10 Mituri despre Mintea și Creierul Uman
Diferența dintre minte și creier Unui calculator îi este necesar un hardware pentru a-și îndeplini funcția. Și hardware-ul are nevoie de un software pentru a putea funcționa. Fără software, hardware-ul ar fi inutil și fără hardware, software-ul nu poate fi folosit. Creierul este ca hardware-ul și mintea este ca și software-ul. Dar, în realitate, diferența dintre minte și creier este mai complicată decât cea dintre software și hardware. În cultura noastră, uneori folosim cuvintele creier și minte în aceleași contexte și cu același sens, chiar dacă ele se referă într-adevăr la concepte diferite, deși adesea nu se suprapun. Creierul este un organ, dar mintea nu este. Creierul este locul fizic în care mintea locuiește. Este o navă în care sunt cuprinse impulsurile electronice care creează gândirea. Creierul coordoneză mișcările, organismul, activitățile și transmite impulsuri. Dar folosim mintea pentru a gândi, pentru a medita la ce s-a întâmplat, ce este programat și ce se poate întâmpla.
2
Mintea este manifestarea gândirii, percepției, emoției, determinării, memoriei și imaginației care au loc în interiorul creierului. Mintea este adesea folosită pentru a se referi mai ales la procesele de gândire ale rațiunii. Mintea este conștientizarea conștiinței pe care o cunoaștem, capacitatea de a controla ceea ce facem și de a ști ce facem și de ce. Este capacitatea de a înțelege. Animalele pot interpreta mediile, dar nu le pot înțelege. În schimb, oamenii sunt capabili să să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor, chiar dacă nu și raționamentul științific al acestuia, și, prin urmare, se pot adapta. Mintea ne-a făcut pe noi oamenii să fim capabili să rezolvăm o problemă de logică complexă, ceea ce ne diferențiază de alte ființe vii. Logica ne face să înțelegem că lucrurile nu sunt așa cum arată. Abilitatea noastră de a analiza situațiile face posibilă dezvoltarea unor soluții la probleme și ne conduc spre soluții practice. S-ar putea să nu reușim să vedem în gama ultraviolet, dar putem proiecta instrumente pentru a face acest lucru. S-ar putea să nu putem vedea atomi, dar putem proiecta experimente care ne permit să cunoaștem proprietățile lor. Fiecare etapă a progresului științific a fost făcută de obicei prin încercarea de a ajunge la o concluzie logică conformă cu observațiile noastre. Nu mai credem în demoni ca fiind cauza bolii. Acum credem în viruși, bacterii, defecte genetice și poluarea mediului ca fiind adevăratele cauze ale bolii. Superstițiile noastre iraționale și nefondate au dat drumul la "cunoaștere"
3
10 Mituri Despre Mintea Și Creierul Uman
1. Ne folosim doar 10% din Capacitatea Creierului Deși o idee ademenitoare, acest mit este aproape ridicol, spune neurologul Barry Gordon. Deși nu există nici un vinovat pentru a acuza alimentarea acestei legende, noțiunea a fost legată de psihologul american și de autorul William James, care au susținut că "Folosim doar o mică parte din posibilul nostru mental și fizic." De asemenea, a fost asociat cu Albert Einstein, care se presupunea că a folosit-o pentru a-și explica intelectul cosmic. Durabilitatea mitului, spune Gordon, provine din concepțiile oamenilor despre propriile creiere: își văd propriile neajunsuri ca dovezi ale existenței materiei cenușii neexploatate. Aceasta este o presupunere falsă. Ceea ce este corect, totuși, este faptul că la anumite momente din viața cuiva, cum ar fi atunci când suntem pur și simplu în stare de repaus și gândire, putem folosi doar 10% din creierul nostru. Se pare, totuși, că folosim aproape fiecare parte a creierului și că majoritatea creierului este activ aproape tot timpul ", adaugă Gordon. "Să spunem așa: creierul reprezintă trei procente din greutatea corpului și utilizează 20% din energia corpului".
