Revista "Ani de liceu" - nr. 38 - decembrie 2018 by Mircea C

Tema ediției:

Centenarul Marii Uniri - De-a valma prin istorie cu pași de licean

În acest număr: Motto

D-ale redacției

Versuri patriotice - trăirile unui licean

Sceneta Reîntregirea României

Personalități marcante care au contribuit direct la înfăptuirea Marii Uniri din 1918

Familia Regală și Marea Unire

Die Geschichte der Hohenzollern

Jocul didcatic în cadrul orelor de istorie

Activități extrașcolare și extracurriculare

Un reprezentant al elitei confesional ortodoxe la conducerea organismului tranzitoriu de putere: Consiliul Național Român din Alba Iulia (1918-1919)

10 sfaturi utile

D'ale elevilor

MOTTO: de Radu Gyr

Avem o țară Avem o ţară unde au stăpânit odată

Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,

Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.

Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;

Şi unde stau de veacuri laolaltă,

Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,

Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

Pe Horia tras pe roată pentru neam.

Avem troiţe sfinte, altare şi icoane

Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,

Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;

Ardeal cu trei culori împodobit;

Avem atâtea lacrimi şi prigoane

Scriind deasupra vina ta cu sânge,

Că ne e plin pământul de martiri.

Aceea că, ortodoxia ai iubit.

Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul

Avem un Rai de sfinţi în temniţi daţi la moarte

Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;

Şi aruncaţi în groapa neştiuţi;

Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,

Dar astăzi dând pământul la o parte

Va răsturna cinci veacuri de pământ.

Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.

Avem pe Brâncoveanu pildă tare,

E jertfa lor de veacuri mărturia

Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;

Ce strigă din morminte pân' la noi:

Ca să păzească fără de schimbare

Să apărăm cu râvnă Ortodoxia

Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!

D’ALE REDACȚIEI EDITORIAL REALIZAT DE PROF. CRAIU ALINA

România a sărbătorit Centenarul, un prag istoric asupra căruia ar trebui să reflectăm mai des și mai mult, oprindu-ne o clipă în gândurile noastre, din goana zilnică, cea în toate direcţiile, pentru a putea pătrunde acest adevăr, care nu e doar un prag simbolic, psihologic sau o chestiune de rotunjime aritmetică. Sigur, analizând importanţa acestui moment, al Centenarului Marii Uniri, știm că poporul român are în spate două milenii de existenţă, o existenţă care s-a aflat de la început şi în tot acest timp sub cupola a trei valori fundamentale: acelaşi spaţiu vital, aceeaşi limbă şi aceeaşi credinţă. În rest, cam totul a diferit şi cam totul ne-a fost potrivnic! Vreme de 18 secole, mai toate marile puteri ale lumii şi mai toate urgiile cu putinţă parcă s-au vorbit să împiedice prin orice mijloace coagularea naţiunii române într-o singură entitate, într-o singură voce, într-o singură pată de culoare pe harta Europei şi a lumii. Mihai Viteazul o face în 1600, pentru numai două luni… Două veacuri şi jumătate mai târziu, Țara Românească şi Moldova se unesc în sfârşit definitiv, sub numele de Principatele Unite. Dar dincolo de munţi rămăsese stingheră, înstrăinată, cealaltă provincie istorică, Transilvania. Parcă se aude și acum strigătul de durere: ”Treceţi, batalioane române, Carpaţii/La arme cu frunze şi flori,/V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii/ Cu inima la trecători„. CU INIMA LA TRECĂTORI! Niciodată nu s-a scris un vers mai frumos şi mai emoţionant şi mai trist şi, totuşi, mai plin de speranţă ca acesta, ieşit de sub pana unui român rămas până azi necunoscut – lucru nedrept pentru el, dar cred că pentru naţiunea română e mai frumos aşa. Naţiunea română, născută creştină sub aripa Sfântului Andrei, şi-a găsit în sfârşit liniştea (cât de cât…), împlinindu-şi visul cel mai vechi şi cel mai drag, la 1 Decembrie 1918 şi este indiscutabil data cea mai importantă din istoria noastră. Așadar, dincolo de momente festive, prelegeri cu greutate și alte manifestări de exuberanță patriotică am ales să îi implicăm pe elevii liceului nostru în activități diverse, pentru toate gusturile, în care să aibă posibilitatea de a da frâu liber propriilor sentimente și în care să treacă de la îndemn la faptă, participând efectiv și afectiv la ateliere de creație, la serbări tematice și chiar la redactarea acestei reviste prin materialele furnizate. Vă dorim lectură plăcută! 4

(Desen realizat de eleva Pițigoi Gabriela, clasa a X-a A)

Ve r s u r i pa t r i o t i c e - t r ă i r i l e un ui l i c e a n

Profesor coordonator Muntean Roxana

E ziua ta, Românie! E ziua ta , Românie! Îmbracă-te în tricolor şi ie ! E sărbătoarea Marii Uniri , În orice casă de români .

Țara mea e-n sărbătoare 1 Decembrie a şi venit Sărbătorim un Centenar de Românie Mare Patrie sfântă, neam ocrotit.

Să înălţăm cu bucurie Al nostru drag şi sfânt drapel , Iar în anii ce-or sa vie Să ne cinstim ţara cu zel ! Vasilcan Marian, clasa a IX-a C

Ve r s u r i pa t r i o t i c e - t r ă i r i l e un ui l i c e a n

Profesor coordonator Muntean Roxana

Unire Unire-n suflete şi-n gând Aşa au vrut strămoşii noştri . Însă mai marii ţării azi ne vând Uitând de lupte şi de sacrificii . Îmi doresc ca într-o zi Tu, săracă , să nu mai fii ! Iar ce-i rău în a mea ţară Puţin câte puţin să piară . Deşteaptă-te române ! Şi luptă împreună cu mine Să facem din-a noastră Țară Cea mai de preţ comoară .

Floca Irene , clasa a IX-a C

Ve r s u r i pa t r i o t i c e - t r ă i r i l e un ui l i c e a n

Profesor coordonator Muntean Roxana

Dor de ţară Moldovă , Pasăre Măiastră Când veni-vor fiii tăi acasă? Printre străini , e greu Dar ei te vor iubi mereu. Le e dor de pâinea noastră De locul numit acasă De părinţi şi de bunici Ce îi tot cheamă să vină aici .

Petrea Ioan Ştefan , clasa a IX-a C

Deoarece atunci când eşti implicat direct, trăirile sunt mai intense, am alcătuit o mică scenetă pe care am oferit-o tinerilor noştri din clasa a IX D să o interpreteze. Bucuria cu care elevul care a jucat rolul regelui şi-a confecţionat coroana, cu care şi-au încins mijloacele cu tricolorul şi fetele şi-au îmbrăcat straiele populare a fost feedback-ul pe care-l aşteptam.

PROF. DOINA BLAGA, AUTOAREA SCENETEI

Personaje: 

Povestitorul îmbrăcat în veşminte populare



Regele îmbrăcat în veşminte populare



Cei 6 fii: Alexăndrel, Iacov, Ioan, Dacian, Andrei şi Prâslea îmbrăcaţi în veşminte populare



6 fete îmbrăcate în costum popular

SCENARIU: Povestitorul: A fost odată un rege care ocârmuia o ţară mare, frumoasă şi bogată. Ţara aceasta se întindea pe mai multe ţinuturi. Ea se numea Dacoromania. Dumnezeu îl fericise pe acest rege cu 6 feciori. Feciorii împăratului erau tot unul şi unul de frumoşi şi de înţelepţi. Ei se născuseră unul după altul la vârste apropiate şi se înţelegeau foarte bine. Însuşi regele veghea creşterea şi sporirea lor întru toate cele bune. Când a fost vremea, regele le-a căutat neveste frumoase din rândurile fetelor marilor dregători din propria ţară şi i-a căsătorit. Vezi bine, acest împărat îşi iubea foarte mult neamul şi voia să-i păstreze neştirbită fiinţa. Îşi dorea ca neamul său să crească viguros şi binecredincios. Într-o zi însorită de vară, regele îşi chemă fii şi le zise: 8

Regele: Dragii mei, văd că aţi crescut mari şi destoinici. Iată ce m-am gândit: să vă alegeţi câte o parte din întinsa noastră ţară şi să începeţi şi voi a ocârmui pe supuşii noştri. Povestitorul: Fiul cel mare încălecă pe cal şi porni să colinde ţara tătâne-su în lung şi-n lat. Când era să treacă un râu, văzu înainte-i un ţinut care-i răpi inima şi se hotărî să rămână acolo. El numi acel ţinut Moldova. La fel procedă şi cel de-al doilea fiu. Porni călare şi-şi alese un ţinut frumos spre ocârmuire mai sus de fratele său. Pe acest ţinut îl numi Bucovina. Cel de-al treilea se aşeză mai jos de primul şi-şi boteză ţinutul Dobrogea. Cel de-al patrulea se aşeză de-a curmezişul celor trei fraţi mai mari şi-şi numi ţinutul Basarabia. Cel de-al cincilea se aşeză în mijlocul ţării, numindu-şi ţinutul Transilvania, ţara de peste păduri. Regele socoti că Prâslea e încă fraged pentru a ocârmui de unul singur şi hotărî a-l ţine pe lângă sine să ocârmuiască împreună ţinutul numit Ţara Românească. Anii treceau şi ţinuturile ocârmuite de fii regelui înfloreau de li se dusese vestea peste mări şi ţări. Ei, dar ce este bun nu poate rămâne acoperit şi nerâvnit de cei din jur… Astfel se porniră duşmani şi cuceriră rând pe rând toate acele ţinuturi ocârmuite de fiii regelui nostru. Însăşi partea pe care o ocârmuia regele dimpreună cu fiul cel mic era asuprită de vrăjmaşi puternici care în schimbul libertăţii îi pretinseră biruri mari. Anii treceau greu. Împăratul albise. Puterile-i scăzuseră. Se ofilea văzând cu ochii. Dar Prâslea creştea şi se întărea cu duhul şi cu trupul. În taină, el ţinea legătura cu toţi fraţii săi. Când se simţi destul de matur şi puternic, adună oaste şi porni lupta şi-i birui rând pe rând pe duşmanii ţării sale rupte în fâşii. După deplina biruinţă, se adunară toţi fiii şi-şi dădură mîinile în jurul părintelui lor. Împăratul nu-şi mai văzuse copiii lalolată de secole. Aceştia îl înconjurară cu dragoste şi strigară:

