Neney roman

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Neney

Flora Mărgărit Stănescu Volum dedicat copiilor mei, să știe că tinerețea este într-adevăr frumoasă dar, din păcate trece prea repede. Totuși viața poate fi frumoasă la orice vârstă.

Viața în gri cu papion roz

1

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

DESPRE VIAȚĂ LA TIMPUL PREZENT Flora Mărgărit Stănescu – roman- NENEY Noua carte de proză a scriitoarei Flora Mărgărit Stănescu dezvoltă un subiect actual, cu experienţe de viaţă care pot fi ale oricui, dar care, prin iscusinţa autoarei, devin vrednice de a fi socotite subiecte de roman. Trăiri emoţionale, fapte comune şi fapte care depăşesc experienţele de viaţă, o paletă multicoloră de trăiri împărtăşite cu cititorul, prin bunăvoinţa autoarei.

O lectură plăcută şi accesibilă, care te cucereşte încă de la primele pagini.

Flora Mărgărit Stănescu urmăreşte firul vieţii eroinei sale, Neney, nume de alint, misterios şi romantic în aceeaşi măsură. Portretul pe care autoarea i-l face este edificator: “Era o tânără de 19 ani, la început de drum, un amestec de frumuseţe şi candoare, de entuziasm şi exuberanţă. Părul ei puţin ondulat, blond auriu, asemeni spicelor de grâu vara, faţa ovală, ochii de un albastru intens şi sprâncene frumos arcuite, iar buzele senzuale şi roşii. Se îmbrăca simplu şi nu folosea nici un fel de machiaj.

Era mulţumită cum arăta aşa, naturală fără retuşuri”.

2

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

În contrast cu frumuseţea fizică şi morală a acestei tinere este personajul Gheorghe, vărul primar al fetei, un om care fusese condamnat pentru viol, dar care nu se cuminţise şi avea gânduri murdare faţă de tânăra lui verişoară iar pe mama lui o brusca şi o lovea.

Nevoită să se reîntoarcă la tatăl ei, unde concubina acestuia o ponegrea şi o ţinea de rău, fata îşi găseşte un loc de muncă onorabil, într-o bibliotecă. Învăţăturile pe care i le dă mătuşa acestei fete sunt toate, de bun simţ şi vizează valorile fundamentale ale omului: familia, casa, credinţa. Dar cum viaţa te supune mereu încercărilor, mătuşa este accidentată şi după scurt timp încetează din viaţă. Fata e din nou dezorientată şi nu-şi găseşte un acoperiş deasupra capului.

Autoarea strecoară adeseori consideraţii personale cu privire la gradul de cultură, la apetenţa omului contemporan pentru citit, pentru informare şi cunoaştere, adevăruri care, din păcate se confirmă în totalitate astăzi.

Abia putând să facă faţă încercărilor vieţii, Neney îşi găseşte un locuşor într-o anexă de bibliotecă unde doarme noaptea, ferindu-se de a fi descoperită.

3

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Perfecţionându-se în munca ei de bibliotecară, putând da informaţii utile pentru solicitanţii de la micul Anticariat, Neney înaintează în propria dezvoltare intelectuală şi spirituală, aflând tot mai multe despre natura fiecărei cărţi de istorie, geografie, filozofie, informatică, beletristică. O muncă fascinantă, având în vedere câte spirite stau ascunse între filele cărţilor şi ies la iveală atunci când cineva se arată interesat. Cititul este reînvierea spiritului autorului. E o lume în care pătrunzi şi la care iei parte în calitate de martor nevăzut. O lume care te îmbogăţeşte cu experienţe de viaţă care îţi conferă motive de meditaţie.

Pusă la punct cu noile tehnologii de informaţie, cu internetul şi comunicarea rapidă prin telefonie mobilă, Neney se arată tot mai interesată de această activitate care-i îmbogăţeşte spiritul şi mintea.

O fată tânără şi aspectuoasă are însă de înfruntat multe primejdii în viaţă şi unul din ele se ivi curând, când un individ suspect, pus de vărul ei Gheorghe din închisoare, o urmări şi prinzând-o singură o molestă sub ameninţarea cu un cuţit, fapt care o afectează grav, atât fizic cât şi emoţional. Cel mai greu era faptul că nu se putea destăinui nimănui şi nici la poliţie nu putea merge fără să-şi dezvăluie sălaşul de noapte în care era nevoită să stea.

4

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Flora Mărgărit Stănescu descrie toate suferinţele fetei cu înţelegere şi empatie ca o mamă despre fiica ei. Avocatul pentru care tânăra Neney lucra, intuind că fetei i s-a întâmplat ceva, se hotărăşte să se implice în viaţa ei şi o ia acasă la el în calitate de secretară. Însă violatorul e pe urmele lor. Şi din acest moment, cartea ia aspectul unui policier cu toate elementele care decurg din această situaţie.

O mână de ajutor întinsă la momentul potrivit, poate influenţa covârşitor soarta unui om. Şi Neney primeşte această şansă din partea avocatului şi promisiunea că o va ajuta să dea admitere la facultate.

Cu un asemenea protector, Neney nu se mai simte atât de singură şi pierdută, cu toate că atacatorul nu a renunţat să o urmărească. În viaţă întâlneşti şi oameni providenţiali care-ţi influenţează destinul şi oameni răuvoitori care te pot duce la prăbuşirea fizică şi psihică. Autoarea, cu mult tact îi pune în antiteză pe cei doi: avocatul Silviu care se străduieşte s-o ajute pe fată şi s-o facă să uite incidentul urât care o marcase, şi violatorul care, în viziunea autoarei, rămâne fără identitate şi care o urmărea insistent şi o ameninţa din priviri, o teroriza, umbrindu-i existenţa. Poate că autoarea i-a ascuns identitatea pentru că autorul violului poate fi oricine.

5

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Flora Mărgărit Stănescu relatează totul la modul cel mai simplu şi uman, ea nu înfrumuseţează cu nimic faptele şi nici nu conferă o aură unora şi corniţe şi coadă altora. Faptele sunt deosebit de grave şi, din nefericire se întâmplă tot mai des în zilele noastre, când monstrul din om se dezlănţuie şi nu mai ţine cont de nimic până nu-şi atinge scopul mârşav.

Pentru autoare, adevărul este mai presus de orice închipuire. Datoria sa ca om şi ca scriitor este să-l scoată la iveală şi să extragă cât mai multă esenţă din el, pentru cei care citesc, pentru cei care vor urma sau numai pentru ea însăşi.

Faptul că violatorul se căieşte şi plânge cu lacrimi amare pentru ceea ce i-a făcut bătrânei mame a lui Gheorghe şi tinerei fete, faptul că el caută un duhovnic, că paşii îl duc spre o mănăstire şi după o săptămână de post şi rugăciune se hotărăşte să se spovedească, este considerat tot lucrarea lui Dumnezeu de întoarcere a păcătoşilor pe calea cea bună.

Va primi el oare iertarea de la victimă şi de la Dumnezeu? Cum o va face, câtă vreme el nu se poate ierta pe sine? Regretele îl mistuie mai mult decât l-ar mistui pedepsele corporale. Şi apoi, blestemul fetei care-i strigase să nu-şi găsească liniştea niciodată, se 6

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

împlinise. Îl vom regăsi în curând în aceeaşi biserică, o umbră de bărbat, chinuit de remuşcări, făcând pocăinţă aspră pentru faptele sale.

Problema păcatului de moarte este astăzi mai actuală ca oricând. Toate acestea pot fi socotite exemple concludente pentru tinerii de azi care se împotmolesc în păcate şi cu greu găsesc calea albă spre Lumină.

După trauma suferită, Neney se adânceşte în muncă şi în studiu şi dă examen la facultatea de litere, susţinută de avocat. Încercările se ţin însă lanţ pentru Neney şi în scurt timp moare tatăl ei, ţinut într-o magazine, în frig de concubina lui împreună cu fiii, în timp ce casa le era transformată în loc unde se făcea trafic de carne vie. Şi în miezul acestor evenimente, se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple: Neney se îndrăgosteşte de Silviu. O dragoste curată şi nobilă care avea să fie tăinuită mai bine de trei ani în sipetul inimii fetei.

Ajunsă în anul III la Facultăţii de Litere, Neney începe să traducă din marii clasici universali.

7

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

După ani de aşteptare, timp în care dragostea lor a crescut de ambele părţi, cei doi ajung să-şi mărturisească iubirea.

Tânăra descoperă în sfârşit miracolul iubirii adevărate alături de Silviu şi dragostea lor, probată în ani de locuit împreună, înfloreşte şi rodeşte ca un arbore în mijlocul unei păduri.

Amândoi socotesc că sacramentul căsătoriei este o taină care trebuie apărată şi păstrată cu sfinţenie.

Pe acest fundal, schimbul de scrisori dintre cele două fete, Neney şi Veronica constituie cadrul propice pentru prietenia sinceră care le leagă. În ciuda dramatismului din unele capitole, scrierea abundă de umor şi de o fină ironie, e sclipitoare şi atractivă, dar mai ales, e plină de subtilităţi şi de învăţăminte bune pentru oricine.

Autoarea strecoară şi informaţii monografice despre bătrâna capitală spirituală, Iaşi, unul din cele mai frumoase oraşe, centru universitar şi loc de răgaz spiritual prin multitudinea lăcaşelor de cult vechi de sute de ani, care există aici.

8

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

În curând va veni şi încununarea iubirii acestor doi tineri, prin copilul pe care îl aşteptau de multă vreme.

O carte frumoasă, o carte plină de speranţă, plină de învăţăminte, care ne invită să iertăm şi să iubim din toată inima, chiar şi atunci când viaţa ne pune la încercare. Neney a luat viaţa în piept de foarte tânără, dar a avut curajul să meargă mai departe, ajutată de doi oameni generoşi şi corecţi care i-au oferit prinosul lor de iubire. Şi ultimele cuvinte ale cărţii, sunt cele din Scrisoarea I a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni, că dragostea e mai presus de toate şi cu ajutorul ei, poţi învinge. E un mesaj plin de speranţă pe care autoarea îl trimite tuturor, prin intermediul acestei cărţi.

CEZARINA ADAMESCU 12 August 2015 (Mii de mulțumiri din partea autoarei pentru răbdarea cu care se apleacă asupra scrierilor noastre, pătrunzând adânc în sensul lor real. Este o muncă pe care nu o putem răsplăti, dar aducem calde mulțumiri că ne este alături și ne mai dă un impuls pentru a merge mai departe. Flora Mărgărit Stănescu) 9

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Plecase colega de la parter care-i adusese Nicoletei o scrisoare. Se amuzase puțin pe seama ei de numele trecut pe plic în paranteze.

Dornică de vești de la prietena ei din copilărie, tânăra bibliotecară, deschisese scrisoarea imediat și citise în fugă ce avea Veronica de spus despre viața ei de studentă. ”Dragă Neney, începea aceasta, te anunț pe această cale că am trecut cu bine în anul al doilea de facultate. Nu mi-a fost prea ușor, ba chiar aș spune că mi-a fost greu, mai ales la început până când ne-am obișnuit noi cu profesorii dar și ei cu capacitatea noastră de înțelegere. S-au convins de potențialul fiecăruia dintre noi așa că te asigur că ni se cere destul de mult. Așa se formează cadrele cu studii superioare draga mea. Sper să aud cât de curând ceva asemănător și de la tine. Am fost împreună cu mama, la sora ei de pe strada voastră și am stat puțin de vorbă cu tatăl tău care, mi-a dat adresa unde lucrezi. După cum ai văzut desigur, am trecut în paranteze porecla ta de alint. Sună așa de frumos că nu ți-aș putea spune altfel, te rog să mă crezi. Are și o rezonanță asemănătoare cu o eroină de roman.

Acum că lucrezi în împărăția cărților, poate găsești alt nume care să-ți placă mai mult dar, în amintirea adolescenței noastre, rămâi Neney, măcar pentru mine.

10

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Îmi este dor de tine și aș vrea să ne vedem cândva, să stăm la o șuetă să ne spunem...câten lună și-n stele.

Cred că te-am binedispus dar, trebuie să-ți spun cât de rău îmi pare de tatăl tău, că nu a avut noroc de o femeie mai bună. Înțeleg care este și motivul pentru care tu treci destul de rar pe la el pe acasă.

Eu am avut noroc într-un fel, actualul soț al mamei mele este un om foarte bun. Dacă de primul nu a avut noroc să îmbătrânească împreună, măcar acum când au început să o părăsească puterile, să aibă un sprijin la treburile mai grele din grădină, din gospodărie.

O cam supără inima și are și de ce, la cât s-a chinuit pe lângă tata cu boala lui. Se obișnuise să facă totul singură dar nu mai avea nici un spor. Era păcat să rămână grădina o paragină.

Când eram copil, acolo era un mic colț de Rai, așa avea grijă să fie totul în jurul ei. Acum nu mai poate.

A venit acest om tot din Ștefănești, văduv și el de câțiva ani, care la început a ajutat-o la treburile mai grele, apoi a rămas cu mama. Îmi vine și acum să râd, cât de jenată era mama, când am fost acasă și nu știa cum să-mi spună despre ei. Am intrat deja în secolul XXI, dar ea...

11

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Eu am intuit imediat însă, el a scos-o din încurcătură.

-Măi Ica tată, mi-a zis el, eu... am rămas aici cu mama ta, la vârsta noastră ne sprijinim reciproc. Eu nu am pretenția să-mi spui tată dar, sper să ne înțelegem omenește, te știu de când mergeai la grădiniță și apoi la școală.

-Bine nea Gelu dar, de gospodăria dumitale cine se ocupă? Vezi că Ica mergea când eram mică, acum toată lumea îmi spune pe nume, Veronica.

-Are cine să se ocupe de gospodăria mea, am băiatul cel mic și nora mea, harnici amândoi și bine organizați. Să-ți spună și mama ta, nu-i fir de buriană la ei în grădină. Este și foarte bună gospodină, face niște prăjituri...

Aici facem și noi ce mai putem, ne mai odihnim, reîncepem de la capăt. Asta-i bătrânețea. Poate vă întâlniți și voi într-o zi, așa ca să stați de vorbă, că sigur vă știți de pe la școală.

Adevărul este că nu am avut timp să mă întîlnesc cu ei, că a doua zi am plecat la cămin.

Eu chiar mă bucur că mama nu stă singură. De tatăl tău chiar mi-a părut rău, femeia aceea se ceartă cu toți vecinii și este foarte vulgară. Se auzeau ocările ei pînă la sora mamei care stă la câteva case distanță. Mai bine s-ar descurca singur, bietul om decât cu așa ceva pe cap.

12

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Dacă noi tineretul mai avem timp de greșeli și rectificări, ei nu mai au timp s-o ia mereu de la capăt. Te rog eu treci mai des pe la el, are nevoie de tine.

Destul cu veștile triste, am și una bună, chiar foarte bună și de durată sper eu. Cred că m-am îndrăgostit... sunt aproape sigură, ce spun eu... Este un coleg de grupă care un timp doar m-a privit de la distanță, zâmbind timid. Într-o zi l-am înfruntat și eu, privindu-l drept în ochi de la doi trei metri distanță. Începusem să mă tem, când mă privea nu mai simțeam pământul sub picioare. Tu ai cunoscut această stare? Nu cred, mi-ai fi spus dacă trăiai ceva de acest gen. Este sublim, abia aștept să ajung la facultate iar când nu-l văd, am sufletul pustiu. Să nu râzi de mine, cred că și el simte asta, mă caută pe holuri până ajungem la câțiva pași, ne zâmbim, ne salutăm discret mai mult din priviri. Uneori mă înfurii că este așa de rezervat dar, tot eu mă întreb; ce m-aș face dacă ar deveni altfel... mai îndrăzneț sau chiar obraznic.

Hmmm! Cred că m-aș bloca sau aș acționa impulsiv.

Eiiii, dar în urmă cu două zile, nu-l vedeam deloc în sala de cursuri, îl căutam cu privirea peste tot, iar el foarte discret, a venit prin spatele meu, mi-a deschis caietul de pe masă și mi-a pus o garoafă albă și o carte de vizită.

13

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Nu a scos nici un cuvânt și nici nu m-a privit.

Am stat mult pe gânduri dacă să-l sun sau nu.

Am prins curaj și l-am sunat seara, să-i mulțumesc pentru floare.

A fost așa de gingaș, așa de... mi-a răspuns că el crede în puritatea florilor și a mea. Am încercat să încropim un dialog dar eram așa de emoționați amândoi, că am decis să ne vedem la cursuri. Nu-mi vine să cred, este cel mai bun din grupă și așa de frumos... o figură calmă, o privire limpede și... parcă mă privește direct în suflet. Eu merg acasă în fiecare lună.

Bine că am spart gheața, de acum sper să avem o comunicare mai ușoară, așa ca doi buni prieteni. De fapt este primul meu prieten.Voi ieși cu el în oraș. Sunt nevoită să învăț mult, să calc pe urmele lui. Are și o vastă cultură generală, ce mă face să am unele complexe de inferioritate dar, ce nu face dragostea? Fac tot ce pot să-l ajung din urmă.

Dragă Neney, cred că ți-ai făcut cât de cât o părere despre iubitul meu. Data viitoare îți trimit și o fotografie cu noi doi, sper... Se spune că cei ce vorbesc puțin simt și gândesc mai mult. Asta chiar îmi place, să nu mă perpelesc numai eu ca un pește pe uscat, să fim pe aceeași lungime de undă. Ha, ha, ha... sunt convinsă că ai râs de mine destul, aștept și de la tine vești de acest fel.

14

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Știi că te-am îndrăgit din prima clipă când ne-am cunoscut în vacanță, la sora mamei mele, când nepoțelul ei nu putea să-ți pronunțe numele și te striga Neney.

Mi-am dat seama că ți se potrivește acest diminutiv oarecum neobișnuit și nu aș putea să-ți spun altfel. Nu am avut curajul să dau admiterea în capitală din cauza concurenței prea mari. Aici la Iași s-a intrat mai ușor. Acum te las draga mea dragă, am de studiat foarte mult. Aștept vești și de la tine, mi-ar plăcea să fim îndrăgostite în același timp. Am avea ce ne scrie... închei și te sărut cu mare drag... Ica”.

P.S. Este minunat să iubești...scrie-mi. * Cum doamna Rozalia, o bibliotecară mai în vârstă intrase în camera care urma să devină anticariat, ceruse un capsator pentru cele câteva coli scrise, ce le avea în mână. Nicoleta era sus pe scară așa că îi arătase d-nei Rozalia capsatorul pe un teanc de cărți așezate pe parchet. Pe colțul biroului era și plicul primit de fată. D-na Rozalia aruncase o privire și o întrebase; -Cine este Neney? Tu? Chiar sună frumos.

Cine te-a botezat astfel? A avut inspirație.

- Un puști de aproape doi ani cred, care-i boteza cum vrea el pe toți din casă.

15

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Le prescurta numele cum îi venea lui mai ușor să-i strige. Era nepotul unei familii de pe strada noastră, adăugase fata. Apoi prietenele mele, colegii de școală, tot așa îmi ziceau. Nu mă deranjează deloc dar, am un nume de care nu mă jenez, chiar îmi place. Nicoleta mi se pare că sună așa... ca un om matur...

-Vai, vai, vai, ce om matur ești tu, ți se potrivește mai bine Neney, îți spun eu. Sună mai romantic, ori tu ești romantism din creștet până-n tălpi.

-Vai doamnă, mă faceți să roșesc, eu care speram să fac o impresie bună, vreți să mă considere lumea o puștoaică alintată, romanțioasă, aeriană?

- Eu nu fac complimente draga mea dar, tu ești o fată cu multe calități iar acest idealism nu face decât să confirme numele de alint, Neney.

Parcă ai fi un personaj de roman. Crede-mă, am văzut multe la viața mea. Capitala s-a umplut de lichele de toate categoriile, mai ales după revoluție.

A plecat d-na Rozalia, a lăsat fata să-și vadă de treburi. Au trecut câteva zile, au sosit și noile rafturi, proaspăt vopsite, deci era mult de lucru.

Cu mânecile suflecate și cu cârpele de praf la îndemână Neney, ștergea și aranja de zor cărțile vechi din rafturile bibliotecii.

16

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Terminase de curând cursurile de bibliotecari, își luase diploma cu brio și hotărâtă să arate de ce este în stare, se pusese serios pe treabă.Lucra într-o veche sală cu cărți, ce nu mai fuseseră împrumutate de multă vreme. Unele arătau jalnic dar curățate de praf, șterse de pete și lipite atât cât mai era posibil, mai puteau fi folositoare. Când cartea era gata îi dădea un număr nou și o scria într-un registru mare cu coperți de carton. Lucra într-un fel de anexă a bibliotecii, pe care așa cum îi promisese directoarei urma să o pună curând în funcțiune.

Era aproape fericită că avea un loc de muncă pe placul ei, dar din păcate pierdea locul unde dormise ultimele luni, adică locul în cămin. Nu dorea să-și întunece viața cu amintiri urâte.

Era o tânără de 19 ani, la început de drum, un amestec de frumusețe și candoare, de entuziasm și exuberanță. Părul ei puțin ondulat, blond auriu, asemeni spicelor de grâu vara, fața ovală, ochii de un albastru intens și sprâncene frumos arcuite, iar buzele senzuale și roșii. Se îmbrăca simplu și nu folosea nici un fel de machiaj. Era mulțumită cum arăta așa, naturală fără retușuri. Suplă și nu prea înaltă de statură, avea nevoie de scară pentru rafturile de sus. Îi promisese mătușii sale Caterina, că o va vizita și o va ajuta și ea la rândul ei. Era hotărâtă să facă acest gest, considera că este de datoria ei.

17

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Mătușa se purtase cu ea ca o adevărată mamă, nu ca oacheșa Eugenia, concubina tatălui ei.

Tatăl ei ezitase să facă o a doua cununie.

Avusese o soție bună ca pâinea caldă dar, prea devreme a fost chemată sus la Domnul. Aceasta era aprigă la vorbă și vulgară. Leneșă și bârfitoare, o făcuse pe Neney să se țină cât mai departe de ea, din instinct la început, apoi din alte motive de care fata nu vroia să-și mai amintească. Să nu-și umbrească zilele cu ceva ce nu merita. Prefera să se refugieze în muncă decât să stea mereu cu gândul la câte avusese de suferit.

La numai șaisprezece ani mama vitregă îi vorbea despre bărbați, de nevoile lor hormonale, nu o învăța cum să se ferească de ei, ci cum să-i abordeze, cum să le facă pe plac. Numai ce auzise mătușa ei de așa ceva, că se și hotărâse să ia fata pe lângă ea, să nu o distrugă femeia cea vulgară care-i era acum cumnată. Așa ajunsese Neney să trăiască în casa mătușii Caterina. O învăța de bine biata femeie, că în lume prea erau multe rele de care trebuia să se ferească singură, când nu avea cine să-i fie alături.

Mătușa ei avea un fiu de treizecișiopt de ani care trăia în detenție de câțiva ani, datorită unui viol. Încercase el la început să nege dar probele l-au încriminat, 18

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

ba au mai fost și martori care au spus ce au auzit în noaptea aceea. Matușa se împăcase cu soarta că la bătrânețe, avea să poarte rușinea asta și să suporte privirile răutăcioase ale vecinilor.

O îndrăgise pe nepoata ei de mică, iar la adolescență fetele chiar au nevoie să fie îndrumate în sensul bun, nu ce încerca să-i bage în cap mama ei vitregă. Învățase Neney de la mătușa, care fusese sora mamei ei, că puritatea unei fete este cel mai mare dar al ei. Fie băieții cât de derbedei, pentru căsătorie tot o virgină vor.

Când făcea pregătirea pentru examenul de bibliotecar, numai ce se treziseră cu derbedeul la ușă. Matușa îl întrebase contrariată, cum de a venit așa...neanunțat.

- Nu-i treaba ta cum am venit eu, răspunsese duhnind a rachiu Gheorghe, privind pieziș la fată.

Asta de ce stă aici? N-are casă? S-o ție tasu...

