Lista tortionari ai regimului comunist

Albon Augustin, locotenent colonel. Numeroase marturii ale supravietuitorilor de la Canal il pomenesc pentru cruzimea sa; el a inventat tortura “stalpul infamiei”: detinutul era legat de stalp, batut si batjocorit de gardieni, brigadieri si detinuti. Se afirma ca a omorat multi detinuti la Canal, batandu-i cu lopata sau calcandu-i in picioare, calare pe calul sau alb.

Alimanescu, fost delincvent, integrat ofiter in Securitate ca “ghid” pentru depistarea adaposturilor partizanilor, de catre militienii din comuna Sovarna, jud. Mehedinti. Pentru a-l determina pe partizanul Ursunoiu sa se predea, acesta, impreuna cu alti securisti, i-au spanzurat fetita.

Androne, sergent major la colonia Salcia. O marturie a unui fost detinut politic il caracteriza ca fiind “o bruta cu cap si chip lombrozian, demonstra zilnic ultimele tehnici de tortura, aplicate atat cu mainile, cat si cu picioarele, cand cauta sa te loveasca la testicule, dar si cu cei doi caini-lupi, dresati sa muste”. O alta marturie relateaza: “a aliniat in sir indian sapte detinuti…dupa ce l-a ciomagit bine pe primul, a trecut la al doilea. Lovea, icnea, injura, iar lovea. Invartea ciomagul cu pricepere, loviturile cadeau grindina pe spinarile oamenilor”.

Anghel Marin, capitan la arestul din str. Uranus, Bucuresti. In 1960 a anchetat-o, in lotul Noica-Pillat, pe Simina Mezincescu, pe care a torturat-o lovind-o cu capul de pereti si smulgandu-i parul. De asemeni a anchetat-o si pe sotia liderului national-taranist Ion Mihalache, aflata in domiciliu obligatoriu, batand-o salbatic cu un baston pentru ca nu a vrut sa semneze o declaratie redactata de el.

Aranici Pavel, colonel, secretar de stat in Ministerul de Interne intre 27 ianuarie 1961 si 11 iunie 1963. In 1952 era seful biroului “Bande” destinat capturarii rezistentei anticomuniste din munti, a dat ordinul arestarii si torturarii familiilor celor fugiti pentru a descuraja sprijinirea partizanilor si pentru a grabi predarea rebelilor. De asemeni a fost la originea ideii dresarii unor caini antrenati sa atace omul, pe care i-a trimis apoi in munti.

Aramă Ion - „Ne-au dus la Galaţi pentru proces, unde am luat bătaie cum nu-ţi imaginezi. Era un ofiţer, lovea numai la gât. După câteva zile se umflase gâtul cât capul, da’ n-am spus nimic criminalilor ăia”, îşi amintea de „călăul” Aramă ţăranul Niţu Stan, căpetenia răsculaţilor de la Vadu Roşca, condamnat la şase ani de închisoare, pentru „revoltă împotriva orânduirii sociale”.

Avramescu, maior Babei Gheorghe Baciu Ioan, directorul Directiei Penitenciare, lagare, colonii. A introdus in locurile de detentie metoda “stergerii urmelor”, ordonand ascunderea in locuri necunoscute a cadavrelor detinutilor.

Badicut Tanase, locotenent major, Securitatea Pitesti. A ucis mai multi partizani din grupul de luptatori Arnautoiu-Arsenescu din satul Nucsoara, a anchetat si batut pe multi sateni, banuiti ca ar ajuta grupul. A anchetat-o pe Elisabeta Rizea pe care a torturat-o cu bestialitate. Bistran Iosif, locotenent, Securitatea Bucuresti. A condus ancheta Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu, arzand ca “nefolositoare pentru ancheta” obiecte personale ale lui Eugen Lovinescu, carti, manuscrise, autografe, scrisori.

Blehan Octavian, locotenent, anchetator la Suceava. A ramas in amintirea unui detinut politic pe care l-a anchetat cu o tortura groaznica: dupa ce l-a legat de maini si de picioare si i-a astupat gura cu ciorapii, la batut cu cravasa si cu biciul. In trecut, pentru ca violase mai multe fete si femei, Blehan fusese condamnat la 8 ani inchisoare de catre comunisti.

Bistran Iosif, locotenent, Securitatea Bucureşti Bob, sanitar la Gherla, avea obiceiul sa-i bata pana la sange pe detinuti, cu bata, dupa care ii invita la cabinetul medical sa le panseze ranile deschise. Era un “monstru solid si bine legat”, relateaza fostii detinuti.