Toţi fiii: Să ne trăieşti, Măria Ta! Corul de români (într-un cor): Trăiască România reintregită! Trăiască România cea Mare! Povestitorul: Regele nu mai putea văzându-şi fiii laolaltă şi începu a cuvânta:

bucurie

Regele: Iată ţara este din nou liberă. Suntem din nou împreună. Bucuria mea nu are margini. Veniţi să vă îmbrăţişez pe fiecare. Aşezaţi-vă să stăm în tihnă la un pahar de vorbă. O, copiii mei! Copiii mei! Cât de mult aţi pătimit fiind despărţiţi unii de alţii! Era cât pe ce să pieriţi unii dintre voi. Ia spune-mi, Alexăndrele, cum ai rezistat tu şi compatrioţii tăi în Basarabia sub asuprirea străină? Alexăndrel: O, Măria Ta! Mulţumesc de întrebare. Am rezistat cu puterea lui Dumnezeu şi ajutorul fraţilor mei. Fratele meu, Prâslea, a trimis la noi un ambasador… La trimis pe Onisifor Ghibu. El a înfiinţat cămine culturale şi biblioteci cu cărţi româneşti şi aşa fiinţa noastră românească s-a putut păstra neatinsă de stăpânirea străină. Aşa am putut cultiva copiilor şi nepoţilor noştri iubirea de neam şi de limbă. Noi nicio clipă n-am încetat a fi români buni, fii credincioşi ai tăi şi ai neamului nostru binecuvântat de Dumnezeu. Regele: Prea bine. Sunt mândru binecuvântat iubitul meu fiu! Iar tu Ioane?

tine!

Fii

Ioan: Noi, în Moldova, am menţinut aprinsă făclia unităţii de limbă şi de neam prin multele tipărituri care veneau de la Bucureşti… Regele: Şi tu, Dacian, cel mai urgisit copil al meu cum ai putut rezista în Transilvania sub greua asuprire străină?

Dacian: Pe noi, ne-a ajutat Mama noastră, Biserica strămoşească cea mare şi puternică. În tinda ei, i-am învăţat pe copiii şi nepoţii noştri buchiile cărţilor. Iar în casele noastre, ne-am întărit inima cântând mereu dulcele cântări patriotice, care ne aminteau că ţara noastră este România. Astfel am putut ţine piept tuturor încercărilor de înstrăinare de neamul nostru. Regele: Iar voi, ceilalţi copiii ai mei din Dobrogea, cum aţi rezistat? Andrei: Noi ne-am mângâiat foarte mult când fraţii noştri de peste munţi veneau să-şi pască turmele pe la noi… Ne mai luam cu ei şi ne mai mângâiam sufletele. Am răzbit prin nădejde şi credinţă că va veni odată ziua aceasta în care ne vom afla din nou liberi şi uniţi. Regele: O, copiii mei, copiii mei! Sunt mândru de voi!

Iată zilele plecării mele s-au apropiat. Mă voi alătura strămoşilor în curând. O singură poruncă vă încredinţez spre pază: să păstraţi iubirea dintre voi şi unirea. Doar împreună veţi putea conduce poporul şi neamul nostru spre împlinirea menirii sale rânduite de Bunul Dumnezeu. Toţi în cor: Să ne trăieşti Măria Ta! Toţi românii: Trăiască România reintregită! Trăiască România cea Mare!

Actorii au fost elevi din clasa a IX D, profesională

PERSONALITĂȚI MARCANTE CARE AU CONTRIBUIT DIRECT LA ÎNFĂPTUIREA MARII UNIRI DIN 1918 PROF. COORDINATOR MONICA TRIPON

De-a lungul istoriei, diferite porțiuni ale teritoriului de astăzi al României au fost în componența sau sub administrația Daciei, Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Rus și a celui Austro-Ungar. Trei ani diferiţi (1600, 1859, 1918) sunt identificaţi ca fiind momentele de sărbătorire ale unirilor, realizate sub: Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Ferdinand I.

Unirea provinciilor locuite de români a fost un proces lung şi anevoios, dată fiind situarea acestor teritorii la limita dintre Orient şi Occident. Ca popor, am fost nevoiţi să trăim sub o stăpânire sau alta, în funcţie de interesele marilor puteri europene. Incursiunile popoarelor nomade au sporit gradul de insecuritate la care eram supuşi în mod constant. România a apărut ca stat, condus de Alexandru Ioan Cuza, în 1859, prin unirea dintre Moldova și Țara Românească, păstrând autonomia și statutul de stat tributar față de Imperiul Otoman, pe care-l aveau cele două principate. În 1918, Transilvania, Bucovina și Basarabia s-au unit cu România formând România Mare sau România interbelică, care a avut cea mai mare extindere teritorială din istoria României. Pentru România, Marea Unire de la 1918 a însemnat o repoziționare în Europa, prin noua suprafață și prin numărul de locuitori. O sporire considerabilă a cunoscut și capacitatea industrială , economia, dar și resursele naturale. Marea Unire a fost recunoscută pe plan internațional prin tratatele semnate la Trianon (4 iunie 1920) și Saint-Germain-en-Laye (10 septembrie 1919). Dintre cele mai importante personalități care au contribuit la înfăptuirea Marii Uniri amintim: 1. Majestatea sa Ferdinand I, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen , a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. 12

Istoria menţionează că, datorită admiraţiei sale pentru România, Regele Ferdinand, în numai 13 ani de domnie, dintr-un “necunoscut”, avea să devină regele României Mari, supranumit fie “Întregitorul”, fie “Ferdinand cel Loial”, pentru felul în care şi-a dedicat viaţa ţării sale. A trecut peste originea sa germană pentru a urma voinţa de unitate a poporului său, în timpul primului război mondial.Visul lui Ferdinand a fost, în egală masură, acelaşi cu al milioanelor de români – crearea României Mari prin alipirea Transilvaniei regatului român. 2. Regina Maria (născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha) După urcarea pe tron a lui Ferdinand (28 septembrie 1914), soția acestuia, Regina Maria, personalitate puternică, energică şi activă, reuşeşte să se implice eficient şi benefic în viaţa politică, socială şi culturală a României Primul Război Mondial a oferit României şansa nesperată cu câţiva ani înainte de a-şi realiza idealul de unitate națională. Maria, englezoaică prin naștere şi româncă prin adopţie, nu putea avea decât o singură opţiune spre care o împingeau şi sentimentele, şi interesele: alăturarea României de puterile Antantei (Franţa, Marea Britanie, Rusia) în vederea împlinirii visului de unitate naţională. Încă din timpul campaniei din Bulgaria, din 1913, prințesămoștenitoare atunci, Maria a dat mâna cu sute de soldați, bolnavi de tifos exantematic, fără a-și lua măsura de minimă siguranță de a purta mănuși, fiind conștientă de necesitatea contactului direct, inclusiv fizic, ochi în ochi, mână în mână , realizând dimensiunea sacrificiului soldaților, care mor inclusiv pentru ca să ajungă ea „împărăteasa tuturor românilor ”. A fost considerată o mamă a tuturor celor care se jertfesc, de aici și apelativul de „Mama-regină” cu care a fost întâmpinată pretutindeni.

A fost singura personalitate românească din timpul războiului care a crezut, aproape că a știut, că victoria va fi de partea românilor: „ Regina a fost singura ființă care a crezut că sfârșitul războiului va fi cum a fost. Este adevărat: toată lumea s-a îndoit, dar toți, fără excepție” (A. Marghiloman). 3.