-Am chemat-o să mă ajute maică, nu mai pot face singură tot în casă și în curte sunt atâtea de făcut.

-Da, sunt multe de făcut... altceva nu mai știi decât să te văicărești. Ieșiți afară de aici amândouă. În camera asta am să stau eu de acum înainte. Nu face fiecare ce vrea, să-ți iasă din cap toate astea. Eu sunt stăpân aici.

Plecaseră amândouă, în altă cameră unde nu era sobă. Era camera de vară, iarna nu o folosea 19

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

nimeni, iar camera lui Gheoghe era de partea cealaltă, dar fără intrare separat. Ar fi însemnat să treacă tot timpul pe lângă el și la cât era de irascibil ar fi izbucnit scandalul imediat. În dimineața următoare matușa o trezise mai devreme pe Neney, îi adusese o legătură cu hainele ei și-i spusese doar atât: - Du-te fata mea, aici nu mai poți să rămâi, animalul ăsta nu s-a schimbat în bine ci în rău.

Nu vreau să pățești vreun necaz în casa mea.

Du-te la taică-tu, măcar până după examen apoi să-ți iei soarta în mâinile tale și...să nu aștepți nimic de la nimeni. Te-am învățat tot ce am știut și eu mai bine. Dumnezeu te va îndruma de acum.

O sărutase pe mătușa ei cu lacrimi în ochi, apoi tiptil se strecurase afară din casă și din curte.

Nici tatăl său nu se arătase bucuros că-i venise în casă singurul lui copil, dar aflând că Gheorghe fusese eliberat, acceptase de nevoie ca fata să rămână în casa lui, alături de oacheșa sa concubină. Neney luase curând diploma și se angajase ca bibliotecară dar, era timorată de ultimele cuvinte spuse de mătușa ei în grabă despre Gheorghe. În dimineața în care fata plecase din casa mătușii ei, acesta o căutase prin toate cotloanele, zbierând că o s-o facă femeia lui, deși erau veri primari și era păcat. Bestia din el nu pierise.

Zadarnic încercase mătușa să-l liniștească, 20

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

o îmbrâncise de se lovise de tocul unei uși și mâna pe care se sprijinise era umflată și învinețită.

- Tu i-ai spus aseară să se ducă la taică-su, ai speriat-o de aceea a fugit cu ce avea pe ea, mai încercase mătușa.

- Am speriat-o? Asta nu-i nimic... e doar începutul. Alcoolul îi spulberase și ultimele rămășițe de logică, de omenie, rămăsese doar animalul din el.

Mătușa fusese pusă serios pe gânduri, de faptul că el ieșise mai devreme din închisoare, dar felul cum se purta o speria rău. Se temea pentru nepoata ei, să nu cadă în mâna fiului ei.

Neney îl rugase pe tatăl ei să aibă grijă de mătușa, să nu-l lase pe Gheorghe să o bată. Dacă este recidivist poate era bine să anunțe poliția, că poate de teama închisorii se va mai potoli. În ziua în care și-a luat diploma Neney, a vrut s-o arate mai întâi mătușii Caterina, care îi dăduse numai sfaturi bune și pe care o iubea mult.

Rămăsese înmărmurită la vederea mătușii, plină de vânătăi și umflături pe față și pe corp.

Biata femeie abia se putuse ridica din pat să vină la poartă.

- Maică du-mă la spital că m-a nenorocit animalul ăsta. Neney ar fi vrut să anunțe salvarea dar bătrâna speriată și numai cu buletinul de identitate în buzunarul capodului cu care sta prin 21

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

casă, nu a vrut. Au bătut în poarta unui vecin și l-au rugat să le ducă el cu mașina.

Era un fin de-al mătușii, botezat de ea în urmă cu mulți ani.

La spital bătrâna a trebuit să spună tot coșmarul trăit de ea de când se eliberase Gheorghe. Fusese bătută și amenințată cu moartea. La plecare la o cârciumă din colțul străzii lor, acesta o amenințase să se pregătească pentru seara ce urma că va mai primi o porție de bătaie. Trântise ușa în urma lui și dus a fost.

Spitalul a sesizat imediat poliția. Gheorghe s-a ales cu o pereche de catușe.

Fusese eliberat condiționat, dar animalul din el a învins omul. Recidivist fiind, mătușa spera să nu apuce ea, ziua eliberarii lui. Îi era rușine de vecini. Neney se mutase din nou cu mătușa, încercând să o susțină pe cât se pricepea ea.

Toate audierile și întreg procesul o epuizaseră și fizic și psihic pe mătușa Caterina.

Nu mai dormea nopțile, avea coșmaruri, slăbise îngrozitor, iar vecinii de această dată o compătimeau că tocmai fiul ei a fost capabil de așa ceva. Într-una din seri, depănând amintiri, mătușa și nepoata, aceasta îi spusese deodată; - Să știi că Gheorghe era invidios pe mine și pe taică-su. Nu suferea să ne vadă că mai glumeam și noi...da, era invidios…

22

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Ai crede că știa dinainte că el nu va avea niciodată o familie adevărată, așa cum eram eu cu taicăsu. Păi cum să aibă dacă a tot călcat pe alături cu drumul drept? Pe vremea comuniștilor n-avea el curajul ăsta, dar vezi ce înseamnă pentru unii prea multă libertate? Să ai grijă fata mea, familia este foarte importantă și să o păstrezi...curată. Nimic necurat să nu lași să intre în casa ta, nici tu cu alt bărbat, nici el cu altă femeie, asta este familia adevărată. Nu mai zic ce de boli au apărut în ultima vreme, că nu le mai găsește nimeni leacul.

Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu și ziua și noaptea că mi l-a luat pe Gheorghe iar la închisoare. Un animal ca ăsta, nu merita nici să se nască, dar să mai trăiască printre oameni...

Pe mine m-a nenorocit, ferice de tatăl său că nu a apucat să-l vadă cât este de nemernic. Mă doare că este singurul nostru copil și a ajuns așa de rău.

Nu i-a lipsit nimic, un monstru am crescut, nu un om. Cu ce oi fi greșit eu de acum la bătrânețe în loc să am un sprijin, am pe cap o pacoste.

Neney nu știa cum să o consoleze mai bine pe mătușa ei, să mai uite de calvarul trăit, dar pe zi ce trecea, biata femeie era tot mai deznădăjduită.

Primise o scrisoare de amenințare de la Gheorghe, știa că nepoata stă din nou cu mătușa, le amenința pe amândouă.

23

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Însemna că el avea legături cu cineva din afară de știa ce era acasă. Probabil că se temea să nu piardă moștenirea lui.

Au dus scrisoarea la poliție și l-au închis la cei mai răi dintre deținuți.

După angajarea fetei la bibliotecă, lucrurile se mai liniștiseră. Matușa își reluase treburile prin gospodărie, iar când sosea acasă de la serviciu o mai ajuta și nepoata. Se înțelegeau așa de bine amândouă, când a căzut năpasta peste ele din nou. Trecând strada să meargă la magazinul din colț să cumpere ceva, bătrâna fie nu s-a asigurat, fie soarta a scos-o în calea unui descreierat care a pornit mașina în trombă și a izbit-o răsturnând-o.

A rămas leșinată pe șosea iar individul dus a fost, fără ca cineva să-i ia numărul mașinii măcar.

Poliția nu a avut nici un indiciu despre mașina care staționând, a pornit așa deodată și în mare viteză a lovit-o pe sărmana femeie.

Nu s-a aflat nimic despre făptaș. De teamă Neney ar fi vrut să se întoarcă din nou în casa tatălui ei, dar nevasta acestuia se pornise ca o furtună. Că muncește prea mult ca să o mai țină și pe ea și alte prostii de care fata nici nu mai vroia să-și amintească. La mai puțin de o lună, mătușa ei plecase la ceruri. Nu știa ce a durut-o mai tare, coastele rupte sau convingerea că accidentul nu era chiar o întâmplare nefericită 24

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

dar, despre asta nu vorbea cu nimeni.

Neștiind încotro să se îndrepte Neney se hotărâse pentru moment să doarmă chiar în anexa bibliotecii unde robotea de zor, să o aranjeze așa cum promisese directoarei. Așezase patru scaune față-n față, pusese și niște cărți pe ele, apoi cu jumătate de față de masă peste cărți și cu cealaltă jumătate acoperindu-se, adormise în prima noapte frântă de oboseală. Încuiase cu grijă ușa, știa că jos la intrarea în clădire era tot timpul un om de pază, așa că se considera ferită de orice neplăcere.

Nu i-a fost deloc ușor, mai ales cu igiena, trebuia să se ferească de ochii lumii, când își spăla și usca pe calorifer lenjeria intima. Cum se crăpa de ziuă, strângea totul să nu se cunoască șederea ei acolo peste noapte. Nu-i plăcea să mintă dar, își făcuse în minte un mic plan în caz că va fi descoperită. Promisiunea pe care o făcuse directoarei, că în foarte scurt timp vor pune în funcțiune și acea anexă a bibliotecii, acel anticariat cu cărți foarte vechi și nereeditate.

Cine să le reediteze, dacă nu erau solicitate?

Parcă nu mai avea lumea timp de citit ca altă dată, sau nu știau de existența lor. Toți aleargă să-și facă un rost în viață, de citit...mai rar. Tot e bine și mai rar decât deloc, gândea tânăra fată, în timp ce-și aranja ținuta în oglinda de la grupul social.

25

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

-Aici ar trebui făcut ceva, ușa asta scârțâie și dacă trebuie să vin noaptea, paznicul va auzi că pe undeva pe sus umblă cineva, atunci va controla fiecare încăpere, gândea fata cu teamă.

Asta nu era bine. Își adunase tot curajul și fiind de pază un om mai în vârstă îi spusese dacă are ceva unsoare, că pe doamna directoare o deranja acel scârțâit al ușilor. Binevoitor din fire omul le unsese pe toate, ba chiar și pe cele de la dulapurile unde se țineau materialele de făcut curățenie.

Neney se ocupase inițial atât de curățirea cărților de pe rafturi cât și de înregistrarea lor atât în registrul de carton dar, mai nou primise un calculator pe care-l privea ca pe o veritabilă bijuterie. Era mic și probabil cel mai vechi din toată clădirea, dar asta nu era important. Pentru înregistrat cărțile era bun.Ea era mulțumită de primii pași făcuți cu propriile ei posibilități. Nu putea aștepta ajutor de la nimeni. Nu avea de la cine, iar șederea ei în anexă era desigur temporară.

Trecuse prea mult timp și Neney nu apucase să răspundă scrisorii prietenei sale, studentă în inima Moldovei. Își luase un scurt răgaz pentru câteva rânduri măcar, apoi când va avea vești mai bune urma să-i scrie mai detaliat despre viața ei.

26

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

” Draga mea Ica, să nu fii supărată pe mine că-ți răspund așa de târziu dar, veștile mele nu sunt așa de bune încât nu vreau să-ți umbresc cu nimic frumusețea iubirii ce-o trăiești tu acum.

Am foarte mult de lucru, amenajez un anticariat dar, ce-i mai grav este că nu pot sta acasă la tata cu femeia pe care o știi deja. Pe mătușa am pirdut-o.

Nu am găsit o gazdă care să nu-mi ceară chiria în avans pe câteva luni așa că eu dorm la serviciu și mă tem tot timpul să nu fiu descoperită. Când voi avea și eu aripi așa ca tine te anunț, dar deocamdată nici un prinț pe calul alb nu și-a făcut apariția. Romantică incurabilă cum mă știi, s-ar putea să aștept mult și bine. Te sărut, îți doresc numai zile senine și...ținem legătura. Cu drag....Neney”.

Avea de gând să caute în continuare o cameră cu chirie, undeva cât mai aproape de locul ei de muncă și în condiții rezonabile. Începuse să-și făurească planurile ei de viitor. În primul rând își dorea să poată citi cât mai multe cărti și avea de unde alege. Știa de la mătușa ei că din fiecare carte ai ceva de învățat.

Carțile scrise cu responsabilitate nu sunt altceva decât lecții de viață. Desigur că mătușa ei avea dreptate deși, în casa ei nu găsise mai mult de zece volume.

27

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Le citise pe toate, ba pe unele le păstrase lângă patul ei și mai recitea pasajele cele mai fascinante.

O impresionase în mod deosebit un capitol intitulat ”Dăruiți crini”, din al doilea volum al romanului Contesa de Charny. O dragoste așa de frumoasă și de discretă i-ar fi plăcut și ei. Își pierduse câteva nopți, dar aflase multe lucruri pe care nici nu bănuia, că ar fi posibile înainte să le întâlnească în cărti. Văzând pasiunea ei pentru citit, mătușa o îndrumase foarte bine, după examenul de bacalaureat să facă școala de bibliotecar. Avea toate motivele din lume să-i fie recunoscătoare toată viața acestei femei. Dacă nu era ea, cine știe ce făcea din ea concubina tatălui ei. Ajungea pe drumuri înainte să-și termine liceul. Prima ei urgență era să-și găsească o cameră cu chirie.

Ar fi preferat o femeie în vârstă, care fie din nevoi materiale fie din singuratate, să-și dorească și ea o fată în gazdă. Se temea să spună cuiva că-și caută gazdă. La locul ei de muncă dăduse adresa de la tatăl ei, aceeași cu cea din buletin, deci toată lumea știa că locuiește cu părinții. Nu suporta minciuna dar, pentru bunul ei nume și pentru siguranța ei, nimeni nu trebuia să știe de necazurile ei.Își cumpărase cu puținii bani pe care-i mai avea niște papucei de pâslă, pe care-i încălța imediat ce se termina programul și toată 28

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

lumea era plecată. Se strecura ca o umbră până la grupul social fie pentru o cană de apă fie pentru alte nevoi. Își împărțise bănuții pe zile să aibă măcar pâine, ceai și zahăr. Până la salariu i se părea o veșnicie.

Spre norocul ei a fost chemată de o colegă, să o ajute să aranjeze o masă având în vedere că împlinise frumoasa vârstă de treizeci ani. Oferea o masă colegilor. Atunci chiar că fusese un real noroc pentru Neney.

Câteva aperitive și prăjiturele și o cafea foarte bună i se păruse un adevărat festin. Tot ei îi rămăsese și partea cu curățenia de după acea masă, așa că își făcuse rezerve pentru încă două trei zile. Trebuia să reziste, mai erau numai câteva zile până la primul salariu. Atunci avea de gând să-și pună în frigider cât mai multe dar, oare nu o va întreba nimeni de ce își aduce așa de multe? Ce va spune atunci? Atunci...atunci va spune că nu-i place să se care în fiecare dimineață cu pachetul de mâncare. De aceea vrea să aibă rezerva în frigider, mai ales că directoarea consimțise ca fata, să stea peste program când poate, să termine treaba mai devreme. Era cum nu se poate mai bine, nu mai era nevoită să mintă. Rămânea peste program cu aprobarea directoarei, deci până aici nu făcea nimic ilegal, iar dacă va fi prinsă că doarme în anexă, avea de gând să spună că era prea târziu 29

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

seara trecută să mai plece acasă, că nu-i plăcea să umble noaptea pe străzi, ceea ce era un adevăr și că locuia cam departe. Era o scuză foarte bună, în fond tot ce făcea era să-și termine treaba și să nu deranjeze pe nimeni.

Privind situația din acest punct de vedere, deveni mai sigură pe ea iar temerile începuseră să o mai părăsească. Spre reala surpriză a directoarei, odată cu primul salariu al fetei, era gata și anexa declarată anticariatul lor. Avea multe cărți foarte vechi și uzate, lui Neney i-ar fi plăcut să le ducă la o legătorie undeva să mai repare ce se mai putea, de o mână pricepută.

O carte jerpelită nu inspira nimic bun, asta credea ea, dar când ajunsese în paginile uneia foarte uzate, abia o mai putea lăsa din mână. Îi propusese directoarei acest lucru cu legătoria, dar lipsa banilor a fost o problemă permanentă a lor, deci pentru moment nu se putea face nimic.

Vazând dezamăgirea fetei, aceasta încercase să o consoleze în felul ei; - Nu fi așa de tristă, cine se pricepe într-adevăr la cărți, pe acelea le va căuta în primul rând. Totul ține de gusturile oamenilor dar și de nevoile lor, de profesiile lor, fiecare caută ce are nevoie în primul rând în domeniul în care lucrează, apoi...divertisment sau relaxare.

Asta este viața, ritmul în care trăim noi acum.

Explicația directoarei o mai lămurise puțin.

30

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Etichetase cu grijă fiecare raft cu ce anume cuprindea, referitor la diversele preocupări ale oamenilor. Erau cărți masive de drept, cod penal, istorie, cronici, tratate de medicină, toate așteptau cuminți pe rafturile lustruite cu grijă, să fie din nou cercetate de cei interesați. Interesații nu au întârziat să apară unul câte unul.

La masa lungă pentru lectură, cu opt scaune, zilnic erau două trei persoane care studiau în primul rând cărțile de istorie.

- Oare ce poate fi așa de interesant într-o carte de istorie? Se întreba uneori tânăra fată. Istoria s-a scris odată și gata. Doar nu vor mai scrie și ei una acum, sau...poate că da. Nu avea de unde să știe. Mai auzise pe ici pe colo că nu totdeauna istoria respectă întocmai realitatea. De aceea se mai făceau unele corecturi sau adăugiri la manualele școlare, ca elevii să cunoască adevărul istoric, nu cel impus de o orânduire sau alta. Și asta era o muncă interesantă gândea cu admirație tânăra bibliotecară.

Biblioteca avea un site pe internet, altă mare minune a secolului. Pui pe internet tot ce vrei ca lumea să știe despre tine, sau despre ce oferi de citit oamenilor. Așa se face că lumea interesată a aflat relativ repede de această anexă Anticariat, a bibliotecii. După primele trei luni de muncă Neney era la curent cu tot ce se găsea în bibliotecă, era capabilă să dea relații despre 31

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

domeniile și chiar autorii căutați. Marea ei bucurie a fost când a reușit din munca ei să-și cumpere un telefon mobil. Nu prea avea cu cine să vorbească dar îl privea ca pe o bijuterie de mare preț, deși îl luase la o ofertă destul de ieftin în comparație cu altele. Nu reușise încă să găsească o cameră cu chirie, undeva în apropiere de locul ei de muncă. Încercase în două locuri dar, erau persoane cam dubioase și-i cereau chiria în avans pe o jumătate de an. Numai în capitală era posibil așa ceva. Era culmea excrocheriei gândise fata. Dăduse și un anunț într-unul din ziare, cu numarul de telefon mobil, tocmai să nu se afle în ce situație era.

De multe ori se întuneca afară dar cei ce se cufundau în lectură, parcă uitau să mai plece pe la casele lor. Ea stătea răbdătoare, îi servea cu tot ce solicitau ei din rafturi. Niciodată nu s-a arătat nerăbdătoare să-i vadă plecați. Era o doamnă în vârstă care cu ochelarii alunecați pe varful nasului, nu se îndura să lase cartea din mână.

-Să nu te superi drăguțo, caut cartea asta de ani de zile, păcat că cele din Anticariat nu se împrumută acasă sau nu se vând, că eram dispusă să o cumpăr. Așa te rețin și pe dumneata. Pentru Neney era un mod plăcut de trecere a timpului, oricum ea nu pleca nicăieri. Aprovizionarea și-o făcea dimineața în timpul programului, tot pe motiv că avea cititori până târziu, ceea ce era 32

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

adevărat. Se simțea ușurată că nu trebuia să mintă sau să se ascundă.

Ar fi putut invoca chiar oboseala pentru faptul că rămânea să doarmă în anexă. Era adevărat, dar ea nu se plângea. Era mulțumită că lucra cu oameni instruiți în diverse domenii.

Cunoștea o lume intelectuală, persoane deosebit de manierate și binevoitoare.

Asta înseamna să citești mult, decretase fata, alegându-și cartea ei favorită și așezându-se într-un colț pe un scaun.

Rând pe rând plecau cititorii, unul câte unul salutând în șoaptă să nu deranjeze cu nimic pe ceilalți prin plecarea lor.

-Domnișoară, pregătesc o teză de doctorat, poți să mă ajuți cumva? O întrebase un bărbat tânăr, cufundat în niște volume enorme. Vreau să te rog dacă ai timp să-mi dactilografiezi și mie niște pagini...plătesc...nu este nici o problemă, dacă ai ceva mai mult timp decât mine...ce spui?

- O fac cu plăcere domnule, nu pentru bani.

Să-mi arătați ce anume aveți nevoie.

Bărbatul rămăsese puțin în cumpănă, era prima dată în viața lui când cineva îl servea fără să-i ceară bani. În final spusese doar, lasă că și dumneata ai nevoie...iar eu...caștig destul de bine.

Nu am de ce să mă plâng. Îți plătesc pentru fiecare pagină scrisă exact așa ca acestea.

Scosese dintr-un dosar unde avea un set de coli 33

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

deja tipărite, o coală pentru a-i servi de model.

Dumneata le scrii pe calculator, iar de aici le iau eu pe acest dispozitiv, este un stik, un hard mai mic...explicase el văzând nedumerirea fetei. Mai văzuse ea așa ceva că și directoarea avea unul al ei. Pe el se depozitau o sumedenie de informații și era așa de mic și ușor de purtat. Unde ajungeai cu el, te conectai la un calculator și-ți treceai toate datele de care aveai nevoie.

Mare minune și tehnica asta modernă. Când făcuse cursurile de bibliotecară a avut și câteva ore de inițiere pe calculator, dar ei i-a plăcut și-a luat cărți din raft și a studiat mai mult. Ajunsese să se descurce destul de bine în două-trei programe.

Au trecut zilele în goană, săptămânile, lunile. Neney muncea cât era ziua de mare iar seara cădea frântă de oboseală pe teancurile de cărți, înfășurată de acum într-un sac de dormit, ținut bine ascuns. În fiecare dimineață îl făcea sul, îl lega cât mai strâns și-l băga în sacul lui original.

Când venise cu el portarul o întrebase în treacăt; - Te pregătești de munte? Pleci în vacanță?

- Exact, am ceva în plan...mai durează dar...mă pregătesc din timp. Omul fără să-și dea seama, îi servise chiar o justificare pentru faptul că intrase, cu sacul de dormit în clădire dar, spre norocul ei 34

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

pe culoarul de la etaj unde era anexa, nu se întâlnise cu nimeni, deci nu fusese nevoită să dea explicații. Îl așezase grăbită în dulap, unde sigur nu umbla nimeni, apoi se apucase de treabă.

Sigur că nu era comod ca o saltea dar, era ceva mai bine și mai cald.

Iarna era în toi, nici ghetele nu mai făceau față la umezeala de afară. Abia aștepta să vină din nou ziua de salariu, să-și poată cumpăra altele. Oferta tânărului avocat picase cum nu se putea mai bine. Un ban în plus nu strica niciodată, cu atât mai mult cu cât ea încă mai căuta o cameră de închiriat și dacă avea șansa să găsească, tot îi cerea chiria măcar pe trei luni în avans. Trebuia economisit fiecare bănuț, altfel nu se putea descurca. Spera ca măcar în primăvară să se poată instala și ea omenește undeva cât mai aproape de bibliotecă, să nu mai plătească și autobuzul. Tot ce reușea să pună deoparte, îi depunea la bancă, pe termen, unde mai primea și o dobândă mică, dar tot era ceva. * De ceva timp observase tânăra fată, că un băiat o tot privea lung când trecea la magazinul de pe o stradă alăturată. Orice fată își dă seama când este admirată, dar la ea era ceva care mai mult o îngheța decât îi făcea plăcere.

Avea acest băiat o privire rea, iscoditoare, tăioasă și rece ca de șarpe.

35

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Neney nu-și dădea seama ce gânduri îi treceau prin cap, că de vorbit nu-i vorbise niciodată. Fata nu era în situația de avea un prieten, erau încă multe de făcut, în primul rând o locuință unde să stea omenește. Evita cât putea privirea băiatului, tocmai pentru a se feri de orice complicații.

S-a întâmplat ca directoarea, să-și rupă tocul la cizmele cu care venea la serviciu.