Bondarenco Pantelimon (Pantiusa), general. A fost seful D.G.S.P. din august 1948, ministru adjunct si loctiitor al ministrului de Interne (1949-1956). L-a arestat personal pe Lucretiu Patrascanu. Singurul asasinat care i se atribuie personal, este cel al lui Stefan Foris, in subsolul unei cladiri de pe Aleea Alexandru, in 1946. Ajutat de soferul lui, Dumitru Neciu, Pantiusa l-a ucis cu o ranga de fier, apoi l-a aruncat intr-o groapa sapata in prealabil in aceeasi curte, acoperindu-l cu moloz.

Borcea Liviu, locotenent major la colonia Capul Midia de la Canal. Individ de o cruzime iesita din comun.

Supravietuitorii spun ca verifica starea cadavrelor infigand in ele o teapa lunga de fier. Cei decedati erau depozitati intr-o magazie, ridicati saptamanal, apoi aruncati in gropi comune, fara nici un semn.

Bostina Gheorghe Branzaru Emil, colonel, seful echipei de batausi profesionisti a Directiei de Cercetari Penale a M.A.I., echipa mobila care se deplasa unde era nevoie. Fost boxer de categoria grea, era foarte brutal. Folosea diverse metode de tortura, strivirea organelor genitale, apropierea flacarii lumanarii de ochi), batea inca inainte de inceperea anchetei, numind aceasta o “baza”, un antrenament.

Briceag Nicolae, colonel, sef al Regionalei de Securitate Sibiu (1954) si adjunct al sefului Militiei Regiunii Cluj (1956-1967). La ancheta interna a Securitatii din 1968 s-a descoperit ca la 4 dec. 1954, din ordinul ministrului Draghici, il executase pe Ibrahim Sefit, fost detinut de drept comun, care facuse diverse servicii comunistilor ilegalisti la inchisoarea Vacaresti, inainte de 1944.

Bulz Vasile, maior. In 1948 a ucis cu salbaticie o studenta, Ecaterina Titi Gatea, sfasiindu-i sanii cu dintii, batand-o si apoi sufocand-o, toate acestea sub ochii fratelui ei.

Burghisan Petre, capitan la coloniile de la Gales si Peninsula de la Canal. Renumit pentru cruzimea lui, ii infometa pe detinuti si le interzicea sa bea apa cand era cald. A redus ratia de hrana celor care nu-si faceau norma pana la 20 de grame pe zi. Un detinut a murit de frig in carcera in urma ordinului lui.

Butyka Francisc, maior, seful Directiei de Anchete Penale in Securitatea Statului (din 1952), seful Directiei Anchete Penale al Regiunii Bucuresti (1958). S-a ocupat de lotul Patrascanu si a fost principalul anchetator al lui Vasile Luca. Dupa arestarea Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu, aceasta fiind grav bolnava, ia propus asistenta medicala in schimbul scrierii unei scrisori catre fiica sa, Monica Lovinescu, cu o oferta de colaborare a acesteia cu regimul. Refuzul ofertei a dus la moartea detinutei.

Carcu Nicolae, la Poarta Alba ii batea pe detinuti la infirmerie, cu parul, cu picioarele si cu pumnii. Pe un bolnav cu acte de eliberare, Tudor Velitki, l-a batut pana la moarte; la fel, a mai asasinat in batai pe Mircea Niculescu si Ioachim Craiu, ambii infometati pana la distrofie (gradul III). Instalase o priza de curent electric in grajdul coloniei, unde electrocuta detinutii dupa ce ii batuse deja. Pe Iosif Schwartz l-a batut cu ciomagul, apoi l-a electrocutat. Dupa 2 zile acesta a murit.

Carnu Ioan, capitan, Nucsoara. L-a batut pe sotul Elisabetei Rizea de “i-a rupt carnea de pe el”. Pe Elisabeta Rizea a agatat-o intr-un cui din tavan ,de parul impletit in coada, femeia s-a prabusit, iar scalpul i-a ramas in tavan. Apoi a batut-o cu un cauciuc, pe spate. Ranile fiind atat de grave a fost dusa la spital in cele din urma, insa nu i se putea face nici o injectie, pentru ca la orice intepatura izbucnea sangele. 10 zile Elisabeta Rizea a stat numai in frunte si in genunchi. Carnu a batut-o si in spital, intr-o rezerva speciala.

Chirion, locotenent, Canal. “Calaul nr. 1″ al lagarului de la Peninsula, avea o putere diabolica in a nascoci chinurile ce se practicau in brigazile 13-14, cele ale studentilor reeducatori. El l-a schingiuit pe dr.

Simionescu care, nemaisuportand chinurile a simulat evadarea, fiind impuscat de gardieni. Impusca fara ezitare detinuti, sau, cand nu o facea el, punea arma in mana unor detinuti obligandu-i sa ucida.