Gheorghe Pop de Băsești, luptător pentru drepturile românilor din Transilvania și-a dedicat întreaga viață idealului național. A intrat în mișcarea românilor din Transilvania încă din 1866, când a participat la manifestațiile organizate de ASTRA la Sibiu, pentru trezirea conștiinței naționale. A fost unul dintre liderii mișcării memorandiste(1892-1894), care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru națiunea română în Austro-Ungaria. 13

Autoritățile maghiare l-au arestat în urma procesului de la Cluj (1894), însă nu s-a lăsat intimidat. A fost un patriot înfocat până la moarte, iar în semn de respect a fost desemnat președinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. Înainte de moarte și-a donat averea Mitropoliei Greco Catolice a Blajului, și a cerut ca banii să fie folosiți pentru pentru „ promovarea culturii poporului românesc”. 4. Ion I.C. Brătianu Cunoscut şi ca Ionel Brătianu, a fost inginer, om politic, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, membru de onoare al Academiei Române din 1923. A condus guvernul României timp de 12 ani, contribuind direct la înfăptuirea Marii Uniri din 1918, la legiferarea şi realizarea reformei agrare şi a celei electorale, la consolidarea statului naţional. Diplomat prin excelenţă, a avut relaţii strânse cu Casa Regală, fiind considerat de către regele Ferdinand „ zodia bună a României”. 5. Alexandru Marghiloman Preşedinte al Partidului Conservator, jurist, cu studii la Paris. Bun organizator, de o mare cultură, a facilitat Unirea Basarabiei cu România, i-a sprijinit pe bucovineni pentru înfăptuirea dezideratului unificării cu ţara. A reuşit menţinerea existenţei Statului Român într-o perioadă de criză profundă şi mari pericole. În mai multe guverne a condus destinele mai multor ministere, S-a implicat în construcţii: Palatul de Justiţie din Craiova, Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, Palatul de Justiţie din Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară, începerea lucrărilor Podului de la Cernavodă, amenajarea Grădinii Botanice din Bucureşti. 6. Alexandru Vaida-Voevod A susținut cauza națională în calitate de ziarist și de organizator al unor proteste față de politica antiromânească promovată de guvernul maghiar. Din 1906 și până în 1918 a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta, remarcându-se prin combativitatea sa în problema națională. În octombrie 1918, a citit în Parlamentul de la Budapesta declarația prin care națiunea română se declara „liberă de orice înrâurire străină”.A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și s-a numărat printre cei 4 delegați care au înmânat Regelui Ferdinand I, Rezoluția Unirii. 14

7. Iancu Flondor, lider unionist din Bucovina, artizanul Unirii acestei provincii cu Patria Mamă. În timpul Primului Război Mondial a refuzat să se refugieze în România, confruntânduse atât cu autoritățile imperiale, cât și cu naționaliștii ucraineni. În toamna anului 1918, Flondor a cerut guvernatorului austriac al Bucovinei să predea puterea românilor și, în fața refuzului acestuia, a convocat un Congres General al Bucovinei, alcătuit din toate naționalitățile regiunii. Avându-l președinte pe Iancu Flondor, Congresul a votat, în unanimitate, în ședința din 28 noiembrie 1918, moțiunea Unirii cu Regatul României. 8. Vasile Goldiș Vasile Goldiş este cel care, în 1918, a rostit discursul solemn şi a prezentat spre primire Rezoluţia redactată de Consiliul Naţional Central Român. El a subliniat, între altele, caracterul actului ce trebuia înfăptuit: ''Dreptul naţiunii române de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă. Libertatea acestei naţiuni înseamnă unirea ei cu Ţara Românească. Bucăţirea poporului românesc n-a fost urmarea vreunei legi economice în care terminologie se ascunde minciuna. Dimpotrivă... teritoriile locuite de români au fost teritorii româneşti. După drept şi dreptate, românii din Ungaria şi Transilvania, împreună cu toate teritoriile locuite de dânşii, trebuiesc să fie uniţi cu regatul român''. La finalul discursului său, Vasile Goldiş aat citire textului Rezoluţiei Marii Adunări Naţionale. 9. Fotograful Unirii-Samoilă Mârza 1 Decembrie 1918, începutul României moderne, are multe poveşti, unele uitate ori ştiute doar de istorici. Una dintre ele este cea a lui Samoilă Mârza, originar din localitatea Galțiu, judeţul Alba. În timpul primului război mondial, Mârza a fost încadrat în serviciul topografic şi fotografic al armatei, fiind trimis pe frontul din Italia. A ajuns "fotograful Unirii" dintr-o întâmplare. Fotograful Arthur Bach, angajat oficial de către organizatorii Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, nu s-a prezentat pentru a imortaliza evenimentele. Singurele imagini care se păstrează de la 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Mârza. Avea 32 de ani, iar cu patru zile înainte se întorsese din război. A cărat aparatul cu burduf, trepiedul şi clişeele de sticlă pe bicicletă, aproape 11 kilometri de acasă până la Alba Iulia. Din păcate, Samoilă Mârza nu a avut acces în Sala Unirii, pentru că nu avea credenţional (permisul de acces la adunarea din Sala Unirii ) şi din sală nu există nicio fotografie. A făcut cinci fotografii, trei instantanee din mulţime şi două imagini cu tribunele oficiale, care sunt singurele fotografii ale evenimentului de la Alba Iulia. 15

Samoilă Mârza a reuşit, de-a lungul timpului, să imortalizeze evenimente istorice importante, precum vizita Regelui Ferdinand I din anul 1919 de la Alba I ulia, Abrud şi Câmpeni, încoronarea Regelui Ferdinand I cu Regina Maria, în 22 octombrie 1922, la Alba Iulia. Fotograful a realizat, în 1919, un album despre 1 Decembrie 1918, numit "Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri", pe care l-a oferit cadou unor personalităţi ale perioadei respective: Regele Ferdinand I, primul ministru I.C. Brătianu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, generalul francez Henri Mathias Berthelot. De asemenea, un exemplar al albumului a fost folosit ca document, fiind depus de delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Versailles. Regele Ferdinand I l-a declarat printre furnizorii Curţii Regale, iar generalul Berthelot i-a trimis un permis de călătorie gratuită pe căile ferate franceze. 10. Eroul martir al Unirii- Ion Arion Ion Arion, un flăcău frumos și viteaz de 24 de ani rămâne singurul ”erou martir al Marii Uniri”, fiind împușcat la 30 noiembrie 1918 pentru că flutura, pe geamul trenului care ducea spre Alba Iulia, în stația Teiuș, steagul tricolor și milita pentru unirea Transilvaniei cu România. Înainte să fie împușcat, tânărul Ion Arion a coborât în Gara CFR Teiuș și a făcut o horă alături de locuitori ai comunei clujene Iara.

Material realizat și prezentat la Serbarea dedicată celor 100 de ani de la Marea Unire din 1918 de elevii: Todor Vlad, Crețu Dănuț, Ursu Ioan - clasa a X-a B

PROF. CIPRIAN SPĂTARU

Familia Regală și Marea Unire Realizarea statului naţional unitar român, la sfârşitul anului 1918, a fost rezultatul incontestabil al vitejiei ostaşilor noştri, la care s-a adăugat neobosita stăruinţă a întregului popor, a clasei politice şi, nu în ultimul rând, al Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria. Pentru a asigura stabilitatea şi continuitatea dinastiei de Hohenzollern, în anul 1881 s-a reglementat problema succesiunii la tronul României. Deoarece Carol I nu avea copii, s-a trecut la aplicarea articolului 83 din Constituție care prevedea: „In lipsă de coborâtori în linie bărbătească ai Măriei Sale Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, succesiunea tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre frații săi sau coborâtorilor acestora”. Atât fratele mai mare al lui Carol, principele Leopold de Hohenzollern, cât şi nepotul cel mai în vârstă au notificat că renunță la calitatea de moştenitori ai tronului României, astfel că succesiunea a revenit lui Ferdinand-Victor-Albert-Meinard, cel de-al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern şi al principesei Antoaneta, infanta Portugaliei. Astfel Principele Ferdinand a venit prima oară în România în anul 1881, la vârsta de 15 ani. Cititor pasionat, înzestrat cu o foarte bună memorie, principele Ferdinand şi-a multiplicat cunoştințele de literatură, artă, muzică, chimie, şi-a insuşit limbile clasice vechi (greaca, latina), precum şi cele moderne (engleza, rusa, franceza). Dar pasiunea vieții sale era botanica, ajungând să cunoască numele tuturor plantelor din diferite regiuni ale țării noastre, atât numele latin, cât şi cel în limba vulgară. Din punct de vedere fizic, principele Ferdinand era un tânăr înalt de statură, zvelt, blond, cu fruntea lată, ochii albaştri-verzui, nasul coroiat, mustață stufoasă, urechi foarte mari în formă de pâlnie, de care era destul de complexat. În acest fel se explică şi de ce majoritatea fotografiilor sunt făcute din profil. Curând după venirea sa în țară, tânărul principe a creat serioase probleme familiei domnitoare, deoarece vroia să se căsătorească cu Elena Văcărescu, domnişoara de onoare a reginei Elisabeta. Acest act nu era îngădui de Statulul Casei Regale, care stabilea-implicit, nu explicitobligația membrilor acesteia de a se căsători cu persoane aparținând unor familii domnitoare din alte state. Cerința fusese impusă în scopul de a se împiedica aservirea monarhiei unei familii româneşti şi a evita disputele interne pe această temă. 17