Nemulțumită o rugase pe fată să le arunce direct la gunoi, sunând apoi pe soțul ei să o ducă cu mașina, în pantofi fiind, la un magazin să-și cumpere alte cizme.

Sărmana Neney analizând starea cizmelor, în loc să le arunce, se decisese să le ducă la reparat.

Erau din piele și nu foarte uzate. Știa ea bine că niciodată nu-și va permite unele noi de aceeași calitate. Două străzi mai departe era un atelier de reparații încălțăminte, așa că așteptase ziua de salariu, convinsă că odată reparate, directoarea le va primi înapoi. Așa a și făcut.

Meșterul le studiase cu atenție, o privise pe fată și-i zisese prețul reparației. Apoi îi spusese să vină peste două zile, că avea cam mult de lucru. Din spate de după un paravan din prelată închisă la culoare, doi ochi iscoditori o priveau cu insistență. Neney preocupată de ale ei nu observase nimic.

36

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Meșterul o mai întrebase doar dacă locuiește în zonă sau vine de departe, să nu facă drumul degeaba, să vină peste trei zile, cel mai sigur.

Fata spusese că lucrează la biblioteca din cartier și poate veni în orice zi. Fața celui de după cortină se luminase într-un rânjet de șacal. Aflase așa de ușor, unde lucra tipa pe care pusese ochii de cum o văzuse prima dată. Era un loc public unde o putea vizita când dorea el.

Au trecut zilele, fata și-a luat cizmele și chiar i se potriveau, se simțea așa de bine în ele. Îi spusese directoarei că nu le-a aruncat ci le-a dus la reparat, dacă le vrea înapoi ea i le aduce.

Aceasta refuzase, avea deja altele noi, dar i-a spus că dacă îi vin ca marime...să le poarte ea.

Apoi se apucaseră fiecare de treburile lor.

La scurt timp în bibliotecă și-a făcut apariția individul, care o privea cu ochi iscoditori pe tânăra fată. La început nu o zărise pe nicăieri și se tot prefăcea că își caută ceva bun de citit.

Cinstit vorbind nu mai pusese mâna pe o carte din școala primară, pe care abia o terminase, reușind să promoveze la limită. Nu era el omul care să piardă timpul cu cititul. Avea planuri mari, strângea fiecare bănuț și când meșterul se va pensiona, dorea să-i cumpere atelierul. Avea el de gând să-și angajeze ucenici, care să muncească pentru el dar, deocamdată făcea economii.

37

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Făcuse și el câteva luni de detenție, pentru furturi din mașini dar, se pusese bine cu gardienii, muncise și fusese eliberat condiționat. Meșterul cizmar îl primise ca ucenic din milă, că având cazier nu-l angaja nimeni.

Când doamna care supraveghea rafturile pline de cărți, îl întrebase ce anume ar vrea să citească, acesta se fâstâcise și nu știa ce vrea.

Răspunsese vag că l-ar pasiona ceva cu aventuri.

Doamna îi recomandase zona unde le găsea, apoi Neney băgase capul pe ușă spunând colegei, că are o cafea fierbinte pentru ea și că o găsește în sala de lectură.

Așa aflase individul sosit în recunoaștere, că exista o sală de lectură, deci alesese la întâmplare o carte și ieșise să caute sala respectivă. Era pe culoar puțin mai departe de prima ușă.

Deschisese ușa încet fără nici un zgomot, văzând că la masa de citit mai erau patru persoane, unele chiar scriau ceva în agendă. Se așezase și el prefăcându-se că citește. Nu-i scăpa nici un gest al fetei, care transcria niște registre vechi în calculator. Pentru moment știa destul de multe despre ea. Lăsase cartea pe masă și ieșise în liniște așa cum venise.

Pe ușă era afișat programul, seara la ora 18,oo se închidea sala de lectură. Avea aproape toate datele necesare. Trebuia să țină cont și de paznicul de la parter și de locuința fetei.

38

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Spre surprinderea lui, fata nu ieșea odată cu tot personalul. Neney nu reușise să-și găsească o gazdă, cât mai aproape de locul ei de muncă și continua să doarmă tot pe scaunele puse față-n față, cu cărți pe ele și se baga în sacul de dormit.

Individul obsedat că trecuse ceva timp de când o tot urmărea, nu mai știa ce să creadă. Clădirea avea o singură ieșire, unde el așteptase zile în șir.

Atunci îi veni în minte ideea de a o urmări de aproape, să se convingă de ce nu o vedea ieșind odată cu toată lumea.

Nu i-a fost greu deloc, cu o jumătate de oră înainte de închidere, intrase și el în clădire, urcase la etaj, își alesese o carte și direct în sala de lectură se așezase la masă.

Fata nu era atentă, scria de zor paginile cerute de tânărul avocat care-și pregătea doctoratul, pe calculator. Doamna în vârstă care venea aproape zilnic și citea acolo ce o interesa, mai mult ca să nu stea singură în casă, îi lăsase cartea în liniște și-i spusese mai mult în șoaptă: - Destul pentru astăzi, mâine vin de dimineață și o termin. Mă simt tare bine aici, acasă...singură...

Neney ar fi vrut să o abordeze pe doamna în vârstă, să afle dacă nu dorea să o primească în gazdă dar, era lume în sala de lectură și amânase.

Plecase doamna în vârstă, iar individul părea cufundat în lectură. Pe culoar se auzeau încuietorile ușilor.

39

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Salariații plecau unul câte unul, sau în grup mai gălagios.

Doamna din bibliotecă venise să o salute de rămas bun pe Neney, si-i zisese mai în glumă mai în serios: - Hai și tu acasă, nu mai sta peste program că nu-ți face nimeni statuie...

-Nu aștept nici o statuie răspunsese fata, trebuie să-mi termin treburile mai repede.

-Dacă vrei să pleci...eu pot să las pe altă zi, zisese individul privind-o ceva mai detașat.

Fata răspunsese prudent că va pleca și ea imediat, iar el sugerase că puteau merge împreună.

- Nu este cazul, răspunsese Neney, intrată puțin în panică. Vă rog, chiar trebuie să plec...

- Bineeee...am plecat, las cartea aici că ...voi reveni să o citesc... bună seara...

De cum a ieșit individul, ea a încuiat ușa și și-a continuat treaba. Nici el nu stătea degeaba, se postase undeva de unde putea să vadă pe oricine intra sau ieșea din clădire. Fata nu ieșise deloc, ceea ce-i întărise convingerea că dormea în clădire. Cum era o singură intrare în clădire și acolo se afla tot timpul un paznic, individul începuse să urzească un plan diabolic, cum să facă să rămână singur cu fata. Era conștient că eliberat condiționat din pușcărie, trebuia să fie foarte atent să nu dea nimic de bănuit. În seara următoare s-a orientat mai atent pe unde se putea 40

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

ascunde în cladire, fară să fie descoperit de paznic sau de altcineva, care pleca mai târziu de la serviciu. Se străduia el să facă o bună impresie de băiat muncitor și la locul lui, dar năravul din fire...n-are mântuire.

Bătrâna doamnă care-și făcea zilnic apariția, pentru lectura ei preferată, observase cu ce ochi o privea individul pe fată și nu-i plăcuse deloc.

Avea o privire de șarpe care stătea la pândă gata să prindă un moment prielnic. S-a gândit ea să o atenționeze pe fată și aceasta răspunsese că este îngrijorată când îl vede. Atunci o întrebase dacă nu știa pe cineva în apropiere care ar închiria o cameră, sau poate chiar ea, dacă tot era singură.

- Drăguțo, eu nu pot sta cu nimeni... am problemele mele...Fata a promis că va fi foarte atentă la tot ce făcea individul să nu pățească ea vreun necaz. Cum terminase paginile cerute de tânărul avocat, i le predase și-și încasase și banii pe ele, fata se hotărâse să iasă să mai caute în zilele următoare, poate găsește o gazdă în cartier.

Se întunecase devreme, iarnă fiind, cei ce lecturau cărțile în sala de lectură plecaseră unul câte unul în liniște.

Plecase și individul dubios care numai de citit nu-i ardea, fără ca măcar să spună un bună seara. Neney rămăsese ceva mai liniștită, încuiase ușa în urma lui și se pregătea de masa de seară, destul de ușoară, cu un ceai făcut în cană 41

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

direct cu un fierbător electric și ce mai avea prin frigider. Își propusese ca în ziua următoare să iasă să-și facă iar provizii. Cum terminase apa din sticlă, descuiase încet, cu mare băgare de seamă ușa, ascultase dacă se mai auzea cineva prin clădire, apoi se dusese la grupul social să-și umple sticla cu apă. Își pusese papucii cu talpă de pâslă să nu facă nici cel mai mic zgomot și închisese repede ușa de la baie să ne se audă când curgea apa.

Din nefericire pentru ea, în spatele ușii se afla bestia cu chip de om, care-i pusese mâna-n gât și-o sfătuise să nu scoată un sunet că are și un cuțit la el în caz de nevoie. În încercarea ei disperată de a se apăra, îl împinsese cu brațele pe individ să scape de strânsoarea din gât care o sufoca. Bestia i-a răsucit brațul până când de durere fata leșinase. Atunci s-a dezlănțuit bestia din el. O violase, apoi de teamă să nu moară o stropise cu apă și-i trăsese și două palme. Când Neney dădea primele semne că se poate mișca, abia reușind să articuleze câteva cuvinte, i-a zis: -Blestemat să fii, să nu-ți găsești liniștea nici în viața de aici nici în cea de ...dincolo...

-Taci că mă întorc iar la tine și dacă vrei să știi...Gheorghe m-a trimis. În numele lui am făcut-o. A ieșit tiptil, a găsit cu ușurință fereastra care se deschidea destul cât să poată ieși un om și sărise fără nici o problemă de la mai mult de trei 42

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

metri înălțime, în spatele clădirii. În mintea fetei se amestecau lucrurile, era buimăcită, însângerată, lovită, murdară. Abia se ridicase în genunchi încercând să se spele cu multă apă rece pe față, să-și revină atât cât să poată merge înapoi să se încuie în camera de lectură. Cu tot corpul tremurând de spaimă și de durere, reușise cu mare greutate să înghită puțină apă. O durea întreg corpul și se simțea umilită, pângărită, întinată, bătută și batjocorită, fără să se știe vinovată de ceva. Îi rămăsese în minte expresia bestiei că o făcuse în numele lui Gheorghe. Nimic și nimeni pe lumea asta nu te poate convinge sau obliga să faci astfel de nelegiuiri, dacă tu nu vrei. Dar dacă era adevărat însemna că vărul ei Gheorghe, se ținuse de cuvânt când o amenințase că va avea el grijă și de ea, după ce-și nenorocise mama și o băgase în mormânt.

-Nu i-ar mai răbda Bunul Dumnezeu pe niciunul dintre acești nemernici, gândea fata încercând cu un prosop ud să se curățească de sânge și de toată mizeria. Cu greu ajunsese cu sticla de apă pe jumătate, în cămăruța unde-și ținea ascunse cele câteva schimburi, fără ca cineva să știe de acest lucru. În dimineața următoare cu mari eforturi își strânsese patul improvizat și ascunsese sacul de dormit în dulapul cel vechi.

43

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Nu știa ce să facă, nu avea cu cine să se sfătuiască. Îi era rușine să spună ce-i făcuse individul și cum o amenințase că se va întoarce la ea. Era îngrozită și cu toate eforturile ei de a ascunde acest lucru, pe fața ei erau numai pete roșii și umflate, iar pe corp vânătăi pe care încerca să le acopere cu hainele.

Nenorocirea de care o atenționase mătușa ei, se petrecuse atât de fulgerător și de brutal. Fata era în stare de șoc, nu putea să se concentreze, nu știa dacă era bine sau nu să discute cu cineva despre necazul ei. La poliție dacă s-ar fi dus, primul lucru care trebuia să-l declare, era că ea locuia practic în clădire și nimeni nu știa acest lucru. În zorii zilei își făcuse o cafea tare și mâncase ceva să se mai întremeze. După ora nouă dimineață își făcuse apariția și doamna în vârstă, cu bastonul ei nelipsit. Cartea ei preferată o aștepta pe masă, cât mai aproape de calorifer, unde-i plăcea să stea de obicei. După salutul obișnuit, doamna o privise cu luare aminte pe Neney, care încerca să-și facă de lucru cu orice, numai să nu se vadă în ce stare se afla.

Se apucase doamna de citit dar din când în când o privea pe fată pe deasupra ochelarilor.

-Cu fata asta se petrece ceva...nu este în apele ei, gândea fosta asistentă medicală, care în virtutea obișnuinței sale profesionale, nu-i scăpau neobservate semnele de boală sau anumite 44

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

simptome ale oamenilor cu care venea în contact.

Ori este bolnavă ori...mai mult ca sigur are un mare necaz. Se decisese să deschidă ea discuția într-un moment când vor fi numai ele două singure. Spre ghinionul sau norocul tinerei fete, după prânz își făcuse apariția și avocatul cu o cutie de bomboane de ciocolată și un program prezentat într-o revistă, cu materiile ce trebuiau pregătite de către candidații la una din facultățile de stat. Îi venise această idee cu ceva timp în urmă când văzuse cât de bine și fără greșeli îi redactase tânăra bibliotecară paginile cerute. Nu apucase să o întrebe ce intenții avea pentru viitorul ei, profesional vorbind.

Intrând se îndreptase chiar către biroul la care tânăra nu știa cum să se ascundă de privirile celor din sala de lectură. A înțeles avocatul pe loc, i-a oferit cutia cu bomboane și revista, spunându-i grăbit că găsește acolo multe lucruri interesante pentru cineva la început de drum, cum era ea. Observase umflătura de pe obrazul ei și jena de care era cuprinsă, motiv pentru care se îndreptase spre rafturile de cărți ce-l înteresau în mod deosebit pe el. Alesese o carte, se așezase într-un colț cât mai departe de restul persoanelor de la masa de lectură și din când în când o privea pe fată, încercând să ghicească ce necaz avea de-i pierise așa de la o zi la alta tot elanul, entuziasmul chiar și amabilitatea ei nativă.

45

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Îl observase și el pe tânărul care venea aproape de ora închiderii și care în loc de lectură o privea insistent pe fată. Se hotărâse pe loc să rămână până la sfârșitul programului, poate chiar să o conducă pe fată acasă, în caz că era în primejdie. Intuiția lui profesională îl făcea să creadă că ceva grav se petrecuse deja. Și-ar fi dorit ca fata să aibă mai multă încredere în el și să-i spună singură prin ce trecea dar, pentru moment se hotărâse doar să o observe discret. Îi mai arătase două paragrafe pe care dorea să le citeze în teza pe care o pregătea și-i spusese doar dacă are timp și se simte bine, altfel el mai poate aștepta. Fata îi răspunsese fără să-l privească, jenată de cum arăta, că-n maxim două zile va avea paginile cerute. Se apropia ora de închidere și avocatul încă-și mai făcea de lucru cu câteva pagini. Au plecat pe rând cele patru persoane care lecturaseră în sală iar fata nu se ridica să se pregătească de plecare. Câtă vreme avocatul era acolo ea nu se temea de nimic.

La un moment dat avocatul se ridicase, privise pe fereastră și așa pe negândite-i propusese fetei să o ducă el acasă că era cu mașina și afară era frig și umezeală. Luată prin surprindere, fata refuzase categoric spunând că nu este cazul, se va descurca singură. Neștiind ce să creadă avocatul mai adăugase; 46

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

-Pe trotuarul din fața clădirii se tot plimbă tânărul acela care după cum te tot privea, mie mi se pare un real pericol pentru o fată singură pe întuneric.

Ai încredere și spune-mi ce se petrece?

Ești prietena lui?

-Nuuu! Doamne ferește, este un nenorocit, o bestie, un fost pușcăriaș....ooofff...

-El te-a adus în halul acesta?

Fata dăduse afirmativ din cap dar, nu reușise să articuleze nici un cuvânt. Își acoperise fața cu ambele mâini și plângea în tăcere.

-Mergem la poliție și depui plângere. Unul ca ăsta nu poate rămâne în libertate, nu te teme, te voi apăra eu. Trebuie să-mi spui totul.

-Nu pot răspunsese fata izbucnind mai tare în lacrimi, ar însemna să implic și alte persoane care nu știu... nu știu că eu dorm aici noaptea.

M-a pândit bestia și când am mers să-mi umplu sticla cu apă, la grupul social, m-a atacat, m-a bătut și....oh, este un nenorocit. Mă cutremur numai când îmi amintesc...am trăit un coșmar și m-a amenințat că dacă scot o vorbă mai vine el și-mi închide gura pentru totdeauna. Altceva decât să mă încui aici și să nu ies până dimineața când vin femeile de serviciu, nu pot face.

-Și nu vrei să depui plângere? Îți dai seama că alte fete pot păți ca și tine?

47

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

-Nu cred, a fost trimis de alt nenorocit care-mi este și văr, Gheorghe, condamnat pentru viol, bătăi și scandaluri. El m-a amenințat cândva că nu scap de el și pe mătușa, care era un înger de femeie tot ei au trimis-o pe cealaltă lume dar, nu am nici o dovadă, decât ce mi-a șuierat la ureche bestia care se plimbă pe afară.

-Pentru moment... nu văd decat o singură soluție...spusese avocatul.

Eu am nevoie de o secretară particulară, care să-mi dactilografieze tot ce am nevoie, în birou la mine acasă. Te angajez cu jumătate de normă, ai camera cu biroul tău, acolo nu va îndrăzni să ajungă...nu vei fi singură nici un moment, este și menajera cu tine când sunt eu plecat.

-Domnule! Nu știu cum să vă mulțumesc...eu nu am nici un merit, nici o calitate deosebită, de ce faceți asta?

-Așa cum ți-am spus, am nevoie de o secretară, dar dacă mă gândesc bine, uite cum ai putea să-mi mulțumești: Vezi revista asta? Citește-o cu atenție și începe cât mai curând pregătirea pentru admiterea la facultate.

Nici în cele mai frumoase vise ale ei, nu a visat Neney o asemenea întorsătură de situație. Îl considera pe avocat ca trimis de Bunul Dumnezeu să-i aline suferința și să-i ușureze traiul de zi cu zi.

48

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Poate că mătușa ei de acolo de sus și mama ei, se rugaseră pentru ea și Dumnezeu o ajuta prin acest om, care era avocat. Faptul că o îndemna să se pregătească pentru facultate i se părea formidabil. Să lucreze și să se întrețină singură la studii era ceva aproape de necrezut în viața ei.

Cu siguranță că cineva de acolo din ceruri se rugase pentru ea.

Au coborât împreună din clădire și au urcat în mașina lui aflată în parcare. Bestia îi privea înmărmurit, rezemat de un copac. În mintea lui obtuză își făcea tot felul de calcule. Dacă ea va depune plângere la poliție, el care fusese eliberat condiționat va fi judecat și condamnat atât pentru viol cât și pentru accidentarea mamei lui Gheoghe, pe care o făcuse la comanda lui.

- Ce prost am fost să mă iau după ăla... na că iar ajung la pârnaie, acum nu mai are cine să mă scape. Se gândea să-i cadă în genunchi fetei, să-l ierte pentru mârșăvia lui, dar pe de altă parte trebuia să recunoască și faptul că-i plăcea teribil fata. De când o văzuse prima dată, a simțit că așa o femeie i-ar trebui lui să se așeze la casa lui și să se facă om de treabă.

A făcut semn unui taxi și a urmărit de la oarecare distanță mașina avocatului în care se afla și fata. Acesta oprise în parcarea unui bloc cu zece nivele, apoi o condusese pe fată la lift.

49

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Nu a avut destul curaj să o urmărească mai departe. Riscul era prea mare, se băga singur în gura lupului. Deocamdată fata nu știa mai nimic despre el, nici măcar fișă la bibliotecă nu-și făcuse.

La atelier lucra ascuns după draperia de doc uzat și murdar, deci un timp se mai putea ascunde. Așa credea el, numai că în dimineața următoare a simțit nevoia să o vadă iar pe fată.

Măcar așa puțin de la distanță, să nu o sperie, să nu-l mai deteste dar, mai ales să nu-l denunțe.

Era în el un amestec de teamă și suferință pe care nu și-o putea explica. La câte isprăvi avea el la activ, după niciuna nu regreta ca după toate nenorocirile în care îl vârâse Gheorghe.

Era gelos pe avocatul care-i oferise adăpost fetei, când el ar fi vrut să o facă dependentă de el, fără scăpare.

Acasă avocatul o chemase pe doamna Leontina, vecina și menajera lui, care locuia cu un etaj mai jos. O prezentase pe fată, ca secretară a lui, apoi ieșise cu doamna pentru o discuție confidențială. O pusese la curent cu ceea ce pățise fata și o rugase să caute un medic bun, să-i facă niște analize, nu cumva bestia să o fi contaminat-o cu vreo boală venerică. Sau și mai rău să nu apară o sarcină, nu se știe niciodată.

50

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

D-na Leontina era o femeie de toată încrederea. Urma să devină o prietenă apropiată a lui Neney, chiar o bună confidentă. De când aflase frumoasa ei poreclă de alint, nu o mai slăbea. Tot Neney considera și ea că i se potrivește mai bine. Îi arătase apoi întregul apartament, camera ei cu biroul pe care va avea curând și un calculator. Fata era uluită de un asemenea gest, nu-și găsea cuvintele pentru a-i mulțumi.

- Știu că te-am luat oarecum prin surprindere, îi spusese avocatul. Mă gândeam mai de mult să-ți propun să lucrezi pentru mine dar, nu am vrut să-ți stric rostul la bibliotecă. Acum că soarta a vrut altfel...ești aici cu jumătate de normă. Când te decizi la ce facultate vrei să dai, mă anunți să-ți procur manualele după care să te pregătești. Ideal, pentru mine, ar fi să urmezi dreptul, dar numai tu alegi ce-ți place cu adevărat să faci. Să nu te simți obligată în nici un fel. Studiezi doar ce te atrage și-ți face plăcere. Aici vei avea condiții normale de muncă și studiu.

Ar fi vrut Neney să spună ceva dar, omul din fața ei era așa de ocupat și-i vorbea fără să o privească prea mult, în timp ce-și strângea dosarele de pe biroul la care urma să se instaleze fata. Îi mulțumise totuși așa cărând cu el tot ce-i indica și le așeza temporar pe parchet 51

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

lângă un perete din camera de zi unde urma să-și amenajeze el biroul, să-l doteze cu dulapuri în care să încuie documentele cu care lucra.

-Trebuie să mai știi, spusese avocatul, că aici secretul profesional este lege și nici o hârtie nu are voie să iasă de aici, decât dacă ți-o cer eu.

Despre munca de aici, nu vorbești cu nimeni.

Contez pe caracterul tău sincer, de aceea am ales această soluție. Ești inteligentă, trebuie să mergi mai departe. Eu nu sunt altceva decât o punte pentru ceva mai sus, unde vei ajunge când vei descoperi care-ți este adevărata vocație. * Directoarea bibliotecii a fost foarte surprinsă de cererea fetei de a renunța la munca în bibliotecă.

O considera pasionată de munca pe care o făcea, de aceea o sfătuise să se mai gândească dacă chiar vrea să renunțe.

Fata decisese să-și piardă urma speriată de amenințările bestiei trimise de Gheorghe. Cu părere de rău și-a luat rămas bun de la toate colegele, și-a luat și bagajul pe care-l ținuse așa de bine ascuns. Făcuse în așa fel ca avocatul să vină să o ia după terminarea programului. Nu putea explica ce căuta sacul de dormit în debaraua anexei unde lucrase ea. Și de această dată avocatul privise insistent trotuarul din fața clădirii și se convinsese că bestia nu renunțase 52

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

la pândă. De această dată fusese chiar mai atent dacă îl va urmări. Când totul a fost pus în portbagajul mașinii, Neney simțise privirea sfredelitoare a individului ce o fixa cu insistență.

L-a privit fulgerător preț de câteva secunde, iar el plecându-și privirea s-a depărtat puțin.