Ciolpan Vasile, comandantul penitenciarului Sighet, a inmormantat in locuri secrete cincizeci de detinuti, neraportand superiorilor decesele. Sustragand lemnul pentru gospodaria sa, ii inmormanta fara sicrie.

Cocean, maior, Bucuresti. La ancheta din noiembrie 1987 i-a batut pe Marius Boeriu si pe Aurica Geneti.

Marian Ricu relateaza tot despre el: “m-a amenintat cu o scandura de lemn, zicand ca daca nu spun nimic, ma toaca”. Condurache, colonel. La Periprava unde era el comandant, se lucra la taiat stuf, in timpul iernii, cu apa pana la piept, misunand de serpi. Detinutii erau obligati sa transporte snopi de 80 de kg. Pe cei prabusiti de efort ii sfasiau cainii special dresati Craciun Gheorghe, colonel, Sibiu, seful Directiei Regionale de Securitate Sibiu, A fost inventatorul unui instrument de tortura si pedeapsa: carcera de 60 cm pe 60 cm captusita pe interior cu cuie. L-a impuscat in inchisoare pe Petre Margineanu, fratele prof. Nicolae Margineanu, alaturi de alti 6 tarani rasculati.

Constantin Ciurlău, şeful Securităţii Iasi de atunci. Şeful anchetatorilor era maiorul Matei, însă un căpitan din subordine, Lazăr, m-a bătut pe mine cel mai tare. El, şi un colonel Traşcă. Mi-e greu să spun ce mai fac ei astăzi. Nu ştiu. N-aş fi aflat nici numele lor dacă, după ce căzuse regimul nu mă întâlneam pe stradă, în piaţă, cu acest Traşcă. L-am tras de mânecă şi l-am pus să-mi spună cum îl chema şi pe el şi pe toţi ceilalţi din beci. Se mai afla acolo un oarecare Florinel Viziteu, care a ajuns chiar şef la Securitate în 1990. La vremea respectivă, am scris despre cum a torturat oamenii, cu mărturii, şi a fost demis", îşi aminteşte Cassian Maria-Spiridon. Un alt participant la revolta ratată de la Iaşi a povestit în detaliu comportamentul torţionarului Constantin Matei. "Nu, nu mi-a pus cătuşe. Acolo, la Securitate, s-a deschis o uşă electronic, am intrat şi a venit un tip pe care am aflat că îl cheamă Constantin Matei, era maior atunci. S-a uitat la mine încruntat, m-a dus într-un birou, am stat un pic acolo, pe urmă m-a dus în alt birou, unde a început ancheta. M-a pus să scriu cu majuscule ce îmi dicta el. El dicta într-un fel, eu nu eram de acord. M-a pus cu genunchii pe scaun, cu capul într-un dulap de tablă şi m-a bătut cu bastonul

la tălpi şi la palme până a obosit. colegiii mei mi-au spus că pe ei nu i-au bătut. a dat în mine ca într-un animal. Mi-a tras o bătaie cruntă, dar eu nu am schiţat nici un gest, nu am urlat deloc. La un moment dat mă întreabă cum este să vrei să bei sânge de om, de ce nu am venit să colaborez cu ei, că aş fi avut tot ce-mi trebuia", a povestit Titi Iacob pentru Caietele Revoluţiei nr 2.(40) 2012.

Deus - ajutor al lui Nicolae Briceag Ion Anghelescu şi Dumitru Iliescu. Doi anchetatori s-au distins în torturarea lotului de deţinuţi de la Canal, în cel mai mare proces politic, din august-septembrie 1952. Metodele de schiungiuire erau diabolice: privarea de somn zile în şir, flacăra lumânării în ochi, bătaia la tălpi, strivirea organelor genitale etc.

Doicaru Nicolae, capitan, ajuns treptat general, Constanta, Seful Securitatii Constanta (1948), seful Directiei de Informatii Externe (1963-1978), prim-adjunct al Ministerului de Interne (1972-1978)., A condus alaturi de Ceausescu reprimarea taranilor care s-au impotrivit colectivizarii. A ordonat prigoana, arestarea si uciderea partizanilor din Dobrogea (1949). A fost un timp seful serviciului “Lichidari”, pentru rapirea si executarea adversarilor regimului.

Enoiu Gheorghe, colonel, Bucuresti. Deosebit de violent, batea personal anchetatii, dezbracat pana la brau, acoperit de un cearceaf pentru a nu se murdari de sange. A fost seful anchetelor studentilor arestati in toamna anului 1956, dupa protestele din mediile universitare. Studentii anchetati atunci si-l amintesc ca fiind de o duritate extrema.

