Hi, School! Slatina

Consiliul Elevilor to be or not to be?

Personalităţi care au influenţat lumea modei

Pagina 4

Georgiana Sandu vorbește despre romanul „Dangerous Love” Pagina 10

Pagina 8

Hi, School!

Luni, 8 decembrie 2014 Nr. 2 - ediţia Slatina 12 pagini - Gratuit www.curierulnational.ro/hischool

Ziarul viitorilor jurnalişti

Lucru a-ntâia la mâna a doua!

Hi, School! un program de viitor

Ramona Andreea Băcănaru

Pagina 12

Esenţial IMPLICARE Tineretul înseamnă putere. La deja 25 de ani după Revoluţie, ideea democratică nu ne este întocmai bine definită sau, mai bine spus, se încearcă a fi expusă, dar nu se vrea a fi prezentă în totalitate. Pagina 2

EDUCATIV Concursurile şi olimpiadele şcolare, calea spre dezvoltarea personală. Bănuiesc că nu există elev care să nu ştie întregul istoric a tot ceea ce înseamnă concurs sau olimpiadă şcolară. Este aproape imposibil să nu fi participat măcar o singură dată la o astfel de competiţie educaţională, căci de când am ajuns noi în băncile statului şi ni s-a dat abecedarul până când am luat diploma de BAC, înscrierea la concursuri curgea în continuu, realmente, pe bandă rulantă. Pagina 3

SĂNĂTATE Tinereţe fără bătrâneţe - între ficţiune sau adevăr. Corpul nostru este ca un templu. Asta spun cei mai mulţi care tind către o

Bianca Radu

viaţă sănătoasă, fără vicii, atenţi la ce mănâncă, care practică mult sport şi au timp de relaxare.

Pagina 5

SPORT Baschetul din Slatina, doar un sport de curtea şcolii?. Din ce în ce mai mulţi tineri se înscriu în echipele de baschet ce aparţin şcolilor la care aceştia sunt elevi, condiţiile nefiind întotdeauna suficient de bune pentru practicarea acestui joc sportiv. Pagina 7 Mens sana in corpore sano.

Sportul reprezintă o activitate de natură fizică care, pe lângă dezvoltarea corpului, ne dezvoltă şi psihicul: spiritul de competiţie, spiritul de învingător şi acceptarea eşecului. Pagina 7

TIMP LIBER Street art – între vandalism şi artă. Când spui “Street Art” primul lucru care îţi vine în minte sunt ”graffitiurile”, unul din modurile cele mai cunoscute privind manifestarea tinerilor, adepţi ai muzicii hip-hop, ce au dorit mereu să se faca auziti şi ascultaţi. Pagina 10

Marea problemă a românilor este preţul . Da! Indiferent că vrei să cumperi un kilogram de cartofi, o maşină fie ea şi de spălat sau o cutie de betişoare de urechi, preţul celor enumerate trebuie să fie cât mai mic, iar calitatea cel puţin mulţumitoare.

Când se aude termenul de Second Hand, pe oameni îi cuprinde teama că dacă vor purta o haină reciclată vor ajunge imediat în carantină cu boli de piele şi numai apa unui râu din Ierusalim îi poate ajuta

O lovitură face cât o mie de cuvinte

Muzica românească este mai vie decât niciodată

Tind să cred că lumea aceasta materială ascunde mii de poveşti, unele mai întunecate decât altele, ca acele poveşti ale femeilor şi copiilor ce se ascund în tăcere, ce nu evadează niciodată şi nu cred în speranţă.Pagina 6

Am auzit în ultima perioadă nişte vorbe cum că în România nu se mai face muzică de calitate, că tot ce lansăm este fie comercial, fie plagiat, fie imposibil de ascultat.

Eu nu vă învinovăţesc pentru nemulţumirea aceasta. Pagina 6

Elena Rujan

Cum a apărut Second Hand–ul? Într-un mod simplu: Acesta a reprezentat moda anilor ‘90, aşa numitele haine vintage. Însă drumul croit în România a fost anevoios, având şi perioade când au fost desfiinţate din lipsă de clienţi, dar cu toate acestea reprezintă un fel de Big Bang în lumea articolelor vestimentare şi nu numai. Hainele pentru care tanti Georgeta intra pe furiş în magazine la începutul anilor 2000 sunt iarăşi la mare căutare mai mult ca niciodată.

Ce a determinat reapariţia second- urilor? Problema este abordată din două unghiuri: tineri şi oameni de vârsta a doua, poate chiar şi a treia. În rândul oamenilor de vârsta a doua nu s-a diferenţiat cu nimic.

Magazinele sunt privite în aceeaşi manieră atrăgătoare, doar că a dispărut pudicitatea şi elanul cumpărăturilor în astfel de centre a crescut datorită adolescenţilor.

Probabil melodia lui Macklemore ,,Thrift Shop” prin care îi îndeamnă pe tineri să poarte sacourile SH-urilor din 90 şi unde cu 20 de dolari îţi puteai 9 >> cumpăra un outfit plin de fainoşag, demn de stârnit rumoare printre confraţi, sau apariţia siteurilor precum We heart it, Pinterest şi Tumblr.

Acum că avem posibilitatea să stăm şi să punem cât mai mult stil într-o ţinută, chiar şi de dus gunoiul, sau cum stau lucrurile de bază în tot ce înseamnă fashion la mâna a doua, luăm cu asalt de la hale pline de lucruşoare care mai de care, la cămăruţe – în care vinde un bunic sau o bunică – ascunse pe străzi lăturalnice, dar care reprezintă o adevărată comoară cu lucruri unicat, lucruri pentru care se fac cozi şi chiar este musai să se înveţe programul.

Prieteni sau... Nu

Oana Militaru

De-a lungul vieţii noastre cunoaştem tot felul de oameni, unii rămân cu noi până la bătrâneţe, alţii pleacă odată cu depăşirea unor etape (mai mult sau mai puţin dificile) ale vieţii. Într-adevăr este minunat să ai prieteni, să nu fii singur, dar în goana după „cantitate” uităm să măsurăm şi „calitatea”Pagina 6

Hi, School! este un program educaţional şi de îndrumare profesională, realizat de cotidianul Curierul Naţional şi Asociaţia Bene Merenti, dedicat elevilor de liceu din România.

Ziarul Hi, School Slatina este un proiect realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Slatina www.primariaslatina.ro

2

Hi, School! | Luni, 8 decembrie 2014

Implicare

Tineretul înseamnă putere Elena Andreea Rujan

Este nevoie de o voce comună

La 25 de ani după Revoluţie, ideea democratică nu ne este întocmai bine definită sau, mai bine spus, se încearcă a fi expusă, dar nu se vrea a fi prezentă în totalitate. De-a lungul anilor, noi am sustras particularităţile convenabile nouă, fără a mai ţine cont şi de restul prevederilor unui regim pur democratic.

Sacrificiul tinerilor de acum un sfert de secol a condus la visul nostru, visul unor generaţii neatinse direct de pata totalitară, dar asupra cărora s-au reflectat aceste idealuri. Libertatea pentru care s-a luptat trebuie folosită ca principala armă împotriva rămăşiţelor unui regim ce teoretic ar fi stabilizat piaţa economică şi scena politică, dar care a eşuat indiscutabil proba practică.

Este uşor să fii nemulţumit. La un moment dat, toţi ne ciocnim de nişte măsuri luate anapoda de persoane ce doresc să dezvolte o aparenţă puternică, dar care în esenţă îşi urmăresc doar scopul personal. Aceste nemulţumiri sunt omniprezente şi puternic discutate în cotidianul civil dimineaţa în autobuz, la prânz în supermarket, seara în parc. Şi totuşi, cine are tăria de a se ridica şi a spune: ”Hai mai bine să rezolvăm chiar noi lucrurile, dacă nimănui nu îi pasă”? Cel mai probabil, noi, tinerii. Este evidentă aspiraţia tineretului către inovaţie, către tehnologie şi dezvoltare, pe scurt: către nou. Pe lângă faptul că modul nostru de gândire este actualizat în concordanţă cu tendinţele de peste hotare, deţinem o ambiţie excepţională ce acum ceva timp a reuşit să înfrângă un sistem.

Trecând de orice lozincă sau discurs electoral, tineretul trebuie să constituie o mişcare vie pe scena politică naţională. În România actuală, există o mulţime de organizaţii de tineret ale partidelor, fiecare militând, evident, pentru ideologiile propuse de respectivele partide. De dreapta sau de stânga, asta contează mai puţin. Alegerea aparţine respectivelor persoane ce aleg implicarea directă pentru viitorul lor. Pentru că s-au săturat să fie luate decizii absurde în numele lor; pentru că au încredere într-o Românie în care ei aleg ce li se potriveşte; pentru că e ţara unde au ales să locuiască; pentru că nu au avut pretenţia de a se naşte într-un stat eficient, ci au puterea de a se implica pentru formarea acestui stat.

Dany, 18, spune: ”Din punctul meu de vedere, tinerii şi politica sunt o antinomie. Adică, în epoca în care trăim noi, puţini tineri ştiu cu adevărat ce este politica. Secolul 21 este caracterizat de un boom de informaţii asupra tinerilor, care fiind expuşi atât de mult mijloacelor de comunicare moderne, care dau păreri opuse una faţă de cealaltă, nu ştiu ce să aleagă.

Noi, tinerii, ne aflăm într-un fel de conflict armat: la televizor unii spun un lucru, pe net citeşti altceva şi toate informaţiile astea nu fac altceva decât să ne deruteze. În concluzie, implicarea tinerilor în politică este direct proporţională cu gradul lor de informare. În două cuvinte: înainte informează-te bine şi dacă eşti interesat, bagă-te; dacă nu, las-o baltă.”

România anului 2014 nu cere revoluţionari al căror grad de patriotism atinge cote extreme şi care visează să schimbe tot. Din contră, lupta ar trebui să fie dusă pentru o globalizare limitată, care să ne definească individualitatea ca şi stat, dar care să ne întreţină relaţiile amicale cu celelalte state.

Tineretul este cea mai potrivită clasă pentru un asemenea lucru.

Nu o putem numi schimbare, ci revenire la normalitate şi decenţă; pentru că de aceste lucruri avem nevoie. Implicarea tânărului în politică este o nevoie posibilă şi un act de încredere în România. De ce să nu o faci, dacă îţi asigură viitorul într-un ambient sănătos şi prosper?

Politica, o opţiune îndepărtată Este totuşi greu să determini un tânăr să se amestece în politică în ziua de azi. El a fost crescut cu ideea că politica este o scenă coruptă a cărei cortină ascunde fapte şi mai corupte şi, astfel, implicarea ar fi o inutilă pierdere de timp şi energie care oricum nu se materializează într-un rezultat plauzibil şi mulţumitor. Să ne detaşăm o clipă şi sa privim din perspectivă. Teoretic, omul este creat pentru a-şi modela mediul după propriile nevoi. A participa

înseamnă a avea o urmă de interes şi eventual de determinare.

Fiind un subiect atât de delicat, părerile vor fi întotdeauna împărţite, de aceea am întrebat câţiva liceeni despre cum văd ei politica, dacă e corect ca un ”subiect de adulţi” să te intereseze şi, mai ales, dacă ei s-ar implica.

Daniela, 18, crede că: ”Tinerii ar trebui să se implice în măsura în care timpul dedicat studiilor nu este afectat. Este nevoie de implicarea lor, adică a noastră, pentru că, după cum bine ştim, populaţia României este în regres.

Acesta este doar un motiv de suprafaţă pentru participarea lor la viaţa politică. Motivul cu un mai mare impact este acela că avem nevoie de oameni la conducere care ştiu cum merg lucrurile şi cum s-au schimbat în secolul acesta, dar şi după comunism. Mentalitatea este una cu totul nouă, cu totul diferită de cea a părinţilor noştri. Vrem ceva inedit şi diferit de ce am văzut până acum.”

Este nevoie de o viziune nouă, îndreptată spre dreptate şi reuşită, o viziune proaspătă şi efervescentă care să pună bazele unui nou sistem de gândire. Nu este necesară orientarea spre un anume punct cardinal şi statele din vest şi cele din est au deficienţele lor. Acestea nu ar trebui să joace drept model absolut, ci să ne producă o vagă idee şi să ne facă să ne întrebăm: ”Ei ce au făcut pentru a le merge aşa de bine?”. Dacă încă nu aveţi răspunsul, aici este: disciplină, educaţie şi, mai ales, o mişcare a tineretului puternică.