A făcut semn primului taxi și din nou a urmărit mașina avocatului. De această dată avocatul îi spusese fetei: -Să nu-ți faci griji că individul se ține după noi, îl fac eu să se rătăcească prin tot Bucureștiul, dacă are bani de dat la taxi. Eu am benzină să circul și întreaga noapte, să-l vedem pe el cât îl vor ține banii.Te duc cât mai departe de sediul nostru, iar după ce va renunța, mergem acasă și ne vedem de treabă. Uite cu ce-mi pierd eu timpul... ce ani de pușcărie ar fi încasat dacă îl denunțai. Încă nu este prea târziu, mai ales că te urmărește în continuare. De aici încolo va avea de lucru cu mine. Îți fac contractul chiar în seara asta, ești angajata mea iar eu am chiar obligația să te protejez. Într-adevăr la o intersecție foarte aglomerată, cu tranvaie, autobuze și troleibuze, au scăpat de taxiul care-i urmărea. Avocatul a oprit undeva într-o parcare și a așteptat un timp să vadă dacă individul mai apare dar, cum nu a mai apărut, s-au îndreptat spre apartamentul unde-și avea și biroul. Nu avea de unde să știe că fusese 53

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

urmărit și cu o seară înainte.

Pentru moment lucrurile păreau că merg pe un făgaș normal. Afară sufla un vânt rece și umezeala te făcea să-ți înghețe sângele în vine.

Obișnuită să doarmă cu urechile ciulite, Neney auzea în intervalele de timp când nu trecea nici o mașină, niște pași ca de militar pe pavajul înghețat de pe lângă bloc. Apartamentul în care se instalase era la etajul al trei-lea. Se apropiase pe întuneric de fereastră, fără să miște măcar perdeaua de la camera ei și rămăsese încremenită de uimire. Pe trotuar nu era altcineva decât individul pe care nici măcar nu știa cum îl cheamă dar, care-i provocase o așa de mare amărăciune.

A doua zi dimineață îl anunțase pe avocat de ceea ce văzuse noaptea. Era sigură că acela era individul care o batjocorise.

- Măi, ăsta nu știe cu cine se pune... Îl bag după gratii numai pentru faptul că te urmărește...dacă nu vrei să declari totul. Dar ce poate fi în mintea lui, chiar că nu înțeleg. Te pomenești că-i pare rău... Mai repede cred că se teme și vrea să te intimideze. Astăzi nu ieși din casă, tot ce ai nevoie apelezi la doamna Leontina. Ea va sta aici toată ziua, până mă întorc eu. La prânz voi fi acasă. Știi măcar numele acestui individ?

-Nemernicii nu au nume d-le și nici nu merită 54

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

să fie pomeniți, răspunsese plină de amărăciune fata. * Doamna Leontina își făcuse apariția, era la curent cu problema delicată a fetei și încercase să abată discuția către ce era de făcut pentru amenajarea celor două birouri.

Nici un moment nu-i pomenise fetei că urma să meargă la un control medical și era necesar să facă și niște analize. Avea de gând să pună totul pe seama fișei de angajare, așa cum se procedează în mod obișnuit. Nu vroia să o sperie pe fată de repercursiunile ce ar putea avea loc, în urma violului. Până la rezultate dorea să păstreze tăcerea. Apoi avea de gând săi dea mai multe sfaturi.

Neney se gândea cu teamă că va veni seara și din nou individul se va plimba prin fața blocului. Se simțea terorizată. Simpla lui prezență o făcea să-i înghețe sângele în vine. Își făcuse un ceai de tei, cum era obișnuită, să se mai liniștească. De data aceasta și încă trei seri nu și-a mai făcut apariția. Timpul de afară era așa de urât, o lapoviță nemiloasă biciuia trecătorii întârziați.

Avocatul Silviu, avea grijă ca mintea tinerei să fie mereu ocupată, îi dădea chiar mult de lucru, materiale de care avea nevoie peste două trei luni, spunând că este posibil să aibă 55

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

nevoie de ele cât de curând.

Faptul că lucra și era nevoită să-și concentreze toată atenția asupra materialelor redactate, adusese atât liniște cât și oarecare satisfacție fetei. Se simțea utilă și apreciată, deci mai mult nici nu-și dorea. Seara închidea computerul și-și așternea patul de dormit pe canapeaua din aceeași cameră, unde lucra.

Doamna Leontina o sfătuise amical ca tot ce ținea de igiena ei să fie rezolvat în prima parte a zilei când avocatul Silviu era plecat la tribunal.

Așa nu se incomodau când era vorba de un duș sau alte necesități. O învățase cum funcționa mașina de spălat, iar fata prindea repede și nu deranja pe nimeni cu nimic. Îi era profund recunoscătoare avocatului pentru gestul lui. Era sigură că pentru cât avea de lucru, nu era neapărat nevoie să stea în acel apartament, dar fiind un om foarte delicat, o lăsase pe ea să creadă că are mare nevoie de ajutor, de secretară...

Doamna Leontina o asigurase că este un om foarte serios și cinstit, se poate conta pe el.

Cum vremea nu mai era așa de vitregă pe afară, Neney privise pe fereastră și-l zărise pe cel care o nenorocise, cum patrula în fața blocului.

Enervată ieșise în balconul dinspre stradă, special să o vadă și să zică ceva dacă va avea destul curaj.

56

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

La vederea ei, acesta căzuse în genunchi și o rugase să coboare să stea de vorbă cu el.

Adăugase chiar că dacă ea nu coboară, el se va sinucide acolo în fața ei. Speriată fata închisese ușa balconului, stinsese toate luminile și se refugiase la doamna Leontina în apartament, și-i povestise ce a văzut și auzit.

- Stai liniștită draga mea, niciun sinucigaș nu anunță asta când chiar are de gând să o facă.

Profită de slăbiciunea ta că nu l-ai denunțat sau, te pomenești ca s-a amorezat de tine. S-au mai văzut cazuri de acest fel, să nu te miri.

- Vai de mine, strigase fata, aș muri dacă s-ar mai atinge odată de mine. Este un monstru oribil și... vai nu-mi spuneți asta că mi se face greață.

Numai amintirea celor petrecute atât de fulgerător în viața ei, îi provoca repulsie, scârbă.

- Măi fetițo, ia să stăm noi puțin de vorbă, dacă tot ai pomenit de greață, eu nu cred nimic dar, este bine să faci un control medical, apoi trebuia să faci și analizele pentru fișa de angajare, hai să rezolvăm totul într-o singură zi.

Mergem împreună la policlinică, cunosc eu acolo un medic mai în vârstă, aș vrea să te consulte ca să nu ai nici un fel de temeri. Tu ai multe de făcut, ai văzut ce speranțe și-a pus în tine domnul avocat. Este convins că poți merge la facultate și să știi că el chiar se pricepe la oameni. Tu știi de ce apar obstacolele în calea oamenilor?

57

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

- Nu, spusese mașinal Neney, de unde să știu?

- Ca să fie trecute dragă. Fiecare obstacol trebuie depășit. Altfel nimeni nu mai face nimic.

Rămânem blocați într-o problemă sau alta. Nu trebuie să permiți să ți se întâmple așa ceva.

Fiecare problemă are o soluție, o rezolvare, trebuie doar să te rogi să găsești soluția cea mai potrivită pentru tine.

- Daaaa, am văzut eu că domnul Silviu m-a cam încărcat cu lucrări de care nu cred că are nevoie așa de urgent. Vrea să uit de necazul meu, nu-i așa? Este un om minunat și cred că și un avocat foarte bun, fiind și puțin psiholog.

-Nu cunosc urgențele lui profesionale dar, te asigur că este un om deosebit și nu suportă nici o nedreptate. Dacă depuneai plângere la poliție te apăra până-n pânzele albe. Îl băga pe tip după gratii. M-am îngrozit și eu când mi-a spus câte a făcut acesta. Iar dacă te-a angajat secretară, are încredere în tine, în cinstea și-n corectitudinea ta.

Cum avocatul cunoștea un ofițer de poliție, îl rugase să-i dea pe cineva care să supravegheze blocul în care locuia și-și avea și biroul, spunând doar că un individ dubios dădea târcoale blocului.

Se întorsese cam târziu de la o masă cu câțiva colegi cu care nu se mai văzuse de ceva timp.

Era însoțit de un polițist robust și bine echipat pentru frigul de afară.

58

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

La vederea celor doi în parcare, bestia se lipise de stâlpul lângă care o rugase pe fată în genunchi să coboare să stea de vorbă cu el.

Zadarnic însă, avocatul făcuse un semn polițistului, arătându-l pe individ.

-Ia seama, poartă cuțit... A fost suficient să facă un salt și să-l înhațe pe individul dubios.

-Ce faci tu aici pe frigul ăsta măi?

-Nu fac nimic rău, aștept o fată. Ne-am...ne-am certat și mă rog de ea să mă ierte. Nu fac nimic rău, jur. Vreau doar să vorbesc puțin cu ea.

-Ia scoate tu cartea de identitate să știm și noi cu cine stăm de vorbă, spusese polițistul.

-Cartea mea de identitate este la șeful meu, am fugit în timpul programului să vorbesc cu fata... nu vreu decât să mă ierte, vă rog să mă credeți...

- Îi transmit eu...se apropiase avocatul, privindu-l drept în ochi cu subânțeles, dar tu...este ultima dată când te mai apropii de acest cartier, clar? Data viitoare chem duba și să vezi de ce iertare vei avea parte. Hai! Valea de aici!

S-a înțeles? Nici prin cartier nu ai voie.

-Am înțeles șefule, să trăiți...nici prin cartier...în fundul pământului m-aș duce dacă aș avea destul curaj. Da n-am, n-am curaj să-mi fac felul...să trăiți...să trăiți...

A plecat nelegiuitul iar avocatul îl lăsase liber și pe polițist, fiind sigur că nu era cazul să-l 59

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

mai chinuie și pe el prin frig, degeaba. Cu derbedeul chiar se petrecea ceva. Ori îl chinuia conștiința, ori se îndrăgostise de fată. Cum o astfel de relație era imposibilă...căzuse în disperare. Își frângea mâinile tot timpul cât au avut acel schimb de cuvinte. Era slăbit și foarte răgușit sau bolnav, abia se putea face auzit.

N-ar fi stricat o confruntare directă cu fata, de față fiind și polițistul, gândea avocatul Silviu.

Totuși fata era prea speriată de el, nu o putea supune unui astfel de test, deși știa el bine că în asemenea cazuri, individul ar fi marturisit singur toate grozăviile făcute și ajungea iar acolo unde-i era locul, după gratii.

Oricum, gândea avocatul, nu am nici o dovadă să-l bag după gratii dar, după cum arată...este terminat. L-a pedepsit Dumnezeu.

Se lăsase frig tare și era aproape de miezul nopții, când undeva se auzise dangănul unui clopot. Bătea de rugăciunea de la miezul nopții se pare. Luându-se după zgomot, fostul pușcăriaș, mergea din ce în ce mai repede, spre acel loc. Îl atrăgea cum nu se întâmplase niciodată. Mereu îi plăcuse să-și bată joc de preoți și de liota de babe, care se țineau după ei la biserică.

De această dată simțea nevoia acută să meargă să vorbească cu cineva de acolo. Nu știa cu cine dar știa că trebuie. Cu tot frigul de afară, pe el îl treceau nădușelile.

60

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Ajuns în fața mânăstirii, a văzut lumină în biserică și a întrat tiptil ca un hoț, s-a așezat în genunchi într-un colț și asculta rugile călugărilor. Î se părea că acolo era toată liniștea și pacea, pe care el le căuta cu disperare. La un moment dat i-a venit în minte, fără să vrea, femeia în vârstă pe care o lovise cu mașina. S-a cutremurat din creștet până-n tălpi. Nici acolo nu avea scăpare, apoi i-a venit în minte Neney, care-l blestemase să nu-și găsească niciodată liniștea.

Atunci a înțeles că fără iertarea ei nu poate trăi.

Se terminaseră rugăciunile de noapte și călugării, ca niște umbre negre, se strecurau în liniște spre chiliile lor.

Preotul și doi călugări ce-l ajutau, stingeau pe rând luminile. Rămăsese doar o candelă aprinsă, ca o ultimă rază de speranță. Pe obrajii tânărului îngenuncheat într-un colț, curgeau lacrimi fierbinți, iar el rămăsese încovoiat cu coatele pe genunchi și cu fața acoperită cu palmele sale butucănoase. Se gândea cu ce gânduri ieșise el din închisoare, să-și facă un rost, un atelier al lui, să se însoare, să aibă un cămin o familie, dar unde ajunsese din cauza prieteniei lui cu Gheorghe.

Preotul se apropiase încet și prudent de cel îngenuncheat și-l întrebase: -Tinere, ai nevoie de ceva? Te pot ajuta cu ceva?

-Da, dar...eu aș vrea să vorbesc cu cineva, 61

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

eu am ... multe de spus... n-am cu cine să vorbesc, se bâlbâia tânărul, cu vocea ragușită și chinuit de plânset. Dacă-ți spun...dumneata nu mă spui la nimeni, nu-i așa. N-o să mă denunți la poliție?

-Dacă vrei să te spovedești, eu nu am voie să divulg secretul spovedaniei dar, trebuie o pregătire înainte de spovedanie. Uite, îți dau un îndreptar de spovedanie, citește-l, apoi când vrei tu, vii aici și eu te ajut, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, să treci de necazul tău.

A luat cărticica și a pus-o sub geacă, să nu se ude, apoi a plecat tăcut în noapte. Cu toată tulburarea lui, observase ce chipuri liniștite și senine aveau călugării și preotul, în timp ce se rugau. Chiar și apoi, când se retrăgeau la culcare.

Se gândea cu oarecare invidie, ce secret or fi având aceștia de erau așa de senini, de parcă în lumea lor nu se întâmpla nimic rău. Asta da viață, gândea în sinea lui, în timp ce alerga să prindă un tranvai, ce-l ducea cât mai aproape de camera închiriată în care locuia.

Trecuse aproape o săptămână, citise cât putuse din cărticica dată de preotul cel bătrân din mânăstire. I se părea că orice ar face, cu cine ar vorbi, nu i-ar fi de nici un folos. Amintirile îl bântuiu ca niște fantome.

Primise și un bilet de la Gheorghe, prin care acesta îl amenința, că dacă suflă un cuvânt, va îmbrăca și el un pardesiu de scânduri.

62

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

În halul în care se afla, nu-i mai era frică nici de moarte nici de amenințările lui Gheorghe.

Citise despre chinurile de dincolo ale sufletului sinucigașilor și era aproape revoltat.

Parcă nu pătimise el destul aici pe pământ, mai era oare nevoie ca și pe lumea cealaltă să se chinuie?

Credea că preotul a făcut asta special ca să-l bage în ceață, să nu mai priceapă nimic. Când ajunsese la rugăciunile de sfărșit, a izbucnit din nou în lacrimi. Printre suspine spunea: cum să mă ierte Dumnezeu pe mine, dacă eu nu pot să mă iert?

Nimeni nu o să mă ierte niciodată. Sunt blestemat de o fată pe care am batjocorit-o, acest blestem mă va urmări toată viața, cum zicea tata cândva.

Aș fi luat-o de nevastă dacă ar fi vrut ea, dar nici să mă vadă nu suportă. N-am nici curaj să termin cu viața asta plină de chin. Cădea din speranța pe care abia i-o dăduse, pe de o parte faptul că fata nu-l denunțase la poliție pentru viol, pe de altă parte faptul că preotul a promis că are să-l ajute, în disperarea că el nu va avea liniște niciodată, iar acest chin i se părea de nesuportat.

Mai citise despre sinucigași, că erau cel mai aspru pedepsiți și-n lumea de dincolo. Altceva decât suferință nu putea aștepta de la nimeni.

Suferință am provocat, de suferință am parte, gândea în sinea lui. Se condamna el singur la suferință, convins că are ceea ce merită. Cum de s-a lăsat el să alunece așa de jos?

63

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

A plecat de la un furt și a ajuns ca un animal hăituit de propriile regrete. Conștiința este de la Dumnezeu, de aceea mă chinuie în halul acesta. Întîlnirea cu preotul a avut loc după o săptămână de post și rugăciuni. I-a cerut să-i mai confirme odată că nu va spune la nimeni, despre faptele lui. După ce bătrânul preot l-a asigurat că nu va spune nimănui, că el a depus jurământ pentru taina Sfintei Spovedanii, că dacă vorbește cuiva, va lua asupra sa, toate păcatele celui pe care îl spovedește. I-a dat binecuvântarea și i-a spus: -Nu ascunde nimic, nu mie îmi spui păcatele tale, ci Lui. Vezi aici este icoana Mântuitorului nostru, al tuturor, el ascultă mărturisirea ta curată.

Noi toți suntem păcătoși, dar în marea Lui iubire față de oameni, ne va ierta și ne va lumina să ne îndreptăm greșelile. Ai putea să-mi spui mai întâi, dacă îți pare sincer rău de toate greșelile tale?

-Da, sigur că-mi pare rău, dar cum o să mă ierte El, dacă eu nu pot să mă iert?

-Asta nu decidem noi, ci numai Bunul Dumnezeu, cum și când ne va ierta.

Aici ne putem ierta unii pe alții, ne putem ajuta, ne putem ruga, unii pentru alții și asta este de mare folos pentru sufletul îngreunat de păcate.

A urmat destăinuirea celor făcute, din voia lui sau îndemnat de alții. Nici o clipă lacrimile nu i s-au oprit. La sfârșit, preotul a spus: din câte înțeleg eu, fata te-a iertat dar... cu bătrâna 64

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

accidentată nu văd cum ai să te împaci, decât rugându-te pentru ea, pentru odihna sufletului ei acolo unde o va fi așezat-o Domnul. Îți dau un canon, care te va ajuta și-ți va ușura sufletul. Să-l faci întocmai și când vrei să mai vorbim, te aștept aici. Să nu lipsești de la nici o slujbă, mai ales de la cele de Maslu, foarte folositoare pentru sănătatea ta. Nu arăți bine deloc, uite ce fac regretele din om. De aceea trebuie să ne gândim de fiecare dată când luom o decizie, ce urmări poate avea. * Au trecut primele zile mai greu, că nu era obișnuit să facă rugăciuni și metanii. Se gândea uneori dacă preotul spusese sau nu adevărul, sau a spus și el ceva ca să-l îmbărbăteze. Nu era dimineață, nu era seară în care să nu-și facă acel canon dat de preot. Se agățase de el ca o ultimă speranță. Se mai ducea și la slujbe, când era liber de la serviciu. Se strecura ca o umbră într-un colț al bisericii și stătea acolo îngenunchiat până la sfârșit, ștergându-și pe furiș câte-o lacrimă, să nu-l observe lumea din jur.

Se convinsese că fata nu avea de gând să-l denunțe la poliție, mai avea de luptat cu accidentul pe care-l provocase voit, trimis de Gheorghe, dar fugise de la fața locului. Aici încerca să-l încrimineze pe Gheorghe, care-l mai și amenința, să nu vorbească cu nimeni, dar tot 65

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

conștiința îl mustra. Oricât se lupta cu această vină, era nevoit să recunoască faptul, că el singur se făcuse vinovat de asta. Nimeni nu te poate obliga la așa ceva, dacă tu nu vrei. * Se apropia primăvara și Neney se hotărâse să dea în vară admiterea la limbi străine.

Facultatea de drept, cerea prea multe de învățat și ea nu se simțea așa de capabilă. Avocatul Silviu fusese de acord cu alegerea ei, convins fiind că fata va trece cu bine peste trauma suferită, lucrând pentru el și învățând pentru admitere.

O nouă scrisoare de la prietena ei din Iași, primită la bibliotecă și chemată să o ia, o făcuse și pe ea să scrie despre ultimele noutăți, dar avea de gând să nu pomenească nimic despre necazul ei cel mare: ”Draga mea, Neney, nu-ți pot spune cât sunt de fericită cu Radu. Plutesc alături de el și el știe asta. Râde de mine ca am învins forța de gravitație terestră, iar el este gata să mă urmeze dacă vreau să levităm împreună. Suntem ca doi nebuni în al nouălea cer.

Viața este minunată. Mai lasă munca și îndrăgostește-te și tu să nu treacă acești frumoși ani fără o dragoste furtunoasă. Dragă Neney, nu am cuvinte să-ți pot spune ce poveste de dragoste trăim noi. Te vreau la fel de fericită cum sunt eu.

Vreau... oh! Vreau pentru tine, 66

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

tot ce este mai bun și mai frumos pentru că știu că meriți. Sufletul tău frumos și candid are nevoie de tandrețe, de iubire, de levitație cum îmi șoptește Radu. Este lângă mine, îi place și lui porecla ta de alint. Ce ți-aș mai putea spune scumpa mea. Singura umbră în viața mea este când o văd pe mama cum îmbătrânește. Oamenii buni ar trebui să fie veșnici și fericiți dar... nu depinde de noi. Te îmbrățișăm amândoi de data aceasta, ai văzut ce poză ți-am pus în plic?

Vreau și de la tine una, măcar singură dacă nu ești încă înamorată.

Cu mare drag, Veronica și Radu”.

Se apropia Paștele și Neney obișnuia să țină post și să se roage atât pentru ea cât și pentru cei din jurul ei. Se gândise să treacă pe la tatăl său, pe care nu-l mai văzuse de mult timp. O rugase pe directoarea bibliotecii, că dacă va fi căutată de tatăl ei să o anunțe telefonic, dar altcuiva să nu dea numărul respectiv. Cum nu o căutase nimeni, într-una din zile îl anunțase pe avocat că ar vrea să meargă în cartierul acela, mahalaua capitalei, să-și vadă tatăl.

Se îmbrăcase modest, ca să nu atragă atenția asupra ei în nici un fel. Avocatul nu pierdea vremea și urmărise tranvaiul în care se urcase fata, numai cu gândul de a-i fi aproape în caz de nevoie. Cunoștea apucăturile femeii cu care stătea tatăl fetei, 67

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

din spusele ei și se temea de o altă năpastă.

Temerile lui erau chiar întemeiate, prin aceste cartiere mărginașe, se petreceau tot felul de nelegiuiri și era foarte greu să scoți adevărul la lumină.

Cum îi știa adresa din cartea de identitate, avocatul se găbise și ajunsese înaintea tranvaiului cu care urma să ajungă fata. În poarta cu numărul respectiv aștepta o mașină cu număr străin. La scurt timp din casă ieșiseră un bărbat și o femeie, ca vârstă parcă erau tată și fiică, dar lucrurile stăteau cu totul altfel. Individul cu mașina străină, venise să-și ia cu el una din fetele puse la discreția lui, de către femeia cu care stătea tatăl fetei. Avocatul nu scăpase ocazia să facă și câteva fotografii.

O zărise pe fată apoi, apropiindu-se de poarta lor și se lăsase mai jos în scaunul mașinii pentru a nu fi observat de ea. A intrat fata în casă, ce s-a discutat acolo, numai ea știa dar, la foarte scurt timp, Neney s-a dus la magazia de lemne și l-a strigat pe tatăl său să-i deschidă și să stea de vorbă cu ea.

Acesta abia auzit, spusese că nu poate deschide că este încuiat de femeia lui cea pusă pe rele. O rugase pe fată să fugă cât mai repede și să anunțe poliția că pe el îl țin încuiat în magazie, fără apă, fără mâncare și în frig. La numai câțiva metri în urma fetei venise unul din fiii femeii, 68

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

o apucase de mână și-i propusese pe loc să meargă cu el, că doar ei doi nu erau rude și că avea să o îmbrace în aur de sus până jos.

La strigătul de ajutor al fetei, acesta îi dăduse drumul la mână și-i zisese: - Dacă ești proastă...stai și muncește acolo la biblioteca voastră. Cu zdrențele astea te-am mai văzut eu. Nu ești în stare să-ți iei o haină mai bună? Îți iau eu, de blană, daia veritabilă...

Mai gândește-te, eu am timp, pot să aștept, dar tactu acolo putrezește.

Speriată de individul care făcea trafic de carne vie în casa tatălui ei, Neney o luase la fugă spre stația de tranvai. Avocatul Silviu văzând-o alergând, ar fi vrut să coboare din mașină și să o strige, să vină la el dar, era mai bine pentru fată să nu știe că el a mers pe umele ei. Urma să discute acasă, ce se vorbise acolo, că fata nu stătuse mai mult de un sfert de oră în casă.

