Slatina Buzz, numărul 4

slatina buzz!

PUBLICAȚIE GRATUITĂ Numărul 4 | Decembrie 2017 ISSN 2601 - 078X www.slatinabuzz.ro Program finanțat de Primăria Municipiului Slatina

De Crăciun îți ajuți semenii | 12

Interact, pictor de zâmbete | 2

Sprijină tinerii să își împlinească potențialul, pun zâmbete pe fețele celor din jur, duc teatrul la un alt nivel, iubesc Slatina, construiesc case și biblioteci, salvează vieți și cred în puterea binelui sau a exemplului personal. Slatina Buzz! îți prezintă o ediție dedicată supereroilor de lângă noi.

Paginile 2, 3, 4, 5, 8, 9, 12

SUPEREROI Omul în roșu | pag 4

La moartea Nea Ion, fierar Regelui

| pag 6-7

| pag 6

SPRING 2018

SLATINA FASHION NIGHT

slatina buzz.ro

orașul meu | 2

Clubul Interact, pictor de zâmbete lubul Interact Slatina sa format în 2 martie 2015 primele întâlniri având loc chiar din iarna anului 2014, începând cu luna decembrie. Clubul își propune să angreneze tinerii în proiecte de voluntariat.

C

Membrii clubului nu sunt numai persoane cu suflet mare care vor să-l ajute pe cel de lângă, ci sunt pictori care cu măiestrie, seriozitate și sudoare pictează zâmbete pe fețele celor care au uitat să zâmbească.

Fiecare persoană de acolo se mobilizează și-și fură din timpul liber pentru a face ceva din pură plăcere, aceste persoane reprezentând aripile noii generații. Andreea Cristina Știrbescu, președintele clubului ne va răspunde la câteva întrebări.

De ce ai vrut să vii la Interact și nu la alt club de voluntariat? „Am intrat în club când aveam 12 ani, mai exact când s-a înființat clubul și nu intenționam neapărat să fac voluntariat. La început nu știam de ce e vorba, am vrut să merg la întâlniri, am văzut că este interesant și am decis să continui.”

Cum a fost pentru tine să ocupi funcția de președinte? Ce ți-a plăcut și ce nu? „Deocamdată sunt la începutul mandatului, așa că nu aș putea neapărat să îmi spun părerea, dar cred că nu o să fie ceva neplăcut. Mă bucur că am

avut ocazia să ocup această funcție deoarece am o anumită autoritate și pot schimba anumite aspecte ale clubului.”

Ce ai spune cititorilor să-i convingi să vină la club? „Consider că ajută foarte mult la dezvoltare personală și spun asta din experiență proprie. Pe lângă faptul că ai bucuria că îi poți ajuta pe cei care nu au o situație atât de bună, ai ocazia să cunoști o mulțime de oameni noi, să înveți să te exprimi liber și să socializezi.”

Care a fost cel mai

mare proiect derulat până acum sau care va urma? „Am avut mai multe proiecte care s-au desfășurat în fiecare an, dar cred că cel mai important ar fi <Tinerii au talent>, un concurs de talente pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani, care încurajează noile talente și tot o dată este un prilej de a strânge fonduri. A avut până acum trei ediții care s-au desfășurat la nivel local, însă pe viitor dorim să obținem fonduri pentru a-l organiza la nivel național.

Cum te-ai simțit când

m plecat să colindăm....magazinele. Perioada minunată a Crăciunului s-a întors şi cred că toți ştim ce înseamnă asta: cumpărăturile de sezon.

EDITORIAL

Unde petrecem la trecerea dintre ani? oul An să te găsească cu gânduri bune şi prieteni dragi şi să îţi aducă cele mai mai înalte realizări. Slatina Buzz! vă prezintă câteva localuri unde ai putea să-ți rezervi petrecerea dintre ani.

N

Unul dintre restaurantele recomandate este Restaurantul Casablanca care vă pune la dispoziție meniul pentru Revelion la 280 lei de persoană, cu open bar. Atmosfera va fi întreținută de formația Costel Ghinea și Dan Albulescu împreună cu solista Maria Irima Bădila cu muzică ușoară și populară. Pentru rezervări și detalii îi puteți contacta la numărul de telefon 0767279890.

Parc Hotel va organiza și anul acesta o petrecere

de Revelion deosebită, cu multă distracție, unde se vor servi bucate alese, băuturi care mai de care, torturi și prăjiturele alături de un open bar & candy bar.

Rezervările se fac la numărul de telefon 0249430390.

Memphis Pub pregătește de Revelion o serie de mâncăruri interesante, iar meniul costă 200 lei de persoană.

Organizatorii vă așteaptă cu un candy bar cu prăjituri de casă, meniu fingerfood care conține cremă de avocado cu nachos, castravete cu cremă de brânză și somon, brie pe cruton cu strugure, pere cu prosciutto crudo, salam uscat pe cruton, frigăruie caprese, cârnați de casă cu castravete mărunt.

Distracția va fi susținută de ABC Events. Rezervări se pot face la numărul de telefon 0799449944.

mergeați la bătrâni sau la copii? „Nu cred că poate fi exprimat în cuvinte! Felul în care reacționează spune tot. Bucuria de pe fața lor când primesc și cel mai mic lucru este neprețuită.

Când am vizitat bătrâni, câțiva ne-au confundat cu copiii lor. E ceva care te mișcă...”

Cum e în interior?

Sunteți un grup strâns sau există doar relația de colegialitate? „Am creat multe prietenii, însă majoritatea membrilor au terminat anul acesta liceul și au părăsit clubul. Sper că noii mem-

Celeste Ballroom & Dining vă așteaptă la petrecerea de trecere dintre ani de la ora 20:00. Meniul costă 350 lei de persoană și include open bar.

Pentru rezervări și detalii îi puteți contacta la sediul lor din Bulevardul Alexandru Ioan Cuza, nr.20, Magazin Winmarkt Oltul, etaj 5 sau la numerele de telefon 0751171731 / 0766808602. În cazul în care nu vă permiteți să participați la evenimentele de mai sus, Primăria Slatina îi invită pe slătineni să petreacă Revelionul în aer liber, pe Esplanadă. Seara va fi întreținută de Maximilian, Lora sau Bere Gratis. Spectacolul începe la ora 20:00 și va ține până la miezul nopții.

Ștefania Alina Moraru

A

Mesele trebuie să fie îmbelşugate şi sub brad să fie cadouri scumpe, dar ne-am pus vreodată întrebarea „De ce facem asta?”. Eu da, poate şi tu şi mulţi alții şi cel mai probabil concluzia a fost aceiaşi: „Aşa se face”. Dar acesta nu este un răspuns, este o scuză. Scuză pentru faptul că strategiile lor de marketing înca funcționează, că totuşi, chit că suntem conştienți că se aruncă prea mulți bani pe fereastră, noi tot facem acelaşi lucru în fiecare an.

Ne place să avem impresia că reduceri înaintea sărbatorilor şi că târguielile din marile magazine sunt comori economice, dar cred că v-ați prins şi voi, unii din voi cel puțin, că toate reducerile enorme de „Black Friday” sunt doar nişte scamatorii şi că nu este o coincidență data aşa convenabil pusă

bri să fie la fel de deschiși și să putem fi mai mult decât așa ziși colegi.”

După părerea mea, clubul Intercat nu este un club oarecare, este un loc în care pictorii de zâmbete se strâng, discută, muncesc și-și duc misiunea până la capăt fără a aștepta ceva în schimb, așa că ce ar fi să vii și tu să fii unul dintre ei ? Semnat unul dintre pictori :) Andreea Bianca Țugulan

fix înainte de Crăciun. Ei vor să scoată profit aşa că fără a ne da seama, inconştient, în mintea noastră este amplasată imaginea sărbatorilor perfecte, cu multe lucruri de obicei inutile şi mâncare ce ulterior o aruncăm pentru că stă deja de la Crăciun în frigider şi în calendar deja scrie mare „1 ianuarie 2018”.

Când zic „ei”, sā nu vă gândiți la o persoană din lumea mondenă sau ce apare pe la ştiri, ei nu au treabă cu sărmăluțele noastre.

Cheltuim mult în perioada asta doar pentru ca aşa ni se spune că e bine, că parcă altfel nu e sărbatoare şi nu mai vin renii, cā Moşu' nu există. Nu prea avem ce face, unele lucruri chiar nu trebuie sa lipsească.

Dar trebuie să fim mai atenți, pe noi ne ustură ulterior portofelul şi ne mustră conştiința că ne-au zburat prea multi bani. Sunt sărbatorile, om religios sau nu, trebuie să te bucuri, dar sā şi conștientizezi că nu în mâncare sau cadouri stă sentimentul, ci în oamenii cu care trebuie sā-l împarți.

Ștefania Michițele

slatina buzz.ro

3 | oameni

Campionii din Casa de Cultură a Tineretului Casa de Cultură a Tineretului din Slatina este o clădire impozantă, la intersecția a două străzi importante din oraș. Slatina Buzz! a stat de vorbă cu Doru Popa, unul dintre oamenii care se ocupă de Fundația Județeană pentru Tineret Olt și administrează Casa de Cultură.