Theodor, 17, consideră că: ”Implicarea în politică indiferent de vârstă este un lucru absolut firesc care într-un stat de drept cântăreşte, pe lângă un vot pentru un anume X, un simţământ de răspundere şi de respect de sine democratic. Problema însă cu tinerii care se implică în politică stă în felul următor: sunt mase mari, nu prea bine informate, care îşi schimbă opinia de pe azi pe mâine şi de pe mâine pe

poimâine, pentru că au vorbit ei cu cineva, pentru că s-au uitat pe postul Y. Această instabilitate îi face oarecum uşor de dirijat şi de manipulat. Ca să te implici în politică sau în orice alt domeniu trebuie să îi cunoşti elementele fundamentale. Găseşti un condiment pe masă şi îl pui în supă fără să îl miroşi puţin? Tinerii ar trebui să fie mai interesaţi de politică în sine, nu să încerce să atragă atenţia prin check-in în cabina de vot sau să pară un mic revoluţionar în faţa altora care încearcă acelaşi lucru. Dacă ştii cum îl cheamă pe domnul Candidat şi mai ştii că a divorţat şi are vilă sau dacă a făcut un anumit comediant o parodie cu el, nu înseamnă că îi cunoşti îndeajuns calităţile şi defectele, dar mai ales persoanele care se află în spatele lui. Politica se face cu implicare deşteaptă, nu cu ”hai să mai râdem puţin” sau lozincile colective cu ”toţi politicienii sunt hoţi”. Când te uiţi la o casă din afară, nu îţi poţi da cu părerea dacă e urâtă sau frumoasă.”

EXCLUSIV ONLINE Sacoşa din pânză – fashion sau ECO? Ideea de protejare a mediului înconjurător a căpătat o mare amploare la nivel global, fiind agreate ideile care ar putea fi aplicate uşor, ieftin dar şi rapid, în acest demers împortiva distrugerii Terrei.

Proiectul cel mai de succes, care a dat roade şi care este pe punctul de a fi realizat în întregime, a constat în înlocuirea pungilor de plastic cu cele biodegradabile.

S-a dezvoltat o adevărată afacere în jurul acestor pungi ECO, unora aducându-le venituri substanţiale în urma vânzărilor

de pungi personalizate.

Este evident că o pungă de pânză ce poate fi folosită pe termen lung e mult mai bine văzută decât una din plastic care pe lângă faptul că are o contribuţie la poluarea mediului, nici rezistenţa nu este tocmai cea aşteptată.

Astfel, nenumărate companii şi-au deschis mici afaceri ce promovează aceste pungi; aşa s-a născut un nou brand, unul profitabil. Avantajul este acela că promovarea produselor ECO creşte cu fiecare zi, însă nu ştim dacă această promovare are la bază iubirea pentru mediu sau trendul.

Cu scopul de a cultiva publicul larg, pungile ECO, spre deosebire de cele plastice, au un proces mult mai scurt de descompunere de aproximativ 5 ani, în comparaţie cu cele de plastic care bat pragul de 100 de ani.

Revenind la ideea de brand, putem spune că îmbinarea unui stil practic şi fashion, cu atenţia minimă acordată mediului, este binevenită şi că acest business trebuie încurajat atât timp cât şi mediul este protejat măcar 10%.

3

Hi, School! | Luni, 8 decembrie 2014

Educaţie

Concursurile și olimpiadele școlare, calea spre dezvoltarea personală Ramona-Andreea BĂCĂNARU Bănuiesc că nu există elev care să nu știe întregul istoric a tot ceea ce înseamnă concurs sau olimpiadă școlară. Este aproape imposibil să nu fi participat măcar o singură dată la o astfel de competiţie educaţională, căci de când am ajuns noi în băncile statului și ni s-a dat abecedarul până când am luat diploma de BAC, înscrierea la concursuri curgea în continuu realmente pe bandă rulantă.

Introduși din clasele primare, de către domnul sau doamna învăţătoare, iar apoi antrenaţi de către profesorii din gimanziu – care trag din toate părtţle, încercând să exploateze și ultimul firicel de competenţă cu un eventual potenţial de performanţă. La liceu toată acţiunea se domolește, punându-se accent pe orientarea profesională și performanţa individuală în domeniul ales. În timpul liceului sunt prioritizate ideile de viitor, alegându-se câteva materii de studiat, astfel încât să se evite aglomerarea cu materiale și participarea la competiţii care nu corespund profilului de studiu.

De unde s-a născut conceptul de olimpiadă/concurs școlar? În societatea de astăzi indivizii sunt îndemnaţi să urce pe trepte superioare de performanţă, ca urmare a lumii ierarhizate prin competiţie. Suntem învăţaţi încă din timpul celor 7 ani de acasă că trebuie să progresăm, să ne exploatăm la maximum toate abilităţile, indiferent că sunt înnăscute sau dobândite și că de fiecare dată când avem ocazia să arătăm de ce suntem în stare, să nu avem niciun fel de inhibiţie. Deseori neam obișnuit să fim unii în faţa altora într-o competiţie continuă.

De la aceste principii nu se abate nici sistemul educaţional român, el însuși contribuind la dezvoltarea apetitului de concurenţă și de autodepășire. Însă în spatele competiţiei a doi elevi, cadrele didactice dar și scolile sunt puse în situaţia de a concura. În acest vârtej al concurenţei suntem atrași cam toţi fie din orgoliu, ambiţie sau încercarea de a ne dovedi limitele.

De ce avem nevoie de astfel de competiţii ?

Inegalitatea elevilor a făcut posibilă nevoia de a fi antrenat.

Românii merg de obicei pe ideea ,,Cui poate mult trebuie să i se pretindă mai mult. Așadar dacă noi ne alegem din cadrul liceului domeniul în care vrem să ne dezvoltăm o carieră profesională în viitor și ne apucăm să muncim în vederea scopului stabilit, devenind cât mai buni, atunci reușita va avea un procentaj mai mare în a fi în favoarea noastră.

Aceste competiţii nu fac decât să ne dezvolte abilităţile într-un anumit mediu, să caracterizeze nivelul de pregătire, dar și să diferenţieze nivelul de muncă al unui ins faţă de celălalt.

Miza este mare, întrucat apar beneficii; nu avem de-a face cu un „joc gratuit”, pentru că cei antrenaţi în acest proces obţin niște avantaje: premianţii sunt gratificaţi, olimpicii primesc un „bilet în alb”, pentru intrarea în ciclurile superioare de învăţământ, profesorii care i-au pregătit beneficiază de gradaţii sau adaugă noi „lauri” pe frontispiciul competenţei lor profesionale.

Deși participarea la aceste activităţi școlare are ca bază activitatea de la clasă și motivarea printr-un zece sau un punct în

Doriţi o ofertă de preţ pentru lucrarea dumneavoastră? Vă rugăm să ne contactaţi la 0732.540.282 sau e-mail office@tiposud.ro!

S.C. Media Sud Europa SA Adresa: Str. Campia Islaz, nr. 97A, Craiova, 200420, Dolj, Romania Telefon / Fax: 0251 / 510.349 sau 0732 / 540.282.

E-mail: office@tiposud.ro Website: www.tiposud.ro

cazul în care participi la un respectiv concurs, adevăratele beneficii ale participării se pot vedea mai tarziu. Astfel o dată ce ai făcut perfomanţa într-un anumit domeniu, te vei trezi cu scopuri bine definite legate de viaţa ta, cu o stimă de sine puternică, bazată pe fundamente concrete și anume participarea la respectiva competiţie și vei ști cum să înfrunţi precarităţile vieţii. Decis în crearea unui nivel de performanţă, elevul olimpic poate contribui și la amplificarea practicilor educative și extinderea ocaziilor de învăţare și prin acestea formarea unui sistem educaţional nou și responsabil.

Mai mult o competiţie sau o olimpiadă școlară poate reprezenta mediul propice de afirmare a unui elev, care nu se face remarcat în activităţi de rutină. Îngrădit de formalitatea sistemului, prin introducerea materiilor mai puţin folositoare, se poate afirma în sfârșit în urma unei preferinţe individuale liber exprimate.

Profesorul Victor Iacobescu de la Colegiul Naţional ,,Radu Greceanu“ Slatina declara într-un interviu că nu vede olimpiadele

ca pe un beneficiu, ci mai degrabă o dorinţă de autodepășire, fapt care încearcă să–l inducă cât mai multor elevi.

Daca atingi o anumită scară de performanţă, ești răsplătit cu un premiu nu destul de substanţial, cum își doresc majoritatea olimpicilor. În cadrul Olimpiadei Naţionale de Limba și Literatura Română 2014, Timișoara, toţi participanţii la faza naţională au primit o diplomă de admitere la Facultatea de Litere/ Istorie/ Religie din orașul-gazdă. Aceste beneficii materiale diferă în funcţie de gazdă, dar în principiu se urmărește motivarea elevului român pentru a participa la olimpiade și concursuri școlare.

Care sunt dezavantajele performanţei dobândite prin aceste tipuri de competiţie? În cadrul Olimpiadei, organizarea unui astfel de concurs cu carcater naţional poate pune în desfășurare diverse strategii și implicaţii de ordin politic, social și cultural. Aceste mișcări evaluative reprezintă un teritoriu al

Tipografia de Sud este una dintre cele mai mari tipografii din regiunea de Sud-Vest a României, Tipografia de Sud oferă servicii și produse tipografice de calitate. În 2008, Tipografia de Sud a primit din partea SGS România certificatul de conformitate ISO 9001:2000. În 2005, TdS a primit în cadrul topului unităţilor tipografice abilitate să execute lucrări sub supravegherea “C.N. Imprimeria Naţională S.A.” diploma de onoare la secţiunea “Lideri Regionali” dar și diploma de onoare pentru locul doi la secţiunea “Tipografii de ziare”.

Astăzi oferim servicii de imprimare în sistem roto și plan offset, digital, legătorie și finisare de calitate.

întelegerilor nu atât de evidente: alocarea fondurilor în funcţie de preferinţe politice, presiuni ale profesorilor, școlilor și inspectorilor. Din alt punct de vedere, concursul nu trebuie mușamalizat și să devină principalul scop. Dacă în urma reazultatelor ai devenit un elev de performanţă nu înseamnă că ai o constatare despre propriile posibilităţi. Sunt atâţia foști olimpici care s-au pierdut în mulţime! NU vrei sa fii unul ditre ei!

Odată cu ajungerea pe culmile gloriei îţi va fi foarte greu să cobori, indiferent că ai fost conștient că se va întampla sau nu. Ţi se poate întampla ca în urma unui eșec major, venit într-o perioadă total neașteptată persoana să aiba viziune catastrofică asupra vieţii, tente suicidale dar și instinct de auto-marginalizare. În concluzie este bine să dăm credit acestor ocazii de formare suplimentară? Cu siguranţă că da, însă cu o condiţie: să nu se uite că olimpiadele și concursurile școlare sunt destinate elevilor, pentru creșterea lor spirituală, prin crearea unui sentiment de împlinire, edificare și bucurie a reușitei.

Domeniul de activitate este cel al tipăriturilor de ziare, reviste, cărţi, materiale publicitare, formulare tipizate cu regim special în tiraje mari, medii, mici, pliante, broșuri, cărţi de vizită, fluturași, mape de prezentare.

Calitatea lucrărilor este dată de mașinile de tipar, de hârtie , de cernelurile folosite precum și de pasiunea angajaţilor noștri. În permanenţă suntem pregătiţi cu mostre, informaţii și sfaturi privind materialele și condiţiile de execuţie, relaţia cu clientul fiind o preocupare primordială a managmentului firmei de aliniere la tendinţele actuale ce se manifestă pe piaţa tipăriturilor.

4

Responsabilitate socială

Hi, School! | Sâmbãtã, 8 decembrie 2014

Consiliul Elevilor - to be or not to be?

Yvonne-Natalia PREDA

Ce este Consiliul Elevilor?

Consiliul Elevilor este singura structurã reprezentativã a elevilor din România. Scopul principal al acestuia este de a apãra şi promova drepturile şi interesele elevilor şi de a implica elevii în actul educaţional, viaţa civicã, socialã şi culturalã. Pe scurt, Consiliul Elevilor ne reprezintã şi implementeazã proiecte pentru noi, elevii.

De ce să mă implic şi eu în această structură? În primul rând, Consiliul Elevilor poate fi considerat o şcoalã de lideri. Devii un lider, înveţi sã coordonezi o echipã, dar şi sã lucrezi alãturi de ea. Înveţi sã pui în aplicare acel cuvânt, “colegialitate”, care ne este repetat de atâtea ori de cãtre profesori la şcoalã, dar pe care îl învãţãm în timpul pauzelor.