Fecioru Ion Iosif, locotenent major, Poarta Alba.Considera ca detinutii nu au “dreptul decat la soare si la aer”, obisnuia sa sara cu calul peste trupurile detinutilor. A fost comandant la colonia de muncă Poarta Albă, la penitenciarul Suceava şi apoi la colonia Borzeşti. Pentru nenumăratele abuzuri săvârşite în cei trei ai cât a condus lagărele de muncă a fost mutat disciplinar, în septembrie 1958, la Periprava, unde a fost iniţial locţiitor al comandantului pentru munca de pază şi regim. Părea că a înţeles ce vor superiorii de la el şi iată cum este caracterizat: „A depus eforturi şi s-a preocupat de rezolvarea sarcinilor profesionale, obţinând rezultate bune şi foarte bune. Ficior a impus în rândul deţinuţilor un regim sever de detenţie. Fostul deţinut Iosif Corpaş, condamnat pentru trecere frauduloasă a frontierei, a povestit că deţinuţii care mâncau din porumbul pe care îl recoltau erau aspru pedepsiţi: după ce li se puneau ochelari negri la ochi, erau duşi într-o baracă unde erau „judecaţi“ şi apoi bătuţi. Informaţia apare întrun document al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România.

Feller Moritz, locotenent, Botosani.Tortionar sadic, pe tatal lui Ilie Alexoaie l-a torturat folosind curentul electric de peste 80 de ori, pe Gh. Anghelache l-a batut cu funia uda si l-a scuipat. Conform marturiei lui Emanuel Babii, Toderita Fediuc a decedat in urma batailor aplicate de Feller.

Fuchs (Fux) Iani, maior, Falticeni- estase copii de 12 ani fiindca se jucasera de-a partizanii la marginea unei paduri, cu arme de jucarie. Conform documentelor interne ale Securitatii, pe acesti copii i-a torturat intr-un mod barbar. Tot la Falticeni, superiorii lui veniti in control au relatat despre starea ingrozitoare a unei femei arestate de circa opt luni. Retinuta intr-o celula al carei pat nu avea scanduri, cu rani grave la soduri, statea direct pe ciment unde isi facea si nevoile. De jur-imprejurul ei forfoteau viermii, iar

mirosul era sufocant. Femeia innebunise deja, urland de disperare cand i s-a deschis usa. Irina Itu, curiera personala a lui Iuliu Maniu si-l aminteste si ea pe “fiorosul maior Fux” care i-a scos unghiile cu clestele.

Gheorghe Crăciun, şef al Direcţiei regionale de Securitate Sibiu, a anihilat mai multe grupuri de partizani din zona Făgăraş, printre care şi grupul lui Nicolae Dabija şi a arestat personal pe Vaida Voievod, A.C. Cuza, Emil Haţeganu, precum şi persoane de etnie germană din regiune. Gheorghe Crăciun a rămas cunoscut în istoria sistemului concentraţionar comunist ca acela care a implementat la Aiud, în perioada directoratului său (nov. 1958 – dec. 1964), procedeul „reeducării târzii”. Potrivit DGP, în această perioadă, aici au avut loc cele mai multe decese din istoria formaţiunii carcerale. În comparaţie cu reeducarea de tip Piteşti (petrecută în intervalul 1949 – 1952), la Aiud au fost fost utilizate alte tehnici („metodele lente, şocurile psihice, picătura chinezească şi mutaţiile de natură să dezechilibreze psihicul deţinuţilor”), mai puţin brutale, combinate într-un timp mai îndelungat, cu starea fizică şi psihică, în cele mai multe cazuri deplorabilă, a celor încarceraţi. Totuşi, unele lucruri au rămas nechimbate aici: izolarea, frigul şi foamea.

Gheorghe Enoiu, „Măcelarul de la Interne” „Gheorghe Enoiu a fost unul dintre tinerii formaţi din primii ani ai adolescenţei de PCR. A fost „educat“ pentru a servi partidul şi regimul cu orice preţ. Deţinuţii care l-au cunoscut pe Enoiu îşi amintesc cum torţionarul îi pedepsea pe cei din începea”, potrivit volumului „Apostolii lui Stalin. Cercul brutelor”.

Goiciu Petre, colonel. In timpul directoratului lui, la Gherla, se bateau detinutii in mod curent, in camera de baie, care pastra pe pereti urmele de sange, iar inchisoarea rasuna de urlete. In 1958 cand un grup de detinuti s-au revoltat, Goiciu a tras cu mitraliera in celule. Obisnuia sa bata pana la lesin toate loturile noi care soseau. Din ordinul lui, timp de cateva luni, un detinut a fost zidit de viu, lasandu-i libere doar mainile si un orificiu la inaltimea gurii. Goiciu il vizita, injurandu-l zilnic. Cand a fost scos, detinutul abia mai respira. Mărturiile legate de faptele lui Petrache Goiciu îl înfăţişează pe acesta ca pe un individ cu grave probleme psihiatrice, un psihopat în toată, regula, ale cărei obsesii erau tortura şi crima sadică.