Regina Elisabeta a încurajat idila dintre cei doi, dar în fața opoziției Consiliului de Miniştri şi a oamenilor politici în general, Carol I i-a cerut lui Ferdinand să aleagă între Elena Văcărescu şi tron. Elena Văcărescu a luat calea exilului spre Paris, renunțând să mai vină vreodată în România, Ferdinand retras la Sigmaringen, amenința cu sinuciderea, dar, în scurt timp, rațiunea de stat a învins sentimentele, fie ele oricât de sincere şi curate. La 29 decembrie 1892/10ianuarie 1893, Ferdinand s-a căsătorit cu Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Cei doi s-au logodit imediat după cea de-a doua întâlnire pusă la cale de părinți când, după cum nota Regina Maria în „Povestea vieții mele”, „aproape nu ne cunoşteam”. Urcat pe tron în 1914, la moartea regelui Carol I, Ferdinand a inaugurat un mod nou de domnie, care a frapat pe contemporani, obişnuiți cu metodele şi stilul lui Carol I. Umbra regelui Carol I l-a urmărit pe Ferdinand I pe parcursul întregii domnii, iar contradicțiile dintre personalitățile celor doi sunt nenumărate. Nicolae Iorga aprecia că, în septembrie 1914, când a urcat pe tron, regele Ferdinand era pentru cei mai mulți un necunoscut şi un neținut în seamă, pentru câțiva o taină, aproape pentru nimeni o siguranță”. O idee similară formula şi regina Maria: ”Soțul meu era cel mai credincios urmaş al unchiului său, cel mai răbdător şi cel mai ascultător moştenitor al lui, dar era pentru poporul său ca o carte închisă, nimeni nu ştia ce simțea”. Imediat după urcarea lui Ferdinand pe tron, viața la curtea regală s-a schimbat brusc, cu importante consecințe asupra vieții politice din România. Distanța dintre suveran şi colaboratorii săi politici s-a micşorat sensibil. Regele Ferdinand va fi numit „cel Loial“ pentru că, deşi născut german şi rudă apropiată a Împăratului Germaniei, a aşezat interesul României mai presus de legătura lui de sânge şi a luptat împotriva ţării lui de origine. Profund religios, sensibil şi cu un înalt simţ moral, Regele a luat această hotărâre printr-un mare sacrificiu personal, respectându-şi astfel promisiunea de a fi „un bun român“, făcută în jurământul depus în faţa Parlamentului, la întronare. În preziua Consiliului de Coroană decisiv, Regele îi spunea lui Titu Maiorescu, om politic conservator filogerman, care încerca să îl convingă să nu aleagă alianţa cu Antanta: „După lupte teribile care s-au dat în mine, sacrific totul pentru binele patriei.“ (Constantin I. Stan, Regele Ferdinand I „Întregitorul“ (19141927), Editura Paideia, Bucureşti, 18

Regele Ferdinand nu şi-a sacrificat pentru România numai familia, ci şi credinţa: din cauză că nu îşi botezase copiii în rit catolic, a fost excomunicat de Papă (Martha Bibescu, Un sacrificiu regal. Ferdinand al României, Editura Compania, Bucureşti, 2000, p. 34–35.), lucru dureros pentru un catolic fervent ca el, care interiorizase perfect deviza familiei sale: Nihil sine Deo („Nimic fără Dumnezeu“). Un rol însemnat în viața regelui Ferdinand și implicit în realizarea Marii Uniri l-a avut soția sa, Maria Alexandra Victoria, Prințesa de Edinburgh, nepoată a Reginei Victoria a Angliei și a Țarului Alexandru al II -lea al Rusiei. Aceasta a devenit la 17 ani consoarta Prințului moștenitor Ferdinand al României și apoi, în 1914, Regina Maria a României. Regina Maria a părut să înţeleagă responsabilitatea monarhilor şi conducătorilor lumii şi şi-a asumat-o din toată inima, încă de când a sosit în ţara ei adoptivă. Ea a ajuns să cunoască poporul român, cultura sa, obiceiurile sale, regiunile sale rurale şi, mai presus de toate, aspiraţiile sale, care au devenit şi ale ei. Devenită regină odată cu accederea la tron a principelui Ferdinand, la puțin timp după izbucnirea Primului Război Mondial, Regina Maria a dedicat cu generozitate timp şi energie, soldaților răniți pe front și bolnavilor de tifos și holeră. Regina a coordonat colaborarea cu Crucea Roșie, a organizat spitale de campanie și a strâns fonduri pentru serviciul de ambulanță. Astfel, a ajuns să fie cunoscută drept ”mama răniților” sau ”Regina soldat”. Imaginea Reginei Maria în uniforma Crucii Roşii pare să rămână veşnică în amintirea celor care au vazut-o. Cu un curaj nedezminţit, vizita toate spitalele de răniţi şi bolnavi, împărţind daruri, adresând cuvinte de încurajare, mângâind frunţile suferinzilor. Conştientă de menirea ei în acele împrejurări grele pentru ţară, nu a ezitat să-şi pună viața în pericol, socotind că doar astfel poate fi un exemplu pentru poporul său. De altfel, I. G. Duca mărturiseşte că „Regina, cu o energie mai presus de orice laudă, ajutată de fiicele ei, mergea din spital în spital. Cu un dispreţ desăvârşit de pericol nu pregeta să se arate unde epidemia era mai violentă. Nu mii, zeci de mii de soldaţi răniţi şi bolnavi au văzut-o în acele luni la căpătâiul lor” şi toţi „au înţeles marea ei iubire şi grijă pentru fiecare, căci, aşa cum obişnuia să spună, inimile poporului său erau o comoară mai scumpă decât orice comoară de pe pământ”. Regina Maria va avea un rol covârşitor şi în ceea ce priveşte determinarea Regelui Ferdinand să nu ratifice o pace separată cu Puterile Centrale, ce ar fi fost dezastruoasă pentru ţară. Pentru Regina Maria, încheierea unei păci separate cu Puterile Centrale reprezenta, în primul rând, înfrângerea luptei ei, dusă întotdeauna cu neclintită credinţă, pentru îndeplinirea idealului poporului său. 19

Regina se arată contrariată și de atitudinea românilor, nu doar a celor din guvern, ci și a celor care acceptă sclavia impusă de germani fără nici cea mai mică dorință de i se împotrivi: „Acum trec prin purgatoriu – fiindcă urăsc din toată inima ce văd în fața mea, e cea mai urâtă parte din dramă; ar putea fi partea care mă înlătură de pe scenă, caz în care, ei bine, am fost un episod din istoria României – dar, dacă se ajunge la situația cea mai rea, cel mai tare mă va supăra faptul că au fost în stare să fie atât de lași. Dacă se ajunge acolo, evident că adevărul e că nu merită să ții la ei și că ar trebui să te bucuri că ai scăpat de o asemenea nație de nemernici fără onoare, dar tot va durea foarte mult când va trebui să acceptăm că au fost, într-adevăr, nemernici și lași – cei cărora voiam să le dau viața, sufletul și iubirea mea, toată energia mea considerabilă, ceea ce nu e puțin lucru, și tot idealul meu curat, toată forța cu care muncesc și iubesc” (însemnare din 8/21 aprilie 1918). În cadrul unei audienţe pe care generalul Averescu a avut-o la Regina Maria, acesta căuta să-i explice că în desfăşurarea evenimentelor mari este câteodată nevoie de a primi situaţiile aşa cum sunt, oricât de grele ar fi ele. Regina Maria îi răspunde însă că în venele ei nu curge sânge de sclavă. „Am tăcut, m-am înclinat şi am ieșit”, zice Averescu cu amărăciune. Implicarea reginei în viața politică a continuat și după terminarea războiului. În 1919 principala preocupare a diplomaţiei româneşti a fost ratificarea, prin tratatele de pace, a actelor de Unire din 1918. Şeful delegaţiei române la Paris, Ion I.C. Brătianu, întâmpina multe greutăţi ca urmare a faptului că România, ca şi alte ţări mici, fusese trecută în categoria statelor cu interese limitate şi nu era acceptată la elaborarea tratatelor de pace. Premierului Brătianu i se reproşa pacea separată cu Germania. Prim-ministrul român a răspuns cu propria listă de reproşuri pentru Franţa şi Anglia, iar replicile sale orgolioase au lezat aroganţe mai mari decât cele româneşti. Regele Ferdinand şi premierul Brătianu au jucat atunci cea mai sofisticată carte de care dispuneau: Regina Maria. În acest context, Regina Maria, cu acordul lui Ferdinand decide să plece la Paris pentru a susţine cauza României. Cazată la Ritz, în celebra Place Vendome, Regina Maria era asaltată pretutindeni de fani. Începând cu sosirea la Gară şi terminând cu serile de la Operă. Peste tot se auzeau strigăte de "Vive la Reine!", "Vive la Roumanie!", inclusiv pe stradă. Succesul extraordinar al Mariei era alimentat sistematic din ţară. Guvernul român îi ceruse suveranei să întâlnească câte de mulţi ziarişti îi este omeneşte posibil. Salonul Reginei de la Ritz a fost transformat în sală de presă. Lucru nu tocmai simplu, după cum povesteşte Regina în jurnal, la 6 martie 1919: 20

„Vă puteţi imagina cum este să fii prins ca într-o cuşcă de aproximativ 40 de ziarişti adevăraţi, toţi agăţându-se de tine şi punându-ţi întrebări. Miam dat toată silinţa. I-am privit pe toţi drept în ochi, m-am folosit de toate limbile pe care le ştiam şi am vorbit pentru ţara mea. Mai întâi, i-am primit pe francezi, apoi italieni, apoi pe englezi şi americani. Mai târziu, jos în hol, pe toţi ceilalţi, când am socotit că am terminat. Şi ... Slavă Domnului! Sper că am făcut mult bine ţării mele!”. La 7 martie 1919, regina Maria este primită de Georges Clemenceau, primul-ministru al Franței și, totodată, președintele Conferinţei de Pace de la Paris, reușind să lase o puternică impresie pozitivă. În ziua următoare Regina Maria este primită la Palatul Elysee de preşedintele Raymond Poincare, care i-a înmânat Marele Cordon al Legiunii de Onoare, decoraţie care se conferea şefilor de stat în exerciţiul funcţiunii. Regina a mers, apoi, la Londra, unde a fost primită de regele George. În 10 aprilie 1919 Regina Maria revine la Paris, pentru a se întâlni cu preşedintele american Woodrow Wilson. Întoarsăîn țară, regina Maria și regele Ferdinand I au făcut o vizită în Transilvania, oprindu-se la Braşov, Făgăraş, Sibiu, Blaj, Alba Iulia, Brad, Ţebea, Abrud, Câmpeni, Turda, Cluj, Bistriţa, Careii Mari, Baia Marea, Oradea. Pe parcursul întregii călătorii, regina a purtat costumul popular românesc. Eforturile clasei politice și a celor doi regi au fost încununate de succes când la 4 iunie 1920 se semnează, la Versailles, Tratatul de la Trianon, prin care este recunoscută oficial unirea Transilvaniei și a Banatului cu România. Prin acest document sunt confirmate pentru prima dată, în mod oficial, granițele României Mari.