Dacã îţi este teamã sã vorbeşti în public, ei bine, dupã câteva întâlniri cu colegii din Consiliul Elevilor sigur vei putea vorbi cu mai multã lejeritate în faţa unui public larg. Vei ştii sã pregãteşti argumente pertinente, sã le susţii şi sã îi convingi pe cei din jur cã pãrerea ta conteazã!

Vei proba pe pielea ta democraţia. Având în vedere cã orice reprezentant al elevilor este votat de cãtre aceştia, îţi asumi responsabilitatea de a-ţi duce treaba la bun sfârşit şi de a vota la rândul tãu în mod responsabil. Aduci propuneri pe care le prezinţi colegilor tãi, iar în urma votului respecţi decizia majoritãţii.

Ce a făcut Consiliul Elevilor pentru elevii olteni? În decursul mandatului trecut, Consiliul Judeţean al Elevilor Olt a avut douã prioritãţi: realizarea de proiecte ce sunt în interesul elevilor şi reprezentarea acestora.

Prin proiecte precum „CiNE conteazã pe tine!” problemele cu care elevii olteni se confruntã au fost depistate prin chestionare aplicate în fiecare liceu. Aceste probleme au fost centralizate, iar insituţiile cu rol decizional au fost informate de situaţie.

Proiecte de orientare profesionalã de asemenea au fost implementate la nivel judeţean. Prin parteneriate încheiate cu Spitalul Judeţean de Urgenţã Olt şi Centrul de Formare şi Perfecţionare a Poliţiştilor-Slatina, elevii olteni au putut gusta din viaţa de medic şi din cea de poliţist în cadrul proiectului „Cu paşi siguri spre succes”. „CiNE conteazã pe tine!” şi „Cu paşi siguri spre succes” sunt doar câteva din proiectele desfãşurate de CJE Olt în anul precedent. Pe lângã acestea, s-au numãrat proiecte caritabile şi cu scop educativ precum „Balul Primãverii”, în cadrul cãruia s-au strâns fonduri pentru 8 elevi din judeţ, „Dreptul la viaţã, dreptul la sãnãtate”, proiect ce a obţinut locul I la Concursul Naţional de Proiecte „Parteneriat educaţionalPrezent şi perspective”, „Toamna se numãrã rechizitele” care a

strâns rechizite şcolare pentru aproximativ 100 de elevi din judeţul Olt şi lista poate continua.

Cum este structurat Consiliul Elevilor(CE)?

Principalul rol al Consiliului Elevilor este acela de a reprezenta elevii din întreaga ţarã. Pentru ca aceastã atribuţie sã fie cât mai bine îndeplinitã, structura a îmbrãcat o formã piramidalã.

• Consiliul Şcolar al Elevilor La baza piramidei se aflã Consiliile Şcolare ale Elevilor (CŞE), consilii care îşi desfãşoarã activitatea în fiecare liceu din România. Principalele responsabilitãţi ale CŞE-urilor sunt reprezentarea colegilor lor în Consiliul de Administraţie şi organizarea de proiecte, activitãţi extraşcolare. Echipa unui Consiliu Şcolar al Elevilor este formatã din: -preşedinte: având drept de vot, reprezintã elevii liceului sãu în Adunarea Generalã a Consiliului Judeţean al Elevilor; -vicepreşedinţi (numãrul lor variazã în funcţie de numãrul de elevi din liceu); -secretar -directori ai departamentelor pentru Resurse umane, financiare şi de voluntariat, Comunicare şi relaţii publice, Avocatul Elevului, Programe de culturã, de sport, de educaţie şi de tineret şi Formare şi educaţie nonformalã.

• Consiliul Judeţean al Elevilor Urcând o treaptã în aceastã „ierarhie”, Consiliul Judeţean al Elevilor (CJE) are aceastã responsabilitate de a monitoriza activitatea CŞE-urilor din judeţ, de a reprezenta elevii şi de a organiza proiecte.

Echipa Consiliilor Judeţene ale Elevilor este formatã din: -preşedinte: având drept de vot, reprezintã elevii judeţului sãu în Adunarea Generalã a Consiliului Naţional al Elevilor; -vicepreşedinţi (numãrul lor variazã în funcţie de numãrul de elevi din judeţ); -secretar -directori ai departamentelor de Concursuri şcolare şi extraşcolare, Comunicare şi relaţii publice,

Avocatul Elevului, Culturã, educaţie şi programe şcolare, Formare şi educaţie nonformalã, Sport şi programe de tineret.

• Consiliul Regional al Elevilor Cel care se ocupã de comunicarea corectã dintre reprezentanţii la nivel naţional şi cei la nivel judeţean este Consiliul Regional al Elevilor (CRE). Acesta are caracter de structurã-umbrelã deoarece coordoneazã judeţele din regiunea sa. Consiliul Regional al Elevilor S-V, Oltenia este compus din judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea. La nivel regional echipa este compusã din: -preşedinte: este şi vicepreşe dinte al Consiliului Naţional al Elevilor; -vicepreşedinte; -secretar.

• Consiliul Naţional al Elevilor Echipa Consiliului Naţional al Elevilor (CNE) reprezintã elevii în relaţia cu partenerii, poartã un dialog constant cu Ministerul Educaţiei Naţionale, realizeazã proiecte, promoveazã imaginea CE şi coordoneazã CRE-urile şi CJEurile. Aceastã echipã, Biroul Executiv, este formatã din: -preşedinte -8 vicepreşedinţi: preşedinţii celor 8 regiuni ale ţãrii; -2 secretari: Secretar executiv pe departamentul de organizare internã, Secretar executiv pe departamentul de educaţie şi comunicare (relaţii externe).

Adunarea Generalã CRE. Încã de pe 18 noiembrie s-au putut depune candidaturile pentru una din funcţiile de preşedinte, vicepreşedinte sau secretar în cadrul Consiliului Regional al Elevilor, pe platforma suport a Consiliului Naţional al Elevilor, Wedu.ro.

De asemenea, preşedinţii aleşi ai CRE-urilor vor avea, implicit, şi funcţia de vicepreşedinţi ai Consiliului Naţional al Elevilor, urmând ca în lunile ianuarie-februarie 2015 sã fie aleşi preşedintele CNE şi cei doi secretari executivi.

Ce a însemnat Consiliul Elevilor pentru mine? „A fi sau a nu fi una din persoanele implicate în Consiliul Elevilor?” Acesta este lucrul la care m-am gândit prima datã când am

impactul pe care l-a avut experienţa din cadrul Consiliului Elevilor asupra mea, iar aceastã formare despre care vorbesc nu se limiteazã doar la cea profesionalã.

Implicarea în CE îţi formeazã în primul rând caracterul, te modeleazã astfel încât sa fii un bun lider, un bun speaker, dar mai ales un bun coleg. Înveţi sã lucrezi în echipã şi sã îţi susţii opinia, dar, în mod democratic, sã accepţi decizia majoritãţii. Citind descrierea fãcutã pânã acum, probabil veţi gândi cã aceasta este o lume utopicã ce, de fapt, este o microrealitate, o micro-realitate care ne pune la dispoziţie pavelele din care noi ne construim drumul (cu mai multe sau cu mai puţine curbe) care ne va duce chiar unde vrem. Aşadar, vrei sã fii un bun lider, o persoanã pregãtitã sã se confrunte cu orice situaţie?

Implicã-te în Consiliul Elevilor!

Evenimente importante proxime pentru Consiliul Elevilor Consiliile Judeţene ale Elevilor din întreaga ţarã îşi vor alege reprezentanţii la nivel regional în perioada 12-14 decembrie 2014.

Consiliul Naţional al Elevilor organizeazã, la Botoşani, alegerile pentru cele 8 Consilii Regionale ale Elevilor (CRE):Nord-Est, Centru, Sud-Vest, Sud-Est, SudMuntenia, Nord-Vest, Vest şi Bucureşti-Ilfov.

La eveniment participã preşedintele şi vicepreşedintele fiecãrui CJE, membri cu drept de vot în

auzit despre aceastã structutrã. „Cu ce mã ajutã aceastã organizaţie?”. Rãspunsul acestor întrebãri l-am aflat pe parcurs, cel mai important fiind faptul cã dezvoltarea mea personalã şi profesionalã au fost printre cele mai importante realizãri în urma mandatului de preşedinte al Consiliului Judeţean al Elevilor Olt. De asemenea, „formare" este cuvântul cel mai potrivit pe care l-am gãsit pentru a descrie

Pentru mai multe informaţii: Site: http://consiliulelevilor.org Platformã suport: www.wedu.ro Facebook: Consiliul Judetean al Elevilor Olt Consiliul National al Elevilor E-mail: cjeolt2@gmail.com contact@consiliulelevilor.org Tel: 0760125284

5

Hi, School! | Luni, 8 decembrie 2014

Sănătate

Tinereţe fără bătrâneţe - între ficţiune şi adevăr Bianca Elena Radu

Corpul nostru este ca un templu. Aşa spun cei mai mulţi care tind către o viaţă sănătoasă, fără vicii, dar cu sport şi cu timp de relaxare.

La început e o bucățică de ciocolată, doar o ţigară, doar o pungă de chips-uri, dar uite că vine şi a doua zi, şi a treia, şi a patra, şi tot aşa până ne dăm seama de corpul nostru că a devenit mult mai rotund şi mai rotofior, poate chiar mai ,,pufos”. Începem cu oglinda, marele judecător, plin de adevăr.

Când ne dăm seama de păcatele pe care le-am făcut încep toate problemele, cu care ne este şi mai greu să ne confruntăm. Poate că ar fi fost mult mai uşor să lăsăm ciocolata şi să mâncăm o salată, dar parcă ispita e mult mai mare când vezi o ciocolată în faţă.

Ce înseamnă conştientizarea faptului împlinit? Înseamnă să ne gândim că de aici pleacă toate problemele şi toate lucrurile ce ne fac viaţa un coşmar. Toate lucrurile menţionate mai sus pot duce la diferite boli cardiovasculare, boli ale sistemului imunitar, circulator, obezitate, sau chiar depresii. Poţi să dai vina pe secolul XXI, secolul vitezei, al lipsei timpului şi a odihnei, dar totodată şi pe programul mult prea încărcat. Dar te-ai gândit vreodată că este posibil să ai un stil de viaţă minunat, acum, în zilele noastre?

Un stil de viaţă echilibrat ce este de făcut? În primul rând, trebuie să ne mobilizăm propriile forţe pentru a da la o parte duşmanii care ne împiedică să ducem la capăt misiunea.

Aşadar, putem începe prin a respecta S.S.M.S – SOMN, SPORT, MÂNCAT SĂNĂTOS – o combinaţie ce dă roade, dar în timp şi cu răb-

dare. Se ştie că lipsa somnului scurtează viaţa, dar putem apela la mici trucuri pentru a activa toate organele corpului. Dimineaţa, începeţi cu un pahar mare de apă, în doze mai mici şi puteţi să adăugaţi şi lămâie pentru că accelerează metabolismul şi ajută la slăbit.

Micul dejun reprezintă startul zilei, ca startul unei curse, aşa că de ce l-ai rata? Ai putea pierde cursa din cauza asta.

,,Dimineaţa mănâncă precum un rege, la prânz ca un prinţ şi seara ca un cerşetor” Am tot auzit probabil de aceste comparaţii, dar chiar este adevărat.

Au apărut studii peste studii care ne spun ca până şi fructele ne pot face rău, totul conţine chimicale, Euri şi tot felul de definiţii create ca să pună omul în dubii. Dar, dacă este aşa, noi ce mai mâncăm ca să îndeplinim cerinţa de mai sus?

Primul lucru pentru un trup armonios este stabilirea unui meniu echilibrat, ce nu trebuie să excludă nicio grupă alimentară, mai ales în anii copilăriei şi adolescenţă, pentru a preveni carenţele. De la carne, lactate, seminţe, legume, fructe, chiar şi până la dulciuri, dar cu măsură, totul trebuie să facă parte din viaţa noastră. ,,Fiecare organism funcţionează ca o balanţă între aportul şi consumul energetic, ambele componente fiind la fel de importante pentru menţinerea sănătăţii. Deoarece priorităţile noastre zilnice se schimbă continuu, găsirea unui echilibru între presiunile vieţii cotidiene şi sănătate devine o preocupare.