Spre norocul fetei, a sosit și tranvaiul, a urcat grăbită și s-a îndreptat spre locuința și locul ei de muncă. Făcuse bine că nu spusese că nu mai lucrează la bibliotecă, considera ea. Astfel își va pierde urma și nu o vor mai căuta niciodată.

Totuși trebuia rezolvată urgent problema tatălui ei.

Cum ajunsese în apartament, intrase fără să mai bată la ușă, direct în biroul avocatului Silviu.

Tulburată și neștiind cu ce să înceapă, 69

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Neney izbucnise în lacrimi. Avocatul o ajutase să se așeze în fotoliu, adusese un pahar cu apă, apoi o întrebase dacă ea a pățit ceva.

-Eu nu dar...tata... tata este ținut încuiat în magazia de lemne, în frig, iar în casa lui s-au instalat cei doi fii ai femeii, cu care a trăit vreme de mai mulți ani. Acolo...se face proxenetism, exclamase fata, mi-au propus și mie...am fugit cât de repede am putut dar, tatăl meu va muri de foame și de frig. Abia putea să vorbească din magazie.

-Știu eu pe cineva care-l va scoate pe tatăl tău chiar în seara asta, să nu-ți faci griji, o asigurase Silviu. Formase apoi un număr de telefon, vorbise cu ofițerul despre acest caz, dăduse adresa și-i ceruse și o salvare, fiind vorba de un om ținut, sechestrat în astfel de condiții.

La scurt timp la poarta respectivă clacsonase o mașină, unul din băieții femeii, ieșise să vadă ce vrea cel de pe salvare.

-Aveți aici un om bolnav, s-a cerut o mașină a salvării pentru el, spusese ofițerul de poliție îmbrăcat în halat alb, ca un doctor.

-Negriciosul încercase să nege dar, ofițerul îi spusese făcând pe indiferentul, că au fost câteva cazuri de oftică în zonă, să aibă grijă că se extinde și se îmbolnăvesc și ei. Plecase negriciosul, luase din casă o pătură, apoi descuiase magazia, îl luase pe cel slăbănogit, 70

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

ca pe un copil, înfășurat în pătură. L-a adus la poartă și întrebase: -Ce să fac cu el? Unde să-l pun?

-În spate pe targă, să-i aduci și cartea de identitate, are nevoie de ea.

Ofițerului travestit nu-i scăpase nici cel mai mic gest al bărbatului musculos și bine hrănit. Îl aruncase pe bietul proprietar al casei pe targă și se dusese să-i aducă cartea de identitate. În prag ieșise și mama acestuia, o femeie oacheșă și la fel de corpolentă ca și fiul său. Nu întrebase nimeni la ce spital urma să fie dus bolnavul și nici gând să-l însoțească cineva din casă. A plecat mașina salvării, fără nici un incident.

Avocatul fusese înștiințat de tot ce se putuse face pentru bietul om ajuns o epavă speriată și cu o voce răgușită de abia se putea face înțeles. Tot ce descifrase ofițerul era că îl țineau acolo în magazie pentru că refuzase să treacă totul pe numele mamei lor.

- Neney, există și o parte bună în tot acest marasm. Tatăl tău a refuzat să treacă totul pe numele aceleia care ar fi trebuit să-ți fie mamă vitregă. Chiar că i se potrivește, vitregă este că l-a încuiat pe bietul om în magazia de lemne, până când urma să semneze actele pe care le vor ei. Vezi? Se pare că el s-a gândit la tine, riscându-și viața. Nu este puțin lucru iar, de celălalt aspect...se ocupă poliția, adună probe.

71

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Nu vrem să fii tu implicată cu declarații. Ai pătimit destul pentru vârsta ta.

Toate probele vor fi adunate de poliție și au nevoie de un flagrant. Toți vor întra după gratii, te asigur eu. Sunt cunoștințe vechi ale poliției.

Ofițerul cu care am vorbit, a rezolvat mai multe astfel de cazuri cu maestrul meu, cu care mi-am făcut stagiatura.

Deocamdată vei merge la spital însoțită de un civil bine echipat pentru orice intervenție, iar acasă este bine să te întorci pe un drum mai ocolit, dacă ai impresia că cineva se ține pe urmele tale. Eu sunt cam aglomerat aceste zile dar, am telefonul deschis, mă suni sau trimiți mesaj, oricând ai nevoie de mine.

-Nu știu cum să vă mulțumesc... câteodată am impresia că vă aduc numai necazuri...

-Adevărat?Uite îți spun eu cum să-mi mulțumești; Am multiplicat o pagină ieri și trebuie anexată în toate dosarele din fotoliul de lângă fereastră.

Trebuie să fie ultima filă în fiecare dosar. Mâine le predau comisiei, iar eu fac raportul despre ele.

Nu prea am voie sa fac asta acasă dar, ca să fie gata la timp, cu ce mă ajuți tu, am ajuns cea mai rapidă echipă. Șeful meu este foarte încântat. Așa ca din întâmplare când am documente importante cu mine, prin apropiere se află și o mașină a poliției care așteaptă cuminte până-mi descarc eu tot ce am la tribunal.

72

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Suntem efectiv îngropați în dosare.

Discuția fusese întreruptă de intrarea d-nei Leontina cu un platou de plăcintă cu brânză, caldă și aromată.

-Mai muncește lumea dar...trebuie și să mânânce, nu? Să știi Neney, am păstrat câteva și pentru tatăl tău, merg eu cu tine mâine la el la spital.

- Cum de știe d-na Leontina despre tata?

Se întrebase nedumerită fata. Când a putut afla?

De la cine?

-Eu am rugat-o să meargă cu tine mâine, nu știe prea multe, dar este un om de încredere, ca și tine, deci poți să-i povestești tot. Are și sfaturi bune la îndemână. Chiar și eu am ținut seamă de sfatul ei și a funcționat. Dacă se pricepea la dactilografiat pe computer era secretara ideală, dar cum nu se pricepe....ai înțeles? De ce ți se spune Neney? Încercase avocatul să schimbe vorba.

-Am înțeles răspunsese fata, gândindu-se la unele mici greșeli de redactare pe care avocatul o rugase să le refacă. Este porecla mea de alint.

Așa îmi spun prietenii. Dar în mintea ei destul de solicitată în acea zi, tot nu înțelegea cum de știa d-na Leo, despre tatăl ei, când a avut el timp să o anunțe, nu putea înțelege.

-Nu ai înțeles. Te-ai dus cu gândul în altă direcție. Ar fi fost secretara ideală pentru un avocat căsătorit, 73

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

nu ar fi stârnit gelozia soției dragă Neney, așa am gândit eu când am afirmat aceasta. Soțiile acceptă greu o secretară tânără, mai ales în casa lor. Am un coleg cu astfel de probleme și tare mă tem că mă va ruga în scurt timp să mă ocup de dosarul lor de divorț. Este păcat dar, gelozia soției lui, este întemeiată.

Asta nu-mi place mie, am petrecut de câteva ori cu ei, iar când se ceartă mi se plâng mie când el, când ea. Eu... văd viața de familie ca pe ceva...nu știu cum s-o numesc...

-Știu eu, ca pe ceva sacru, cum spunea mătușa mea Caterina, nici el cu altă femeie, nici ea cu alt bărbat, nu-i așa?

-Exact, căsătoria, viața de familie chiar trebuie să fie ceva sacru. Am să i-o spun și lui... dacă va înțelege... se pare că este chiar îndrăgostit și asta complică mult situația. Dar să revenim la dosarele noastre. Bune plăcinte face d-na Leontina. Ne-a scăpat de cină. Tot nu aveam timp. Tânărul avocat care-și pregătea doctoratul, nu vorbise parcă niciodată așa de mult și așa de deschis cu Neney. Era puțin amuzat de acest nume de alint și mulțumit pe de o parte că nu fusese descoperit că o urmărise pe fată, acolo în cartierul tatălui ei dar, mai avea un motiv de bucurie launtrică. Controlul medical efectuat la policlinică, unde fata fusese împreună cu d-na Leontina, 74

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

arăta că fata este în perfectă stare de sănătate.

Temerile spera el că vor mai dăinui un timp dar, vor avea ei grijă ca Neney a lor, să nu mai fie pusă în astfel de situații.

Era decis să afle cât mai multe despre viața tatălui ei, ce presiuni se făceau asupra lui de familia femeii cu care trăia. Poziția casei era numai bună pentru proxeneți. Acolo își aduceau clienții și fetele, încasau banii și-i trimiteau pe cealaltă parte, o străduță laterală care ieșea în bulevard.

Era aproape miezul nopții, când avocatul încheiase raportul și se pregătea de culcare. Pe fată o trimisese mai devreme, imediat ce atașase ultima pagină în dosare. Își făcuse un obicei din a mai arunca o privire pe fereastră înainte de culcare. Pe trotuar o umbră trecea agale tot privind spre bloc. Cu mâinile în buzunare și adus de spate, individul se pierduse în noapte. Pașii lui se auzeau pe trotuarul din fața blocului lor.

Avocatul nu era sigur dacă era același individ care o agresase pe fată sau un simplu trecător întârziat dar, se hotărâse să mai apeleze un timp la poliție pentru supravegherea zonei. Nu-i cunoștea nici măcar numele și asta nu era permis în profesia lui. Deci o nouă misiune o trecuse în agenda sa de lucru. Scrisese doar:”numele”? Mai mult nu era nevoie, știa doar el despre cine era vorba.

75

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Aproape că-și dorea să mai stea odată față-n față cu acela, ba chiar să aibă și o poză a lui, mai ales că avea cazier și nu se știe niciodată ce isprăvi mai poate face. Știa el bine că asemenea ”oameni”, nu înclină spre ceva bun dar de rele sunt atrași ca de un magnet.

Cu aceste gânduri adormise avocatul, târziu în noapte. Dimineață îl trezise o puternică aromă de cafea. Credea că d-na Leontina a intrat așa de ușor de nu a auzit-o nimeni descuind ușa de la intrare. De data aceasta, Neney pornise filtrul de cafea și pregătise și câteva sandviciuri calde.

- Hmm, ce bine miroase, ca la mama acasă. Hei! de ce te-ai sculat așa dimineață. Tu nu ai nici o obligație de acest fel.

-Să nu vorbim despre obligații d-le avocat, ați făcut așa de multe pentru mine... măcar să vă simțiți ... ca la mama acasă.

-Da, ar fi fost frumos dar... mama nu mai este de mulți ani printre noi, așa că nu-mi mai aduc aminte, decât foarte puțin cum era la mama acasă.

Mi-a rămas în minte aroma de orez cu lapte și cu scorțișoară și o plantă... indrușaim, cred că se numea. Poate de aceea m-am atașat așa de mult de d-na Leontina. Nici tu nu ai mamă, știi cum este...

O umbră de tristețe îi înnegurase fața tinerei fete, pentru câteva clipe, apoi adunându-se, lăsase tot ce era pe masă.

76

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Îi urase poftă bună și se retrăsese în camera ei, lăsându-l să mănânce în liniște. Începuse să conspecteze pagini întregi din cărțile aduse de avocat, cărți ce urmau să-i fie de folos la admiterea în facultate. Uneori formula o frază simplă pe care o introducea pe un site care traducea în mai multe limbi și aflase cum comunicau oamenii în aceste limbi.

O fascinase franceza și italiana, spaniola, limbi care aveau ceva în comun, anume latinitatea cu rostirea ei aproape muzicală. Având posibilitatea să asculte și pronunția în limbile selectate, se amuza construind dialoguri, întrebări. Într-una din zile intrase pe un site de socializare. Văzuse că multe persoane aveau nume foarte hazlii, chiar și numere la indicativul lor. O doamnă trecuse anul nașterii așa de vechi că rezulta vârsta de 117 ani. Iată pe cineva care nu dorește să fie abordată de nimeni, dar în mintea ei se născuse ideea de a face ceva asemănător. Ea se oprise la o vârstă de doar 115 ani, în loc de fotografie pusese o crizantemă albă, iar numele era: criza-n-temă115. Apoi cum cunoștea destule citate celebre postase ceva, tradus în trei limbi străine.

La sosirea d-nei Leo, cum o alinta și ea pe vecina și menajera avocatului, îi arătase isprava ei. Tradusese citatul și două doamne apreciaseră 77

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

deja aceasta ca ceva de bun simț și un subiect de gândire. Era foarte entuziasmată de această ocazie de a face conversație cu persoane necunoscute. D-na Leo, se amuzase dar era nedumerită, de ce 115 ani la vârsta ei, era normal să se arate așa cum era...tânără și frumoasă.

-Nu vreau, s-ar lega de mine toți neisprăviții, declarase fata. Oricum nu stau prea mult pe aici că am mult de conspectat, dar mi s-a părut amuzant și relaxant.

Vrei să-ți fac și dumitale o pagină? Te trec de 17 ani, ești minoră și nu se leagă nimeni de d-ta. Au râs amândouă pentru prima dată de când fata lucra în casa avocatului.

Acesta intrase fără zgomot și se amuza de ele, rezemat de tocul ușii biroului fetei.

- Poate-mi faci și mie o pagină, mă treci de trei ani și scrii acolo că încă mai caut pe cineva care să mă adopte. Din nou au izbucnit în râs, de data aceasta toți trei. Când râdea Neney, avea acel aer copilăresc, inocent ce o făcea și mai frumoasă. Trebuie totuși să fii atentă, o atenționase el, se găsesc multe lichele pe aceste site-uri. Dacă cineva se obraznicește, ai ocazia să-l blochezi și astfel nu te mai deranjează. Cum ai mult de învățat, nu este bine să stai prea mult pe aceste pagini. La început par interesante, distractive chiar, dar în timp îți dai singură seama, că este o imensă pierdere de vreme.

78

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Tu crezi că vorbești cu un tânăr de douăzeci de ani, iar el poate avea optzeci.

Chiar se întâmplă asta, pensionarii au timp de pierdut pe net și se amuză sau agață fete tinere și fără experiență. La televizor am văzut un bătrân italian care a venit în România să-și ia soție de treizeci de ani, care era coafeză. S-au mai lăsat și filmați ca să aibă lumea de cine râde.

Se cunoscuseră pe un astfel de site. Bine-nțeles fata l-a refuzat când a văzut cum arăta el în realitate, de fapt avea peste șaizeci de ani.

Fac pariu că aș primi cereri de adopție dacă aș avea timp de pierdut cu așa ceva. Ce nicname ai ales?

-criza-n-tema115, răspunsese fata, aici recunosc că am imitat pe cineva, n-am găsit nimic original în mintea mea la ora asta. La localitate trecuse lumealargă, într-un cuvânt.

-Faptul că traduci aceste citate este bine, dar fă-o corect cu gramatica alături, citesc și persoane din alte țări despre noi românii, că și așa ne consideră printre ultimii coborâți din copaci, mai spusese avocatul cu amărăciune, plecând în camera lui. În mintea lui rămăsese acel nicname al fetei și mai ales acei 115 ani, cu care se lăuda pe site. În mod sigur evita orice abordare din partea bărbaților, mai exact temerile ei se manifestau încă, chiar și aflându-se sub acest anonimat în spațiul virtual.

79

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Cum își terminase treburile urgente, predase raportul, timpul îi permitea să se relaxeze și el puțin.

Luase o carte din bibliotecă și pregătit de culcare, adormise cu cartea în mână și cu lumina aprinsă. D-na Leo, intrase tiptil în camera lui, luase cartea, îl învelise și stinsese lumina. Apoi către Neney, spusese în șoaptă un noapte bună, arătând spre camera lui, mai adugase: cred că este frânt de oboseală. Se retrăsese și ea cu un etaj mai jos și liniștea nopții îi purta pe fiecare pe aripile viselor.

Cum de la gând la faptă este un singur pas, în dimineața următoare, avocatul Silviu, își făcuse și el pagină pe site-ul pe care intrase Neney. Pe lângă amuzament avea de gând să urmărească de aproape activitatea ei. Capacitatea ei de comunicare, de creație și de ce nu, cu cine îi plăcea să comunice. Dorea să-i cunoască preferințele. Își alesese nicname ”crinul galben”, iar vârsta o alesese de 105 ani, ca să nu dea nimic de bănuit.

Din experiența lui știa că oamenii au mereu nevoie de modele și el avea de gând să pară un model, să stimuleze ambiția fetei de a studia, de a merge mai departe. Era convins de potențialul ei, dar avea nevoie de o confirmare parcă, din partea celor din jur. Dorea să o atragă într-un fel de competiție, să înțeleagă că dacă alții pot, 80

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

cu siguranță și ea va reuși.

Se minuna singur de ușurința cu care a intrat în acest joc, de a comunica în spațiul virtual, când o putea face foarte bine verbal, îi despărțea numai un perete.

Căutase o imagine pe net, cu un crin galben inflorit, îl postase ca poză de profil, scrisese și moto-ul după care se conducea el; ”Nu inima ci mintea să te conducă în viață, că inima te minte dar, mintea...niciodată”.

Mai adăugase că studiază filozofia și face muncă de voluntariat, în folosul oamenilor nevoiași. Asta trebuia să inspire încredere și să fie considerat un om serios și bine intenționat.

Odată făcut acest prim pas, putea intra pe site oricând și urmări în voie cum se descurcă Neney. Nici un moment nu și-a pus întrebarea, dacă fata va intra și va comunica cu el, ce ar avea el de spus. Va vedea atunci când va fi cazul.

Deocamdată urma să stea un timp în espectativă, mai mult observator, decât participant.

Exista și un forum, dar îl văzuse în treacăt și citise câteva nerozii cu care chiar nu merita să-ți pierzi timpul. Polemici fără nimic serios, doar șicanări sterile, pe care avea de gând să i le arate fetei, în pagina ei, când va mai avea ocazia să o găsească pe site.

81

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

* Trecuseră câteva zile și tatăl Nicoletei, părea că se simte mai bine. Degerăturile de la picioare îl dureau foarte tare, tusea îl epuiza dar, el o încuraja pe fată.

-Să stai lângă doamna cu care ai venit, că-i femeie serioasă și are să te învețe de bine. Eu, o să merg la locul meu, acolo lângă mama ta, dar pe ăștia, să-i scoți din casă cu poliția.

Ei m-au adus în halul ăsta, că nu am vrut să le dau casa cu acte, pe numele lor. Să-i lași să ia din casă tot ce vor, dar casa să o vinzi, că tu ești singura moștenitoare. Te-nvață doamna unde să mergi și ce să faci, că ești o copilă și nu ai de unde să știi treburile astea. Am obosit, nu pot să vorbesc prea mult, dar să nu uiți...nimic să nu uiți...

Se oprise bătrânul a cărui respirație devenise șuierătoare. Fata îi dăduse puțină apă, ajutată de d-na Leontina care-l ridicase puțin.

Cum asistenta venise să-i schimbe perfuzia, le anunțase că trebuie să plece, să nu o mustre pe ea medicul de gardă. Nu era nici zi de vizită, iar acolo la terapie intensivă, nu aveau voie să stea cei ce veneau să-i vadă pe bolnavi.

Cum fata era palidă și începuse să tremure, d-na Leo, propusese să meargă să stea de vorbă cu medicul, să știe exact starea tatălui fetei.

Au stat de vorbă foarte puțin, telefonul suna la fiecare trei, patru minute, iar medicul le spusese 82

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

clar că speranțe multe pentru bătrân nu sunt. Ei au făcut tot ce s-a putut dar, probabil că a fost ținut multe zile în acele condiții.

Cum d-na Leontina avea ceva experiență prin spitale, o rugase pe o infirmieră, să-l spele așa cum se putea, așezat în pat și să-l schimbe pe bietul bătrân căzut în mâinile acelei păsări de pradă, cu progeniturile ei.

Fata încă mai spera că medicii vor reuși să-l pună pe linia de plutire dar, d-na Leo observase mai bine fața palidă, cadaverică a omului care se lupta practic pentru o gură de aer.

Tragică soartă pentru el, greu va fi de acceptat și de fată, mai ales la asta se gândea d-na Leo. Așa de tânără și așa de mult încercată de soartă. O asigurase că orice se va întâmpla, ea și avocatul o vor spijini în tot ce avea de făcut, să iasă pentru totdeauna din acel marasm.

Din nefericire în ziua ce a urmat, telefonul a sunat chiar foarte devreme, iar de la spital li s-a comunicat decesul tatălui fetei. Cum răspunsese avocatul, acesta încercase să o pregătească câtuși de puțin dar, în astfel de situații nu prea știe nimeni cum se face. Ciocănise în ușa fetei și-i spusese că cei de la spital au spus....

-Oh! Nu-mi spuneți că....offf, Doamne, de ce? De ce? Că el nu a făcut rău nimănui, i-a asigurat un adăpost acele vipere care umbla după o cameră cu chirie și nu era primită de nimeni.

83

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

-Vezi? Tu întrebi de ce? Nici Dumnezeu nu are nevoie de lichele, de aceea l-a luat la el, că era om bun și ca să-l protejeze.

Asta este viața...o chem pe d-na Leo să vedem cum facem. Un lucru să știi, în toate acestea, nu ești singură....pentru astfel de situații există prietenii. Contează pe noi dar, vreau să știi de acum, că noi vom sta mai departe tocmai pentru a nu da nimic de bănuit acelora care l-au adus în halul acesta. Nu spui nimănui ce ai de gând să faci mai departe. La spital rezolvăm noi, îl ducem la o capelă, anunță o vecină de pe strada voastră, unde este depus, pentru cei care vor să vină la priveghi. Noi vom fi ca niște cunoștințe mai de departe, care mergem acolo...așa din curiozitate.

Vreau să-i observ cât mai atent pe acești indivizi, fără ca ei să știe că te ajut în vreun fel.

O voi duce de braț pe d-na Leo, ca și cum aș fi cu mama. Ai înțeles de ce facem asta? Sunt oameni periculoși, vor avea polițiștii ceva de lucru cu ei, dar nu trebuie să știe nici cartierul în care locuiești. Lucrezi la bibliotecă și stai cu chirie acolo undeva pe-aproape, clar?

-Da, înțeleg foarte bine, răspunsese fata cu lacrimile curgând încet pe obrazul ei așa de fraged.

Avocatul Silviu o privea cu nesfârșită milă dar, altceva nu putea face pe moment.

84

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Restul pregătirilor le făcuse el cu d-na Leo. Neney sunase pe vecinul care o dusese pe mătușa ei cu mașina la spital și-i spusese să anunțe el, pe cei din casă unde era depus trupul tatălui ei și unde va face masa de pomenire. Era un birt mic undeva în apropierea străzii lor. Fata vorbise așa cum fusese învățată, să se pregătească masa de pomenire pentru ora trei, după înhumarea defunctului, iar coliva și câteva pachete se oferise să le facă chiar soția celui cu care vorbise la telefon.

Pe concubina tatălui nu o sunase deloc.

Prefera să nu discute nimic cu ea, nici cu feciorii ei, care nu erau doar dubioși ci chiar periculoși.

După ce s-au adunat toți la masa de pomenire și s-a terminat, cu actul de deces și însoțită de doi polițiști, fata intrase în casa din care fusese nevoită să fugă cândva printre străini, pentru a prelua toate actele rămase de la tatăl ei. Încercase așa zisa mamă vitregă să intervină, că nici nu s-a răcit săracul ei bărbat și ea vine să-și ceară moștenirea. Un polițist pusese capăt oricărei discuții, pe motiv că fata ceruse protecție pentru recuperarea actelor și ei se grăbeau că mai aveau și alte cazuri de rezolvat.

Așa luase Neney actele casei și terenului aferent și actul de teren undeva în provincie, teren pe care-l moștenea de la un bunic și era dat în arendă de tatăl fetei.

