Nte116

S.C. INSTITUTUL DE STUDII SI CONSULTANTA ENERGETICA S.A. (S.C. ISCE S.A.)

NORMA TEHNICA ENERGETICA PRIVIND INCERCARILE SI MASURATORILE LA ECHIPAMENTE SI INSTALATII ELECTRICE

(DOCUMENT DE DISCUTIE) Indicativ NTE 01 116/2001

Executant: Institutul de Studii şi Consultanţă Energetică (ISCE Bucureşti) în colaborare cu Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Maşini Electrice, Transformatoare, Echipamente Electrice şi Tracţiune (ICMET Craiova)

CUPRINS

Pag. Generalităţi

3

Generatoare şi compensatoare sincrone

13

Motoare de curent alternativ

38

Maşini de curent continuu

44

Transformatoare şi autotransformatoare de putere

48

Bobine de reactanţă shunt

84

Transformatoare de tensiune

98

Transformatoare de curent

109

Echipamente pentru tratarea neutrului reţelelor de medie tensiune

117

Aparate de comutaţie de înaltă tensiune

122

Linii electrice aeriene

145

Cabluri de energie, de comandă-control, de telemecanică (pilot) şi de telecomunicaţie

148

Bare colectoare de medie tensiune

158

Descărcătoare

162

Izolatoare pentru tensiuni peste 1 kV

172

Condensatoare cu hârtie în ulei

178

Echipamente primare pentru instalaţii până la 1 kV

184

Instalaţii de comandă-control

191

Baterii de acumulatoare

200

Instalaţii de legare la pământ

203

Uleiuri minerale electroizolante şi de acţionare

208

Bobine de blocaj pentru telecomunicaţii pe LEA de înaltă tensiune

219

Sisteme de excitaţie ale generatoarelor sincrone

221

2

Partea a I-a SCOP Art.1. Prezenta normă tehnică energetică defineşte probele, verificările şi măsurătorile care se execută în cadrul unui sistem de mentenanţă asupra echipamentului electroenergetic primar din instalaţiile de producere, transport, distribuţie, furnizare şi utilizare a energiei electrice.

DOMENIU DE APLICARE Art.2. Prevederile prezentei norme se aplică la efectuarea încercărilor şi verificărilor echipamentelor primare şi instalaţiilor electrice aparţinând TRANSELECTRICA, TERMOELECTRICA, HIDROELECTRICA, ELECTRICA şi agenţilor economici din sectorul energiei electrice, cu ocazia punerii în funcţiune şi în exploatare.

TERMINOLOGIE SI ABREVIERI Art.3. In contextul prezentei norme, următorii termeni se definesc astfel: Autoritate competentă

Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei - ANRE

Sectorul energiei electrice

Ansamblul agenţilor economici, al activităţilor şi instalaţiilor aferente de producere, transport, dispecerizare, distribuţie şi furnizare a energiei electrice, inclusiv importul şi exportul energiei electrice, precum şi schimburile de energie electrică cu sistemele electroenergetice ale ţărilor vecine.

Agenţi economici din sectorul energiei Persoane juridice care îşi desfăşoară electrice activitatea în sectorul energiei electrice, asigurând activităţile de producere, transport, distribuţie, furnizare şi consum a energiei electrice.

Utilizator

Consumator de energie electrică dintr-un sistem de transport, sau distribuţie, inclusiv agenţi economici din sector care, în desfăşurarea activităţii, utilizează energie electrică.

ACTE NORMATIVE DE REFERINTA Art.4. Actele normative de referinţă sunt specifice pentru un anumit tip de echipament, ele specificându-se la echipamentul respectiv.

GENERALITATI Art.5. Pentru echipamentele construite în conformitate cu standardele şi prescripţiile tehnice, ce vor apărea ulterior datei aprobării prezentei norme şi care vor conţine, pentru anumite probe, indicaţii sau valori diferite de cele prevăzute în prezenta normă, se vor respecta noile prevederi.

Art.6. Prevederile prezentei norme se vor aplica la urmărirea comportării în exploatare a echipamentelor din instalaţiile TRANSELECTRICA, TERMOELECTRICA, HIDROELECTRICA, ELECTRICA şi agenţilor economici din sectorul energiei electrice; rezultatele încercărilor şi verificărilor prevăzute în această normă se vor consemna în fişa de urmărire a comportării în exploatare a echipamentului, care va constitui istoria tehnică a echipamentului supus verificărilor.

3

Art.7. Sucursalele din cadrul TRANSELECTRICA, TERMOELECTRICA, HIDROELECTRICA, ELECTRICA şi agenţii economici din sectorul energiei electrice vor prevedea, în condiţiile tehnice de procurare de la furnizori şi de reparare, parametrii, în conformitate cu prevederile acestei norme.

Art.8. Norma cuprinde probe cu caracter obligatoriu, cu valori de control în conformitate cu standardele în vigoare (precizate la fiecare echipament) şi recomandări din literatura de specialitate.

Ordinea de execuţie a probelor este cea prezentată în actuala normă.

Art.9. După executarea probelor şi a măsurătorilor prevăzute în normă şi instrucţiuni, este necesară întocmirea buletinelor de verificare pentru fiecare probă sau grup de probe în parte, care să confirme în mod expres respectarea sau nerespectarea valorilor de control stabilite prin instrucţiunile fabricii furnizoare sau alte acte normative din România (standarde, prescripţii etc.).

Art.10. Buletinele de încercări şi măsurători vor conţine, pentru fiecare probă în parte, concluzia stabilită de şeful de lucrare, dacă corespunde sau nu actelor normative în vigoare.

Fiecare sucursală de exploatare va stabili, în funcţie de amplasarea geografică şi de importanţa instalaţiei, persoana competentă care are dreptul de a analiza buletinele şi de a da avizul de redare în exploatare. La instalaţiile complexe, la care se fac probe de către mai multe echipe (mai mulţi şefi de lucrare), decizia de punere în funcţiune va fi luată de conducerea tehnică a subunităţii, după ce a verificat toate buletinele emise (inclusiv faptul că s-au efectuat toate probele necesare).

In caz de dubii sau rezultate contradictorii, se poate decide refacerea probelor neconcludente sau completarea volumului de probe cu alte măsurători, solicitându-se pentru aceasta şi concursul furnizorului sau altor specialişti.

In cazul în care valorile măsurătorilor sunt în afara limitelor prescrise, decizia asupra posibilităţilor punerii în funcţiune sau redării în exploatare (permanentă sau limitată) se va lua în urma analizei rezultatelor măsurătorilor în ansamblu, pe baza competenţelor de decizie stabilite Art.11. Buletinele de încercări şi măsurători trebuie să fie clar formulate şi cu precizări asupra tipului de aparate de măsură folosite. Se recomandă ca măsurătorile periodice să fie repetate în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi tipuri de aparate. Buletinele vor conţine orice informaţii necesare pentru reproductibilitatea probelor în condiţii tehnice şi climatice necesare.

Art.12. Pentru acele măsurători care prevăd comparaţii cu valori iniţiale de referinţă, se menţionează că prin valori iniţiale de referinţă se înţeleg următoarele: - valori de fabrică confirmate prin buletine sau prin alt act oficial, care se referă în mod expres la aparatul şi instalaţia electrică respectivă; - în lipsa buletinelor de fabrică sau ale atelierelor de reparaţii (pentru produsele reparate), valorile obţinute la punerea în funcţiune sau la prima încercare profilactică se consideră valori de referinţă.

Aceste valori trebuie comparate de către comisia tehnică de punere în funcţiune cu valorile de catalog din prospecte; - pentru utilaje vechi, la care nu există nici buletine de fabrică, nici buletine de punere în funcţiune sau de încercări profilactice, ca valori de referinţă se vor lua cele indicate în prezenta normă.

Art.13. Se recomandă ca aprecierea şi compararea rezultatelor obţinute, privind caracteristicile de stare ale izolaţiei transformatoarelor, să fie făcute pentru condiţii identice sau apropiate în ceea ce priveşte temperatura, condiţiile atmosferice, clasa de precizie a aparatelor, metoda de măsurare etc. In funcţie de tipul probei, se pot lua în considerare coeficienţii de corecţie (conform metodologiilor specificate în anexele de la echipament), în cazul în care condiţiile climatice nu se pot respecta.

Art.14. Pentru mărimile care caracterizează starea echipamentului investigat, rezultatele verificărilor profilactice vor fi analizate ţinându-se seama şi de valorile măsurate anterior.

Art.15. Buletinele de fabrică şi de la PIF sunt valabile şase luni pentru echipamentele de 110400 kV şi un an pentru echipamentele de MT. Art.16. Inainte şi după efectuarea oricărei măsurări şi, în special, a celor de izolaţie, sarcinile capacitive remanente vor fi descărcate electric, prin legare la pământ.

Art.17. Inainte de efectuarea încercărilor şi măsurătorilor, suprafaţa exterioară a izolaţiei externe (treceri izolate, plăci izolante, carcase de porţelan etc.) va fi curăţată de praf şi murdărie, cu alcool de 90o sau tetraclorură de carbon, în scopul micşorării curentului de scurgere pe suprafaţă, curent care poate duce la rezultate eronate.

Art.18. In funcţie de tipul echipamentului investigat, înainte şi după încercarea cu tensiune mărită a unui echipament, este obligatorie măsurarea rezistenţei de izolaţie a acestuia.

4

Art.19. Inaintea probei cu tensiune mărită, la echipamentele care conţin fluide izolante trebuie să existe certitudinea că rezultatele încercării acestor fluide sunt corespunzătoare.

Art.20. In exploatare, atunci când încercarea cu tensiune mărită nu se poate face pe fiecare aparat dintr-o celulă de înaltă tensiune, se admite ca încercarea să se facă pe ansamblul celulei, şi anume la valoarea corespunzătoare aparatului cu tensiunea de încercare specifică cea mai mică, cu menţionarea în buletin a acestei situaţii. Situaţiile în care echipamentele de 6-20 kV se încearcă în ansamblul celulei se stabilesc prin ITI. In general, în acest caz intră celulele prefabricate şi staţiile în care demontarea conexiunilor de legătură nu este posibilă.

Art.21. Aparatele construite pentru o anumită tensiune, dar care funcţionează în instalaţii cu tensiuni nominale mai mici vor fi încercate corespunzător tensiunii nominale a instalaţiei în care funcţionează.

Art.22. Efectuarea probelor cu tensiune mărită la echipamentul electric din exploatare s-a prevăzut numai la acele tipuri de echipamente electrice pentru care există instalaţii portabile de încercare.

Pe măsura procurării de instalaţii de încercare şi pentru echipamente cu tensiuni superioare, această probă devine probă obligatorie în cadrul normei.

In prezent, la punerea în funcţiune a aparatelor având U > 60 kV, pentru proba cu tensiune mărită se vor lua în considerare buletinele de încercare ale furnizorului sau buletinele eliberate de alte laboratoare de înaltă tensiune.

Art.23. Având în vedere şi faptul că fabricantul echipamentelor este obligat să efectueze probe de control individual sau de tip la lucrările noi, beneficiarul investiţiei se va îngriji să obţină buletinele de fabrică.

In cazul în care se contractează utilaje cu furnizori care nu asigură efectuarea acestor probe în fabrică (eventual, echipament de fabricaţie străină), se va solicita prin contract efectuarea acestor probe.

Art.24. Suplimentar, se pot executa şi alte probe, care să ateste calitatea echipamentului (de exemplu, la transformatoarele de putere cu tensiunea Un ≥ 110 kV), ca de exemplu: - probe speciale la ulei; - variaţia curentului de absorbţie, în funcţie de tensiune; - detecţia descărcărilor parţiale prin metode ultrasonice; - investigarea prin metode de defectoscopie bazată pe analiza răspunsului în frecvenţă şi, respectiv, aplicarea impulsurilor de joasă tensiune etc.

Art.25. Este recomandabilă utilizarea instalaţiilor de termoviziune pentru depistarea contactelor imperfecte în instalaţii sau a punctelor calde, ceea ce poate permite diminuarea unor operaţii cu ocazia unor revizii tehnice sau, după caz, decalarea acestora.

Art.26. Lucrările de întreţinere curentă (IC), reviziile tehnice (RT), reparaţiile curente (RC), reparaţiile capitale (RK), reconstrucţii-modernizări (RM) şi intervenţiile accidentale (IA) menţionate în normativ se execută la periodicităţile menţionate în normativul tehnic de reparaţii PE 016.

Art.27. Tensiunile nominale date în prezentul normativ corespund tensiunilor celor mai ridicate pentru echipament indicate în standardul de coordonare a izolaţiei în instalaţiile electrice cu tensiuni peste 1 kV (STAS 6489/1-1980), după următoarea echivalenţă: Tensiunea nominală, Un (kV) 6 10 15 20 30 35 60 110 220 400

Tensiunea cea mai ridicată pentru echipament, Un (kV) 7,2 12 7,5 24 36 42 72 123 245 420

5

MODUL DE EFECTUARE A VERIFICARILOR IN CADRUL SISTEMULUI DE MENTENANTA ADOPTAT Art.28. Politicile de mentenanţă clasifică în două mari categorii: o mentenanţa care se execută în scopul repunerii în funcţiune a unui echipament în urma producerii unei avarii, care constituie mentenanţa corectivă; o mentenanţa care se execută în scopul prevenirii apariţiei unor defecte, sau avarii şi care constituie mentenanţa preventivă.

Mentenanţa corectivă se aplică în cazul în care echipamentele nu fac parte dintr-o instalaţie importantă, echipamentele nu sunt vitale pentru funcţionarea sistemului, iar costul echipamentelor este mult mai mare decât costul produs de defectarea neaşteptată şi de repararea acestora.

Mentenanţa preventivă, care are ca scop reducerea probabilităţii de producere a unui defect, are două domenii importante: • mentenanţa predictivă, sau condiţionată, conform căreia personalul de întreţinere intervine numai dacă apare un risc iminent de producere a unui incident, sau dacă performanţele sistemului sunt puternic alterate. Acest tip de mentenanţă se aplică la sistemele la care costurile de înlocuire sunt ridicate, iar starea acestora poate fi determinată pe bază de teste off line, sau (mai indicat) on line. Decizia de intervenţie se ia funcţie de rezultatele studiului de diagnoză efectuat pe baza datelor rezultate din monitorizarea echipamentelor sistemului; • mentenanţa sistematică, sau programată, conform căreia se fac înlocuiri periodice ale pieselor unor echipamente, sau a unor echipamente complete, conform unui calendar prestabilit. Acest tip de mentenanţă se aplică în cazul în care costurile de înlocuire a elementelor care se uzează nu sunt foarte ridicate.

O direcţie nouă a mentenanţei predictive o reprezintă mentenanţa proactivă, conform căreia se acţionează în sensul eliminării cauzelor care produc procesele de alterare a caracteristicilor echipamentelor.

Odată cu creşterea exigenţelor impuse funcţionării sistemului, coroborat şi cu creşterea complexităţii acestora, activitatea de mentenanţă a fost cuprinsă într-un management special dedicat acestui scop. Un exemplu îl constituie mentenanţa bazată pe fiabilitate, conform căreia se identifică într-o primă etapă componentele critice pentru funcţionarea echipamentelor sistemului, care au un impact considerabil asupra siguranţei, disponibilităţii, costurilor, mentenabilităţii şi calităţii sistemului, iar apoi, în a doua etapă, se identifică condiţiile în care anumite componente, deşi funcţionale, semnalizează o defectare iminentă.

Art.29. Aplicarea mentenanţei bazată pe fiabilitate.

Prima măsură care trebuie întreprinsă de o entitate economică care doreşte aplicarea unei politici de mentenanţă bazată pe fiabilitate este constituirea la nivelul entităţii a unui colectiv de specialişti care să cunoască foarte bine echipamentele, fiabilitatea de concepţie şi fiabilitatea reală a acestora, condiţiile în care funcţionează acestea, cerinţele asigurării cu energie electrică a consumatorilor (funcţie de gradul de importanţă a acestora), siguranţa instalaţiilor şi nu în ultimul rând cheltuielile care s-au efectuat în anii precedenţi cu mentenanţa. Acest colectiv, cunoscut sub denumirea de „staff-ul mentenanţei” trebuie să întocmească tabelul de „Analiză a modurilor de defectare, a efectelor produse şi evaluarea indicelui de periculozitate a acestora”, în conformitate cu Publicaţia CEI 812 „Techniques d’analyse de la fiabilite des systemes – Procedure d’analyse des modes de defaillance et leur effets (AMDE)”, care constituie baza de plecare pentru stabilirea mentenanţei optime. Acest tabel se întocmeşte pentru fiecare echipament, pe baza analizei funcţionale a echipamentului. Tabelul este un tabel dinamic, care se modifică în fiecare moment funcţie de datele care rezultă din comportarea în exploatare a echipamentului. Pentru fiecare mod de defectare se stabileşte indicele de periculozitate a defectului (ca produs între coeficientul de gravitate şi coeficientul frecvenţei de apariţie a defectului). Se stabilesc apoi task-urile mentenanţei şi coeficientul de aplicabilitate al acestora (ca produs între coeficientul eficacităţii unui task şi coeficientul facilităţii acestuia). Se poate determina, pe baza datelor de mai sus, arborele de decizie pentru selectarea task-urilor mentenanţei, respectiv a politicii de mentenanţă care trebuie adoptată. Se stabilesc planurile de mentenanţă, funcţie de importanţa echipamentului, a staţiei, sau a subsistemului. Se aplică rezultatele şi funcţie de eficienţa economică se fac corecturile de rigoare.

6

Acest proces este un proces iterativ, specific oricărei funcţii de optimizare. El nu se stabileşte odată pentru totdeauna, ci se corectează în permanenţă.

Exemplu de aplicare: Se consideră cazul unui întreruptor de înaltă tensiune, cu referire la contactele principale. In prima etapă se va întocmi analiza funcţională, conform căreia contactele principale ale întreruptorului trebuie să asigure următoarele funcţii: o trecerea curentului electric, când contactele principale sunt închise - funcţia 1; o menţinerea circuitului electric în poziţie deschisă, când contactele principale sunt deschise funcţia 2; o efectuarea manevrelor, şi ca funcţie de siguranţă – întreruperea curenţilor de defect - funcţia 3.

Aşa cum se observă, analiza funcţională pune în evidenţă diferite componente ale unui echipament, identificate cu funcţiile echipamentului. De exemplu, o componentă care îndeplineşte mai multe funcţii va face obiectul unei analize speciale. Ansamblul acestor descrieri este rezumat în „Tabelul de Analiză Funcţională”. Acest tabel constituie o descriere exhaustivă a limitelor echipamentului studiat.

In continuare, în etapa a 2-a, se va face analiza modurilor de defectare, a efectelor produse şi evaluarea indicelui de periculozitate a acestora - AMDE. Analiza reprezintă de fapt o interfaţă între specialiştii tehnologi din instalaţii şi specialiştii în probleme de fiabilitate şi mentenanţă. In esenţă, această analiză reprezintă o descriere a defectelor care pot să apară la un element al unui echipament, la un echipament, sau la un subsistem, precum şi a consecinţelor fiecăreia din aceste defecte. Pentru cazul de mai sus, al analizei modurilor de defectare a contactelor principale ale unui întreruptor de înaltă tensiune, rezultatele sunt rezumate în tabelul următor: Componenta

Funcţia

Modul de defectare

Efecte asupra echipamentului

Gravitate

Număr avarii

Rata de defectare

Frecvenţa din baza de date

Frecvenţa gestionată

Frecvenţa reţinută

Indice de periculozitate

Risc de distrugere

4

20

0,7

2

2

2

8

Risc de distrugere

4

5

0,2

2

2

2

8

Coroziune

Funcţia 1 Incălzire Funcţia 3 Contacte

Cauze posibile

Greşeli de montaj

Funcţia 2

Desertizare

Coroziune

Funcţia 3

Blocaje

Greşeli de montaj

Ruperi

Completarea tabelului este posibilă numai în urma a numeroase discuţii şi analize ale fenomenelor şi cauzelor producerii defectelor. Aceste analize sunt absolut necesare pentru procesul de optimizare dorit. Trebuie reţinut un lucru care este esenţial la această etapă: analiza nu poate să fie perfectă de la început. Se face mai întâi o variantă care este mai mult, sau mai puţin apropiată de realitatea fizică. Această variantă va fi corectată pe parcurs, funcţie de comportarea echipamentului în exploatare.

Revenind la contactele principale, specialiştii trebuie să se pronunţe asupra diferitelor moduri de defectare, sau altfel spus asupra tipurilor de defecte posibile, observate pe parcursul exploatării, sau probabile. Pentru exemplul de mai sus au fost reţinute „încălzirea” şi „desertizajul vârfului de contact de arc, blocajul contactului mobil şi ruperea contactului mobil, sau fix”. Cum scopul nu este să se facă o mentenanţă pentru toate tipurile de avarii, se orientează reflectarea tipurilor de avarii reţinute în consecinţele care pot să apară. In tabelul de mai jos se redau nu numai definiţiile şi efectele avariilor, ci se propune şi o scară de gravităţii, notate de la 1 la 4 (lipsit de gravitate, puţin grav, grav şi foarte grav).

In acest fel se face o clasificare a defectelor pentru a facilita omogenitatea analizei.

7

Gravitatea

Efecte

1. Lipsit de gravitate 2. Puţin grav

Nici un efect Refuzuri de închidere, sau închidere incompletă Semnale informatice eronate Măsuri eronate Frecări Deschideri intempestive, sau închideri intempestive Defectări de echipamente Deriva caracteristicilor funcţionale Periclitarea continuităţii circuitului Pierderea izolaţiei Distrugeri (sau risc de distrugeri) Refuz de deschidere în caz de scurtcircuit Deschidere incompletă

3. Grav

4. Foarte grave

In cea de a treia etapă se face o analiză a comportării în exploatare a echipamentului, în scopul determinării frecvenţei de producere a unui defect. Încadrarea se face conform unor clase de defectare, arătate în tabelul de mai jos.

Clasa de defectare 10-3/an şi echipament

Frecvenţa de apariţie a unui defect 1. Rar 2. Puţin frecvent 3. Frecvent 4. Foarte frecvent

< 0,1 De la 0,1 la 1 De la 1 la 10 > 10

Analiza comportării în exploatare se face pornind de la baza de date, unde ansamblul întreruptoarelor cuprind descrierea defectelor apărute la elementele acestora. Aceste informaţii comportă pe lângă o cuantificare a tipurilor de defecte şi o analiză calitativă a defectelor (modurile de producere, efectele lor, etc). Pentru contactele principale s-a considerat cazul producerii a 20 de avarii datorate încălzirii, care au fost observate în timp de 6 ani la o populaţie de 4600 de aparate. Rata de defectare care a rezultat a fost de: 20/6 × 4600 = 0,7 ⋅ 10-3 /an şi întreruptor.

In cea de a patra etapă se stabileşte indicele de periculozitate al unei defectări a fiecărei componente a echipamentului. Acest indice se defineşte ca produsul dintre frecvenţa unei defectări şi gravitatea acesteia: Indicele de periculozitate = Frecvenţa × Gravitatea defectării Acest produs reprezintă un număr care poate să ia o valoare în intervalul 1 – 16. Pe baza analizei efectuate anterior se stabileşte o valoare a produsului, de la care o componentă poate fi declarată critică (uzual valoarea este 6). Scopul acestei clasificări este să compare defectele de natură diferită cu aceeaşi regulă. Pentru contactele principale ale întreruptorului, care au fost analizate în exemplul de faţă, indicele de periculozitate a două moduri de defectare a avut valoarea 8. Operaţiile de mentenanţă trebuie elaborate astfel încât să prevină apariţia acestor două tipuri de defect, cu toate consecinţele lor nedorite.

In cea de cincea etapă se stabilesc operaţiile mentenanţei. Stabilirea unei operaţii de mentenanţă se face în baza următorului principiu: care este operaţia care permite să se detecteze un mod de defectare care poate să se producă la o componentă dată ? De exemplu, pentru depistarea încălzirii contactelor principale ale unui întreruptor de înaltă tensiune, se propun următoarele operaţii: 8

•

tehnici indirecte de detectare, prin termografie în infraroşu, fără nici un fel de intervenţie asupra întreruptorului; • tehnici directe de detectare, constând din măsurarea rezistenţei ohmice a contactelor principale, ceea ce presupune intervenţii asupra întreruptorului.

Pentru depistarea problemelor latente legate de defectele de desertizare, blocare, sau ruperi ale contactelor, se poate utiliza numai metoda inspecţiei directe a acestora, după deschiderea camerei de stingere a arcului electric.

Odată determinate operaţiile mentenanţei, trebuie să se stabilească periodicitatea. Stabilirea acestei periodicităţi se face între următoarele limite: perioada minimă: perioada în care nu se detectează nici o tendinţă de defectare; perioada maximă: perioada în care operaţia deja nu mai are eficienţă, fiind efectuată prea târziu.

Atunci când operaţia de mentenanţă a fost stabilită, acesteia i se asociază două criterii de performanţă, notate fiecare cu o valoare cuprinsă în intervalul 1 - 4, şi anume: • eficacitatea, care reprezintă capacitatea de depistare a unui mod de defectare prin operaţia respectivă de mentenanţă; • simplitatea, care se traduce prin caracterul de „punere în practică” al unei operaţii de mentenanţă.

Pentru determinarea simplităţii unei operaţii de mentenanţă se ţine cont de recomandările din tabelul de mai jos: Simplitatea 1. Scăzută

2. Medie 3. Bună

4. Ridicată

Definire Necesită analize de specialitate Necesită încercări suplimentare Necesită mijloace complexe Necesită costuri importante Necesită retragere din exploatare Necesită analize de specialitate mai puţin frecvente Nu necesită retragere din exploatare Nu necesită analize de specialitate Necesită puţine mijloace complexe Nu necesită retragerea din exploatare Nu necesită analize de specialitate Nu necesită mijloace complexe

Nu trebuie să se propună operaţii de mentenanţă complexe, ci operaţii care să fie relevante pentru stabilirea stării unei componente, sau a unui echipament şi care să se poată aplica cu uşurinţă, pe cât posibil fără intervenţii majore asupra echipamentului.

Pentru fiecare task se stabileşte, pe baza celor două valori asociate, un scor, cunoscut sub numele de aplicabilitate, care este dat de relaţia: Aplicabilitatea = Eficacitatea × Simplitatea Acest scor poate să aibă o valoare cuprinsă în intervalul 1 – 16: un task va fi declarat aplicabil dacă scorul depăşeşte o anumită valoare prestabilită (de exemplu valoarea 6).

Tabelul AMDE se poate completa acum conform exemplului de mai jos:

9

Componenta

Operaţia de mentenanţă

Termografie în infraroşu

Contacte principale întreruptor înaltă tensiune

Măsurarea rezistenţei de contact

Perioada min.

Perioa- Eficacida max. tatea

1 an

3 ani

3 ani

Demontarea camerei de 12 ani stingere

6 ani

12 ani

2

Retragere/ restricţii de exploatare Nu necesită retragere din exploatare

4

Necesită retragere din exploatare

4

Necesită lucrări avansate de service a echipamentului

Simpli- Aplicatate bilitate

3

Plan redus

6

1

3 ani

4

1

4

Plan normal

2 ani

6 ani

6 ani

12 ani

12 ani

Plan intens

Justificare

Regrupare

1 an

Operaţie cu costuri scăzute / se regrupează cu termografia separatoarelor

Termo

3 ani

Datorită aplicabilităţii reduse (necesită retragere din exploatare) se consideră că acest task nu are o eficacitate suficientă

Verificare

12 ani

Pentru întreruptoare cu acţionare frecventă, perioada este înlocuită cu 10.000 de manevre

Revizie

După realizarea analizelor privind modurile de defectare şi operaţiile mentenanţei reprezentate prin indicele de periculozitate aplicabilitate a lor, se întocmeşte cea de a şasea etapă - şi ultima - a selecţiei şi regrupării operaţiilor mentenanţei. Această acţiune se desfăşoară în conformitate cu organigrama prezentată mai jos, care descrie protocoalele de selectare a acestor task-uri.

Da

Nu AMDE & Analiză Operaţii Nu

Da Aplicabilitate > 6 a operaţiei ?

Da

Nu Defect acceptat ?

Perioada

Altă operaţie Mentenanţă preventivă Mentenanţă corectivă Regruparea operaţiilor 10

Cele două criterii – al indicelui de periculozitate şi al aplicabilităţii – servesc la o primă selecţie a operaţiilor de mentenanţă. Este necesară o validare suplimentară, pentru a se corecta primele rezultate funcţie de solicitările locale şi de alte considerente de care nu s-a ţinut seama la efectuarea analizei.

Intr-o primă iteraţie se face ajustarea periodicităţilor, ţinând seama de rezultatele obţinute pentru gravitate şi indice de periculozitate. Ideea generală este să se ţină cont de solicitările reale la care este supus echipamentul în exploatare şi să se optimizeze intervenţiile în scopul reducerii cheltuielilor şi cu minimum de perturbaţii în funcţionarea reţelei.

In exemplul analizat, al contactelor principale ale unui întreruptor de înaltă tensiune, se observă din tabelul de mai sus că se preferă conservarea măsurării rezistenţei ohmice de contact, care deşi are o eficacitate bună (referindu-ne la modul de defectare caracterizat de încălzirea contactelor), necesită lucrări de scoatere din funcţiune a instalaţiei. Se ţine seama de acest lucru atunci când se pune problema detectării problemelor mecanice, care nu se poate efectua decât cu demontarea camerei de stingere, prilej cu care se verifică şi rezistenţa ohmică de contact.

Tot din tabelul de mai sus se observă trei coloane, care determină trei planuri de mentenanţă: redusă, normală şi intensă. Trebuie specificate următoarele: • planul de mentenanţă intens se aplică cu periodicităţi minime, la echipamentele sistemului cu importanţă foarte mare, la instalaţiile cu tensiunea de 400 kV, la staţiile şi posturile de evacuare a energiei din centralele nucleare, la staţiile care asigură alimentarea cu energie electrică a aglomerărilor urbane cu mai mult 100.000 locuitori şi la plecările cu tensiunea de 220 şi 400 kV; • planul de mentenanţă normală se aplică cu periodicităţi medii, la echipamentele din staţiile de importanţă medie, cum ar fi plecările de înaltă tensiune, sau partea de tensiune mai mică a unui transformator coborâtor care alimentează un client industrial sensibil, la evacuările din centralele electrice cu puteri sub 100 MW şi tensiuni până la 220 kV; • planul de mentenanţă redus se aplică cu periodicităţi maxime, la echipamentele care au o fiabilitate garantată, cum ar fi o plecare de înaltă tensiune, sau un transformator coborâtor care constituie una din cele trei alimentări ale unui client industrial (în acest caz mentenanţa este compensată prin redundanţă).

La nivelul unui agent economic trebuie să se facă o clasificare a instalaţiilor după criterii de siguranţă şi importanţă a consumatorului alimentat. Un consumator care necesită o alimentare sigură are posibilitatea – funcţie de rezultatele unui studiu tehnico-economic, să fie alimentat cu instalaţii fiabile, care necesită o mentenanţă redusă, dar sunt mult mai scumpe, cu instalaţii normale, dar cu costuri mai ridicate ale lucrărilor de mentenanţă, sau într-o schemă cu redundanţă ridicată, care de asemenea necesită costuri mai mari de investiţii.

Printre condiţiile de bază care trebuie respectate sunt: securitatea personalului, siguranţa funcţionării sistemului energetic, calitatea energiei livrate, păstrarea condiţiilor de mediu şi conservarea patrimoniului, completate bineînţeles cu condiţia reducerii costurilor.

Revenind la exemplul analizat, cel al contactelor principale ale unui întreruptor de înaltă tensiune, este momentul să se arate cum se reduc costurile. S-a văzut că, funcţie de planul de mentenanţă adoptat, termografia în infraroşu se aplică odată la un an, sau odată la doi ani, sau odată la trei ani. Această supleţe permite să se aleagă un efort financiar diferenţiat în funcţie de tipul postului, sau staţiei. Altfel spus, se vor analiza efectele economice ale planului redus de mentenanţă la posturile care nu sunt importante. Această optimizare sistematică permite aplicarea unei mentenanţe corecte, fără cheltuieli inutile. Simulările economice au arătat că adoptarea celor trei planuri de mentenanţă pentru întreruptoare şi separatoare şi înlocuirea planului unic de mentenanţă actual, sunt purtătoare de economii importante (chiar dacă valoarea procentuală poate să pară la o primă vedere destul de mică, nu trebuie uitat că se aplică unei populaţii de echipamente foarte numeroase, care incumbă cheltuieli cu mentenanţa ridicate).

In cadrul mentenanţei bazate pe fiabilitate, care este una din cele mai moderne deoarece îmbină optim avantajele economice cu siguranţa în funcţionare a instalaţiilor, acţiunile se centrează pe întocmirea tabelului de analiză a modurilor de defectare, a efectelor şi a evaluării indicelui de periculozitate a acestora (AMDE). Un tabel AMDE cuprinde o descriere a principalelor componente defectabile ale unui echipament, sau ale unui sistem şi a defectelor care pot să apară. Tabele AMDE se 11

întocmesc de fiecare entitate care aplică în cadrul instalaţiilor din dotare un sistem de mentenanţă bazat pe fiabilitate, pe baza experienţei de exploatare proprii şi cu ajutorul datelor conţinute în studiile anuale de comportare a echipamentului electroenergetic din centrale şi staţii întocmite de ICEMENERG. In concordanţă cu metodologia introdusă de folosirea mentenanţei bazate pe fiabilitate se definesc următorii parametri: - frecvenţa de defectare, care împreună cu gravitatea defectului, determină indicele de periculozitate. Aceasta poate fi stabilită de fiecare filială pe baza datelor cuprinse în „Fişele de incidente şi avarii”; - planul redus, planul normal şi planul intens de aplicare al activităţilor de probe, verificări şi măsurători trebuie stabilit de colectivul de mentenanţă din fiecare filială, funcţie de starea echipamentului din dotare, importanţa consumatorilor, siguranţa în funcţionare a instalaţiilor, etc Art.30. Aplicarea mentenanţei preventive de tip sistematic (programată) implică efectuarea listei de încercări şi verificări precizate în cadrul prezentei norme pentru fiecare tip de echipament, cu periodicităţile specificate în PE 016 (pentru lucrările de RT, RC, RK, RM), sau cu periodicităţile specificate la proba respectivă.

Art.31. Aplicarea mentenanţei preventive de tip predictiv (condiţionată) implică monitorizarea în regim on-line a unor mărimi specifice unui tip de echipament (menţionate în partea de „Generalităţi” de la fiecare tip de echipament la care se justifică cheltuieli pentru instalaţii de monitorizare) şi efectuarea probelor şi verificărilor precizate în tabelul aferent echipamentului respectiv, în momentul în care mărimile monitorizate ating valori de alarmare, fără să se poată stabili exact, pe baza acestor mărimi, natura defectului incipient. In acest caz se efectuează numai probele care permit determinarea naturii şi localizarea defectului incipient.