Astfel, energia provenită de la alimentele pe care le mâncăm trebuie să fie în echilibru cu energia pe care o consumăm. Dacă se întâmplă ca uneori să avem un aport caloric excesiv, este recomandat ca acesta să fie compensat cu un consum energetic pe măsură.”

Alimente potrivite • Ceaiul verde - stimulează activitatea glandei tiroide.

• Grapefruit-ul - conţine multă vitamina C, scade nivelul

insulinei din corp, fiind responsabilă pentru stocarea grăsimilor în corp.

• Iaurtul - benefic pentru digestie.

• Migdalele - conţin acizi graşi esenţiali.

• Carnea de curcan • Merele - conţin fibre şi multe vitamine.

• Spanacul - bogat în antioxidanţi, fier, vitamina C, magneziu şi potasiu.

• Ardeii iuţi - conţin capsaicină, o substanţă care ajută arderea grăsimilor într-un ritm mult mai alert chiar şi după câteva ore de la consumare.

• Broccoli - conţine calciu şi vitamina C • Cerealele integrale

Sportul - la început ură, apoi dragoste ,,Sportul este religia fizicului.”

Un citat ce descrie foarte bine

sportul. Corpul nostru a fost modelat pentru a supravieţui majorităţii factorilor negativi, interni şi externi. Exact ca o maşinărie, cu timpul, încep să ruginească toate piesele, dar îngrijit din când în când îl menține viu şi funcţional. ,,Aşadar, când timpul dumneavoastră este limitat, rezumaţivă la exerciţii cât mai intense, efectuate în intervale cât mai scurte.

O altă variantă este să îmbinaţi antrenamentele pe intervale de intensitate cu exerciţiile de forţă. În acest mod veţi arde calorii în timp record. Altă alternativă ar fi formarea unui program personalizat de exerciţii, alcătuit din exerciţii care sunt stabilite în funcţie de posibilitatea de executare, complexitate şi de condiţia fizică.” (sursa: sfatulmedicului.ro).

Odată cu mărirea rezistenţei se poate trece la exerciţii mult mai complexe care se pot repeta chiar de 5-6 ori pe săptămână. Trebuie să

Aceste alternative vor da rezultate dacă vor face parte din activitatea ta zilnică. Încearcă să urci scările cât mai des şi evită să iei liftul. Poţi include în programul tău exerciţii precum mersul pe jos, alergare, mersul pe bicicletă, înot, tenis, cel puțin de 3 ori pe săptămână, sau poţi face mişcare câte 40 de minute pe zi, câte o oră din două în două zile sau câte 10 minute în fiecare zi.

în acest sens, precum şi limitarea efectelor nocive ale consumului de droguri într-o fază incipientă a acestuia. Consumul de droguri este

nociv şi ar fi bine pentru toţi cei care vor să încerce să nu o facă, sau, dacă au făcut-o, să evite repetarea consumării acestora.

fim atenţi şi la felul cum executăm exerciţiile, altfel nu vor da rezultatele dorite. Întotdeauna trebuie să avem spatele drept şi încordat, abdomenul încordat şi trebuie să fim atenţi la respiraţie.

Respiraţia ajută la oxigenarea muşchilor şi menţinerea lor în parametrii optimi, fapt care ne ajută să ducem până la capăt antrenamentul.

Alternative pentru un sport sănătos

Capcana drogurilor Gabriela Evghenie rogurile constituie un subiect care a fost tratat intens. Dintre cei care încearcă pentru prima oară esenţa drogurilor, rămân puţini care nu cad în plasa acestora. Multe persoane, după ce le-am pus întrebarea: ”Crezi că ai rămâne dependent de droguri, după ce ai consumat o data?” mi-au răspuns că da, ar deveni dependente. Este adevărat, efectul acestora stârneşte dorinţa de a mai încerca consumarea lor.

Persoanele care sunt dependente de droguri se închid adesea în ele înele şi evită contactul cu cei din

D

jur, preferă să interacţioneze cu cei care consumă la rândul lor droguri.

Din punct de vedere psihic pot apărea schimbări ale stării de spirit, oboseală, insomnie gravă şi chiar depresie! Îl cunoaştem cu toţii pe celebrul actor din seria “Singur acasă” – Macaulay Culkin, acum în vârstă de 31 de ani, care a căzut în patima drogurilor. El arată foarte slăbit acum şi este dependent de heroină.

Acesta este un exemplu care demonstrează capacitatea drogurilor de a distruge încet, dar sigur, buna funcţionare a organismului, ceea ce ar trebui să ne facă să nu ne dorim să cădem pradă acestora.

Putem concluziona că efectele pozitive nu există.

Ele sunt nocive oricum, fie dacă sunt sau nu sunt consumate în exces.

Pedepsele împotriva drogurilor! În 11 state membre ale UE, punerea sub acuzare pentru posesia de droguri în cantităţi mici ţine cont de faptul dacă substanţa este utilizată pentru consum personal sau nu. Autorităţile iau în considerare cantitatea şi natura drogurilor, aceştia fiind doi factori foarte importanţi. În Romania, specialiştii în prevenţie au trei niveluri de prevenţie, ceea ce presupune pedepse în măsuri diferite.

Primul nivel de prevenţie implică diminuarea consumării drogurilor, cel de-al doilea are ca scop reducerea consumării NOCIVE de droguri şi integrarea socială a consumatorilor de droguri, iar ultimul nivel de prevenţie implică prevenirea reluării consumului de droguri de către persoanele tratate

6

Hi, School! | Luni, 8 decembrie 2014

Opinii

Baschetul, cheia spre câştig

O lovitură face cât o mie de cuvinte

Bianca Radu

Andreea Ioana Ionescu portul este o cale spre îmbunătăţirea structurii fizice.

Avem multe variante pentru a putea să ne tonifiem corpul sau chiar să folosim sportul pentru a ne asigura rezistenţa.

Unul dintre sporturile care ne ajută la menţinerea tonusului şi a sănătăţii este baschetul. Un sport tentant, practicat de mulţi tineri

S

Hi, School!

SC CURIERUL NAÞIONAL SA ºi Asociaþia Bene Merenti Manager de proiect Cristian Hãþiº cristi@forsale.com.ro PR lidia.dumitru@tailloredpr.ro Redacþia Colegiul Național Radu Greceanu Elena Andreea Rujan - Elevã, Clasa a XI-a, Bianca Elena Radu - Elevã, Clasa a XI-a, Ramona Andreea Bãcãnaru - Elevã, Clasa a XI-a, Yvonne Natalia Preda - Elevã, Clasa a XI-a, Alexandru Antonio Mirea - Elev, Clasa a XI-a, Ioana Andreea Ionescu - Elevã, Clasa a IX-a, Gabriela Evghenie - Elevã, Clasa a IX-a, Colegiul Naþional Ion Minulescu Oana Teodora Militaru - Elevã, Clasa a XI-a, Colegiul Economic Petre S. Aurelian Ionuț Mãldãruși - Elev, Clasa a IX-a, Marketing ºi Publicitate ForSale Comunicare www.forsale.com.ro sale@forsale.com.ro Telefon: 0757.279.306 Secretariat Mihaela Negreanu Tel: 021.599.55.00 Fax: 021.312.13.00 trafic@curierulnational.ro Difuzare Mihaela Iconaru Tel: 021.599.55.18 Redacþia Str. Cristian Popiºteanu, nr.2-4, Sector 1, Bucureºti Proiect Web: www.curierulnational.ro/hischool Facebook: ziarulhischool Proiect: www.hischool.ro Organizatori Web: www.curierulnational.ro Web: www.benemerenti.ro Facebook: curierulnational Facebook: benemerenti.ro

şi chiar şi de cei mai în vârstă.

Rezultatele baschetului se observă în timp, cu perseverenţă şi voinţă. Sunt multe persoane care pleacă de la ideea că practicarea acestui sport este destul de dificilă, însă eu contrazic această afirmaţie, deoarece ştiu că dacă îţi doreşti mult, poţi obţine ceea ce vrei.

Baschetul îmbină tenacitatea cu rapiditatea şi pot spune că este şi un joc al minţii, pentru că trebuie să dai dovadă de îndemanare, precizie şi curaj.

Pentru mine acest sport

reprezintă un mijloc de a-mi pune în valoare calităţile specifice acestui sport. În ultimii ani baschetul a devenit destul de popular pentru tineri, însă din păcate nu avem unde să ne punem în practică abilităţile.

Baschetul nu ar trebui să lipsească din rutina vreunui adolescent sau chiar a unei persoane în vârstă, el ne asigură o înălţime mai mare în comparaţie cu cei ce nu practică acest sport. În această luptă sportivă sunt implicaţi mai mulţi factori specifici: spiritul de echipă, inteligenţa şi rezistenţa

Muzica romanească este mai vie decât niciodată Am auzit în ultima perioadă nişte vorbe cum că în România nu se mai face muzică de calitate, că tot ce lansăm este fie comercial, fie plagiat, fie imposibil de ascultat.

Eu nu vă învinovăţesc pentru nemulţumirea aceasta. Este normal să îţi pierzi speranţa în muzică atunci când porneşti radioul şi timp de o oră ai impresia că ai ascultat aceeaşi piesă. Şi totuşi, ţin să vă contrazic.

Dacă analizăm mai detaliat piaţa muzicală şi dacă ascultăm artişti, să zicem, mai puţin mainstream, putem ajunge la concluzia că România nu numai că are muzică, dar că această muzică este şi de calitate! Ce înseamnă muzică de calitate? În principiu versuri care nu se repetă la infinit, instrumente reale, sentimentul pe care artistul îl transmite odată cu acele versuri, o voce care nu are nevoie de autotune pentru a suna în regulă. De la Subcarpaţi la Luna Amară, de la Negură Bunget la Robin and The Backstabbers, portofoliul muzicii româneşti cuprinde genuri ce probabil habar nu aveai că se produc aici, în România.

Iar cum un artist nu poate exista fără fanii săi, pot afirma cu mândrie că în ţara noastră există un număr considerabil de persoane care îşi susţin trupele preferate mergând la concerte, cumpărând albume şi merchandise. Formaţiile tinere care au ceva de zis sunt susţinute, în timp ce

Elena Andreea Rujan nici cele vechi nu sunt uitate.

Pionieri precum Phoenix sau Cargo sunt încă foarte apreciaţi de public, indiferent de vârstă. În ultimii ani am observat un spirit de unitate pe care artiştii îl au, indiferent de genul pe care îl cântă. Cel mai bun exemplu este constituit de festivalurile care renunţă la ideea unei singure tematici şi aleg să întrunească artişti aparent diametral opuşi, precum trupe rock şi artişti rap, dar care în esenţă au aceelaşi scop în mişcarea lor de a schimba ceva pe scena muzicală.

Fie că se inspiră din folclorul sau literatura românească, fie că abordează stiluri experimentale sau că adoptă o latură romantică, trupele existente în România îmi clarifică presupunerile cum că piaţa muzicală de aici nu a murit, ci este mai vie decât niciodată!

nervoasă, deoarece este indicat ca în acest joc să ai destula răbdare şi să nu laşi energia negativă acumulată în timp să îţi influenţeze modul de joc. Sunt diferite tehnici prin care putem să ne evidenţiem îndemânarea. Înălţimea este un element care face diferenţa, cei înalţi ocupă locul în centru, iar cei de statură mai mică ocupă poziţia de pază.

Pentru a te dedica acestui sport răspândit în toată lumea este nevoie de sacrificii, să pui suflet în tot ce faci, uneori fiind nevoit să îţi neglijezi viaţa personală.

Tind să cred că lumea aceasta materială ascunde mii de poveşti, unele mai întunecate decât altele, ca acele poveşti ale femeilor şi copiilor ce se ascund în tăcere, ce nu evadează niciodată şi nu cred în speranţă.

Violenţa domestică a ajuns la un nou nivel, mult mai mare decât în secolele când omul era un novice într-ale educaţiei. Femeile învaţă să trăiască sub ameninţări şi ură din partea partenerilor, iar copiii, mult prea loviţi de mâna care trebuie să educe, încearcă să ţipe ascuţit, sperând că-i poate auzi cineva şi că vor părăsi cuibul plin de spini. Cred că putem preveni toate aceste manifestări învăţând că bătaia nu e ruptă din Rai şi că lucrul care înalţă oamenii este dragostea, iar răutatea dezbină şi ucide, lucru pe care îl vedem parcă prea des, într-o lume gri. Dar poţi găsi pata de culoare, ce te ajută să pictezi propria operă.