Un alt moment important în viaţa reginei Maria a fost în 15 octombrie 1922 atunci când, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, a avut loc ceremonia încoronării perechii regale, Ferdinand şi Maria, fapt ce a reprezentat simbolul actului unirii tuturor provinciilor istorice româneşti sub sceptrul aceluiaşi monarh. Rolul jucat în recunoașterea Marii Uniri reiese din cuvintele reginei Maria, rostite în timpul unei vizite din Statele Unite din 1926: „Ei bine, am fost la Conferința de Pace de la Paris după război, și ei mi-au pus această întrebare și le-am spus: Fiecare țară are nevoie de o față. Deci când vă adunați cu toții pentru deliberări, vreau ca România să aibă o față. Sunt aici să fiu acea față, să fac România ceva mai personal decât statistici și hărți.” Putem afirma fără să greșim că Regele Ferdinand și Regina Maria s-au identificat cu idealul de veacuri al poporului român și au pus în slujba realizării acestui ideal întreaga lor ființă. „Războiul sfârşit a fost războiul nostru sfânt pentru dezrobirea Ardealului. Când au plecat ostaşii, am fost şi i-am văzut. În ochii lor strălucea lumina entuziasmului. Am împărtăşit credinţa lor şi am fost părtaşa suferinţelor şi a zilelor grele, prin care toţi am trecut. Pe mulţi iam văzut căzând cu braţele întinse spre Alba Iulia, cetatea împlinirii visului nostru. Mulţi, cei mai mulţi, erau tineri şi dorinţa lor cea mai înflăcărată era să-şi unească mâinile cu fraţii de peste munţi. Aceeaşi credinţă trăia şi în inimile voastre. Când voluntarii Ardealului au venit şi au jurat să fie credincioşi tronului şi steagului României, în ochii lor strălucea aceeaşi lumină şi când am văzut mâinile lor ridicate spre cer şi auzind glasurile lor puternice, am înţeles că aceeaşi hotărâre trăia în sufletele voastre: să vă 22

uniţi cu noi şi să fim o singură ţară, o ţară mare. Ziua măreaţă a împlinirii visului nostru a sosit şi este o zi de biruinţă, ziua când îmi împreunez mâinile şi aduc mulţumirile mele Domnului. Binecuvântat fie ceasul în care trimit această vestire Ardealului. Aştept ziua cea mare când voi veni la voi să văd falnicii voştri munţi, izvoarele, câmpiile şi căminurile voastre. Acum, atâţia sunt copiii mei, că mi-i inima plină de nerăbdare, să mi-i strâng la piept. Strălucitoare este ziua zilelor, când după atâta suferinţă şi aşa de multe jertfe, suntem pentru totdeauna cu toţii laolaltă, înfăptuind astfel visul de veacuri, visul de aur al românilor”. Îi scria Regina Maria a României lui Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele Marii Adunări de la Alba Iulia (Pr. Niculae Șerbănescu, „1 decembrie – Sărbătoarea națională a României”, în: Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire, Vol. II, Basilica, București, 2018, p. 294-295)

BIBLIOGRAFIE 1.

Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Ed. Meronia, 2009 Ioan Scurtu Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) Ferdinand I , Ed. Enciclopedică, vol. II, 2004

Regina Maria a României, Jurnal de război (III). 1918. Editura Humanitas

Regina Maria a României, Povestea vieții mele, Editura Rao Books, 2010

Constantin I. Stan, Regele Ferdinand I „Întregitorul“ (1914-1927), Editura Paideia, Bucureşti

Martha Bibescu, Un sacrificiu regal. Ferdinand al României, Editura Compania, Bucureşti, 2000

Pr. Niculae Șerbănescu, „1 decembrie – Sărbătoarea națională a României”, în: Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire, Vol. II, Basilica, București, 2018

DIE GESCHICHTE DER HOHENZOLLERN Prof. Luca

Cristina

Als erster “Graf von Zollern” wird Friedrich I. im Jahr 1061 genannt. In diese Zeit fällt auch der Bau der Burg auf einem Zeugenberg bei Hechingen. 1350 wird er unbenannt in Hohenzollern –auch die Familie nennt sich fürderhin “von Hohenzollern”. Sie besitzen ausgedehnte Ländereien zwischen oberem Neckar, schwäbischer Alb und Donau. Um 1214 werden die Hohenzollern vom deutschen König mit der Burggrafschaft Nürnberg belehnt. Ab diesem Zeitpunkt gibt es eine schwäbische und eine fränkische Linie. Aus der schwäbischen Linie – Sigmaringen und Hechingen – rekrutieren sich bedeutende Reichsbeamte und Würdenträger. Mit Karl I. wird im Jahr 1881 ein Hohenzoller König von Rumänien. Um sich gegen österreichisches Vormachtsstreben im 17. Jahrhundert zu schützen, schließen die Schwaben einen Erbvertrag mit ihren fränkischen Verwandten. Diese sind inzwischen auch in Brandenburg zu Markgrafen aufgestiegen. Die Hohenzollern und die Preußen Die Neuordnung Europas unter Napoleon können die Schwaben durch geschickte Politik überstehen – sie bleiben eigenständig und werden nicht dem Königreich Württemberg zugeschlagen. Im deutschen Bund 1815 als Bundesland anerkannt, treten sie 1849 ihre Souveränität an den preußischen König ab. Fortan sind die “Hohenzollerischen Lande” ein Regierungsbezirk des Landes Preußen und der Hohenzoller aus Sigmaringen wird preußischer Prinz. Größte Macht in Franken Die fränkische Linie der Hohenzollern kann bis zum Ende des 14. Jahrhunderts zur größten Macht in Franken aufsteigen. Zudem wird Friedrich VI., Burggraf zu Nürnberg, 1411 Reichsverweser der heruntergekommenen Markgrafschaft Brandenburg. Er erhält dieses Amt als Belohnung für seine Verdienste um die Wahl des Luxemburgers Sigismund zum deutschen König. Ob er darüber sehr glücklich war, ist nicht überliefert, denn als Reichsverweser ist er eine Art Konkursverwalter des von den deutschen Königen aus Luxemburg und Bayern ausgeplünderten, bitterarmen Landes. Die ansässigen Adelsgeschlechter benehmen sich wie Raubritter und Friedrich hat alle Mühe, seinen Herrschaftsanspruch durchzusetzen. 24

Markgraf von Brandenburg

Friedrich macht allerdings seine Sache so gut, dass der König ihn 1415 als Friedrich I. zum Markgraf von Brandenburg erhebt. Nicht genug der Ehre, wird Friedrich zwei Jahre später auch noch in den Kurfürstenstand erhoben. Das heißt, Friedrich und seine Nachkommen dürfen zukünftig den deutschen König mitwählen. Kurfürst Johann Sigismund von Brandenburg (er regiert von 1688-1619) heiratet Anna von Preußen, die älteste Tochter des Herzogs von Preußen. Mit dieser Heirat sichert Johann die Ansprüche der Hohenzollern auf Preußen und auf die dazu gehörenden Länder Kleve, Mark und Ravensberg, die an Rhein und Ruhr liegen. Johanns übernächster Nachfolger, Kurfürst Friedrich III. (1688-1713), schafft es, beim deutschen Kaiser eine Selbstkrönung durchzusetzen und wird 1701 als Friedrich I. der erste König von Preußen. Friedrich der Große Friedrichs Sohn ist der “Soldatenkönig” Friedrich Wilhelm I. Er kann durch eiserne Sparsamkeit die leeren Kassen, die sein Vater ihm hinterlassen hat, wieder füllen. Friedrichs Sohn wiederum, Friedrich II. – der Große – verschafft Preußen durch die Eroberung Schlesiens einen enormen Landgewinn und macht in seiner fünfzigjährigen Regierungszeit aus Preußen einen modernen Staat. Dieser Staat wird 100 Jahre später eines der mächtigsten Länder in Europa. Brandenburg wird zur Keimzelle des ersten deutschen Kaiserreiches 1871. Keine andere europäische Herrscherfamilie bleibt ein halbes Jahrtausend an der Macht, wie es die Hohenzollern in Brandenburg – Preußen geschafft haben.

Burg Hohenzollern in Hechingen (Baden-Württemberg) ist der Stammsitz der Hohenzollern. Die erste urkundliche Erwähnung der Familie stammt aus dem Jahr 1061. Die Burg wurde 1454 zerstört und später wieder aufgebaut.