85

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Având astfel toate actele originale, îi cam lăsase cu buza umflată pe cei din casă. Urma să facă succesiunea și apoi să vândă casa și să-și piardă urma, așa cum o învățase avocatul și d-na Leo. Se descurcase bine fata dar, odată ajunsă în aprtamentul avocatului, aruncase mapa cu actele pe biroul ei, se aruncase pe pat și izbucnise în hohote de plâns. Se abținuse cât putuse de bine tot timpul, în biserică în timpul slujbei era să leșine dar, o susținuse vecina, femeia care-i făcuse coliva și pachețelele și batistele cu un bănuț și o lumânare legate într-un colț.

Așa era datina și Neney a vrut să facă totul așa cum se obișnuiește la o înmormântare creștinească. Ea și femeia din vecini au făcut totul cum le învățase o femeie mai în vârstă.

Avocatului nu-i scăpase nici un detaliu, avea cu el și alți doi polițiști în civil, care nici ei nu pierduseră timpul. Au cules informații despre așa zisa familie a defunctului, se mirau că nu l-au mai întâlnit de multă vreme și el săracul era pe ducă dar, ei nu au știut nimic.

Au aflat multe despre preocupările mamei vitrege, despre proxeneții, cei doi fii ai ei, despre fetele racolate și aduse în casa lor să se prostitueze. Nici aceștia nu au pierdut vremea.

Au luat un camion și au încărcat toată mobila bună din casă, lăsând numai vechiturile din anexele casei.

86

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Actele fiind la fată, știau ei că mult nu mai puteau să stea în acea casă. Astfel furând practic din casă ce-i revenea fetei, au pierdut dreptul de a mai intra acolo.

Poliția a făcut proces verbal de constatare pentru furt și a sigilat totul. Pentru Neney acest furt nu însemna nimic, având în vedere faptul că urma să vândă casa și terenul aferent, cum se va ivi un cumpărător. Între timp se apucase de studiat, având în vedere faptul că examene serioase avea de susținut și nu vroia să-i dezamăgească pe cei ce erau mereu alături de ea, în toate necazurile de care avusese parte la o vârstă așa de fragedă.

Se considera destul de matură și responsabilă la cei aproape 20 ani ai ei dar, viața este uneori mult mai complicată decât pare. Deși soarta îi scosese în cale și persoane pe care putea conta și care chiar i-au dat cele mai bune sfaturi, ea avusese parte și de răutatea celor care ar fi trebuit să-i fie cel mai aproape, cu atât mai mult cu cât ocupau abuziv casa părintelui ei și-l chinuiau pe acesta în frig și fără alimente.

Era decisă să facă ordine pentru totdeauna în viața ei, cu banii obținuți să-și cumpere o garsonieră în oraș, cât mai aproape de biroul avocatului cu care lucra. Se gândea ea că într-o bună zi el se va căsători și atunci ea nu va mai putea rămâne în apartamentul lui.

87

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Nu știa de ce dar numai acest gând îi dădea frisoane. Se obișnuise să se afle sub protecția lui, îl stima pentru corectitudinea și intergritatea lui, nu-și putea imagina, că vreodată va lucra în altă parte sau cu altcineva. Lăsase deoparte presupunerile de tot felul și se apucase de lucru.

Totul trebuia să fie bine făcut ca avocatul Silviu să fie mulțumit de ea și să nu-i reproșeze nimic. Într-o discuție cu d-na Leo, tânăra secretară o întrebase de ce nu venea d-l Silviu cu nici o doamnă pe acasă? Chiar nu avea de gând să se căsătorească? Nu știa de ce dar roșise până-n vârful urechilor când întrebase despre acest aspect, iar d-nei nu-i scăpase acest amănunt.

Se gândise ea puțin înainte de a răspunde dar, fata își freca mâinile de nerăbdare și de emoție.

- Dragă să știi că și eu l-am întrebat dar se pare că în facultate a fost dezamăgit de o fată foarte frumoasă dar și foarte curtată. S-a cam jucat cu inima lui și asta l-a făcut să ia distanță. Probabil că se mai întâlnește el în altă parte cu vreo femeie că de... om este nu?

Dar aici în casă de când mă ocup eu de menaj, nu a venit cu nimeni. Este un băiat foarte bun și foarte corect. Impresia mea este că acest doctorat pe care-l pregătește este felul lui, de a răspunde cuiva care l-a desconsiderat. Vrea să dovedească lui dar și altora că este capabil de mult mai mult 88

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

decât a fost apreciat. Repet, este doar impresia mea, el nu mi-a spus nimic. Este de o corectitudine rar întâlnită.

Altfel nu mă ocupam eu de casa lui, am și eu principiile mele, nu ajut pe oricine.

Pe tine te-am îndrăgit de cum te-am văzut prima dată dar, apoi mi-am dat seama că chiar meriți să fii iubită și apreciată. Vezi tu, când ajungi la o vârstă ca a mea, este mult mai ușor să-ți dai seama de caracterul oamenilor. Nu am doar niste ani, am și o experiență de viață, am observat oamenii de-a lungul vieții și rar mi se întâmplă să greșesc. Nu mă laud, eu am fost o simplă contabilă toată viața, dar am avut ocazia să cunosc multe caractere. Așadar dacă avocatul Silviu ar fi fost cât de puțin incorect, eu nu aveam ce să caut în casa lui, indiferent cu cât m-ar fi plătit. Crede-mă sunt mulți oameni care nu ar face chiar orice pentru bani dar, din păcate sunt și destui cei care fac orice, mai ales rele, pentru bani.

Este o degradare umană fără precedent. Nu mai există demnitate, onoare, bun simț foarte des auzi pe stradă, în magazine, expresii pe care nu le poți reproduce, de vulgare ce sunt. A crescut nonvaloarea și s-au înmulțit lichelele. Altfel am fost crescuți și educați noi.

- Ce păcat că nu ați cunoscut-o pe mama mea, era o femeie respectată de toată lumea de pe 89

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

stradă și oriunde mergea cu mine de mână, era primită cu tot respectul dar și ea respecta pe toată lumea. Știa să creeze armonie în jurul ei.

Acum parcă lumea s-a întors pe dos, rar mai poți avea încredere în cineva. Cred că mătușa Caterina s-a rugat pentru mine și mama mea de acolo din cer, să întâlnesc persoane ca dumneavoastră și ca d-l Silviu.

-Da, cu el chiar că ai avut o șansă să treci peste necazul tău și să duci o viață decentă. Este mare lucru, mă bucur că știi să apreciezi ce a făcut și va face în continuare pentru tine.

-Am să vă spun un secret, dar să nu râdeți de mine... mă tem... tare mă tem... să nu mă îndrăgostesc, de el... ar fi o adevărată dramă pentru mine. El știe prin ce am trecut... cu siguranță că are el pe cineva de aceeași profesie cu el, nu s-ar uita la una ca mine. Ce mă fac eu apoi?

-Eu zic să nu-ți faci astfel de griji dar, nici iluzii că apoi vei suferi. Contează și mulțumeștete cu prietenia lui. Este mare lucru să ai un prieten cu care să poți comunica și bune și rele.

Timpul este cel care decide. Deocamdată el se luptă pentru doctorat, deci tu nu trebuie să rămâi mai prejos, ai văzut ce încredere are în tine.

Mergi la facultate și dovedește-ți în primul rând ție, dar și lui, cât de capabilă ești. Apoi timpul va lucra în favoarea ta.

90

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Dacă acolo sus este scris că între voi doi ar putea fi și altceva decât prietenie... așa va fi dar, dacă nu scrie, nu are rost să te gândești măcar la o astfel de posibilitate, ca să nu suferi, nu de alta. * Trecuseră trei ani de la discuția dintre cele două femei, parcă erau mamă și fiică așa de bine se înțelegeau. Neney îi împărtășise d-nei Leo, toate trăirile ei. Erau în vacața de vară, avea mai mult timp liber, nici prea mult de lucru cu avocatul Silviu. Acesta își susținuse teza de doctorat, iar fata terminase anul trei al facultății de limbi străine pentru care optase și chiar fusese sprijinită să nu renunțe la visul ei.

Traducea pagini întregi din operele lui Balzac, Flaubert, Stendhal, apoi se înfățișa în fața avocatului cu opera sa.

-Dacă mi le traduceai în latină, cred că mă descurcam mai bine, spunea acesta zâmbind satisfăcut de progresele pe care le făcea fata.

Bucuros că nu se înșelase în privința ei, o sfătuise ca banii obținuți din vânzarea casei, să-i depună la o bancă stabilă finaciar, să ridice periodic dobânda, dacă chiar avea cheltuieli mai mari dar, să nu se grăbească cu mutatul că pe el nu-l incomoda cu nimic șederea ei acolo.

Dimpotrivă, la orice oră din zi, uneori chiar din noapte o rugase să-i caute anumite copii după actele la care lucrase cu ceva timp în urmă și 91

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

avea nevoie de ele.

Era un avocat foarte căutat și intenționa ca mai devreme sau mai târziu, să-și facă propriul birou de avocatură dar, deocamdată maestrul lui mai avea nevoie de el și nu vrea să-l dezamăgească.Timp era destul, procese erau multe, uneori chiar prea multe, deci nu avea de ce se plânge.

Se schimbase ceva în comportamentul lui.

Era mai distrat, mai glumeț, renunțase la sobrietatea lui obișnuită. O mai întreba câteodată pe Neney, ce noi amici și-a făcut pe acel site de socializare dar, răspunsul era invariabil..

-Niciunul, nu am timp de pierdut. Ați avut dreptate, nu este nimic clar, seamănă cu un joc de-a baba-oarba, pe care-l jucam în copilărie.

Legată la ochi nu știam pe cine atingeam cu mâna, abia când mă lăsau liberă vedeam și eu cine era. Cam așa este și cu acest site.

Unii și-au pus nicname-ul de animale, parcă am fi la zoo. Atunci se amuzau amândoi sau când era și d-na Leo, râdeau toți trei de comparațiile făcute de ea. După câte-o astfel de discuție crinul-galben, trecea prin pagina ei și-i mai scria câte un salut sau ceva inteligent de care ea găsindu-l să se bucure. Fata răspundea cu un mulțumesc și cam atât.

-S-a întâmplat într-o dimineață, foarte devreme când avocatul Silviu, intrase pe pagina 92

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

lui în dorința de a scrie ceva, dar sunase telefonul fix de pe hol. Fata intrase în biroul lui și-i pusese cafeaua pe birou. Fiind laptopul deschis, rămăsese fără grai în fața imaginii. Crinulgalben, era pagina deschisă. Ce căuta în laptopul avocatului nu înțelegea. S-a retras imediat, a pregătit câte ceva în bucătărie, dar nu a întrebat nimic. Nu înțelegea dacă el scria acolo sau o deschisese din curiozitate să vadă ce mai scrie lumea.

Curând avocatul a trebuit să plece, iar ea a rămas nedumerită. Îi treceau multe prin minte dar un singur lucru nu. El nu lăsase niciodată să se înțeleagă că între ei ar putea fi ceva mai mult decât prietenie sinceră și loialitate. Crinul-galben în mesajele lăsate ei pe site, devenise mai îndrăzneț, îi cerea o întrevedere, chiar insistase așa de mult, încât lovindu-se de refuzul fetei, îi spusese că probabil este negresă dacă nu vrea să se arate.

Atunci fata răspunsese că da, este întradevăr mulatră și că nu dorește să-l cunoască personal.

Cam acestea erau motivele de amuzament ale avocatului Silviu dar, la un moment dat, a ajuns la concluzia că jocul acesta nu mai avea nici un farmec. Se apropia ziua de naștere a fetei și era decis să facă un pas hotărâtor în viața sa.

Neney se obișnuise să-l iubească pe Silviu, așa în tăcere, cu toate obiceiurile lui, cu tăcerile lui 93

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

gânditoare, cu telefoanele primite la cele mai nepotrivite ore. Era dispusă să-i iubească chiar și familia, atunci când o va avea dar, un lucru nu putea accepta, să fie departe de el. A fi departe de el ar fi fost o adevărată dramă pentru tânăra fată.

Avea colegi studenți ca și ea dar, erau așa de superficiali, aroganți și profitori față de părinții lor care cu mare greutate suportau cheltuielile lor nesăbuite. Pentru cei ce studiau mai exista o scuză dar, erau mulți tineri care trăiau efectiv ca niște paraziți pe seama părinților sau mai rău, din pensia bunicilor. Unii nici nu mai pomeneau de ei ca și părinți, deveniseră pur și simplu babacii.

Ce repede se înrădăcinase această formă de parazitism. Erau și destui bărbați în plinătatea puterilor care-și trimiteau femeile la muncă peste hotare, iar ei populau cârciumile și toceau zarurile la table sau jocuri de noroc. Le plăcea să trăiască bine din munca altora.

Asta nu înțelegea și nu putea accepta Neney.

Parazitismul devenit o plagă a societății. Prea multă libertate dădea posibilitatea multora, să se folosească de orice mijloace, de a nu munci dar de a trăi bine pe seama acelora care se lipseau chiar de strictul necesar, fiind forțați să-i întrețină pe cei care tăiau frunză câinilor.

94

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

De multe ori bătrânii erau nevoiți să-i suporte, renunțau la o vizită la medic, la un tratament necesar și se stingeau în tăcere și în regrete că la bătrânețe nu găseau nici un pic de înțelegere și ajutor. Mai rău chiar erau exploatați.

Aceste aspecte reale ale vieții, o intrigau și o dezgustau în egală măsură pe fată.

Ea care cunoscuse greutățile vieții din fragedă copilărie. Se obișnuise cu munca de foarte tânără și nu ar fi conceput să trăiască altfel. * Când Neney se strecura încet spre bucătărie să pornească filtrul de cafea, zărise pe măsuța din hol ceva ce a uimit-o foarte mult. O carte mare de Drept Internațional așezată pe verticală, iar de o parte și de alta, două flori. Nu erau orice flori, ci de o parte era o crizantemă albă ca zăpada iar de partea cealaltă... un crin galben. Nu știa ce să creadă. Când a vrut să se retragă în bucătărie și-a făcut apariția Silviu.

-”La mulți ani domnișoară”, spusese el cu un zâmbet fin în colțul gurii. Știi ce reprezintă acest dar? Depinde numai de tine dacă vrei ca acest perete, accentuase el, punând mâna pe cartea de drept, să dispară. Ți-am scris cândva ce mult diminuează internetul distanța dintre oameni, că te simt așa de aproape de parcă ai fi în camera de alături. Nu am exagerat cu nimic.

Iată-mă complet descoperit...

95

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

-Așadar crinul-galben....

-Sunt eu... ai voie să-mi spui tot ce-ți trece prin minte, astăzi este ziua ta, vreau să fie o zi cu adevărat deosebită.

-Mulțumesc de urare, este foarte deosebită, așa de deosebită... că-mi vine să te strâng de gât... Ți-ai bătut joc de naivitatea mea. Dacă iau cartea ce se va întâmpla?

-Mai întâi trebuie să accepți ca acest perete să dispară, apoi vei afla restul...

-Bine, am luat peretele...dusese cartea cu ambele mâini la spate, la cât era de grea, abia putea să nu o scape din mâini.

-Dă-mi mie peretele și tu ține acest dar, care te asigur că este mult mai greu...se aplecase și recuperase el cartea, apoi pusese în mâna fetei o cutiuță mică, roșie cu o dungă aurie pe margini.

Fata îl privea întrebătoare, neștiind dacă să deschidă sau nu cutiuța.

-Este tot un ... simbol? întrebase ea precaută să nu facă o gafă.

-Da, un simbol al realității, de fapt ... de fapt, se intimidase până și el de emoțiile citite pe fața fetei, este un inel de logodnă. Știi că te apreciez foarte mult, acum pot spune cu mâna pe inimă că te iubesc sincer și dacă vei fi de acord, aș vrea să te căsătorești cu mine. Dacă ai nevoie de timp de gândire... de acord...

96

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

- Am avut destul timp să te cunosc și tu știi bine că sunt îndrăgostită de mult timp de tine. Nu o face pe naivul, cu siguranță știi asta. Au râs și s-au îmbrățișat, s-au sărutat pentru prima dată, pecetluind dragostea lor curată, stima, încrederea.

-Nu-mi amintesc să fi primit vreodată o cerere așa ...în pijamale...

-Pot să le scot, spusese Siviu să-i vadă reacția.

-Nu, nu, nu, dar poți pune peste ele un halat de casă, la asta m-am referit.

-Ești sigură? Și eu care credeam că sunt mai atrăgător așa. Mi-ai spulberat și ultima iluzie. Au râs amândoi de stâgăciile lor de îndrăgostiți care-și mărturiseau pentru prima dată sentimentele.

-Oare de ce ar fi acest inel mai greu decât cartea aceea imensă?

-Cartea ai ținut-o un minut, pe mine va trebui să mă suporți toată viața...gândește-te...sunt cu zece ani mai mare ca tine...

-Ești tot ce-mi doresc eu mai mult în viață, ce înseamnă o diferență de câțiva ani?

-Vino aici...promite-mi că nu te vei indoi niciodată de mine și poți fi sigură că eu am încredere absolută în tine. Te-am îndrăgit din primul moment în care te-am rugat să-mi redactezi acele pagini, la bibliotecă. Am lăsat ca timpul să vindece răni, să mă cunoști așa cum sunt și...am sperat că poate într-o zi ne vom afla 97

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

în situația în care suntem acum.

Cum d-na Leontina era la curent cu intențiile avocatului, preferase să-și facă apariția ceva mai târziu, sub un motiv oarecare.

A reușit chiar să pară uimită de vestea dată cu mare bucurie de Neney.

Pentru masa de prânz erau invitate amândouă la restaurant. Serbau ziua de naștere a viitoarei mirese și totodată logodna ei cu avocatul Silviu. Cum d-na Leo se declarase foarte mulțumită dar și obosită, considerase că cel mai bine era să se retragă și să-i lase pe cei doi îndrăgostiți singuri prin oraș.

Neney avea o senzație ciudată de captivitate, în momentul în care a rămas singură cu Silviu.

-Ce este? Întrebase el.

Tu ai ceva...nu te simți bine?

-Totul s-a petrecut așa de repede... am emoții, nu știu cum să-ți explic...

-Vrei să-ți spun ceva? Și eu am emoții. Tu spui că totul s-a petrecut prea repede iar eu am așteptat acest moment și te-am dorit lângă mine de mii de ori.

Va trebui să ne susținem reciproc, să facem față tumultului din noi și să ne trăim dragostea.

Mergeau ținându-se de mână pe una din aleile parcului Herăstrău, înconjurând lacul. Îi propusese logodnicei sale o plimbare cu vaporașul pe lac, dar aceasta refuzase pe motiv 98

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

că se temea de apă. La câte emoții am trăit astăzi, nu mai rezist să mă văd în mijlocul apei.

Silviu se gândise că era mai bine să se plimbe împreună, să mai discute, să se obișnuiască amândoi cu noua situație.

Spre seară au revenit în apartamentul lor și cuprinzând fata în brațe îi șoptise la ureche.

-De bună voie și nesilită de nimeni ai înlăturat zidul dintre noi? Îți menții această decizie?

-Da iubire, reușise să articuleze Neney, cuprinsă de o moleșeală delicioasă în brațele lui puternice.

Se lăsa alintată, sărutată, ca un copil care-și dorise mult timp ceva și abia atunci primea. Era recunoscătoare și emoționată pentru tot ce trăia.

Când Silviu deschisese ușa dormitorului său, Neney tresărise instinctiv și ceva vecin cu spaima se putea citi în privirea ei.

Observând Silviu o liniștise imediat.

-Nu ai nici un motiv să te temi de mine...chiar dacă am renunțat la acel perete, în seara asta doar vom dormi în același pat. Uneori mai sforăi dar, va trebui să te obișnuiești cu mine așa cum sunt.

-Merg la mine în cameră... să mă schimb, spusese fata cu privirea coborâtă și fața roșie de emoții.

-Ai roșit și-ți stă minunat, o mângâiase Silviu.

Dacă ai ști cât de puține persoane mai roșesc în zilele noastre... te aștept iubire.

99

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Ajunsă în camera sa Neney se privise în oglindă. Abia se recunoștea. Avea o strălucire stranie în privire și parcă toată ființa sa se metamorfozase. Îmbrăcase o cămașă de noapte de satin alb, pe care o cumpărase cândva cu d-na Leo. Îi era ciudă pe ea însăși. Și-l dorea așa de mult pe Silviu și tocmai atunci au năpădit-o temerile.

Cum Silviu stinsese lumina, Neney se strecurase ușor ca o umbră și se așezase pe marginea patului lui.

-Vino, șoptise el, în seara asta vei dormi pe brațul meu.

-Chiar crezi că pot dormi? Întrebase fata.

-Vrei să-ți cânt ceva de adormit copiii? Au izbucnit în râs amândoi, încercând să scape de emoțiile care-i țineau la distanță.

-Nu, dar vreau să mă strângi în brațe, tare, cât de tare poți. Vreau să mă simt ocrotită de tine iubire.

O cuprinsese în brațe și o ținea lângă inima lui, o alinta și o săruta, până când Neney șoptise încet, timid lui Siviu. Vreau să facem dragoste iubire dar, eu nu am experiență...las totul în seama ta.

Se lipise de el și au stat un timp îmbrățișați, apoi Silviu cu mișcări lente și săruturi fierbinți, înlăturase cămașa de noapte a tinerei fete. Era prima lor noapte de dragoste adevărată, împlinită.

Dimineață se trezise Neney, goală în brațele 100

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

iubitului ei, la fel de gol ca și ea. Acesta o mângâiase și o sărutase privind-o cu multă atenție.

- Bună dimineața frumoasă doamnă. Te anunț că suntem soț și soție în caz că ai uitat, mai avem de semnat doar o hârtie care să confirme ce spun eu.

Cum te simți?

-Am senzația ca suntem primii oameni care au trăit o noapte de dragoste.

Mă simt bine, nu-ți face griji...a fost...minunat.

Nu credeam că se poate trăi așa ceva. Tu chiar ești un soț minunat. Îmi place cum sună acest cuvânt; ”soț”. Acum ești numai al meu. Câtă vreme ești numai al meu, eu pot să exist, altfel...nu pot exista... fără tine.

-Ce copilă ești, suntem împreună pentru totdeauna. Să nu te îndoiești niciodată de mine. * Doamna Leontina iradia de bucurie că speranța și dragostea sinceră a tinerei fete, urmau să se concretizeze printr-o căsătorie sacră, cum o numise Neney, într-una dintre multele discuții purtate de ele în ultimii ani. Erau multe de pus la punct dar, primul lucru era ca Neney, să-și anunțe prietena de marea ei bucurie. Prea era frumoasă vestea și nu dorea să mai amâne nici o zi să o împărtășească cu prietena ei, care nu ezitase să o pună la curent, 101

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

cu povestea ei de dragoste. ”Dragii mei dragi, să nu mai credeți începând de astăzi că sunteți singurii care trăiți o iubire așa de mare. Eu l-am iubit în taină până acum dar, de ziua mea de naștere, am primit un inel de logodnă și o declarație simplă dar sinceră, de dragoste adevărată. Acum știu ce înseamnă să nu mai simți pământul sub picioare, să levitez la brațul omului cel mai drag inimii mele. Deci suntem logodiți și ne pregătim de nuntă, iar în luna de miere vom veni măcar pentru o săptămână la Iași. Sper să nu fixați nunta în aceeași zi cu noi, că ne dorim foarte mult să venim la nunta voastră. Nu am sperat ca totul să devină deodată așa de clar, așa de simplu și totuși așa de intens. Silviu mă privește cum scriu și-mi șoptește că există un articol de lege, undeva într-un colț al inimii fiecărui om, care prevede că fericirea aparține tuturor oamenilor, dar ei trebuie să o descopere. Știe el ceva, dacă susține asta dar pe mine m-a cam ținut pe jar mult timp. Acum important este că suntem siguri de dragostea ce ne-o purtăm,că ne dorim să fim împreună pentru toată viața.

Aveți și de la noi o fotografie făcută chiar de ziua mea de naștere și logodna noastră. Într-un alt plic veți primi cu siguranță și o invitație la nuntă, atunci când vom fi siguri de toate aranjamentele, vă vom spune data exactă.

102

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Nu mai sunteti voi singurii care levitați dar, aveați dreptate... dragostea împărtășită este cel mai minunat lucru în viața noastră.