Gruia Manea, maior, Cluj. Marturiile pastrate despre el vorbesc despre bataia aplicata la talpi cu o teava de otel, pe picioarele incaltate. La acesti bocanci li se spunea “papucii lui Hristos”. Pe profesorul N. Margineanu l-a anchetat violent la Cluj chiar inainte de eliberarea detinutilor politici din 1964. A fost exclus din Securitate si, ulterior, condamnat pentru deturnare de fonduri. Iliescu Gr. Ion, sergent, Canal.Fostii detinuti au relatat ca a prins cu cainii un grup de trei evadati pe care i-a calcat in picioare. Pe unul, care a incercat sa-l loveasca, a asmutit cainii, apoi l-a impuscat pe loc, iar pe ceilalti doi i-a predat in stare de coma loctiitorului comandantului, Ghinea. Un al doilea evadat a decedat in decurs de cateva ore.

Ioanitescu, maior. Aflat in inspectie la Grindu, la inceputul anilor 60, l-a pedepsit pe detinutul Preda la izolare. A dat ordin ca, din ora in ora, in celula de pedeapsa sa i se arunce cate o galeata cu apa rece.

Treptat celula se acoperea cu un strat de gheata, iar maiorul, dupa ce a aruncat personal prima galeata, a supravegheat aplicarea ordinului.

Istrate Constantin, locotenent major, Gherla. Era seful grupei care executa condamnarile la moarte.

Avea program pentru bataie, duminica era zi fixa, aplica detinutilor cate 25 de lovituri la fund. Impreuna cu gardianul Somlea l-a batut pe Paul Goma cu o cruzime incredibila, cu o zi inainte de eliberare.

Italo, Husi. Rau, fara scrupule, nemilos, nu numai cu oamenii, dar si cu animalele, avea obiceiul sa impuste cainii de paza care nu i se pareau suficient de feroce. Manifesta o frenezie a violentei, aplicand in tortura metoda “rotisorului” (detinutul, legat de mani si de picioare era suspendat pe o ranga). Batea detinutii cu cravasa, cu un cablu impletit, apoi cu ghioaga.

Ion Gr. Iliescu sergent Peninsula canal Iulius Vaida - ajutor al lui Nicolae Briceag Jianu Marin, adjunctul lui Teohari Georgescu la Ministerul de interne. A introdus impreuna cu Baciu Ioan reguli inumane de trai in inchisorile politice.

Lazar Tiberiu, Gherla. Intr-un ipotetic clasament al cruzimii, Lazar ar intra pe primele locuri. Un fost detinut relateaza ca in luna aprilie 1950, a doua zi de Pasti, Lazar, directorul penitenciarul Gherla, a organizat o bataie a circa 100 de detinuti, pe care i-a aranjat in cerc, dandu-le ordin sa mearga in pas alergator, el aflandu-se in mijlocul cercului, de unde a inceput sa-i bata pe detinuti cu ciomege, lovindu-i unde nimerea. Cand cadeau erau obligati sa se ridice si sa continuie alergarea. Dupa o ora de bataie, aceiasi detinuti au fost obligati sa bea apa si li s-a dat ordin sa se dezbrace de haina si camasa, fiind fortati sa se intinda cu pieptul gol de piatra mozaicului. Pe detinutul Maxim la Peninsula il batuse cu o piatra peste gura pana ii scosese toti dintii.

Liviu Borcea, capul Midia, torţionar de o cruzime ieşită din comun. Ca să fie sigur că printre deţinuţii morţi nu se ascund unii care disimulează, Borcea se plimba printre cadavre cu o ţăpuşă lungă din fier pe care o înfigea în trupurile neînsufleţite. Pe un deţinut cu coloana vertebrală ruptă l-a bătut ca să-l facă să se târască. Liviu Borcea era finul lui Augustin Albon, comandantul pazei canalului. Ambii proveneau din Turda. Albon a ridicat stâlpul infamiei în toate lagărele canalului, unde era legaţi şi maltrataţi toţi deţinuţii care trebuia pedepsiţi. Mulţi dintre ei au fost omorâţi în bătaie chiar de către Albon.