Ce face Fundația Județeană pentru Tineret Olt? „Fundația Județeană pentru Tineret Olt este o instituție de utilitate publică care are în administrare un patrimoniu, fiind constituită din reprezentanți ai organizațiilor de tineret din județ, respectiv Casa Tineretului Slatina și Balș. Acționăm exclusiv în folosul tinerilor, iar activitatea noastră are ca scop atragerea a cât mai mulți tineri în activitățile pe care le desfășoară ONG-urile care sunt membre ale fundației, dar și celelalte ONG-uri din județ.

Noi avem menirea să-i întâlnim și să-i facem să înțeleagă că viața socială este foarte importantă pentru dezvoltarea personală.

Fundația, ca instituție, este membră a Consiliului Tineretului din România.

Ce activități se desfășoară în Casa Tineretului? „Ca activități avem câteva proiecte în desfășurare, fie în organizarea asociațiilor cu care colaborăm, fie în organizarea proprie și aici mă refer la activitățile curente, respectiv cercuri (cercul literar, cercuri de pictură), dar și activități pe diverse teme (dansuri, muzică). Aceste cercuri sunt organizate din bunăvoința

lex Georgescu, actual fundaş al lotului naţional România U17, viitor reprezentant al Slatinei în fotbalul mare. Află cum a ajuns să joace pentru F.C. Viitorul Constanţa şi România U17 din următorul interviu.

A

De cât timp practici acest sport? „Practic acest sport de la vârsta de 7 ani.”

De ce ai ales fotbalul? „Fotbalul este sportul care m-a atras încă de mic.”

Care este cea mai mare realizare a ta? „Consider că cea mai mare realizare este faptul că sunt la Academia de Fotbal Gheorghe Hagi, care la ora actuală este cel mai bun club de juniori din România.”

Care a fost cel mai dificil meci de până acum? „Cel mai dificil meci al meu a fost la lotul naţional U17 împotriva Portugaliei.” În acești ani ai avut accidentări grave? Te-ai gândit

unor profesori îndrumători care fac muncă voluntară. De asemenea, alături de diverși colaboratori printre care și Slatina Buzz avem pentru anul care urmează niște proiecte majore pe care sper din toată inima să le punem în practică și anume: „Fabrica de idei“, orientarea școlară promovată de studenți și principalii pași către învățământul superior, dar și un centru de tineret de consultanță unde tinerii să găsească informații diversificate.

Ne dorim să-i sprijinim pe elevi și să le oferim posibilitatea de a vizita licee, dar și instituții de învățământ superior atât pe cele din Oltenia, cât și pe cele din capitală și alte orașe importante din țară. Urmărim să atragem în acest centru tineri care să învețe ce înseamnă munca voluntară în sprijinul celor care au nevoie de ajutorul lor în activitatea pe care noi o organizăm. Avem activități cu derulare fixă legate de momentele festive importante din an care vizează activitățile noastre culturale, educative: 1 martie, 8 martie - programe artistice, săptămâna „Școala altfel“, program de 1 iunie, organizăm un sfârșit de an festiv pentru toți membrii fundației, dar și pentru cei din afară. După care sunt diverse propuneri ale diverselor trupe cu care colaborăm, dar și spectacole de muzică pe diverse genuri și alte spectacole de dans, iar nu în ultimul rând serbările de Crăciun.

Cine este Doru Popa? „Sunt un om care se bucură pentru orice succes al unui tânăr. Am o împlinire deosebită atunci când

să renunţi? „Nu am avut accidentări grave de când m-am apucat de fotbal, şi chiar daca aş fi avut vreo accidentare n-aş fi renunţat. Fotbalul este viaţa mea şi nu am să renunţ niciodată. ” Pe ce post joci în prezent? „Pe postul de fundaş dreapta.”

Ce calităţi consideri că te-au adus unde eşti acum? „Tehnica şi viteza.”

La ce echipă joci în prezent? „La F.C. Viitorul Constanţa.”

La ce club ţi-a plăcut cel mai mult până acum? „Bineînțeles că la Viitorul. Aici este o academie frumoasă care o sa scoată foarte mulţi jucători.”

Cum ai reuşit să ajungi în lotul naţional, România U17? „Am fost informat de antrenor că am fost chemat la o selecţie a lotului naţional. Că se bazează pe mine şi trebuie să dau tot ce am mai bun. Dupa selecţie a urmat un cantonament în Cipru şi mai

aceștia fac ceva, sunt deschiși și apropiați, au rezultate și se bucură, atunci eu mă bucur ca pentru copilul meu. Sunt efectiv în ton cu tot ceea ce ei sunt preocupați să facă și să se dezvolte pentru a ajunge unde își doresc. Sunt trist pentru că, din păcate, nu mulți tineri înțeleg că a face altceva în afară de școală și acasă este numai și numai în folosul lor și că atunci când ai rezultate într-un domeniu, indiferent care este el este o realizare a vieții tale, un pas în integrarea în societate. Altfel, îmi place să cânt la chitară, să merg pe munte, să skiez, să fiu alături de prieteni, să fiu deschis pentru oricine. Indiferent cât de supărat aș fi dacă cineva îmi cere o părere sunt dispus să îl ajut fără condiții.

multe acţiuni ale lotului naţional la care am fost convocat. Am confirmat că pot să rămân acolo prin munca depusă si realizările mele.”

Care a fost cel mai lung cantonament? „Cel mai lung cantonament a fost în Cipru.”

Care a fost cea mai frumoasă locaţie unde ai jucat? „În Olanda.”

Ai vreun hobby? „Da, îmi place să ascult muzică pop.”

Ce doreşti să faci pe viitor? „Uşor, uşor, să fac pasul către echipa mare şi de acolo să ajung la o echipă de fotbal puternică din Europa.”

Ai un motto? „Niciodată nu am să uit de unde am plecat, dar nici unde trebuie să ajung.”

Ce sfaturi poţi să ne oferi? „Prin muncă, seriozitate și atitudine poti să-ţi îndeplineşti visul. Succesul vine atunci când eşti pregătit."

Lucian Moraru

Ce înseamnă pentru dumneavoastră Fundația de Tineret Olt? „Fundația este un concept pe care îl cunosc de mult timp, în sensul că am participat la ridicarea instituției ca atare cât și la luptele care s-au dat la nivel național pentru a înțelege instituția județeană pentru tineret și pentru ca aceasta să devină autonomă și sa nu fie sub coordonare politică, astfel încât tinerii să facă efectiv activitățile pe care ei le văd benefice în cercul în care activează. Este evident că nu e un concept construit de noi, este un concept preluat din afară unde așa se dezvoltă tinerii, printr-o activitate necoordonată neapărat de interese politice sau nepolitice și sper din tot sufletul ca pe viitor această entitate să

rămână liberă de orice intervenție.

Ce probleme întâmpinați? „Fundația este membră a Consiliului Tineretului din România care este organismul național fără subordonare politică și fără a fi dependentă de o structură a statului care dă o direcție în activitatea de tineret din țară. Din păcate, lipsa finanțărilor se resimte de la înființare, din 1990 și până în ziua de astăzi, tocmai datorită faptului că nimeni nu are interes să te ajute, dacă nu îi aparții.

Cristina Mihaela Vasile

Alex Georgescu, viitoarea stea a naționalei de fotbal

slatina buzz.ro

oameni | 4

„Teatrul este şi el un dascăl de la care putem învăţa multe”

rupa de teatru REGE a Colegiului Naţional „Radu Greceanu” și reprezentanta liceului la diverse concursuri este un univers al personajelor pe care doamna profesoară Daniela Iancu l-a creat cu scopul atragerii adolescenţilor, aflaţi într-o continuă căutare de idei și planuri pentru viitor.

T

Trupa de teatru REGE a luat naştere în urmă cu 3 ani, iar pe parcurs a crescut cu noi membri, poate inadaptaţi acestui mediu captivant, dar care s-au obișnuit pe parcurs cu maniera de lucru a profesoarei care dorea să le deschidă tinerilor noi orizonturi.

De la o simplă profesoară de arte vizuale a devenit regizor, iar copiii au devenit actori. Au călătorit în lumea diferitelor piese, de la piese din

ine sunt pompierii? V-aş putea spune multe şi bune despre ei, dar mă limitez la a vă scrie o simplă definiție: sunt cei care se aruncă în foc pentru a salva vieți.

C

Un pompier, pe lângă autospeciala de stingere pe care o încadrează, mai poate încadra şi altele. Prin cursurile pe care le fac, pompierii devin salvatori universali. Modulul de „prim-ajutor calificat si descarcerare” creează oamenii în roşu, paramedicii care încadrează ambulanța SMURD; precum şi pe cei de pe Descarcerare. Pompierii sunt şi scafandri, pirotehnişti sau chiar alpinişti, dar oricâte specializări ar avea, pompierii sunt în primul rând oameni.