Vă îmbrățișăm cu mare drag, Neney și Silviu”.

Când fata terminase scrisoarea, Silviu o cuprinsese în brațe și-i șoptise la ureche; -Ești așa de frumoasă când zâmbești...ar trebui să o faci tot timpul. Dacă tot vorbim de timp, am luat bilete la teatru, vrei să mergem? Merg și cei doi soți care erau în pragul divorțului.

Am stat serios de vorbă cu el, se pare că are unele ezitări. Este un prim pas spre împăcare sper eu.

El este și mai în vârstă decât mine, sper că va înțelege și el de ce căsnicia trebuie să fie ceva sacru... o sărutase suav pe buze și o strânsese ușor în brațe. Aș vrea mult să-i văd împăcați.

Vreau să te vadă pe tine cât ești frumoasă și de înțeleaptă.

- Mă flatezi iubire, am așa de multe de învățat... iar multe din ceea ce știu, le-am învățat de la tine.

- Asta nu-i adevărat, tu ai ceva nativ, ai o gentilețe cu care te naști, o puritate, o conștiință, ai multe calități de care, parcă nici nu-ți dai seama. D-na Leo te-a mai ajutat cu sfaturile ei?

- Despre ce puritate vorbești? Știi foarte bine prin ce am trecut... pentru tine chiar mi-aș fi dorit să fiu pură. Dacă pe lume n-ar exista...

-Este un subiect închis pentru totdeauna.

103

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Tu ești pură prin firea și caracterul tău. Nu ai voie să te mai gândești la ce a fost atunci...avem lucruri mai bune, mai frumoase și mai interesante de făcut. Sper că ești de acord cu mine.

-Da, așa ar trebui gândit... ne pregătim de teatru?

-Sincer vorbind...aș prefera să stau toată seara cu tine în brațe dar, am promis... așa că mergem.

S-au întâlnit cu familia colegului lui Silviu în foaierul teatrului Național, piesa jucându-se în sala Atelier. Silviu a făcut prezentările, cei doi au răspuns relativ rece la gestul lui.

Ceva nu le convenea sau erau prea preocupați de propriile lor probleme.

Piesa, o comedie care în afară de strigătele aproape supărătoare, nu conținea nimic consistent, nu exista acțiune în adevăratul înțeles al cuvântului. Actorii deși buni, parcă improvizau tot timpul. Nu lipseau nici aluziile sau chiar expresiile aproape vulgare, pe motiv că și acestea fac parte din limba română. Au aplaudat la final așa din politețe dar, dezamăgirea era vizibilă pe multe fețe ale spectatorilor.

-Cred că ne simțeam mai bine undeva în altă parte, spusese Silviu, încercând să încropească o discuție. Am putea merge la un local...

-Nuuuu! Se grăbise să spună soția amicului său, pretinzând o durere de cap. Era o femeie brunetă, în vârstă de aproximativ patruzeci de ani și foarte posacă. Soțul ei era înalt, atletic și cu părul 104

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

aproape alb. Și el propusese s-o lase pe altă dată. Și-au luat rămas bun, doamna afișând un zâmbet glacial, dar soțul ei încercase să fie mai amabil.

O nouă scrisoare de la prietena ei din Iași o anunța: ” Dragă Neney te anunț că urmează să devin mămică. Suntem hotărâți să urgentăm cununia civilă. Mama s-a bucurat foarte mult la aflarea veștii dar viitoarea mea soacră consideră că este prea tânără să devină bunică. Ce putem face? Nu-i putem face fericiți pe toți.

M-am bucurat mult că ești îndrăgostită, logodită chiar. Tu meriți tot ce este mai bun în viață. Ești așa de candidă, de sinceră și foarte frumoasă...cum de a observat Silviu așa târziu acest...mic detaliu, asta nu înțeleg. Îți imaginezi cum am să mă prezint eu la examene cu burtica mare? Mi se pare hazliu, orice profesor cu puțină conștiință va avea grijă să-mi pună întrebări ușoare, să nu am emoții că de...o viitoare mămică are nevoie de calm și liniște. Este ceva minunat să simt cum aici lângă inima mea, mai bate una mititică și din când în când își face simțită prezența, mișcând un picioruș sau o mânuță. Un copil din dragoste adevărată, ce poate fi mai minunat?

Dacă mă gândesc mai bine, acum am doi copii, Radu este și el ca un copil mare, care ar sta tot timpul cu urechea lipită să-l asculte și să-i 105

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

simtă mișcările și să-i vorbească. Uneori este caraghios dar, este așa de tandru și de atent și ne iubim așa de mult...

Vă așteptăm cât de curând la cununia civilă, iar nunta o lăsăm pe mai târziu, probabil o facem odată cu botezul. Nu putem lua decizii importante numai noi doi, din moment ce depindem de ajutorul părinților noștri. Îți dai tu seama că nu este prea comod dar, trebuie să ne terminăm studiile și să ne creștem băiatul. Am făcut ecografie și se pare că vom avea un băiețel.

Abia aștept să văd mica minune, să-l țin în brațe...ei, dar despre asta îți voi povesti după ce se va naște. Vă îmbrățișăm cu mare drag, noi trei. Veronica și Radu...juniorului încă nu i-am ales un nume.

P.S. Poate faceți voi o fetiță și ne facem rude...ha,ha,ha, ar fi foarte nostim.

Silviu o întrebase pe Neney de ce zâmbește.

-Ica ne propune să facem o fată că de băiat s-au asigurat ei, poate ne facem rude. Are un simț al umorului...dar tu poți crede că mama lui Radu se simte jignită că devine bunică, fiind prea tânără?

Cam asta m-a lăsat să înțeleg.

Noi cu siguranță nu vom jigni pe nimeni cu așa ceva și ne vom crește copiii singuri. Cred că d-na Leo, ar fi foarte fericită. Putem să mergem la cununia lor?

106

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Am înțeles că nunta o vor face mai târziu, odată cu botezul.

-Mergem, mă anunți ceva mai devreme să-mi iau trei zile liber. Aș vrea să revăd Iașul, Mica Romă, de pe cele șapte coline românești.

Vreau să te duc la grădina botanică și în parcul Copoului. Acolo tronează teiul lui Eminescu, este imens, ai să vezi multe. Orașul este minunat, vechi centru universitar. Multe biserici și mânăstiri, presărate fie în oraș fie pe cele șapte coline. Acolo se duc anual mii de pelerini la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.

Este un oraș cu multă istorie și spiritualitate. Mă bucur că am ocazia să-l revăd.

-Pentru mine, important este că toate le voi vedea cu tine, acest fapt sigur le va da o frumusețe aparte, șoptise Neney.

Scrisoarea Veronicăi nu întârziase prea mult, își anunța prietenii din capitală că au fixat cununia civilă, sâmbătă, cu două săptămâni înainte de începerea examenelor de sfârșit de an. Întâlnirea cu Veronica și Radu, a avut loc chiar unde se oficiau cununiile, după ce Neney și Silviu trecuseră pe la hotelul unde se cazaseră, să-și lase bagajele și pentru un duș făcut în grabă.

Un taxi îi lăsase chiar în fața casei căsătoriilor iar cele două prietene abia au avut timp să se îmbrățișeze că au fost chemați în sala special amenajată pentru astfel de evenimente.

107

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Privind invitații Neney îi șoptise lui Silviu; Mama lui Radu pare cam tânără pentru a fi bunică dar, tatăl lui...este deja cărunt.

-Cam așa vom fi și noi la vârsta lor, glumise Silviu. Promit să mă vopsesc dacă va fi cazul.

-Nu fii rău, știi bine că nu asta am vrut eu să-ți spun...de fapt ce este rău să fii o bunică tânără?

Ai mai multă răbdare cu copilul...

-Daaaa și nu-l sperii când apari în fața lui noaptea, completase Silviu mai mult în șoaptă.

-Da, cred că eu sunt în vacanță, dar de fapt tu o trăiești din plin. Ești plin de umor...

-M-ai făcut să întineresc cu zece ani, deci suntem de aceeași vârstă, încheiase el discuția, fiind atent la ofițerul stării civile care începuse ceremonia. Hai să aflăm și noi ce ne așteaptă...

A urmat cununia, apoi deplasarea la un restaurant unde a avut loc masa și distracția.

Târziu în noapte au început să se retragă perechi, perechi, fiecare la casa lor sau la hotel.

La fel au făcut și Neney și Silviu, s-au retras la hotel, iar dimineața următoare, jos în holul hotelului, au întâlnit un grup de turiști cu ghid.

-Cred că ar fi bine să ne alăturăm și noi grupului de turiști care beneficiază de un ghid, astfel aflăm cât mai multe detalii, sugerase Silviu.

-Sigur, chiar mă interesează, dacă tot suntem în acest mare oraș, vreau să știu cât mai multe despre el, îl asigurase Neney.

108

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Au ajuns în fața Universității Alexandru Ioan Cuza, despre care ghidul spunea că era, cea mai veche universitate din România, fondată în anul 1860. Clădirea de dimensiuni impresionante a fost construită conform planurilor cunoscutului arhitect Louis Blanc iar inaugurarea a avut loc în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Este o construcție în stil clasic și baroc, intrarea în clădire este cu adevărat monumentală și conduce către ”Sala Pașilor Pierduți”, pictată de cunoscutul pictor, Sabin Bălașa. În fața universității tronează statuile lui Xenopol și Kogălniceanu.

-Vom merge acum în Parcul Copoului, anunță ghidul, vă rog să menținem grupul cât mai strâns. Am multe de povestit iar dumneavoastră multe de văzut și de auzit. Se știe că la Parcul Copou, s-a început amenajarea prin anii 1833-1834 însă Mihalache Sturza i-a dat aspectul acestei grădini moderne pe care aveți posibilitatea să o admirați și fotografiați acum.

După cum puteți vedea, este învăluit într-o adevărată pădure de copaci. Copoul se numea la începutul îndelungatei sale existente "Podu Verde", căci trecea printre vii, grădini și livezi străpunse ocazional de acoperișul unui conac boieresc. Vechea "Uliță aristocratică a Copoului" este în prezent cartierul Copou, aflat pe dealul cu acelasi nume.

109

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

În parc se găsește cel mai vechi monument din România: Monumentul Legilor Constituționale cunoscut ca ”Obeliscul cu lei”, realizat de Mihail Singurov, în 1834, după un proiect al lui Gh. Asachi. Coloana din piatră înaltă de cincisprezece metri și grea de zece tone, este susținută de patru lei și simbolizează cele patru puteri europene care au recunoscut independența Țărilor Române. În centul parcului Copou, lângă Teiul lui Eminescu, se află bustul lui Eminescu. "Teiul", arborele îndrăgit de poet, ce "capătă valoarea unui monument viu, cel mai prețios poate, din câte s-au închinat marelui și nefericitului poet."

Teiul urias, batrân de o sută de ani, îsi deschide florile în fiecare primăvară.

Ani la rând, această zonă era des vizitată de Mihai Eminescu și iubita sa, Veronica Micle, parcul Copou rămânând și astăzi o mărturie nescrisă a iubirii lor și un simbol romantic al Iașului.

Mai târziu au fost ridicate pe Aleea "Junimea" busturile din bronz ale membrilor săi. În iunie 1984, lângă Teiul lui Eminescu s-a deschis un muzeu. Este un pios omagiu adus geniului poetului. Planurile au fost realizate de arhitectul Virgiliu Onofrei, muzeul fiind inaugurat în 1989, la centenarul morții poetului.

110

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Dacă mai doriți și alte detalii, vă stau la dispoziție. Când terminați de fotografiat, vom merge în Grădina Botanică.

- Nu-ți poți imagina ce bucurie mi-ai făcut venind aici, îi șoptise Neney lui Silviu la ureche.

De emoție i se umeziseră ochii.

- Mai avem multe de văzut iubire dar, fără lacrimi te rog. Ești foarte sensibilă, trebuie să fiu atent cu tine. Intrând în Grădina botanică, ghidul își intră din nou în rol, rugase turiștii să nu atingă plantele și nici de fotografiat nu prea era permis.

Să nu se aplece peste balustradele care înconjurau copacii de mare înălțime.

Apoi începuse o descriere detaliată a grădinii, impresionând auditoriul cu numărul mare de specii aduse cu mari eforturi din zonele îndepărtate ale globului. Se vedea bine cât de mândru era de ceea ce avea să prezinte grupului de vizitatori.

- Începuturile Grădinii Botanice din Iași, spunea el, datează din sec. al XVII-lea. Însă în anul 1960, grădina botanică a fost constituită în actualul amplasament cuprinzând o suprafață de 105 hectare, fiind una din cele mai mari grădini din lume. Sectorul Sere cuprinde douăsprezece compartimente fiecare având specificul ei: plante mediteraneene, tropicale, subtropicale (cactuși, palmieri, bananieri, citrice, etc.), 111

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

numeroase flori ornamentale (azalee, camelii, crizanteme, orhidee, etc.)

Sectorul Ornamental are o suprafață de 4,5ha și conține 2200 de taxoni în exemplare unice sau grupați în colecții, în număr de 25. Acesta dispune de o gamă variată de plante decorative, ierboase și lemnoase, care constituie o expoziție cu caracter permanent. Sectorul Rozariu conține 800 de soiuri de trandafiri nobili.

Având în vedere ora înaintată și oboseala acumulată, vă propun să vizităm mâine mânăstirea Cetățuia. Vă aștept dimineață la ora 9,oo în holul hotelului. Cu aceste cuvinte ghidul le urase o seară bună în continuare și se retrăsese.

Discuțiile despre grădina botanică au continuat însă, în grupuri mai mici. Cu toții erau uimiți.

Erau acolo frumuseți pe care nu le vezi zilnic.

A doua zi s-au regăsit în holul hotelului cu ghidul și urcând în autobuz au pornit spre Mânăstirea Cetățuia. Din nou Neney și Silviu s-au alăturat grupului. Silviu regreta că nu au călătorit cu mașina lor, puteau vizita mai multe locuri. Au preferat trenul, o călătorie comodă ca pe vremuri, așa cum își dorise Neney. Adevărul era că fata se gândise la oboseala șofatului pe o distanță așa de mare pentru Silviu, dar în oraș și împrejurimi, apelau la mijloacele de transport în comun și pierdeau timp prețios.

112

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Ajunși în fața Mânăstirii Cetățuia, ghidul le propusese din nou să rămână grupul cât mai compact pentru a putea auzi fiecare, toate detaliile pe care le dorea.

- Ctitorul Mânăstirii Cetățuia a fost Domnul Gheorghe Duca. Zidirea s-a a început în anul 1669 și s-a finalizat în 1672. Biserica a fost înconjurată de la început de ziduri înalte de piatră, cu metereze și drum de strajă, turn de intrare și turnuri de colț. În incinta mânăstirii s-au mai construit chilii, baie, bucătărie, pivnițe și stăreție cu trapeză.

Unicitatea Cetățuiei constă în aceea că aici s-a păstrat întregul ansamblu de arhitectură monastică. Pe latura sudică a incintei se afla clădirea cu sala gotică "Anastasia Doamna".

Un loc aparte îl ocupa palatul rezervat găzduirii domnului, clădire fortificată, specifică sec. al XVII-lea. Bucătăria (cuhnea) sau, după unele opinii, baia turcească, este singura construcție de acest fel care ni s-a păstrat într-un ansamblu mânăstiresc. Turnul clopotnița și masivitatea zidurilor dovedesc că mânăstirea a fost gândită și ca loc de refugiu și rezistență armată, în caz de nevoie, fiind cu adevărat o "cetațuie".

Biserica mânăstirii este o biserică specifică arhitecturii religioase din Moldova secolului 113

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

al XVII-lea, fiind totuși o sinteză originală a unor elemente arhitectonice disparate.

Epocile de slujire și cultură ale Cetățuii sunt bine reflectate în Muzeul mânăstirii, care poate fi vizitat de pelerini.

O superbă panoramă a Iașilor, putem admira din turnul "Cina Pelerinului", aflat în clădirea stăreției, anunță ghidul, iar grupul îl urmează.

Aparatele de fotografiat au fost din nou puse în funcțiune, imaginile fiind cel puțin pe măsura laudelor aduse de către ghid.

-Vă rog să vă apropiați toți, vom pleca spre Bojdeuca lui Ion Creangă, talentatul povestitor și bun prieten al lui Mihai Eminescu. Despre acest subiect aș putea vorbi multe, dar voi încerca să mă rezum numai la lucrurile esențiale. Totuși vă stau la dispoziție cu orice întrebări aveți de pus. *

Bojdeuca lui Ion Creangă a fost construită înainte de 1850, în mahalaua Țicăului, numită și "Valea Plângerii". Povestitorul Ion Creangă a locuit aici din 1872 până în 1889, anul morții sale. În 1879 aici a fost găzduit câteva luni, Mihai Eminescu. Bojdeuca a devenit muzeu în 1918, fiind cea dintâi casă memorială din țară. În 1989, cu ocazia centenarului morții scriitorului, s-a inaugurat alături de bojdeucă, o spațioasă clădire în care se află expoziția documentară.

114

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Revenirea în capitală după ce-și luaseră rămas bun de la prietenii din Iași, s-a făcut tot cu trenul așa cum își dorise Neney, și cu un aparat foto încărcat de amintiri deosebite.

Emoțiile fuseseră mari atât pentru protagoniști cât și pentru cei ce au ales să le fie alături. S-au făcut glume și urări de tot felul, mai ales în privința moștenitorilor, să nu se oprească numai la unul.

Trecute în PC-ul lui Neney, fotografiile au fost principalul subiect de discuție între d-na Leo și tânăra Neney, ce-și trăia din plin povestea ei de dragoste. Cununia lor urma să aibă loc după examenul de Stat, când Neney urma să fie liberă de orice examen, proiect sau alte obligații pe la facultate.

Cum una dintre colegele de grupă, o fată foarte echilibrată, o invitase la logodna ei, la o terasă, Neney acceptase și-l informase și pe Silviu, să-și facă timp pentru seara respectivă.

Era de fapt o primă întâlnire între familiile celor doi tineri, încă studenți, pentru a se cunoaște.

Cum seara respectivă sosise, Neney și Silviu nu s-au lăsat prea mult așteptați dar, nu au vrut să ajungă nici primii.

Surpriza lor a fost că în loc de logodnă, s-a ajuns la spital. Geanina colega de grupă a lui Neney, era de-a dreptul răvășită. Nu-i venea să creadă că așa ceva putea fi cu putință.

115

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

În urmă cu câteva luni, sora acesteia, o tânără cam zburdalnică, avusese o aventură cu un băiat și rămăsese însărcinată.

Cam fără minte Mimi, sora Geaninei, nu se sfia deloc să-și etaleze isprava, mai exact purta cu oarecare mândrie, și aroganță rochia croită special pentru o femeie însărcinată. Îi plăcea să fie în centrul atenției dar, întrebată insistent cine era tatăl copilului, nu a știut ce să răspundă.

Fusese doar o aventură, nu avea cum să știe că va rămâne însărcinată, dar nici nu se protejase.

Toată tevatura s-a declanșat în momentul în care în separeul rezervat de ei, a intrat logodnicul Geaninei cu părinții lui. Înainte ca Geanina să le facă primirea, Mimi a sărit efectiv de pe scaun strigând plină de indignare; - El este, el este, tu nemernicule m-ai adus în starea asta. Voi naște copilul tău, să nu crezi că ai să scapi de mine. Vociferând tot mai tare, în jur s-au adunat mai multe persoane care încercau să calmeze spiritele deja încinse. Cam atunci au ajuns în separeu Neney cu Silviu.

Cum Mimi leșinase de furie, de indignare și de situația delicată în care se afla, cineva chemase salvarea, care era deja la intrarea în restaurant. Geanina era uluită de cele auzite de la sora sa, ambele familii erau consternate. Strigase la băiatul buimăcit și el de situația creată.

116

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

- Vreau să aud ce ai tu de spus! Suntem împreună de doi ani, cum a fost posibil? Cu sora mea? Voi sunteți oameni normali? Ce ai de spus?

-Dragă, începuse să se dezvinovățească băiatul; a fost o simplă aventură, ea s-a agățat de mine într-o seară când veneam de la un meci cu băieții.

-Deci ea s-a agățat de tine, dintre toți băieții cu care zici că erai, te-a ales tocmai pe tine...

-Rămăsesem singur, veneam spre cămin, atunci s-a legat de mine. Crede-mă, a fost doar o aventură.

-Deci eu nu însemn nimic... suspina Geanina, pentru ce mai ai nevoie de mine? Cât credeai că poți ține ascuns așa ceva? De ce ai avut nevoie de o aventură?

-Nu aveam de unde să știu că este sora ta, crede-mă, a fost o aventură fără importanță...

-Acum ai vrea o logodnă... de mare importață?

Ai să-ți recunoști copilul și ai să te cununi cu Mimi. Ai recunoscut în fața tuturor, deci...ține cont că nu are încă optsprezece ani, este încă minoră. Mergi cu ea la spital...tăticule!

Geanina își luase mașinal poșeta și se îndreptase spre ieșire. Neney se ridicase și o pornise după ea. Avea nevoie să fie consolată. O urmase și Silviu, convins că cele ce urmau să se discute, țineau strict de cele două familii.

Atât Neney cât și Silviu au convins-o pe Geanina 117

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

să meargă la o terasă să bea ceva rece și să se calmeze.

-Nu-mi vine să cred...așa ceva se petrece numai în filme...

-Nu degeaba se spune că viața bate filmul, încercase Silviu să spună ceva de bun simț. În astfel de situații este greu să găsești ceva potrivit de spus. Fiecare percepe evenimentele în felul său. Dacă te-a înșelat înainte de căsătorie... la ce fel de viață de familie te poți aștepta de la el?

-Știi că ai dreptate? În tot răul există și o parte bună. Dacă pe mine nu a știut să mă aprecieze, își merită soarta. Va fi nevoit să se cunune cu sora mea, însărcinată fiind cu el și te asigur că Mimi nu seamănă deloc cu mine...chiar își merită soarta. Va avea ea grijă să-i facă viața un calvar.

Nu se sfârșește lumea aici, am să mă apuc serios de învățat și mai fac o facultate.

Vreau să ajung cât mai sus...mi-a stârnit nu numai repulsia pentru înșelătoria lui, mi-a stârnit și ambiția. Îmi voi dovedi mie în primul rând că nu am pierdut nimic, apoi și altora de ce sunt capabilă să fac în viață. Ei.... să-și crească sănătoși copilul, eu... voi face carieră. Nimic și nimeni nu mă va opri de data aceasta. Am pierdut doi ani cu el... nu merita nici două luni.

Să nu vă faceți griji pentru mine...am puterea să trec peste asta.

118

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

-Tocmai pentru această putere și hotărâre, primește aceste flori draga mea și oricând vrei, stăm de vorbă. Se ridicaseră apoi să plece.

Cadoul nu mai avea nici un rost, așa că rămăsese în punga lui trecut sub tăcere.

Au așteptat până a venit taxi-ul chemat de Geanina apoi au urcat și ei în mașină mergând în direcție opusă. * Silviu rezervase două locuri undeva într-o zonă exotică, surpriză susținea el, deci Neney practic nici nu știa unde va merge în luna de miere. Pentru ea singurul lucru important era că mergea la brațul unui om pe care conta, pe care îl iubea, de care se simțea protejată și iubită.

Cum timpul zboară totdeauna prea repede, a trecut și perioada examenelor, luate de Neney cu note foarte bune. Silviu era foarte încântat de progresele făcute de tânăra lui soție, într-un timp relativ scurt. O nuntă restrânsă, undeva într-un restaurant elegant pe malul lacului Floreasca. Au fost invitați numai prietenii apropiați, iar mireasa a fost admirată de toată lumea. În timpul facultății Silviu avusese un coleg de grupă care făcea el ce făcea și afla toate secretele, apoi informa pe toată lumea. Venise și acesta, neinvitat dar cu vechile lui obiceiuri. Se numea Dinu și la un moment dat, după câteva pahare, se trezise să-i amintească mirelui, 119

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

că el era aproape sigur că Melania și Silviu, se vor căsători chiar înainte de a termina facultatea.