Prieteni sau... Nu e-a lungul vieţii noastre cunoaştem tot felul de oameni, unii rămân cu noi până la bătrâneţe, alţii pleacă odată cu depăşirea unor etape (mai mult sau mai puţin dificile) ale vieţii. Întradevăr este minunat să ai prieteni, să nu fii singur, dar în goana după „cantitate” uităm să măsurăm şi „calitatea”. Astfel ajungem să numim „prieteni”, nişte persoane cu care nu avem foarte multe lucruri în comun. În ceea ce mă priveşte, îmi pot număra prietenii pe degete, restul fiind un fel de cunoştinţe...cu amintiri. Legat de acest lucru, ţin să menţionez faptul că în ultimul timp se observă o schimbare drastică de comportament interuman.

Spre exemplu, se merge pe păreri la prima vedere, dacă nu îmi place cum se îmbracă sau cum vorbeşte, e clar că nu mă interesează ce are de spus şi nici vorbă de o prietenie. E cam ciudat, oamenii devin din ce în ce mai comozi, mai indiferenţi, şi fără să-şi dea seama ajung să fie răi. Nu cred că acesta este motivul pentru care trăim, cred că este bine să fim...politicoşi, să evităm răutăţile, cel puţin faţă de persoanele cu care (fie că ne face plăcere sau nu), avem tangenţe zilnic.

Bineînţeles aceste „diferenţe” se fac de obicei în funcţie de posibilităţile materiale sau chiar după

D

Oana-Teodora Militaru

comportamentul fiecărei persoane. Acest lucru este oarecum inevitabil, deoarece trăim într-o lume liberă şi avem dreptul de a alege cum să fim, chiar dacă asta presupune excluderea unor persoane, din mediul nostru, în cel mai crud mod cu putinţă.

Personal, mă bazez pe „Nu există străini, decât prieteni pe care încă nu i-ai cunoscut!”, susţin ideea de tip/tipă prietenoasă şi ştiu că noi, tinerii, putem să ne schimbăm în această privinţă.

Important e sa conştientizăm că schimbarea începe cu fiecare dintre noi.

7

Hi, School! | Luni, 8 decembrie 2014

Sport

Baschetul din Slatina, doar un sport de curtea şcolii?

Alexandru Mirea Clubul Sportiv Municipal (C.S.M.) Slatina are în componenţa sa echipe de atletism, box, handbal feminin, karate şi lupte grecoromane. În ciuda faptului că în ultimii ani sporturi precum baschetul şi tenisul de câmp s-au dezvoltat extraordinar de repede în oraşul nostru, C.S.M. Slatina a rămas fără reacţie la diversificarea disciplinelor sportive. Din ce în ce mai mulţi tineri se înscriu în echipele de baschet ce aparţin şcolilor la care aceştia sunt elevi, condiţiile nefiind întotdeauna suficient de bune pentru practicarea acestui joc sportiv.

Cifre ameţitoare au fost alocate în ultimii ani Clubului Sportiv Municipal. De exemplu, în anul 2012, peste şase miliarde de lei vechi au fost puse la dispoziţie sportivilor şi antrenorilor clubului de pe malul Oltului pentru participarea la competiţiile organizate de federaţiile de specialitate. Mai exact 610.000 de lei a fost suma oferită Clubului Sportiv Municipal în acel an, sumă care a fost împărţită pentru toate disciplinele sportive ce sunt în componenţa C.S.M. Slatina. Deşi bani au existat, nici până acum nu s-a pus problema înfiinţării unei noi secţiuni şi anume una de baschet.

Baschetul este unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin fineţea, precizia şi fantezia exerciţiilor tehnice şi tactice, prin talia înaltă şi calităţile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă şi de sacrificiu, inteligenţă şi rezistenţă nervoasă. În fiecare an numărul elevilor care încep să practice baschetul este din ce în ce mai mare, aceştia fiind antrenaţi de către profesorii de sport ai şcolilor din care fac parte. Acest sport a luat un avânt considerabil, terenurile de baschet ale unităţilor de învăţământ fiind împânzite de

jucători în timpul sezonului cald.

De asemenea, Olimpiada Liceelor are o secţiune pentru baschet, echipele reprezentante ale liceelor din oraş întrecându-se anual în cadrul acestei competiţii.

Lăsăm talentele să ne scape printre degete? În ultimii ani, un număr destul de mare de sportivi talentaţi au plecat din oraşul nostru, fiind observaţi de echipe din capitală.

Lipsa unui club de baschet sau a unei săli care să aibă toate condiţiile necesare desfăşurării unui antrenament serios a dus la nedescoperirea multor talente de-a lungul timpului, acestea fiind totuşi remarcate de antrenori din ţară, însă lipsa experienţei câtuşi de puţină fiind evidentă.

Un astfel de exemplu este Mihai Alexandru Mazăre, absolvent al Colegiului Naţional ”Ion Minulescu” din Slatina, în prezent student al Facultăţii de Energetică UPB. Acesta a fost pasionat încă

din copilărie de baschet, dovedindu-se cu adevărat talentat, în prezent fiind legitimat la CS Baschet Time Bucureşti. El a fost de acord să dea o declaraţie pentru ziarul Hi, School! ”Pot începe prin a spune că practic baschet de la vârsta de 13 ani. La început am practicat acest sport fiindcă eram foarte scund pentru vârsta mea şi m-am gândit că o să mă ajute să cresc în înălţime.

Deocamdată nu pot spune că am avut realizări foarte mari pentru că sunt încă destul de tânăr şi consider că mai am timp şi posibilităţi pentru a realiza ceva important în acest domeniu, însă cred că lucrul care şi-a pus cel mai tare amprenta pe mine ca jucător a fost faptul că am avut ghinionul să cresc într-un oraş în care nu există un club de baschet şi tot ce-am făcut a fost din pură pasiune. În general sunt o persoană fără prea multe regrete, însă în privinţa baschetului pot spune că sunt două lucruri pe care le regret într-

EXCLUSIV ONLINE

Mens sana in corpore sano

S

portul reprezintă o activitate de natură fizică care, pe lângă dezvoltarea corpului, ne dezvoltă şi psihicul: spiritul de competiţie, spiritul de învingător şi acceptarea eşecului.

Uitându-mă zi de zi la televizor, pe lângă atâtea reclame inutile, filmele care se tot repetă şi vedetele apărute peste noapte, mai are loc să apară şi un mesaj, fie el şi de 30 de secunde, care pe cât este de scurt, atât este de important “Pentru sănătatea dumneavoastră, faceţi mişcare

minim 30 de minute zilnic”.

Pe cât pare de uşor pare, pe atât de greu este pentru anumiţi oameni să facă şi acele 30 de minute de mişcare.

De asemenea, medicii ne amintesc şi ei că ar fi bine să alocăm mai mult din timpul nostru pentru exerciţiile fizice pentru o viaţă mai lungă, dar şi mai sănătoasă.

Prima civilizaţie care şi-a dat seama de importanţa sportului şi a acţionat în consecinţă a fost cea chineză.

Se pare că lor le datorăm apariţia şi codificarea primelor seturi de mişcări fizice cu scop sportiv şi de

menţinere a sănătaţii şi tinereţii. În urmă cu peste 6.000 de ani, chinezii făceau sport, tradiţie menţinută până în prezent, când China se poate lăuda cu una dintre cele mai sănătoase populaţii de pe mapamond.

Sportul este mult mai complex decât pare la prima vedere. Sportul nu înseamnă doar exerciţii fizice, înseamnă şi o bună organizare a timpului şi a vieţii şi o alimentaţie corespunzătoare.

Sportul înseamnă în esenţă “Mens sana in corpore sano – Minte sănătoasă în corp sănătos”.

o oarecare măsură, şi anume faptul că în clasa a 11-a am primit oferta de a mă muta la Târgu Jiu pentru a juca la CS Energia Rovinari însă am refuzat, gândindu-mă la viitorul meu ca student, nu ca baschetbalist şi faptul că oraşul meu nu dispune de condiţiile necesare formării unor jucători de baschet care să poată ajunge mult mai sus după aceea, însă acest lucru nu se încadrează în lucrurile care ţin de mine.

La un moment dat, gândul de a face o carieră în baschet a reprezentat cel mai important gând pe care-l aveam pentru viitorul meu, însă în momentul de faţă mi-e greu să mă pronunţ în acest subiect. Acum sunt legitimat la CS Baschet Time Bucureşti şi recunosc faptul că nu m-am gândit niciodată că o să ajung să joc la un aşa nivel însă dacă baschetul m-a învăţat ceva, este faptul că nu trebuie să-ţi abandonezi visele niciodată. În concluzie, aş vrea să subliniez faptul că în Slatina nu există

nici măcar un club de baschet.

Sincer, nu am înţeles niciodată de ce şi nici nu cred că o să înţeleg.

Când am ajuns să joc la acest nivel, antrenorul m-a întrebat la ce club am jucat până să ajung acolo, iar eu i-am răspuns simplu : în curtea şcolii.

Cu echipa liceului am participat la patru faze zonale în cadrul Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar(ONSS). Am jucat împotriva unor jucători legitimaţi la echipe de club cunoscute în ţară care făceau parte din loturile naţionale şi care aveau zeci, poate chiar sute de meciuri în picioare.

O simplă echipă de liceu cu un antrenament la două săptămâni punea probleme acestor echipe.

Este păcat, mare păcat să irosim această oportunitate de a face oraşul cunoscut şi de a obţine nişte performanţe importante.

Potenţial există, copii sunt, fonduri sunt. Atunci mă întreb, ce mai aşteptăm? ” a declarat Mihai Alexandru Mazăre.

8

Hi, School! | Luni, 8 decembrie 2014

Style

Personalităţi care au influenţat lumea modei Oana-Teodora Militaru Moda este „schimbare” continuă. Înseamnă transformare, adaptare, inovare în multitudinea de creaţii care îi stau la bază şi care îşi fac apariţia pe piaţă, într-un ritm din ce în ce mai susţinut.

Succesiunea din ce în ce mai rapidă a perioadelor de lansare de noi produse determină un ritm de producţie extrem de rapid şi o adaptare continuă conform cerinţelor pieţei. În zilele noastre toată lumea caută haine de firmă, haine de calitate şi bineînţeles unice. Această posibilitate se datorează unor personalităţi care au intrat în istoria modei aducând îmbunătăţiri stilului şi făcându-l contemporan.

1. Giorgio Armani «Diferenţa între stil şi modă este calitatea» Giorgio Armani, născut la 11 iulie 1934, Piacenza,este un designer italian. Iniţial a lucrat ca medic, dar dezvoltă o pasiune pentru fotografie şi se angajează la revista „Le Rinascente”, la departamentul rochii. Sergio Caliotti, partenerul său de afaceri, îl sfătuieşte să se axeze pe îmbrăcăminte pentru femei şi bărbaţi. În 1961-1970 lucrează ca designer la casa de modă Nino Cerruti. Fiind pasionat de fotbal Armani creează, în 2007, echipamentul echipei Chelsea F.C.

2..Cristobal Balenciaga «Un creator de modă trebuie să fie un arhitect pentru design, un sculptor pentru formă, un pictor pentru culoare, un muzician pentru armonie şi un filozof pentru temperament.»

cele mai mari creatoare de modă ale secolului al XX-lea, alături de Nina Ricci, Christian Lacroix, Dior sau Givenchy. La 18 ani apare pentru prima dată pe scena cafenelei „Moulins la Rotonde”, în calitate de cântăreaţă. La 24 de ani, devine amanta baronului Etienne Balsan, şi se mută la reşedinţa acestuia; astfel, cunoaşte oameni noi, bogaţi şi influenţi. La început creează pălării, apoi se lansează pe piaţa parfumurilor, dănd lovitura cu „Chanel no°5”, care devine cel mai vândut parfum din lume. În 1929, lansează colecţia ce cuprinde pantofi, bijuterii, genţi, eşarfe şi curele; venind ca un strop de strălucire peste rochiile minimaliste. Coco Chanel atinge apogeul notorietăţii sale în 1932, după lansarea unei linii de bijuterii bazată pe diamante. După al II-lea Război Mondial, vinde drepturile de autor şi pleacă în Elveţia; dar se întoarce la vârsta de 70 de ani şi îl descoperă pe tânărul Christian Dior. Chanel a căutat o imagine de femeie liberă şi independentă de bărbaţi: o femeie liberă, revoluţionară, modernă şi avangardă. Ceva important de amintit este că Chanel a fost una din primele femei care a îmbrăcat pantaloni.