4
2. Memoria Flash este mai precisă, detaliată și persistentă Cu toții avem amintiri atât de vii și de precise ca un flash, de obicei sunt marcate de un eveniment șocant și dramatic – cutremurul din 1977, Revoluția din 1989, atacurile din 11 septembrie 2001 din SUA, samd. Oamenii își amintesc exact unde erau, ce făceau în acel moment, ce au văzut sau au auzit. Dar experimente mai inteligente au testat memoria oamenilor chiar după o tragedie și din nou la câteva luni sau ani distanță. S-a demonstrat că subiecții au tendința de a fi siguri de faptul că amintirile lor sunt exacte și aceștia susțin că acele amintiri fulgerătoare sunt mai vii decât oricare altă amintire. Ele pot fi vii, dar amintirile se diminuează în timp, la fel ca orice imagine întipărită în minte. Oamenii uită detaliile importante și adaugă altele, incorecte, care nu mai au legătură neapărat cu adevăratul fapt, fără să conștientizeze că ei reproduc o imaginea creată de mintea lor, în loc să se raporteze ca la o cheme ce reproduce perfect evenimnetul în sine.
5
3. Capacitatea creierului scade după 40 de ani
Este adevărat, anumite abilități cognitive se diminuează odată cu îmbătrânirea. Copiii sunt mai buni în a învăța o limbă străină, de exemplu, decât adulții. Deci nu jucați niciodată un joc ce necesită concentrare împotriva unui copil de 10 ani, dacă nu sunteți pregătiți să fiți umiliți. Adulții tineri sunt mai rapizi decât adulții în vârstă atunci când vine vorba de analizarea unui obiect și de identificarea
diferențelor sau asemănărilor. Cei dintâi pot
memora mai ușor o listă de cuvinte aleatorii și sunt mai rapizi în procesul numărării, de exemplu. Dar în același timp, abilitățile mintale se îmbunătățesc odată cu vârsta. Vocabularul, de exemplu, persoanele mai în vârstă cunosc mai multe cuvinte și înțeleg distincțiile lingvistice subtile. Având o schiță biografică a unui străin, adulții sunt capabili să analizeze și să intepreteze caracteristicile unui om, trăsăturile definitorii sau pur și simplu, stilul de viață. Odată cu înaintarea în vârstă, nivelul de înțelepciune și empatie față de oamenii din jur cresc, ceea ce îi permite unui adult să soluționeze mai ușor un conflict. Concluzia este că odată cu trecerea timpului, oamenii devin din ce în ce mai buni, calitățile umane se îmbunătățesc, iar scopulul nostru până la urmă este să ajunge la performanța de a ne regla propriile emoții și a ne găsi sensul în viață.
6
4. Avem 5 Simțuri Evident: vederea, mirosul, auzul, gustul și atingerea tactilă sunt simțurile fără de care nu am putea trăi. Dar avem multe alte modalități de a sesiza lumea și locul nostru în ea. Cum ar fi Propriocepția este un simț al modului în care sunt poziționate corpurile noastre. Nocicepția este un sentiment ce se referă la durere. Avem, de asemenea, un sentiment de echilibru - urechea internă o folosim în acest sens, precum și un sentiment al temperaturii corporale, accelerației și trecerii timpului. În comparație cu alte specii, totuși, oamenii lipsesc. Liliecii și delfinii folosesc sonarul pentru a găsi prada; unele păsări și insecte văd lumina ultravioletă; șerpi detectează căldura emanată de prada caldă; șobolanii, pisicile, sigiliile și alte creaturi whiskered utilizează "vibrissae" pentru a judeca relațiile spațiale sau a detecta mișcările; rechinii simt câmpurile electrice în apă; păsările, țestoasele și chiar bacteriile se orientează spre liniile câmpului magnetic al pământului. Apropo, ați văzut harta gustului limbii, diagrama care arată că diferite regiuni sunt sensibile la arome sărate, dulci, acru sau amare?