Jocul didactic în cadrul orelor de istorie Prof. Craiu Alina

În scopul asigurării calităţii sistemului de învăţământ este necesară o abordare interdisciplinară a conţinutului învăţământului, luându-se în considerare transformările metodologice şi structurale care au loc în ştiinţa contemporană şi o orientare tot mai fermă spre o formare interdisciplinară a personalităţii umane în vederea integrării sale într-o societate democratică dinamică. Activităţile interdisciplinare au pronunţate valenţe formative. Ele contribuie la dezvoltarea intelectuală, socială, emoţională, fizică şi estetică a copilului, cultivă încrederea în forţele proprii şi spiritul de competiţie. Între aceste activităţi, un loc aparte îl ocupă jocul didactic, cea mai sigură cale de acces spre sufletul copilului, spre minunata lui lume de gânduri şi vise. Pentru copil, aproape orice activitate este joc. Copiii care nu sunt obişnuiţi cu jocul, rămân „săraci” atât sub aspectul cognitiv, cât şi sub aspectul personalităţii. Jocul oferă copiilor condiţii inepuizabile de impresii care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, formează şi dezvoltă în mod direct capacităţi observative, iar în mod indirect jocul creează o mai mare antrenare, competenţă, deprinderi active, măreşte capacitatea de înţelegere a situaţiilor complexe, creează capacităţi de reţinere, dar şi de dozare a forţelor fizice şi spirituale, dezvoltă caractere, deprinderi, înclinaţii, aspiraţii. Jocul didactic se caracterizează printr-o îmbinare specifică a unei sarcini instructive cu elemente de joc. Ponderea mai mică sau mai mare a uneia din cele două componente poate duce la transformarea jocului didactic fie într-o lecţie, când accentul cade numai pe rezolvarea sarcinii instructive, fie într-o activitate pur distractivă, când elementele de joc devin predominante. Componentele care alcătuiesc structura unui joc didactic sunt următoarele: conţinutul jocului, sarcina didactică, elementele şi regulile jocului . Prima componentă – conţinutul - este constituită din cunoştinţele anterioare ale copiilor însuşite în cadrul activităţilor comune cu întreaga clasă, cunoştinţe ce se referă la plante, animale, anotimpuri, reprezentări matematice, istorice, etc. 26

Cea de a doua componentă a jocului - sarcina didactică - poate să apară sub forma unei probleme de gândire, de recunoaştere, denumire, reconstituire, comparaţie, ghicire. Jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut, acestea dobândind un alt caracter, datorită sarcinilor didactice pe care le au de rezolvat, de fiecare dată altele. A treia componentă - regulile jocului - decurge din însăşi denumirea ei. Regulile sunt menite să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve problema respectivă. Totodată regulile îndeplinesc o funcţie reglatoare asupra relaţiilor dintre copii. Ultima latură - acţiunea de joc - cuprinde momente de aşteptare, surprize, ghicire, întrecere şi fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută şi atractivă pentru elevi. Dacă vin în completarea lecţiei, jocurile didactice, pot fi grupate după obiectivele urmărite şi tipul lecţiei. După obiectivele urmărite, jocul este folosit în cadrul tuturor ariilor curriculare, iar după tipul lecţiei jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare, sistematizare, recuperare a cunoştinţelor. Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută pe elev să-şi angajeze întregul potenţial psihic, să-şi cultive iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare şi de echipă. În cazul în care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de instruire, iar dacă jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecţii, acesta devine un procedeu didactic. Metodica desfăşurării unui joc didactic cuprinde :introducerea în joc; executarea jocului; complicarea jocului; încheierea jocului. Jocul didactic nu poate fi desfăşurat la întâmplare; în aplicarea lui trebuie să se ia în considerare următoarele condiţii: să se constituie pe fondul activităţii dominante urmărindu-se scopul şi sarcinile lecţiei ; să fie pregătit de cadrul didactic în direcţia dozării timpului şi a materialului folosit ; să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment cu cea de învăţare ; să se folosească atunci când copiii dau semne de oboseală ; să creeze momente de relaxare, de odihnă, în vederea recuperării energiei nervoase a elevilor ; să antreneze toţi copiii în activitatea de joc ; să fie proporţionat cu activitatea prevăzută de programă şi structurat în raport cu tipul şi scopul lecţiei desfăşurate ; să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă ; după caz, sarcinile didactice ale jocului să fie date diferenţiat pentru a preîntâmpina rămâneri în urmă la învăţătură ; să solicite gândirea creatoare şi să valorifice cu maximum de eficienţă posibilităţile intelectuale ale elevilor ; să nu afecteze fondul de timp al lecţiei propriu-zise ; să fie repartizate, după caz, în diferite secvenţe, sarcinile didactice având caracter progresiv;

indicaţiile privind desfăşurarea activităţii să fie clare, corecte, precise, să fie conştientizate de către elevi şi să le creeze o motivaţie pentru activitate ; activităţile de joc să se desfăşoare într-un cadru activ, stimulator şi dinamic ; să nu se facă abuz de joc, încât procesul de învăţare să se transforme în joc şi să fie luat ca atare ; să nu fie prea uşoare, nici prea grele. Studiul istoriei la clasa a IV - a trebuie să sensibilizeze copiii în raport cu frumuseţea şi misterul istoriei, să le stârnescă curiozitatea, să-i determine să citească poveşti despre castele şi conducători vestiţi. Toate acestea se pot realiza şi datorită jocului didactic. Jocuri didactice ce se pot aplica la ora de istorie: „Roata istoriei” – joc didactic ce vizează povestirea unor evenimente / fapte istorice, utilizând termenii învăţaţi. Pentru desfăşurarea acestui joc este necesară construirea unei „ roţi a istoriei „ – un disc care se poate roti fiind montat pe un ax şi un ac indicator fix. Se va împărţit cercul în mai multe sectoare (ca feliile de tort), în fiecare dintre acestea notându-se numele unei personalităţi, a unui eveniment, un fapt istoric sau se poate lipi o imagine cu semnificaţie istorică. Se roteşte discul, lăsându-l să se oprească singur. Elevul (reprezentantul grupei) identifică, citeşte faptul istoric indicat de axul fix, apoi prezintă - povesteşte ceea ce ştie despre evenimentul respectiv. Pentru a spori atractivitatea acestui joc, în sectoarele roţii se pot introduce un sector dedicat pedepselor. Copilul care învârte roata, iar acul se oprea în sectorul pedepselor, avea de executat o pedeapsă propusă de partea adversă (ex. cântă un cântec despre viaţa dacilor, spune în ce an a fost cucerit Constantinopolul, ş.a.). se pot acorda puncte, pe baza unor criterii stabilite la începutul jocului. „Cutiuţa fermecată”- joc didactic care se poate desfăşura frontal sau pe grupe, vizând completarea unor enunţuri lacunare. Se decorează o cutiuţă astfel încât să fie atractivă şi se introduc în ea jetoane cu termenii notaţi pentru completarea textelor lacunare. Uneori, termeni pot fi înlocuiţi cu imagini-portrete de domnitori / personalităţi sau reprezentări ale diferitelor evenimente istorice. „Alfabetul istoric” – se poate aplica în lecţiile de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor. Pe coli mari de desen (A3), fiecare grupă va contura un număr egal de casete cu numărul literelor din alfabet. În fiecare casetă elevii au ca sarcină să găsească numele unui eveniment, erou, conducător despre care au învăţat la istorie sau au citit în lecturile suplimentare. Exemplu : a – Apollodor din Damasc, b- baionetă, cCălugăreni, d- Decebal, etc. Se poate organiza apoi şi o expoziţie a posterelor şi copii pot fi invitaţi la ”Turul galeriei”.

„Convinge publicul că eşti….” După parcurgerea unităţii de învăţare „Conducători, eroi şi evenimente”, se poate aplica acest joc didactic. Înainte de a-şi asuma şi „juca” un rol, elevii selectează informaţiile pe care le consider cele mai importante şi edificatoare, folosind atât cunoştinţele dobândite în clasă, cât şi prin consultarea unor materiale suplimentare. Prin tragere la sorţi sau prin voluntariat fiecare elev primeşte un rol. Rolul poate fi construit după schema:a)Cine sunt ? b)Când şi unde trăiesc? c) Trei fapte/ evenimente la care am participat. d)De ce sunt considerat o figură importantă? Colegii spectatori pot face aprecieri privind fluiditatea prezentării, dar şi a capacităţii de convingere a „actorului” ( puterea argumentelor). „Motivează-ţi decizia” joc care vizează punerea elevului în situaţia de a juca un rol, de a înţelege modul de a gândi al celuilalt dezvoltându -şi gândirea critică şi creativitatea. Jocul poate avea următoarele etape: 1). fiecare elev îşi alege o personalitate politică sau un eveniment istoric; 2). elevii scriu trei motive probabile care au condus la adoptarea unei decizii a personalităţii respective ori a declanşat o acţiune, eveniment, fapt; 3). fiecare elev îşi prezintă „motivele” , în funcţie de rolul asumat; Exemplu: 

Eşti Decebal. Motivează-ţi decizia de a te sinucide.



Eşti Mihai Viteazul. Motivează decizia de a uni cele trei ţări.



Eşti Traian . Motivează decizia de a cuceri Dacia.

Prin joc se pot consolida şi sistematiza cunoştinţele elevilor referitoare la ocupaţiile dacilor – ex. confecţionarea uneltelor, armelor (din carton, folosind tehnica Tangram, cioplind în lemn sau cretă); la plasarea în timp a evenimentelor istorice – ex. loto-urile; la relaţiile dintre evenimentele istorice – ex. rebusuri, aritmogrife. Angajarea elevilor în activităţi de reconstituire a evenimentelor istorice şi a relaţiilor dintre ele, pe baza vestigiilor, a ilustraţiilor, a hărţilor, le dezvoltă capacităţile creatoare şi interesul pentru cunoaşterea istoriei. Totodată, punând elevul în situaţia de a-şi alege modele, a-şi manifesta preferinţa pentru un erou sau altul, de a se comporta ca aceşti eroi , jocul contribuie la educarea moral patriotică a şcolarului . Jocul didactic interdisciplinar este o activitate în care se îmbină sarcini didactice din domenii de cunoaştere diverse, într-o structură unitară, axată pe învăţare. El imprimă activităţii didactice un caracter dinamic şi atrăgător, induce o stare de bucurie şi de destindere care previne monotonia şi oboseala şi fortifică energiile intelectuale şi fizice ale elevilor.