5. Hubert de Givenchy «Rochia trebuie să se plieze pe formele femeii, nu corpul după rochia acesteia.»

Cristobal Balenciaga Eizaguirre (21 ianuarie 1895-23 martie 1927) a fost un designer spaniol, şi fondatorul brand-ului şi a casei de modă Balenciaga. De la vârsta de 12 ani a început să lucreze într-un butic, din care familia regală a Spaniei şi oamenii de la curte îşi cumpărau haine. El este recunoscut pentru faptul că, după terminarea războiului civil spaniol, a creat rochia tip „tunică”, foarte populară şi în zilele noastre.

3. Coco Chanel - «Moda nu înseamnă doar haine.

Moda e în înaltul cerului, pe stradă, are legătură cu ideile, cu modul în care trăim, cu ceea ce se întâmplă.»

Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel (19 august 1883-10 ianuarie 1971) este considerată una dintre

fost un designer francez. El este recunoscut, printre altele, pentru faptul că, ajutat de tatăl său, îşi deschide o galerie de artă unde pictori ca Dali şi Picasso îşi expun şi vând picturile. Mai târziu, în 1947, prezintă prima colecţie numită „New Look” dar şi primul parfum din istoria casei Dior: „Miss Dior”. În următorii ani creează o colecţie specială pentru Ava Gardner şi pentru Marlene Dietrich, de asemenea, colaborează cu Yves-Saint Laurent.

Din păcate la 23 octombrie moare in urma unui atac de cord.

Count Hubert James Marcel Taffin de Givenchy (n.21 februarie 1927) este un om de afaceri şi designer francez, care a fondat în 1952 casa de modă Givenchy.La început a lucrat pentru case de modă ca Dior, Balmain, Piguet.

Acesta a creat o colecţie exclusivă pentru Jacqueline Kennedy. În ciuda carierei sale destul de vaste, în 1995, se retrage din modă.

4. Christian Dior «Chiar şi atunci când se termină secretele, moda rămâne un mister» Christian Dior (21 ianuarie 1905, Franţa-24 octombrie1957, Italia), a

6. René Lacoste Jean René Lacoste (2 iulie 190412 octombrie 1996) a fost un mare jucător de tenis francez, şi producătorul firmei de încălţăminte Lacoste.

EL s-a remarcat prin felul în care juca, încercând să reziste cât mai

mult pe teren. A câştigat turneele de simplu de la Wimbledon (1925 şi 1928) şi din Franţa (1925, 1927 şi 1929) devenind primul străin care a câştigat campionatul din Statele Unite de două ori. El a fost poreclit „Crocodilul”; s-a retras din activitatea sportivă în 1929 pentru a pune bazele unei companii de vestimentaţie sportivă, care are ca emblemă un crocodil.

8. Miuccia Prada - «Felul în care te îmbraci denotă felul cum te prezinţi lumii, în special în zilele noastre, când contactul interuman este atât de rapid.»

Miuccia Prada, născută la 10 mai 1949 ca Maria Bianchi, este designer şi antreprenor la Prada şi Miu Miu. În martie 2014, este menţionată în Forbes ca fiind a 75-a cea mai puternică femeie din lume. Primul succes al Miucciei i-l aduc genţile, în 1985.

Casa de modă Prada investeşte în produse de piele şi din materiale naturale, înnoind la fiecare sezon colecţiile de genţi, pantofi, curele etc. Pe 2 decembrie 2013 Miuccia Prada este premiată ca Designerul Internaţional al Anului la British Fashion Awards.

7. Karl Lagerfeld - «Nimeni nu va fi bine sau prost îmbrăcat într-o rochie neagră scurtă.»

Karl Otto Lagerfeld, născut la 10 septembrie 1933, Hamburg, este unul dintre cei mai importanţi creatori de modă ai sfârşitului de secol XX. Cunoscut pentru design-ul original, care se schimbă constant, el este recunoscut de revista Vogue ca «interpret incomparabil al momentului». La vârsta de 14 ani se mută singur la Paris, iar după numai doi ani începe să participe la sketch-uri publicitare şi la concursuri de design. La scurt timp Lagerfeld primeşte un job cu normă întreagă ca asistent al designer-ului Pierre Balmain. În 1980, ajunge în ochii presei şi ai televiziunilor iar, în 1984, brand-ul Lagerfeld devine faimos pentru paltoanele şi salopetele sale unice. În ultimii ani Karl Lagerfeld s-a retras în lumea fotografiei şi a filmelor, fiind la fel de ocupat. Ultimul său contract fiind ca designer, cu „Macy’s”.

9. Gianni Versace «Moda înseamnă să visezi şi să îi faci şi pe alţii să viseze.»

Gianni Versace (2 decembrie 1946, Sicillia - 15 iulie, 1997, Miami Beach) a fost un creator de modă şi fondatorul casei de modă Gianni Versace, producătoare de mobilă, parfumuri, cosmetice, accesorii şi îmbrăcăminte. Pe 28 martie 1978, la Milano, are loc prima prezentare de modă semnată Versace. În 1982 câştigă „Ochiul de Aur” ca cel mai bun stilist pentru colecţia toamnă iarnă pentru damă. După ce este asasinat de Andrew Cunann, toată averea este împărţită iar 50% din aceasta îi revine nepoatei sale, Allegra Versace, fiica Donatellei Versace.

9

Hi, School! | Luni, 8 decembrie 2014

Economie

Lucru a-ntâia la mâna a doua !

Ramona-Andreea BĂCĂNARU

M

area problemă a românilor noştri din ziua de azi este preţul .

Da! Indiferent că vrei să cumperi un kilogram de cartofi, o maşină fie ea şi de spălat sau o cutie de betişoare de urechi, preţul celor enumerate trebuie să fie cât mai mic, iar calitatea cel puţin mulţumitoare.

Acelaşi lucru se aplică şi în cazul hainelor, căci pe principiul acesta s-au constituit renumitele bazare – hala aceea imensă de unde te duceai cu părinţii de mână să-ţi cumperi sarafan şi raiaţi de Paşte.

Deşi vizitau adesea minunatele tarabe pe care zăceau hainele luate de la chinezii din Europa sau Dragonul Roşu, era puţin probabil să nu fie influenţaţi de către titratul model occidental al Second Hand-urilor. Aşadar, când ieşea mămica de la muncă poate îţi aducea o bluziţă luată la 3 lei dintr-un magazin cu haine de mâna a doua. Cum a evoluat întregul proces sub sloganul de ,,Orice lucru merită o a doua şansă”, avantajele şi dezavantajele dar şi cât de cool şi kinky este pentru un adolescent să facă shopping într-un SH vom purcede a afla în acest material.

De la Taica Lazăr la industria de azi Cum a apărut Second Hand –ul? Într-un mod simplu: Acesta a reprezentat moda anilor ‘90, aşa numitele haine vintage. Însă drumul croit în România a fost anevoios, având şi perioade când au fost desfiinţate din lipsă de clienţi, dar cu toate acestea reprezintă un fel de Big Bang în lumea articolelor vestimentare şi nu numai. Hainele pentru care tanti Georgeta intra pe furiş în magazine la începutul anilor 2000 sunt iarăşi la mare căutare mai mult ca niciodată.

Modă cu parfum vintage ?

Ce a determinat reapariţia second-urilor? Problema este abordată din două unghiuri: tineri şi oameni de vârsta a doua, poate

chiar şi a treia. În rândul oamenilor de vârsta a doua nu s-a diferenţiat cu nimic. Magazinele sunt privite în aceeaşi manieră atrăgătoare, doar că a dispărut pudicitatea şi elanul cumpărăturilor în astfel de centre a crescut datorită adolescenţilor. Probabil melodia lui Macklemore ,,Thrift Shop” prin care îi îndeamnă pe tineri să poarte sacourile SH-urilor din ‘90 şi unde cu 20 de dolari îţi puteai cumpăra un outfit plin de fainoşag, demn de stârnit rumoare printre confraţi, sau apariţia siteurilor precum We heart it, Pinterest şi Tumblr. Acum că avem posibilitatea să stăm şi să punem cât mai mult stil într-o ţinută, chiar şi de dus gunoiul, sau cum stau lucrurile de bază în tot ce înseamnă fashion la mâna a doua, luăm cu asalt de la hale pline de lucruşoare care mai de care, la cămăruţe – în care vinde un bunic sau o bunică – ascunse pe străzi lăturalnice, dar care reprezintă o adevărată comoară cu lucruri unicat, lucruri pentru care se fac cozi şi chiar este musai să se înveţe programul aprovizionărilor, dar şi ziua de reduceri.

Lăsând la o parte site-urile de profil, tot ce este suficient la modă pentru a fi la mare căutare, preţul chiar contează pentru că pensiile sunt mici, salariul nu înseamnă nimic, iar alocaţia de-abia ajunge să ieşim în weekend-uri.

Doamnele şi domnii sunt adevăraţi prădători când vin zilele de reduceri, aşteptând frumuşel în faţa incintei încă dinaintea programului de deschidere, când hainele sunt oferite la jumătate de preţ. Însă nici adolescenţii sau tinerii nu se lasă mai prejos, fie din motivul banilor, fie din lipsa unui mall care să găzduiască marile branduri româneşti şi nu numai. Aşadar, un kilogram de haine costă, în medie, 60 de lei.

Astfel, un tricou ajunge la circa 10 lei, iar o geacă nu sare de 40 de lei şi abia un palton bate suta. Încălţămintea variază între 8 lei, Sneakers, Converse, Vans şi 100 de lei bocancii Timberland sau mult iubiţii Dr. Martens. Aceste lucruri par normale într-un Second care se respectă şi îşi respectă cumpărătorii, un second care nu fură la cântar, în cazul în care se vinde la kilogram şi care nu îşi supraevaluează produsul

doar pentru că vânzările au crescut în ultimul timp. Te poţi considera norocos dacă ai găsit o bodegă în cartier – acolo te vor aştepta cele mai multe must-haveuri la un preţ mult peste limita decenţei.

Locul unde cumperi fără prejudecăţi De notat faptul că nu doar oamenii săraci sau adolescenţii care se află în criză de bani mai tot timpul intră în aceste magazine.

Aceste locuri sunt frecventate şi de oamenii nonconformişti, care nu au principii prost stabilite în necunoştinţă de cauză, oameni care îşi doresc să iasă din efectul de turmă şi care au înţeles că un SH nu este doar o oază de fashion ci şi un loc în care eşti binevenit oricând să te afunzi în minunatele grămezi. Chiar şi profesorii tăi frecventează astfel de locuri.

Managerul unui SH din apropierea şcolii, o fată drăguţă de vreo 28 de ani, spune că cele mai fidele cliente sunt profesoarele din liceu.

Sfaturi pentru a evita închipuitele boli şi dezămagirea achiziţionării unui lucru.

• Nu proba niciodată o haină dacă nu ai şi un maiou pe tine sau ceva care să evite contactul direct cu pielea. Indiferent de spălare, nu poţi şti cine a mai transpirat probând minunăţia pe care ai găsit-o.

• În caz că îţi iei un articol din piele, aceasta nu are voie să fie tocită, căci se va transforma în mai puţin de o lună într-un rebut.

• Buzunarele şi tivurile nu au voie să fie descusute. Vei pierde găselniţa vintage pe stradă sau vei invita hoţii să-ţi fure din buzunare.

• Nu exagera cu mărimea ,,oversize”. Alege una potrivit de mică. Deşi sună paradoxal, nu vrei ca purtând hanoracul cozy să arăţi ca înfăşurată într-o plapumă ţesută la război. Fashion, fashion, dar cu măsură. Trăieşti în lumea reală, nu poţi să tumblr-eşti totul.

• Dacă îţi cumperi o pereche de şoşoni, pantofi cu toc, dezinfectează-i cu spirt iar în cazul tenişilor spală-i. Nu cred că vrei ca într-o lună să ajungi la uşa dermatologului cu o ciupercă de toată frumuseţea.

O afacere de perspectivă Închei cu un sfat: în cazul în care eşti un tânăr antreprenor îţi poţi deschide chiar şi un second-hand.

Atunci când păşeşti sfios în magazin nu ai zice că întâlneşti un om care face chiar un profit serios. Totuşi, aşa stau lucrurile. Fără surle şi trâmbiţe, patronii de second-handuri îşi văd liniştiţi de afaceri. Fac bani, după puterea şi priceperea fiecăruia. Mai mult, performează şi în mediul online căci oricând este nevoie să îţi acoperi goliciunea şi dacă mai eşti şi fancy, cu atât mai bine pentru ei.