7
5. Mintea este ca un calculator
Vorbim despre viteza de procesare a creierului, capacitatea sa de stocare, circuitele sale paralele, intrările și ieșirile. Metafora nu reușește la aproape fiecare nivel: creierul nu are o capacitate de memorie setată care așteaptă să fie umplută; nu efectuează calcule în modul în care are un computer o face; și chiar percepția vizuală de bază nu este o recepție pasivă a intrărilor deoarece interpretăm în mod activ, anticipăm și acordăm atenție diferitelor elemente ale lumii vizuale. Există o istorie îndelungată de asemănare a creierului cu tehnologia cea mai avansată, impresionantă și vagi misterioasă. Descartes a comparat creierul cu o mașină hidraulică. Freud a simulat emoții în presiunea construirii într-un motor cu aburi. Creierul, mai târziu, semăna cu o tablă telefonică și apoi cu un circuit electric înainte de a se transforma într-un calculator; în ultima vreme s-a transformat în percepția oamenilor într-un browser Web pe Internet. Aceste metafore persistă în clișeuri precum: emoțiile pun creierul "sub presiune", iar unele comportamente sunt considerate a fi "hard-wire" adică în strânsă legătură.
8
6. Creierul este ‘un ‘’sistem cablat și programat’’
Aceasta este una dintre cele mai durabile moșteniri ale metaforei vechi "Creierul este un circuit electric cablat și programat". Există un adevăr și pentru această afirmație, la fel ca multe alte metafore: creierul este organizat într-un mod standard, cu anumiti biți specializați pentru a-și asuma anumite sarcini, iar biții aceștia sunt conectați de-a lungul căilor neuronale previzibile (ca niște fire) și comunică parțial ioni de eliberare (impulsuri de energie electrică). Dar una dintre cele mai mari descoperiri din neuroștiință în ultimele decenii este accea care susține că mintea umană, creierul este remarcabil din plastic. La orbi, părțile creierului care procesează în mod normal vederea sunt, în schimb, dedicate auzului. Persoanele cu leziuni cerebrale pot recruta alte părți ale creierului pentru a compensa țesutul pierdut.
9
7. O lovitură în cap poate provoca amnezie
Pe lângă copiii care au trecut la naștere, acesta este un trofeu preferat de săpunuri: Cineva se află într-un accident tragic și se trezește în spital, în imposibilitatea de a recunoaște cei dragi sau de a-și aminti propriul nume sau istorie. (Singurul tratament pentru această formă de amnezie, desigur, este un alt conk pe cap.) În lumea reală, există două forme principale de amnezie: anterograd (incapacitatea de a forma noi amintiri) și retrograd (incapacitatea de a-ți aminti evenimentele trecute). Cel mai cunoscut pacient al amneziei, H.M., nu a putut să-și amintească nimic din ce s-a întâmplat după o intervenție chirurgicală din 1953 care a eliminat cea mai mare parte a hipocampului său. El și-a amintit însă de evenimentele anterioare și a reușit să învețe noi abilități și cuvinte, arătând că acțiunea de a codifica "amintiri" episodice ale experiențelor noi se bazează pe diferite regiuni ale creierulu, decât alte tipuri de învățare și de memorie. Apariția amneziei poate fi cauzată de boala Alzheimer, de traumatisme cerebrale, deficit de tiamină sau alte substanțe. Dar o leziune a creierului nu afectează selectiv memoria autobiografică - cu atât mai puțin o aduce înapoi.