12

Partea a 2-a

GENERATOARE ŞI COMPENSATOARE SINCRONE

Standarde şi prescripţii de referinţă

STAS 1893-87

Maşini electrice rotative. Condiţii generale

STAS 8211-84

Maşini electrice sincrone trifazate. Metode de încercare

STAS 6910-87

Agregate energetice. Vibraţii admisibile. Prescripţii

STAS 10784/1-77

Turbogeneratoare. Condiţii tehnice generale de calitate

STAS 11614-88

Înfăşurări statorice de înaltă tensiune ale maşinilor electrice rotative.

Condiţii tehnice şi metode de încercare

STAS 822/74

Condiţii tehnice pentru hidrogeneratoare sincrone

STAS 832/73

Condiţii tehnice generale pentru turbogeneratoare

CEI 34

Recomandări pentru maşini electrice rotative

VDE 2056/1

Criterii pentru aprecierea vibraţiilor mecanice ale maşinilor electrice

* * *

Instrucţiunile furnizorului exprimate în cartea tehnică a echipamentului

13

Generalităţi La maşinile electrice rotative (respectiv partea a 2-a, a 3-a şi a 4-a a prezentei norme tehnice), uzurile apar la elementele mecanice şi la elementele izolante ale maşinii. La maşinile rotative importante (generatoare şi motoare mari) se monitorizează marimile termomecanice (vibraţii, temperaturi, parametri ai fluidului de răcire). Izolaţia, care este un element uşor alterabil în timpul funcţionării maşinii, trebuie deasemenea monitorizată în scopul utilizării unui sistem de mentenanţă preventivă de tip predeictiv, sau bazat pe fiabilitate. Metoda cea mai folosită în prezent pentru determinatrea stării izolaţiei în regim on-line foloseşte monitorizarea descărcărilor parţiale care se produc în interiorul maşinilor rotative.

Teoria descărcărilor parţiale implică analiza materialelor, câmpurilor electrice, caracteristicilor arcului electric, propagării şi atenuării undelor, sensibilităţii senzorilor spaţiali, răspunsului în frecvenţă şi interpretării datelor în condiţii de semnale perturbatoare (zgomote) puternice. Descărcarea parţială poate fi descrisă ca un impuls electric, sau o descărcare electrică într-o alveolă umplută cu un gaz, sau pe suprafaţa unui sistem izolant solid, sau lichid. Aceste impulsuri, sau descărcări şuntează parţial golurile din izolaţia dintre fază şi pământ, sau dintre faze. Aceste descărcări apar în alveolele care pot fi localizate între conductorul de cupru şi suprafaţa izolaţiei, în interiorul izolaţiei însăşi, sau între suprafaţa izolaţiei şi masa metalică a echipamentului legată la pământ (figura 1)

Conductor de cupru

Alveolă între cupru şi izolaţie Alveolă în interiorul izolaţiei Alveolă între izolaţie şi masa metalică legată la pământ

Masa metalică legată la pământ

Figura 1. Descărcări parţiale în interiorul unui sistem izolant

Impulsurile, cu o frecvenţă foarte mare, se atenuează rapid în propagarea spre pământ.

Descărcările produc arcuri electrice foarte mici în interiorul sistemului izolant, care însă deteriorează izolaţia, putând să conducă la căderea completă a acesteia. Un alt domeniu al descărcărilor parţiale este aşa numitul „tracking” Acesta este fenomenul de apariţie a descărcărilor parţiale la suprafaţa dielectricului şi nu trebuie confundat cu descărcarea care produce conturnarea. Aceste descărcări se datorează gradienţilor mari de potenţial care apar din cauza neuniformităţii câmpului electric produsă de poluarea suprafeţei izolante (figura 2).

14

Conductor de cupru

Canal în izolaţia contaminată Descărcare pe suprafaţă, în aer Suprafaţa contaminată a izolaţiei Masa metalică legată la pământ

Figura 2. Descărcări parţiale pe suprafaţă Conceptul de urmărire a riscului prin măsurarea nivelului de DP se reduce la: - stabilirea locului de amplasare a senzorilor şi determinarea sensibilităţii pe care aceştia trebuie să o aibă; - măsurarea răspunsului sistemului izolant pentru determinarea atenuării; - detectarea „zgomotelor” şi eliminarea acestora.

Analizele efectuate asupra rezultatelor obţinute la măsurarea descărcărilor parţiale au arătat că descărcările debutează iniţial cu creşterea amplitudinii odată cu creşterea timpului de solicitare, dar pot să scurtcircuiteze pelicula semiconductoare din interiorul alveolei şi descărcarea este terminată. Pelicula semiconductoare la care se face referinţă poate să constea dintr-un material organic izolant care se carbonizează în interiorul alveolei şi care să dea naştere distrugerii provocate de mici arcuri electrice.

Din acest motiv modelul alveolei cu descărcare parţială este similar cu modelul mediului izolant.

Analiza actuală a modului de deteriorare a indicat apariţia unei „prăbuşiri” în alura intensităţii descărcărilor parţiale înainte de a se produce căderea completă a izolaţiei.. Aceasta ar putea fi explicat prin arcurile electrice care produc carbonizarea din interiorul alveolei, ceea ce ar crea o componentă rezistivă suficient de scăzută ca să nu se producă o creştere importantă a tensiunii pe alveolă. Această componentă rezistivă scăzută permite trecerea unui curent electric important, care produce încălziri locale care au ca rezultat distrugerea izolaţiei. Modelul de mai sus, incluzând o componentă rezistivă, corelează modul de „cădere” a izolaţiei care conţine alveole în care se produc descărcări parţiale, cu creşterea în timp a curentului de „scurgere” datorat descărcărilor parţiale. O dovadă a vizibilă a acestei componente rezistive o constituie urmele de descărcare pe suprafaţa izolaţiei. Procesul de încălzire datorat acestor efecte de „tracking” duce la evaporarea peliculei. Aceasta produce scindarea peliculei în mici insule. Fiecare întrerupere în peliculă provoacă curenţi de scurgere care produc mici arcuri electrice. Fiecare din acestea este foarte mic, dar efectul de încălzire este important. Aceste încălziri intense provocate de curenţii de scurgere prin arcurile electrice produc modificări chimice la nivel molecular ale izolaţiei. Un material organic care este supus frecvent acţiunii arcului electric se transformă în carbon. Aceste „mici arcuri” de-a lungul izolaţiei – de care s-a vorbit mai sus – pot fi reprezentate prin activitatea descărcărilor parţiale. Figura 3 ilustrează modul de cădere al unei izolaţii deteriorate relativ la intensitatea descărcărilor parţiale.

15

Intensitatea DP

Caderea

“Prabusirea” DP inainte de caderea finala

Deteriorarea izolatiei

Figura 3. Evolutia DP in modul de cadere a izolatiei Intr-un punct apropiat unei eventuale căderi, efectul de „tracking” şi componenta rezistivă a izolaţiei cresc până într-un punct în care descărcările parţiale încep să se reducă ca urmare a „micilor arcuri” care cauzează carbonizarea şi tracking –ul, astfel încât apare o cale directă pentru scurgerea de curent. In acest moment deteriorarea izolaţiei poate să fie detectată cu mijloacele clasice de încercare – cum ar fi măsurarea rezistenţei de izolaţie prin metoda megohmetrului. Din aceste motive, măsurarea on –line a descărcărilor parţiale şi metoda clasică de verificare a izolaţiei sunt metode complementare.

Măsurarea on – line a descărcărilor parţiale poate să detecteze deteriorarea izolaţiei într-o fază progresivă, cu identificarea tendinţelor de deteriorare cu mult timp înainte de a se produce căderea.

Măsurarea clasică a rezistenţei de izolaţie determină o stare în care au apărut curenţii de scurgere în sistemul izolant.

Descărcările parţiale se produc în primul şi în al treilea sfert de perioadă al fiecărui ciclu al tensiunii. In timpul primului sfert de perioadă, pozitiv, o descărcare, sau un scurtcircuit parţial, apare ca un impuls cu orientare negativă. Acesta se manifestă ca o descărcare cu polaritate negativă, care se produce în timpul creşterii tensiunii pozitive aplicată alveolei. In timpul celui de al treilea sfert de perioadă, scurtcircuitul parţial apare ca un impuls pozitiv. Acesta se manifestă ca o descărcare cu polaritate pozitivă, care se produce în timpul creşterii tensiunii negative aplicată alveolei. Aceste fenomene sunt reprezentate în figura 4, unde impulsurile au fost în mod exagerat mărite pentru înţelegerea mai facilă. In realitate aceste impulsuri nu pot fi măsurate cu aparatura de măsură clasică, ele fiind în domeniul frecvenţelor înalte şi având amplitudini în domeniul milivolţilor, atingând maximum valori de ordinul volţilor.

16

Sarcina pozitiva si impulsul negativ masurat (mult exagerat)

Sarcina negativa si impulsul pozitiv masurat (mult exagerat)

Figura 4. Reprezentarea exagerata a impulsurilor negativ si pozitiv masurate

In urma măsurătorilor impulsurilor de tensiune, s-a stabilit că impulsurile cu polaritate negativă apar in timpul primului sfert de perioada, pe porţiunea crescătoare a undei tensiunii, iar impulsurile de polaritate pozitivă apar in timpul celui de al treilea sfert de perioadă, pe porţiunea descrescătoare a undei tensiunii. Dacă se vizualizează semnalele produse de descăarcările parţiale, conform cu cele de mai sus, într-un grafic tridimensional, se observă două zone critice pe parcusul unei perioade de 360 grade. Intervalul de 360 grade se împarte în mod uzual în patru zone, astfel încît nivelul descărcărilor parţiale din primul sfert al perioadei tensiunii, sau descărcările cu polaritate negativă. se pot compara cu cele din al treilea sfert al ciclului, sau cu descărcările cu polaritate pozitivă. Diferenţele dintre cele pozitive si negative vor fi cele care vor constitui baza acţiunilor corective. In figura 5 se prezintă rezultatele obţinute la două măsurători, într-un grafic tridimensional, în care pe o axă s-a reprezentat amplitudinea descărcărilor parţiale, exprimată în milivolţi, pe cealaltă axă s-a reprezentat rata frecvenţei de repetiţie a descărcărilor, exprimată în număr de descărcări parţiale pe durata unui ciclu al tensiunii alternative de frecvenţă industrială, iar pe a treia axă este reprezentat momentul apariţiei descărcărilor parţiale, exprimat în grade electrice, pe durata unei perioade.

17

Nr. impulsuri/ciclu

[V] [grade]

Figura 5. Reprezentare spaţială a descărcărilor parţiale Rata de repetiţie a impulsurilor indică numărul de descărcări care se produc la diferite nivele ale amplitudinii. Ambele joacă un rol important pentru determinarea condiţiilor în care se gaseşte izolaţia.

La măsurătorile efectuate în regim on-line la echipamentele aflate in funcţiune, nivelul amplitudinii se calibrează pentru a reflecta sarcina, exprimată in picocoulombi. Avantajul unei astfel de calibrări constă în faptul că se pot compara echipamente similare şi mai ales în reflectarea tendinţei activităţii descărcărilor parţiale în timp. Măsurarea descărcărilor parţiale în regim on-line permite analiza şi previzionarea echipamentelui electric.

Ilustrarea activităţii descărcărilor parţiale raportată la o perioadă de 360 grade a unui ciclu al tensiunii alternative, permite identificarea cauzelor principale ale acestora, astfel încât se pot stabili acţiunile corective care sa fie implementate.

Al concept mai nou are în vedere efectele impulsurilor negative, care apar în primul sfert al perioadei, pe unda crescătoare, corelat cu impulsurile de polaritate pozitivă, care apar în tipul celui de al treilea sfert al perioadei. S-a constatat că descărcările de polaritate pozitivă sunt mai puternice decât descărcările de polaritate negativă atunci când alveolele se găsesc între izolaţie şi partea metalică legată la pământ a echipamentului, sau când apar pe capetele înfăşurărilor, sau când sunt alveole pe suprafaţa izolaţiei. S-a constatat deasemenea că descărcările de polaritate negativă sunt mai intense decât descărcările de polaritate pozitivă atunci când sunt cauzate de alveole care se găsesc între materialul conductor al căii de curent şi izolaţie.

Aceste fenomene depid de nivelul de tensiune aplicat alveolei, de forma alveolei şi de materialul care constituie anodul şi catodul. Materialul critic este cel al catodului, deoarece catodul eliberează electroni liberi care permit producerea descărcării parţiale. In figura 6 sunt reprezentate repartiţiile descărcărilor parţiale pe cele două zone ale perioadei tensiunii aplicate, funcţie de diferite materiale ale catodului. In acestă figură sunt reprezentate măsurătorile de descărcări parţiale efectuate pentru diferite materiale utilizate pentru anozi şi catozi, precum şi evoluţia descărcărilor parţiale în cele două sferturi de perioadă, pe panta crescătoare, respectiv descrescătoare a sinusoidei. Caracteristicile cuprului şi ale masei metalice legate la pământ definesc catodul, relativ la caracteristicile lor conductoare. Când izolaţia devine catod şi descărcarea parţială se produce la suprafaţa acesteia, se produce plasma. Plasma este o sursă foarte bună de electroni liberi, care dezvoltă descărcarea parţială, şi în plus, descarcă suprafaţa, extinzându-o la natura unei suprafeţe de plasmă. Rezultatul este o tendinţă puternică de producere a descărcărilor parţiale atunci când izolaţia joacă rolul de catod.

18

Impuls de polaritate pozitivă Relaţia dintre impulsuri şi catodul care acţionează în izolaţie Impuls de polaritate negativă

Anod

CUPRU

Conductor de cupru

Catod

Alveolă între izolaţie şi cupru

A Catod

IZOLATIE

Anod

Anod

IZOLATIE

Catod

Alveolă în interiorul izolaţiei

B Catod

IZOLATIE

Anod

Anod

IZOLATIE

Catod

Alveolă între izolaţie şi masa legată la pământ

C Catod

FIER

Anod

Masă metalică legată la pămînt

Figura 6. Reprezentarea influenţei materialului care joacă rolul de catod, asupra intensităţii descărcărilor parţiale.

Pentru impulsurile de polaritate negativă, apărute în primul sfert al perioadei, izolaţia se comportă ca un catod pentru alveolele din spaţiul material conductor (cupru) - izolaţie (figura 6 - A). In timpul acestor impulsuri de polaritate negativă se produce o tendinţă foarte puternică de descărcări în spaţiul din apropierea materialului conductor. In acest fel, dacă impulsurile de polaritate negativă exced impulsurile de polaritate pozitivă, cauza trebuie căutată în alveolele dintre spaţiul materialului conductor si izolaţie.

Pentru impulsurile de polaritate pozitivă, apărute în timpul celui de al treilea sfert de perioadă, izolaţia acţionează ca un catod pentru alveolele dintre izolaţie şi masa metalică legată la pământ (figura 6 - C). In timpul acestor impulsuri de polaritate pozitivă apare o tendinţă puternică de producere a descărcărilor în alveolele dintre izolaţie si masa metalică. Astfel, dacă impulsurile pozitive exced impulsurile de polaritate negativă, cauza constă în alveolele existente între izolaţie şi masa metalică, sau în suprafaţa de tracking, în care apar punţi între izolaţia externă şi masa metalică.

Trebuie specificat că dacă alveolele sunt în interiorul materialului izolant însăşi (figura 6 - B), atunci pentru ambele impulsuri, de polaritate negativă şi pozitivă, catodul este constituit de însăşi 19

izolaţie. In acest caz, când impulsurile pozitive şi negative sunt echivalente, ele se datorează alveolelor existente în izolaţie şi nu celor dintre izolaţie şi cupru, sau masa metalică legată la pământ.

Tabelul de mai jos ilustrează relaţiile dintre rezultatele masurării descărcărilor parţiale şi metodele clasice de încercare. Modelul izolaţiei, reprezentat în prima coloană, prezintă conductoarele interne de cupru, suprafaţa izolaţiei exterioare şi diferite formaţii de alveole din interiorul izolaţiei. A doua coloană defineşte starea izolaţiei. A treia, a patra şi a cincea coloană prezintă rezultatele pentru urmatoarele încercări clasice: măsurarea rezistenţei de izolaţie în curent continuu, măsurarea indicelui de polarizare (raportul rezitenţelor de izolaţie măsurate la 1 minut şi la 10 minute) şi încercarea cu tensiune înaltă continuă (cu monitorizarea curentului de scurgere). A şasea coloană include rezultatele obţinute la măsurarea descărcărilor parţiale.

Pentru izolatia considerată "bună", sau "la limită" rezultatele sunt similare pentru toate metodele de măsură. Pentru izolatia care este "Proastă, dar fără degradări" testele de masură clasice vor indica rezultate false, sau puţin probabile, în timp ce descărcările parţiale indică prezenţa alveolelor în interiorul izolaţiei. Condiţia « inacceptabil » pentri izolaţie nu poate fi diferenţiată cu metodele clasice de încercare, în timp ce descărcările parţiale indică regiuni ale izolaţiei care cuprind alveole, astfel încât se pot stabili metodele corective cele mai indicate.

Pentru conditiile de « la limita căderii », arcurile electrice produse de descărcările parţiale pot să fie progresive într-un punct în care apare defectul permanent, sau să se producă conturnări de tip "tracking", astfel încât nivelul de descărcări parţiale să scadă. Aceasta este ilustrat în figura 3. In timpul acestor condiţii metodele clasice au o acurateţe mai ridicată pentru reflectarea stării izolaţiei, dar trebuie să se ţină seama de faptul că încercarea cu tensiune mărită poate să producă căderea izolaţiei în timpul testului.

20

Comparaţie între măsurătorile de descărcări parţiale şi măsurătorile clasice

Modelul izolaţiei

Starea izolaţiei

Bună

Indicaţia dată de rezistenţa de izolaţie Corectă

Indicaţia dată de indicele de polarizare

Indicaţia dată de curentul de scurgere

Indicaţia dată de descărcările parţiale

Bună

Curentul de scurgere este linear şi de valoare minimă (raportat la tensiune)

Practic nu se pot măsura descărcări parţiale

La limită

Corectă

Corectă

Curentul de scurgere este stabil (raportat la tensiune)

Proastă, dar fără degradări

Falsă

Falsă

Curentul de scurgere este nelinear (raportat la tensiuni)

Cu suprafaţă depreciată (necesită curăţare, sau acoperire de protecţie) Inacceptabililă (necesită reparaţii majore, sau schimbare) La limita căderii (arcurile electrice produse de DP au cauzat carbonizare şi tracking

Curent de scurgere mare. Se recomandă renunţarea la încercarea cu tensiune mărită Nesatisfăcătoare

Nesatisfăcătoare Scăderea tensiunii în timpul încercării

Improbabilă Improbabilă

Curent de scurgere mare şi cădere probabilă în timpul încercării

Descărcări minime, cu impulsuri pozitive şi negative comparabile Apariţii de descărcări parţiale care arată probleme de izolaţie Descărcări puternice de polaritate pozitivă care indică apariţia tracking-ului Descărcări puternice de polaritate negativă care indică alveole în apropierea conductorului de cupru Descărcări parţiale minime. Arcurile produse de DP au progresat până în punctul în care s-au produs deteriorări permanente (a apărut tracking-ul)

Conductor interior de cupru Alveolă în interiorul izolaţiei, în care apar DP Suprafaţă exterioară a izolaţiei

Descrierea Conductor interior de cupru Descărcări de suprafaţă (tracking) produse de DP Suprafaţă exterioară a izolaţiei

modelului izolaţiei

Aşa cum s-a văzut mai înainte, descărcările parţiale sunt impulsuri de înaltă frecvenţă, care apar în diverse secţiuni din interiorul izolaţiei. Aceste impulsuri generază semnale de curent şi de tensiune, care se scurg catre pământ. Se disting trei metode de măsură a descărcărilor parţiale, care se aplică astăzi în practică.

Prima utilizează semnalele de tensiune care se produc ca urmare a descărcărilor parţiale. Aceste semnale sub forma impulsurilor de tensiune sunt atenuate rapid în procesul de propagare de la reţeaua de descărcări. O metodă constă în folosirea condensatoarelor de cuplaj legat direct la terminalele echipamentului. Deoarece aceste traductoare sunt legate la terminalele echipamentului, ele nu pot 21

localiza locul de producere a descărcărilor, din cauza atenuării care face ca semnlele utile să fie comparabile cu nivelul zgomotului de fond. Aceasta permite identificarea numai a descărcărilor care se produc în imediata apropiere a terminalelor echipamentului.. Montarea acestor condensatoare necesită întreruperea funcţionării echipamentului.

Se folosesc metode bazate pe analiza în timp a pantei semnalului, care permit decelarea semnalului util de semnalul de fond. In principiu, metoda se bazează pe faptul că zgomotele externe ale echipamentului au o creştere în timp mai lentă decât semnalul de tensiune produs de descărcările parţiale din interiorul echipamentului, care au o frecvenţă mare şi o creştere rapidă în timp. O problemă cu aceasta aproximare este în cazul evaluării nivelulului de descărcări parţiale la generatoare, unde periile de la excitaţie produc scâteieri cu frecvenţă şi creştere rapidă în timp în interiorul maşinii,. astfel încât rezultatele măsurătorilor să fie falsificate. Aceste indicaţii false ale descărcărilor interioare pot fi eliminate printr-o detectare, identificare şi eliminare corespunzătoare din semnalul care se analizează.

Capacitatile legate la terminale pot deasemenea să elimine descărcările parţiale interne care o creştere lentă în timp, datorată atenuării din interiorul izolatiei, deoarece tehnologia de eliminare a semnalelor cu creştere lentă în timp acţionează prin eliminarea acestor semnale. Cu toate acestea, măsuratorile descărcărilor parţiale efectuate cu condensatoare de cuplaj permit identificarea condiţiilor de deteriorare a izolaţiei.

A doua metodă de obţinere a unui nivel al impulsurilor de tensiune datorate descărcărilor parţiale este de a ataşa dispozitive speciale la conectoarele externe ale traductoarelor de temperatura introduse de fabricat în echipament. Aceste traductoare sunt expuse impulsurilor produse de descărcările parţiale, care călătoresc prin izolaţie. Rezultatele obţinute la măsurători au arătat că traductoarele de temperatură din interiorul echipamentului pot să achiziţioneze semnalele produse de descărcările parţiale mai bine chiar decât transformatoarele de curent de radiofrecvenţă care se montează pe conductorul de legare la pămînt al echipamentului de protecţie la supratensiuni (de exemplu bateriile de condensatoare de la bornele motoarelor). In plus, fabricantul montează traductoarele de temperatură în locurile în care se produc încălzirile cele mai mari şi în care este şi cea mai probabilă apariţia alveolelor din cauza solicitărilor termice ale materialului izolant. Racordarea la aceste traductoare nu necesită întreruperea funcţionării echipamentului, astfel că măsurătoarea se pote efectua imediat. Si în acest caz, la fel ca şi la utilizarea condensatoarelor de cuplaj racordate la bornele echipamentului, trebuie identificat şi eliminat zgomotul. Tehnicile evoluate de monitorizare a descărcărilor parţiale utilizează înregistratoare cu opt canale, cu ajutorul cărora se poate face o diminuare acceptabilă a zgomotului.

A treia metodă utilizată frecvent pentru măsurarea nivelului descărcărilor parţiale foloseşte transformatoare de curent de înaltă frecvenţă (de radio frecvenţă), care se racordează pe conductorul de legare la pământ al condensatoarelor de limitare a supratensiunilor (în cazul motoarelor. Acestea sunt în general mai sensibile decăt condensatoarele de cuplaj.

In afara acestor metode consacrate, se mai folosesc şi alte metode bazate pe efectele secundare produse de descărcările parţiale. In acest sens se poate specifica metoda detectării ultrasonore, în care se utilizează microfoane foarte sensibile în domeniul ultrasunetelor. Metoda are în vedere faptul că descărcările parţiale produc unde în domeniul ultrasonor.

22

Nr. Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei crt.

0 1 2 2.1 Măsurarea rezistenţei a) Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face de izolaţie a înfăşură- cu megohmmetrul, conform tabelului : rilor şi determinarea coeficientului de Tensiunea înfăTensiunea meabsorbţie şurărilor gohmmetrului ≤ 1000 1000-3000 >3000

500 1000 2500-5000

Se măsoară şi se notează temperatura înfăşurărilor.

De preferinţă, măsurarea se face la temperatura mediului ambiant.

Momentul efectuării probei 3 4 a) Valorile obţinute nu trebuie să fie mai - PIF,RT,RC,RK mici de 50% din datele de la PIF, la - Intervenţii la înfăşuaceeaşi temperatură. În lipsa acestora, rări rezistenţa de izolaţie trebuie să fie: - la maşini cu Un ≤ 1000 V, Riz > 1 MΩ ; - la maşini cu Un > 1000 V, Riz≥KUn(V)/î1000+(S(kVA)/100)ş (MΩ) Coeficientul K de variaţie a rezistenţei de izolaţie cu temperatura are valorile: Indicaţiile şi valorile de control

o

C 75 70 60 50 40 30 20 10

K 1,0 1,2 1,8 2,6 3,9 5,5 8,5 12 b) Pentru măsurarea rezistenţei de izolaţie b) Riz>1 MΩ a înfăşurării rotorice faţă de masă se va utiliza un megohmmetru de 1000 V. c) Pentru aprecierea gradului de umiditate c) Kabs=R60/R15≥1,3 , la maşini cu U≥3000 V şi P≥300 kW (sau pentru temperaturi ale înfăşurărilor între ≥300 kVA) se măsoară R60 şi R15.

10 şi 30oC

23

Observaţii 5

0 1 2 2.2 Măsurarea rezistenţei Cu megohmmetrul de 1000 V de izolaţie a circuitului de excitaţie, inclusiv a suporturilor portperiilor 2.3 Măsurarea rezistenţei a) Cu maşina în stare de repaus de izolaţie a lagărului măsurătorile se fac cu megohmmetrul de 500 V, conductele de ulei fiind racordate

3 Valoarea minimă: 1 MΩ

4 - PIF, RC, RK

Tabel (continuare) 5

a) Riz>50% din valoarea de referinţă sau în a) PIF şi după oricare intervenţie la lagăre lipsa acesteia: Riz≥1 MΩ la turbogeneratoare Riz≥0,3 MΩ la hidrogeneratoare

b) În timpul funcţionării se măsoară cu un b) Valorile tensiunii nu se normează. voltmetru de curent alternativ tensiunile între capetele arborelui şi între corpul lagărului izolat şi placa de fundaţie cu pelicula de ulei şuntată.

2.4 Măsurarea rezistenţei Cu megohmmetrul de 100-500 V Riz>0,5 MΩ de izolaţie a traductoa- Măsurarea se va face la placa de borne a traductoarelor, după desfa-cerea legăturilor relor de temperatură la pământ.

2.5 Măsurarea rezistenţei Cu megohmmetrul de 500 sau 100 V Riz>1 MΩ de izolaţie a buloanelor de fixare a statorului pe fundaţie, dacă sunt izolate 24

Dacă maşina nu are borna pentru măsură, se va monta o garnitură între b) În timpul funcţio- fusul arborelui nării: o dată pe lună şi cuzinet în zona acestui lagăr pe durata măsurătorii.

- PIF - RC - RK

- PIF - RC - RK

0 1 2.6 Încercarea izolaţiei înfăşurării statorice cu tensiune continuă mărită (facultativ)

2 3 Tensiunea maximă de încercare Valorile curentului de scurgere nu se Uînc.c.c.=1,6 Uînc.c.a. normează.

Creşterea tensiunii peste valoarea 0,5 Se compară cu valorile măsurate anterior.

Uînc.c.c. se va face în trepte de circa 2 kV. Viteza de creştere va fi constantă.

Se măsoară curentul de scurgere (fugă) şi se trasează curba: Iscurgere=f (Uaplicat).

Curentul de scurgere se măsoară la 15 s după ridicarea tensiunii la o nouă treaptă.

Proba se opreşte la apariţia cotului în curba de mai sus. Proba se face pentru fiecare fază în parte, celelalte două faze fiind legate la masă.

2.7 Încercarea izolaţiei Se încearcă fiecare fază separat faţă de înfăşurării statorice cu masă, celelalte două faze fiind legate la tensiune alternativă masă. mărită, 50 Hz Valoarea tensiunii de încercare: (aplicată) Uînc= K (2Un+1 kV). Înainte şi după efectuarea acestei probe se va măsura rezistenţa de izolaţie.

Izolaţia trebuie să reziste la tensiunea de încercare timp de 1 min.

Valorile coeficientului K : K = 1 în fabrică; K = 1 pentru partea de înfăşurare înlocuită; K = 0,85 la punerea în funcţiune; K = 0,75 pentru toată înfăşurarea după reparaţia parţială sau după avarii care au afectat înfăşurarea statorică; 25

Tabel (continuare) 4 5 În toate cazurile de la Proba nu se pct.2.7. poate executa la generatoarele răcite cu apă, dacă inelele colectoare de apă nu sunt izolate faţă de masă. Proba se poate totuşi face numai după uscarea prea-labilă a circuitului hidraulic prin tehnica vidului.

- PIF La înfăşurările - În urma unor soli- răcite cu apă, citări electrodinamice proba se anormale (scurtcircuit efectuează cu în apropierea bornelor, circuitul de apă sincroniza-re în funcţiune. defectuoasă etc.), dacă Conductivitate se consideră necesar. a apei trebuie - La orice intervenţii să fie mult mai la înfăşurări, cu mică valoarea

0

1

2

3 K = 0,65 profilactic.

Observaţie. Bobinele noi, înainte şi pe parcursul montajului, se verifică conform instrucţiunilor furnizorului acestor bobine. În cazul executării probei cu generatorul închis, se vor respecta indicaţiile din coloana 6, iar valoarea tensiunii de încercare se va reduce cu 2 kV.

26

4 scoaterea barelor din crestături sau înlocuirea parţială a înfăşurării.

- Încercarea profilactică se va efectua dacă există incertitudini asupra stării bobinajului (îmbătrânirea izolaţiei, eroziuni, murdărie), cu ocazia reparaţiilor.

Tabel (continuare) 5 din exploatare indicată de furnizor. Încercarea cu tensiune mărită se execută, de regulă, cu generatorul deschis, pentru a se putea vizualiza locul cu defect şi să se stingă începutul de incen-diu, dacă acesta apare, cu CO2 sau cu praf şi CO2.

- Încercarea se poate executa şi cu generatorul închis, însă numai în condiţiile existenţei în generator a unui mediu care stinge focul (CO2 sau H2 puritate nominală). În acest caz încercarea se execută numai în situaţia apariţiei unei solicitări electrodinamice anormale.

0

1

2.8 Încercarea izolaţiei înfăşurării rotorice cu tensiune alternativă mărită

2

3

Valoarea de bază a tensiunii de încercare notată cu Uînc.b este de 10 ori tensiunea nominală de excitaţie, însă 1000 V ≤ Uînc.b ≤ 3500. În cazul turbogeneratoarelor încer-carea se va executa cu valorile: - rotor oprit, înainte de montarea bandajelor: Uînc = K (Uînc.b + 500 V) - rotor oprit, cu bandaje montate: Uînc = KUînc.b - rotor pe standul de echilibrare la turaţie nominală: Uînc = K (Uînc.b-1000 V)

Izolaţia trebuie să reziste la tensiunea de încercare timp de 1 min.

Valorile coeficientului K: K = 1 în fabrică pentru rotor nou sau în caz de rebobinare completă; K = 0,75 după reparaţii parţiale sau profilactic după avarii care au afectat înfăşurarea rotorică.

27

Tabel (continuare) 4 5 La generatoarele răcite cu aer se va urmări vizual efectul încercării şi se va interveni cu instalaţii de stins incendiul în cazul apariţiei unei flăcări.

- PIF Atenţie!

- La orice intervenţie la Încercarea cu înfăşurare rotorică megohmmetrul de 1000 V se va executa obligatoriu şi la turaţie nominală cu excitaţia scosă din circuit.

0

1

2.9 Măsurarea variaţiei factorului de pierderi dielectrice (tgδ) cu tensiunea aplicată la înfăşurările statorice

2.10 Verificarea barelor de legătură între generator şi transformator

2 - profilactic, în exploatare, încercarea se execută cu megohmmetrul de 1000 V. În cazul hidrogeneratoarelor încercarea se execută cu valoarea: Uînc = KUînc.b Măsurătoarea se execută cu o punte Shering: - Tensiunea de încercare: între 0,1 Un şi 0,8 Un în trepte de 0,1 Un. - Proba se execută cu desfacerea legăturilor dintre borne şi barele capsulate.

- Se măsoară fiecare fază separat faţă de masă, celelalte două faze fiind legate la masă.

- La fiecare măsurătoare se va nota şi temperatura înfăşurării.

- Se trasează curba tgδ = f(U).

- Se calculează variaţia capacităţii ca raport între diferenţa capacităţilor măsurate la 0,8 Un şi 0,2 Un şi capacitatea la 0,2 Un: dC/C=îC(0,8)-C(0,2)şx100/C(0,2) a) Încercarea cu tensiune mărită alternativă aplicată izolaţiei barelor faţă de masă

3

4

Tabel (continuare) 5

- PIF, RC, RK Variaţia tgδ între 0,2 Un şi 0,8 Un nu trebuie să fie mai mare de 20% faţă de - Intervenţii la înfăşuvalorile de referinţă (izolaţie în stare nouă) rări cu scoaterea bamăsurate la aceeaşi tempera-tură a relor din crestături înfăşurării.

Tensiunea de apariţie a pragului de ionizare, respectiv cotul ce apare în curba tgδ = f(U), trebuie să fie mai mare de 0,6 Un. În cazul în care cotul nu este evident, se ia în consideraţie intersecţia asimptotelor la cele două porţiuni ale curbei.

Variaţia capacităţii nu trebuie să fie mai mare de 20% faţă de valorile de referinţă (izolaţie în stare nouă), măsurate la aceeaşi temperatură a înfăşurării. a) Izolaţia trebuie să reziste la tensiunea de - PIF încercare timp de 1 min.

- Intervenţii la bare, ecrane 28

La generatoarele răcite cu apă, proba se face cu circuitul de apă în funcţiune.

Conductivitatea apei trebuie să fie mult mai mică decât valoarea din exploatare indicată de furnizor.

0

1

2 Se efectuează cu barele separate de generator şi transformator.

Tensiunea de încercare: Uînc = 2,5 Un b) Verificarea încălzirii (inclusiv elementele de susţinere) Verificarea se face la proba de scurtcircuit a generatorului cu Iînc=1,2 In timp de 30 min.

2.11 Măsurarea rezistenţei Măsurătoarea se execută cu metoda ohmice a înfăşurărilor voltmetrului şi ampermetrului.

Se măsoară fiecare fază în parte. statorice Se vor face câte trei determinări la trei curenţi diferiţi. Se calculează valoarea medie pentru fiecare fază.

Se măsoară şi se notează temperatura stabilizată a înfăşurării.