Prin acest material vreau să vă deschid ochii la ce minunăţii se pierd dacă vă consideraţi prea săraci să cumpăraţi lucruri ieftine, trăiţi cu prejudecăţi şi poate v-am trezit pofta să vă aventuraţi într-un trip prin SH-urile din oraş.

,,Vin de fiecare dată când aducem marfă şi niciodată nu pleacă cu mâna goală”, mi-a mărturisit Alina. Aşa că poţi renunţa pentru o clipă la tot ce gândeşti tu şi încearcă experienţa de a intra o dată într-un asemenea magazin.

Un alt avantaj al acestor magazine este originalitatea. Fii sigur că, dacă cumperi de la SH nimeni nu va avea acelaşi pulover, nimeni nu va avea geaca de hipster şi nici tricoul tău plin de swag. Nu! YOLO! Tu vei fi micul rebel cu stil dintre blocuri şi vei impresiona mai mult dacă nu porţi minunatele lucruri chicioase, chinezării mascate sub denumiri fandosite. Într-un SH poţi găsi de la pijamale cu animozităţi felurite la haine retro, classy, office şi chiar un articol rătăcit de la prezentarea unei case de modă de acum ceva ani. Asta e mai puţin important . Fii conştient de originalitatea pe care ţi-o asumi când cumperi un lucru şi la mâna a treia şi de cum poţi să-ţi cultivi personalitatea prin ţinute într-un bob de fashion luat, evident, de la reduceri. Lasă boutique-ul de pe bulevard şi renunţă la calitatea îndoielnică pe care ţi-o poate oferi acesta. Să ştii că, deşi le iei deja utilizate, articolele de import nu sunt purtate de prea multe ori căci aşa sunt europenii - se plictisesc repede sau îşi donează hainele aproape noi la biserici sau centre de colectare, dar dumneata ca un român asumat şi conştient le poţi utiliza până la dezintegrare.

Doar prejudecăţi Când se aude termenul de Second Hand pe oameni îi cuprinde teama că dacă vor purta o haină reciclată vor ajunge imediat în carantină cu boli de piele şi numai apa unui râu din Ierusalim îi poate ajuta.

Vreţi să vă zic ceva? Este total fals. Hainele din astfel de magazine se împart în două categorii: haine noi – colectate, sortate spre spălate, dezinfectate şi haine vechi care sunt sortate, având

drept eşantion gradul de uzură.

Astfel, avem trei categorii: Categoria 1: ceea ce înseamnă haine puţin purtate şi care nu prezintă niciun defect Categoria 2: haine purtate care prezintă un defect Categoria 3: haine uzate care prezintă un defect – nu au un nasture, sunt descusute şi chiar rupte.

Hainele second-hand sunt dezinfectate imediat după colectarea lor de către firme specializate şi când spun dezinfectate, nu mă refer la o maşină de spălat, supravegheată de doamna de 40 ani puţin supraponderală, sau la vreo baie. Vorbim aici de o hală cu maşini de spălat industriale. Iar după ce au fost eliminaţi posibilii microbi, lucrurile dumneavoastră primesc un certificat de igienizare, fără de care nu pot fi vândute.

Cei care comercializează haine second hand şi nu fac parte din piaţa neagră, primesc la achiziţionarea lor certificatul de igienizare pentru hainele pe care le vând şi trebuie să-l păstreze.

Cu toate acestea oamenii cumpără!

“Mi-am cumpărat o grămadă de haine din magazine de tip second-hand şi am fost mulţumit de calitatea lor. Cred că aş mai face astfel de cumpărături dacă găsesc ceva care îmi place şi este relativ de calitate. De obicei urmăresc produse de firmă aflate într-o stare bună”. Mihai, elev.

“Nu mă interesează hainele realizate prin sclavagism în Cambodgia, dar nici nu îmi pot permite să dau sume exagerate pe haine pe care le găsesc în SH la un preţ foarte bun. Ai nevoie de ceva timp să găseşti ceva. Mai ales că nu ai luxul mai multor mărimi şi trebuie să dai peste ceva care ţi se potriveşte. Apoi, mai este şi problema curăţeniei. Multe magazine ţin hainele în condiţii mizere şi nu-ţi vine să răscoleşti din cauza mirosului”, a declarat Andreea, studentă la ASE.

10

Hi, School! | Luni, 8 decembrie 2014

Timp liber

Georgiana SANDU, despre „Dangerous Love”: «O poveste care îţi poate injecta adrenalină în vene» e o r g i a n a Sandu, este o t â n ă r ă slătineancă, absolventă a Colegiului Economic P.S. Aurelian, care şi-a cultivat pasiunea pentru literatură scriind cărţi pentru cititorii din mediul virtual. În ceea ce priveşte „Dangerous Love I. Obsession”, este una dintre cele mai populare cărţi de pe Wattpad, numărând în prezent 2.013.500 de cititori. În cele 47 de capitole este prezentată povestea lui Katherine, o adolescentă care are de suferit în urma divorţului părinţilor ei.

Aceasta devine consumatoare de droguri, iar din cauza teribilismului are probleme cu poliţia şi refuză să discute cu familia sa.

Tatăl său hotărăşte că este timpul să se mute în Seattle, oraşul care ascunde însă alte secrete tumultuase ale familiei.

Pe de altă parte, este adusă în prim-plan viaţa lui Harry Stone, „demonul” perfect, cu o inimă de piatră şi aparent incapabil să iubească. Implicat în infracţiuni şi curse ilegale, e genul de baiat căruia nicio fată nu i-ar putea rezista.

La început, cei doi dezvoltă o relaţie bazată pe orgoliu, dar pe parcurs devin motivul existenţei unul pentru celălalt. Viaţa periculoasă pe care Harry e nevoit să o ducă ajunge la un moment dat să îi pună iubita în pericol. În principiu, relaţia lor rămâne cel mai periculos lucru, pentru amândoi.

G

Cine este Georgiana Sandu? „O fată ca oricare alta.”

Ce te-a determinat să începi să scrii „Dangerous Love”? Şi cum îţi găseşti inspiraţia? „Întotdeauna mi-a plăcut să scriu, a fost o pasiune pe care am descoperit-o din primii ani de şcoală. Dar i-am acordat atenţie mult mai târziu, odată cu descoperirea site-ului Wattpad.

Am început să scriu din dorinţa de a crea o altă lume, una aşa cum mi-o doresc. O lume asupra căreia să am conducerea supremă.

Asta e cel mai fascinant lucru la o carte. Iar inspiraţie găsesc în orice, cele mai mărunte lucruri din jurul meu pot să îmi ofere o idee.”

Dacă ai putea descrie cartea în 5 cuvinte, care ar fi acelea? „Suspans, adrenalină, suferinţa, pasiune şi sacrificiu.”

Dangerous Love este o trilogie; prima carte a fost un real succes, crezi că şi celelalte vor fi la fel de populare? „Aşa sper. Am dezvoltat mult ideea cărţii şi încerc să creez un conţinut cât mai atractiv şi pentru celelalte două.

Nu îmi place să plictisesc, sau să devin monotonă prin ce scriu, aşa că mă bazez în special pe elementul surpriză. Îmi place să îmi surprind cititorii după fiecare capitol, să le ofer ipostaze la care nu se aşteaptă.

Cred că asta este unul dintre punctele forte ale cărţii.”

Ai vreo exclusivitate pe care vrei să le-o transmiţi cititorilor tăi? „Am menţionat deja că sunt o mare adeptă a suspansului, nu îmi place să îmi dezvălui secretele.”

De ce să citim Dangerous Love? „Nu cred că poţi determina pe cineva să citească o carte, explicându-i de ce îţi place ţie. E cartea mea, aş putea expune zeci de motive pentru care oamenii să o citească, dar prefer să îi las pe ei să o descopere.

Dar e ceva ce îmi place să spun despre cartea mea: e o poveste care îţi poate injecta adrenalină în vene.” În cât timp o să putem găsi Dangerous Love pe rafturile librăriilor? „Deocamdată, nu sunt sigură pe un asemenea răspuns. Cartea a ajuns pe mâinile unei edituri, dar va mai dura ceva timp până când va fi făcută publică.”

După ce termini triologia te vei opri din scris, sau vei continua cu alte cărţi? „Acum simt că pot să scriu până la bătrâneţe. Asta e ceea ce îmi place să fac şi lucrul la care mă pricep.

Bineînţeles că mi-ar plăcea să

scriu multe cărţi de acum încolo, altele în afară de "Dangerous Love".”

Unde te vezi peste zece ani? „Unul dintre defectele mele este pesimismul, aşa că ar fi câteva moduri în care să îmi văd viaţa peste zece ani, dar orice se poate întâmpla până atunci.

Aşa că "o să aştept şi o să văd", e cel mai bun răspuns la întrebarea asta.”

La ce să se aştepte cei care vor să citească Dangerous Love? „O să formulez răspunsul acesta din mesajele primite de la cititori. Din câte mi-am dat seama, "Dangerous Love" e o carte care te poate trece prin toate stările psihice posibile. De la amuzament la tristeţe, de la iubire la ură... Cum am spus, nu e o carte de la care să ştii la ce te aştepţi. Situaţii neprevăzute, decizii pripite şi o iubire periculoasă.”

EXCLUSIV ONLINE

Street art – între vandalism şi artă

C

ând spui “Street Art” primul lucru care îţi vine în minte sunt ”graffitiurile”,unul din modurile cele mai cunoscute privind manifestarea tinerilor, adepţi ai muzicii hip-hop, ce au dorit mereu să se facă auziti şi ascultaţi.

Cea mai mare greşeală când vine vorba de “Street Art”este că puţini ştiu exact la ce se referă acest concept.

V-aţi pus întrebarea: care este adevărata însemnatate şi în ce constă de fapt această idee de “Street Art”?

Dacă nu ştiaţi, Street Art-ul constă în realizarea spontană în spaţii publice (de unde şi “street”) a unor opere ce reprezintă un moment de sclipire al celui prins în fapt.

Pe lângă desenele de tip graffiti, pe care le întâlnim la tot pasul prin Bucureşti, şi în alte oraşe ale României, întâlnim şi Stencil Graffiti, Sticker Art, Wheatpasting, Street Poster Art, Video Projection, Art Intervention, Guerrilla Art şi Street Installations.

Oare mai avem întrebări?

Sfatul cel mai bun ar fi ca atunci când ai un moment în care simţi că vrei să evadezi şi să îţi spui părerea să te apuci chiar şi în mijlocul străzii, oriunde ai fi, să faci un desen sau orice altceva.

Din păcate, în România legea inhibă arta ce zace în tine şi momentul de sclipire punând gratii peste el. Dacă faci asta rişti o amendă destul de mare. În timp ce în alte ţări se promovează cu fiecare an ce trece “Street art-ul” şi se investesc tot mai mulţi bani în acest curent, tinerii fiind îndemnaţi să facă ceea ce le place mai mult, la noi este interzis, iar pentru a realiza aceste opere ai nevoie de autorizaţii şi timp pentru a aştepta aceste acte.

Dar de ce?

Să fie doar vina sistemului?

NU! Am ajuns la partea care mă frapează cel mai mult, faptul că “street art-ul” este văzut ca o “crimă”. Vandalism, distrugerea proprietăţilor publice sau a mediului.

Părerea mea este că distrugerea mediului prin înlăturarea spaţiilor verzi şi construirea

unor blocuri noi este mai vizibilă decât realizarea unui simplu desen pe un gard sau un perete. În 2012 mai mulţi specialişti de la Hacettepe University, cu ajutorul criminaliştilor şi al criminologilor au lansat mai multe teorii privind street art-ul, înca-

drând astfel această formă artistică ca fiind un fel de crimă, în loc să înţeleagă adevărata semnificaţie a acestor opere.

Vă închipuiţi din punctul lor de vedere cam cum sunt priviţi cei ce excelează în acest domeniu?

Ceea ce este important de evi-

denţiat în urma articolului este că trebuie să fim deschişi cand vine vorba de nou şi să nu dăm cu piciorul unor lucruri pe care alţii le fac cu pasiune, mai ales că dezvoltarea societatii şi promovarea unor activităţi aparte, ar trebui să fie o prioritate.

11

Hi, School! | Luni, 8 decembrie 2014

Util

Un mic ghid de supravieţuire în liceu Elena Andreea Rujan

Da, da... am auzit cu toţii, ”liceul este cea mai frumoasă perioadă din viaţă”, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ţinem cont de câteva sfaturi care să ne uşureze trecerea asta aşa bruscă prin atâtea stări.