Articol realizat de Prof. Alina Craiu

ACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE ȘI EXTRACURRICULARE

ZIUA LIMBILOR EUROPENE La începutul anului școlar, în 27.09.2018, s-a derulat în liceul nostru activitatea ”Uniți în diversitate ”, celebrând Ziua limbilor europene. Cu acest prilej s-a desfășurat o acțiune amplă, interactivă, concepută sub forma unui concurs, în trei secțiuni, la care au participat patru echipe, a câte 4 elevi, reprezentând cele patru limbi europene studiate: engleză, franceză, germană și română. Au fost implicați elevii mai multor clase: XA, XB, XIIB și XIIC, sub coordonarea cadrelor didactice: Sicoe Andreea, Luca Cristina, Lodea Codruța si Craiu Alina. Printre obiectivele urmărite amintim: dezvoltarea competenţelor de comunicare în limbile europene studiate; promovarea multilingvismului european, ca latură a dezvoltării personale și profesionale; stimularea creativității, a imaginației și a competitivității, promovând valori și atitudini pozitive; conștientizarea elevilor despre posibilitatea exersării limbilor moderne studiate, în contexte mai ample decât limitele curriculare, spaţiale şi temporale ale orelor de curs. Activitatea, de tip concurs, a avut următoarele secțiuni: 1.

Identifică imaginea și potrivește steagul. Fiecare echipă a avut de corelat un set de 20 de imagini cu țara lor de proveniență, câte 5 imagini pentru fiecare limbă, deasupra cărora au lipit steagul adecvat. Proba s-a desfășurat contra cronometru, iar punctajul a fost acordat după numărul de imagini identificate corect. Prin această secțiune, elevii și-au demonstrat cunoștințele de cultură și civilizație europeană.

Imaginează scena și joacă rolul. Fiecare echipă a primit o situație de comunicare, pe baza căreia s-au imaginat scurte conversații, în care să cuprindă un număr de 5 cuvinte, impuse obligatoriu, reprezentând vocabular tematic, specific situației date. Ulterior, elevii au jucat scena în fața colegilor lor, care formau publicul. Dincolo de competențele lingvistice ale elevilor, proba a vizat aptitudinea de comunicare, creativitatea, originalitatea, spiritul de echipă și adecvarea la contextul impus. 30

Ascultă melodia și găsește cât mai multe cuvinte. La această secțiune, elevii au ascultat un minut și jumătate, dintr-o melodie de actualitate, (de ex. Eminem- Stan, Céline Dion- Parler à mon père, Pavel Stratan feat Kapuchon- Nebuni, Mark Forster- Sowieso), timp în care au identificat cât mai multe cuvinte din text. Prin această probă, elevii șiau demonstrat perspicacitatea și acuratețea fonetică. Punctele s-au acordat după numărul de cuvinte identificate.

Cel mai bun punctaj a fost obținut de două echipe, germană și română, la diferență mică de celelalte două. La finalul activității elevii s-au declarat încântați de rezultatele obținute, de tematică și de ideea de a-și putea dovedi cunoștințele într-un astfel de concurs.

Programul Școala Altfel ”Să știi mai multe, să fii mai bun!” Dintre activitățile ce s-au desfășurat în cadrul Programului Școala Altfel ”Să știi mai multe, să fii mai bun!”, amintim una ce a avut loc în 30.10.2018, care a surprins prin ineditul tematicii și prin rezulatele înregistrate. Astfel, în această zi s-a derulat activitatea ”Mâini dibace”, cu o durată de 4 ore, la care au participat elevii claselor a XII-a A, B, C, a XI-a C și a X-a A, sub îndrumarea doamnelor profesoare Lodea Codruța, Rusu Lidia, Luca Cristina, Lazăr Violeta, Craiu Alina, Bogdan Cernica Sandra și a domnului profesor Pleșa Sorin. Obiective urmărite în cadrul activității au fost următoarele: 

Conștientizarea nevoii de reciclare, p r o m o v â nd un comportament responsabil, pro ecologic;



Valorificarea aptitudinilor artistice ale elevilor;



Dezvoltarea creativității unor abilități practice;



Consolidare a coope rării comunicării între elevi;

și

formarea și

În cadrul acestei activități, elevii claselor vizate au avut ca obiectiv reciclarea unor materiale (de ex. saci de gunoi, ziare, haine vechi, accesorii, hârtie si carton) și transformarea acestora în obiecte decorativvestimentare, ce urmau a fi prezentate în cadrul programului artistic dedicat Balului Bobocilor, la secțiunea Ținută vestimentară După procurarea materialelor necesare, elevii au confecționat diverse accesorii și articole vestimentare, muncind în echipă și repartizându-și sarcinile, astfel încât produsul final să fie de calitate și estetic. La finalul activității elevii s-au arătat încântați de rezultatul muncii lor, îmbrăcând creațiile rezultate, dar și de faptul că s-au putut implica efectiv și afectiv în organizarea activităților dedicate Balului Bobocilor. Săptămâna Educației Globale, tema ”Lumea se schimbă, dar noi?”, Pentru a celebra Săptămâna Educației Globale, cu tema ”Lumea se schimbă, dar noi?”, în 22.11.2018, în liceul nostru s-a derulat activitatea ”Moromeții 1 și 2 – vremea schimbării”, la care au participat elevii claselor a XII-a A, B, C, sub îndrumarea d-nelor prof. Sicoe Andreea, Lodea Codruța, Luca Cristina, Craiu Alina și Bogdan Cernica Sandra. Activitatea a avut următoarele obiective: 

Conștientizarea globalizării societății și a transformărilor suferite ( mentalitate, stil de viață, educație etc.)



Înțelegerea cauzelor și a efectelor problemelor majore care afectează lumea;



Posibilitatea unei introspecții individuale pentru a înțelege cum și cât ne schimbăm, sub influența mediului în care trăim;

Abordarea acestei activități este una inedită prin tematica aleasă, având premise inter și transdisciplinare. Astfel, pornind de la teme literare, precum: relația individului cu istoria, comunicarea umană, demnitatea, familia supusă prefacerilor istorice, educația, nevoia de schimbare etc,. prin dezbateri ce au urmat vizionării celor două filme, s-a 32

stabilit o punte de legăură între trecut și prezent, între societatea de ieri și de azi, în ansamblul ei și felul în care schimbarea operează la nivel macro și microstructural. La finalul activității elevii s-au arătat încântați sa poată exprima opinii sau mesaje, într-un mod liber, creativ, în funcție de ceea ce cred sau simt, în legătură cu această problemă a lumii sau a eu-lui în schimbare, temă extrem de dezbătută în viața cotidiană, sub toate aspectele sale.

Centenarul Marii Uniri În 27.11.2018, am celebrat Centenarul Marii Uniri ,în liceul nostru, printr-o suită de activități tematice, gândite ca un tot unitar, aproape ca un festival, așa cum se cuvenea la ceas aniversar. Așadar, de Centenar, sau derulat următoarele activități: 1. Expoziție de costume populare și obiecte tradiționale, reprezentând mai multe zone etnografice ale țării, realizată de doamnele prof. Craiu Alina, Sicoe Andreea și Lodea Coduța. În cadrul expoziției, elevii au primit informații despre multiplele semnificații ale portului popular, coloristică, simboluri grafice și denumirea pieselor vestimentare. Două dintre costumele expuse, reprezentând zona Olteniei, având o vechime de aproximativ 100 de ani, au fost cele care au stârnit cel mai mult curiozitatea elevilor. 2. Prezentare PPT, Marea Unire - repere istorice, material realizat de elevii clasei a X-a B, sub îndrumarea doamnei prof. Tripon Monica. Acesta se și regăsește în paginile revistei noastre. 3. Sceneta istorică Feciorii lui Vodă, interpretată de elevii clasei a IX-a D, pregătiți de doamna prof. Muntean Roxana și doamna bibliotecară Blaga Doina. Sceneta este redată integral, în revista noastră. 33

4. Prezentare PPT, Personalități românești ale științei, din ultima sută de ani, material realizat de elevii clasei a XI-a B, sub îndrumarea doamnei prof. Tatu Minerva. 5. Program artistic de cântece patriotice, cu acompaniamentul la saxofon al lui Toader Andrei, din clasa a XI-a A, sub coordonarea domnului prof. Spătaru Ciprian. Activitățile au urmărit obiective: 

Cultivarea patriotismului, apartenența la neam și la valorile lui;



Promovarea unor personalități cultural-istorice, din perioada celor 100 de ani de la Marea Unire;



Asigurarea continuității prin perpetuarea tradițiilor și a valorilor naționale.

Elevii s-au arătat încântați de portul popular, de programul artistic și de informațiile primite, iar atmosfera a fost una festivă, cu o puternică încărcătură emoțională, animată de un sentiment patriotic ce ar trebui promovat mai des, după cum ei înșiși au concluzionat.

SERBAREA DE CRĂCIUN Sărbătoarea sfântă a Crăciunului a fost celebrată în 20 decembrie 2018, la Liceul Tehnologic „Avram Iancu”, Sibiu, printr-un spectacol de colinde susţinut de elevii şcolii atât în limba român, cât și germană. Profesorii coordonatori au fost: prof. Spătaru Ciprian, prof. Craiu Alina, prof. Luca Cristina, prof. Tatu Minerva și prof. Muntean Roxana; Elevii participanți au fost selectați din toate clasele liceului nostru, iar obiectivele urmărite au fost:



Încurajarea elevilor spre respectarea tradiţiilor româneşti.



Punctarea momentelor esenţiale din istoria manifestări specifice momentului celebrat.



Consolidarea relaţiilor de cooperare şi comunicare între elevi, dar şi între elevi şi profesori.