Plutonierul adjutant Ilie Cojocaru este pompier în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Matei Basarab” al județului Olt din anul

timpuri vechi pâna la teatrul con- liceu este cu Daniela Iancu! O temporan, transpunându-se în iubesc şi ştiu că şi ea mă iubeşte pielea numeroaselor personaje, ca pe copilul dumneaei. De mult care au prins viaţă prin ei. nu mai vorbim de relaţia profe„Rolul meu preferat a sor-elev sau regizor-actor.” fost Iola din piesa <Ţara lui Integrarea în trupa Gufi>, deoarece cu ajutorul lui REGE nu a fost niciodată am fost remarcată de actorul Sil- percepută ca o problemă, viu Biriş și am ajuns să fac rost de deoarece toţi membrii au reuşit o scrisoare de recomandare.. deşi să se cunoască reciproc şi să lege când am citit prima oară piesa noi prietenii: „Eu am intrat anul nici nu voiam să aud de rolul trecut în trupă şi fiind o fire mai acela”, afirmă Miki Ducu, timidă, colegii m-au ajutat să trec membră a trupei REGE. peste acest impediment, simţind Tânăra spune că trupa astfel că fac parte dintr-o a doua de teatru a reprezentat întot- familie: familia REGE”, spune Andeauna un refugiu din monoto- dreea Bianca Țugulan, membră nia orelor de curs de la şcoală, de un an a trupei REGE, care a găsind astfel posibilitatea de a se jucat într-o singură piesă de exterioriza si de a-şi face noi pri- teatru, <Occident Express>. eteni: „Trupa REGE reprezintă Trupa REGE reprezintă, motivul pentru care zâmbesc în viziunea fiecăruia dintre ei, o a când mă găndesc la liceu. Am pri- doua familie care te primeşte cu eteni noi sau prieteni cu care nu braţele deschise şi cu ajutorul mai ţin legătura, dar cea mai căreia poţi descoperi diferite lungă relaţie de prietenie din tipologii, dar și să dai tot ce e mai

2006. A primit botezul focului la un incendiu de vegetație uscată. În următorii ani, a participat şi la incendii ample, cu durată de acțiune mare: Uzina de Aluminiu, incendiu de mase plastice în zona Gării, incendiu la Remat.

Apariția SMURD-ului în 2009 a însemnat o nouă calificare: cea de paramedic. Dragostea pentru prim-ajutor l-a facut dependent de salvarea vieților, după cum mărturiseşte: „este ca un virus". Are în prezent peste 2500 intervenții pe ambulanța rosie.

Prima întâlnire cu pompierii a avut-o când avea 12 ani: la un incendiu din satul său. Pe atunci nu îşi imagina că va ajunge să stingă incendii în viitor.

O intervenție de care îşi aduce aminte cu plăcere a fost cea din anul 2014, la inundațiile de la Colonești, atunci când au evacuat sătenii, mulți dintre ei urcați în podurile caselor; mașinile personale fiind legate cu lanțuri de poduri, pomi, etc.

bun pe scenă: „Rolul meu preferat a fost Rob-de-Rouă din piesa <Ţara lui Gufi>, a marelui dramaturg Matei Vişniec. Este rolul meu preferat, deoarece este şi primul meu rol de când am intrat în trupă şi cu acesta am obţinut şi primul meu premiu în cadrul unui festival de teatru.”, spune Victoraş Matei.

Nici Larisei Zorlescu nu i-a displăcut atmosfera creată de spiritul peronajelor întruchipate de ei la fiecare piesă jucată: „Piesa care mi-a plăcut cel mai mult a fost <Pisica Verde>, dar ca persoană m-am regăsit mai mult în piesa <Patru Girafe Albe>, în care am avut un monolog, interpretând o fată respinsă de societate, pe nume Elena. M-am regăsit complet.”

Alexandru Ghiorghe, Mihai Firoiu şi Alexandru Dragomir sunt de asemenea caractere puternice, care s-au

regăsit în fiecare rol jucat pe scenă și au făcut față cu brio provocărilor. Emoţiile au jucat şi ele un rol constructiv în definirea ficărui personaj jucat de trupa REGE, dar ca nişte profesionişti au putut rupe barierele şi au dat tot ce a fost mai bun. „Un actor adevărat nu îşi uită scopul pe scenă, iar prin acest lucru tinerii au învăţat arta improvizaţiei, având o infinitate de vieţi”, adaugă Miki Ducu. În viitor, mulţi dintre ei îşi doresc să urmeze studii de teatru, iar pentru alţii va rămâne un hobby de suflet. Teatrul va rămâne mereu pentru ei pasiunea care îi va marca de-a lungul vieţii, iar oamenii din jur vor fi personaje ce ascund poveşti.

Alexandra Adriana Crețeanu

Intervenţia fost de lungă durată, dar sentimentul de împlinire după aceasta s-a manifestat mult timp. Mulțumirile primite de la oameni îi bucură, fiind considerate cea mai mare răsplată pe care o pot primi.

Cu toate că este o meserie dificilă, nu ar schimba-o pentru nimic! Alarmele au devenit demult o obişnuință, o chemare, de care nu vrea să se despartă!

Clara Păun

Omul în roșu

slatina buzz.ro

5 | interviu

Ionuț Jifcu: „Jurnalistul trebuie să înțeleagă mesajul astfel încât și cititorul să-l înțeleagă” e te-a influențat să alegi această meserie? „Am răspuns de multe ori la aceasta întrebare. Mă uitam la emisiuni cu temă politică la Realitatea TV. Îmi plăcea ideea de a pune întrebări și oamenii să răspundă. Mă și vedeam un Cristian Tudor Popescu, cum stau la masă și pun întrebări: <Domnule, cum este posibil!?>, sau altele. Scriam la revista școlii, după am fost pus în fața întrebării <La ce facultate dorești?>. Am ales Facultatea de Jurnalism, dar am abandonat pe parcurs. În primul an m-am angajat în altă parte, dar cumva mam regăsit, meseria de jurnalist era făcută pentru mine. Am rămas fără serviciu și am găsit un anunț de angajare la un ziar local, iar de 8 ani sunt în branșă.”

C

Ce sfaturi ai pentru începători? „Să tacă mult, există o vorbă: <Dacă tăceai, filozof rămâneai!>. Să nu te arunci, să stai să înțelegi fenomenul, să nu te lași, să te perfecționezi mereu.”

Cum se desfășoară o ședință în redacție? „În trecut, când presa era mai dezvoltată și eram 10-15 reporteri, aveam nevoie de ședințe, iar fiecare își alegea subiectul.

La mijlocul zilei aveam încă o ședință și vedeai dacă ți-a ieșit bine materialul. Acum suntem mai puțini și avem oameni cu experiență. La Gazeta

Slatina Buzz este o publicație realizată în cadrul programului omonim, finanțat de Primăria Municipiului Slatina.

Publisher Cristian Ștefan Hățiș Redactor Șef Mădălin Iulian Mihai PR / CSR Andreea Ionela Stoian

Nouă suntem oameni cu ani de jurnalism în spate, fiecare își cunoaște meseria și nu mai facem ședințe.”

Cum a fost la începutul meseriei? „În fiecare zi mă gândeam să renunț. Eu am intrat în presă la Gazeta Oltului, acolo era o atmosferă mai vitregă pentru începători, era mai dificil și aveam impresia că nu fac ce trebuie și nimeni nu mă ajută. Ca începător ai nevoie de sprijin, cineva care să te ajute, să-ți ofere sfaturi la redactarea textului, cum să dai știrea. Am avut șansa să mă vadă cineva de la Gazeta Nouă și aici m-am îndrăgostit de jurnalism și am învățat redactarea textului.”

De ce aptitudini ai nevoie pentru această meserie? „În primul rând să cunoști limba română, jurnalistul trebuie să înțeleagă mesajul astfel încât și cititorul să-l înțeleagă. În al doilea rând să fii conectat la actualități, trebuie să vezi și imaginea de ansamblu, ce se întâmplă global, internațional, național, local. Trebuie să știi cum merge lumea. Să-ți dai seama de lucruri.”

Cele mai frumoase întâmplări de care ai avut parte ca jurnalist? „Sunt întâmplări frumoase și mai puțin frumoase. De când sunt în presă am aflat foarte multe despre istoria locală, am avut și un serial <Slatina de altădată>, am fost și la muzeu să prezint episoade în care arătam obiective turistice,

Redactori Anamaria Ștefania Floarea Andrei Teacă Andreea Bianca Țugulan Alexandra Adriana Crețeanu Alexandra Mihaela Buturoiu Andreea Cornelia Golumbeanu Clara Elena Păun Cristina Orțan Cristina Mihaela Vasile Daniela Elena Stoica Denisa Cornelia Iancu Elena Emilia Ciuchete Gabriela Denisa Maria Ionela Dincă Iulia Caplea Lucian Moraru Mădălina Ciocoiu Mihai Claudiu Piringă Miruna Mihai Ștefania Furnigă Ștefania Michițele

viața cotidiană și Centrul Vechi. Am intrat în contact cu tot felul de oameni, cu elevi extraordinari, antreprenori, străini, meșteri, oameni deosebiți care te impresionau.

Lucruri negative ar fi că am văzut accidente rutiere, accidente de muncă, scandaluri.”

Care a fost cea mai interesantă întâmplare? „În fiecare zi sunt întâmplări interesante, dar cea mai șocantă a fost la primul meu accident mortal. Se întâmpla undeva lângă localitatea Valea Mare. O mașină se rostogolise pe câmp și o fetiță ajunsese cu capul între autoturism și pământ.

Așteptam să vină poliția, de obicei presa ajunge înaintea poliției. Atunci am văzut trupul neînsuflețit sub un celofan și am simțit nevoia să plec, m-am dus departe pe o miriște să îmi revin. Nu puteam să accept că o fată așa de mică nu mai era. De atunci, ca jurnalist, nu mai percepi drama la fel ca un om obișnuit, o percepi ca pe o știre. Atât de crud ajungem să analizăm.”

Cum s-a numit primul articol scris de tine? „Protecția consumatorului” Ce hobby-uri ai? „Jurnalismul este hobby-ul meu, fac ceea ce-mi place. Îmi plac jocurile pe calculator și să citesc, dar din păcate, nu mai am timp de asta.”

