România, inițiatorul somnologiei a fost domnul Prof. Mihălțan Florin care a înființat Societatea de Somnologie în cadrul Societății Române de Pneumologie (SRP) și totodată a introdus competența în somn. Competența în somn este foarte importantă deoarece la șoferii profesioniști nu poate fi efectuată evaluarea și nici indicația terapeutică decât dacă există competență în somn pe care o conferă Pneumologia. Deobicei, pneumologii, solicită consultul ORL-ist-ului înainte de a implementa terapia CPAP. În concluzie, apneea de somn este un aport interdisciplinar.

Tehnologia a evoluat foarte mult în domeniul ORLului. Cum ajută inteligența artificială în depistarea, diagnosticarea și tratarea afecțiunilor O.R.L. atât la copii cât și la adulți?

Chirurgia robotică se aplică foarte bine pentru chirurgia bazei de limbă, chirurgia hipofaringelui dar și în chirurgia implantului cohlear, la nivel mondial. Chirurgia endoscopică și chirurgia minim invazivă râmân de elecție pentru tumori extinse dar cu anumite riscuri

în desfășurare, comparativ cu chirurgia clasică. Practic, toate sunt implementate datorită tehnologiei dar și pentru creșterea calității vieții pacienților, pentru recuperare rapidă postoperator și reintegrare imediată în activitățile cotidiene. Robotul și sistemele de navigație sunt conduse de om dar ele nu înlocuiesc capacitățile intelectuale și abilitățile chirurgului, ele conferă un confort și o siguranță mai mare medicului chirurg. În ceea ce privește metodele de diagnostic moderne, cum ar fi, posibilitățile de diagnostic endoscopice, endoscopie de contact, acestea vin în sprijinul medicului dar și a pacientului, în primul rând. Este necesar să existe o corelație clară între chirurgul ORL-ist și aparatura modernă de diagnostic și tratament. Nu se poate folosi imagistica în scopul 100% al diagnosticului, trebuie efectuată o corelație cu datele clinice iar Semiologia medicală râmâne totuși cea care stă la bază iar pasul numărul doi, desigur este chirurgia.

Puteți, vă rog, să ne vorbiți despre un caz deosebit pe care l-ați tratat cu succes mai recent?

Am realizat un implant cohlear la o pacientă cu un chist arahnoidian și cu hipoacuzie. În prezent este la activarea implantului și este foarte mulțumită.

Ce ne puteți spune despre implantarea cohleară atât la copii cât și la adulți?

Implantul cohlear atât la copii cât și la adulți este marea revoluție în otologie deoarece integrarea socială este extraordinară. Mai ales la copii, diagnosticarea cât mai precoce și implantarea cât mai repede conduc la rezultate spectaculoase.

Problemele referitoare la implantarea cohleară sunt legate de diagnostic și de medicii din teritoriu care trebuie să fie in-

formați despre ceea ce înseamnă implantul cohlear și indicațiile lui terapeutice. Dacă se acționează târziu, la copii se pune problema reabilitării auditiv-verbale iar la adulți, rezultatele sunt extraordinare după implantarea cohleară.

În încheiere, un gând din partea dumneavoastră adresat tuturor rezidenților și medicilor din specialitatea ORL la început de drum

În primul rând, să faci ceea ce îți place iar dacă ești un medic care își respectă cu onestitate meseria, rezultatele nu întârzie să apară. În al doilea rând, indiferent unde profesezi, ca și medic ORL-ist, există posibilități de diagnostic și tratament ținând cont de tehnologiile moderne, chiar dacă nu le practici, dar știi unde să trimiți un pacient în funcție de situație. Instruirea este un lucru esențial!