DO’s 1. Îţi recomand să citeşti cât mai mult, orice îţi pică în mână, oricând ai timp. Pe lângă vechea poveste cu îmbogăţirea vocabularului şi experienţa ”de viaţă” acumulată, vei simţi un vag sentiment de superioritate faţă de fanii Amintirilor din Copilărie. Un permis la bibliotecile publice este gratuit, aşa că ce ai de pierdut?

2. Fii selectiv în ceea ce priveşte persoanele din jurul tău şi fă-ţi prieteni cu care chiar ai lucruri în comun.

3. Creează-ţi propriul stil. Sau mai bine zis, fii tu însuţi! Vei fi mult mai bine remarcat şi recunoscut în acest mod, decât dacă ai alerga după ”faimă”.

4. E ok să ieşi în fiecare weekend, la fel cum e ok să stai în casă şi să vezi un film. Fă ceea ce-ţi place ţie.

5. Fă voluntariat. De când s-a aprobat Legea Voluntariatului, aceste activităţi sunt mult mai importante decât crezi, fiind con-

siderate ca ore de muncă şi, deci, experienţă la angajare. Cu siguranţă vei găsi în fiecare oraş cel puţin o organizaţie de voluntariat, care nu îţi va răpi nici prea mult timp.

6. Încearcă să îţi faci cunoştinţe şi pe la clasele mai mari... nu de alta, dar la un moment dat vor avea permis de conducere şi vei scuti din banii de autobuz.

7. Participă la activităţi precum teatrul, spectacole muzicale, cluburi sportive etc. Orice talent pe care îl ai, încearcă să îl fructifici.

8. Şi de asemenea, de ce să nu candidezi pentru postul de preşedinte sau secretar al şcolii?

DON’Ts 1. A nu te preocupa de viitor. Înţeleg, există tentaţii... Ştiu că petrecerea aia sună mai bine decât variantele de BAC şi că preferi ca sâmbătă dimineaţa să dormi decât să mergi la târgul ăla de universităţi, dar detaşează-te puţin şi gândeşte-te că restul vieţii tale depinde de aceşti patru ani.

2.

Atitudine negativistă. Te trezeşti la şase dimineaţa, autobuzul e plin, te-ai certat cu ai tăi aseară şi ai luat 2 la mate. Nimic nu e atât de dezastruos cum pare, aşa că gândeşte pozitiv!

3.

Autosuficienţa. Nu te mulţumi niciodată cu puţin şi

încearcă să ajungi de fiecare dată la o mai bună versiune de-a ta.

4.

Să intri într-un cerc vicios. Tentaţiile sunt peste tot, vrei să încerci lucruri noi şi poate e chiar în regulă să le încerci, dar orice ai face, fii conştient de faptul că tu singur răspunzi de acţiunile tale.

5.

Procrastinarea. Ştiu- e greu, e complicat, e dureros... dar unele lucruri trebuie făcute totuşi la timpul lor, nu mâine dimineaţă.

6.

Să îi laşi pe ceilalţi să decidă pentru tine. Adică, să raportezi absolut orice ai face la opinia celor din jur. După cum am zis, se presupune că eşti o persoană raţională şi conştientă

de propriile decizii.

7.

Să dedici tot timpul studiului. Ia o pauză- e dreptul tău, ai muncit pentru ea, o meriţi!

Nimeni nu îşi doreşte un mic roboţel prin preajmă.

8.

Să crezi că liceul urmează un anumit tipar. Vorbind serios, nu suntem în filmele americane ale anilor `90, unde copiii populari umblă cu cei populari, iar ceilalţi sunt doar pe post de decor. Viaţa reală e mult mai complicată. De asemenea, ”Ani de liceu” este o melodie pe care mai bine nu ai fredona-o, dacă nu vrei să oferi o reprezentaţie jalnică în faţa colegilor tăi.

EXCLUSIV ONLINE

Întâmplări din şcoala de şoferi

E

ste deranjant să depinzi de părinţi, vecini sau de prietenii care au maşină.

M-am săturat să aştept minute în şir ca cineva să mă ia de unde am nevoie sau, mai rău, să aştept în ploaie.

Senzaţia aceea când părul ţi se umple de apă sau când este foarte cald afară şi te simţi ca şi cum ai fi înconjurat de 20 de calorifere, dar, cel mai rău, toate mirosurile acelea neplăcute din mijloacele de transport în comun. Ştiind că mă apropii foarte repede de vârsta de 18 ani, la mine pe birou stă deschis în permanenţă manualul de legislaţie rutieră.

Acum câteva luni părinţii mei s-au hotărât să îmi cumpere o maşină. Ca pentru orice începător, aceştia nu au vrut să îmi cumpere o maşină foarte nouă, fiind ferm convinşi că o voi zgâria.

Singura mea dorinţă era să nu primesc o maşină mai bătrână decât mine sau o maşină din acea categorie numită „cutie de chibrituri”. Se pare că visul meu s-a îndeplinit şi am primit o maşină drăguţă, mai tânără decât mine şi, din fericire, una care nu se încadrează în categoria „cutie de chibrituri”.

Cu un an în urmă, ca orice tătic dornic să îşi înveţe tânăra fată să conducă, şi el a făcut acelaşi lucru. A început prin a-mi explica cum să îmi aranjez scaunul, oglinzile şi prin a-mi explica care şi ce face fiecare pedală. Şi asta a fost tot, pentru că nu aveam permis de conducere. În ziua în care am adus maşina acasă am făcut curat în ea, am şters praful, geamurile, am descoperit toate compartimentele din maşina mea, iar la un moment dat am vrut să văd cum arăt în noua mea maşină. Mai mult decât atât, am zis că nu ar fi rău dacă aş porni şi eu un pic maşinuţa.

Se pare că ideea mea strălucită nu i-a surâs şi tatălui meu pentru că în momentul în care am pornit motorul s-a enervat şi a luat cârpa pe care o avea în mână şi a început să mă pliciuiască cu aceasta şi să îmi spună că dacă mai încerc vreodată în viaţa mea să pornesc maşina fără ca el să fie lângă mine, înainte de a-mi lua permisul de conducere, nu va fi de bine.

Din întâmplările unei prietene am învăţat destul de multe: nu este bine să confuzi stânga cu dreapta. Într-o zi, prietena mea era în maşină cu instructorul care i-a

spus să facă dreapta. Fiind printre primele ei ore de condus şi fiind foarte stresată a încurcat dreapta cu stânga.

Aceasta mi-a povestit următoarele: „Era să lovesc un om care

stătea aplecat şi care sigur nu mă vedea. Instructorul a tras de volan în partea opusă şi apoi era să lovim alt pieton.

A fost un incident neplăcut, dar care, din fericire, nu s-a soldat

cu victime.”

Se pare că pentru o perioadă va trebui să rămân la statutul de pieton până când voi obţine acea bucăţică de carton mult dorită de orice adolescent de vârsta mea.

12

Hi, School! | Luni, 8 decembrie 2014

Un proiect special

Hi, School! - un program de viitor

P

roiectul “Hi, School!” este un program educaţional şi de orientare profesională, în domeniul presei scrise, dedicat elevilor de liceu.

Hi, School! abordează o problematică ambivalentă. Pe de o parte, este vorba de valorile şi standardele presei scrise şi rolul acesteia de garant al unor comunităţi bine informate.

Pe de altă parte, este vorba de problema generală a sistemului educaţional din România, care tratează într-o manieră inconsecventă importanţa stagiilor de pregătire practică în vederea orientării către carieră.

Conceptul care ghidează implementarea proiectului este cel al învăţării experienţiale, întrucât propune interacţiunea directă cu echipe redacţionale ale unor instituţii media locale, cu reprezentanţi ai administraţiei publice locale şi cu specialişti în presa scrisă.

Tinerii vor învăţa cum se construieşte un ziar, de câţi oameni este nevoie într-o redacţie, rolul acestora, sistemele de lucru, de strângere a informaţiilor, editare şi publicare, modul în care se promovează, distribuie şi vinde o publicaţie.

Activităţi proiectului

în

cadrul

Stagiile de pregătire teoretică vor consta în seminarii / workshopuri cu specialişti din domeniul mass-media.

Stagiile de pregătire practică (peste 2/3 din durata totală a pregătirii) vor consta într-un program de tip internship/traineeship în cadrul redacţiei Hi, School!

Programul durează trei luni, echipa va fi formată din 15-20 de elevi, care vor participa la următoarele activităţi: – workshopuri – seminarii – cursuri de jurnalism – fotojurnalism – vizite tematice (instituţii publice, redacţii de presă locală) – activităţi practice în cadrul unei redacţii care funcţionează pe baze şi principii preluate de la un ziar naţional.

Rezultate Pe baza informaţiilor dobândite şi acumulate în perioada de pregătire teoretică şi practică, echipa redacţională va realiza conţinutul ziarului, va aduna informaţie, scrie articole şi participa la punerea în pagină a acestora.

Participanţii în cadrul acestui program vor avea ca obiectiv editarea unei ediţii unice de ziar, tipărită şi distribuită în comunitatea locală din care provin.

Misiunea Misiunea noastră este privită din perspectiva implicării şi formării tinerilor, atât ca promotori activi ai valorilor comunitare, a ideilor inovatoare, dar şi ca viitori specialişti pe piaţa muncii (viitori

jurnalişti, în cazul prezentului proiect).

Obiectivele specifice Dezvoltarea capacităţii tinerilor de a alege, selecta şi înţelege informaţia scrisă. Înţelegerea valorilor deontologice şi a codurilor etice ale presei scrise şi dezvoltarea capacităţii de selecţie a informaţiilor în funcţie de un set de valori.

Creşterea capacităţii de organizare şi asociere a tinerilor, cu scopul de realizare şi implementare de proiecte în beneficiul comunităţii locale.

Evidenţierea rolului învăţării experienţiale şi stagiilor practice în procesul educaţional şi de orientare profesională.

Care sunt principalele beneficii ale participării la proiectul Hi, School: Tinerii învaţă cum se construieşte un ziar, de câţi oameni este nevoie într-o redacţie, rolul acestora, sistemele de lucru, de strângere a informaţiilor, editare şi publicare, modul în care se promovează, distribuie şi vinde o publicaţie.

Tinerii învaţă că au dreptul de acces la orice informaţie de interes public, dezvoltă relaţii cu autorităţile şi comunitatea, văd cum se vinde publicitate în propriul instrument media.

Proiectul determină tinerii participanţi să îşi dezvolte spiritul de iniţiativă şi să dezvolte comunităţi specifice, alături de alţi tineri interesaţi de jurnalism şi mass-media.

Proiectul conduce la diseminarea de informaţii valoroase şi cu impact în rândul comunităţii locale, în special în rândul tinerilor.

Ediţii trecute Proiectul Hi,School! –ediţia sector 4, Bucureşti a fost organizat în 2013, cu sprijinul Primăriei Sectorului 4.

A fost prima ediţie a programului nostru, un proiect pilot, care s-a bucurat de o bună participare din rîndul elevilor de liceu din sector şi ne-a ajutat să perfecţionăm programul.

Am tipărit o publicaţie a proiectului, realizată de elevii participanţi în cadrul programului, 12 pagini, full color, cu un tiraj de 1.500 de exemplare, distribuite în toate unităţile de învăţământ şi instituţiile publice din sector.

Am organizat un eveniment de finalizare a proiectului în data 1 iunie 2013, în Parcul Lumea Copiilor.

Articolele scrise de elevi în cadrul temelor săptămânale au fost publicate pe site-ul proiectului, într-o secţiune specială online.

Am lansat o pagină oficială pe Facebook, dar şi un grup închis de discuţii dedicat participanţilor în cadrul programului.

Au participat la selecţiile iniţiale aproximativ 100 de elevi, din rândul cărora au fost selectate 16 persoane care au făcut parte din redacţia proiectului.

Am realizat zece seminarii şi

workshopuri gratuite susţinute de profesionişti din media, timp de 10 săptămâni, în fiecare vineri. În 2014 a avut loc cea de-a doua ediţie a programului Hi, School! în municipiul Slatina.

Proiectul a început în octombrie 2014 şi s-a finalizat la mijlocul lunii decembrie 2014. În cadrul redacţiei Hi, School! Slatina au participat 10 elevi de la trei licee din oraş.

Aceştia au luat parte la mai multe seminarii organizate la Colegiul Naţional Radu Greceanu şi susţinute de jurnalişti din presa locală şi profesionişti din massmedia.