Ludovic Czeller a rămas în amintirea supravieţuitorilor lagărului comunist prin simularea execuţiilor. A făcut parte dintr-o „elită a morţii” ce a marcat sistemul concentraţionar din România anilor ’50. Numele său este legat direct de aplicarea „reeducării” din. El tria deţinuţii, trimiţând loturile în diferite penitenciare din ţară, în special la Canal. Împreună cu Iosif Nemeş şi Tudor Sepeanu a reprezentat categoria „oamenilor de teren” implicaţi direct în evenimentele „reeducării”. „Era atât de fioros încât numai la auzul numelui său te apuca groaza şi spaima. Cine ajungea pe mâna lui era terminat” susţineau cei care au căzut pe mâna lui. A fost caracterizat ca un om de o cruzime infernală, care a comandat un „pluton” de bestii care au exercitat cele mai inumane presiuni asupra arestaţilor din Securitatea Oradea.

Ludovic Czeller s-a sinucis la 3 iunie 1952.

Macavei Ioan, locotenent colonel, Cluj. Se mandrea cu numarul mare de condamnari la moarte din dosarele lui, ca si cu palmele date unui preot caruia incepuse sa ii curga sangele suvoaie. In 1992 i-a

marturisit lui Victor Lungu ca cei condamnati “in contumacie” erau de fapt impuscati in drum spre tribunal si ingropati in locuri ramase necunoscute.

Manciulea I. Petre, locotenent, Salcia. In februarie 1953 un subaltern al sau declara: “lt. M.P a ales in fata mea 30-40 de detinuti si a inceput sa-i bata cu pumnii, picioarele, aratandu-mi ca asa trebuie. A batut asa de tare pe unul, lovindu-l cu pumnul in inima, de a inceput sa se zbata la pamant, facand spume la gura si tremurand”.

Mandres, capitan, Pitesti. Inspira teroare atat detinutilor, cat si subalternilor, faptul ducand la o alianta nefireasca intre victime si calai, de teama represiunilor aplicate de el. Avea sadica placere sa practice, in miez de noapte, simulari de stingere a incendiilor, inundand camerele cu apa si apoi aruncand nisip. , Ion Ioanid, Inchisoarea noastra cea de toate zilele.

Marici Petre, sublocotenent. In 1951, la inchisoarea Suceava, l-a trimis la carcera pe detinutul Panzariu numai in camasa si izmene, dupa ce-l batuse. Carcera nu avea geam, iar detinutul a lesinat de frig. Cat timp se afla in nesimtire a aruncat terciul fierbinte peste el. In timpul cautarii partizanilor grupului lui Liviu Margineanu, in septembrie 1952, a torturat familiile, suspecte ca ii alimenteaza, inclusiv pe copii, pe care i-a dezbracat in pielea goala, i-a intins cu fata in jos in curte si a sarit de pe prispa pe trupurile lor. “Erau asa de batuti ca nu mai puteau fi recunoscuti sub valurile de sange” relateaza un martor. Pe cei condamnati la moarte ii executa personal. Ii ducea in cimitir si ii impusca cu un glont in ceafa.

Maromet Nicolae, capitan, Jilava, Era fioros ca aspect, balbait si incapabil sa vorbeasca corect. Ii batea personal pe detinuti, chiar si cand erau scosi la plimbare. Mai avea obiceiul sa sara pe detinuti cu calul.

Marunescu Vasile, capitan, inchisoarea Botosani. O bestie cu chip de om. Printre cei care au fost torturati de el in anii 1961-1963 se numara Constantin Ticu Dumitrescu .

Micutelu Constantin, locotenent major, Pitesti. Omologase o tortura personala: ridicarea celui in cauza cu scripetele pana la tavan, de unde-i dadea drumul, brusc. Asa a omorat cativa tarani care refuzasera colectivizarea. Lui Anghel Ilie din Visina i-a scos un testicol cu creionul. L-a anchetat si pe Constantin Noica de ale carui tipete rasuna inchisoarea Pitesti.

Mihail Dorobanţu a fost unul dintre cei mai diabolici şi sadici comandanţi ai închisorii Aiud. În perioada cât el a fost comandant, au murit la Aiud un număr de 177 deţinuţi.

Mihai Patriciu a fost unul dintre cei mai odioşi criminali din perioada comunistă. Un fost şef al Securităţii din Cluj, din cauza căruia şi-au găsit sfârşitul zeci de oameni. A murit în 1996 şi a avut o bătrâneţe liniştită fără a fi tras la răspundere pentru suferinţele produse.

Moldovan, ofiter politic la Luciu-Giurgeni, unde detinutii aveau un regim strict de munca fortata si infometare si erau paziti cu caini care erau dresati sa ii sfasie daca se prabuseau la pamant. Detinutii morti erau ziditi direct in dig, ori, pana se hotara ce sa se faca cu ei, erau lasati prada sobolanilor, pe o scandura, cu un cartonas de identificare in gura.