Exersarea diferitelor abilități artistice și lingvistice, în contexte mai ample decât limitele curriculare, spaţiale şi temporale ale orelor de curs.

creştinătăţii

prin

S-a pregătit un program complex care şi-a propus să pună în scenă o seară tradiţională de ajun de Crăciun. Grupul de peste treizeci de colindători, selectaţi din aproape toate clasele, pregătit de domnul prof. Spătaru Ciprian, care s-a ocupat de repetițiile premergătoare serbării și i-a coordonat cu dăruire, a fost reprezentat de eleva Avram Mădălina din clasa a XII-a A, care a prezentat succesiunea momentelor artistice. Întregul program a fost conceput ca o scenetă în care colindătorii au fost întâmpinaţi, după tradiţia românească, de către o familie primitoare, care s-a pregătit cu emoție pentru a întâmpina grupul de bine vestitori ai Nașterii Domnului. Colindele au fost selectate astfel încât să se redea cât mai bine frumuseţea Crăciunului. Acestea au fost completate de scurte momente poetice sau urări tipice Crăciunului. Câteva din colindele cântate au fost: O ce veste minunată, Vin colindătorii, Dumnezeu Preasfântul, Aseară pe’ nserate, Florile dalbe, Sus boieri nu mai dormiți, Trei păstori, etc.. Momentele artistice au fost însoţite de mici bucurii artizanale şi culinare. Atmosfera a fost animată de prezentarea unor imagini sugestive pe tot parcursul programului, care au rulat pe videoproiector. Doamna profesoara Muntean Roxana Teodora a confecţionat ornamente specifice Crăciunului, împreună cu elevi ai clasei la care este dirigintă. Elevii care s-au pregătit cu atâta dăruire pentru a anunţa naşterea Domnului au fost răsplătiţi cu daruri, oferite de conducerea liceului și colectivul didactic. 35

Un reprezentant al elitei confesional ortodoxe la conducerea organismului tranzitoriu de putere: Consiliul Național Român din Alba Iulia (1918-1919)

În introducerea studiului de față pe care îl supunem atenției dumneavoastră, menționăm că Asociațiunea Transilvană (ASTRA) a urmărit de la începutul activității sale, construcția națiunii române din Transilvania în jurul identității sale istorice, lingvistice și religioase, dar în același timp a vizat și emanciparea, respectiv, afirmarea

acestei națiuni europene prin mijloace cultural-specifice și funcțional-organizatorice. Emanciparea socială, culturală, economică, în fond cea națională a fost însoțită de for marea, respectiv, cultivarea unei conștiințe specifice la românii din Transilvania și Banat. Acestea au fost obiectivele esențiale prin care Comitetul central al Asociațiunii din Sibiu, începând din anul 1861, dar și Partidul Național Român din Austro-Ungaria, din anul 1881, au știut să pună în aplicare, în condițiile complexe pentru români ale Pactului Dualist/Ausgleich-ului după anul 1867, strategia sa. Urmare a acestor demersuri culturale, economice, școlare, naționale a putut fi realizată Unirea din anul 1918, rezul

tat firesc al activității elitelor românești (confesionale, cultural-laice și economice). În ceea ce ne interesează, în acest studiu urmărim să reconstituim într-o manieră succintă istoria Consiliului Național Român local din Alba Iulia în perioada 1918-1919, sub conducerea protopopului ortodox de Alba Iulia, Ioan Teculescu, dar și activitatea dsfășurată în plan organizatoric privind organizarea, cazarea, hrănirea participanților la Marea Adunare de la Alba Iulia. Protopopul sus menționat, a îndeplinit și funcția de director al Despărțământului Alba Iulia al Astrei (1902-1923). Din vara anului 1914, în condițiile izbucnirii Marelui Război, adunările generale ale membrilor acestui des părțământ au fost sistate, conducerea biroului local al Astrei a fost supusă unei moni torizări atente din partea organelor locale de poliție. Între 1914-1918, protopopul ortodox I. Teculescu s-a aflat permanent în atenția organelor maghiare de poliție locală. Zilnic a fost invitat la această instituție și atenționat să nu se implice în nicio acțiune națională românească. În ceea ce privește persoana sa și activitatea pe care a desfășurat-o în perioada Marelui Război, autoritățile locale maghiare din Comitatul Alba au făcut publică știrea, potrivit căreia, în condițiile răsculării populației românești din zona Munților Apuseni împotriva ordinii de stat din Austro-Ungaria și din acest co-

mitat albaiulian, protopopul I. Teculescu, urma să fie judecat și condamnat la moarte.

Execuția, conform procedurilor de drept în vigoare ale statului austro-ungar, urma să fie aplicată prin spânzurare de un felinar aflat în piața publică centrală din Alba Iulia: ,,i-au desemnat [chiar] și stâlpul de felinar din piaţa oraşului, de care urma [protopopul I. Teculescu] să fie spânzurat, îndată ce populaţia de la munte s-ar fi mişcat şi răsculat în contra stapânirei maghiare”. Referindu-ne pe scurt la trăinicia caracterului său, atât de încercat și la credința și puterea ființei acestui om, menționăm că în perioada 1910-1918 evenimente tragice iau răpit pe cei apropiați sufletului său și i-au marcat definitiv viața. Astfel, remarcăm că după două decenii de conviețuire s-a stins din viață soția sa, Eliza Teculescu în anul 1910. În aceeași perioada ființa și viața sa au fost puternic zguduite de moartea prematură a trei dintre copiii săi, iar în anul Unirii din 1918, în cursul lunii mai a fost din nou afectat de stingerea din viață a uneia dintre fiicele sale, Septimia. În toamna anului 1918, cu toate greutăţile îndurate în anii de război, protopopul I. Teculescu şi-a exprimat bucuria „din toată inima că soarta, care parcă ne prigonea timp de 17 veacuri şi-a întors în sfârşit faţa spre noi românii aducându-ne zile de neîntrecută glorie şi bucurie. A doua parte a anului 1918 a înregistrat, ca urmare a capitulării statelor Puterilor Centrale, dar și a armistițiului semnat cu Germania, sfârșitul Marelui Război, atât în Europa, dar și pe alte continente. Însă, tot acum s-au declanșat puternice frământări și convulsii sociale și politice, care au condus în această parte central-estică a Europei, la desființarea Monarhiei Austro-Ungare, iar în acest context au apărut și evoluat statele succesorale. În ceea ce privește situația Transilvaniei, remarcăm că elita politică românească a declarat inițial autonomia provinciei în Oradea pentru ca mai apoi a fost urmărită unirea acesteia cu Regatul României. În octombrie 1918, s-a desfășurat în Budapesta întâlnirea membrilor secției române a Partidului Social Democrat cu cei ai Partidului Național Român. Aceștia s-au pus de acord asupra unei colaborări viitoare comune în cadrul unui organism central, idee care s-a concretizat la sfârșitul lui octombrie 1918, atunci când a fost constituit Consiliul Național Român Central, compus din 12 membri (6 social-democrați, 6 național-români) în Arad. Lua ființă în casa avocatului Ștefan Cicio-Pop structura politică centrală chemată să pună în aplicare, în Transilvania, politica de autodeterminare a națiunii române de toate clasele și categoriile sociale prin alăturarea principalelor forțe politice naționalromânești din aceasta.

(Acestea sunt doar fragmente din cadrul unui studiu amplu. Întregul studiu poate fi consultat la prof. dr. Dragoș Lucian Curelea) 37

Fa-ti planuri, apoi lasa-te purtat de valuri.

 2. Nimeni nu este răspunzăor pentru fericirea ta, în afara de tine.

 3. Crede în miracole !

 4. Viata nu este legata cu o funda roz, dar sa stii ca este un mare dar.

 5. Nu lasa pe maine ce poti face azi !

 6. Crede in tine, poti tot ce vrei.

 7. Cand ai vreun dubiu, fa doar un pas mic !

 8. Lasa-i pe toţi să vadă că astăzi eşti mult mai puternic decât erai ieri.

 9. Timpul vindecă aproape orice, dă timpului timp !

 10. Eliberează-te de tot ceea ce nu este folositor, frumos sau plin de bucurie ! 38

Concluzionând……

Să ne și relaxăm, zic !

Forma poeziei „Plumb” este una pătratică, deoarece are strofe de câte patru versuri

Universul bacovian este unul ramificat, în care omul este sufocat de obiecte.

Schiţa lui I.L.Caragiale este o satiră de prost gust.

Replica lui Alexandru Lăpuşneanu este: “De mă voi scula, prin munţi am să popesc şi eu”.

Titu Maiorescu promovează teoria adoptării neologismelor numai din limbi romantice.

Fata s-a născut dintr-o frumoasă poveste de dragoste, deci neprogramată.

Omul este capodoperistul propriei sale vieţi.

„A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă” se referă la faptul că idealurile ca şi oglinzile sunt obiecte reflectorizante.

Perspectiva narativă din acest fragment este „din spate”.

În poezia „Plumb” este explicată o greutate imensă agăţată de poet.

culese de prof. Sicoe Andreea

Colectivul de redacție:

Redactori:

Elevi:

Prof. Alina Craiu

Pițigoi Gabriela Vasilcan Marian

Prof. Roxana Muntean

Petrea Ioan Ștefan

Prof. Monica Tripon

Floca Irene

Prof. Ciprian Spătaru

Todor Vlad

Prof. Cristina Luca

Crețu Dănuț

Prof. Andreea Sicoe

Ursu Ioan

Prof. Doina Blaga Tehnoredactare și design Inf. Mircea Cătălișan