Silviu îl privise într-un anume fel încât acesta amuțise.

-Te-ai înșelat ca de altfel în multe privințe, noi eram un grup de prieteni, dar eu și Melania?

Eram prea ne-nsemnat pentru ea. Spune-mi sincer dacă ai mai văzut o mireasă ca a mea?

-Nu, categoric nu, mă mir că te-a ales pe tine și nu pe mine...ha,ha,ha.

Ca de obicei Silviu care nu îndrăgea deloc alcoolul, îi plăcea să fie mereu cu mintea limpede, condusese discuția în direcția dorită de el. Restul serii se petrecuse cu muzică, dans, urări de fericire, casă de piatră și toată gama ce se uzitează la astfel de evenimente. Veronica și Radu dansau ceva mai pe margine să nu o atingă cineva din greșeală. Avea Radu mare grijă de juniorul devenit foarte vizibil. Mai avea puțin și urma să vadă lumina zilei alături de cei doi părinți tineri și minunați.

Până și bunica cea tânără și ofensată se resemnase și aștepta nerăbdătoare să-și vadă nora cum se va descurca cu mica ei minune. Era convinsă că-i vor cere ajutorul dar aștepta momentul și se ținea la distanță. Sigur că fiecare om era liber să-și folosească timpul liber cum dorea, dar aici era și puțină răutate.

120

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Timpul avea să le așeze pe toate așa cum trebuie dar până atunci tot mai zburau câteva săgeți prin aer, după cum spunea Radu, cu umor.

-Dar voi trebuie neapărat să faceți o fată, altfel cum vom ajunge noi cuscrii? Se amuzau cu toții de perspectiva unei asemenea situații.

-Sigur, continuase Silviu, ne vom apuca din timp să-i facem zestre, că pe la voi încă mai există moda asta, nu?

-Noi o luom și fără zestre, numai voi să nu întârziați prea mult, să faceți fata.

Multe și frumoase amintiri au rămas de la nunta lor și de la altele pe la care au mai fost invitați. Doar copilul pe care și-l doreau foarte mult, întârzia să se înfiripe. Controalele medicale efectuate de ambii soți, nu evidențiau nimic care să împiedice apariția unei sarcini. Atunci se decisese Silviu să repete concediul în zona exotică unde fusese doar zece zile în luna de miere. Acolo într-un climat de liniște, calm, băi în marea caldă și curată de se vedeau urmele pașilor în nisipul de pe fundul apei și tot felul de vietăți, care mai de care mai ciudate și viu colorate. O scrisoare trimisă prietenilor lor din Iași, suna cam așa: ”Dragii noștri, dragi. Ne aflăm în Thailanda, tot noi doi, dar sperăm să ne întoarcem mai mulți. Nu depinde numai noi dar, ne rugăm să se împlinească și acest vis al nostru.

121

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Vremea este minunată, suntem mulțumiți de cazare și excursiile pe care le facem fie în cadrul organizat fie numai noi doi.

Am întâlnit mai multe familii de români aici, am legat și noi prietenii.Vă scriem mai multe la întoarcere, vă pun în plic și două ilustrate.

Chiar este frumos aici. Vă îmbrățișăm cu drag, Neney și Silviu”. În trecere spre autocar, pusese plicul în cutia de scrisori. Cu d-na Leo vorbiseră la telefon.

Cum toate vacanțele au și un final, au pornit și cei doi tineri spre casă. Silviu spera că atmosfera și schimbarea mediului ar fi trebuit să fie benefice pentru ca Neney să-i dea cât de curând vestea cea mare. Forte departe de adevăr nu era, doar că trbuia să mai aștepte puțin timp. * Se apropia întâlnirea de zece ani de la terminarea facultății de drept a grupei din care a făcut parte Silviu. Același Dinu care le știa pe toate îl anunțase unde și în ce condiții se va desfășura această aniversare a celor zece ani de când au devenit licențiați.

Silviu își notase în agendă data și câteva detalii de care trebuia să se ocupe apoi ieșise cu soția lui la șosea, cum îi plăcea lui să spună când mergeau pe șoseaua Kiseleff, pe sub castanii uriași care-i aminteau de anii studenției. Apoi luau masa la un restaurant pe malul lacului 122

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Herăstrău și reveneau acasă. Era puțin încordat și Neney simțise starea lui de cum au plecat de acasă. Degeaba aborda tot felul de subiecte de discuție, el aștepta altceva, iar ea nu avea încă vestea cea mare.

Silviu având ocazia să discute cu un psiholog, îl întrebase dacă nerăbdarea lui de a deveni tată, poate să întârzie acest fapt. Acesta îi confirmase ceea ce el doar bănuia.

Starea pe care o trăiește un partener se transmite și celuilalt. Îl sfătuise chiar să nu se mai gândească deloc la acest subiect și totul va veni de la sine.

De atunci se străduise să-și umple timpul cu tot felul de jocuri electronice, o antrena și pe Neney în aceste încercări nevinovate de a se deconecta împreună. * Silviu o sfătuise pe Neney să-și facă o toaletă albastru deschis, culoare ce o avantaja foarte mult, pentru petrecerea lor. Aici erau de aceeași părere, iar Neney dorea din tot sufletul ca Silviu să fie mândru de ea. Își imagina momentul în care o va prezenta ca soție a lui. Se emoționa până la lacrimi.

Cum se poate schimba soarta unei persoane, atunci când are alături oameni de încredere și care au sfătuit-o numai de bine. În privința bijuteriilor pe care urma să le poarte, 123

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

se sfătuise cu d-na Leo. Ceva simplu și elegant, dar Silviu îi înmânase un set de bijuterii foarte scumpe și foarte frumoase. Un montaj deosebit ce da și mai multă strălucire decolteului ei.

Cerceii nu făceau nici ei excepție, același model cu colierul dar nu prea mari. Privindu-se în oglindă, nu-i venea să creadă că este ea, fata simplă, care dormise pe scaune în bibliotecă.

Avea toate motivele să fie recunoscătoare celor ce i-au fost aproape în cele mai grele momente dar, mai ales Bunului Dumnezeu, că i-a adus în calea ei pe aceștia și soarta ei s-a schimbat în bine.

D-na Leo o sfătuise prietenește, să meargă la o coafeză pricepută, să-i facă un coc elegant, pentru o astfel de ținută. Tocmai coafeza o ținuse cam mult dar și rezultatul era pe măsura așteptărilor. Neney era de nerecunoscut.

Discutase cu Siviu pe telefonul mobil că nu va putea ajunge la timp, deci el va trebui să meargă singur și să se întâlnească chiar la restaurant.

Așa au și făcut. Grupul de avocați, juriști și fiecare ce putuse să ajungă în ultimii zece ani, s-a adunat într-un salon la demisolul unui elegant restaurant.

După ce a scăpat din mâna coafezei, Neney o rugase să-i cheme un taxi, fiind deja în întârziere. Taxiul venise, a transportat-o pe tânăra soție la restaurantul unde era așteptată cu 124

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

nerăbdare nu numai de Silviu ci și de foștii colegi, foarte curioși și puțin intrigați de spusele lui Dinu, care le povestise multe despre frumusețea soției colegului lor.

Ușa separeului de la demisol se deschisese, un chelner amabil se oferise să o conducă pe tânăra doamnă până la soțul ei. Neney se oprise un moment în capătul scării, trăsese adânc aer în piept și se lăsase apoi condusă de chelner.

Toate privirile erau ațintite asupra ei. Roșise așa de mult încât își simțea obrajii în flăcări. Silviu o observase dar prelungea puțin suspansul.

Dorea ca toată lumea să se întrebe, oare cine era această frumoasă doamnă. Când ea era destul de aproape de el, spusese; - Dragii mei... știți și voi că numai doamnele și politicienii care se respectă, ajung puțin mai târziu, atunci când știu că sunt așteptați. Apoi soției sale, mi-ai dat emoții. Îi luase mâna și o sărutase, apoi îi spusese cât se bucură că a reușit să ajungă. Îi șoptise încet la ureche; - Ești adorabilă, vei stârni multe invidii în seara asta. O prezentase tuturor colegilor deodată, iar ei îi spusese doar, ei sunt colegii mei. Îi vei cunoaște pe parcursul serii, lucru care s-a și întâmplat. Au ciocnit câte un pahar de șampanie, dar Neney ceruse un suc de fructe. Era foarte atent observată atât de bărbați, care o priveau cu admirație cât și de femei care o priveau cu 125

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

invidie. Au dansat, au povestit, fiecare pe unde s-a angajat și la ce nivel a ajuns.

Dinu nu mai contenea cu laudele la adresa lui Silviu. Nu-i venea să creadă, spunea el.

-Mă, tu chiar ai dat lovitura. Doctorat, mâna dreaptă a celui mai vestit magistrat, cea mai frumoasă nevastă. Cine se aștepta ca tocmai tu să ajungi așa de sus.

-Eu nu mă consider nici sus nici jos, susținea cu modestie Silviu, dar ca întotdeauna îmi fac treaba așa cum prevede legea. Doar în ce privește soția, ai dreptate. Sunt fericit că m-a ales pe mine.

La câteva scaune distanță, de partea cealaltă a mesei se afla Melania cu soțul ei.

Avea o privire sticloasă, ascunsă parțial de niște ochelari cafenii cu rama de aur. Atât ea cât și soțul ei, magistrat și el, sufereau de obezitate.

Silviu era decis să nu o prezinte pe Neney, acestei familii, decât dacă aceștia ar dori să o cunoască. La sfârșitul unui dans, fiind destul de aproape de ei, Melania îi strigase practic lui Silviu, să le-o prezinte pe soția lui. El făcuse prezentarea dar, prima întrebare pe care Melania i-o pusese lui Neney, a fost cu ce se ocupă, dacă lucrează undeva. Cum Neney era amabilă și zâmbitoare cu toată lumea, spusese că lucrează ca translator la ministerul de externe.

-Ohoo! Dar nu este prea simplu de ajuns acolo, cum ai reușit?

126

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

-Prin concurs...am obținut punctajul maxim...

-Dar tu Melania, ce faci de fapt?

Intervenise Siviu.

- Mă ocup de divorțuri. Nu-mi place deloc dar... lăsase fraza neterminată și plecase spre un alt grup. Lui Silviu nu-i scăpase acreala din vocea ei.

O plăcuse în timpul facultății, dar ea l-a considerat prea sărac și ne-nsemnat pentru ea.

Se pare că tot răul fusese spre bine. Silviu nu putea face o alegere mai bună. Neney era într-adevăr sufletul lui pereche. Dacă vor avea și un copil fericirea lor ar fi deplină.

Seara s-a terminat cu multe strângeri de mâini, cu urări de succes pe mai departe și cu promisiunea că se vor mai întâlni și la aniversarea a douăzeci de ani de la absolvire.

Dacă Silviu fusese cu adevărat mândru de soția lui, nici ea nu era mai puțin mândră. Ar fi dorit ca el să-i spună pe care din colegele lui o plăcuse cu adevărat în facultate dar, cum el nu a spus nimic de acest gen, nici ea nu l-a întrebat.

A doua zi d-na Leo îi pusese o mulțime de întrebări despre petrecerea din seara precedentă.

Neney descărcase fotografiile digitale în calculator și se amuzau împreună de cei pe care-i cunoscuse tânăra și le reținuse numele. O descrisese sumar pe Melania și pe soțul acesteia.

D-na Leo o privise ceva mai atent dar nu observase nimic deosebit.

127

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Înțelesese că Silviu nu găsise de nici un folos să-i destăinuie cine a fost fata care l-a dezamăgit în anii de studii. Trecuseră zece ani și era complet schimbată. * Într-una din serile când se întorceau de la un restaurant unde luaseră masa cu încă o familie, Neney propusese să meargă pe jos o parte din drum apoi să ia un taxi. Era o seară frumoasă de toamnă, cerul spuzit de stele, te îndemna la meditație nu la culcare. De undeva din apropiere se auzise un clopot ce bătea de miezul nopții.

De mai mult timp Neney ar fi vrut să-i propună lui Silviu să meargă undeva să se roage împreună, pentru a avea și ei un copil. Iată că se ivise această ocazie, îl privise insistent pe soțul ei, apoi văzând că el nu înțelege ce și-ar dori ea, îi spusese clar; - Hai să ne rugăm și noi, poate în curând...

- Hai, fusese și Silviu de acord. Trebuie să mă înveți, eu nu prea știu cum se face.

-Este foarte simplu, stai în genunchi și-l rogi pe Dumnezeu să ne trimită și nouă un copilaș. Toate rugile sunt ascultate, ai să te convingi curând.

Au intrat în biserica aflată în mijlocul mânăstirii, Neney s-a îndreptat în partea stângă în fața câtorva femei iar Silviu în partea dreaptă unde stau de obicei bărbații. La un moment dat i-a atras atenția o mogâldeață de om 128

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

chircit și îngenunchiat în cel mai întunecos colț al bisericii. Cu toate că făcea tot posibilul să nu i se vadă fața, Silviu îl recunoscuse pe individul care o agresase pe Neney pe vremea când aceasta dormea în clădirea bibliotecii în care lucra. Își pregătise repede telefonul pentru a-l fotografia, s-a apropiat de el și stând și el în genunchi îi zise încet acestuia; -Scoate cartea de identitate!

-Domnule, vă rog, mai bine mor...

-Scoate cartea am zis!

Individul îi dădu cartea de identitate pe care Silviu o fotografiase rapid, la fel îi făcuse și individului două fotografii.

-Mâine dimineață te prezinți singur și de bună voie la poliție. Nu pomenești nimic de fată, dar le spui pe toate celelalte pe care le-ai făcut, clar?

-Da, să trăiți...mă duc...

Silviu se ridicase și avansase câțiva metri mai în față, bucuros că Neney nu observase scena și nici individul nu o observase pe ea. S-a rugat și Silviu așa cum s-a priceput ca dragostea lor, să fie încununată cât mai curând și Bunul Dumnezeu să le trimită un copilaș. O privea pe Neney cum îngenunchease, își acoperise capul cu o eșarfă și se ruga cu mâinile împreunate. Când a terminat, s-a ridicat și privindu-l pe Silviu acesta îi făcuse semn discret să meargă spre ieșire.

129

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Au ieșit amândoi în tăcere, fiecare preocupat de propriile sale gânduri. Neney credea că Silviu se rugase din tot sufletul și-l admira și mai mult pentru acest fapt dar de fapt el mai arunca o privire în spate să vadă dacă nu cumva individul ieșise și el din biserică.

Nu ieșise iar slujba de la miezul nopții continua încă. Cum tocmai sosise un taxi au urcat cei doi soți și au ajuns cu bine acasă. În ziua următoare Silviu îl sunase la prima oră pe ofițerul cu care mai lucrase și la alte cazuri, spunându-i numele și adresa celui pe care-l fotografiase în seara precedentă. În acest fel considera el că și-a făcut măcar în parte datoria, dacă Neney nu l-a denunțat la timp, avea și așa destule păcate de ispășit. În agenda lui de lucru mai trecuse un caz semnalat, de rezolvat nu putea fi vorba, era treaba altora.

Așa cum îl văzuse Silviu, ajunsese o epavă, o umbră de om care parcă se topea pe picioare.

Conștiința este cel mai aspru judecător al omului.

Apoi vine legea și se aplică după faptele fiecăruia. * La aproape două luni de la acel incident, fiind la micul dejun Silviu și Neney discutau despre viitorul sfârșit de săptămână, unde să-l petreacă. Silviu propusese o vizită la grădina zoologică din Pădurea Băneasa, 130

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

unde nu mai fusese din adolescență. Spațiul de plimbare era destul de mare, apoi acolo se găseau mereu tradiționalii mici la grătar de care se bucurau amândoi, ori de câte ori aveau ocazia.

Nu terminase bine ce avea de spus când Neney se ridicase brusc de la masă și alergase spre baie.

O greață pe care n-o mai avusese niciodată îi venea după micul dejun. Nu înțelegea de ce se simțea deodată rău.

-Cred că ceva nu este bun...poate fi vechi? Am vomat tot ce am mâncat. Cum doamna Leo mai era încă în bucătărie, își împreunase mâinile și spusese; - Doamne! Ce bine ar fi să fie ce cred eu... Silviu îngrijorat foarte întrebă scurt; -Adică ce?

-Cum? Nu vă dați seama? Poate fi o sarcină...așa se manifestă în primele săptămâni...

- Este oare cu putință? Neney, tu ce ai de spus?

Crezi că este posibil?

- Este foarte posibil dragul meu, stai calm, dar voi face testul să mă asigur mai întâi.

Silviu se ridicase și plecase imediat la prima farmacie din colțul străzii lor. Acolo ceru precipitat un test de sarcină și întrebase farmacista ce se putea lua împotriva vomei.

Aceasta îl privise zâmbind puțin ironic de cât era el de precipitat. După plecarea lui, îi spusese unei colege; 131

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

- Ce ți-e și cu bărbații ăștia. Unii ar face totul pentru ca soția lor să aibă toate condițiile să ducă cu bine sarcina până la sfârșit, iar alții...le abandonează de cum aud că sunt gravide. Unii își doresc copii, alții doar aventuri. Te mai miri că sunt așa de mulți pierde-vară, pe care nu-i mai vrea nici o femeie de bețivi și stricați ce sunt.

Uite pentru cel ce tocmai a plecat, eu am toată stima. Copilul se face și se crește în doi. Chiar le doresc și lor cum i-am zis surorii mele când era gravidă; -Să-i dea Dumnezeu ... un copil sănătos și cuminte și frumos. Sora mea m-a numit ursitoare.

Poate că am acest dar și eu nici nu știu dar, mi-e drag să văd oameni fericiți. Dacă eu nu am avut noroc, măcar alții să se bucure de frumusețea vieții în doi. Mi-ar plăcea s-o văd măcar odată și pe soția lui. Sper să-i merite grija și dragostea.

Testul de sarcină a ieșit pozitiv dar Neney a dorit să-l mai repete odată la o săptămână să se asigure că este chiar însărcinată. De această dată au intrat ambii soți în farmacie, au mai cerut un test, iar farmacista le-a urat un copil sănătos, cuminte și frumos.

Fericiți că și acest vis al lor era pe cale să se împlinească, Neney își înștiințase prietena din Iași că va fi și ea mămică, dar era prea devreme să afle dacă va fi fetiță sau băiat. Pentru asta trebuia să mai aștepte ceva timp.

132

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Un control la un medic specialist confirmase că era vorba de o sarcină și o sfătuia pe tânăra mămică să ia niște vitamine și calciu, să aibă o alimentație echilibrată, în așa fel încât nici mama nici copilul să nu aibă carențe de vitamine și minerale în corp.

Grijului Silviu o rugase pe doamna Leo, să nu o lase pe Neney să se obosească cu nimic.

Avea nevoie de liniște și odihnă.

- Oameni buni, stați calmi! Sunt doar însărcinată nu bolnavă...voi merge la serviciu, nu suport să stau în pat. Am eu grijă să nu fac eforturi dar, nu ma tratați ca pe o invalidă, vă rog.

- Puteam să jur că asta vei spune, adăugase Silviu.

Noi îți vrem doar binele tău și al bebelușului.

Te voi duce eu la serviciu, gata cu metroul, gata cu autobuzul. Nu-mi lua bucuria de a fi un soț și un tată bun. Nu m-aș putea ierta dacă ai păți ceva în aglomerația din mijloacele de transport în comun.

- Ce m-aș face eu fără tine? Întrebase Neney, alintându-se în brațele lui Silviu. La scurt timp, un examen ecografic îi anunță că vor fi părinții unui băiețel bine dezvoltat și sănătos. Pe prietenii din Iași, i-au anunțat primii să se grăbească ei să facă o fetiță că lor le va veni pe lume un băiețel.

133

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Iată încă un vis împlinit îi șoptise Silviu la ureche soției sale Neney. Cu iubire se rezolvă totul.

Sfârșit.

TABEL CRONOLOGIC 1948 în luna mai, ziua 31, m-am născut eu, fiind al șaptelea copil al părinților mei, familia Mărgărit din Otopeni - Ilfov. Din 1956 am frecventat cursurile școlii elementare din Otopeni, apoi școala profesională FRB din capitală. M-am angajat și am început cursurile serale ale liceului nr.32, secția reală.

1970 m-am căsătorit cu Petre Stănescu, cu care am avut o căsnicie cu bune și mai puțin bune timp de 37 ani, având și patru copii. Am lucrat proiectare timp de aproape 30 ani, tehnician principal, în Combinatul Chimic Slobozia, orașul natal al soțului meu. În jurul vârstei de 32-33 ani aveam așa de multe de spus, încât am considerat că numai un roman le-ar putea cuprinde.

Aveam și un caiet cu multe poezii inspirate din viață, din natura înconjurătoare sau pur sentimentale.

Tot pe atunci, răsfoind acel caiet cu versuri, îmi amintesc că poetul Iulian Talianu, mi-a spus așa: “Mie îmi place cum scrieți, dacă aveți acest microb în sânge, mai devreme sau mai târziu va izbucni la suprafață, pentru că…altfel …nu se poate”. El a avut dreptate. Țineam și un jurnal personal dar, am început să scriu romanul ”ÎN CREIERUL MUNȚILOR”.

134

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

Acțiunea se petrecea în Valea Jiului, unde-mi petrecusem câteva, vacanțe la o soră mai mare a mea.

L-am început în data de 1 martie 1983 și terminat pe 9 iulie 1985, structurat în trei volume. În timp se adunau în caiet, mai multe poezii inspirate din spectacolul vieții.

Observam lumea cu bune și rele, iar în versurile mele se simțea nemulțumirea, compasiunea sau admirația.

Nu am sperat niciodată că voi reuși să ajung până la vârsta pensionării și totuși, am ajuns. În 1998 m-am pensionat, aveam mai mult timp de scris și dispuneam și de un calculator care mi-a fost de un real folos. Am fost încurajată să continui să scriu și să public. Astăzi când public acest al IX-lea volum, mă minunez și eu cum de a fost posibil. Faptul că toată viața am fost o persoană activă, energică, nu-mi dă voie ca acum când și timpul îmi permite, să fiu un simplu spectator al propriei mele vieți, a celor din jurul meu, sau de departe, dar contemporani cu mine.

Am colaborat cu diferite publicații online, având ca profil literatura. Am colaborat la diverse antologii colective.

ANTOLOGII: -”SCRISUL CA O RELIGIE LA ROMÂNI”, o Mărturisire de Credință Literară în colaborare cu Asociația Română pentru Patrimoniu, fondată de Artur Silvestri, cu editura CARPATIA PRESS 2008.

135

NENEY

Autor-Flora Mărgărit Stănescu

-”PRIMĂVARA ESENȚELOR”, am colaborat cu proză scurtă, la editura Pamfilius-Iași-2011.

-Revista ”RĂSĂRIT ÎN AMURG”, editată de Centrul pentru Persoane Vârstnice Slobozia-Ialomița.

2014 – 2015.

VOLUME DE AUTOR: 1. Romanul ”ÎN CREIERUL MUNȚILOR”, vol.I cu editura HELIS – Slobozia - 2008.

2. Romanul”ÎN CREIERUL MUNȚILOR”, vol.II cu editura IALPRES – Slobozia - 2012.

3. Volumul de proză scurtă ”CUFUNDATĂ-N VAIETUL LUMII”, cu editura HELIS – Slobozia - 2012.

4. Volumul de versuri ”POEMELE MELE VESELE ȘI TRISTE”, cu editura IALPRES – Slobozia - 2012.

5. Romanul ” ÎNCĂ UN DANS” , tipărit în Slobozia în anul 2014.

6. Volumul de proză ”ÎN VÂLTORILE DUNĂRII DE JOS”, cu Asociația Universul Prieteniei din Iași, editura PIM-Iași 2014.

7. Volumul de poezie religioasă ”AȘTEPTAREA”, cu editura PIMIași - 2015.

8. Romanul ”ȘANSE PIERDUTE”, cu editura PIM – Iași - 2015 9.

Romanul ”NENEY”, cu editura PIM Iași 2015.

136