Muraviov, maior. La Aiud, cu prilejul unei perchezitii a ramas in amintirea unui fost detinut ca avand un comportament sadic. Detinutii fusesera scosi toti afara din celule, langa zidul celularului unde li s-a ordonat sa se dezbrace la piele si sa se alinieze culcati la pamant. Pentru ca oamenii voiau sa evite baltile cu apa si noroi, Muraviov si-a pus cizma pe spatele unuia, impingandu-l cu fata in noroi. Dupa aceasta toti gardienii calcau peste detinuti, ca pe un pod viu.

Negulescu, capitan, Targsor. Pe Gheorghe Fedorovici, operat la coloana vertebrala, Securitatea l-a luat din spital in ghips, iar dupa ancheta a fost nevoie sa fie operat din nou la coloana. La Targsor a ajuns cu ghips de la brau in jos. Negulescu i-a rupt coloana in bataie pentru a treia oara.

Nicolae Briceag (1916-1998) a fost la început croitor, apoi chestor de poliţie la Dej şi ulterior şeful Serviciului judeţean de Securitate Someş. Potrivit www.militiaspirituala.ro, sub pretextul „fugii de sub escortă”, i-a ordonat lui Vasile Paşca să-l asasineze pe Alexa Bel, din Târgu Lăpuş, care avea de executat un an de închisoare pentru vina de a nu-şi fi predat cotele obligatorii din produsele agricole. Era foarte crud în anchete şi ajutat de trei torţionari: Iulius Vaida, Sarta şi Deus. Una dintre victimele lor, Augustin Neamţu, a fost bătut până la fracturarea oaselor tălpilor.

Oanca Constantin, capitan, Craiova. Detinutilor inchisi in arestul unde ancheta el li s-a dat sa manance ciorba de iarba. Era un anchetator deosebit de crud, exista marturii ca a batut cu o ranga o mama pentru a spune unde este fiul ei, iar pe celalalt fiu l-a torturat in fata ei. Documentele de arhiva descriu metodele de tortura aplicate de el: de la ora 19,30 la 20 bataie continua la talpi, tinerea in picioare, lovirea in cap cu saci de nisip, readucerea in simtiri cu socuri electrice, intinderea corpului pe scripeti.

Pandele Nicolae, locotenent colonel, seful Securitatii Iasi (1948). Petre Arsinte, anchetat la Iasi in timpul sefiei lui, scria: “dupa batai de nedescris, mi s-au legat degetele de la maini cu cate un cablu electric si am fost supus la electrocutari in trepte, avand senzatia ca intregul corp mi se descompune in celule. Mam trezit cand mi se turna apa rece in cap si pe corp… ceea ce s-a repetat si alte dati… muschii faciali imi erau macelariti de loviturile anchetatorilor, asa ca nici nu puteam manca”.

Pasca Vasile, subofiter, Dej. A participat la uciderea lui Alexandru Bel, taran recalcitrant la colectivizare, condamnat in lipsa si devenit fugar in munti. In seara de Craciun i s-a inconjurat casa, a fost capturat, dus la Targu Lapus si torturat, apoi readus in satul lui, Cufoaia, pus sa alerge in gradina propriei case.

Securistii asezati in semicerc trageau spre el ca sa-l inspaimante, Pasca, in schimb, l-a tintit, dupa care i-a strigat sotiei lui: “hai, scroafa puturoasa, ia-ti porcul din gradina, ca a fost lichidat”.

Pavel Ion, locotenent major. La Salcia, cand era el comandant, se practicau batai fara nici o justificare, cu ranga de fier, cu cazmaua, lopata, cravasa, asasinate prin impuscare, introducerea detinutilor in carcere dezbracati, iarna; obligarea detinutilor de a intra in apa pana la brau pentru a taia stuf si papura, chiar si iarna; alergarea detinutilor de catre supraveghetori calare si calcarea lor sub copitele cailor; scoaterea detinutilor iarna, la munca, dezbracati si pedepsirea lor sa stea in apa inghetata ore in sir; expunerea detinutilor in pielea goala, legati de maini si de picioare, pentru a fi muscati de tantari; profanarea cadavrelor detinutilor; ingroparea unor detinuti de vii in pamant, multi detinuti murind astfel, sau ramanand schilozi pe viata. Ca urmare a acestor torturi, intre iunie 1952 si martie 1953 au decedat 63 de detinuti, iar altii au ajuns invalizi pe viata.

Popa Ion, locotenent, Salcia. Batea detinutii cu parul. In ianuarie 1953 a dat ordin ca detinutul Lunca Dionisie sa fie izolat la carcera, dezbracat, omorandu-l astfel. Prisecaru, poreclit Cap-de-Mort, plutonier, Balta Brailei. Capitanul Staresin a fost batut intr-un mod ingrozitor de Prisecaru, cu pumnii si picioarele, detinutii care asistau au vazut, in scurt timp, doar “o masa de carne si sange, care zvacnea totusi vie”.