Curentul maxim de încercare: 0,1 In

3

4

Tabel (continuare) 5

b) Încălzirea nu trebuie să depăşească - PIF încălzirea admisă de clasa de izolaţie.

- Intervenţii la bare, Nu trebuie să apară încălziri locale mai ecrane mari decât în rest.

Rezultatele măsurătorilor nu trebuie să - PIF, RC, RK difere cu mai mult de 5% între faze şi cu - Intervenţii la înfăşu5% faţă de valoarea din fabrică. rări, cu scoaterea barelor din crestături

2.12 Măsurarea rezistenţei Măsurătoarea se execută cu metoda Rezultatele măsurătorilor nu trebuie să ohmice a înfăşurării voltmetrului şi ampermetrului. difere cu mai mult de 5% faţă de datele din rotorice Se vor face câte trei determinări la trei fabrică (la aceeaşi temperatură). curenţi diferiţi. Se calculează valoarea medie.

29

- PIF, RC, RK - La orice intervenţie la înfăşurare sau la conexiuni

La generatoarele răcite cu apă, proba se face cu circuitul de apă în funcţiune.

Conductivitatea apei trebuie să fie mult mai mică decât valoarea din exploatare indicată de furnizor.

0

1

2.13 Determinarea principalelor caracteristici electrice după învârtirea generatorului la turaţia nominală

2 Se măsoară şi se notează temperatura stabilizată a înfăşurării.

Curentul maxim de încercare: 0,1 In a) Caracteristica de scurtcircuit trifazat permanent la borne Se ridică curba Ik = f (Iex) pentru valori crescătoare ale curentului statoric şi ale curentului de excitaţie. Curba se ridică până la valoarea curentului statoric: Ik = 1,05 In. În timpul probei se permit variaţii ale frecvenţei (turaţiei) până la ±20% din valoarea nominală, fără corecţii.

Se măsoară curenţii de fază pe cele trei faze şi se face media lor aritmetică.

Se determină coeficientul de asimetrie a curentului nominal ca raportul dintre diferenţa între valorile maxime şi minime ale celor trei curenţi măsuraţi şi valoarea medie a lor: ksi = (Inmax.-Inmin.).100/Inmed. , unde: Inmed.=(InR+InS+InT)/3 b) Verificarea încălzirii barelor de legătură între generator şi transformator (inclusiv elementele de susţinere) se face după ridicarea curbei de scurtcircuit, la valoarea IK=1,2 In timp de 30 de minute.

3

Se compară cu caracteristicile date de a) PIF, RK furnizor. a) Curentul de excitaţie la mers în scurtcircuit corespunzător curentului nominal nu trebuie să difere cu mai mult de 5% de valoarea de la PIF în stare nouă.

Coeficientul de asimetrie al curentului nominal trebuie să fie mai mic de 1%.

b) Încălzirea nu trebuie să depăşească încălzirea admisă de clasa de izolaţie (STAS 1897/1-87). Nu trebuie să apară încălziri locale mai mari decât în rest.

30

4

Tabel (continuare) 5

0

1

2 c) Caracteristicile de mers în gol Se ridică curba Uo=f(Iex) pentru valori uniform crescătoare şi apoi uniform descrescătoare (fără reveniri la valori anterioare) ale tensiunii la bornele generatorului şi curentului de excitaţie. Uo este valoarea maximă de încercare cu tensiune indusă a transformatorului bloc, în cazul în care este racordat.

Se măsoară cele trei tensiuni între faze şi se face media lor aritmetică.

Curba se ridică până la valoarea tensiunii la borne Uo=1,1Un pentru turbogeneratoare şi Uo=1,3 Un pentru hidrogeneratoare. În cazul în care nu se poate menţine turaţia (frecvenţa) constantă la valoarea nominală, valorile tensiunii se recalculează cu relaţia: Uo med.=Uo’med. x nn/n’ , unde: Uo med. este valoarea medie a tensiunilor măsurate la turaţia n’ diferită de turaţia nominală nn.

Se determină coeficientul de asimetrie al tensiunii nominale, ca raportul dintre diferenţa între valorile maxime şi minime

Tabel (continuare) 3 4 5 c) Curentul de excitaţie la mers în gol, b) PIF, RK şi orice corespunzător tensiunii nominale, nu intervenţie la înfăşutrebuie să difere cu mai mult de 5% de rările statorice şi rovaloarea de la PIF în stare nouă. torice Coeficientul de asimetrie al tensiunii nominale trebuie să fie mai mic de 1%.

Tensiunea remanentă trebuie să fie sub 100 V.

31

0

1

2.14 Încercarea fierului activ

2 ale celor trei tensiuni măsurate între faze şi valoarea medie a lor: ksu=(Unmax.-Unmin.)x 100/Unmed. : unde: Unmed.=(UnRS+UnST+UnTR)/3 Se măsoară tensiunea remanentă cu generatorul la turaţie nominală, cu excitaţia declanşată (gol neexcitat) după ridicarea caracteristicii de gol.

Se măsoară direct la bornele generatorului cele trei tensiuni între faze. Se face media lor aritmetică. d) Se măsoară prin oscilografiere timpul de stingere al câmpului magnetic din circuitul rotoric.

Se ridică curba Ugen=f(t) din momentul deconectării circuitului rotoric. Încercarea se face la Un. Încercarea constă în încălzirea fierului activ statoric prin inducţie.

Timpul de încercare, la o inducţie de circa 1T, este de 90 min, iar la 1,41T de 45 min.

Temperatura se măsoară cu termometre cu alcool sau termocuple în minimum

3

d) Timpul de stingere nu se normează.

Abaterile faţă de caracteristicile indicate de fabrică sau faţă de valorile iniţiale nu trebuie să depăşească limitele de precizie ale instrumentelor de măsură.

Operaţia se repetă de 3-5 ori, cu urmărirea comportării ADR. Diferenţa maximă de încălzire în diverse puncte să nu fie mai mare de 15oC. La controlul vizual să nu existe zone cu izolaţia între tole carbonizată.

La palpare nu trebuie să existe zone supraîncălzite.

32

4

Tabel (continuare) 5

d) PIF Lucrări la ADR

- Depistarea deteriorărilor la fierul statoric - După intervenţii, reparaţii la fierul sta-toric - După terminarea operaţiei de pachetare

0

1

2 3 20 de puncte situate la periferia interioară a statorului, insistându-se pe zona suspectă. Încercarea se execută cu rotorul scos.

Un număr de spire înconjoară statorul, trecând prin spaţiul interior. Numărul de spire se determină în funcţie de valoarea inducţiei, tensiunea sursei de alimentare şi secţiunea longitudinală a miezului statoric.

Observaţie. Citirea temperaturilor se face din 5 în 5 minute, după circa 30 min (pentru 1T) şi, respectiv, după circa 15 min (pentru 1,41T) de la începerea probei.

2.15 Măsurarea întrefierului Măsurarea se face cu dispozitive speciale, Valorile obţinute nu trebuie să difere faţă în 4-8 puncte diametral opuse şi la ambele de medie cu mai mult de 5 % pentru capete ale rotorului. turbogeneratoare şi 10 % pentru hidrogeneratoare.

2.16 Verificarea etanşeităţii Se face cu apă distilată recirculată şi Nu trebuie să apară umeziri sau scurgeri de înfăşurărilor statorice schimbătorul de ioni izolat. apă. răcite cu apă Valoarea presiunii şi durata probei se iau conform instrucţiunilor fabricii constructoare.

Dacă acestea lipsesc, proba se face la presiunea de 1-1,5 presiune nominală timp de 24 de ore şi o temperatură a apei de 5060oC. 33

Tabel (continuare) 4 5 dacă aceasta se face în centrală (la hidrogeneratoare)

- PIF, RK - Intervenţii care pot conduce la modificarea întrefierului - PIF, RK - Intervenţii la înfăşurări sau la circuitul de apă

0 1 2 2.17 Verificarea circulaţiei Conform instrucţiunilor date de conaerului în canalele de structor ventilaţie ale rotorului În lipsa lor, proba se recomandă a se face cu aer la presiunea de 3 bar.

2.18 Verificarea etanşei-tăţii Verificarea se face conform instrucţiurăcitoarelor de nilor furnizorului. În lipsa acestora proba hidrogen se poate face: a) cu apă la o presiune egală sau mai mare cu maximum 50% presiunea nominală timp de 30 de minute; b) cu aer comprimat la o presiune egală sau mai mare cu 50% presiunea nominală, timp de 30 de minute.

2.19 Verificarea etanşei-tăţii Proba se face conform instrucţiunilor întregului gene-rator furnizorului. sau compensator În lipsa acestora proba se face cu aer sau hidrogen la presiunea nominală a agentului de răcire timp de 24 de ore.

2.20 Măsurarea impedanţei Cu voltmetrul şi ampermetrul, alimentând înfăşurărilor rotorice înfăşurarea rotorului de la o sursă de 220400 V, 50 Hz Proba se face: - cu rotorul scos; - cu rotorul montat, oprit; - cu rotorul în turaţie.

3 Se verifică dacă sunt canalele astupate.

4

Tabel (continuare) 5

- PIF - După avarii care au condus la înfundarea canalelor Presiunea nu trebuie să scadă cu mai mult - PIF, RK - Intervenţii la răcide 1 % din presiunea iniţială.

Nu trebuie să apară umeziri sau scurgeri de toare apă, în cazul probei cu apă.

Presiunea nu trebuie să scadă faţă de - PIF, RK presiunea iniţială cu mai mult de: - Intervenţii la ele1,2% în cazul testului cu aer; mentele de etanşare 4% în cazul testului cu hidrogen.

Valorile impedanţei întregului bobinaj nu - PIF trebuie să difere cu mai mult de 10% faţă - Intervenţii la înfăşude valorile din protocolul de recepţie, în rarea rotorului stare nouă.

Valorile impedanţei bobinelor rotorice trebuie să fie egale între ele la HG sau egale 2 câte 2 la bobinele perechi pe cei 2 poli la TG. 34

0 1 2.21 Măsurarea variaţiei factorului de pierderi dielectrice (tgδ) al bornelor înfăşurării statorice

2 Tensiunile de încercare: Uînc=0,2 Un şi Uînc=0,8 Un Proba se execută cu bornele decuplate de înfăşurare şi barele capsulate.

2.22 Verificarea sistemului a) Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face de excitaţie statică cu megohmmetrul. Valoarea tensiunii de încercare nu este permis să fie mai mare decât tensiunea maximă înscrisă a elementelor semiconductoare. b) Verificarea formei de undă a tensiunii la bornele de curent continuu ale punţii redresoare (cu oscilograf sau osciloscop) c) Verificarea transformatoarelor de forţă se face conform cap.5.

2.23 Măsurarea vibraţiei Măsurarea se face cu maşina funcţionând în regim stabilizat la : lagărelor - gol neexcitat; - gol excitat; - 0,5 din sarcina nominală pentru turbogeneratoare şi 0,25-0,5-0,75 pentru hidrogeneratoare şi compensatoare; - sarcina nominală;

Tabel (continuare) 3 4 5 Proba se exeCreşterea variaţiei tgδ nu trebuie să fie mai - PIF cută la turbomare de 30% faţă de valoarea de referinţă - Reparaţii la borne generatoarele şi (borne noi). la hidrogeneratoarele tip bulb. a) PIF, RC, RK a) Riz ≥ 50% din valoarea de referinţă - La orice intervenţie la sistemul de excitaţie

b) Se compară cu forma de undă b) PIF, RK oscilografiată la PIF.

Valoarea amplitudinii duble a vibraţiei - PIF măsurate în micrometri nu trebuie să - Înainte şi după revidepăşească valorile: zii şi reparaţii - Periodic: lunar în lipsa altor indicaţii ale furnizorului

35

0

1

2 - compensator pentru hidrogeneratoare (dacă este cazul) Calificativul

3 Bine

n (rot./min) 60-600 750 960 1200 1500 1890 2400 3000

4

Satisfăcător

Admis

amplitudinea dublă (micrometri) 120 100 76 60 50 40 30 24

208 160 128 100 80 68 50 40

320 250 196 160 128 100 80 60

Valoarea eficace a vitezei de vibraţii (în mm/s) nu trebuie să depăşească valorile: Calificativul:

Bine Satisfăcător Admis 36

Viteza eficace (mm/s) 0,46 ... 2,8 2,8 ... 4,6 4,6 ... 7,1

Tabel (continuare) 5

0 1 2.24 Măsurarea descărcărilor parţiale la înfăşurările statorice (facultativ)

2 Tensiunile de încercare: 0,2 Un ; 0,4 Un ; 0,6 Un ; 0,8 Un Proba se execută cu desfacerea legăturilor dintre borne şi barele capsulate.

Se măsoară fiecare fază separat faţă de masă, celelalte două fiind legate la masă. Încercarea se face o dată cu proba de la pct.2.10.

Se măsoară sarcina aparentă a descărcărilor parţiale măsurată în pC. Încercarea se face numai la generatoarele cu tensiunea nominală mai mare de 10 kV.

3 4 Valorile măsurate nu se normează.

- PIF, RC, RK Se urmăreşte variaţia în timp a descărcărilor parţiale, creşterea valorilor fiind un indiciu privind starea necorespunzătoare a izolaţiei (îmbătrânire, poluare de suprafaţă).

37

Tabel (continuare) 5 La generatoarele răcite cu apă proba se face cu circuitul de apă în funcţiune.

Conductivitatea apei trebuie să fie mult mai mică decât valoarea din exploatare indicată de furnizor.

Partea a 3-a

MOTOARE DE CURENT ALTERNATIV

Standarde de referinţă

STAS 1893-87

Maşini electrice rotative. Condiţii generale

STAS 8211-84

Maşini electrice sincrone trifazate. Metode de încercare

STAS 7246-91

Motoare asincrone trifazate de la 0,5 kW la 10000 kW. Metode de încercare

CEI 34

Recomandări pentru maşini electrice rotative

38

Nr. crt.

0

Denumirea probei

Condiţiile de execuţie a probei

Indicaţiile şi valorile de control

1

2

3

3.1 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor Determinarea coeficientului de absorbţie (Kabs)

3.2 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a lagărului (în cazul lagărelor izolate)

a) Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face: - cu megohmmetrul de 500 V pentru înfăşurări cu U < 500 V, între faze ; - cu megohmmetrul de 100 V pentru înfăşurări cu U=500-1000 V, între faze; - cu megohmmetrul de 2500 V pentru înfăşurări cu U>3000 V, între faze.

Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face la temperatura mediului ambiant.

La motoarele cu rotorul bobinat măsurătorile se fac separat pentru stator şi rotor. b) Coeficientul de absorbţie Kabs=R60/R15 se determină pentru înfăşurări cu U>3000 V. Măsurătorile se execută: a) cu maşina în stare de repaus cu conductele de ulei racordate, folosind megohmmetrul de 500 V; se va izola în prealabil fusul de cuzinet; b) în timpul funcţionării se măsoară cu voltmetrul de curent alternativ tensiunile între capetele arborelui şi între corpul lagărului şi placa de fundaţie cu pelicula de ulei şuntată.

a) Se recomandă verificarea cu formula: Riz (MΩ)≥KU(V)/î1000+(P(kW)/100)ş Valorile coeficientului K sunt date la cap.2, pct.2.1. b) Kabs=R60/R15 ≥ 1,3

Momentul efectuării probei 4 - PIF, RT, RC, RK - Intervenţii la înfăşurări - Înainte şi după încercarea cu tensiune mărită

a) Rezistenţa de izolaţie nu trebuie să fie a) PIF, RT, RK mai mică decât 50% din valoarea măsurată - Intervenţii la lagăre la ultima punere în funcţiune.

b) În timpul funcţionării, o dată pe lună

39

Observaţii 5

Tabel (continuare) 5

0 1 2 3.3 Măsurarea rezistenţei Se măsoară cu megohmmetrul de 500 V. de izolaţie a bandajelor rotorice

3 4 Rezistenţa de izolaţie să fie mai mare de 1 - PIF - Intervenţii la bandaje MΩ. sau la înfăşurări rotorice 3.4 Măsurarea rezistenţei Se măsoară cu megohmmetrul de 500 V la Rezistenţa de izolaţie nu trebuie să fie mai - PIF de izolaţie a traductoa- placa de borne a traductoarelor, după - Intervenţii la înfăşumică de 0,5 MΩ. relor de temperatură desfacerea legăturilor la pământ. rări statorice - Intervenţii la traductoare 3.5 Încercarea izolaţiei Valoarea tensiunii de încercare este: - PIF Pentru maşini cu P ≥ 50 kW, încercarea înfăşurărilor statorice este obligatorie şi se efectuează după ce s- Uînc. = K (2Un+1000 V), dar nu mai mică - Intervenţii la înfăşurări cu tensiune alternativă a măsurat rezistenţa de izolaţie. După de 1,5 kV. mărită (50 Hz) Valorile coeficientului K sunt date la încercarea cu tensiune mărită se măsoară cap.2, pct.2.8. din nou rezistenţa de izolaţie.

Durata menţinerii tensiunii de încercare este de 1 min.

3.6 Încercarea izolaţiei înfăşurării rotorice cu tensiune alternativă mărită

Încercarea este obligatorie numai pentru maşinile specificate la pct.3.5 : a) motoare sincrone

b) motoare asincrone cu rotor bobinat

Valoarea tensiunii de încercare menţinută - PIF timp de 1 min este : - Investigaţii la înfăa) Uînc. = 10 Un , şurări cu condiţia 1500 V ≤ Uînc ≤ 3500 V b) Uînc. = 2 Un + 1000 V, unde : Un este tensiunea în circuit deschis în stare de repaus,măsurată între inele, cu tensiunea nominală aplicată înfăşurărilor primare.

40

Bobinele noi, înainte de montare, şi apoi întreaga înfăşurare se verifică conform indicaţiilor furnizorului de bobine.

0 1 3.7 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a dispozitivelor de pornire, reglaj şi stingere a câmpului

2 Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face: - cu megohmmetrul de 500 V pentru tensiuni de funcţionare sub 500 V ; - cu megohmmetrul de 1000 V pentru tensiuni de funcţionare cuprinse între 500 şi 3000 V; - cu megohmmetrul de 2500 V pentru tensiuni de funcţionare de peste 3000 V. 3.8 Măsurarea rezistenţei Măsurarea este obligatorie numai pentru ohmice a înfăşurărilor motoare cu P ≥ 50 kW. Se măsoară rezistenţa pe fiecare fază şi ramură (unde există).

Se recomandă metoda ampermetrului şi voltmetrului.

3.9 Verificarea integrităţii a) Maşina montată şi cuplată cu coliviei rotorice la mecanismul antrenat *) motoarele asincrone Se utilizează aparatul DROC 5 – ICEMENERG la pornire.

*)

3 Rezistenţa de izolaţie trebuie să fie cel puţin egală cu 0,5 MΩ.

Rezultatele obţinute nu trebuie să difere cu mai mult de 5% între faze.

Pentru înfăşurările rotorice rezistenţa nu trebuie să difere cu mai mult de 5% faţă de datele de referinţă la aceeaşi temperatură.

Verificarea se face conform instrucţiunilor DROC 5.

4

Tabel (continuare) 5

- PIF - intervenţii la dispozitivele menţionate

- PIF - Intervenţii la înfăşurări sau conexiuni

- PIF la toate maşinile - Anual la maşinile cu pornire grea - La doi ani la celelalte maşini - În caz de necesitate

- Verificarea se face la maşini cu P≥100 kW. Se consideră pornire grea pornirea care depăşeşte 4 s (se poate determina şi cu DROC)

DROC 5 este trusa realizata la ICEMENERG, ce contine aparatul si anexele (detectorii inductivi). Aparatul este utilizat pentru depistarea defectelor de colivie pe durata pornirii motorului in instalatie; anexele se utilizeaza pentru localizarea defectelor (lipituri proaste, fisuri) la rotorul demontat.

41

0

1

2

3

b) Rotorul demontat Se utilizează detectorii inductivi din trusa DROC 5-ICEMENERG sau dispozitive adecvate.

Se acceptă abateri de până la 30% în minus de la valoarea medie măsurată, conform instrucţiunilor de utilizare a traductoarelor din trusa DROC 5.

3.10 Măsurarea rezistenţei Se măsoară rezistenţa ohmică totală Rezultatele nu trebuie să difere cu ohmice a reostatelor de şi rezistenţa pe fiecare plot sau mai mult de 10 % faţă de datele de pornire şi reglaj şi a derivaţie. referinţă la aceeaşi temperatură. rezistenţei de stingere a câmpului 3.11 Încercarea de mers în Înainte de cuplarea mecanismului Rezultatele nu trebuie să difere cu gol antrenat se verifică sensul rotaţiei. mai mult de 10% faţă de datele de Se măsoară Io. referinţă la aceeaşi temperatură.

Se măsoară vibraţiile.

3.12 Determinarea paraDeterminările se fac pentru motoare Caracteristicile de pornire trebuie să metrilor electrici la corespundă celor date de fabrică. cu P ≥ 500 kW, cu mecanismul pornire antrenat cuplat în condiţii normale.

42

4

- După IA - Ori de câte ori este extras rotorul.

- PIF - Intervenţii la dispozitivele menţionate

- PIF - Intervenţii la înfăşurări - La schimbarea mecanismului antrenat - Intervenţii la înfăşurări - Schimbarea mecanismului antrenat

Tabel (continuare) 5 Se consideră necesitate apariţia zgomotului, vibraţiilor, asimetriei, creşterea timpului de pornire Verificarea se face la toate puterile.

0

1

2 La pornire se măsoară: - curentul absorbit; - timpul de pornire; - curentul absorbit la turaţie nominală; - vibraţiile 3.13 Măsurarea întrefierului Măsurarea se face cu ajutorul calibrelor, la între stator şi rotor ambele capete, dacă lungimea statorului depăşeşte 300 mm. a) La maşinile cu poli înecaţi măsurătorile se fac în patru puncte situate la 90o geometrice. Se repetă măsurătorile pentru încă două poziţii ale rotorului, decalate cu câte 90o geometrice faţă de cea iniţială. b) Pentru motoare cu poli aparenţi, măsurătorile se fac sub mijlocul fiecărui pol şi se repetă pentru deplasări succesive cu un pas polar.

Dacă deplasarea rotorului este dificilă se admite ca măsurătorile să se facă numai pentru două poziţii ale rotorului decalate cu 180o geometrice.

3.14 Măsurarea vibraţiilor Măsurătoarea se face la motoarele cu P>50 kW, în funcţie de importanţa acestora. lagărelor Pentru restul motoarelor vibraţiile se măsoară numai în cazul în care este necesar.

3

4

Tabel (continuare) 5

Rezultatele nu trebuie să difere cu mai mult de 10% de valoarea medie. a) PIF pentru motoarele care se transportă demontate - Intervenţii la polii motoarelor cu poli înecaţi b) Intervenţii la polii motoarelor cu poli aparenţi

Vibraţiile nu trebuie să depăşească valorile: - PIF - 0,06 mm pentru turaţii de 3000 rot./min; - Intervenţii la rotor - 0,10 mm, pentru turaţii de 1500 rot./min sau sau stator mai mici.

43

Partea a 4-a

4. MAŞINI DE CURENT CONTINUU

Standarde de referinţă

STAS 1893-87

Maşini electrice rotative.

Condiţii generale

STAS 7814-89

Maşini electrice de curent continuu.

Metode de încercare

44

Nr. Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei crt.

0 1 2 4.1 Măsurarea rezistenţei Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face: de izolaţie a fiecărei - cu megohmmetrul de 500 V la maşini cu înfăşurări faţă de masă Un ≤ 500 V ; - cu megohmmetrul de 1000 V la maşini cu Un > 500 V. 4.2 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a bandajelor rotorice 4.3 Încercarea izolaţiei înfăşurărilor cu tensiune alternativă mărită (50 Hz)

Se măsoară rezistenţa de izolaţie a fiecărui bobinaj faţă de masă. Măsurarea se face cu megohmmetrul de 1000 V. Încercarea se face numai pentru maşini cu Pn ≥ 50 kW. Încercarea se face numai după măsu-rarea rezistenţei de izolaţie asupra fiecărei înfăşurări independente, toate celelalte înfăşurări fiind legate la masa maşinii.

4.4 Măsurarea rezistenţei Se recomandă ca măsurarea să se facă prin ohmice a înfăşurărilor metoda voltmetrului şi ampermetrului: statorice a) în montaj amonte, pentru înfăşurări derivaţie sau independente ;

Momentul efectuării probei 3 4 Rezistenţa de izolaţie trebuie să aibă valori - PIF, RC, RK - Intervenţii la înfăşumai mari decât valoarea minimă dată de constructor sau cel puţin 70 % din valoarea rări - Înainte şi după înde referinţă.

Pentru maşini cu Pn < 1 kW, rezistenţa de cercarea cu tensiune mărită izolaţie nu trebuie să scadă sub 1 MΩ.

Rezistenţa de izolaţie nu trebuie să scadă - PIF, RC, RK - Intervenţii la înfăsub 1 MΩ. şurări sau bandaje Valoarea tensiunii de încercare este : - PIF Uînc. = 1 kV + 2 Un (kV), dar minimum 1,5 - Intervenţii la înfăşukV. rări Durata menţinerii tensiunii de încercare este de 1 min.

Se consideră că izolaţia a suportat încercarea, dacă nu au loc străpungeri.

Efectul corona sau apariţia DP (descărcări parţiale) nu se ia în considerare.

Rezultatele măsurătorilor nu trebuie să - PIF, RK difere cu mai mult de 5% faţă de datele de - Intervenţii la înfăşureferinţă raportate la aceeaşi temperatură. rări Indicaţiile şi valorile de control

45

Observaţii 5

Bobinele noi, înainte şi pe parcursul montajului, se verifică conform indicaţiilor furnizorului de bobine.

0

1

2 b) în montaj aval, pentru înfăşurările polilor auxiliari 4.5 Măsurarea rezistenţei Se măsoară rezistenţa ohmică totală pe ohmice a reostatelor de fiecare plot sau derivaţie. reglaj sau pornire, care fac parte din instalaţiile maşinii 4.6 Măsurarea rezistenţei Se măsoară cu megohmmetrul de 2500 V. de izolaţie a reostatelor de reglaj sau pornire 4.7 Verificarea amplasării Se aplică metoda alimentării cu curent periilor în axa neutră continuu a înfăşurării de excitaţie.

3

Valorile măsurate nu trebuie să difere cu mai mult de 10% faţă de valoarea de referinţă la aceeaşi temperatură.

Valoarea rezistenţei de izolaţie trebuie să fie mai mică de 1 MΩ.

4

Tabel (continuare) 5

- PIF, RC - Intervenţii la reostate

- PIF - Intervenţii la înfăşurări Dându-se o valoare prescrisă curentului de - PIF excitaţie, periile sunt considerate - Modificări ale poziamplasate corect, dacă în raport au alte ţiei suportului portpoziţii ale lor, deviaţia acului periei milivoltmetrului este minimă la deconectarea bruscă a sursei.

4.8 Determinarea zonei de Determinarea se face pentru maşini cu poli Compensarea este bine realizată dacă orice - Intervenţii la înfăşurări comutaţie fără scântei auxiliari cu putere Pn > 50 kW. La diferite regim nominal de funcţionare se află în şi controlul calităţii sarcini, începând de la mersul în gol până interiorul zonei de comutaţie fără scântei. - Demontarea polilor - În toate cazurile comutaţiei la sarcina nominală şi, dacă este posibil, când apar scântei la peste sarcina nominală, se determină perii limitele superioare şi inferioare ale polilor auxiliari, între care comutaţia rămâne practic fără scântei (întunecată).Dome46

Tabel (continuare) 0

4.9

4.10

4.11

4.12

1

2

niul mărginit de aceste limite este zona comutaţiei fără scântei.

Ridicarea caracteris- Se ridică ambele ramuri ale caracteticii de mers în gol risticii, la creşterea şi descreşterea (pentru generatoare) curentului de excitaţie. Valoarea maximă a tensiunii la borne este 1,3 Un şi se menţine timp de 5 min.

Ridicarea caracteris- Se ridică curbele: ticii externe şi de a) Uex = f (Is) pentru n = ct ; reglaj (pentru b) Iex = f (Is) pentru U = ct generatoare) şi n = ct.

Măsurarea Măsurarea se face cu ajutorul cali-brelor întrefierului dintre sub mijlocul fiecărui pol. Se repetă stator şi rotor măsurătorile pentru fiecare poziţie a rotorului decalată cu un pas polar faţă de poziţia anterioară, până când decalajul ajunge la 180o.

Măsurarea vibraţiilor Se măsoară cu maşina în gol şi în sarcină lagărelor pentru maşinile cu P ≥ 100 kW. Pentru restul maşinilor se execută de la caz la caz.

3

4

Abaterile faţă de caracteristicile ridicate în fabrică sau anterior nu trebuie să depăşească limitele de precizie ale aparatelor de măsură folosite.

- PIF - Intervenţii la înfăşurări şi reostate

Abaterile faţă de caracteristicile ridicate în fabrică sau anterior nu trebuie să depăşească limitele de precizie ale aparatelor de măsură folosite.

Rezultatele măsurătorilor nu trebuie să difere cu mai mult de 10% faţă de valoarea medie.

- PIF - Intervenţii la înfăşurări

Mărimea vibraţiilor nu trebuie să depăşească valorile: - 0,06 mm pentru maşinile cu turaţie de 3000 rot./min ; - 0,1 mm pentru maşinile cu turaţie de 1500 rot./min şi mai mică.

47

- PIF pentru motoarele care se transportă demontate - Intervenţii la poli

- PIF, RC - Intervenţii la înfăşurări sau la sistemul de cuplare

5

Partea a 5-a TRANFORMATOARE SI AUTOTRANSFORMATOARE DE PUTERE

Standarde de referinţă STAS 1703/1...7-80.

Transformatoare de putere în ulei

IEC 60270-2000

High voltage test techniques - Partial discharge measurements Instrucţiunile furnizorului din cărţile tehnice ale transformatorului şi accesoriile acestuia Instrucţiuni interne pentru verificări profilactice

48

Generalităţi a)

Monitorizarea transformatoarelor, autotransformatoarelor şi bobinelor shunt, în cadrul mentenanţei predictive (condiţionate)

Monitorizarea stării funcţionale a transformatorului reprezintă un concept modern al managementului mentenanţei promovat pentru reducerea scoaterilor de sub tensiune neplanificate a transformatoarelor şi pentru reducerea cheltuielilor de întreţinere.

Metodologia de monitorizare cuprinde două etape şi anume: Prima etapă are ca scop filtrarea acelor componente ale transformatorului care funcţionează normal astfel încât resursele să fie folosite numai acolo unde este necesar.

Tehnicile aplicate pentru a răspunde la această cerinţă trebuie să nu fie costisitoare, să fie sensibile şi cuprinzătoare astfel încât defectele potenţiale să poată fi detectate în fază incipientă.

Această etapă cuprinde măsurători obligatorii pentru fiecare transformator ale conţinutului de gaze dizolvate în ulei la un interval de 4 luni. In figura 1 este reprezentată schema de monitorizare pe baza analizei conţinutului de gaze dizolvat în ulei.

Dacă rezultatele măsurătorilor indică posibile defecte se vor efectua: -măsurarea pe cale electrică şi ultrasonică a descărcărilor parţiale şi -măsurarea tg δ pentru trecerile izolate şi înfăşurări.

Aceste două măsurători implică scoaterea de sub tensiune a transformatorului pentru o perioadă scurtă de timp (2-3 zile).

Aceste măsurători trebuie executate de firme specializate care stabilesc natura defectului, riscul funcţionării în continuare a transformatorului şi dacă sunt necesare încercări suplimentare pentru diagnosticare. Hotărârea cu privire la funcţionarea în continuare a transformatorului este luată de conducerea întreprinderii proprietară a transformatorului.

49

START

Au trecut 4 luni

NU

DA Măsurarea conţinutului de gaze dizolvate în ulei

DA

Etapa 1 de monitorizare

Corespunde DGA?

NU Măsurarea descărcărilor parţiale şi a tg δ (DP; tg δ)

Defectul este bine identificat?

DA

NU Măsurători de diagnosticare (MD) Etapa 2 de monitorizare Elaborare propuneri de remediere a defectului Reparare Incercări şi măsurători de punere în funcţiune

Incercări şi măsurători pentru punere în funcţiune (IPIF)

DA

Corespunde IPIF?

NU Analiza cauzelor care au condus la ratarea IPIF

Defectul este bine identificat?

Figura 1

DA

50

Etapa a 2-a are ca scop evaluarea stării funcţionale a transformatorului şi trebuie, să se desfăşoare numai pentru acele transformatoare care nu au putut fi catalogate, după evaluări din prima etapă, ca normale. Încercările necesare pentru diagnosticare includ: - Măsurarea curenţilor de magnetizare; - Determinarea funcţiei de transfer a transformatorului ; - Determinarea spectrului de polarizare (tensiunea de restabilire) .

Diagnosticarea finală a stării funcţionale a transformatorului se va face de o firmă specializată pe baza rezultatelor rapoartelor de încercare care va propune modul cum va fi reparat transformatorul.

51

Nr. Denumirea probei crt.

0 1 1 Analiza gazelor dizolvate în ulei

Condiţiile de execuţie a probei

Indicaţiile şi valorile de control

2 3 Probele vor fi recoltate astfel încât să nu Conform IEC 60599 şi a se modifice starea uleiului (se va evita Directivelor Grupei de Acţiune umezirea şi poluarea cu impurităţi a 15.01.01 CIGRE uleiului recoltat).

Probele de ulei se vor preleva din transformatoarele în funcţiune.

Momentul efectuării probei •

•

2

Măsurarea pe cale electrică a descărcărilor parţiale (DP)

Măsurarea se execută în 2 etape: - cu transformatorul funcţionând în gol - cu transformatorul funcţionînd în sarcină Măsurătoarea este precedată de executarea circuitului de măsurare şi etalonarea acestuia în conformitate cu IEC 602702000 Se recomandă executarea măsurătorii când umiditatea mediului ambiant nu depăşeşte 80%

Criterii de promovare: • • nivelul de DP este mai mic de 1000 pC • nivelul de DP este stabil în • timp şi nu are tendinţă de creştere Diagnosticarea naturii şi locului • defectului se va face de specialişti în domeniu.

52

4 Din 6 în 6 luni sau permanent prin implementarea unui aparat specializat pentru măsurarea continuă a hidrogenului sau pînă la 8 componente de gaz pentru trafo cu o vechime înb explotare mai mare de 10 ani Anual pentru trafo cu o vechime în exploatare mai mică de 10 ani De fiecare dată cînd la proba 1 diagnosticarea naturii şi locului defectului este incertă.

La livrarea trafo după RK de către Atelierul de reparaţie Pentru transformatoarele de mare siguranţă se propune monitorizarea continuă a DP prin măsurarea lor pe cale acustică

Observaţii 5 Proba are rolul de avertizare privind efectele incipiente dar şi de diagnosticare în cazul în care sunt analizate mai mult de 8 componente de gaz.