Mihai Claudiu Piringă

Ștefania Alina Moraru Tatiana Cristina Moț Adresa redacției Strada Nicolae Bălcescu, nr. 8, Slatina, Județul Olt. Telefon +40757279306 Email redactia@buzzpublishing.ro Web www.slatinabuzz.ro

George Pițulescu, jurnalistul care iubește Slatina ine este George Pițulescu? „George Pițulescu s-a născut în Slatina, trăiește în Slatina și speră să îmbătrânească în Slatina. Am studiat încă de mic despre Slatina, am lucrat și în învățământ, dar am ajuns să lucrez în presă.”

C

De unde pasiunea pentru fotografie și jurnalism? „Cred că pasiunile sunt native, încă de mic am fost pasionat de fotografie și jurnalism. Când aveam 12 ani publicam, în ziarul Olt Press, niște articole scrise de mintea mea de copil, nu că cea de acum ar fi total diferită. Am avut o înclinație către scris, am fost atras de jurnalism, de tot domeniul acesta.”

De ce vă doriți să îmbătrâniți în Slatina şi nu în alt oraș?„De acest oraș mă leagă rădăcinile, cred că eu, ca și un copac, dacă mă despart de rădăcinile mele s-ar putea să mă usuc. Și eu vreau să mă usuc aici, la mine acasă.”

Ați avut persoane care vau susținut în ceea ce faceți? „Întotdeauna există persoane care te sfătuiesc, au fost persoane care m-au

susținut când am intrat în jurnalism domnul Alin Dorobanțu m-a așteptat și mi-a deschis ușa.”

Cum v-a venit ideea proiectului Iubim Slatina? „Din iubire față de Slatina, față de Centrul Vechi, de Centrul Nou, față de strada pe care m-am născut și am copilărit.”

Cum a fost privit albumul de oameni? „M-am întâlnit pe stradă cu oameni pe care nu-i cunoșteam, mau felicitat, mi-au spus că m-au văzut la televizor și cred că albumul a avut un ecou frumos.”

Cât de mare este bugetul necesar pentru un astfel de proiect? „Am solicitat primăriei un buget de 15.000 de lei, au fost acceptați 13.000, iar acesta este bugetul întregului proiect <Iubim Slatina>.”

Au fost momente în care ați vrut să renunțați? „Da, pentru că m-am lovit de birocrație, dar voi continua să lupt pentru ceea ce merită.”

Ce urmează pentru 2018? „<Iubim Slatina> va continua și în 2018 și sper să continue cât mai mult. Va fi tot un album, dar este surpriză.”

Andrei Laurențiu Teacă

slatina buzz.ro

cover | 6

Ion Ciocan modelează fierul de 70 de ani riginar din comuna Osica de Sus, în vârstă de 82 de ani, Ion Ciocan, fierar din tată-n fiu, practică meseria încă de la 12 ani. Nu s-a dat niciodată în lături de la nimic, continuă să practice fierăritul și la vârstă aceasta, din pasiune.

A învățat meseria de la tatăl său, de fapt toată familia s-a ocupat de arta modelării fierului. Împreună cu frații săi au fost învățați de mici cu acest domeniu, pe care l-au îmbrățișat fără nici un fel de teamă și fără nici un fel de regret.

Ion Ciocan a lucrat la confecții metalice din fier forjat, modelare și prelucrare a fierului.

La momentul actual lucrează într-un atelier personal în care își petrece majoritatea timpului. Acolo încearcă diferite modele de lucrări, dar își încearcă talentul și în tâmplărie, de care este atras. În 1990, nea Ion și-a înființat propria firmă, primul depozit de materiale de construcții din comună, denumit simplu: „La Vadu Târgului”, denumire provenită de la intersecția dintre târgul comunei și satul Vadu.

Din motive personale și în urma unor probleme familiale, firma și depozitul au fost închise ulterior, la 10 ani distanță.

De-a lungul anilor, nea Ion și-a învățat copiii și nepoții să meșteșăgurească arta fierului, dar nici unul nu a urmat această meserie.

O

Anamaria Floarea

EDITORIAL zi de sâmbătă, 16 decembrie, cea mai importantă lună din istoria acestui popor. De la unire, la libertate, de la viață și până la urmă la moarte.

Regele parcă a așteptat să moară în decembrie, a stat liniștit, până și moartea sa a fost demnă. Nu s-a știut nimic, doar că e bolnav. A murit ultimul rege al României, regele care a domnit de două ori, care a trăit cea mai grea perioadă, care a luat decizii controversate, dar ferme, care a crezut în oameni și aceștia l-au înșelat.

O

A crezut că salvează niște studenți și după își găsește susținere externă, dar el fusese de mult vândut ca și poporul său, pentru o mână de arginți. Și-a dat seama târziu de acest lucru, poate era prea tânăr, poate era prea neînsemnat ca cineva să îl anunțe...

A plecat cu gândul că într-o zi se va întoarce. Se spune că armata plângea când regele și-a luat rămas bun. Aceiași armată plânge și în decembrie 2017 când regele pleacă definitv.

Mulți au sperat că acesta se va întoarce, mai devreme sau mai târziu, că va salva poporul de sub asuprire. Și regele a vrut. A fost în Franța, Italia, Anglia, Statele Unite, cu speranța că va găsi susținere. După SUA și-a dat seama că a fost vândut la ruși.

15 minute i-au fost necesare să conștientizeze asta. A știut că până cortina de fier nu cade, el este obligat să își câștige traiul pentru familia sa și să rămână demn.

A crescut găini, a lu-

crat pământul, a pilotat, a fost agent de bursă. A câștigat bani și ne-a câștigat nouă, dacă mai era nevoie, respectul.

Cade regimul comunist odios și regele se întoarce.

E oprit pe aeroport și nu spune nimic, e prea demn să intre în jocul murdar al altora. E cel care speră că totul se rezolvă prin dialog și bun simț. Își dă seama că poporul nu mai are nevoie de încă o vărsare de sânge, de încă un măcel și pleacă din nou în exil, la fel de trist ca prima dată.

E primit în ’92 de popor cu lacrimi și flori. 1 milion de oameni ies în stradă și strigă pentru rege, e momentul de glorie al generației respective, e momentul când aceștia își spun cuvântul, doar că regele e interzis din nou. Își dă seama că poporul nu e pregătit pentru el și ne spune ca un tată iubitor „o să aștept până sunteți pregătiți”.

Probabil știe că momentul acela nu va veni în viața sa, însă se încăpățânează și rămâne în viață așteptând un semn de la poporul său. Popor prea sărac și prea îndoctrinat ca să își aducă aminte că are un rege care îl așteaptă. Își plânge soarta, dar niciodată nu spune nimic rău despre noi, copiii săi. Suntem cei mai buni, cei mai frumoși, cei mai deștepți, noi cei care îl alungăm mereu când se întoarce.

Exilul său se încheie oficial în '97, dar în realitate acest exil mai durează 20 de ani.

Poporul poate îl va vrea până la urmă, el aștepta semnul. Nu vrea să ne supere, nu vrea ceea ce îi aparține, nu vrea nimic, vrea doar să fim fericiți, să ne alegem singuri drumul. E

Un rege, un popor! mereu trist, dar totuși când vorbește despre România, ochii săi capătă strălucire, vocea sa tremură, iar regele e impunător.

Ne spune să fim atenți, dar nu ne dojenește, ne spune să avem grijă de țara asta, că e luată cu împrumut de la copiii noștri, dar noi ne facem că nu auzim, ne facem că nu înțelegem. El știe că poporul va merge mai departe și fără el, nu vrea să impună nimic, vrea să știe că poporul său are un loc unde își poate plânge strămoșii, loc pe care Majestatea Sa nu are voie să îl viziteze. Încearcă din răsputeri să facă propagandă Românei, toată Europa îl invită să vorbească, să țină prelegeri, dar noi îl ignorăm și ne vedem de mocirla veșnică în care ne scăldăm. El vorbește mereu frumos și sincer, pare să fie o persoană în fața căreia nu poți să vorbești, persoană la care privești cu respect și asculți.

Până la urmă regele ne părăsește, se duce acolo unde poate va fi înțeles și respectat.

Ne-a așteptat destul, acum ne roagă să îl iertăm, el nu mai poate. Ne roagă să îl iertăm dacă a greșit sau nu a fost aproape de noi, să îl judecăm corect dacă putem, să nu uităm că până la urmă și regele e tot un om.

Moare demn și vine în țara, unde, stupoare, lumea își aduce aminte că are un rege, că are un lider, că a existat undeva în exil un om demn și cu atât de mult bun simț, care nu a spus

niciodată că el e acolo. Oamenii vin să își ia rămas bun de la un rege de care a uitat, dar el a trăit pentru noi și noi conștientizăm prea târziu că în tot acest timp am avut un exemplu pe care lam ignorat. Covorul de flori și lacrimile îl conduc pe ultimul drum, mulțimea nu vorbește, ascultă și se roagă penru el.

Poporul își plânge regele, poporul e trist. Vin tineri și bătrâni, fiecare cu o mentalitate diferită și fiecare își spune că acum s-a terminat, regele nu mai e.