10
8. Știm ce ne va face fericiți
În unele cazuri nu avem nici cea mai vagă idee. În mod curent, supraestimăm cât de fericit ne poate face, fie că este vorba despre o zi de naștere, o pizza gratuită, o mașină nouă, o victorie a echipei noastre preferate de footbal sau a candidatului politic, câștigarea la Lotto. Banii îi fac pe oameni mai fericiți, dar numai până la un punct - oamenii săraci sunt mai puțin fericiți decât clasa de mijloc, dar clasa de mijloc este la fel de fericită ca și cea bogată. Noi supraestimăm sentimentele de singurătate și timp liber și subestimăm cât de multă fericire putem obține din relațiile sociale. Pe de altă parte, lucrurile de care ne temem nu ne fac atât de nefericiți cum ne așteptăm de fapt să ne facă. Luni dimineța nu este o zi chiar atât de neplăcută a săptămânii precum ne așteptam. Tragediile - cum ar fi paralizia, moartea unei persoane dragi – sunt cauza durerii și disperării, dar nefericirea nu durează atâta timp cât oamenii cred că va dura. Oamenii sunt remarcabil de rezistenți și nu conștientizează acest aspect al minții lor.
11
9. Vedem lumea așa cum este
Noi oamenii nu suntem beneficiari pasivi de informații externe care intră în mintea noastră prin organele noastre senzoriale. În schimb, căutăm în mod activ modele (cum ar fi un câine dalmațin care apare dintr-o dată într-un câmp de puncte alb-negru), transformăm scene ambigue în imagini care se potrivesc așteptărilor noastre (este o vază, este o față). Într-un experiment de psihologie faimos, aproximativ jumătate dintre spectatorii unui meci de baschet nu au sesizat că un tip îmbrăcat într-un costum de gorilă se aruncă în mijlocul aruncătoarelor de mingi. Avem o capacitate limitată de a acorda atenție (motivul pentru care vorbitul la telefon în timp ce conduci poate fi un act la fel de periculos ca și conducerea sub influența alcoolului) și o mulțime de prejudecăți despre ceea ce ne așteptăm sau dorim să vedem. Percepția noastră asupra lumii nu este doar "de jos în sus" – aceatsa trebuie construită pe baza unor observații obiective stratificate într-un mod logic. Așadat, percepția noastră este "de sus în jos", condusă de așteptări și interpretări.
12
10. Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de la Venus
Unele dintre cele mai înverșunat stereotip și cel mai puțin reproductibil din istoria științei pretinde să ofere explicații biologice pentru diferențele dintre bărbați și femei. Cercetătorii științifici au afirmat că dimensiunea capului, ganglionilor, spatelui sau structurilor creierului uman au fost responsabile de incapacitatea femeilor de a gândi creativ, de a vota în mod logic sau de a practica medicina. Astăzi, teoriile sunt puțin mai sofisticate: bărbații dispun de mai multe emisfere ale creierului și mai multe circuite emoționale elaborate. Deși există unele diferențe (minore și necorelate cu orice capacitate particulară) între creierul masculin și feminin, principala problemă în căutarea corelațiilor cu comportamentul este că diferențele de gen în cunoaștere sunt exagerat de mari. Se crede că femeile depășesc performanțele bărbaților la testele de empatie. Ele fac - cu excepția cazului în care subiecții sunt informați că bărbații sunt deosebit de buni la acest test, caz în care bărbații au performanțe la fel de bune sau mai bune decât femeile. Același model răspunde în sens invers testelor despre raționamentul spațial. Ori de câte ori sunt aduse în mintea participanților stereotipurile de gen, diferențele de sex sunt exagerate. În toate țările - și de-a lungul timpului - cu cât prevalează mai mult convingerea este că bărbații sunt mai buni decât femeile în matematică, cu atât mai mare este diferența dintre scorurile de matematică ale fetelor și băieților. Și nu pentru că fetele din Islanda au emisfere de creiere mai specializate decât fetele din Italia. Anumite diferențe de sex sunt extrem de importante pentru noi atunci când căutăm un partener, dar când vine vorba de majoritatea, ceea ce creierul nostru face cel mai mult timp - percepe lumea, acordă o atenția directă lucrurilor din jur, învăță noi abilități, codifică amintirile, comunică , femeile nu vorbesc mai mult decât fac oamenii), judecă emoțiile altor persoane (nu, bărbații nu sunt ineficienți la acest lucru) - bărbații și femeile au aproape în întregime suprapuneri și abilități pe deplin legate de Pământ.
13