Proba necesită între 2 şi 3 zile de scoatere a trafo din starea operativă de exploatare

Tabel (continuare) 0 3

1 Măsurarea factorului de putere al trecerii izolate şi a capacităţilor

2

3

1) Măsurarea rezistenţelor de izolaţie şi a 1) Se măsoară : tg δ (tg C1 şi tg C2) se efectuează la o umiditate relativă a aerului ambiant de cel mult 80% şi numai după ce s-a curăţit izolatorul (inclusiv cel aferent bornei de măsură) cu alcool de 90o sau tetraclorură de carbon.

2) Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face cu megohmmetrul de 2500 V c.c.

3) Măsurarea capacităţii C1 şi a tg C1 se efectuează la tensiunea de 10 kV c.a., 50 Hz, cu puntea în schemă directă.

4) Măsurarea capacităţii C2 şi a tg C2 se efectuează cu puntea în schemă inversă, la o tensiune de 2 kV c.a., 50 Hz, pentru trecerile izolate de fabricaţie Micafil, Passoni Villa, Dielectra F&G. Pentru trecerile izolate livrate de alţi furnizori valorile tensiunii de măsurare vor fi conforme cu datele din buletinele de încercare ale furnizorului respectiv

a) Rezistenţa de izolaţie între calea de curent şi borna de măsură a trecerii izolate (Rc1): - borna de măsură a trecerii izolate şi flanşa sa (Rc2) şi, respectiv, între calea de curent şi flanşa trecerii izolate (Rc1+C2). b) Tangenta unghiului de pierderi di-electrice tg C1 şi, respectiv, tg C2. c) Capacităţile trecerii izolate C1 şi, respectiv, C2. d) Presiunea sau nivelul uleiului în trecerea izolată. măsurate ale 2) Valorile caracteristicilor menţionate la pct.1 nu trebuie să depăşească limitele maxime admise precizate de fabrica constructoare a trecerii izolate (v. partea a 15-a a prezentei norme)

53

•

4 De fiecare dată cînd se execută proba 2 sau permanent prin implementarea unui aparat specializat care măsoară continuu factorul de putere al trecerii izolate

5

Continuare tabel 0

1

4

Analiza funcţiei transfer

2

3

Măsurătoarea se execută cu transformatorul scos din funcţiune de Există metode diferite pentru determinarea funcţiei de transfer a înfăşurărilor transformatorului: • cu impuls de tensiune înaltă ( ITI ) • cu impuls de tensiune joasă ( ITJ ) • tensiune cu frecvenţă variabilă (TFV) Metodele ITI şi ITJ se bazează pe acelaşi principiu şi anume: un impuls cu front abrupt se aplică pe bornele transformatorului şi simultan se măsoară curentul prin înfăşurarea examinată. Din înregistrarea celor 2 semnale se calculează funcţia de transfer. Principalul inconvenient al metodei ITI este spectrul de frecvenţă incomplet al semnalului de intrare şi sensibilitatea insuficientă a acestei tehnici pentru a sesiza schimbările minore din înfăşurare.

Principala problemă la folosirea metodei ITJ este nerepetabilitatea rezultatelor încercării care depind de nivelul zgomotului din mediul înconjurător. Din acest motiv apar dificultăţi la compararea funcţiei de transfer originală cu cea rezultată în urma încercărilor curente.

La metoda TFV impedanţa înfăşurării transformatorului este determinată în funcţie de frecvenţă prin aplicarea unui semnal sinusoidal de joasă tensiune.

Semnalele de curent sunt măsurate la frecvenţe discrete pentru a determina amplitudinea şi faza funcţiei de transfer pentru întreg domeniul de frecvenţă.

Dezavantajul metodei TFV este durata relativ lungă în comparaţie cu metoda ITJ. Principalul avantaj al metodei TFV este repetabilitatea bună a rezultatelor deoarece această tehnică de măsurare este puţin influenţată de zgomotele ambientale.

54

Diagnosticarea se face prin • compararea funcţiei de transfer originale cu cea rezultată din încercarea curentă.

Abateri nesemnificative ale • funcţiei de transfer între 2 măsurători succesive indică buna funcţionare a transformatorului.

Diagnosticarea se va face de specialiştii în domeniu în cazul în care abaterile între funcţia de transfer originală şi cea curentă sunt mari.

4

De fiecare dată cînd la proba 2 diagnosticarea defectului nu a fost certă.

La fiecare PIF după montarea în staţie (în acest fel se determină funcţia de transfer originală faţă de care se fac diagnosticările ulterioare)

5

Proba are caracter de diagnosticare şi pune în evidenţă defecte dielectrice sau dinamice ale înfăşurărilor transformatorului

b)

Efectuarea probelor şi verificărilor la transformatoare, autotransformatoare şi bobine shunt în cadrul unui sistem de mentenanţă preventivă de tip programat (sistematic)

În cadrul acestei norme, în partea a 5-a şi a 6-a sunt tratate transformatoarele şi autotransformatoarele executate conform prevederilor STAS 1703, precum şi bobinele de reactanţă shunt în ulei, în măsura în care se pot aplica prevederile standardelor la aceste bobine de reactanţă şi nu există alte prevederi sau instrucţiuni specifice acestora din urmă.

Pentru transformatoarele de putere uscate sau cu lichide neinflamabile, precum şi pentru cele etanşe, încercările, măsurătorile şi verificările se execută în conformitate cu instrucţiunile furnizorului.

Hotărârea cu privire la punerea sub tensiune, punerea în funcţiune sau funcţionarea în continuare a echipamentului se va lua nu numai pe baza comparării rezultatelor cu valorile de control, limitele şi toleranţele din prezenta normă, ci şi din urmărirea evoluţiei acestor valori măsurate periodic de-a lungul timpului în exploatare (acestea se referă cu precădere la caracteristicile izolaţiei interne).

Indicatorii de stare ai izolaţiei (R60, Kab, tgδ ale înfăşurării, Estr.ulei, tg δulei 90oC) vor fi interpretaţi în totalitatea lor şi nu individual, cu excepţia stării uleiului electroizolant, care va fi recondiţionat sau înlocuit dacă la măsurători se obţin valori necorespunzătoare pentru Estr. sau tg δ 90oC ulei. În cazul în care la unele încercări şi măsurători de izolaţie rezultatele sunt necorespunzătoare, volumul şi tipul de probe pot fi extinse (repetarea unor probe sau probe noi, suplimentare), respectiv periodicitatea va fi micşorată, în scopul stabilirii exacte a stării transformatorului, a deciziei ce urmează a fi luată: fie de menţinerea în explotare, fie de scoatere din exploatare şi de alegere a tehnologiei de tratare a izolaţiei (uscare, înlocuire de ulei etc.). În asemenea cazuri, în care la încercările şi măsurătorile efectuate în condiţii normale unele rezultate nu corespund, conducerea exploatării, cu concursul furnizorului sau al altor specialişti, va efectua noi probe, va mări eventual volumul şi sortimentul probelor şi va micşora intervalul de probe, în scopul luării unor decizii corecte asupra stării transformatorului şi a măsurilor ce trebuie luate. Înainte de proba cu tensiune mărită este obligatorie determinarea stării izolaţiei prin R60, R60/R15, tg δ, probe de ulei etc.), iar după proba cu tensiune mărită se va repeta măsurarea R60, R60/R15.

Pe lângă încercările şi măsurătorile electrice, transformatoarele vor fi supuse şi controlului şi verificărilor privind funcţionarea corespunzătoare a părţilor mecanice, în conformitate cu instrucţiunile de montaj şi exploatare ale furnizorului sau normelor tehnice ale utilizatorului. În perioada cuprinsă între momentul terminării montajului şi momentul punerii în funcţiune, respectiv între momentul retragerii din exploatare pentru rezervă şi momentul repunerii în funcţiune, verificarea parametrilor de stare ai izolaţiei (măsurarea rezistenţei de izolaţie şi a tgδ pentru izolaţia înfăşurărilor, respectiv măsurarea rigidităţii dielectrice şi a tgδ pentru uleiul din cuvă şi conservator) se va efectua la intervale de : - 1 an pentru transformatoarele cu Sn<63 MVA, de tensiuni nominale<110 kV; - 6 luni pentru transformatoarele cu Sn>63 MVA, de tensiuni nominale 110 kV, 220 kV, 400 kV. În cazul în care în această perioadă, datorită neetanşeităţilor manifestate, au fost necesare remedieri sau completări cu ulei ale transformatorului, imediat după completarea cu ulei se vor efectua măsurătorile de izolaţie menţionate. La PIF se vor efectua toate probele cuprinse în prezenta normă.

Măsurarea caracteristicilor izolaţiei se efectuează pe timp frumos, la o umiditate relativă a aerului ambiant de cel mult 80% şi după curăţirea suprafeţei exterioare a trecerilor izolate cu alcool de 90o sau echivalent. Încercările şi măsurătorile se execută la un interval minim de 12 ore după umplerea cu ulei a transformatorului şi aerisirea corespunzătoare a acestuia.

Ordinea efectuării încercărilor şi măsurătorilor privind starea izolaţiei şi care vor preceda totdeauna încercările cu tensiune mărită este : - rigiditatea dielectrică a uleiului, eventual analiza redusă a uleiului, dacă se apreciază a fi necesară; - R60, R60/R15, tgδ a izolaţiei înfăşurărilor în ulei.

Determinarea tgδ a izolaţiei înfăşurărilor în ulei a transformatoarelor cu tensiuni până la 35 kV inclusiv este facultativă la cele din reţelele de distribuţie şi obligatorie pentru transformatoarele din 55

centralele electrice bloc şi de servicii interne (exclusiv cele cu înfăşurări de MT/0,4 kV necuplate la generator). La transformatoarele de servicii proprii din staţiile electrice se va efectua măsurarea tgδ la un interval de 2RT. De asemenea, determinarea acestei mărimi este obligatorie pentru toate trafo cu tensiuni peste 110 kV inclusiv şi puteri peste 10 MVA inclusiv, indiferent de tensiune. În buletinul de încercări se vor indica temperaturile izolaţiei la care s-au executat măsurătorile.

Măsurătorile se execută la o temperatură a izolaţiei care să nu fie mai mică de 10oC. Ca temperatură a izolaţiei transformatorului deconectat timp îndelungat (cel puţin 24 de ore) şi care nu a fost supus încălzirii, se ia temperatura straturilor superioare ale uleiului, măsurată cu termometrul. În cazul încălzirii transformatorului, măsurarea rezistenţei de izolaţie se face după întreruperea încălzirii, dar nu mai devreme de 60 min în cazul încălzirii prin alimentarea înfăşurării (în scurtcircuit sau în curent continuu), iar în cazul încălzirii exterioare (inducţie ş.a.) nu mai devreme de 30 min.

Măsurătorile de izolaţie R60 şi tgδ înfăşurării trebuie să se facă la PIF, pe cât posibil la o temperatură (ecart ±5oC) apropiată de cea indicată în buletinul fabricii, dar nu mai mică de 10oC. Prevederea este obligatorie pentru trafo de medie şi mare putere. Măsurarea caracteristicilor izolaţiei se execută pe panta scăderii temperaturii, după liniştirea uleiului (circa o oră). Temperatura izolaţiei se determină înainte de măsurarea caracteristicilor izolaţiei.

Astfel: - Pentru transformatoare şi autotransformatoare de puteri mari (100, 200, 250 şi 400 MVA) noi, măsurarea R60, tgδ înfăşurării la punerea în funcţiune se va efectua la două valori de temperatură: 50oC ±5oC şi Tfabrică±5oC sau la temperatura ambiantă, dacă aceasta este mai mare de Tfabrică+5oC (Tfabrică temperatura la care s-au măsurat parametrii de izolaţie în fabrică, valoare indicată în buletinul de fabrică).

Alegerea se va face în funcţie de anotimpul în care se execută măsurătoarea. În continuare, periodic în exploatare, măsurătorile se vor executa la una din temperaturile de referinţă menţionate în buletinul de la PIF (ecart admis ± 5oC).

Valorile măsurate la PIF se compară cu valorile măsurate în fabrică, urmând ca în exploatare valorile măsurate să se încadreze în valorile limită admise la pct.5.

Periodic în exploatare, rezultatele determinării valorilor pentru R60, tgδ înfăşurării la una din cele două temperaturi de referinţă (±5oC) se vor compara cu valoarea de referinţă a R60, tgδ înfăşurării obţinută ca mai sus (pn anul de bază), trebuind să se încadreze în valorile limită admise. În cazurile în care apare o scădere bruscă a valorii măsurate a R60 (mai mare de 40%) într-un an faţă de anul anterior, se va face o analiză specială pentru stabilirea cauzelor şi măsurilor de remediere.

Valorile limită admise în exploatare pentru R60, tg δ înfăşurării sunt indicate la pct.5.2, col.3, pct.4, respectiv pct.5.3, col.3, pct.3.

- Pentru transformatoare de medie putere (10-40 MVA) noi, cât şi pentru cele din exploatare, se va proceda la fel ca mai sus, cu menţiunea că în fabrică determinarea R60, tgδ înfăşurării se va face numai pentru două temperaturi : 50oC şi pentru temperatura ambiantă.

- Pentru transformatoare de mică putere (S<10 MVA) noi, cât şi pentru cele din exploatare, măsurarea R60 la PIF şi apoi periodic în exploatare se va executa la orice temperatură mai mare sau egală cu 10oC. Readucerea rezistenţei R60 şi tgδ pentru izolaţia înfăşurărilor la temperatura de referinţă, în vederea comparării rezultatelor, se va face utilizând coeficienţii de variaţie K1, K2, în funcţie de diferenţa de temperatură t (oC), conform exemplelor din Anexa 5A şi 5B.

56

Nr. crt.

0

Denumirea probei

Condiţiile de execuţie a probei

Indicaţiile şi valorile de control

1

2

3

1) Recoltarea probelor, precum şi metodologia de încercare vor respecta standardele respective. Pentru proba de rigiditate dielectrică şi tangenta unghiului de pierderi dielectrice se vor respecta STAS 286 şi STAS 6799.

2) Probele vor fi recoltate în condiţii în care să nu se modifice starea uleiului existent în cuva trafo (se vor evita umezirea, poluarea cu impurităţi de orice natură provenite din mediul exterior sau în alt mod). Umiditatea relativă a mediului ambiant la prelevarea mostrelor de ulei trebuie să fie de maximum 80%.

3) Probele de ulei se vor preleva din transformatoarele în funcţionare, când temperatura uleiului la partea superioară a cuvei este de cel puţin 50oC. 4) Se acceptă ca la punerea în funcţiune a transformatorului nou, după reparaţia capitală sau la repunerea sub tensiune a unui trafo în rezervă, temperatura minimă a uleiului prelevat pentru probe să fie de +10oC. 5) În afara probelor colectate de la bu-

1) Conform cap.21 2) La izolatoarele umplute cu ulei, închise ermetic, nu se iau în mod obişnuit probe de ulei.

3) În cazul în care valorile şi condiţiile de control (vezi cap.21) nu sunt total satisfăcute, volumul şi tipul probelor de ulei şi de izolaţie (R60, R60/R15, tgδ înfăşurări etc.) se vor extinde (de exemplu, prin repetarea unor probe, determinarea conţinutului de apă prin metoda KarlFisher, determinarea punctului de inflamabilitate, analiza cromatografică a gazelor dizolvate etc.).

4) Analiza cromatografică a gazelor dizolvate în ulei pentru unităţile de transformare de 220 şi 400 kV se va face obligatoriu la PIF şi RT, conform programului, respectându-se procedurile specifice de prelevare a mostrelor de ulei, de analiză a gazelor şi de interpretare a rezultatelor.

5.1 Încercarea uleiului

57

Momentul efectuării probei 4 Conform cap.21 şi anexelor 21.1 şi 21.2 - Anual la trafo de putere aflate în starea operativă “rezervă rece”

Observaţii 5

0

1

5.2 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor R60 şi a coeficientului de absorbţie R60/R15

2 şoanele de probe destinate acestui scop, se vor colecta probe de ulei de la fundul cuvei şi de la fundul conservatorului, care pot fi cele mai semnificative. Se vor colecta probe de ulei şi de la izolatoare, conform instrucţiunilor furnizorului. a) Măsurarea rezistenţei de izolaţie şi a coeficientului de absorbţie se execută conform STAS 1703/7-8 şi a instrucţiunilor de exploatare.

1) Pentru transformatoarele cu două înfăşurări, măsurătorile se vor face cel puţin pentru combinaţiile: IT - (JT + masă) JT - (IT + masă) 2) Pentru trafo de putere cu 3 înfă-şurări, măsurătorile se vor face cel puţin pentru combinaţiile : IT - (MT + JT + masă) MT - (IT + JT + masă) JT - (IT + MT + masă).

3) Pentru autotransformatoarele de putere măsurătorile se vor face cel puţin pentru combinaţiile : (IT + MT) - (JT + masă)

3

4

a) Rezistenţe de izolaţie 1) Pentru transformatoarele noi, la punerea în funcţiune valoarea R60 nu va scădea sub 70% din valoarea de fabrică.

Ulterior, în exploatare, valoarea R60 nu va scădea sub valorile admise la pct.4 de mai jos.

2) Pentru transformatoarele care au suferit o reparaţie în fabrică sau în ateliere specializate, cu înlocuirea parţială sau totală a izolaţiei înfăşurărilor şi/sau care au fost tratate şi uscate corespunzător (atât izolaţia, cât şi uleiul), valoarea R60 după tratare şi uscare, la punerea în funcţiune, nu va fi mai mică de 70% din valoarea măsurată în fabrică sau în atelierul de reparaţie.

3) Dacă s-a efectuat o reparaţie în condiţii de teren, fără înlocuirea totală sau

- PIF - RT, RC, RK - La schimbarea uleiului - La trafo de putere aflate în starea operativă “rezervă rece”, la fiecare 2 ani

JT - (IT + MT + masă) 58

Tabel (continuare) 5

La trafo cu racord direct în cablu şi cutie terminală special umplute cu ulei, măsurarea R60 şi R60/R15 a înfăşurărilor respective se va efectua cu cablurile deconectate, cel puţin o dată la 6 ani. În cazul unor valori măsurate peste 8000 MΩ, compararea cu valorile din fabrică nu mai este restrictivă, având în vedere erorile de citire pe scara megohmmetrului.

0

1

2 4) Temperatura de măsurare şi de raportare a rezultatelor este temperatura uleiului în straturile superioare ale uleiului în cuva transformatorului.

5) Măsurarea se va face la 2500 V c.c. după 15 s şi, respectiv, 60 s din momentul aplicării tensiunii pe izolaţie.

Megohmmetrul de măsură trebuie să aibă putere suficientă (minimum 3 mA la scurtcircuit la bornele sale).

6) Măsurarea rezistenţei de izolaţie se efectuează la umiditatea relativă a aerului ambiant de cel mult 80 %.

7) Măsurarea rezistenţei de izolaţie şi a coeficientului de absorbţie se face înainte de determinarea tg δ şi a capacităţii înfăşurărilor, precum şi înainte şi după proba cu tensiune mărită. Pentru a putea face faţă comparaţiei cu valorile măsurate anterior, se recomandă folosirea aceluiaşi tip şi aceloraşi caracteristici de megohmmetru.

8) Aparatele de 1000 V se recomandă a fi folosite pentru transformatoarele până la 10 kV. 9) Aparatele de 2500 V se vor folosi pentru înfăşurări peste 10 kV inclusiv.

3 parţială a izolaţiei sau a înfăşurărilor şi la care partea activă a fost supusă influenţei factorilor de mediu exterior (umiditatea relativă 75 %, durata expunerii 10 ore, temperatura părţii active mai mare de +10oC), nu se va proceda la uscare dacă după reum-plerea cu ulei rezistenţa de izolaţie nu va scădea sub 90% din valoarea măsurată înainte de începerea reparaţiei, iar celelalte caracteristici ale izolaţiei sunt corespunzătoare.

4) Valorile minime admise pentru R60 a trafo existente în prezent în exploatare la temperaturile izolaţiei de 20oC şi de 50oC sunt : Un, kV

20oC

≤ 60 110-220 400 MΩ

300 600 1000

50oC 90 180 300

5) Pentru înfăşurările cu Un≤500 V, la care nu există buletine ale fabricii, valoarea minimă a rezistenţei de izolaţie la 20oC va fi 2 MΩ.

59

4

Tabel (continuare) 5

0

1

2 10) Se pot folosi şi aparate de 5000 V, dar numai pentru înfăşurări peste 10 kV inclusiv, rezultatele obţinute fiind informative.

11) Rezistenţa de izolaţie a conductoarelor de legătură a megohmmetrului la trafo nu trebuie să fie mai mică decât limita de măsurare a megohmmetrului folosit.

12) Înainte de începerea măsurării, toate înfăşurările se pun la pământ cel puţin 5 min, iar între încercări toate înfăşurările vor fi puse la pământ cel puţin 2 min.

Toate bornele accesibile ale fiecărei înfăşurări pe care se măsoară, precum şi cele la care nu se măsoară se leagă între ele (se scurtcircuitează).

13) Se vor respecta şi folosi în primul rând schemele de încercare din fabrică.

14) Măsurătorile se execută la o temperatură a izolaţiei (vezi pct.1.3.13) apropiată de cea indicată în buletinul de fabrică (ecartul maxim admis va fi de ±5oC) la trafo peste 10 MVA. Se face menţiunea că temperatura

3

60

4

Tabel (continuare) 5

Tabel (continuare) 0

1

2 indicată în buletinul de fabrică este temperatura uleiului în straturile superioare de ulei din cuvă.

15) La trafo sub 10 MVA, coeficientul K1 de variaţie a rezistenţei de izolaţie, în funcţie de diferenţa de temperatură ∆t(oC) are următoarele valori informative: ∆t(oC) K1 toC K1 toC K1 toC K1

1 1,04 10 1,5 35 4,15 60 11,2

2 1,08 15 1,84 40 5,1 65 13,9

3

4

3

5

1,13 1,17 1,22 20 25 30 2,25 2,75 3,4 45 50 55 6,2 7,5 9,2 70 17

La toate transformatoarele valorile reale ale coeficientului de raportare se determină din diagrama obţinută, măsurând rezistenţa de izolaţie R60 la temperatura de 50±5oC şi apoi după ce temperatura a scăzut la 20±5oC (dreapta R12 = f (t) ).

61

4

5

Tabel (continuare) 0

1

2

3

Recalcularea valorii rezistenţei de izolaţie R60, măsurate pentru alte temperaturi (în scopul comparării cu valorile măsurate anterior etc.), se face ca în exemplul de la pct.1.3.15. b) Coeficientul de absorbţie

b) Coeficientul de absorbţie (Kabs.)

Kabs. = R60/R15 este raportul dintre

1) La PIF valorile lui Kabs. nu trebuie să fie

rezistenţa de izolaţie măsurată cu

mai mici decât cele din fabrică cu mai

megohmmetrul după 60 s şi rezistenţa de

mult de 5%.

izolaţie măsurată după 15 s de la aplicarea 2) Pentru transformatoarele aflate deja în tensiunii.

exploatare, valoarea coeficientului de absorbţie nu se normează. Ea se analizează în ansamblul caracteristicilor izolaţiei transformatorului măsurate. În general, valoarea coeficientului de absorbţie, la 20oC, este : Kab ≥ 1,2 pentru transformatoare de putere cu U ≤ 110 kV ; Kab ≥ 1,3 pentru transformatoare de putere cu U > 110 kV. Ca urmare a umezirii izolaţiei sau a unor defecte de izolaţie, acest coeficient se micşorează, apropiindu-se de valoarea 1.

62

4

5

0 1 5.3 Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tg δ) şi a capacităţii izolaţiei complexe a înfăşurărilor

Tabel (continuare) 2 3 4 5 Trafo cu ra1) Măsurarea tg δ şi a capacităţii izolaţiei 1) Pentru transformatoare noi, la pune-rea - Pentru trafo cord în cablu cu U≥110 kV şi înfăşurărilor trafo se execută conform în funcţiune,valoarea tgδ nu va trebui să Măsurarea tg δ depăşească cu mai mult de 30 % valoarea S≥10 kVA şi pentru STAS 1703/7 şi instrucţiunilor de la înfăşurările trafo aferente centrade fabrică. exploatare. lelor electrice (de bloc racordate la 2) Drept valori maxime la temperatura Pentru transformatoarele cu două cabluri se va şi de servicii interne), izolaţiei la 20oC pentru trafo reparate se înfăşurări, măsurătorile se vor face cel face cu desfaexclusiv cele cu vor lua cele din tabelul următor: puţin pentru combinaţiile: cerea cablurilor, înfăşurări de MT/0,4 IT - (JT + masă) şi anume la 6 Un (kV) ≤ 35 110 220 kV necuplate la JT - (IT + masă) ani, o dată cu generator: Pentru transformatoarele de putere cu trei revizia transtgδ (%) 2 0,75 0,5 - la PIF ; înfăşurări, măsurătorile se vor face cel formatorului.

- la RT ; puţin pentru combinaţiile : Măsurarea tgδ - la RC şi RK ; IT - (MT + JT + masă) a înfăşurărilor - la schimbarea 3) Pentru trafo din exploatare se dau MT - (IT + JT + masă) la trafo cu uleiului. următoarele valori maxime admise, la racord direct a JT - (IT + MT + masă) o o - Pentru celelalte trafo bornelor la temperaturile izolaţiei de 20 C sau 50 C : Pentru transformatoarele de putere se vor (vezi pct.1.3.11): cablu se poate face cel puţin pentru combinaţiile: o o la PIF ; (kV) 20 C 50 C U n face şi mai (IT + MT) - (JT + masă) - la RT ; repede, dacă JT - (IT + MT + masă) - la RC şi RK ; celelalte măsu< 10 4% 11% 2) Măsurarea tg δ a izolaţiei înfăşurărilor la schimbarea rători periodice 10-60 2,5% 7% se efectuează la o umiditate relativă a uleiului. sau alte obser110-220 2,5% 7% aerului ambiant de maximum 80%.

La trafo de putere vaţii indică o 400 1,5% 2,5% 3) Măsurarea se efectuează după aflate în starea înrăutăţire a verificarea cu megohmmetrul a rezistenţei “rezervă rece” : la izolaţiei interne de izolaţie şi a coeficientului de absorbţie; fiecare 2 ani a trafo. de asemenea, această măsurătoare se execută 63

0

1

2 înainte de proba cu tensiune mărită a izolaţiei trafo.

4) Tensiunea de măsură este 10 kV pentru înfăşurările cu tensiuni nominale de peste 10 kV inclusiv, iar pentru înfăşurările cu tensiuni nominale sub 10 kV tensiunea maximă de măsură va fi cea nominală a înfăşurării respective.

5) Asupra valorii măsurate se vor efectua corecţii, ţinând seama de tg δ şi de capacităţile proprii ale conductoarelor folosite în schemă şi a schemei de măsură propriu-zise, conform instrucţiunilor furnizorului punţii de măsură.

6) Înainte de începerea măsurării, toate înfăşurările se pun la pământ cel puţin 5 min, iar între încercări toate înfă-şurările vor fi puse la pământ cel puţin 2 min.

7) Toate bornele accesibile ale fiecărei înfăşurări se leagă între ele (se scurtcircuitează).

8) Încercarea se execută pe rând între fiecare înfăşurare faţă de celelalte legate la masă. Se vor respecta şi folosi în primul rând schemele de încercare din fabrică.

3

64

4

Tabel (continuare) 5

0

1

2 9) Măsurătorile se execută la o temperatură a izolaţiei apropiată de cea indicată în buletinul de fabrică (ecartul maxim admis va fi de ±5oC), dar nu mai mică de +10oC, conform pct.1.3.15.

Se face menţiunea că temperatura indicată în buletinul de fabrică este temperatura uleiului în straturile superioare de ulei din cuvă (la transformatoarele cu ulei).

10) Coeficientul K2 de variaţie a indicelui caracteristic al izolaţiei înfăşurărilor tg δ, în funcţie de diferenţa de temperatură ∆t(oC), are următoarele valori orientative: ∆toC K2

1

2

3

4

5

3

10

1,03 1,06 1,09 112 115 125 15

20

25

30

35

40

1,51 1,75

2

2,3 2,65 3

45

50

55

60

65

70

3,5

4

4,6

5,3

6,1

7

65

4

Tabel (continuare) 5

0

1

2 11) La toate transformatoarele valorile reale ale coeficientului de raportare se determină din diagrama obţinută, măsurând tg δ la temperatura de 50±5(oC) şi apoi după ce temperatura a scăzut la 20±5(oC) dreapta tg δ=f(T). Recalcularea tg δ a înfăşurării măsurate pentru alte temperaturi, în scopul comparării cu valorile măsurate anterior (în fabrică, la PIF ş.a.), se face ca în exemplul de la pct.1.3.13.

5.4 Verificarea trecerilor 1) Măsurarea rezistenţelor de izolaţie a tg izolate tip condensator δ (tg C1 şi tg C2) se efectuează la o prevăzute cu borna de umiditate relativă a aerului ambiant de cel măsură a capacităţii şi mult 80% şi numai după ce s-a curăţit izolatorul (inclusiv cel aferent bornei de tg δ măsură) cu alcool de 90o sau tetraclorură de carbon.

3

1) Se măsoară :

4

Tabel (continuare) 5

- PIF - La intervenţii cu decuvare

a) Rezistenţa de izolaţie între calea de curent şi borna de măsură a trecerii izolate (Rc1) : - borna de măsură a trecerii izolate şi flanşa sa (Rc2) şi, respectiv, între calea de curent şi flanşa trecerii izolate (Rc1+C2).

2) Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face cu b) Tangenta unghiului de pierderi di- RT, RC, RK megohmmetrul de 2500 V c.c. electrice tg C1 şi, respectiv, tg C2.

3) Măsurarea capacităţii C1 şi a tg C1 se c) Capacităţile trecerii izolate C1 şi, efectuează la tensiunea de 10 kV c.a., 50 respectiv, C2. d) Presiunea sau nivelul uleiului în treHz, cu puntea în schemă directă.

4) Măsurarea capacităţii C2 şi a tg C2 se cerea izolată. efectuează cu puntea în schemă inversă, la 2) Valorile măsurate ale caracteristicilor menţionate la pct.1 nu trebuie să o tensiune de 2 kV c.a., 50 Hz, pentru depăşească limitele maxime admise trecerile izolate de fabri66

0

1

2 caţie Micafil, Passoni Villa, Dielectra, F & G, iar pentru trecerile izolate livrate de alţi furnizori decât cei menţionaţi, valorile tensiunii de măsură vor fi conforme cu datele din buletinele de încercare ale furnizorului respectiv sau cu datele din buletinul de PIF. 5.5 Măsurarea rezistenţei 1) Pentru măsurare se foloseşte metoda ohmice a înfăşurărilor punţii sau metoda voltmetru-ampermetru, (vezi nota de la pct.5.7, cu aparate de clasa 0,2, conform STAS 1703/7 şi instrucţiunilor de exploatare. col.4) 2) La trafo având neutrul inaccesibil se vor măsura rezistenţele între faze şi se vor determina prin calcul rezistenţele de fază.

3) Măsurarea se execută cu curent continuu la o valoare superioară cu 20% valorii curentului de mers în gol dat în buletinul de fabrică, în scopul saturării miezului magnetic, ceea ce duce la scurtarea timpului de stabilizare a indicaţiilor aparatelor de măsură.

Valoarea acestui curent se poate calcula:

3 precizate de fabrica constructoare a trecerii izolate respective (cap.15).

Rezistenţa înfăşurărilor diferitelor faze măsurate pe aceleaşi prize nu trebuie să difere faţă de valorile din buletinul fabricii constructoare cu mai mult de 2 %, raportat la aceeaşi temperatură. Ca valoare a temperaturii de măsură se ia valoarea medie aritmetică a temperaturilor uleiului la partea superioară a cuvei şi, respectiv, la partea infe-rioară a cuvei : Tmedie = (Tu sup. + Tu inf.)/2

Ic.c. = 1,2xI o 2 xU c.c. / (R bat . + R trafo ),

67

4

Tabel (continuare) 5

- RT - RC, RK

La modificarea poziţiei comutatorului de reglaj la trafo (cu Sn≥10 MVA) cu comutator de reglaj în absenţa tensiunii

0

1

2

3

în care: Uc.c. este tensiunea bateriei; Rbat. - rezistenţa internă a bateriei; Rtrafo - rezistenţa ohmică a trafo; Io - valoarea nominală a curentului de mers în gol.

4) În orice caz, curentul ce se aplică nu va depăşi 0,1 In, pentru a nu încălzi înfăşurarea în timpul măsurătorilor. În timpul măsurării rezistenţei ohmice se notează temperatura înfăşurării.

Raportarea rezistenţei măsurate la o altă temperatură se face cu formula: Rt2 = Rt1 (T+t2) / (T+t1) , unde T = 235.

5) Măsurătorile se fac atunci când indicaţiile aparatelor de măsură s-au stabilizat.

Timpul din momentul aplicării curentului de măsură până la stabilizarea aparatelor se poate aprecia cu formula: tsec.=1,5 Un

2 / (Uc.c. w) ,

în care :

Un este tensiunea nominală pe fază (dacă se măsoară pe fază) a înfăşurării care se măsoară; Uc.c. - tensiunea bateriei de curent continuu; 68

4

Tabel (continuare) 5

0

1

5.6 Verificarea trafo de curent de tip inclus

2 w = 2xπxf, unde f este frecvenţa nominală (50 Hz).

Ca exemplu se poate arăta că, în anumite cazuri, acest timp poate atinge peste 30 min.

1) Verificările se efectuează atunci când umiditatea relativă a mediului ambiant este sub 80%.

2) Măsurarea rezistenţei de izolaţie se efectuează cu megohmmetrul de 500, 1000 sau 2500 V c.c.

3) Temperatura trafo de curent de tip inclus se consideră egală cu temperatura uleiului la partea superioară a cuvei.

4) Măsurarea rezistenţei ohmice se face prin metoda punţii, cu o precizie de cel puţin 0,2.

5) Pentru măsurarea curentului şi a tensiunii la proba cu tensiune aplicată şi la verificarea caracteristicii de magnetizare, precizia de măsură va fi cel puţin 1,5.

6) După verificarea caracteristicii de magnetizare, în mod obligatoriu se va efectua operaţia de demagnetizare a trafo de curent de tip inclus, conform instrucţiunilor fabricii constructoare.

3

Se efectuează următoarele verificări: 1) Controlul vizual exterior Nu trebuie să existe deteriorări exterioare, scurgeri de ulei, murdărie pe placa cu bornele exterioare ale înfăşurării secundare a transformato-rului de curent.

2) Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurării trafo de curent de tip inclus faţă de miezul magnetic propriu şi faţă de carcasă (dacă există), puse la masă şi, respectiv, faţă de înfăşurările celorlalte transformatoare de curent incluse pe aceeaşi trecere izolată.

Valoarea rezistenţei de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 1000 MΩ la temperatura de 20oC. Dacă măsurarea rezistenţei de izolaţie s-a făcut fără dezlegarea conexiunilor la circuitele secundare aferente, valoarea rezistenţei de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 2 MΩ la temperatura de 20oC.