Dar totuși, regele Mihai, abia acum după 27 de ani, și-a luat țara înapoi. E momentul în care avem un rege, un model, un exemplu. E momentul în care s-a întors la noi pentru ultima dată, iar noi l-am primit pentru prima dată așa cum se cuvine. Pleacă ușor spre Curtea de Argeș să stea alături de strămoși, pentru că așa cum spunea regele, un popor se naște atunci când are un loc unde își poată plânge morții.

Drum lin Majestate. Știu că acum ești mândru de noi și te rugăm, așa cum ai făcut-o de fiecare dată, să ne ierți. Am fost prea mici pentru Măria ta.

Nihil sine deo!

Bogdan Hățiș

slatina buzz.ro

7 | cover

La moartea Regelui onarhia Românească și-a găsit sfârșitul acum multă vreme, mai exact în anul 1947 când Regele Mihai a fost forțat să își semneze abdicarea. De atunci și până acum s-au întâmplat multe, iar România a cunoscut mulți conducători, însă nu a mai cunoscut stabilitatea pe care o avea la acel moment.

M

De curând inevitabilul sa produs, iar Regele Mihai a trecut în neființă la data de 5 decembrie, la reședința privată din Elveția. A murit la 96 de ani, chiar înaintea anului în care România urmează să împlinească vârsta de 100 de ani.

Ultimul Rege al românilor Regele Mihai I a urcat pentru prima dată pe tron în anul 1927, la vârsta de doar 6 ani, atunci când bunicul său, Regele Ferdinand, a murit. Minor fiind, atribuțiile sale au fost preluate de o regență. Tatăl sau, Carol al IIlea, moștenitor de drept, a renunțat la tron în anul 1925, când a ales să părăsească țara alături de amanta sa. Acesta se întoarce în 1930 și îl detronează pe Regele Mihai. Urmează o perioadă în care Mihai crește alături de tatăl său în țară, mama sa fiind trimisă în exil. În anul 1940 Mihai ajunge din nou pe tron, atunci când tatăl său este obligat să abdice și să părăsească țara în exil. În timpul acestei domnii, la data de 23 august 1944, Regele înfăptuiește o lovitură de stat, îl

arestează pe Mareșalul Antonescu, restaurează constituția de la 1923 și întoarce armele împotriva Germaniei naziste.

Această hotărâre a scurtat semnificativ al Doilea Război Mondial și a salvat viața multor oameni. La insistențele rușilor, Mihai a fost nevoit să îl demită pe prim ministrul anticomunist, Nicolae Rădescu și să îl pună în locul lui pe Petru Groza. După acest eveniment, Majestatea Sa intră în grevă regală și refuză să semneze decretele guvernului. În data de 30 decembrie 1947 Regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare, iar în ianuarie 1948, a fost trimis în exil.

După Revoluția din 1989, Regele Mihai I a încercat de mai multe ori să vină în țară.

Prima încercare a avut loc în anul 1990, dar a fost întors din drum în timp ce mergea spre Curtea de Argeș. A fost primit în anul 1992, iar după aceea i s-a interzis intrarea în țară pentru următorii 5 ani. În 1994 a fost întors chiar de pe aeroport. Cetățenia română și dreptul de a vizita România le-a primit tocmai în anul 1997. În data de 5 decembrie 2017, la ora 13:00, fostul suveran s-a stins din viață în urma unei suferințe îndelungate (leucemie și cancer de piele), în locuința particulară din Aubonne, Elveția.

Regele Mihai I s-a întors acasă Trupul neînsuflețit al Majestății Sale a fost adus în țară

cu avionul, în data de 13 decembrie 2017. De pe Aeroportul Otopeni, sicriul a fost transportat la Sinaia, unde a fost depus în Castelul Peleș. Aici a stat până seara când a fost adus înapoi în București, la Palatul Regal, unde a urmat să stea până sâmbătă, zi în care a avut loc slujba de înmormântare. Sâmbătă, Regele a avut parte de ultimele sale patru drumuri. Primul, de la Palatul Regal la Catedrala Patriarhală, unde Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisercii Ortodoxe Române, a ținut slujba de înmormântare a Majestății Sale. Al doilea drum a început de la Catedrala Patriarhală și s-a sfârșit la Gara Regală din Băneasa. Apoi, Regele a fost transporat la Curtea de Argeș cu Trenul Regal, același cu care pleca în exil în anul 1948. Ultimul drum făcut de Regele Mihai I a fost între gara din Curtea de Argeș și Noua Catedrală din același oraș, loc în care a fost înmormântat alături de soția sa, Ana.

Ce știu slătinenii de Regele Mihai „Recunosc că nu știam nimic despre monarhie, eram îndoctrinat de educația comunistă primită în școală, chiar dacă am învățat după Revoluție. Îmi pare extrem de rău că m-am informat atât de târziu și cu ocazia unui astfel de eveniment. Îmi pare rău că am vorbit de multe ori aiurea despre Rege, fără să înțeleg și fără să cunosc adevărul. Am fost două zile la rând la Palat, inclusiv în ziua funeraliilor. M-a impre-

sionat tristețea și eleganța oamenilor. Nu credeam că românii sunt capabili să tacă și să respecte doliul, dar mi-au arătat că pot fi și astfel, mai frumoși, mai demni, mai buni. Nu aș avea de unde să știu ce urmează pentru noi, dar moartea Regelui este cu siguranță o mare pierdere pentru România.”- Ștefan, un tânăr slătinean aflat la Bucuresti. „A fost un om de valoare, un om iubit de toți, care nea reprezentat țara și a riscat totul pentru ea. Un om care nu și-a uitat poporul și a trăit mereu cu gândul la el. Odată cu dispariția ultimului nostru rege, țara noastră va rămâne și mai singură, condusă de niste oameni care nui apreciază adevărata valoare și care nu o ajută să evolueze”Alexandra, elevă în clasa a XIa, la Colegiul National „Radu Greceanu”. „Moartea Regelui Mihai a fost un eveniment dezolant, având în vedere perioada în care a avut loc, atât de aproape de Ziua Națională a României, chiar cu un an înainte de aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire.

Acest lucru a contribuit la gravitatea momentului, România intrând în doliu național la numai câteva zile de la celebrarea zilei de 1 decembrie”, Tatiana, elevă în clasa a XI-a, la Colegiul Național „Radu Greceanu”. „Regele Mihai, ultimul Rege al României, a însemnat, după părerea mea, foarte mult pentru țară, a fost trădat de foarte multe ori, cu toate acestea nu s-a răzbunat, a continuat cu fruntea sus. Chiar dacă acesta a urcat pe

tron fără a avea experiență, a reușit sa întoarcă armele împotriva naziștilor. Odihnește-te în pace, Majestate”- Andrei, elev în clasa a IX-a, la Colegiul Economic „Pestre S. Aurelian”. „Majestate, nu v-am cunoscut, cu toate că mi-am dorit foarte mult să o fac. Aţi fost pentru mine ca o rudă îndepărtată, pe care am respectat-o şi care mia lăsat un gol în suflet. Mi-aş fi dorit să vă văd conducând România, pentru că ştiu că ați fi schimbat drumul pe care ne lăsase Caragiale. Majestate, vă este sicriul acoperit de flori albe, vă este plin cu tristețe, cu dorințe.

Ultimul drum v-a fost presărat cu aplauze, lacrimi şi urări. Ați luat în lumea îngerilor şi monarhia, lăsându-ne să trăim fără speranță!

Ați schimbat soarta războiului, dar, cu toate acestea, multă lume v-a hulit. Ați trăit în exil, departe de țara pe care ați iubit-o. Ați fost român, Majestate! Ați fost OM, Sire! Şi Cerul v-a respectat tăcerea, şi-a aruncat mai târziu lacrimile de durere! Acum, ați rămas pe vecie în țara pe care ați iubit-o! Ultimul zbor către cer v-a fost lin, Majestate! În lumea îngerilor din care ne vegheați acum, vă doresc toată fericirea de care nu ați avut parte pe Pământ!

Rămas bun, Majestate!”- Clara, elevă în clasa a XI-a, Colegiul Național „Radu Greceanu” .

Mădălin Iulian Mihai

slatina buzz.ro

art | 8 steticul a fost întotdeauna cea mai eficientă metodă de a aduce în discuție probleme sociale și nu numai, oamenii dând mereu atenție lucrurilor care le stimulează nevoia de frumos. Pop Art-ul este cel mai bun exemplu dacă vrem să urmărim cum arta poate să-și păstreze același sens în timp.

E

Pantomix, o altfel de trupă de teatru Pantomix este o trupă de pantomimă formată din patru adolescenţi: Andrei Florescu, Ciprian Andrei, Edi Stancu şi Radu Băluță. Pantomima este o formă de teatru mut pe un fundal muzical. După succesul de la iUmor, unde au ajuns în semifinală, ne-am dorit să-i cunoaștem mai bine.

Ne puteți spune ce e Pantomix? „Este o trupă de pantomimă pe care am înfiinţato în urmă cu 3 ani.”

Ce reprezintă această trupă? „Nu reprezintă neapărat un plan de viitor, este pur şi simplu un hobby, ceva ce ne pasionează în timpul liber, ceva pentru divertisment.”

Cum v-a venit ideea înfiinţării? „Nu ştiam ce să facem la proba de talente de la Balul Bobocilor, iar după asta am participat la <Tinerii au talent>, unde am fost câştigători.”

Aveţi porecle sau nume de scenă? „Nu, personajele noastre nu au neapărat un nume pentru că se bazează pe muzică.”