Stanciugel Marin, brigadier. La Canal era supranumit Hercules. I se atribuie o crima sinistra: a aruncat in cuptorul de caramida un detinut. Identitatea acestui detinut nu e certa, ar fi putut fi Dragos Rambela, frontierist din Bucuresti, fiu de general.

Saramet (Seremet), plutonier, colonia de la mina Cavnic. Lui ii apartine inventia carcerii cu sarma ghimpata pe interior. Nu accepta intreruperea muncii la mina din Cavnic, pedepsele erau executate in timpul liber, dupa iesirea din schimbul minier. A obtinut si prime datorita harniciei muncitorilor lui. Pe detinutul Tabacaru l-a lovit cu un piolet in cap, perforandu-i craniul, acesta si-a pierdut memoria definitiv, comportandu-se ca un copil de un an.

Sarta ajutor al lui Nicolae Briceag Şerban, la Galeşu-Poarta Albă Stefan, locotenent. In 1950, ca loctiitor al comandantului Maromet de la inchisoarea Jilava, a hranit detinutii, o vara intreaga, cu iarba cosita de deasupra fortului pe care a fiert-o. Era deosebit de violent cu detinutii. Ştefan Koller,colonel, Aiud s-a făcut remarcat nu doar prin completa izolare a deţinuţilor politici, ci şi prin faptul că a transferat din infirmerie pe toţi deţinuţii bolnavi de TBC, răspândindu-i în toate celule penitenciarului.

Strul Mauriciu, colonel, director al Securitatii Galati (1948). Fostii detinuti politici ii atribuie acte de o deosebita cruzime. In zona Vrancei, cu prilejul revoltelor taranesti din 1950-1951, Securitatea ii lega, pe cei capturati, cu sarma ghimpata, scuipandu-i si umilindu-i inainte de a-i impusca.

Tandara Frant, tortionar, Bucuresti. Ca tortionar a aplicat urmatoarele metode: strangerea degetelor cu usa, bataia la testicole, sugrumarea, asfixierea, lovirea cu saculetii de nisip si cu cearsafuri ude. Fusese instruit sa simuleze nebunia si isi exercita misiunea in saloane secrete ale Spitalului 9 la Bucuresti. Dupa propria marturie a ucis, prin injectii letale, circa 100 de oameni.

Vasile Gheorghe, locotenent major, seful sectiei Anchete a Directiei Securitatii Ploiesti. Desi era seful serviciului se ocupa si cu torturarea anchetatilor care rezistau in anchete. Constantin Ticu Dumitrescu a fost batut si torturat de acesta intre anii 1949-1951. Datorita lui a murit in timpul anchetei Aurel Cazanisteanu, un tanar de 33 de ani, la 6 luni dupa arestare.

Varlan (Varban) Dumitru, activist de partid, Vlasca. A condus trupele de securitate in Vlasca, la inabusirea rascoalei taranilor din Ciuperceni. A ucis, descarcand automatul in trupul ei, o fata de 19 ani, Maria Gargaianu, care tragea clopotul la biserica pentru a chema oamenii la rascoala. Fata, chiar moarta, inca mai atarna de franghie, iar Varlan s-a urcat in clopotnita si a aruncat trupul fetei, cu intestinele

iesite, in gol. Imaginea groaznica i-a facut pe sateni sa uite de frica, l-au prins pe Varlan si l-au ucis, zdrobindu-l cu picioarele.

Vidosava Neda provoca fiori în rândul timişorenilor care au avut ghinionul să fie anchetaţi la începuturile regimului comunist, între 1946 şi 1950. "Vida” lucra la Securitate în subordinea lui Bugarschi, primul şef al Securităţii pe întreaga regiune a Banatului. Era vestită pentru neverosimila ei cruzime şi pentru metoda ei de tortură preferată: bătea bărbaţii cu un creion peste testicule. Aproape în toate mărturiile este pomenită drept "sadica Vida”. „E adevărat că a fost foarte dură cu unii. Metoda ei era bătutul la testicule, în special pentru cei care erau împotriva sârbilor. Bătea de rupea pământul. Îmi amintesc că a venit o dată şi după mine, dar nu m-a anchetat ea”, a povestit Emil Sebeşan, unul din supravieţuitorii „Experimentului” de la Piteşti.

Visinescu, director al inchisorii Ramnicu Sarat in 1951, l-a torturat personal pe Ion Mihalache, de asemeni i-a refuzat ingrijirea medicala, ba mai mult, in plina iarna, punea sa se arunce apa peste el, in celula.