69

4

- PIF - RT - RC, RK

- PIF - RT - RC, RK

Tabel (continuare) 5

0

1

2

3 3) Încercarea izolaţiei înfăşurării transformatorului de curent de tip inclus cu tensiune aplicată, c.a., 50 Hz, timp de 1 min Se încearcă izolaţia înfăşurării faţă de miezul magnetic propriu şi faţă de carcasă (dacă există), puse la masă şi, respectiv, faţă de înfăşurările celorlalte transformatoare de curent, inclusiv pe aceeaşi trecere izolată.

Conexiunile la circuitele secundare trebuie să fie dezlegate de la bornele înfăşurării trafo de curent de tip inclus.

Valoarea tensiunii de încercare se ia egală cu valoarea prevăzută în instrucţiunile fabricii constructoare a trafo de curent de tip inclus.

4) Măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurării secundare a trafo de curent de tip inclus Valoarea măsurată nu trebuie să difere cu mai mult de ±2% faţă de valoarea din buletinul de fabrică pentru transformatorul de curent respectiv.

5) Verificarea caracteristicii de magnetiza-re sau a punctului de control Se verifică caracteristica de magnetizare (curba volt-amper) a trafo de 70

4

Tabel (continuare) 5

0

1

5.7 Verificarea comutatorului de reglaj sub tensiune

2

3 curent pe cât posibil la valori ale curentului apropiate de valorile menţionate în buletinul de fabrică pentru aceeaşi probă.

Caracteristica de megnetizare trebuie să aibă aceeaşi alură cu cea din buletinul de fabrică.

Dacă în instrucţiunile furnizorului se solicită numai verificarea caracteristicii de magnetizare în punctul de control, atunci la valoarea indicată de furnizor pentru curentul prin înfăşurarea transformatorului de curent de tip inclus se măsoară tensiunea la bornele acestei înfăşurări.

Valoarea acestei tensiuni nu trebuie să depăşească valoarea limită precizată în instrucţiunile furnizorului.

1)Verificările se vor efectua în conformi- Se efectuează următoarele verificări : tate cu instrucţiunile furnizorului şi, în 1) Verificarea calităţii uleiului din cuva ruptorului comutatorului de reglaj sub lipsa acestora, cu fişa tehnică a cosarcină prin : mutatorului respectiv.

2) Măsurarea forţei de acţionare a a) determinarea rigidităţii dielectrice a comuta-torului se face cu dinamometrul. uleiului; 3) Măsurarea rezistenţei de izolaţie a b) măsurarea tg δ a uleiului la 90oC. circuitelor de comandă, protecţie, semRigiditatea dielectrică a uleiului din cuva nalizare a servomotorului se face cu ruptorului nu trebuie să fie mai mică de megohmmetrul de 1000 V c.c.

100 kV/cm ; în caz contrar, se

71

4

Tabel (continuare) 5

1) Probele de la pct.1, 2, 3, 4, 9, 10, 11 şi 12 se vor efectua la PIF, RT, RC, RK. 2) Probele de la pct.5, 6 se vor efectua după reparaţiile la mecanismul de acţionare al comutatorului.

0

1

2

Tabel (continuare) 3 4 5 va schimba uleiul.

La RK, dar nu mai rar 2) Verificarea nivelului uleiului din cutia de o dată la 10 ani. cu angrenaje 3) Proba de la pct.7 se Nivelul uleiului va corespunde indicaţiilor va efectua la periodifurnizorului. citatea fixată de 3) Verificarea corectitudinii conexiunilor furnizor în instrucţiucuvei ruptorului comutatorului de reglaj la nile sale, dar nu mai rar de o dată la 5 ani. cuva trafo şi, respectiv, la conservator.

Se verifică condiţia de egalizare a presiu- 4) Proba de la pct.8 se va efectua la RC şi RK nilor în cuva trafo, condiţie de blocare a şi, respectiv, cu prilejul legăturii între cele două cuve în timpul funcţionării trafo şi, respectiv, posibilitatea intervenţiilor la ruptor.

Notă. Obligatoriu, cu evacuării gazelor şi a uleiului spre prilejul RT, se va conservator. manevra comutatorul 4) Verificarea sensului corect de rotire a pe toate poziţiile de comutatorului câteva ori consecutiv, 5) Verificarea diagramei de comutare pentru a curăţi (succesiunea corectă a conductelor la suprafaţa contactelor. ruptor, selector, inversor) 6) Controlul stării contactelor, al presiu-nii pe contacte la selector, inversor 7) Controlul vizual al stării şi gradului de uzură al contactelor, măsurarea rezistenţelor de contact şi de comutare Verificări suplimentare precizate de furnizor privind elementele ruptorului 8) Măsurarea rezistenţelor de limitare

72

0

1

5.8 Verificarea comutatorului la trafo fără reglaj sub sarcină 5.9 Verificarea grupei de conexiuni şi a polarităţii

2

3 4 9) Controlul funcţionării corecte a degazorului (dacă acest accesoriu este montat de furnizor pe transformator) 10) Controlul dispozitivului de acţionare prin servomotor, şi anume: a) etanşeitatea dulapului trebuie să corespundă gradului de protecţie din cartea trafo; b) starea fizică şi funcţionalitatea releelor, a contactelor, a microîntrerupătoarelor, a termostatului, a rezistenţelor de încălzire ş.a.; c) starea de uzură a elementelor mecanice de acţionare şi blocare; d) starea legăturilor la pământ.

11) Măsurarea forţei de acţionare manuală a comutatorului 12) Măsurarea rezistenţei de izolaţie a circuitelor de comandă, semnalizare, protecţie Rezistenţa de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 2 MΩ la 20oC. Controlul stării contactelor, al presiunii pe Conform instrucţiunilor furnizorului şi, în - RC, RK, cu decucontacte lipsa acestora, conform fişei tehnologice vare - La orice decuvare Se vor măsura rezistenţele ohmice.

Conform STAS 1703/4

Tabel (continuare) 5

Rezultatele verificării trebuie să confirme - PIF grupa înscrisă pe eticheta de fabricaţie a - Intervenţii la înfăşurări şi la conexiuni trafo.

73

0

1

5.10 Măsurarea raportului de transformare

Tabel (continuare) 2 3 4 5 Polaritatea trebuie să corespundă cu - La modificarea coneschema şi notaţiile de pe trafo. xiunilor sau a raportului de transformare pe placa de conexiuni exterioară sau interioară - PIF În cazul folosiSe execută conform STAS 1703/7, Raportul de transformare măsurat nu înfăşurarea alimentată fiind cea de înaltă trebuie să difere cu mai mult de 0,5 % faţă - Intervenţii la înfăşu- rii metodei cu tensiune. Verificarea se va face începând de cel indicat în buletinul de fabrică, rări şi la conexiuni voltmetre, valoarea măsucu alimentarea cu tensiune joasă de 220 eroarea fiind aceeaşi ca mărime şi sens pe - La modificarea conexiunilor sau a rarată a raporsau 400 V c.a., 50 Hz, valoare ce va fi toate ploturile (prizele înfăşurării) portului de transfortului de transstabilită în funcţie de eroarea maximă comutatorului, cu observaţia de la col.5. admisă a rezultatelor (indicată în STAS) şi mare pe placa de formare luată de aparatele de măsură disponibile. conexiuni exterioară pe aceleaşi Verificarea se face cu aparate de precizie sau interioară prize nu trede clasa 0,2.

- După declanşări prin buie să difere protecţii la defecte cu mai mult de interne 2 % între faze.

- După RK în atelier La trafo echipate cu comutatoare de reglaj în sarcină, toleranţa nu va depăşi valoarea procentuală a unei trepte de reglaj.

74

0 1 5.11 Măsurarea pierderilor şi a curentului de mers în gol la tensiune scăzută (400-500 V)

5.12 Măsurarea pierderilor şi a curentului de mers în gol la tensiune nominală

Tabel (continuare) 2 3 4 5 Se execută conform STAS 1703/7 şi Valorile măsurate (vezi observaţia) pentru - PIF (în lipsa buleti- Măsurarea se va efectua nului de fabrică) instrucţiunilor de exploatare. pierderile de mers în gol nu trebuie să înainte şi după Se recomandă ca măsurarea să se execute difere de cele obţinute în fabrică şi înscrise - După reparaţie încercarea cu în buletinul de fabrică (dacă acestea s-au numai la trafo peste 10 MVA inclusiv şi tensiune mărită efectuat la tensiune scăzută) sau de cele peste 110 kV inclusiv. a înfăşurărilor obţinute la PIF cu mai mult de 5 % pentru Probele se execută înainte de a supune în atelierele de trafo trifazate cu miez cu 3 coloane şi 10 trafo la acele probe la care se foloseşte reparaţii. curentul continuu (R60/R15; R60, rezistenţe % pentru trafo trifazate cu miez cu 5 coloane. ohmice, încălzirea prin alimentarea Valoarea curenţilor de mers în gol pe cele înfăşurărilor în curent continuu); în caz 3 faze nu se normează, dar trebuie să fie contrar este necesară, în prealabil, compatibilă cu cea din fabrică în ceea ce demagnetizarea miezului. priveşte raportul dintre ele.

Măsurarea se poate face cu raportarea valorilor măsurate la tensiunea nominală dacă tensiunea de alimentare este între 1 şi 10 % Un. Se va executa conform STAS 1703/7 şi a Valorile măsurate nu vor diferi de valorile - PIF (în lipsa buleti- Măsurarea se instrucţiunilor de exploatare. iniţiale precizate în buletinul de fabrică cu nului de fabrică) va efectua mai mult de 5 % la pierderile în gol şi 10% - După RK în atelier, înainte şi după la curentul de mers în gol. care presupune deîncercarea cu montarea înfăşurărilor tensiune mărită sau intervenţii la a înfăşurărilor miezul magnetic. în atelierele de - Pentru trafo de dis- reparaţii. tribuţie de 20/0,4 kV se va executa proba înainte de a lua hotărârea pentru repararea acestora.

75

0 1 2 3 5.13 Măsurarea tensiunii şi Se execută conform STAS 1703/7.

Abateri admise faţă de valorile iniţiale a pierderilor în Abaterea de frecvenţă nu va depăşi ±3 %. precizate în buletinul de fabrică scurtcircuit • Pentru tensiunea de scurtcircuit : - La trafo de distribuţie cu S≤6,3 MVA şi Un≤35 kV, abaterea admisă va fi ≤+1% din Ukn%.

- La trafo cu puteri mari cu S≥10 MVA şi Un≥110 kV, abaterea admisă va fi ≤2% din Ukn%.

• Pentru pierderi în scurtcircuit abaterea admisă va fi ≤ 5%.

5.14 Încercarea izolaţiei cu 1) Încercarea se va efectua cu ten-siune 1) Valoarea tensiunii de încercare este tensiune aplicată de aplicată, conform STAS 1703/7, asupra egală cu : frecvenţă 50 Hz, 1 min transformatorului complet montat.

- 100 % Uif, unde Uif este tensiunea de 2) Comutatorul de reglaj se pune pe poziţia încercare în fabrică (identică cu valoarea corespunzătoare maximumului de spire ale precizată în STAS 1703/7 pentru clasa de izolaţie respectivă, dacă în specificaţia înfăşurării (plotul 1). tehnică a transformatorului nu s-a precizat o tensiune de încercare mai mare), pentru trafo la care s-a înlocuit complet izolaţia în urma repartiţiei în atelier; - 85% Uif - pentru trafo la care s-au executat reparaţii cu înlocuirea parţială a bobinajelor sau a izolaţiei principale; - 75 % Uif - pentru trafo noi reparate, la care nu s-au făcut intervenţii la partea activă (demontarea acesteia, intervenţii în schema de izolaţie etc.) sau pentru trafo aflate în stare de depozitare.

76

Tabel (continuare) 5

4 - PIF numai în lipsa buletinului de fabrică - După RK în atelier, care presupune demontarea înfăşurărilor sau intervalului la miezul magnetic

1) La PIF a trafo cu Un≤20 kV, în lipsa buletinului de fabrică 2) La livrarea transformatorului de către atelierul de reparaţie specializat după RK 3) La trafo aflate în starea de depozitare o perioadă de timp de minimum 3 ani

0

1

2

3 2) În timpul încercării nu trebuie să apară străpungeri sau conturnări ale izolaţiei observate vizual sau auditiv - sau alte anomalii.

5.15 Încercarea izolaţiei cu 1) Încercarea se efectuează cu tensiune de 1) Valoarea tensiunii de încercare este tensiune indusă mărită c.a. indusă monofazat, conform STAS stabilită în aceleaşi condiţii ca la pct.5.14.

1703/3, asupra trafo complet montat.

Valorile tensiunilor de încercare la proba 2) Frecvenţa tensiunii de încercare este cu tensiune indusă monofazată şi la proba mărită, în vederea reducerii puterii cu tensiune aplicată, pentru trafo noi sau generatorului de tensiune. pentru trafo reparate, la care s-a înlocuit 3) Durata încercării (T) este corelată cu complet izolaţia (100 % Uif), vor frecvenţa tensiunii de încercare (f), între corespunde STAS 1703 (trafo având izolaţia de tipul hârtie-ulei), şi anume: cei doi parametri existând următoarea relaţie (conform STAS 1703/3) : Um (kV) Un (kV) T = 60 x 100 / f 4) Comutatorul de reglaj se pune pe poziţia corespunzătoare maximumului de spire ale 3,6 16 înfăşurării (plotul 1).

7,2 22 5) Încercarea se efectuează numai dacă 12,0 28 rezultatele încercărilor de la pct.5.1, 5.2, 5.3, 5.4 sunt corespunzătoare.

17,5 38 24,0 30,0 36,0 42,0 72,5 123 245 420 77

50 60 70 80 140 185 360 630

4

Tabel (continuare) 5

1) La livrarea trafo de către atelierul de reparaţie specificat după RK 2) La trafo aflate în stare de depozitare o perioadă de timp de minimum 3 ani, la expirarea perioadei de depozitare

0

1

2

5.16 Încercarea izolaţiei cu Neutrul înfăşurărilor se leagă la pământ. tensiune mărită indusă Valorile tensiunii de încercare sunt : trifazată de 50 Hz Uînc = 1,1-1,3 Un, în funcţie de instrucţiunile furnizorului. În mod obişnuit, Uînc=1,15 Un la trafo la care se folosesc buloane pentru strângerea şi presarea miezului magnetic, iar pentru celelalte trafo: Uînc.=1,2 – 1,3 Un 5.17 Verificarea corespon- Se execută cu transformatorul complet denţei fazelor montat.

5.18 Verificarea continuităţii şi măsurarea rezistenţei legăturilor

Conform instrucţiunilor de fabrică

3 Um - tensiunea cea mai ridicată a înfăşurării (valoare efectivă) ; Un - tensiunea nominală de ţinere pentru încercarea de scurtă durată cu tensiune aplicată sau indusă de frecvenţă industrială (valoare efectivă).

2) În timpul încercării nu trebuie să apară străpungeri sau conturnări ale izolaţiei, observate vizual sau auditiv sau alte anomalii.

Izolaţia trebuie să reziste la tensiunea de încercare timp de 1 min. În timpul încercărilor nu trebuie să apară străpungeri sau conturnări ale izolaţiei observate vizual, auditiv, din devierea acelor aparatelor de măsurat gaze sau alte anomalii.

După încercare se măsoară din nou raportul de transformare, pierderile şi curentul de mers în gol, precum şi R60.

Fazele trebuie să corespundă notaţiei de pe transformator şi, de asemenea, fazelor sistemului.

Conform instrucţiunilor de fabrică şi, în lipsa acestora, conform instrucţiunilor de exploatare

78

4

Tabel (continuare) 5

La PIF, în funcţie de posibilitatea de reglare a tensiunii de excitare (centrale electrice, comutator de reglaj)

- PIF, RK - Demontarea sau în-locuirea barelor şi a trafo - PIF cu decuvare - PIF fără decuvare, numai la trafo care

0

1 2 interioare (de punere la masă) a jugurilor axei magnetice, a schelelor inelelor de presare a circuitului etc.

5.19 Măsurarea rezistenţei Măsurarea se face cu megohmmetrul de de izolaţie a jugului, 500 V, conform instrucţiunilor buloanelor, schelelor, furnizorului. pachetelor de tole

3

Valoarea rezistenţei de izolaţie R60 nu se normează, dar rezultatele măsurătorilor nu trebuie să fie mai mici de 70% din valorile de referinţă precizate în buletinele de fabrică.

5.20 Încercarea etanşeităţii Încercarea se efectuează în conformitate cu Proba de etanşeitate la ulei durează 5 ore.

Valoarea presiunii de încercare este de: la ulei a cuvei şi a STAS 1703/7. accesoriilor trafo Suprapresiunea se obţine prin racordarea la - 0,6 m coloană de ulei deasupra nivelului normal superioar al acestuia în conservator conservator sau la robinetul de pe capac (dacă trafo este fără con-servator) a unei (sau în cuvă, dacă trafo este fără ţevi ce se umple cu ulei până la înălţimea conservator), pentru trafo cu cuve netede sau cu radiatoare din ţevi; corespunzătoare valorii presiunii de - 0,3 m coloană de ulei deasupra nivelului încercare. normal superior al acestuia în conservator În timpul încercării orificiului ţevii de (sau în cuvă, dacă trafo este fără respiraţie a conservatorului sau alte orificii conservator) pentru trafo cu radiatoare din vor fi obturate. tablă ambutisată.

Temperatura uleiului nu va fi mai mică de +10oC. 5.21 Încercarea etanşeităţii Se execută numai la trafo peste 110 kV la Se face în cuvă (conservatorul nu rezistă la la vacuum înainte de care umplerea, completarea cu ulei se fac vacuum şi va fi izolat) vidul prescris umplerea sau sub vacuum şi la care cuvele conform cărţii tehnice pentru 79

Tabel (continuare) 4 5 au legăturile respective fixate pe placa izolată de borne de pe partea superioară a cuvei trafo - PIF numai dacă e prevăzută placa de borne pe cuva trafo - RC şi RK - PIF - RK

- PIF - RC, RK

0

1 completarea cu ulei (pentru trafo sosite fără ulei sau cu ulei la care spaţiul de sub capac este sub presiune de azot sau aer uscat) 5.22 Verificarea înclinării conductelor de legătură între trafo şi conservator şi a capacului trafo Verificarea pantei conductelor de aerisire a oalelor izolatoarelor şi a camerei ruptorului de la comutatorul de reglaj în sarcină 5.23 Verificarea traductoaelor de temperatură (termometre, termorezistenţe, termocuple, indicator de pericol) de nivel ulei, presiune ulei, presiune apă, releu de gaze şi a circuitelor (cablajelor) acestora

Tabel (continuare) 5

2 sunt dimensionate la vacuum (orientativ: pentru trafo cu puteri de 10-40 MVA la 300-400 mm col.Hg şi puteri ≥80 MVA la 20-30 mm col.Hg).

3 umplerea sub vid a trafo, apoi se închide ermetic trafo şi peste o oră se măsoară din nou vidul.

Presiunea reziduală din cuvă nu trebuie să crească cu mai mult de 15 mm Hg/h.

4

Verificarea se efectuează conform instrucţiunilor furnizorului şi a fişelor tehnice specificate.

Se va verifica înclinarea în sus a capacului cuvei trafo în direcţia releului de gaze, înclinare care trebuie să fie de 1-2 %.

Se vor verifica panta conductelor ce leagă cuva, oalele izolatoarelor, camera ruptorului cu conservatorul, trecând prin releele de gaze.

Aceste conducte vor avea o pantă urcătoare spre releul de gaze şi conservator de 2-4%. Se va controla ca aceste conducte să nu fie obturate.

- PIF Intervenţii cu demontări ale conductelor de aerisire

Verificarea se efectuează conform instrucţiunilor furnizorului şi a fişelor tehnice specifice.

Verificarea rezistenţei de izolaţie se face cu megohmmetrul de 500 V.

Toate accesoriile trebuie să funcţioneze corect.

Rezistenţa minimă de izolaţie va fi de 2 MΩ la 20oC.

- PIF,RT,RC,RK - Lucrări în circuitele respective

80

0 1 5.24 Verificarea sistemului de răcire (inclusiv a dulapurilor cu elemente de comandă, protecţie, semnalizări şi a circuitelor aferente)

5.25 Verificarea protecţiei de cuvă

5.26 Verificarea elementelor de protecţie la supratensiuni atmosferice

2 Verificarea se efectuează conform instrucţiunilor furnizorului şi a fişelor tehnice specifice.

Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face cu megohmmetrul de 500 V c.c. sau 1000 V c.c. pentru circuit.

3 1) Se verifică funcţionarea corectă a: - ciricuitelor de comandă, protecţie, semnalizare aferente sistemului de răcire; - automaticii de intrare în funcţiune şi de scoatere din funcţiune a răcitoarelor; - electroventilatoarelor şi a electropompelor de ulei.

2) Se verifică rezistenţa de izolaţie a electropompelor şi electroventilatoarelor, respectiv a cablajelor aferente.

Rezistenţa de izolaţie trebuie să fie de minimum 2 MΩ la 20oC. 3) Se verifică etanşeitatea dulapului.

4) Se verifică starea contactelor la relee, contactoare, conexiuni etc.

5) Se verifică rezistenţa de izolaţie a circuitelor de comandă, protecţie, semnalizare.

Rezistenţa de izolaţie trebuie să fie de minimum 2 MΩ la 20oC. Verificarea se efectuează conform 1) Se verifică rezistenţa de izolaţie a instrucţiunilor furnizorului. pieselor izolante ale cuvei faţă de pământ.

Măsurarea rezistenţei de izolaţie se Rezistenţa de izolaţie nu trebuie să fie mai efectuează cu megohmmetrul de 2500 V mică de 10 MΩ la 20oC în stare uscată. c.c.

2) Se verifică funcţionarea corectă a protecţiei de cuvă.

Condiţiile impuse vor corespunde Verificarea se efectuează conform instrucţiunilor furnizorului şi cap.14. instrucţiunilor furnizorului de descărcătoare, fişei tehnologice specifice şi cap.14 din prezentul normativ.

81

Tabel (continuare) 5

4 - PIF,RT,RC,RK - Lucrări în circuitele de comandă, protecţie, semnalizare

- PIF - RT

- PIF - RT

Anexa 5A

Recalcularea rezistenţei de izolaţie pentru o altă temperatură Exemplu de calcul : In buletinul de fabrică valoarea rezistenţei R60 măsurată între înfăşurarea de înaltă tensiune şi înfăşurarea de joasă tensiune legată la masă este 1450 MΩ la temperatura uleiului la partea superioară a cuvei de 21oC (t2).

In timpul măsurării la punerea în funcţiune temperatura a fost de t1=18oC, deci: t=t2-t1=3oC Pentru această diferenţă de temperatură coeficientul K1=1,13 (vezi pct.5.2 din tabel). Deci, rezistenţa de izolaţie la 18oC va fi: R60 = 1450 x 1,13 = 1639 MΩ.

Se ştie că la PIF rezistenţa de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 70% din cea măsurată în fabrică.

Deci, rezistenţa de izolaţie minimă acceptată la punerea în funcţiune va fi de R60=1639x0,70=1147 MΩ.

82

Anexa 5B Recalcularea tgδ a înfăşurărilor pentru o altă temperatură Exemplu de calcul: In buletinul de fabrică s-a precizat pentru valoarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tg δ) a izolaţiei între înfăşurarea de înaltă tensiune şi înfăşurarea de joasă tensiune legată la masă o valoare de tgδ=0,4%, la temperatura uleiului la partea superioară a cuvei de 21oC (t2).

La PIF, temperatura izolaţiei transformatorului (temperatura uleiului la partea superioară a cuvei) era de 18oC. Deci, t=3oC, valoare care corespunde coeficientului K2=1,09 (vezi pct.5.3 din tabel).

Deci, valoarea tgδ măsurată în fabrică şi readusă la 18oC va fi: tg δ = 0,4 / 1,09 = 0,36 % La PIF, valoarea tgδ poate fi mai mare faţă de valoarea măsurată în fabrică cu cel mult 30 %.

Deci, valoarea maximă acceptată a tgδ a izolaţiei înfăşurărilor în cazul menţionat, la punerea în funcţiune, trebuie să fie de cel mult: (0,46 x 1,3) = 0,477 %.

83

Partea a 6-a BOBINE DE REACTANTA SHUNT

Standarde de referinţă

STAS 1703/1÷7-80.

Transformatoare de putere în ulei.

Instrucţiunile furnizorului din cărţile tehnice ale bobinei de reactanţă şhunt şi accesoriile acesteia

84

Nr. Denumirea probei crt.

0 1 6.1 Încercarea uleiului

Condiţiile de execuţie a probei 2 Condiţiile de recoltare a probelor de ulei sunt conforme cu PE 129/91.

Umiditatea relativă a mediului ambiant la prelevarea mostrei de ulei trebuie să fie de maximum 80%.

1) Metoda de determinare a tensiunii de străpungere-conform STAS 286 2) Metode de măsurare a tangentei unghiului de pierderi dielectrice - conform STAS 6799 3) Metoda de determinare a indicelui de aciditate - conform STAS 23 4) Metoda de măsurare a conţinutului de acizi şi baze solubile în apă - conform STAS 22 5) Metode de măsurare a conţinutului de impurităţi mecanice - conform STAS 33

Momentul efectuării probei 3 4 Se vor efectua următoarele probe: - PIF, apoi la 10 zile, 1) Determinarea tensiunii de străpungere la 1 lună, la 3 luni, la Valori limită conform anexei 6.1 pentru uleiul 12 luni şi în continurusesc sau cap.21 pentru uleiul românesc are la intervale de un an - RT, RC, RK şi conform anexei 21.1 2) Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice Idem Valori limită conform anexei 6.1 pentru uleiul rusesc sau cap.21 pentru uleiul românesc 3) Măsurarea indicelui de aciditate Valori limită conform anexei 6.1 pentru uleiul Idem rusesc sau cap.21 pentru uleiul românesc 4) Măsurarea conţinutului de acizi şi baze solubile în apă Idem Valori limită conform anexei 6.1 pentru uleiul rusesc 5) Măsurarea conţinutului de impurităţi mecanice Idem Valori limită conform anexei 6.1 pentru uleiul rusesc sau cap.21 pentru uleiul românesc Indicaţiile şi valorile de control

85

Observaţii 5

0

1

Tabel (continuare) 2 3 4 5 6) Metode de verificare a punctului de 6) Verificarea punctului de inflamabilitate - PIF, apoi la 10 zile, la 1 lună, la 3 luni, la 12 inflamabilitate - conform STAS 5488 Valori limită conform anexei 6.1 pentru uleiul rusesc sau cap. 21 pentru uleiul luni şi în continuare la intervale de un an românesc - RT, RC, RK şi conform anexei 21.1 7) Metoda de măsurare a conţinutului de 7) Măsurarea conţinutului de apă în ulei apă în ulei (metoda Karl-Fischer) – Valori limită conform anexei 6.1 pentru Idem conform STAS 7041 uleiul rusesc sau cap.21 pentru uleiul românesc 8) Metoda de măsurare a conţinutului de 8) Măsurarea conţinutului de gaze gaze dizolvate în ulei conform instrucţiunii dizolvate în ulei Idem Valori limită conform anexei 6.1 pentru specifice uleiul rusesc 9) Metoda de efectuare a probei Natron - 9) Probe Natron La uleiul nou înainte conform STAS 30 Valori limită conform anexei 6.1 pentru de utilizare uleiul rusesc 10) Metoda de verificare a aspectului 10) Verificarea aspectului O dată cu analizele conform STAS 34 Uleiul trebuie să fie limpede, fără cantitative suspensii.

11) Metoda de măsurare a tensiunii 11) Măsurarea tensiunii interfaciale La PIF, la un an, la 3 interfaciale - conform STAS 9654 Valori limită conform cap.21 pentru uleiul ani şi apoi la intervale românesc de 3 ani 12) Metoda de verificare a stabilităţii la 12) Verificarea stabilităţii la oxidare La uleiul nou înainte oxidare - conform STAS 6798 Valori limită conform anexei 6.1 pentru de utilizare uleiul rusesc sau cap.21 pentru uleiul românesc 86

0

1

6.2 Măsurarea rezistenţei de izolaţie şi a coeficientului de absorbţie R60/R15 a înfăşurării (AX) şi a ecranelor electrostatice (E1 şi E2)

2 3 13) Determinarea punctului de congelare 13) Metoda de determinare a punctului de congelare - conform STAS 39 Valori limită conform anexei 6.1 pentru uleiul rusesc sau cap.21 pentru uleiul românesc 14) Metoda de analiză cromatografică a 14) Analiza se face conform standardului gazelor dizolvate de metodă specific.

15) Metoda de determinare a conţinutului 15) Determinarea conţinutului de aditiv de aditiv - conform STAS 12044 Valori limită - conform anexei 6.1 1) Metoda de măsurare – conform STAS 1703/7-1980 2) Măsurarea se efectuează la o umidi-tate a mediului ambiant de maximum 80%.

3) Măsurarea se efectuează numai după ce sunt curăţate cu tetraclorură de carbon sau alcool de 90o, în mod corespunzător, izolatoarelor de porţelan aferente înfăşurării, ecranelor magnetice şi bornei de măsură a trecerii izolate de IT. 4) Se măsoară rezistenţa de izolaţie în combinaţiile: AX - (E1 + E2 + ) E1 - (AX + E2 + ) E2 - (AX + E1 + ) (E1 + E2) - (AX + ) dacă nu se indică alte combinaţii în buletinul de fabrică.

1) La PIF rezistenţa de izolaţie R60 nu trebuie să scadă sub 70% din valoarea măsurată în fabrică, raportată la aceeaşi temperatură.

2) În perioada de exploatare rezultatele măsurătorii rezistenţei de izolaţie şi a coeficientului de absorbţie R60/R15 se vor analiza în complexul rezultatelor tuturor verificărilor efectuate asupra izolaţiei solide şi, respectiv, uleiului.

3) O urmărire specială a caracteristicilor izolaţiei solide şi, respectiv, a uleiului se va face din momentul în care, în timpul exploatării, rezistenţa de izolaţie a scăzut la 70% din valoarea măsurată în fabrică, raportată la aceeaşi temperatură.

87

Tabel (continuare) 4 5 La uleiul nou, înainte de utilizare

- La uleiul nou, înainte de utilizare - RT - PIF - RT, RC, RK

0

1

2 5) Măsurătorile se efectuează cu megohmmetrul de 2500 V c.c.

6) Măsurarea se efectuează la o temperatură a izolaţiei egală cu cea indicată în buletinul de fabrică ±5oC, dar nu mai mică de +20oC. 7) Când măsurarea se face la două temperaturi, mai întâi se efectuează măsurarea la temperatura cea mai mare şi apoi la temperatură mai redusă.

8) Măsurarea se efectuează după minimum o oră de la deconectarea sursei exterioare de încălzire a bobinei.

9) Recalcularea valorii rezistenţei de izolaţie R60 măsurate pentru alte temperaturi, în scopul comparării cu valorile măsurate anterior, se face folosind coeficientul de variaţie a rezistenţei de izolaţie cu diferenţa de temperatură.

Acest coeficient se determină din diagrama rezultată, efectuând măsurarea rezistenţei de izolaţie la două temperaturi diferite îdreapta Riz=f(T)ş.

10) Temperatura bobinei este considerată temperatura uleiului la partea superioară a cuvei bobinei.

3

88

4

Tabel (continuare) 5

0

1

6.3 Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice a izolaţiei înfăşurării AX şi a ecranelor

2 11) Recalcularea nu se ia în considerare dacă diferenţa de temperatură (la efectuarea măsurătorilor în momente diferite) este mai mare de 5oC. 1) Metoda de măsurare-conform STAS 1703/7-1980 2) Măsurarea se efectuează la o umiditate a mediului ambiant de maximum 80%.

3) Măsurarea se efectuează numai după ce sunt curăţate cu tetraclorură de carbon sau alcool de 90o, în mod corespunzător, izolatoarele de porţelan aferente înfăşurării, ecranelor şi bornei de măsură a trecerii izolate de IT. 4) Se măsoară tgδ a izolaţiei în combinaţiile : AX - (E1 + E2 + ) AX - E1 ; (E2 + ) AX - E2 ; E1 + ) dacă nu sunt indicate alte combinaţii în buletinul de fabrică.

5) Măsurătorile se efectuează cu puntea Schering.

6) Tensiunea de măsură este de 10 kV c.a.

ATENŢIE! Este interzisă aplicarea tensiunilor mai mari de 1,5 kV c.a. la ecranele E1 şi E2.

3

1) La PIF valoarea tgδ a izolaţiei nu trebuie să depăşească cu mai mult de 30% valoarea măsurată în fabrică, raportată la aceeaşi temperatură.

2) În perioada de exploatare rezultatele măsurării tgδ se vor analiza în complexul rezultatelor tuturor verificărilor efectuate asupra izolaţiei solide şi, respectiv, uleiului.

3) O urmărire specială a caracteristicilor izolaţiei solide şi, respectiv, a uleiului se va face din momentul în care timpul exploatării tgδ a izolaţiei a crescut cu mai mult de 30% faţă de valoarea măsurată în fabrică, raportată la aceeaşi temperatură.

89

4

Tabel (continuare) 5

0

6.4

1

2 3 7) Măsurarea se efectuează la o temperatură a izolaţiei egală cu cea indicată în buletinul de fabrică ±5oC, dar nu mai mică de +20oC. 8) Când măsurarea se face la două temperaturi, mai întâi se efectuează măsurarea la temperatura cea mai mare şi apoi la temperatura mai redusă.

9) Recalcularea valorii rezistenţei de izolaţie R60, măsurate pentru alte temperaturi, în scopul comparării cu valorile măsurate anterior, se face folosind coeficientul de variaţie a tgδ a izolaţiei, cu diferenţa de temperatură.

Acest coeficient se determină din diagrama rezultată, efectuând măsurarea tgδ a izolaţiei la două temperaturi diferite îdreapta tgδ = f(T)ş.

10) Temperatura bobinei este considerată temperatura uleiului la partea su-perioară a cuvei bobinei.

11) Recalcularea nu se ia în considerare dacă diferenţa de temperatură (la efectuarea măsurătorilor în momente diferite) este mai mare de 5oC. Verificarea trecerilor 1) Metodele de verificare-conform 3.1.E-I 1) Se măsoară: izolate tip condensa- 53/82 şi instrucţiunilor furnizorului 1.1) Rezistenţa la izolaţie: tor prevăzute cu bornă - Rc1 – între calea de curent şi borna de 90

4

Tabel (continuare) 5

0

1 2 de măsură a capacităţii 2) Temperatura uleiului la partea superioară a cuvei în timpul verificărilor : şi a tg δ între +15oC şi +35oC 3) Măsurarea rezistenţelor de izolaţie, a tgδ c1 şi tgδ c2, respectiv a capacităţilor C1 şi C2, se efectuează la o umiditate relativă a aerului ambiant de cel mult 90% şi numai după ce s-a curăţit izolatorul (inclusiv cel aferent bornei de măsură) cu alcool de 80oC sau tetraclorură de carbon.

4) Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face cu megohmmetrul de 2500 V c.c.

5) Măsurarea capacităţii C1 şi a tgδ c1 se efectuează la tensiunea de 10 kV c.a., 50 Hz, cu puntea Schering în schema directă.

6) Măsurarea capacităţii C2 şi a tgδ c2 se efectuează la tensiunea de 5 kV c.a., 50 Hz, cu puntea Schering în schema inversă.

Valoarea tensiunii de încercare trebuie scăzută la 1,5 kV c.a., dacă din buletinul de fabrică rezultă că C2 şi tgδ c2 s-au măsurat la tensiunea de maximum 1,5 kV c.a., 50 Hz.

3 măsură a trecerii izolate; - Rc2 – între borna de măsură a trecerii izolate şi flanşa trecerii izolate; - Rc1 + c2 – între calea de curent şi flanşa trecerii izolate.

1.2) Tangenta unghiului de pierderi dielectrice: tgδ c1 şi tgδ c2 1.3) Capacităţile C1 şi C2 1.4) Presiunea sau nivelul uleiului în trecerea izolată 2) Valorile măsurate ale caracteristicilor menţionate la pct.1 nu trebuie să depăşească limitele maxime, precizate de fabrica constructoare, ale trecerii izolate respective (cap.15).

3) Pentru trecerile izolate de 500 kV ruseşti : - Rezistenţa de izolaţie a bornei de măsură nu trebuie să fie mai mică de 1500 MΩ.

- Valoarea tgδ (tgδ c1 şi tgδ c2) nu trebuie să depăşească cu mai mult de +10% valoarea măsurată în fabrică.

- Valoarea capacităţii C1 şi C2 nu trebuie să depăşească cu mai mult de +20% valoarea măsurată în fabrică.

91

4

Tabel (continuare) 5

0 1 6.5 Măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurării

6.6 Verificarea trafo de curent de tip inclus

2 1) Metoda de măsurare este conform STAS 1703/80.

Se foloseşte metoda punţii.

2) Temperatura înfăşurării este considerată valoarea medie aritmetică a temperaturilor uleiului la partea superioară (Tu.s.) şi, respectiv, la partea inferioară (Tu.inf.) a cuvei : Tinf. = (Tu.s. + Tu.inf.)/2 3) După o perioadă mai îndelungată (circa 2 zile) de menţinere a bornei în starea deconectată de la reţea, temperatura uleiului la partea superioară şi, respectiv, la partea inferioară a cuvei este, practic, egală.

1) Verificarea se efectuează când umiditatea relativă a mediului ambiant este sub 80%.

2) Măsurarea rezistenţei de izolaţie se efectuează cu megohmmetrul de 500, 1000 şi 2500 V c.c.

3) Temperatura transformatorului de curent de tip inclus se consideră egală cu temperatura uleiului la partea superioară a cuvei.

4) Măsurarea rezistenţei ohmice se face prin metoda punţii, cu o precizie de cel puţin 0,2.

3 Valoarea rezistenţei înfăşurării nu trebuie să difere cu mai mult de ±2% de valoarea măsurată în fabrică, raportată la aceeaşi temperatură.

4 - PIF - RT, RC, RK

Se efectueză următoarele verificări: - PIF 1) Controlul vizual exterior - RT, RC, RK Nu trebuie să existe deteriorări exterioare, scurgeri de ulei, murdărie pe placa cu bornele exterioare ale înfăşurării secundare a transformatorului de curent de tip inclus.

2) Măsurarea rezistenţei de izolaţie faţă de carcasa pusă la masă şi, respectiv, faţă de celelalte trafo de curent de tip inclus din aceeaşi carcasă 3) Valoarea rezistenţei de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 1000 MΩ la o temperatură de 20oC. 92

Tabel (continuare) 5

0

1

2 5) Pentru măsurarea curentului şi a tensiunii la proba cu tensiune aplicată, precizia de măsurare va fi de cel puţin 1,5.

6) După verificarea caracteristicilor de magnetizare, în mod obligatoriu se va efectua şi operaţia de demagnetizare a trafo de curent de tip inclus, conform instrucţiunilor fabricii constructoare.

3 Dacă măsurarea rezistenţei de izolaţie s-a făcut fără dezlegarea conexiunilor la circuitele secundare aferente, valoarea rezistenţei de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 2 MΩ la o temperatură de 20oC. 4) Încercarea izolaţiei înfăşurării secundare a trafo de curent de tip inclus cu tensiune aplicată, c.a., 50 Hz, timp de 1 min Se încearcă izolaţia faţă de carcasa proprie pusă la masă şi faţă de înfăşurările secundare puse la masă ale celorlalte trafo de curent de tip inclus din aceeaşi carcasă.

Conexiunile la circuitele secundare trebuie să fie dezlegate de la bornele înfăşurării trafo de curent de tip inclus.

Valoarea tensiunii de încercare este egală cu valoarea precizată în instrucţiunile fabricii constructoare a transformatorului de curent de tip inclus.

5) Verificarea polarităţii şi a marcajelor corespunzătoare 6) Măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurării secundare a trafo de curent de tip inclus Se măsoară rezistenţa pe toate prizele înfăşurării secundare.

93

4

Tabel (continuare) 5

0

6.7

1

2

Verificarea etanşeităţii Metoda de verificare - conform la ulei a bobinei instrucţiunilor fabricii constructoare

3 4 Valoarea măsurată nu trebuie să difere cu mai mult de ±2% faţă de valoarea din buletinul de fabrică pentru trafo de curent respectiv.

7) Verificarea caracteristicii de magnetizare sau a punctului de control Se verifică caracteristica de magnetizare (curba volt-amper) a trafo de curent, pe cât posibil la valori ale curentului apropiate de valorile menţionate în buletinul de fabrică pentru aceeaşi probă.

Caracteristica de magnetizare trebuie să aibă aceeaşi alură cu cea din buletinul de fabrică.

Dacă în instrucţiunile furnizorului se solicită numai verificarea caracteristicii de magnetizare în punctul de control, atunci la valoarea indicată de furnizor pentru curentul prin înfăşurarea trafo de curent de tip inclus se măsoară tensiunea la bornele acestei înfăşurări. Valoarea acestei tensiuni nu trebuie să depăşescă valoarea limită precizată în instrucţiunile furnizorului.

Condiţii de încercare - conform - PIF instrucţiunilor fabricii constructoare - RC şi RK, care implică dezetanşeizarea bobinei 94

Tabel (continuare) 5

0 1 6.8 Verificarea etanşei-tăţii bobinei (cuvă) la vacuum înaintat 6.9 Verificarea înclinării conductei de legătură dintre cuvă şi conservator, a conductelor de aerisire, a capacului bobinei 6.10 Verificarea traductoarelor de temperatură, a indicatorului de nivel al uleiului în conservator, a releului de gaze, a manometrelor etc.

6.11 Verificarea instalaţiilor auxiliare (baterii de răcire, electropompe, electroventilatoare etc.)

6.12 Verificarea dulapurilor cu elemente de comandă, control, protecţie, semnalizare, precum şi a cablajelor aferente acestora

Tabel (continuare) 4 5 RC şi RK, care implică dezetanşeizarea cuvei, tratarea izolaţiei etc.

- PIF - RC şi RK, care implică demontarea conductelor sau înlocuirea bobinei

2 Metode de verificare - conform instrucţiunilor fabricii constructoare

3 Condiţii de încercare - conform instrucţiunilor fabricii constructoare

Metode de verificare - conform instrucţiunilor fabricii constructoare

1) Înclinarea conductelor în direcţia releului de gaze: 2-3% 2) Înclinarea capacului cuvei în direcţia releului de gaze: 1-1,5%

Metode de verificare - conform instrucţiunilor fabricii constructoare

Condiţii de încercare - conform instrucţiunilor fabricii constructoare

- PIF - RT, RC, RK

Metode de verificare - conform instrucţiunilor fabricii constructoare

Condiţii de încercare – conform instrucţiunilor fabricii constructoare

- PIF - RT, RC, RK

Metode de verificare - conform Condiţii de încercare - conform instrucţiunilor din cartea tehnică a bobinei instrucţiunilor fabricii constructoare

- PIF - RT, RC, RK

95

Anexa 6.1 VALORI LIMITĂ ADMISIBILE ALE CARACTERISTICILOR ULEIULUI ELECTROIZOLANT RUSESC PENTRU BOBINELE DE REACTANŢĂ CARE SUNT ÎN FUNCŢIONARE ÎN INSTALAŢIILE RENEL Tipul uleiului Nr. crt.

0 1

2

3

4 5

6

Parametrii calitativi ai uleiului 1

TKP Înainte de umplere 2

GK

După umplere

La PIF

În exploatare

3

4

5 35 pentru 110 kV 45 pentru 400 kV 7 pentru 110 kV 5 pentru 400 kV

Înainte de umplere 6

După umplere

La PIF

În exploatare

7

8

9

70

55

65

65

0,5

0,9

0,7

0,7

Tensiunea de străpungere

60

55

55

Tangenta unghiului de pierderi dielectrice la 90oC (%), maximum

1,5

2,0

2,0

0,02

0,02

0,02

0,25

0,01

0,01

0,01

0,1

lipsă

lipsă

lipsă

lipsă

lipsă

lipsă

lipsă

lipsă

lipsă

lipsă

lipsă

lipsă

0,001

0,001

0,001

0,001

135

135

135

134

135

135

135

134

Indicele de aciditate (mg KOH/g), maximum Conţinutul de acizi şi baze solubile în apă Conţinutul de impurităţi mecanice (% masă), maximum Punctul de inflamabilitate (oC), minimum

96

Anexa 6.1 (continuare)

0 7

1 Conţinutul de apă (%), maximum 8 Conţinutul total de gaze dizolvate în ulei (%) 9 Punctul de completare 10 Proba natron 11 Viscozitate cinematică (%), maximum la +50oC:

2 0,001

3 0,0025x) 0,001xx)

4 0,0025x) 0,001xx)

5 0,002xx)

6 0,001

7 0,001

8 0,001

9 0,002x)

0,1 45 0,4

0,1 -

0,1 -

1xx) 45

0,1 45

0,1 -

0,5 -

2 45

9

-

-

-

9

-

-

9

la -30oC: 12 Stabilitatea la oxidare : - depuneri (% masă), maximum - indicele de aciditate al uleiului oxidant (mg KOH/g), maximum 13 Conţinutul de aditiv antioxidant (% masă)

1500

-

-

-

1800

-

-

-

0,01

-

-

-

0,01

-

-

-

0,10

-

-

-

0,10

-

-

-

0,2

-

-

-

0,2

-

-

-

x)

Cazul bobinelor cu conservator care permite contactul direct al uleiului cu aerul din atmosfera exterioară

xx)

Cazul bobinelor cu conservator cu membrană de protecţie 97

Partea a 7-a TRANSFORMATOARE DE TENSIUNE Standarde de referinţă SR CEI 60186-96

Transformatoare de măsură

3.1. RE-I 53-91

Instrucţiuni tehnologice de verificare a transformatoarelor de măsură (Vol.II)

98

a) Monitorizarea transformatoarelor de tensiune, în cadrul mentenanţei predictive (condiţionate) Nr. crt. Denumirea probei

Condiţiile de execuţie a probei

1

Incercarea Proba se ia numai de la buşonul de golire al uleiului din cuvă cuvei, pe timp uscat, la temperaturi ambiante cuprinse intre 10o si 30oC, de regulă în sezonul cald (perioada martie-octombrie, cu condiţia ca umiditatea relativă să fie de maximum 60%).

Proba de ulei se ia, de preferinţă, la transformatoarele de măsură în stare caldă (imediat după deconectare).

Incercarea uleiului se execută numai la transformatorele de măsură de 110 kV de tip inductiv, precum şi la partea inductivă a transformatoarelor capacitive.

Luarea probelor din condensatoarele transformatoarelor de 110-400 kV de tip capacitiv este interzisă !.

2

Măsurarea pe cale electrică a descărcărilor parţiale (DP)

Măsurarea se poate executa cu transformatorul de tensiune energizat din reţea sau de la o sursă separată. Pentru realizarea circuitului de măsurare si etalonarea acestuia conform CEI 60270/2000 transformatorul de tensiune trebuie scos de sub tensiune pentru o durată de timp de cca. 1 oră. Se recomandă ca măsurătoarea să se execute când umiditatea mediului ambiant este mai mică de 80 %.

Indicaţiile şi Momentul efectuării valorile de control probei Conform cap.21 şi Control curent anexelor 21.1 si - PIF 21.2 - Interventii accidentale sau recondiţionări - RT1), RC, RK - Anual, la transformatoarele la care s-a constatat o înrăutăţire a izolaţiei principale sau în cazul unor valori la limită Analiza redusă Numai în cazul în care rezultatele nu sunt corespunzătoare.

Criterii de promovare: - nivelul descărcărilor parţiale este mai mic de 100pC - nivelul de DP este stabil în timp şi nu are tendinţa de creştere.

Diagnosticarea naturii şi locului defectului se va face de specialişti în domeniu.

99

- Periodic la interval de un an - La PIF - Dupa RK sau intervenţii în interiorul transformatoarelor

Observaţii a) La transformatoarele de fabricaţie străină , pentru care nu există ulei de rezervă pentru completări, proba nu este obligatorie la punerea în funcţiune. b) La transformatoarele de 6-60 kV proba este facultativă . In loc de efectuarea probei, se va înlocui uleiul la 6-10 ani, conform ITI. c) La transformatoarele fabricate în România buletinele de fabrică sunt valabile la PIF dacă nu s-au depăşit 6 luni de la data emiterii lor.

b) Efectuarea probelor şi verificărilor la transformatoare de tensiune în cadrul unui sistem de mentenanţă preventivă de tip programat (sistematic) Nr. crt.

0

Denumirea probei

Condiţiile de execuţie a probei

1

2

Indicaţiile şi valorile

Momentul efectuării

de control

probei

3

4

5

Control cu curent - PIF - Intervenţii accidentale sau recondiţionări - RT1), RC, RK Anual, la transformatoarele la care s-a constatat o înrăutăţire a izolaţiei principale sau în cazul unor valori la limită Analiză redusă Numai în cazul în care rezultatele nu sunt corespunzătoare.

a) La transformatoarele de fabricaţie străină, pentru care nu există ulei de rezervă pentru completări, proba nu este obligatorie la punerea în funcţiune. b) La transformatoarele de 6-60 kV proba este facultativă. În loc de efectuarea probei, se va înlocui uleiul la 6-10 ani, conform ITI. c) La transformatoarele fabricate în România buletinele de fabrică sunt valabile la PIF dacă nu s-au depăşit 6 luni de la data emiterii lor.

7.1 Încercarea uleiului din Proba se ia numai de la buşonul de golire Conform cap.21 şi anexelor cuvă al cuvei, pe timp uscat, la temperaturi 21.1 şi 21.2 ambiante cuprinse între 10o şi 30oC, de regulă în sezonul cald (perioada martieoctombrie, cu condiţia ca umiditatea relativă să fie de maximum 60%).

Proba de ulei se ia, de preferinţă, la transformatoarele de măsură în stare caldă (imediat după deconectare). Încercarea uleiului se execută numai la transformatorele de măsură de 110 kV de tip inductiv, precum şi la partea inductivă a transformatoarelor capacitive.

Luarea probelor din condensatoarele transformatoarelor de 110-400 kV de tip capacitiv este interzisă.

100

Observaţii

0 1 7.2 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor

7.3 Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tgδ) la izolaţia principală

2 Măsurarea se execută cu megohmmetrul de 2500 V, la temperaturi ale mediului ambiant cuprinse între 10o şi 30oC, de regulă în sezonul cald (aprilie-septembrie).

Măsurarea se execută o dată cu probele 7.1 şi 7.3 Înainte de măsurare se curăţă carcasa de porţelan a transformatorului şi bornele de joasă tensiune.

Se măsoară succesiv rezistenţa de izolaţie între fiecare înfăşurare şi corpul metalic, precum şi între înfăşurări luate două câte două.

La transformatoarele inductive cu izolaţie degresivă şi bornă de legare la pământ inaccesibilă, precum şi la cele capacitive, măsurarea se execută numai între înfăşurările de joasă tensiune şi corpul electric, precum şi între ele.

3 Rezultatele măsurătorilor se compară cu datele de referinţă, faţă de care nu se admit scăderi sub : - 50 % la transformatoarele cu Un≤110 kV; - 70 % la transformatoarele cu Un>110 kV În lipsa unor valori de referinţă iniţiale, valoarea măsurată la transformatoarele din exploatare trebuie să fie mai mare decât: - 2000 MΩ pentru înfăşurarea de înaltă tensiune; - 50 MΩ pentru înfăşurarea de joasă tensiune (inclusiv pentru borna de nul a înfăşurării de înaltă tensiune a transformatorului de tensiune cu izolaţie degresivă).

Măsurarea se execută cu puntea Schering, Rezultatele se compară cu la transformatoarele inductive de 110 kV valorile de referinţă, faţă de care se admite o dublare a valorilor. şi la cele capacitive de 110-400 kV fabricate în România, de preferinţă la În cazul în care aceste valori tensiunea nominală a transformatorului, lipsesc, se pot lua următoarele dar nu la mai puţin de 10 kV. valori limită orientative pentru transformatorul TEMU-110 kV Măsurarea tg δ se execută, de obicei, în 101

Tabel (continuare) 4 5 Buletinele de - PIF - După intervenţii şi reparaţii fabrică sunt valabile dacă nu accidentale 1) - RT , RC, RK s-au depăşit 6 - Anual la transformatoarele la luni de la data care s-a constatat o înrăutăţire emiterii lor. a uleiului sau care prezintă valori ale parametrilor de izolaţie la limită

a) PIF - Intervenţii, reparaţii accidentale şi recondiţionări - RT, RC, RK - Anual, la transformatoarele la care s-a constatat înrăutăţirea uleiului sau care prezintă valori la limită ale tgδ.

a) Buletinele de fabrică sunt valabile la PIF, dacă nu s-au depăşit 6 luni de la data emiterii lor. b) În exploata-

0

1

7.4 Încercarea izolaţiei înfăşurărilor secundare cu tensiune alternativă mărită

2 3 şi elementul capacitiv TECU 10 kV: perioada aprilie-septembrie, la temperaturi ambiante cuprinse între 10o şi 30oC. Ocazia veritg δ Pentru a se trage concluzii adecvate ficării asupra stării izolaţiei Etanş Respira- TECU transformatorului, măsurarea tg δ ţie liberă trebuie asociată cu măsurarea rezistenţei de izolaţie şi analiza PIF 1,2 1,8% 0,37% redusă a uleiului. Schemele de măsură utilizate sunt date în Exploatare 3 5% 0,37% instrucţiunile de exploatare.

După recon1,2 1,8% 0,37% diţionare

4 b) La TECU 110- 400 kV, care au montate contoare în secundar, în puncte de schimb de energie măsurătoarea se execută la PIF şi o dată la 4 ani.

Încercarea se execută cu 2 kV timp de 1 min.

Tensiunea se aplică succesiv între fiecare înfăşurare secundară şi celelalte legate la soclul (cuva) transformatorului.

- PIF - Intervenţii, reparaţii accidentale şi recondiţionări - RK

În timpul încercării nu trebuie să apară străpungeri sau conturnări.

102

Tabel (continuare) 5 re, măsurările se vor executa numai în cazul când există utilajul adecvat pentru execuţia măsurării (fără erori datorate influenţelor exterioare) sau când se pot deconecta celulele vecine sau sistemul de bare vecin.

La depăşirea valorii tg δ din tabel, acestea se înlocuiesc, putând fi montate în alt punct al schemei, acesta nefiind punct de schimb de energie.

Buletinele de fabrică sunt valabile la PIF, dacă nu s-au depăşit 6 luni de la data emiterii lor.

0 1 2 7.5 Încercarea izolaţiei Valorile tensiunilor de încercare pentru înfăşurărilor primare transformatoarele fabricate în ţară sunt: cu tensiune alternativă Um 7,2 12 (17,5) 25 mărită (kV) Uînc. (kV)

18

25,2

34,2

3 În timpul încercării nu este permis să apară străpungeri, conturnări, efluvii pe suprafaţa carcasei izolante sau zgomote neobişnuite în interiorul transformatorului.

45

(36)

(42)

(72)

123 245 420

63 166x)

72

126

207 414 610

x)

Cele cu nivel de izolaţie redus

Transformatoarele de import se vor încerca cu 90% din tensiunea de încercare din fabrică.

1) Transformatorul cu izolaţie plină a) Încercarea izolaţiei exterioare şi a înfăşurării primare faţă de soclu (cuvă) se face aplicând tensiunea de încercare de la o sursă separată, între bornele înfăşurării primare legate între ele şi bornele înfăşurării (înfăşurărilor) secundare scurtcircuitate şi legate la corpul metalic al transformatorului şi la pământ.

103

4 - PIF (numai transformatoarele inductive până la 35 kV inclusiv) - Intervenţii şi recondiţionări

Tabel (continuare) 5

0

1

2 Durata încercării este de 1 min. b) Încercarea izolaţiei între spire se face aplicând înfăşurării secundare o tensiune corespunzătoare suficientă pentru a induce în înfăşurarea primară tensiunea primară prevăzută sau aplicând direct tensiunea de încercare pe înfăşurarea primară. În ambele cazuri tensiunea trebuie măsurată pe partea de înaltă tensiune. În timpul încercării, soclul (cuva), câte o bornă a fiecărei înfăşurări secundare, precum şi una din bornele înfăşurării primare trebuie legate între ele şi la pământ.

Frecvenţa tensiunii de încercare trebuie mărită (100-200 Hz) pentru evitarea creşterii excesive a curentului de magnetizare (de mers în gol).

Pentru o frecvenţă de 100 Hz sau mai mult, durata încercării cu tensiune indusă este dată de formula: 2f t = 60 x n (s), fi

3

în care: fn = 50 Hz ; fi este frecvenţa tensiunii de încercare (100-200 Hz).

104

4

Tabel (continuare) 5

0

1

2 2) Transformatoarele cu izolaţie degresivă a) Încercarea izolaţiei externe şi interne (izolaţia înfăşurării primare faţă de masă şi între spire) se face ca la pct. 1b, cu diferenţa că borna înfăşurării primare, destinată a fi pusă la pământ în exploatare, trebuie pusă la soclu (cuvă) şi la pământ (în cazul în care legătura nu este realizată constructiv). b) Încercarea bornei de legare la pământ a înfăşurării primare (în cazul în care ambele capete ale acestei înfăşurări sunt accesibile) se face cu o tensiune alternativă de 2 kV timp de 1 min.

3) Transformatorul de tensiune capacitiv a) Încercarea pe elemente componente Condensatorul se încearcă la 0,85 din tensiunea de încercare prevăzută în tabel pentru transformatoarele cu izolaţie plină.

Partea inductivă se încearcă cu tensiune indusă de frecvenţă mărită, cu valoarea de 40 kV. În serie cu transformatorul se încearcă şi bobina Lo. Capătul de izolaţie degresivă al înfăşurării transformatorului

3

Tabel (continuare) 4 5 - PIF (numai transformatoarele inductive până la 35 kV inclusiv) - Intervenţii şi recondiţionări

- RK şi IA sau după reparaţii în atelier, când elementele principale (condensatorul şi partea inductivă) sunt separate prin decuvare

105

0

1

2

se va lega la masă. b) Încercarea pe ansamblu Încercarea se execută în condiţiile prevăzute la pct.2 a, utilizându-se o tensiune de frecvenţă mărită (100-200 Hz).

7.6 Măsurarea rezistenţei Măsurarea se execută la transformatoarele ohmice a înfăşurărilor (elementele) inductive, în curent continuu, (facultativ în cu puntea Wheatstone sau cu metoda exploatare) voltmetru-ampermetru. Măsurarea se execută pentru fiecare înfăşurare în parte.

7.7 Verificarea polarităţii Verificarea se face în curent continuu, înfăşurărilor conform metodelor indicate în instrucţiunile de exploatare.

7.8 Verificarea raportului de transformare

Măsurarea se execută, de preferinţă,la tensiunea nominală, utilizând aparate de măsură şi transformatoare etalon de clasă 0,2 sau 0,5.

Verificarea se face pentru toate înfăşurările secundare.

7.9 Determinarea erorilor Verificarea se face cu instalaţii special de unghi şi de raport destinate acestui scop.

7.10 Ridicarea caracteristicii de mers în gol

Ridicarea caracteristicii se execută la transformatoarele inductive, pentru fie-

3

Rezultatul măsurării raportat la aceeaşi temperatură nu trebuie să difere cu mai mult de 2 % faţă de valorile de referinţă.

Polaritatea trebuie să corespundă cu notaţia bornelor.

Rezultatele se compară cu datele din buletinul de fabrică sau cu datele înscrise pe eticheta transformatorului.

Tabel (continuare) 5

4 - RK şi IA sau după reparaţii în atelier, când există instalaţii de încercare cu înaltă tensiune adecvate - PIF - Intervenţii şi reparaţii accidentale la înfăşurări - RK - PIF - Intervenţii şi reparaţii accidentale la înfăşurări - PIF - Reparaţii accidentale - RK

Rezultatele măsurătorilor trebuie să se - Intervenţii şi reparaîncadreze în limitele de erori prevăzute de ţii accidentale la STAS 11612/3,4 în vigoare. înfăşurări - Conform normativelor metrologice Curentul de mers în gol la Un nu va depăşi - PIF valorile de referinţă.

- Intervenţii şi repara106

0

1

2 care înfăşurare secundară în parte, prin alimentarea lor cu o tensiune până la 1,3 Un. În timpul verificării, atât înfăşurarea primară, cât şi celelalte înfăşurări sunt deschise.

7.11 Măsurarea sarcinii Măsurarea se execută după montajul secundare definitiv al circuitului alimentat de transformatorul de tensiune, cu toate aparatele şi releele conectate.

7.12 Verificarea integrităţii Proba constă în măsurarea căderii de circuitului antiferore- tensiune pe rezistenţa cu silit (UR1) din zonant la trafo circuitul antiferorezonant, conform capacitive TECU 110- metodologiei indicate în instrucţiunile de 400 kV exploatare. În caz de dubiu se măsoară şi curentul prin rezistenţă (IR1).

Pentru transformatoarele conectate direct la bare (linie)1) Proba se face prin alimentarea transformatorului dintr-o sursă independentă, cu ajutorul unei instalaţii de încercare mobilă. În cazul în care nu se dispune de o sursă mobilă de înaltă tensiune şi de mare putere, verificarea se poate face la o tensiune redusă (30 kV), aplicată direct pe unitatea de bază a ansamblului de condensatoare de înaltă tensiune, fixată de capacul cuvei inductive.

3

4 ţii accidentale la înfăşurări - RK

Sarcina măsurată nu trebuie să depăşească - PIF sarcina nominală a secundarului respectiv, - Modificări în pentru clasa de precizie dată. circuitul de tensiune - RK - PIF 1) Pentru transformatoarele noi, valorile - La funcţionări măsurate se compară cu valorile din intempestive ale buletinul de fabrică, faţă de care nu vor protecţiilor diferi cu mai mult de 20%. În cazul unor erori 2) Pentru transformatoarele din exploatare, se pot lua în considerare următoarele mari la măsurarea valori orientative pentru UR1 şi IR1 : tensiunii - în cazul alimentării transformatorului la - RT1), RC, RK tensiunea nominală: UR1 (V)

IR1(A)

Trafo normal

30-60

0,04-0,1

Trafo defect

<30 >60

<0,04 >0,1

- în cazul alimentării unităţii de bază la 30 kV: 107

Tabel (continuare) 5

0

1

1)

2

3

4

UR1 (V)

IR1(A)

Trafo normal

20-45

0,02-0,05

Trafo defect

<20 >45

>0,02 >0,05

Tabel (continuare) 5

Proba se execută la minimum doi ani pentru transformatoarele fabricate în România şi la minimum şase ani pentru transformatoarele de fabricaţie străină.

108

Partea a 8-a

TRANSFORMATOARE DE CURENT

Standarde de referinţă

SR CEI 60185-94

Transformatoare de măsură

3.1.RE-I 53-91

Instrucţiuni tehnologice de verificare a transformatoarelor de măsură (Vol.II)

109

a)

Nr. crt.

Monitorizarea transformatoarelor de curent, în cadrul mentenanţei predictive (condiţionate)

Denumirea probei

Condiţiile de execuţie a probei

1

Incercarea uleiului din cuvă

Proba se ia numai de la buşonul de golire al cuvei, pe timp uscat, la temperaturi ambiante cuprinse intre 10o şi 30oC, de regulă în sezonul cald (perioada martie-octombrie, cu condiţia ca umiditatea relativă să fie de maximum 60 %).

Proba de ulei se ia, de preferinţă , la transformatoarele de măsură în stare caldă (imediat după deconectare).

Incercarea uleiului se execută numai la transformatorele de mă sură din reţelele de 110 - 400kV.

2

Măsurarea pe cale electrică a descărcărilor parţiale (DP)

Măsurarea se poate executa cu transformatorul de curent energizat din reţea sau de la o sursă separată. Pentru realizarea circuitului de măsurare si etalonarea acestuia conform CEI 60270/2000 transformatorul de curent trebuie scos de sub tensiune pentru o durată de timp de cca 1 oră. Se recomandă ca măsurătoarea să se execute când umiditatea mediului ambiant este mai mică de 80 %.

Indicaţiile şi valorile de control Conform cap.21 şi anexelor 21.1 şi 21.2

Criterii de promovare: - nivelul descărcărilor parţiale este mai mic de 100pC - nivelul de DP este stabil în timp şi nu are tendinţa de creştere.

Diagnosticarea naturii şi locului defectului se va face de specialişti în domeniu.

110

Momentul efectuării probei Control curent - PIF - Interventii accidentale sau recondiţionări - RT1), RC, RK - Anual, la transformatoarele la care s-a constatat o înrăutăţire a izolaţiei principale sau în cazul unor valori la limită Analiza redusă Numai în cazul în care rezultatele nu sunt corespunzătoare.

- Periodic la interval de un an - La PIF - Dupa RK sau intervenţii în interiorul transformatoarelor

Observaţii a) La transformatoarele de fabricaţie străină , pentru care nu există ulei de rezervă pentru completări, proba nu este obligatorie la punerea în funcţiune. b) La transformatoarele de 6-60 kV proba este facultativă. In loc de efectuarea probei, se va înlocui uleiul la 6-10 ani, conform ITI. c) La transformatoarele fabricate in România buletinele de fabrică sunt valabile la PIF dacă nu s-au depăşit 6 luni de la data emiterii lor.

b) Efectuarea probelor şi verificărilor la transformatoare de curent în cadrul unui sistem de mentenanţă preventivă de tip programat (sistematic) Nr. Indicaţiile şi valorile de control Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei crt.

0 1 2 3 8.1 Încercarea uleiului din Proba se ia numai de la buşonul de golire a Conform cap.21 şi anexelor 21.1 şi 21.2 cuvă cuvei, pe timp uscat, la temperaturi ale o mediului ambiant cuprinse între 10 C şi 30oC, de regulă în sezonul cald (perioada aprilie-septembrie), cu condiţia ca umiditatea relativă să fie mai mică de 80%.

Proba de ulei se ia, de preferinţă, la transformatoarele de măsură în stare caldă (imediat după deconectare). Încercările uleiului se execută numai la transformatoarele de măsură din reţelele de 110-400 kV.

8.2 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor

Măsurarea se execută cu megohmmetrul de 2500 V, la temperaturi ale mediului ambiant cuprinse între 10o şi 30oC, de regulă în sezonul cald (aprilie-septembrie). În timpul măsurării, tem-peratura uleiului din transformatorul de curent verificat va fi aproximativ aceeaşi cu a mediului ambiant.

Rezultatele măsurătorilor se compară cu cele obţinute la PIF, faţă de care nu se admit scăderi sub: - 50% la transformatoarele cu Un≤110 kV; - 70% la transformatoarele cu Un>100 kV. În lipsa unor valori de referin111

Momentul efectuării probei 4 Control curent - PIF - Intervenţii, reparaţii accidentale sau recondiţionări - RT1), RC, RK - Anual, la transformatoarele la care s-a constatat o înrăutăţire a izolaţiei principale sau în cazul unor valori la limită Analiză redusă Numai în cazul în care rezultatele controlului curent nu sunt corespunzătoare - PIF - După intervenţii şi reparaţii accidentale - RT1), RC, RK - Anual, la transformatoarele la care s-a constatat o înrăutăţire a uleiului sau care prezintă valori ale parametrilor de

Observaţii 5 a) La transformatoarele de fabricaţie străină proba nu este obligatorie la punerea în funcţiune. b) La transformatoarele de 6-10 kV, proba este facultativă. În loc de efectuarea probei, se va înlocui uleiul la 6-10 ani, conform ITI. c) La transformatoarele fabricate în România, buletinele de fabrică sunt valabile la PIF, dacă nu s-au depăşit 6 luni de la data emiterii lor.

0

1

2 Măsurarea se execută o dată cu probele 8.1 şi 8.3. Înainte de măsurare se curăţă carcasa de porţelan a transformatorului şi bornele de j.t. Se măsoară succesiv rezistenţa de izolaţie între fiecare înfăşurare şi corpul metalic, precum şi între înfăşurări luate două câte două.

3 4 ţă iniţiale, valoarea măsurată la izolaţie la limită transformatoarele din exploatare trebuie să fie mai mare decât: - 5000 MΩ pentru înfăşurările de înaltă tensiune (la transformatoarele de 110-400 kV) ; - 2000 MΩ pentru înfăşurarea de înaltă tensiune a transformatoarelor de 6-35 kV;

Tabel (continuare) 5

- 10 MΩ pentru înfăşurarea de joasă tensiune.

8.3 Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tg δ) al izolaţiei principale

Măsurarea se execută cu puntea Schering, la transformatoarele de 110-400 kV, de preferinţă la tensiunea nominală a transformatorului, dar nu la mai puţin de 10 kV. Măsurarea tg δ) se execută, de obicei, în perioada aprilie-septembrie, la temperaturi ambiante cuprinse între 10o şi 30oC. În timpul măsurării, temperatura uleiului din transformatorul verificat va fi aproximativ aceeaşi cu a mediului ambiant. Schemele de măsură utilizate sunt date de instrucţiunile de exploatare.