De ce aţi ales pantomima, şi nu teatrul? „Este mult mai uşor să interacționezi cu publicul.”

Care este cea mai mare realizare a voastră? „Semifinala de la iUmor.”

Ce aveţi de gând să faceţi pe viitor? „Ca trupă este

destul de greu, deoarece trei dintre noi o să plecam la facultate după acest an şi nu ştim cât de des o să ne mai vedem, deci nu ştim momentan.”

Ce hobby-uri aveţi? „Fotbal, sală, şah, avem o diversitate mare de hobby-uri.”

Aveţi de gând să organizaţi evenimente viitoare? „Da, suntem deschişi la absolut orice. De exemplu avem de gând să facem un spectacol caritabil pentru un azil de bătrâni.”

Ce v-a determinat să vă alăturaţi? „Pasiunea pentru teatru şi faptul că mereu publicul se ridică în picioare şi ne aplaudă.”

V-aţi lăsat descurajaţi de reacţia juriului la iUmor? „Foarte puţin, dar a fost destul de frustrant pentru că am lucrat destul de mult la piesă.”

Cât timp aţi lucrat la ultima piesă? „Trei săptămâni, dar este destul de greu să asculţi o mulţime de melodii şi să creezi o poveste pe care să o mimezi.”

Este o singură persoană din trupă care face colajul de melodii pentru piesă? „Nu, Edi şi Ciprian se ocupă de asta.”

De unde vine numele Pantomix? „L-am ales pur și simplu.”

Lucian Moraru

Termenul de Pop Art, explicat într-o manieră formală, este o mișcare artistică ce precedă expresionismul abstract, specifică anilor 50’. Lăsând la o parte, însă, această definiție exactă, Pop Art-ul reprezintă, cel puțin pentru cunoscători, comics-urile lui Lichtenstein, o Marilyin seriografată sub semnătura lui Warhol și multe alte exemple celebre. Printre cei pasionați de acest subiect, se numără și cei care nu sunt neapărat interesați de artă sau istorie, dar care au avut la un mod moment dat tangențe cu Pop Artul în mod inconștient prin caracterul lor omniprezent în socitate, prin pătrunderea curentului până și în muzică, mass-media și poate cine știe? Un poster sau vreo copie a unei lucrări faimoase se află chiar în casele unora pentru simplul motiv că arată cool sau pentru că reprezentau vreo celebritate.

Prin urmare, acest curent poate fi descris în linii mari ca accesibil din punct de vedere al gradului de abstractitate, la o primă vedere lucrările fiind chiar superficiale și minimaliste.

Această superficialitate este exploatată și de Andy Warhol care detronează expresionismul abstract alegând să abordeze teme de actualitate precum consumerismul, elemente urbane, televiziunea și lumea mondenă, lucruri care încep să ia amploare în anii 60’. Toate acestea sunt expuse artistic prin fotografie, pictură, sculptură, muzică sau film cu o agresivitate ironică, în culori vii, saturate la maxim, o arie cromatică ce nu fusese experimentată până atunci. Andy Warhol devine absorbit de fascinația lumii materiale, creându-și propriul univers glamuros în excese cromatice, unde elemente ce ating zona narcisismului și extravagantului sunt binevenite, creând o dependență de contexte sociale perfecte. Prin ceea ce a creat a reușit de fapt să anticipeze o serie de vicii materiale ce vor deveni și mai pregnante în secolul XXI. De aceea, am putea spune că Pop Art-ul va fi nemuritor ca și curent artisitc atât timp cât depindem de norme sociale, existând întotdeauna cineva care va dori fie să le minimalizeze prin această ironie electrică, fie să le

sugereze cu sensul lor propriu, folosind metode nonconformiste. Întrebarea care se pune acum este dacă Pop Art-ul, la fel ca și moda revine asemenea unui trend, în mod repetitiv până se descoperă ceva nou sau atunci când din punct de vedere inovativ nu mai are nimeni nimic de spus? Ceea ce îl face atât de versatil este faptul că a acaparat la un moment dat toate domeniile artistice cu ajutorul lui Warhol care a înființat „The Factory”, un adevărat sediu al artei unde întâlneai persoane publice importante, oameni din lumea politică, artiști stradali, regizori, actori, fortografi, oameni din industria muzicii, pictori. Adunând la un loc atâta materie din domenii diferite, curentul a căpătat o doză de liberalism ce îl face relevant și azi, fapt ce e foarte evident în diverse lucrări prin exprimarea directă a sexualității și evidențierea frumosului în lucruri banale sau care sunt deja mult prea cunoscute prin adăugarea unei senzualități departe de subtilitate.

Sunt aceleași lucruri pe care le vrem și azi, așa e? Și dacă a le exprima liber înseamnă să le exagerezi până când obții fascinația estetică a publicului, atunci hai sa dăm saturația secolului XXI la maxim.

Miruna Mihai

Despre pop-art și alte dependențe

slatina buzz.ro

9 | school buzz

Asociația „Radu A Greceanu” duce colegiul la un alt nivel

EDITORIAL

olegiul National „Radu Greceanu” a fost și va rămâne unitatea de învățământ etalon a județului Olt. De peste 130 de ani, la acest colegiu învață mii de copii anual, care au reușit alături de profesori să obțină nenumărate rezultate foarte bune, conturând imaginea liceului și redându-i mereu strălucirea.

C

În ziele noastre, când lumea tehnologiei a evoluat atât de mult, școlile se confruntă nu doar cu problema manualelor, ci și cu problema crizei economice, deoarece instituțiile de învățământ au foarte multă nevoie de dotări la nivelul sălilor de clasă, al laboratoarelor și al cabinetelor. În cadrul Colegiului Național „Radu Greceanu” a luat ființă de șase ani o asociație carei poartă numele, la inițiativa doamnei Raluca Ivănuș, fost director al colegiului, alături de încă 5 membri: profesor Teodora Marica, profesor Daniela Iancu, profesor Mirela Moraru, director adjunct Damian Minciu, doamna Gabriela Gușoi și Laura Giura din partea Comitetului de Parinți.

Asociația are ca obiective principale: sprijinirea școlii din mai multe perspective; dotarea și amenajarea unor săli de clasă, laboratoare, dotarea cu aparatură modernă pentru susținerea desfășurării orelor de curs într-o altă manieră; promovarea imaginii școlii la nivel local și județean.

De un an s-a reactualizat Consiliul Director iar Asociația a început sa funcționeze prin obținerea de fonduri de la agenții economici din județ ce au înțeles problemele școlii: TMK- ARTROM S.A., ALRO S.A., S.C. PADRINO S.R.L, S.C ROLMIS S.R.L, S.C. NATURAL S.R.L, S.C. POP INDUSTRY S.R.L, S.C DECORA STIL S.R.L, S.C ACA S.R.L, S.C ILIASS S.R.L, S.C UNICONFEX EXIM S.R.L. De asemenea, prin proiectul „Slatina trecut– prezent”, Asociația a primit fonduri nerambursabile de la Primăria Municipiului Slatina.

Aceste fonduri au fost utilizate pentru realizarea unor proiecte diverse: îmbunătățirea calității vietii de elev prin achiziționarea a 12 videoproiectoare pentru sălile de clasă (în valoare de 45 000 de lei); amenajarea sălilor de

lectură din căminul instituției; amenajarea grădinii din fața școlii; sprijinirea festivalului de teatru REGE; repararea stației radio din școală; amenajarea unui cabinet de robotică și organizarea concursului interjudețean „Medicii de mâine”. În perioada următoare Asociația are ca și obiective: finalizarea proiectului de achiziționare a videoproiectoarelor în celelalte săli de clasă, organizarea unei tabere de vară cu scopul dezvoltării abilităților și comunicării, tabără destinată copiilor talentați în arte plastice și cunoașterea limbilor străine.

De asemenea, un proiect de viitor este punerea în funcțiune a radioului școlii, prin intermediul căruia elevii pot face anunțuri informându-și colegii cu privire la datele concursurilor din apropiere, dar și stabilirea ședințelor pe clase sau de Consiliu al elevilor, cunoașterea unor elevi talentați prin interviuri, etc.

u fost odată ca niciodată niște inimi verzi, pline de speranță și dornice să bată la unison pentru visul lor. Pulsul de smarald se răspândea tot mai mult, se ridica și cucerea alte și alte inimi care aveau să învețe să fie verziadică să fie nobile, însetate de cunoaștere și de morală. Și așa se născu C.N. „Ion Minulescu” locul poveștii cu zâne a adolescenței noastre.

Așa începe și călătoria mea în colțul verde, de basm, de pe strada Basarabilor. Da, basmele pot fi și reale, însă doar atunci când ai curajul să le lași să devină asta. Acum zgripțuroaicele s-au transformat în grupul ăla de fete care îți tot pun bețe în roate. Zmeii au rămas aceași furăcioși, doar că de data asta fură inimi și le pun pe raftul cu trofee. Iar balaurii cu șapte capete există, doar că acum s-au micșorat și mai nou au doar șapte fețe, capetele fiind demodate.

Iar tu rămâi, evident, Făt-Frumos, fie că ești băiat sau fată, și lupți pentru regatul tău, adică pentru tine și visurile tale.

Te zbați să îți faci tovarăși de drum, și mergi zece mări și zece țări până la baie, cel mai primejdios drum atunci când ești timid.

La clasă ai zâne bune care te ocrotesc, poate și împărați Roș,

dar ei sunt doar o parte din călătoria către maturizare. Întregul drum către maturizare este de fapt liceul.

Nu merită să vezi imperfecțiunile vieții de liceean.

Liceul nu e dramă, însă are la fel de multe încercări pe cât și întâmplări fericite. Și basmele sunt pline de chipuri fioroase și bătălii. Important e să nu uiți că toate basmele au un final fericit pentru care trebuie să lupți.

Cu toții am trecut prin asta, iar la CNIM admir faptul că ne dă posibilitatea să o facem cu stil.

Mă face să cred în basme și să cred că bunătatea există în fiecare dintre noi. Ne învață că noi suntem o familie verde, indiferent că vrem sau nu.

Nu sunt gânduri care vin din capul unei Miss Boboc sau al unei fete populare, de fapt astea sunt gândurile unei fete simple care a trebuit să se lupte cu timiditatea și frica ce o țineau legată. Iar tot ce a trebuit să facă a fost să iasă din bancă și să pornească în călătoria ei.

Sunt gânduri din capul unei fete pe care liceul a făcut-o să înțeleagă că nu suntem mereu într-o competiție și că schimbarea trebuie să vina de la fiecare dintre noi.

Marina Renate Iova

Alexandra Mihaela Buturoiu

O poveste cu zâne

slatina buzz.ro

interviu | 10

Victor Tița, directorul pasionat de pictură ictor Tița, membru activ în societate, a dovedit în nenumărate rânduri că rezultatele oricărei acțiuni, indiferent de natura acesteia, se vor remarca atunci când în componența acesteia se vor regăsi și pasiunile fiecăruia. Dorește să facă o schimbare, se integrează cu ușurință în rândul tinerilor, încercând să dea glas tuturor ideilor nespuse, iar în puținul timp liber care îi este pus la dispoziție cochetează cu arta.

V

„Nu a fost o luptă pentru această funcție, ci doar o preluare, în condițiile în care fostul director a ieșit la pensie”, însă reperele dobândirii funcției de director al Facultății de Management, U.S.A.M.V. București, filiala Slatina, sunt legate de perseverența de a se perfecționa din punct de vedere profesional și de experiența managerială.

Ce v-a motivat către această direcţie? „Sunt implicat în tot ceea ce fac, am dat dovadă de seriozitate în toate funcțiile pe care le-am ocupat și sunt apropiat de oameni, sprijinindu-i acolo unde pot. Cred că de aici a venit propunerea conducerii Facultății de management, inginerie economică în agricultură și dezvoltare rurală din București de a o reprezenta pe plan local la Filiala Slatina. Mă motivează mult ideea de a face performanță. Totodată, oamenii cu entuziasm alături de care lucrez, studenții care sunt atât de dinamici îmi reamintesc mereu, implicit, cât de importat este să

contribui la a lăsa ceva în urma ta.”

Ce v-a recomandat pentru această funcție? „Nu-mi place să vorbesc despre mine așa că lansez doar câteva idei. Vechimea ca profesor titular al Filialei Slatina, rezultatele obținute cu studenții noștri, experiența profesională și managerială în învățământ, performanța în cadrul unor echipe de lucru, entuziasmul, perseverența și energia implicării mele ar fi câteva repere care m-ar recomanda. Totodată, încrederea domnului decan Toma Dinu și a domnului rector Sorin Cîmpeanu, care mă onorează, mă încarcă cu o responsabilitate pe care o port cu dorința de a mă ridica la înălțimea așteptărilor.”

Cum vă înţelegeţi cu funcţia dobândită? „Sunt același om al echilibrului și, alături de colegii noștri, de studenți, de conducerea facultății, am reușit să îndeplinesc, fiind în graficul planului managerial, obiectivele stabilite. Cu alte cuvinte, mă înțeleg foarte bine cu ai mei colegi care mă sprijină în îndeplinirea atribuțiilor cerute de funcție.”

Ce proiecte şi planuri de viitor aveţi în minte la momentul actual? „Se configurează o colaborare strânsă cu Inspectoratul Școlar Județean Olt în condițiile în care domnul inspector general Adrian Bărbulete a reiterat cu diverse ocazii susținerea învățământului

universitar din Slatina. Filiala noastră are o tradiție de 18 ani în Slatina și apropierea de mediul preuniversitar vreau să se regăsească într-un proiect comun despre care voi vorbi pe larg la momentul oportun. Avem în vedere accesarea fondurilor europene prin diverse proiecte. De asemenea, susțin asociația studenților care se consolidează din ce în ce mai mult și pe care o găsesc foarte implicată în mai multe activități. Îi sprijin în vederea accesării fondurilor europene prin programul Erasmus+.

Continuarea relațiilor foarte bune cu Consiliul Județean și cu Primăria Municipiului Slatina în așa fel încât să susținem mulți ani de aici înainte tradiția Filialei noastre se bazează pe tinerețea, dinamismul și apropierea de oameni a liderilor județului și orașului.”

Ce aţi reuşit să puneţi deja în practică? „Împlinirea numărului de școlarizare, la învățământ la zi și învățământ la distanță, dotarea, cu sprijinului universității de la București, a amfiteatrelor cu videoproiectore, laptopuri și ecrane de proiecție. După mulți ani, asociația studenților și anul I au reușit să organizeze din nou Balul Bobocilor. Cele mai mari satisfacții se leagă de faptul că în mandatul meu au fost suplimentate locurile bugetate, iar bursele și fondul de burse au fost majorate, astfel mai mulți studenți de la învățământ de zi beneficiază de burse de merit, de studiu, sociale.

Avem la Filiala Slatina a Facultății de management și o bursă de

excelență, acordată celor mai buni studenți.”

Ce ne puteţi spune despre PES Activists? „Am participat cu entuziasm în perioada 29 noiembrie – 3 decembrie, alături de 16 colegi din țară, la Consiliul PES care în acest an sa organizat în Lisabona. PES Activists România este organizaţia în care membrii şi simpatizanţii de stânga pot activa direct la nivelul politicii europene prin intermediul Partidului Socialiştilor Europeni (PES) şi reţelei de simpatizanţi existentă la nivelul tuturor ţărilor membre UE. În județul nostru Organizația PES Activists Olt este coordonată de doamna Mirela Vasile care face parte și din structura de coordonare de la nivel național condusă de domnul Victor Negrescu, actualul Ministru delegat al Afacerilor Europene, fost europarlamentar.”

Ce planuri aveţi către această traiectorie? „Sunt, datorită doamnei Mirela Vasile, coordonatoarea PES Activist Olt, într-o echipă foarte bună, dinamică, implicată, care prin activitățile sale promovează valorile europene de stânga.

Vreau să ajut la consolidarea și lărgirea acestei echipe fără a face rabat de la calitatea umană a fiecărui membru. Totodată, așa cum se întâmplă în perioada aceasta prin campania națională „Zâmbetul de sărbatori”, vreau să particip la acțiuni ale organizației noastre pentru a oferi un model, cu încrederea că puterea exemplului poate multiplica binele.”

Am avut ocazia de a participa la primul dumneavoastră vernisaj, ce vă inspiră atunci când vine vorba de pictură? „Prima expoziție denumită „Totul este posibil!” a fost realizată pe reperele filozofiei existențialiste aducând în atenția publicului 12 tablouri printre care au fost reprezentate și mari personalități: Constantin Brâncuși, George Enescu, Mahatma Gandhi. Așadar, pot spune că sorgintea inspirației tablourilor mele se regăsește în filozofia existențialistă. Trebuie să recunosc, totuși, că după realizarea unui tablou care parcă se pictează singur nu îmi vine să cred că l-am făcut eu. Leg inspirația mai ales de Providență.”

Cum vă înţelegeţi cu timpul?

Vă permite să pictaţi atât de mult cât vă doriţi? „Știți, eu nu mă plictisesc niciodată! De aceea, și când îmi spun să mă relaxez aș mai avea ceva de făcut. Și, da, atunci când caut să mă odihnesc activ pictez.

Nu pictez atât de mult cât mi-aș dori ci cât îmi permite timpul.

Cam aceasta este „înțelegerea” mea cu timpul…”

Când va fi următoarea expoziţie? „Dacă Dumnezeu ne ține sănătoși, ceea ce vă și îmi doresc, următoarea expoziție, la care vă invit de pe acum, va fi tot de ziua mea, 10 mai 2019.”

Andreea Ionela Stoian

slatina buzz.ro

11 | oameni

Un altfel de ONG ransformă fiecare moment al zilei în clipă de cunoaştere, este lucrul pe care l-a învăţat de-a lungul celor 14 ani de voluntariat în organizaţii neguvernamentale, perioadă căreia spune că îi datorează în mare tot ce ştie şi face astăzi.

T

tive de învăţare; A studiat posibilităţile de a accesa proiecte prin Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale şi s-a pus cu burta pe carte. Primul proiect finanţat de Comisia Europeană prin programul Tineret în Acţiune a fost „În

Slatina, Puglia (Italia) și Madrid (Spania), scopul fiind stimularea interacțiunii interculturale și dezvoltarea cooperării între tinerii din mediul rural și urban din Regiunea Oltenia, Puglia (Italia) și respectiv Madrid (Spania) și al cărui context este crearea mediului de învățare non-formală.