Rezultatele se compară cu valorile de

- PIF - Intervenţii, reparaţii referinţă accidentale şi recondiţionări Se consideră normală dublarea - RT, RC, RK valorii iniţiale la 5 ani, indiferent - Anual, la transformatoarele dacă transformatorul este sau nu la care s-a constatat o sub sarcină. înrăutăţire a uleiului sau care În cazul în care valorile de prezintă valori ale parareferinţă lipsesc, se pot lua metrilor de izolaţie la limită următoarele valori limită orientative: a) Pentru transformatoarele de curent de 110 kV:

112

Buletinele de fabrică sunt valabile la PIF, dacă nu s-au depăşit 6 luni de la data emiterii lor. În exploatare, măsurările la transformatoarele de 110-400 kV se vor executa numai în cazul

0

1

2

3 Ocazia verificării

4

tg δ a izolaţiei principale măsurată cu puntea de 10 kV Etanş

PIF 1,2% În exploatare 3% Recondiţionare 1,2%

Respiraţie liberă 1,5% 5% 1,5%

b) Pentru transformatoarele de curent de 220-400 kV: Ocazia verificării

PIF În exploatare 8.4 Încercarea izolaţiei înfăşurării secundare cu tensiune alternativă mărită

tg δ a izolaţiei principale măsurată cu puntea de 10 kV 1% 2,5%

Încercarea se execută cu : În timpul încercării nu trebuie să apară - 2 kV-1 min, pentru înfăşurările având un străpungeri sau conturnări. curent nominal de 5 A; - 4 kV-1 min, pentru înfăşurările având un curent nominal de 1 A şi o putere nominală egală sau mai mare de 30 kVA, în cazul în care furnizorul nu indică alte 113

- PIF - Intervenţii, reparaţii accidentale şi recondiţionări - RK

Tabel (continuare) 5 când există utilajul de măsură adecvat pentru executarea măsu-rării (fără erori datorate influenţelor exterioare) sau când se pot deconecta celulele sau sistemul de bare din apropiere.

0

1

8.5 Încercarea izolaţiei înfăşurării primare cu tensiune alternativă mărită aplicată

2 tensiuni de încercare. Tensiunea se aplică succesiv între fiecare înfăşurare secundară şi celelalte legate la soclul (cuva) transformatorului. a) Izolaţia principală Tensiunea se aplică timp de 1 min între bornele înfăşurării primare legate între ele şi soclu (cuva) plus bornele înfăşurării secundare legate la pământ. Pentru transformatoarele fabricate în ţară, tensiunea de încercare este: Um (kV)

7,2

12

(17,5)

24

Uînc. (kV)

18

26,2

34,2

45

(36) (42) (72)

123 245

420

63 72

207 414

610

126

Tabel (continuare) 5

3

4

În timpul încercării nu este permis să apară străpungeri, conturnări, efluvii pe suprafaţa carcasei izolante sau zgomote neobişnuite în interiorul transformatorului.

- PIF (numai pentru transformatoare până la 35 kV inclusiv) - Intervenţii, reparaţii accidentale şi recondiţionări - RK (pentru transformatoarele până la 35 kV inclusiv)

Transformatoarele din import se vor încerca cu 90% din tensiunea de încercare în fabrică. b) Secţiunile înfăşurărilor primare comutabile Izolaţia între înfăşurările primare comutabile se încearcă cu megohmmetrul de 2500 V. 114

0 1 2 3 8.6 Măsurarea rezistenţei Verificarea se execută în curent continuu, Rezultatul măsurărilor, raportat la aceeaşi ohmice a înfăşurărilor cu puntea Wheatstone sau prin metoda temperatură, nu trebuie să difere mai mult (facultativ în voltmetru-ampermetru. de 2 % faţă de valorile de referinţă. exploatare) 8.7 Verificarea polarităţii

8.8 Verificarea raportului de transformare

Verificarea se face în curent continuu, conform metodelor indicate în instrucţiunile de exploatare.

Măsurarea se execută, de preferinţă, la curentul nominal, utilizând aparate de măsură şi transformatoare etalon de cl. 0,2 sau 0,5. În cazul în care transformatorul are mai multe secţiuni primare, verificarea se execută pentru conexiunea necesară funcţionării transformatorului, specificându-se raportul de transformare pe care a rămas conectat transformatorul.

8.9 Determinarea erorilor Verificarea se face cu instalaţii special de raport şi unghi destinate acestui scop, conform normativelor metrologice.

8.10 Ridicarea curbei volt- Curba se ridică pentru fiecare din înfăamperi (facultativ, în şurările secundare ale transformatorului în exploatare parte. În timpul verificării, atât înfăşurările primare, cât şi celelalte înfăşurări secun-

Polaritatea trebuie să corespundă cu schema şi notaţiile bornelor.

Rezultatele se compară cu datele din buletinul de fabrică sau cu datele înscrise pe eticheta transformatorului.

Rezultatele trebuie să se încadreze în limitele de erori prevăzute de STAS 11612/2 în vigoare.

Curbele se compară cu celelalte iniţiale sau cu cele ridicate de transformatoare de acelaşi tip.

115

4

Tabel (continuare) 5

- PIF - Intervenţii şi reparaţii accidentale la înfăşurări - RK - PIF - Intervenţii şi reparaţii accidentale la înfăşurări - PIF - Reparaţii accidentale - La schimbarea raportului de transformare al transformatorului - RK

- Reparaţii acciden-tale - Conform normativelor metrologice - PIF - Intervenţii, reparaţii accidentale la înfăşurări

0

1

2

3

dare sunt deschise.

8.11 Măsurarea sarcinii secundare

Proba se execută după montajul definitiv al circuitului de curent, cu toate aparatele şi releele incluse.

4

Tabel (continuare) 5

- RK Sarcina măsurată nu trebuie să de-păşească - PIF sarcina nominală a secun-darului, respectiv - Modificări în circuitele de curent (intropentru clasa de precizie dată. duceri sau modificări de aparate) - RK

1)

Proba se execută la minimum doi ani pentru transformatoarele fabricate în România şi la minimum şase ani pentru transformatoarele de fabricaţie străină.

116

Partea a 9-a ECHIPAMENTE PENTRU TRATAREA NEUTRULUI REŢELELOR DE MEDIE TENSIUNE

A. TRANSFORMATOARE DE CREARE A NEUTRULUI (TSP).

BOBINĂ SPECIALĂ DE PUNCT NEUTRU (BPN) B. BOBINĂ DE STINGERE C. REZISTENŢĂ DE LIMITARE (RN) D. TRANSFORMATOR SPECIAL DE MĂSURĂ (TSMP)

Standarde şi norme de referinţă STAS 12604/5-90

Protecţia

împotriva

electrocutărilor.

Instalaţii

electrice

fixe.

Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare STAS 11612/81

Transformatoare de măsură

STR.NO.MIET.395/87

Rezistenţe pentru tratarea neutrului-RN-3,5/1000 5NP pentru CNE

1-E-Ip 35-1,2-92

Îndrumar de proiectare pentru reţele de medie tensiune cu neutrul tratat prin rezistenţă

117

Nr. crt.

0

Denumirea probei

Condiţiile de execuţie

Indicaţiile şi valorile de control

1

2

3

Momentul efectuării probei 4

Observaţii 5

A. TRANSFORMATOR DE CREARE A PUNCTULUI NEUTRU (TSP). BOBINĂ SPECIALĂ DE PUNCT NEUTRU (BPN) 9.1 a) Verificarea etanşeităţii cuvelor şi a stării garniturilor b) Verificarea funcţionării releelor de gaze aferente BPN sau TSP c) Verificarea uleiului electroizolant d) Verificarea izolaţiei între spire 9.2 a) Măsurarea rezistenţei de izolaţie şi a coeficientului de absorbţie R60/R15 la medie tensiune b) Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor de j.t. şi a circuitelor secundare c) Măsurarea impedanţei homopolare

Vizual

Să nu piardă ulei şi garniturile să fie PIF,RT,RC,RK integre.

Verificarea funcţionării releului şi a semnalizărilor aferente

PIF, RK

Conform cap.21

Să semnalizeze în toate cazurile impuse şi să declanşeze când este cazul.

Rigiditate dielectrică etc.

Alimentare 1,3 UN, 50 Hz, 1 min

Să nu se producă străpungeri.

PIF

Megohmmetru de 2500 V La θ = 20±10oC Aparate clasa 2,5 sau mai bune

R60≥0,6 RF (din buletinul de fabrică) (noi ) (exp l. ) K ab ≥ 1,3 K ab ≥ 1,2

PIF, RT, RK

Megohmmetru de 1000 V θ = 20±10oC Aparate de clasa 2,5

R iz' ≥ 0,6 RF (din buletinul de fa-

PIF, RT

Metoda V=A la j.t.

Alimentarea UFN între bornele RST legate împreună şi nulul BPN sau TSP Zo=3UFN/IT, unde : IT este curentul dat de sursă.

Se compară cu datele de catalog, Abateri sub 10% Impedanţa totală BPN (TSP) înseriată cu ZN (impedanţa de tratare) să fie sub 1,1 ZN

PIF, RK

Vezi şi cap.5 (transformatoare de putere)

Vezi cap.21 (ulei electroizolant)

brică)

118

PIF, RK

Suplimentar faţă de cap.5 trafo putere

0

1 2 3 d) Verificarea încălzirii d1) 1,1 UN, t=1 h Temperatura uleiului : sub 50oC d2) 6% din curentul nominal al rezistenţei Temperatura uleiului : sub 85oC RN, t=10 min d3) curentul nominal al bobinei la tratarea cu BS, t=2h

4

Tabel (continuare) 5

PIF, RK PIF, RK

B. BOBINĂ DE STINGERE (BS) 9.3

Măsurarea reactanţei pe toate ploturile de funcţionare

Se ridică tensiunea de deplasare a neutrului Se verifică curentul capacitiv al - PIF în funcţie de reactanţa bobinei XB. reţelei şi se acordează bobina pentru - Modificări în confiIC=IB. guraţia reţelei Metoda V-A, folosind transformatorul de tensiune şi transformatorul de curent ale BS şi alimentând la tensiunea nominală bobina

9.4

Măsurarea rezisten-ţei Se execută cu megohmmetrul de 2500 V la de izolaţie faţă de temperatura de 20±10oC. pământ a înfăşurării, precum şi a coeficientului de absorbţie (R60/R15)

Se compară indicaţiile de pe placa bobinei ce indică valorile IB cu valorile măsurate.

Abaterile vor fi sub 10%.

- PIF - RK

Se folosesc aparate de clasă 1,5 (sau - PIF mai bună).

- RT Se compară cu valorile din buleti-nul - RK de fabrică.

Pentru bobine noi : Kab≥1,3 Pentru cele din exploatare: Kab≥1,2 şi R60≥0,6 RF (va fi peste 60% faţă de cea din fabrică) 119

Se acordează XB cu XC , unde: XC este capacitatea homopolară a reţelei.

0 1 9.5 Încercarea uleiului 9.6 Verificarea trafo de măsură de curent şi tensiune din bobină

2 Ca şi la pct.5.1 pentru trafo cu UN≤35 kV a) Verificarea polarităţii b) Rezistenţa de izolaţie c) Raportul de transformare d) Încercarea cu Umărit a înfăşurărilor e) Rezistenţa de izolaţie a circuitelor secundare

3 Conform cap.21 Conform cap. Trafo măsură

4 - Conform cap.21 PIF,RT,RC,RK

Tabel (continuare) 5

C. REZISTENŢA DE LIMITARE (RN) 9.7 Măsurarea rezistenţei Se execută cu megohmmetrul de 2500 V la de izolaţie faţă de masă temperatura de 20±10oC. Rezistenţa se deconectează de la priza de pământ a staţiei.

Rezultatele măsurătorilor se compară cu valorile de referinţă (catalog).

R60 la cald≥500 MΩ

9.8 Măsurarea rezistenţei ohmice

Se execută prin metoda voltampermetrului sau a punţii.

9.9 Verificarea continuităţii legăturilor între pachetele de rezistenţe până la priza de pământ 9.10 Verificarea trafo de curent aferent rezistenţei

Se execută o dată cu proba 9.8 cu un curent minim de 10 A.

Rezultatele măsurătorilor se comPIF, RC, RK pară cu valorile de referinţă. Valorile măsurate nu trebuie să difere faţă de datele de fabrică cu mai mult de 5%.

Se compară cu valorile anterioare PIF, RT, RC, RK sau cu datele de catalog.

a) Verificarea polarităţii b) Rezistenţa de izolaţie c) Raportul de transformare d) Încercarea cu Umărit a înfăşurărilor

Conform cap.8

120

PIF, RT, RC, RK

PIF, RT, RC, RK

Se admite la PIF scăderea R60 cu 30%, iar în exploatare, scăderea R60 cu 50% faţă de valorile de catalog.

0 1 9.11 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a circuitelor de j.t. din cutia rezistorului 9.12 Verificarea funcţionalităţii termostatării şi a iluminatului interior

2 3 4 Megohmmetrul de 1000 V la temperatura Rezistenţa de izolaţie în stare uscată PIF, RT, RC, RK mediului ambiant Riz>2 MΩ

Prin punerea în funcţiune şi reglarea temperaturii de acţionare

Să se producă luminarea corectă a incintei şi să acţioneze comanda încălzirii.

Tabel (continuare) 5

PIF, RT

D. TRANSFORMATOR SPECIAL DE MĂSURĂ (TSMP) 9.13 Verificarea încălzirii:

Metoda alimentării directe la tensiune pentru a obţine: a) La supratensiune de a)1,10 UN/ 3 fără defect durată t=30 min

Temperatura miezului şi a răşinii exterioare nu va depăşi 60oC.

b) La sarcina secundară maximă c) La supratensiune între spire în primar

Temperatura miezului şi a răşinii exterioare nu va depăşi 85oC. Idem 90oC.

b) Corespunzător curentului secundar 1,1 IN, t=5 s c) 1,3 UN/ 3 fără defect, t=1 min

PIF, RK

121

PIF, RK PIF

Probe suplimentare faţă de cele din cap.7 cu caracter preliminar, până la definitivarea soluţiei

Partea a 10-a APARATE DE COMUTATIE DE INALTA TENSIUNE A. ÎNTRERUPTOARE CU ULEI, AER COMPRIMAT ŞI SF 6 B. CELULE CAPSULATE ÎN SF 6 C. SEPARATOARE ŞI SEPARATOARE DE SARCINĂ D. CONTACTOARE DE 6 kV CU STINGEREA ARCULUI ÎN AER

Standarde de referinţă

CEI-56/87 părţile I şi II

Întreruptoare pentru tensiuni alternative peste 1 kV. Condiţii tehnice de calitate şi metode de verificare

STAS 3686/1-74

Întreruptoare pentru tensiuni alternative peste 1 kV. Condiţii tehnice generale de calitate

STAS 3686/2-74

Idem. Metode de încercare la funcţionarea în gol

STAS 3686/3-74

Idem. Metode de încercare a izolaţiei

STAS 3686/4-74

Idem. Metode de încercare la încălzire în regim normal de funcţionare în sarcină

STAS 4195/70

Dispozitive pentru acţionarea întreruptoarelor peste 1 kV. Condiţii generale

STAS 1564/1,2-85

Separatoare de curent alternativ pentru tensiuni peste 1 kV

STAS 8087/86

Separatoare de sarcină

S.P.28/1-91 (I.C.P.E.)

Contactoare de medie tensiune cu stingerea arcului electric la presiunea atmosferică

NI-6321/77 (I.C.P.E.)

Contactoare de medie tensiune cu stingerea arcului electric la presiunea atmosferică

122

Generalităţi a) Monitorizarea aparatajului de comutaţie în cadrul mentenanţei predictive (condiţionate).

In cazul monitorizării şi diagnosticării stării tehnice a echipamentelor de comutaţie, trebuie urmărite cu precădere următoarele obiective: - monitorizarea caracteristicilor funcţionale de bază ale echipamentului de comutaţie (întreruptorului); - detectarea promptă a schimbărilor caracteristicilor funcţionale în vederea prevenirii defectării întreruptorului; - localizarea defectelor în cazul instalaţiilor capsulate; - prevenirea unei mentenanţe inutile, în vederea înlăturării cauzelor de defect, provocate de o intervenţie defectuoasă; - reducerea costului duratei de viaţă; - mărirea duratei de viaţă a întrerupătoarelor; - realizarea unei baze de date statistice, referitoare la defectele şi anomaliile întrerupătoarelor.

Statistica defectelor subliniază faptul că, peste trei sferturi din defectele majore (defecte care conduc la dispariţia unei funcţii principale a echipamentului) sunt datorate mecanismului de acţionare şi circuitelor electrice de control şi auxiliare.

În vederea realizării unei sistematizări, în Tab. 10.1 şi Tab. 10.2 este prezentată o vedere generală asupra principalilor parametrii şi caracteristici folosite în monitorizarea şi diagnosticarea stării tehnice a echipamentelor de comutaţie cu SF6 respectiv, cu ulei.

123

Tab. 10.1 Parametrii caracteristici pentru monitorizarea şi diagnosticarea întreruptoarelor cu SF6

Stabileşte, menţine şi întrerupe curenţi

Izolaţia

Funcţia sau subansamblul constructiv

Mecanismul de acţionare

Parametru / caracteristică rezistenţa de contact temperatura de contact poziţia contactelor principale sarcina în curent numărul de comutaţii nesimultaneitatea timpul de arc viteza contactelor electroeroziunea contactelor (I2t) densitatea SF6 umezeală în SF6 conţinutul în O2 nivelul acidităţii contaminarea SF6 descărcări parţiale poziţia contactelor principale numărul de acţionări energia acumulată (presiune) cursa şi viteza la acţionare amprenta vibratorie numărul de porniri ale pompei, curentul motorului, timp reîncărcare pompă, timp total funcţionare pompă

Circuitele de tensiunea de alimentare control şi continuitate circuite auxiliare curentul în bobine circuite de încălzire rezistenţa de izolaţie starea contactelor auxiliare Notă: Importanţa parametrilor: E-esenţială; M-mare; S-scăzută.

124

Monitorizare S

Diagnosticare M -

E M M M M M

M M M

M E -

M S S S M

E M

M M

E

-

M M

M M

M E M M M M

M E

M

E

E

E E M

Tab. 10.2 Parametrii caracteristici pentru monitorizarea şi diagnosticarea întreruptoarelor cu ulei

Funcţia sau subansamblul constructiv

Parametru / caracteristică rezistenţa de contact Stabileşte, menţine şi poziţia închis a întrerupe contactelor sarcina în curent curenţi numărul de comutaţii nesimultaneitatea timpul de arc viteza contactelor electroeroziunea contactelor (I2t) Izolaţia rezistenţa de izolaţie umezeală în ulei nivelul uleiului rigiditatea dielectrică a uleiului Mecanismul numărul de acţionări de acţionare energia acumulată (presiune) cursa şi viteza la acţionare numărul de porniri ale pompei, curentul motorului, timp reîncărcare pompă, timp total funcţionare pompă Circuitele tensiunea de alimentare de control şi continuitate circuite auxiliare curentul în bobine rezistenţa de izolaţie starea contactelor auxiliare

Monitorizare -

Diagnosticare M

E M M M S M

M M M -

M M S

E E E

-

E M

E

-

-

M

M E M M M

M E

M

E

Notă: Importanţa parametrilor: E-esenţială; M-mare; S-scăzută.

125

E

E M

O sinteză a tehnicilor (metodelor) şi dispozitivelor (traductoare, senzori) utilizate în supravegherea şi diagnosticarea tehnică a echipamentelor electrice de comutaţie cu SF6 şi ulei este prezentată în Tab. 10.3 - Tab. 10.6, defalcată pe funcţii sau subansambluri constructive.

Tab. 10.3 Tehnici şi dispozitive utilizate în monitorizarea şi diagnosticarea izolaţiei întreruptoarelor Parametru / Caracteristică Densitatea SF6

Descărcări parţiale Nivelul uleiului Umezeală în SF6 Puritatea SF6 Calitatea uleiului

Poziţia contactelor principale Temperatura gazului

Tehnici şi dispozitive Măsurarea presiunii şi temperaturii Senzor de densitate în stare solidă Presostat compensat cu temperatura Vibraţiile ultrasonice şi acustice. Senzori ultrasonici, tehnica emisiei acustice Indicator de nivel electronic, optic sau mecanic Punctul de rouă, senzor în stare solidă Cromatografia gazului, spectroscopie în infraroşu Determinarea conţinutul de umezeală, a acidităţii, analiza gazelor dizolvate, măsurarea factorului de putere Traductor de poziţie Măsurarea temperaturii gazului pentru a verifica dacă SF6 rămâne deasupra punctului de lichefiere

Tip echipament de comutaţie SF6 SF6, ulei ulei SF6 SF6 ulei SF6, ulei SF6

Tab. 10.4 Tehnici şi dispozitive utilizate în monitorizarea şi diagnosticarea funcţiei de comutaţie a întreruptoarelor Parametru / Tip echipament Tehnici şi dispozitive Caracteristică de comutaţie Rezistenţa de contact Măsurarea rezistenţei prim metoda volt-ampermetru SF6, ulei Temperatura de contact Tehnici în infraroşu.

Măsurarea temperaturii într-un punct cu: termocuplu, SF6, ulei senzor optic, senzor în infraroşu.

Sarcina în curent Măsurarea curentului cu: transformatoare de curent cu miez feromagnetic, cu miez aer (bobine SF6, ulei Rogowski), senzor optic de curent.

Poziţia contactelor Traductor de poziţie (contact auxiliar, senzor SF6, ulei principale electronic de proximitate, senzor optic) Caracteristici cinematice Senzor de poziţie dinamic cu ieşire analogică: (cursă, viteză, acceleraţie) potenţiometru, senzor magneto-rezistiv etc.

SF6, ulei Senzor de poziţie dinamic cu ieşire numerică: tehnica în cod bară.

Timpul de acţionare, Înregistrarea timpului de închidere/deschidere din SF6, ulei nesimultaneitate circuitul primar Timpul de arc Înregistrări combinate ale curentului de sarcină şi a SF6, ulei cursei contactului mobil Electroeroziunea Calcularea lui (I2tarc) prin: măsurarea timpului şi a SF6, ulei curentului; estimări statistice.

126

Tab. 10.5 Tehnici şi dispozitive utilizate în monitorizarea şi diagnosticarea mecanismului de acţionare oleopneumatic al întreruptoarelor Parametru / Caracteristică Numărul de acţionări Timpul de acţionare

Tehnici şi dispozitive

Numărător Înregistrarea timpului de închidere/deschidere din circuitul primar Energia acumulată Presiunea uleiului, presiunea azotului, poziţia microîntrerupătoarelor Caracteristici cinematice Senzor de poziţie dinamic cu ieşire analogică: (cursă, viteză, acceleraţie) potenţiometru, senzor magneto-rezistiv etc.

Senzor de poziţie dinamic cu ieşire numerică: tehnica în cod bară.

Starea motorului Curentul motorului, tensiunea şi temperatura, numărul de porniri ale pompei, timp reîncărcare pompă, timp total funcţionare pompă Amprenta vibratorie Accelerometre

Tip echipament de comutaţie SF6, ulei SF6, ulei SF6, ulei

SF6, ulei

SF6, ulei SF6, ulei

Tab. 10.6 Tehnici şi dispozitive utilizate în monitorizarea şi diagnosticarea circuitelor de control şi auxiliare ale întreruptoarelor Parametru / Caracteristică Tensiunea de alimentare Curentul în bobine Continuitate circuite Starea contactelor auxiliare

Tehnici şi dispozitive Senzor de tensiune Înregistrarea curentului de comandă folosind: şunt, transformator de curent, Verificarea continuităţii prin trecerea unui curent mic sau în impulsuri Verificarea integrităţii prin: secvenţa de operare, poziţie, etc.

127

Tip echipament de comutaţie SF6, ulei SF6, ulei SF6, ulei SF6, ulei

b) Probe şi verificări efectuate în cadrul sistemului de mentenanţă predictivă de tip sistematic (programat) Nr. crt.

0

Denumirea verificării

Condiţiile de execuţie a verificării

Indicaţiile şi valorile de control

1

2

3

A. INTRERUPTOARE CU ULEI, AER COMPRIMAT SI SF 6 10.1 Măsurarea rezistenţei Măsurarea se execută cu megohmetrul la Valori minime (MΩ) orientative pentru echipamentul nou (I) şi electrice de izolaţie a pie- 2500 V (cel puţin). echipamentul din exploatare (II): selor sau subansamblelor Clasa de izolaţie: I II mobile şi fixe, confecţionate 3,6 - 12 kV 1000 300 din materiale izolante 17 - 42 kV 3000 1000 organice sau combinate, 67 - 123 kV 5000 3000 făcând parte din circuitul 245- 420 kV 10000 5000 primar (principal) de înaltă tensiune 10.2 Măsurarea rezistenţei de Măsurarea se execută cu megohmetrul de Valori minime ale rezistenţei de 1000 V. izolaţie: izolaţie a circuitelor secundare şi/sau auxiliare - 5 MΩ la punerea în funcţiune; de joasă tensiune - 1 MΩ în exploatare.

10.3 Măsurarea curentului de Măsurarea se face după curăţirea Curenţii maxim admişi în starea fugă pe coloanele izolante coloanelor, cu laboratorul LM3 x), la o “întreruptor deconectat”: ale întreruptoarelor cu tensiune redresată de 50 kV, folosind 120µA - 72,5 kV; tensiuni nominale între schema de încercare a izolaţiei cablu- 100 µA - 123 kV; rilor.

72,5÷420kV 60 µA - 245 kV; 40 µA - 420 kV; x)

LM3 - Laboratorul mobil pentru încercări cu tensiune mărită 128

Momentul efectuării verificării 4 - PIF - RT - RC

- PIF - RT - RC - După IA - PIF - RC - O dată la trei RT

Observaţii 5 Buletinele de fabrică referitoare la parametrii izolaţiei sunt valabile la PIF, dacă nu s-au depăşit 6 luni de la data emiterii lor şi nu au fost condiţii pentru efectuarea probelor la PIF.

Tabel (continuare) 0 1 2 3 4 5 10.4 Incercarea izolaţiei Incercarea se execută conform prevederilor Izolaţia trebuie să suporte în- -PIF, Incercarea este obligatorie pentru căilor de curent STAS 3686/3 şi STAS 6669 la frecvenţa cercarea fără conturnări şi/sau -RC, primare la industrială de 50Hz, la tensiunile de mai jos: străpungeri ale izolaţiei. dar nu mai rar de întreruptoare până tensiune de frec6 ani în staţii şi o la 42 kV inclusiv. venţă industrială în dată la 3 ani în UN 3,6 7,2 12 (17,5) 24 (30) (36) (42) poziţiile închis centrale kV şi deschis ale Uînc 10 20 28 38 50 58 70 76 întreruptoarelor kV 10.5 Incercarea izolaţiei Proba se execută conform celor specificate la Izolaţia trebuie să suporte -PIF căilor de curent cap.18, pct.18.6. încercarea, fără conturnări sau -RC, secundare şi/sau străpungeri ale izolaţiei. dar nu mai rar de 6 auxiliare cu ani în staţii şi o dată tensiune alternala 3 ani în centrale tivă sau continuă 10.6 Incercarea mediului 1. Verificarea uleiului se execută conform 1. Ulei - PIF Fac excepţie izolant din camera cerinţelor specificate la cap.21.

Conform cap.21 (pct.21.1, 21.2, - RC coloanele izolante, la de stingere, coloane 2. Verificarea gazului SF6: 21.12, 21.13, 21.14, 21.15, şi - RT care se va încerca izolante şi cuve 2.1.Verificarea purităţii se face prin una din anexei 21.2) - Reparaţii uleiul numai în Se vor înlocui uleiurile ale căror metodele: accidentale cazurile în care apar caracteristici nu se încadrează în - analiză cromatografică, scurgeri pe la limitele prescrise la cap.21.

- analiză chimică, garnituri sau vizori - spectroscopie în infraroşu 2. SF6 2.2. Verificarea punctului de rouă se face cu 2.1. Verificarea purităţii prin - PIF aparatul tip HIGROLOG WM 70 sau cu altul prelevare de probe şi analize - După IA planificate similar chimice de laborator. Puritatea şi/sau accidentale ale gazului trebuie să se încadreze în întreruptorului limitele specificate de CEI 418 129

0

1

2

3 4 2.2. Verificarea punctului de rouă se execută după umplerea cu gaz a întreruptorului. Valoarea umidităţii nu trebuie să depăşească 15 ppm la PIF şi max.

150ppm în exploatare.

3. Verificarea uleiului şi gazului SF6 se face prin 3. Nu trebuie să apară - PIF - După IA planificate determinarea caracteristicii dielectrice de gol la discontinuităţi în tensiunile de şi/sau accidentale ale deschiderea întreruptorului străpungere. întreruptorului 10.7 Verificarea Ulei Nivelul uleiului trebuie să fie în - PIF cantităţii mediului Verificarea vizuală a nivelului uleiului - RT limitele marcate pe vizori izolant din SF6 -RC camerele de Verificarea presiunii cu traductor de presiune Presiunea nu trebuie să scadă sub -PIF stingere, coloanele compensat cu temperatura limita prevăzută in cartea tehnică -RC izolante şi cuve de produs 10.8 Măsurarea rezis1. Măsurarea în regim static: 1.Pentru măsurătorile în regim - PIF tenţei ohmice a căii Măsurarea se face în 4 poziţii ale contactului static şi dinamic rezistenţa - RC primare de curent mobil în funcţie de cel fix, cu întreruptorul în electrică a căii primare de curent - RT poziţia închis prin injectare unui curent de nu trebuie să depăşească cu mai - După IA 100Ac.c. între bornele de racord. Se măsoară mult de 10% valoarea de referinţă căderea de tensiune şi curentul injectat. indicată de furnizorul de Valoarea indicată a rezistenţei de contact., va fi echipament. Valoarea de referinţă rezultatul mediei a 3 citiri succesive. este de ordinul 10-4Ω.

2. Măsurarea în regim dinamic* 2.Pentru măsurătorile în regim Pentru efectuarea măsurătorilor se utilizează o dinamic nu trebuie să apară instalaţie de diagnosticare OFF-LINE de tipul discontinuităţi în caracteristica ICMET, Programma, Rochester etc. rezistenţei electrice a căii primare 130

Tabel (continuare) 5

In cazul celulelor cu echipamente debroşabile, rezistenţa de contact se va măsura şi pe fiecare broşă în parte, cu scoaterea de sub tensiune a cuţitelor fixe ale broşelor şi nu trebuie să depăşească valoarea de 10-4Ω.

0

1

2 Se execută manevre simple, I,D sau ciclu de manevre ID, DI, DID. De la o sursă externă de tensiune de 12Vc.c. se injectează între bornele de racord ale întreruptorului un curent de 100700Ac.c. înregistrându-se simultan curentul injectat şi căderea de tensiune. Din cele două caracteristici, înregistrate în regim dinamic, se determină caracteristica rezistenţei electrice.

Rezistenţa electrică de căii primare de curent se determină pentru o zonă stabilizată a caracteristicii. Valoarea indicată a rezistenţei va fi media a 3 înregistrări succesive.

3. Măsurători în regim ON-LINE a încălzirii contactelor cu instalaţia în infraroşu**

3

4

de curent pentru starea “închis“ a echipamentului.

3.Măsurarea se face în limitele încălzirii standardizate: - contacte neacoperite: τ ≤ 35°C în aer τ ≤ 65°C în SF6 τ ≤ 40°C în ulei - contacte acoperite: τ ≤ 65°C în aer τ ≤ 65°C în SF6 τ ≤ 50°C în ulei 10.9 Măsurarea rezisten- Măsurarea se execută prin metoda punţii sau a Valoarea măsurată nu trebuie să - PIF ţei ohmice a bobi- voltmetrului şi ampermetrului. Valoarea indicată depăşească pe cea de referinţă cu - După IA la bobine nelor, a supapelor este rezultatul mediei a 3 determinări mai mult de 10%. electromagnetice sau a electrovalvelor de deschidere sau de închidere 131

Tabel (continuare) 5

0 1 10.10 Măsurarea timpilor de acţionare şi a nesimultaneităţii atingerii şi separării contactelor

2

3 Valorile măsurate nu trebuie să depăşească pe cea de referinţă cu mai mult de 10%.

Valoarea maximă a nesimultaneităţii între faze nu va depăşi: - 5 ms la D şi I, la întreruptoarele de generatoare şi transformatoare - 10 ms la I respectiv 5 ms la D, la întreruptoarele de linii.

Nesimultaneităţile între camerele aceleiaşi faze trebuie să se încadreze între limitele: 2 ms la D şi 5 ms la I.

Metoda 1 Măsurarea se execută cu secundometrul electronic sau cu oscilograful. Valoarea indicată va fi rezultatul mediei a 3 determinări.

Metoda 2* Pentru efectuarea determinărilor se utilizează o instalaţie de diagnosticare OFF-LINE de tipul ICMET, Programa, Rochester etc. Se execută manevre simple I, D sau cicluri de manevre ID, DI, DID. De la o sursă externă se aplică o tensiune de 6-12Vc.c. între bornele de racordare ale echipamentului înregistrându-se simultan căderile de tensiune pe bornele de racordare ale fazelor respectiv camerelor.

Valorile indicate vor fi rezultatul mediei a 3 citiri succesive.

10.11 Verificarea Probele se execută conform celor specificate la Vezi cap.8. transformatoarelor cap.8 de curent înglobate 10.12 Verificări Se execută: Se urmăreşte funcţionarea sigură, funcţionale ale - 5 acţionări I şi D la tensiunea şi/sau presiunea fără incidente, fără vreun reglaj întreruptoarelor la nominală; efectuat în timpul probelor.

- 5 acţionări I şi D la tensiunea şi/sau presiunea anclanşări şi declanşări minimă; - 5 acţionări I şi D la tensiunea şi/sau presiunea maximă.

132

4 - PIF - RC - RT - După IA

Conform cap.8

- PIF - RC - După IA

Tabel (continuare) 5 Măsurătorile se efectuează la tensiunea şi/sau presiunea nominală.

0 1 10.13 Măsurarea cursei şi vitezei de deplasare a contactelor mobile, a cursei totale şi a cursei în contact

2

3 4 Metoda 1 Valoarea măsurată trebuie - PIF Măsurarea se execută cu dispozitivul tambur. să se încadreze în limitele - RC Metoda 2 * prevăzute de furnizorul de - După IA Pentru efectuarea determinărilor se utilizează o instalaţie echipament. de diagnosticare OFF-LINE de tipul ICMET, Programa, Rochester etc. Se execută manevre simple I, D sau cicluri de manevre ID, DI, DID. Se înregistrează cursa contactului mobil al întreruptorului. La întreruptoarele unde nu se poate determina direct cursa liniară se determină ca parametru intermediar cursa de rotaţie, iar apoi, utilizând o tabelă de interpolări se determină cursa liniară. Tabela de interpolări poate fi furnizată de producătorul de echipament sau poate fi determinată experimental pe echipamentul de verificat sau pe unul de acelaşi tip. Prin derivare numerică se determină viteza respectiv acceleraţia contactului mobil.

In general cursa contactului mobil se determină în timpul încercărilor de verificare a rezistenţei electrice a căii primare de curent. Pentru cazul când determinarea cursei se face separat, de la o sursă externă se aplică o tensiune de 6-12Vc.c. între bornele de racordare ale echipamentului înregistrându-se simultan şi această tensiune. Cursa în contact rezultă prin corelarea caracteristicii cursei contactului mobil cu caracteristica căderii de tensiune pe bornele de racordare. Se determină cursa, respectiv viteza de deplasare a contactului mobil în momentul separării respectiv atingerii contactelor.