De fiecare dată îşi aduce alături tineri dispuşi să facă voluntariat, de obicei liceeni și studenţi (foșți elevi voluntari); Promovează încrederea în sine, eficienţa comunicării cu oamenii, cultivată în timp prin activitățile culturale desfășurate în biblioteca publică pe care o simte şi

ţine de propria lor existenţă. „Unele persoane nu au sentimentul „de a fi patriot”, „de ați iubi țară”. Regretă faptul că se deviază din ce în ce mai mult de la valorile esenţiale.

Ce-i trebuie unui tânăr pentru a dezvolta proiecte cu finanţare

A descoperit că nu este nevoie de un efort uriaş pentru a da o mână de ajutor celor care au nevoie de ea şi este chiar un privilegiu să ai această şansă. „Nu poţi deveni decât un om mai bun, mai corect, mai des-chis, mai preocupat, deci mai câştigat“, mărturiseşte Cornelia Pitei, manager a A.P.O-U.C. (Asociația Prietenii Omului – Umanism, Cultură) şi iniţiatoarea mai multor proiecte care au bifat importante schimburi culturale între România şi alte state euro-pene.

Este formula care-i des-chide cu totul altfel calea comunicării cu aceia pe care îi vrea mai tot timpul în jurul ei, oameni care nu îşi cântăresc vârsta în ani şi care sunt gata oricând să îşi exploreze limitele, încercând lucruri noi.

Activează în domeniu din 2004 (www.sprijincomunitate.ro); Promovează metodele ac-

natură, nu la tastatură“: „M-a ajutat să merg mai departe, iar acest lucru este foarte important pentru a transformă în „rutină” accesarea proiectelor ce le sunt de un real folos tinerilor care dau atenţie dezvoltării personale“, spune Doamna Pitei.

O experienţă extraordinară a fost parteneriatul internaţional „Să ne cunoștem rădăcinile“, prin care tineri români s-au familiarizat cu obiceiuri şi tradiţii bulgăreşți sau sârbești, iar ceilalţi s-au bucurat din plin de specificul românesc, redat prin dansuri populare și prin bucătăria specifică. În toamnă a implementat proiectul „Antreprenoriatul social pentru tineret“ - un proiect de schimb trilateral de tineri între România, Spania și Italia, care se va implementa în perioada 01.06 2017-31.08.2018, ale cărui 3 mobilități vor avea loc la

Asociația Prietenii Omului–Umanism, Cultură se vrea a fi un „altfel de ONG", un ONG care dorește: -să schimbe mentalități; -să creeze noi abordări a tematicilor socio-economice actuale; -să promoveze succesul în viață prin resortul la gândirea inovativă („outside the box"); Asociația susține și sprijină dezvoltarea locală / regională și a societății în ansamblu prin economie socială. „Scopul principal al economiei sociale constă în îmbunătățirea condițiilor de viață și oferirea de noi oportunități pentru persoanele din categorii vulnerabile.

Prin implementarea mobilități A2 în Slatina dorim să înființăm o structura de economie socială din necesitatea universală de a găși soluții noi, inovatoare, unor probleme sociale și economice ale comunității locale.”

astăzi când voluntarii se aşează faţă în faţă cu destine, poveşți, probleme, pe care trebuie să le înţeleagă. „Cred că multe se rezolvă atunci când oamenii au încredere în ei înşişi. Societatea ne-a învăţat să avem încredere în şcoală, în biserică, în poliţie, nu şi în noi înșine“.

Pune mare preţ pe oamenii care cred în ei înşişi, oamenii autentici, naturali, îi plac persoanele care ţin să se bucure din plin de libertatea lor, cei care știu ce înseamnă smerenia, modestia, demnitatea, credința.

Adoră copiii nenăscuți și născuți (abandonați), tinerii inteligenți și cu posibilități materiale limitate pentru a continua studiile și persoanele aflate în sărăcie. Nu agreează însă politica şi nu-i poate înţelege deloc pe aceia care nu fac nimic şi nu sunt interesaţi să se implice şi în altceva decât ce

europeană? „Să vrea şi să încerce, să nu aibă o problemă cu a învăţa lucruri noi. Despre asta este vorba. Nu toate îţi reuşesc, dar nu trebuie să renunţi, ci să înţelegi unde ai greşit, să corectezi şi să îndrăzneşti din nou.”

Se împacă bine cele două dimensiuni, omul de cultură şi manageriatul? „Cea dintâi este profesia mea de suflet (40 de ani experiență), cealaltă vine în completare. Amândouă mă ţin aproape de oameni. Mă dezvolt împreună cu ei. De la fiecare am mereu ceva de învăţat şi fiecăruia mă străduiesc să îi fiu de un real folos.”

Andreea Ionela Stoian

slatina buzz.ro

oameni | 12

„Nu este Crăciun dacă nu îți ajuți semenii” u scopul de a ajuta copiii cu posibilități reduse și de a aduce bucurii în sufletele celor mai puțin norocoși, părintele Constantin Aldea a pus bazele Centrului Social al Episcopiei Slatina, menit să încurajeze oamenii să participe la buna dezvoltare a societății, fie lucrând, mergând la școală sau făcând voluntariat în cadrul asociației. Părintele se ocupă și de Parohia din Teslui, unde desfășoară, de asemenea, activități caritabile și sociale.

C

La momentul de față, în cadrul centrului sunt 36 de copii care alături de părintele Aldea și voluntari desfășoară activități educative, artistice și caritabile.

Recent, copiii cărora le lipseau rechizite și materiale necesare pentru școală au primit ghiozdane complet echipate cu toate cele necesare, iar în câteva cazuri, chiar și uniforme școlare.

Prin astfel de activități, părintele Constantin Aldea dorește ca în inimile copiilor să apară dorința de a merge la

școală și de a participa la orele de curs fără a duce grija materialelor ce lipsesc. „Am avut, la un moment dat, un băiețel care nu putea merge la școală pe parcursul iernii pentru că nu avea încălțămintea necesară”, povestește părintele. „Astfel, neam hotărât ca pe lângă rechizite să începem să achiziționăm și haine pentru copii, pe care le putem primi, de asemenea, și din donații.”

Din donațiile voluntarilor, copiii au primit haine de iarnă pentru a se asigura că nu vor mai pierde zile de școală din cauza lipsei acestora.

Aici au loc ateliere de creație ce au ca scop dezvoltarea creativității copiilor, în cadrul cărora sunt desfășurate activități precum crearea de felicitări sau quilling, împodobirea centrului cu decorațiuni de Crăciun handmade sau realizarea de icoane. De asemenea, sunt organizate tabere și concursuri de creație la nivel de Parohie, la care pot participa toți copiii interesați. „Singura problemă care apare la aceste concursuri este că sunt foarte

multe lucrări foarte bune”, mărturisește părintele. „Întotdeauna ne este greu să facem o distincție între ele și să decidem care va fi cea care va obține premiul I, cea care va obține premiul II și așa mai departe. Anul trecut, de exemplu, tematica acestui concurs a fost <Preoți care au suferit în închisori creștine>, iar unele filmulețe realizate de copii

UTIL!

Sediul Centrului Social al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor se află în str. Grădiniței, nr. 1, Slatina (lângă biserica „Sfânta Treime” - biserica domnească, din oraşul vechi).

Părintele Constantin Aldea poate fi găsit și la Sediul Episcopiei Slatina, Str. Fraţii Buzeşti, nr. 15, Slatina, Judeţul Olt. Mai multe detalii găsiți și pe websiteul episcopiaslatinei.ro sau la e-mailul: episcopiaslatinei@gmail.com

ne-au sensibilizat până la lacrimi.” Anul acesta, tematica este <Păstrarea tradițiilor și obiceiurilor creștine>, putând fi realizate atât creații literare, cât și filme documentare. „Facem parte dintr-un program numit <Masa bucuriei>, în care fiecare parohie trebuie să asigure masa pentru cel puțin două familii”, spune acesta. ”Așa strângem alimente, iar uneori gătim și ne adunăm toți pentru a lua masa cu toții, împreună”.

De asemenea, centrul are parteneriate cu supermarketuri pentru a asigura hrana celor cu posibilități financiare reduse. „Multe supermarketuri aruncă produsele care sunt în prag de expirare, plătind sume mari de bani pentru a le trimite să fie distruse. Am luat legătura cu unul dintre aceste supermarketuri, care din fericire a înțeles inițiativa noastră și a acceptat să doneze alimentele care erau la câteva zile distanță de expirare. Este păcat să fie distrusă atâta mâncare, având în vedere că sunt atât de mulți oameni

care nu au absolut nimic și care s-ar bucura să o primească.”

Astfel, în fiecare lună sunt strânse alimente și le sunt oferite oamenilor, care pleacă din centru cu pungi întregi de mâncare. „În ultimul timp vin din ce în ce mai mulți copii la parohia noastră”, spune părintele. „Acum sunt în jur de 60 de copii cu totul, dintre care mai vin și mai pleacă. Toți sunt dornici să ia parte la activitățile noastre, lucru care nu poate decât să ne bucure.

Parohia este mică pentru numărul de copii care participă la activități și este neîncăpătoare”.

De asemenea, în cadrul centrului sunt organizate serbări cu ocazia sărbătorilor precum Paște sau Ziua Copilului. În acest scop, cu ocazia Crăciunului va avea loc o serbare unde copiii vor recita poezii, colinde, și vor prezenta o scenetă; mai mult decât atât, copiii vor primi cadouri de la Moș Crăciun drept răsplată pentru faptele bune din acest an.

Tatiana Moț