Valoarea indicată va fi rezultatul mediei a 3 înregistrări succesive.

133

Tabel (continuare) 5

0 1 10.14 Măsurarea rezistenţelor ohmice a rezistenţelor şi a capacităţii condensatoarelor de şuntare a camerelor de stingere a întreruptoarelor 10.15 Verificarea etanşeităţii (la întreruptoarele cu SF6)

2 3 4 Valoarea măsurată nu trebuie să - PIF Măsurarea se execută prin metoda punţii, cu întreruptorul (contactele principale) deschis sau depăşească pe cea de referinţă cu - RC - Reparaţii cu rezistoarele şi condensatoarele demontate, din mai mult de 5 %. accidentale cel puţin 3 citiri.

Se foloseşte un detector de gaze halogene, având sensibilitatea minimă corespunzătoare cerinţelor prescrise în cartea tehnică a întreruptorului respectiv.

10.16 Verificarea semna- Se foloseşte staţia de vidare şi umplere cu gaz lizării scăderii de SF6 şi mijloace specifice verificărilor PRAM. presiune sub nivelul minim admis a gazului SF6 şi a funcţionării conectorului de presiune în asemenea situaţii (interblocări, comenzi, semnalizări)

Se face la întreruptorul montat complet şi umplut cu gaz SF6 la presiunea nominală corespunzătoare la 20oC, conform cărţii tehnice.

Verificarea este corespunzătoare dacă detectorul nu sesizează (la sensibilitatea prescrisă) nici o pierdere de gaz SF6.

Aceste verificări se execută conform cărţii tehnice de produs, schemei de protecţie, comenzilor, semnalizărilor şi instrucţiunilor tehnice interne aferente întreruptorului verificat la locul său din exploatare.

134

- PIF - RT - RC - După IA

- PIF - La reparaţii accidentale sau planificate asupra componentelor întreruptorului care sunt izolate în SF6

Tabel (continuare) 5 - La rezistenţele camerelor de stingere se determină numai continuitatea.

- La condensatoare se măsoară capacitatea cu puntea de curent alternativ (Schering).

0 1 10.17 Măsurarea forţei de extracţie a cuţitelor din broşe, la echipamentele debroşabile

10.18 Examinarea produsului

10.19 Verificarea etanşeităţii

2 Proba se execută cu ajutorul unui contact fix, utilizat ca şablon martor şi folosind un dinamometru (0 la 50 daN).

3 Forţa de extracţie va fi cea indicată de furnizor. Pentru celulele de MT fabricate de I.C.P.Băileşti, forţa de extracţie în funcţie de valoarea curentului nominal al celulei (broşei) va fi de: - 3,5 daN pentru broşa de 630 A ; - 6,0 daN pentru broşa de 1250 A; - 12,0 daN pentru broşa de 2500 A; - 18,0 daN pentru broşa de 3150 A; - 45,0 daN pentru broşa de 4000 A; B. CELULE CU IZOLATIA IN SF6 Se folosesc mijloace specifice Se examinează componenta produsului, verificării celulelor capsulate cu dimensiuni de gabarit, marcaje, puneri la pământ, schemele de conexiuni, condiţiile în izolaţie în SF6 care au fost transportate şi depozitate produsele.

Verificările se fac după NTR a produsului şi PE a staţiei unde se montează celulele capsulate.

Se foloseşte detector tip HL-4 (sau Verificarea se execută asupra celulelor aparat echivalent). complet montate (după execuţia probei de Sensibilitate: 5.10-6 torr 1/s încercare a izolaţiei) după ce au fost cuplate transformatoarele de tensiune umplute cu gaz SF6 la presiune nominală la 20oC. Verificarea este corespunzătoare dacă detectorul nu sesizează (la sensibilitatea prescrisă) nici o pierdere de gaz SF6 şi nivelul de max.3% pierderi anuale.

Se verifică etanşeitatea.

135

4 - PIF - RC - RK - RT

- PIF - După reparaţii accidentale

- PIF - RT - ICp - După reparaţii accidentale - Periodic, o dată la şase luni

Tabel (continuare) 5 Verificarea se face numai dacă proba de la pct.10.6 nu este corespunzătoare.

0 1 10.20 Verificarea funcţionării (local şi de la distanţă): a) întreruptor separator de bare şi linie, separatoare lente de legare la pământ b) Separator rapid de legare la pământ

2

Se folosesc surse reglabile de curent continuu şi curent alternativ.

Se folosesc surse reglabile de curent continuu şi curent alternativ.

c) Verificarea Se verifică prin transmiterea unor comenzi interblocajelor din panoul de comandă d) Verificarea Se foloseşte staţia de manevrare gaz SF6 tip semnalizării DILO sau staţie echivalentă. scăderilor de presiune în panoul de control şi supraveghere gaz SF6

3 Proba constă în: a) efectuarea unor cicluri ID de la punctul de comandă al fiecărei celule, din care 10 cicluri la presiuni şi tensiuni minime (0,85) Un şi 10 cicluri la presiuni şi tensiuni maxime (1,1) Un b) 5 cicluri ID la presiuni şi tensiuni maxime şi 5 cicluri la presiuni şi tensiuni minime.

Pentru fiecare panou de comandă se vor verifica blocajele electrice dintre întreruptor, separator de bare (linie) şi separator de punere la pământ.

Să răspundă la comenzi pentru fiecare schemă electrică

4

- PIF - RT - După reparaţii accidentale şi plani-ficate

Idem

In fiecare compartiment, cu excepţia Idem compartimentului întreruptorului, al fiecărei celule, se va scădea presiunea gazului SF6 până la valoarea presiunii minime (1,7 bar), cu ajutorul staţiei de manevrare se va creşte până la valoarea presiunii nominale, urmărindu-se funcţionarea corectă a semnalelor optice de avertizare, corespunză-toare compartimentului încercat.

136

Tabel (continuare) 5

0

1

2

3 Pentru întreruptoare se vor verifică cele două trepte: a) treapta I la p = 5,2 bar la 20oC - semnalizare în camera de comandă pierderi gaz SF6; b) treapta II la p = 5,0 bar la 20oC - blocaj în poziţie închis sau deschis cu declanşare automată când presiunea a scăzut sub 5,0 bar.

Aceste operaţii se vor face cu ocazia umplerii cu gaz a celulelor. Se face corecţia cu temperatura de pe diagrama p=f(t) din cartea tehnică e) Verificarea Se folosesc surse de curent alternativ şi Verificarea se face conform SRCEI transformatoarelor truse de laborator.

185/94: de curent : - la celula cu întreruptor CHKLI, curentul - polaritate alternativ se va injecta între borna - verificarea erorilor separator lent de legare la pământ şi borna de raport superioară a întreruptorului (este necesară - verificarea desfacerea flanşei cu filtru) ; caracteristicii V - A - la celula tip CHKLS, c.a. se va injecta între borna separatorului rapid de legare la pământ şi ramificaţia RT – deasupra trafo tensiune – după probe de încercare a izolaţiei, când se va cupla în circuitul principal transformatorul de tensiune.

Verificarea se face conform STAS 11162/3 pentru celulele tip CHKPR şi CHKLS complet montate.

137

4

- PIF - RT - După reparaţii accidentale şi planificate

Tabel (continuare) 5

0

1 2 f) Verificarea Se folosesc surse de c.a. şi truse de transformatorului de laborator. tensiune: - verificarea marcării bornelor - verificarea raportului de transformare (erori) - verificarea curentului de mers în gol 10.21 Verificarea caracteristicilor cinematice a) întreruptor Aparat MINUT sau oscilograf - verificarea timpilor de închidere şi deschidere

- verificarea nesimultaneităţilor b) Separator - verificarea timpilor de închidere deschidere

Secundometru

3

4 - PIF, RT - După reparaţii planificate sau accidentale la trafo de tensiune

Parametrii trebuie să corespundă valorilor din cartea tehnică a produsului: pentru întreruptoare vezi pct.10.10, pentru separatoare lente de legare la pământ şi separatoare de bare timpi proprii la I, D trebuie să fie ≤ 5s.

Pentru separatoare rapide de legare la pământ tI ≤ 80ms şi tD ≤ 5s Proba se face între trecerea SF6-aer şi separatorul p.p. închis (cu gaz SF6 la presiune nominală).

Parametrii trebuie să corespundă valorilor din NTR şi necesită puncte accesibile pe trecerea SF6 – aer şi punerile la pământ necesare.

138

- PIF, RT - După reparaţii planificate sau accidentale la întreruptor

- PIF - După reparaţii planificate sau accidentale la întreruptor

Tabel (continuare) 5

0 1 2 10.22 Măsurarea Sursa de curent continuu cu I ≥100 A rezistenţei ohmice a căilor de curent

10.23 Incercarea izolaţiei Se foloseşte o instalaţie rezonant – serie sau alt transformator de încercare echivalent.

10.24 Incercarea izolaţiei Sursa de 2 kV curent alternativ circuitelor secundare

3 Verificarea se face pe fiecare celulă între trecerile SF6 - aer şi punctele de punere la pământ de la separatoarele de bară şi linie, astfel încât să nu rămână nici o porţiune de conductor principal nestrăbătut de curent.

Valoarea impusă pe fiecare celulă nu trebuie să depăşească 10-3Ω.

Incercarea se execută faţă de masă, pe fiecare fază a staţiei formate din celule capsulate cu izolaţie în SF6, alimentând separat trecerile SF6 - aer ale celulelor CHKLI, având toate aparatele de comutaţie închise, iar separatoarele de punere la pământ deschise. Incercarea se execută conform STAS 6669/2 la 50 Hz şi 0,8 Uînc. în fabrică, timp de 1 min (transformatoarele de tensiune de tip inductiv nefiind cuplate la celule, în cazul utilizării instalaţiei rezonant - serie 250 kV de încercare).

Ex. pentru Un=123kV Uinc=0,8x230=184kV Incercarea se execută timp de 1 min, pe toate circuitele secundare ale celulelor (cabluri, dispozitive de comandă etc.).

139

4 - PIF, RT - După reparaţii planificate sau accidentale la celulă

- PIF, RT - După IA cu înlocuiri de echipamente componente ale celulei

- PIF, RT - După reparaţii planificate sau accidentale

Tabel (continuare) 5

0 1 2 10.25 Măsurarea Megohmmetru de 1000 V curent continuu rezistenţei de izolaţie a circuitelor secundare 10.26 Determinarea Aparat HYGROLOG WMY470, produs de punctului de rouă a firma ENDRESS+HAUSER sau similar. gazului SF6

3 Incercarea se face pe toate circuitele secundare ale celulei, valoarea rezistenţei trebuind să fie de minimum 2 MΩ la 20oC. Proba se execută după umplerea cu gaz a celulei şi se execută pe fiecare compartiment de gaz. Valoarea umidităţii din fiecare compartiment nu trebuie să depăşească 15 ppm. la PIF şi maximum 150 ppm. în exploatare.

C. SEPARATOARE SI SEPARATOARE DE SARCINA 10.27 Măsurarea rezistenţei Măsurarea se execută cu megohmmetrul de Valoarea minimă: de izolaţie a 1000 V. - 5 MΩ la PIF; circuitelor secundare - 1 MΩ exploatare. şi/sau auxiliare ale dispozitivului de acţionare

4 - PIF, RT - După IA

- PIF, RT - După IA - Anual

- PIF - RC - RT

10.28 Măsurarea Măsurarea se execută cu megohmmetrul de Valorile minime orientative: conform - PIF rezistenţei de 2500 V (cel puţin). pct.10.1 - RC izolaţie a pieselor - RT*) din materiale izolante organice şi combinate 140

Tabel (continuare) 5

Buletinele de fabrică referitoare la parametrii izolaţiei sunt valabile la PIF, dacă nu s-au depăşit 6 luni de la data emiterii lor şi nu au fost condiţii pentru efectuarea probelor la PIF.

0 1 10.29 Incercarea izolaţiei căii de curent primare la tensiunea de frecvenţă industrială în poziţiile închis şi deschis ale separatorului 10.30 Verificarea rezistenţei de contact a cuţitelor principale şi c.l.p.

10.31 Verificarea blocajelor electromecanice ale ansamblului dispozitiv de acţionare separator (verificarea blocajelor între cuţitele principale şi c.l.p.) *)

2 Incercarea se execută conform celor specificate la pct.10.4.

3 Izolaţia trebuie să suporte încercarea fără conturnări sau străpungeri ale izolaţiei.

Se execută prin metoda milivoltmetruampermetru, aplicând un c.c. de 100 A şi măsurând căderea de tensiune (minimum 3 citiri).

Dacă valorile măsurate depăşesc cu mai mult de 10 % valorile de referinţă (de ordinul 10-4Ω), se recondiţionează piesele de contact sau se schimbă, se refac reglajele şi se repetă măsurătoarea. Pentru indicaţii mai exacte referitoare la diferite tipuri de separatoare se va consulta instr. 3.1.EI 128-91.

Verificarea se execută conform normei tehnice a produsului.

Acţionarea separatorului de legare la pământ trebuie să fie blocată când cuţitele principale sunt închise şi acţionarea cuţitelor principale trebuie să fie blocată când c.I.p. este închis.

- Se execută manual şi/sau cu comandă la distanţă.

- Proba manuală se execută prin acţionarea normală, lentă a separatorului.

4 - PIF - RC, dar nu mai rar de 6 ani în staţii şi o dată la 3 ani în centrale

- IA PIF - RC - RT*) - După IA

Tabel (continuare) 5 Incercarea este obligatorie pentru separatoare până la 35 kV inclusiv.

In cazul separatoarelor care au o încărcare sub 50% din curentul nominal se admit depăşiri de 20-30%.

- PIF - RT*) - RC - După IA

Probele de la pct.10.28, 10.30 şi 10.31, prevăzute a se face cu ocazia RT, se vor efectua cu o periodicitate de o dată la 3 ani - în cazul separatoarelor de bare colectoare, cu excepţia separatoarelor de bare colectoare de 6-20 kV din reţele electrice, la care probele respective, inclusiv proba de la pct.10.7, se vor face o dată la 6 - 10 ani.

141

0 1 2 10.32 Verificări funcţio- Se execută câte 3 acţionări la tensiune şi/sau nale la închideri şi presiune: deschideri repetate - nominală ; - maximă ; - minimă.

10.33 Măsurarea cuplului Conform anexei 4 la fişa tehnologică 3.2.FT rezistent la 22-83 acţionarea separatorului 10.34 Verificarea Se execută în conformitate cu pct.10.15, etanşeităţii 10.16, 10.17. funcţionării conectorului la scăderea presiunii punctului de rouă al SF6 (cazul separatoarelor de sarcină capsulate în SF6) 10.35 Verificarea Se execută cu milisecundometrul electronic caracteristicilor (MINUT) sau cu oscilograful. cinematice (timpi de acţionare şi nesimultaneităţi la închidere şi deschidere)

3 4 Se urmăreşte funcţionarea sigură, fără - PIF vreun reglaj efectuat în timpul - RT probelor.

- RC - RK - După IA Conform anexei 4 la fişa tehnologică - PIF 3.2.FT 22-83 - RT - RC - După IA Idem pct.10.15, 10.16, 10.17 Idem pct.10.15, 10.16, 10.17

Valorile măsurate nu trebuie să le depăşească pe cele de referinţă (din buletinul de fabrică sau norma tehnică de produs) cu mai mult de 10%.

142

- PIF - RT - RC - După IA

Tabel (continuare) 5

Măsurătorile sunt obligatorii pentru separatoarele având Un≥110 kV.

Această verificare se execută numai asupra separatoarelor de sarcină.

0

1

2

3

D. CONTACTOARE DE 6 kV CU IZOLATIA în AER 10.36 Măsurarea - Se leagă în paralel bornele de intrare, Nesimultaneitatea atingerii contactelor respectiv de ieşire ale contactorului şi se trebuie să fie de maximum 1 mm. nesimultaneităţii atingerii contactelor intercalează într-un circuit serie cu un bec între faze şi o baterie sau o sursă de tensiune redresată până la 12 V c.c.

- Se închide manual contactorul până la atingerea contactelor primei faze (momentul aprinderii becului) şi se măsoară în această poziţie distanţa dintre contactele celorlalte faze.

Măsurarea se face cu o leră.

10.37 Măsurarea căderii Incercarea se poate executa în curent Măsurarea se execută pe fiecare fază de tensiune alternativ, alimentând circuitele principale în parte cu un milivoltmetru de (înseriate) ale contactorului cu un curent de curent alternativ. Se execută circa 3 100 A; în prealabil, se fac 4-5 manevre de citiri pe fiecare fază. închidere-deschidere fără sarcină (pentru o Media citirilor pe fiecare fază nu mai bună aşezare a contactelor). trebuie să difere între ele cu mai mult de 30%.

10.38 Măsurarea Se execută cu megohmmetrul de 2500 V Valori minime admise: rezistenţei de minim între fiecare fază şi masă şi între o - 500 MΩ - PIF ; izolaţie a căilor de fază şi celelalte două legate împreună la - 300 MΩ - în exploatare. curent masă.

143

4

Tabel (continuare) 5

- PIF - RC - RT - După IA

Alte indicaţii se pot lua din SP-28/1-91, NI-6321/77 şi cartea tehnică a furnizorului (IEPC).

- PIF - RT - RC - După IA

Se pot consulta: SP 28/1-91 ; NI-6321-77 şi cartea tehnică a furnizorului (IEPC).

- PIF - RT - RC

Se pot consulta : SP 28/1-91 ; NI-6321-77 şi cartea tehnică a furnizorului.

0 1 10.39 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a circuitelor auxiliare (comandă şi semnalizare) 10.40 Incercarea izolaţiei căilor de curent principale cu tensiunea mărită de frecvenţă industrială în poziţiile închis şi deschis

2 Se execută cu megohmmetrul de 1500 V. Elementele redresoare se vor şunta pe timpul probei.

Măsurarea se face între circuite şi masă.

3 Valori minime admise: - 5 MΩ - PIF ; - 1 MΩ - în exploatare.

- PIF - RT - RC

Se execută conform pct.10.4 la valoarea de 24 kV c.a. - 1 min.

Izolaţia trebuie să suporte încercarea fără să se producă conturnări şi/sau străpungeri.

- PIF - RT - RC

144

4

Tabel (continuare) 5 Se pot consulta: SP 28/1-91; NI-6321-77 şi cartea tehnică a furnizorului.

Se pot consulta : SP 28/1-91; NI-6321-77 şi cartea tehnică a furnizorului.

Partea a 11-a

LINII ELECTRICE AERIENE Standarde şi norme de referinţă

STAS 832-79

Influenţe ale instalaţiilor electrice de înaltă tensiune asupra liniilor de telecomunicaţii. Prescripţii

STAS 12604/5-90

Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare

STAS 6290-80

Încrucişări între linii de energie electrică şi linii de telecomunicaţii. Prescripţii

STAS 1566-87

Cleme şi armături pentru linii electrice aeriene şi staţii electrice. Condiţii tehnice generale

PE 101 A/85

Instrucţiuni privind stabilirea distanţelor normate de amplasare a instalaţiilor electrice cu tensiune peste 1 kV în raport cu alte construcţii

PE 104/90

Normativ pentru construcţia liniilor electrice aeriene cu tensiuni peste 1000 V

PE 109/92

Normativ pentru alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva supratensiunilor

PE 125/89

Instrucţiuni privind coordonarea coexistenţei instalaţiilor electrice de 1750 kV cu liniile de telecomunicaţii

PE 127/83

Regulament de exploatare tehnică a liniilor electrice aeriene

3.2.RE-I 140-84

Instrucţiuni privind controlul şi revizia tehnică a clemelor şi armăturilor liniilor electrice aeriene

3.LI-I 179-87

Condiţii tehnice şi prevederi de execuţie şi recepţie la LEA 110, 220 şi 400 kV

3.2.FT 37-90

Revizia liniilor electrice aeriene de 110 kV

3.2.FT 1-90

Revizia liniilor electrice aeriene de 220 şi 400 kV

3.2.FT 38-88

Revizia liniilor electrice aeriene de 6-20 kV

145

Nr. Denumirea probei Condiţiile de execuţie crt.

0 1 2 11.1 Măsurarea paraSe măsoară parametrii R, L, C folosind metrilor LEA cu metodologia de măsură dată în instrucţiU=220 kV şi mai uni. mare 11.2 Fazarea liniei electrice 11.3 Verificarea gabaritului LEA

Momentul efectuării probei 3 4 Valorile obţinute vor servi ca date de - PIF referinţă pentru diverse calcule - Modificări în conelectrice de sistem. strucţia LEA care pot modifica valo-rile parametrilor Se verifică şi se marchează fazele R, S, T Se va controla fazarea totdeauna - PIF la ambele capete şi la stâlpii LEA. înainte de închiderea unei bucle prin - Modificări în conLEA respectivă. strucţia LEA Se măsoară distanţele conductoarelor faţă Conform normativelor PE 104, PE - PIF de pământ, de clădirile şi obiectivele din 106 şi STAS 6290 - Modificări în conapropierea LEA şi faţă de alte linii de strucţia LEA energie sau telecomunicaţii.

- RC, dar nu mai rar de 6 ani în porţiuni speciale de traseu, încrucişări şi apropieri Măsurarea se face conform cap.20 Conform cap.20 - Conform cap.20 Indicaţiile şi valorile de control

11.4 Măsurarea rezistenţei de legare la pământ a suporturilor şi a conductoarelor de protecţie 11.5 Verificarea condiSe verifică condiţiile de declanşare a LEA Conform STAS 6616 ţiilor de legare la nul şi cele de legare la pământ a conductorului de protecţie a LEA de nul. de j.t.

146

- PIF - Modificări în construcţia LEA - Instalări de cabine de secţionare pe LEA

Observaţii 5

0 1 11.6 Încercarea LEA cu tensiuni nominale de 110 kV şi mai mari, cu locatorul de defecte (numai pe LEA racordate în staţii care dispun de aparatajul necesar) 11.7 Proba de funcţionare în gol a LEA

2 Încercarea se execută numai pentru LEA fără derivaţii. Se fotografiază imaginea liniei în stare normală (fără defecte) şi în cazul unor defecte, prin punerea liniei la pământ în mai multe puncte.

a) Punerea sub tensiune a LEA în gol b) Măsurarea puterii reactive şi a tensiunii la ambele capete pentru LEA cu tensiuni nominale de 220 kV şi mai mari Condiţiile de execuţie a probelor se stabilesc pentru fiecare LEA în parte.

3 4 Imaginea LEA serveşte pentru - PIF comparaţie cu cea obţinută în caz de - Modificări în conavarii, pentru localizarea defectului. strucţia LEA

- PIF b) Valorile obţinute vor servi ca date de referinţă pentru stabilirea regimului de exploatare a LEA. Valorile obţinute vor servi pentru - După avarii datostabilirea regimului de exploatare. rate supratensiunilor de comutaţie

11.8 Măsurarea supratensiunii de comutaţie la LEA cu Un≥220 kV 11.9 Măsurarea tensiunilor a) La stâlpii cu aparataj Valorile trebuie să se încadreze în de atingere şi de pas b) În incintele consumatorilor industriali şi prevederile documentaţiei de agricoli proiectare. c) În alte zone indicate prin proiect

147

- PIF - Modificări în instalaţiile de legare la pământ

Tabel (continuare) 5

Partea a 12-a CABLURI DE ENERGIE, DE COMANDA-CONTROL, DE TELEMECANICA (PILOT) SI DE TELECOMUNICATII A.

CABLURI DE ENERGIE DE JOASA TENSIUNE 0,6/1 kV

B.

CABLURI DE ENERGIE DE MEDIE TENSIUNE 3,5/6 ... 20/35 kV

C.

CABLURI DE ENERGIE DE INALTA TENSIUNE 64/110 ... 235/400 kV

D.

CABLURI DE COMANDA-CONTROL, DE TELEMECANICA (PILOT) SI DE TELECOMUNICATII

Standarde şi norme de referinţă STAS 4481/1 - 85 şi

Cabluri de energie cu izolaţie de hîrtie impregnată, în manta de plumb

STAS 4481/2 - 85 STAS 8778/1 - 85 şi Cabluri de energie cu izolaţie şi manta de PVC STAS 8778/2 - 85 STR 1079 - 88

Cabluri de energie cu izolaţie de hîrtie şi manta de PVC cu ecran armătură unică, de 3, 5/6 kV

STR E 59 - 79

Cabluri de energie cu izolaţie de hîrtie impregnată, în manta de plumb, pentru tensiunea de 20 kV

STR E 535 - 87

Cabluri de energie cu izolaţie de polietilenă termoplastică cu tensiunea nominală de 12/20 kV

STR E 3304 - 83

Cabluri de energie cu izolaţie de polietilenă termoplastică în manta din PVC, pentru tensiunea nominală de 5, 8/10 kV

STAS 9436/5 - 73

Cabluri şi conducte electrice. Cabluri de semnalizare, comandă şi control.

Clasificare şi simbolizare

STAS 9436/6-73

Cabluri şi conducte electrice. Cabluri de telecomunicaţie. Clasificare şi simbolizare

STAS 8779 - 86

Cabluri de semnalizare cu izolaţie şi manta de PVC

CEI - 141

Verificările cablurilor cu ulei fluid, cu presiune de gaze şi a accesoriilor

CEI - 840

Verificări ale cablurilor de transport a energiei electrice cu izolaţie extrudată pentru tensiuni nominale superioare valorii de 30 kV, pînă la 150 kV

CEI - 502

Cabluri pentru transportul energiei electrice, izolate cu dielectric masiv extrudat, pentru tensiuni de la 1 kV până la 30 kV

CEI - 60189/1-93

Cabluri de semnalizare cu conductoare simple pentru echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii

148

Generalităţi 1. Proceduri de încercare a cablurilor de energie Verificarea izolaţiei cablurilor cu izolaţie din material plastic se face cu una din următoarele tipuri de tensiuni: - tensiune alternativă 50Hz; - tensiune alternativă cu frecventă joasă 0,1Hz; - tensiune alternativă produsă de un sistem rezonant cu frecvenţă variabilă. În cazul în care nu există dotarea necesară pentru producerea tensiunilor alternative mai sus nominalizate se va face verificarea izolaţiei cu tensiune continuă la nivelul de 6Uo. Această verificare este tot mai puţin utilizată pe plan mondial pentru cablurile cu izolaţie din plastic deoarece conduce la apariţia de sarcini spaţiale în izolaţie, care provoacă străpungerea acesteia la puţin timp după încercare.

De asemenea o problemă grea este descărcarea, după încercare, a cablului energizat. Este de dorit un rezistor de descărcare capabil sa transforme în caldură energia capacitivă înmagazinată în cablu.

Verificarea cu tensiune continuă se face la nivel mare de tensiune pentru a pune în evidenţă eventualele defecte de montaj. Se apreciază ca informaţiile obţinute nu sunt relevante pentru determinarea stării izolaţiei. Încercările cu tensiune alternativă 50Hz sau cu frecvenţă apropiată acesteia (obţinută cu un sistem rezonant cu frecvenţă variabilă) sunt considerate mai eficace în procesul de evidenţiere a defectelor de montaj. Verificarea izolaţiei se face la nivelul de 2,5Uo timp de 1 min (sau la nivelul impus de producator). Încercarea cu tensiune alternativă cu frecvenţă de 50Hz se realizează într-un circuit rezonantserie în care capacitatea cablului este acordată printr-un reactor de înalta tensiune cu inductivitate reglabilă.

Varianta cu sistemul rezonant cu frecvenţă variabilă s-a realizat pentru obţinerea unui factor de calitate mai mare a circuitului rezonant serie cu consecinţe asupra scăderii necesarului de putere cerut de la sursa de alimentare.

Acest sistem rezonant are un convertor de frecvenţă care alimentează un reactor inductiv înseriat cu cablul de încercat.

Ambele metode permit energizarea cablului la locul lui de montaj.

Tensiunea alternativă cu frecvenţă joasă 0,1 Hz este utilizată pentru încercarea cablurilor cu izolaţie din material plastic de medie tensiune. Din cauza energiei de nivel redus livrate, metoda nu a putut fi extinsă la cablurile de tensiune înaltă.

De asemenea metoda nu este eficientă la detectarea defectelor mecanice din cablu sau a legăturilor necorespunzătoare.

Cablurile de medie tensiune se încearcă cu tensiune alternativă de joasă frecvenţă (0,1Hz) la nivelul 3Uo timp de 60 min.

2. Proceduri de diagnosticare Dacă procedurile de încercare descrise mai înainte au ca scop punerea în evidenţă a defectelor mecanice ale cablului, a defectelor grosolane din izolaţia acestuia sau a defectelor legăturilor între cabluri, procedurile de diagnosticare au ca scop calificarea stării izolaţiei cablului aflat în exploatare.

Diagnosticarea stării izolaţiei se face de către firme specializate care au în dotare echipamente speciale.

Principalele metode de diagnosticare sunt: - metoda curentului de descărcare; - analiza tensiunii de revenire; - măsurarea tangentei unghiului de pierderi la 0,1 Hz; - măsurarea tangentei unghiului de pierderi la 50 Hz. Pentru diagnosticarea corectă a stării izolaţiei unui cablu este necesar să se determine, la punerea în funcţiune, caracteristica tensiunii de revenire, curentul de descărcare precum şi nivelul tangentei unghiului de pierderi. Compararea acestora la intervale periodice de timp permit evidenţierea 149

evoluţiei eventualelor defecte, identificarea naturii acestora şi ţinerea sub control a funcţionării corecte a cablului.

3. Criterii de apreciere a stării izolaţiei din material plastic a unui cablu de medie tensiune Pentru a aprecia corect starea izolaţiei unui cablu este necesar să se cunoască mărimea iniţială a tensiunii de revenire, a curentului de descărcare şi a tg δ.

Aceste mărimi depind de proprietăţile dielectricului şi diferă în funcţie de fabricantul cablului.

Un cablu nou (fără defecte de fabricaţie) trebuie să aibă caracteristicile tensiune de revenire tensiune de încercare şi curent de descarcare - tensiune de încercare liniare, iar raportul între tensiunea de revenire corespunzătoare tensiunii de încercare 2Uo şi tensiunea de revenire corespunzătoare tensiunii de încercare Uo să fie mai mic sau egal cu 2.

Rezultatele măsurătorilor pe cabluri noi au arătat ca valorile tg.δ la 0,1Hz ca şi la 50Hz nu depind numai de starea de îmbătrânire a acestora, ci şi de tipul de compund folosit la realizarea izolaţiei.

Din figura urmatoare este uşor de diferenţiat valorile iniţiale ale tg.δ pentru homopolymer (XLPE-H) copolymer (XLPE-C) şi izolaţie cu proprietăţi de întârziere a arborescenţei (XLPE-WTR). δ

δ

Tangenta unghiului de pierderi a izolaţiei cablurilor de medie tensiune cu izolaţie din material plastic Din cele de mai sus rezultă că izolaţia unui cablu este îmbătrânită dacă între două diagnosticări succesive: - prezintă puternice nelinearităţi ale caracteristicilor tensiune de revenire-tensiune de încercare şi curent de descărcare - tensiune de încercare; - valoarea tg δ creşte (atenţie! măsurătoarea valorii tg δ trebuie făcută la aceeaşi tensiune şi întrun domeniu acceptabil de temperatură); - raportul între tensiunile de revenire corespunzătoare lui 2Uo şi respectiv Uo este mai mare de 3.

Decizia asupra scoaterii din funcţiune a unui cablu se ia de cel care îl exploatează după consultarea unei firme specializate în diagnosticări.

150

Nr. crt.

0 12.1

12.2

12.3

Denumirea verificării

Condiţiile de execuţie a verificării

1

2

Indicaţiile şi valorile de control

3 A. CABLURI DE ENERGIE DE 0,6/1 kV Verificare continuitate Verificarea se execută fără tensiune, cu La continuitate sau corespondenţă a şi identificare faze punte portabilă pentru măsurarea fazelor, ohmmetrul, puntea sau rezistenţei ohmice, cu megohmmetre de megohmmetrul vor indica valoarea 100, 500 sau 1000 V, buzere sau lămpi zero, buzerul va suna şi lampa de de control. control se va aprinde.

Verificare rezistenţă de Verificarea se execută cu megohmValorile minime ale rezistenţei de izolaţie izolaţie de 1 minut, corectate la 20oC metre, la tensiuni ≥ 2500 V. şi 1 km sunt : Condiţiile de execuţie a verificării şi corectarea datelor la condiţiile de 5 MΩkm pentru cablurile cu izolaţie o referinţă (1 km de cablu şi 20 C) sunt de HIU ; conform fişei 3.2.FT 4-93.

3...100 MΩkm pentru cablurile cu Asimetria valorilor măsurate se izolaţie de PVC determină cu formula: aiz ≤ 2 R − Riz (min.) aiz = iz (max .)

Riz (min.)

Verificare manta (înveliş de protecţie) din PVC sau PE

Momentul efectuării verificării 4

5

- PIF - După IA - După RM

- PIF - După IA - După RM

B. CABLURI DE ENERGIE DE MEDIE TENSIUNE 3, 5/6 ... 20/35 kV Se utilizează metoda de verificare cu Nu trebuie să aibă loc străpungeri în - Montaj, înainte de tensiune înaltă continuă. timpul verificării. executarea accesoTensiune înaltă continuă : 4 kV riilor, numai pe caDurata verificării : blul propriu-zis poMontaj, PIF - 5 minute zat în traseu: După IA sau RM şi la RT-1 min - PIF - După IA Condiţiile şi schemele de execuţie - După RM 151

Observaţii

- Verificarea se execută numai la LEC având cabluri cu manta de protecţie din materiale extrudate (PVC, PE, XLPE, cauciuc etc.). La RT se execută numai la

0

12.4

12.5

12.6

1

2 a verificării sunt conform fişei 3.2.FT 4-93.

Verificare continuitate Verificarea se execută la: şi identificare faze - LEC scosă de sub tensiune : cu punte portabilă pentru măsurarea rezistenţei ohmice, cu megohmmetre de 100, 500 sau 1000 V, buzere sau lămpi de control ; - LEC sub tensiune: cu indicator de corespondenţă a fazelor ICF 6...20 kV Verificare rezistenţe Condiţiile şi schemele de măsură sunt ohmice ale conducconform fişei 3.2.FT 4-93. toarelor şi ale ecraVerificarea se execută cu voltme-tre şi nelor ampermetre de clasă ≤ 1 sau cu punte Wheatstone de măsură rezistenţe de valori mici (≤10Ω), punte Thomson sau punte dublă.

Corectarea datelor la 1 km şi 20oC se face conform fişei 3.2.FT 4-93.

Verificare rezistenţă de Condiţiile şi schemele de măsură sunt izolaţie conform tabelului 4 din fişa 3.2.FT 4-93.

Tensiunea de verificare: ≥ 2500 V pentru LEC ≤ 5,8/10 kV

3

4 - RT la 5 ani

La continuitate sau corespndenţă - PIF a fazelor, ohmmetrul, puntea sau - După IA megohmmetrul vor indica - După RM valoarea zero, buzerul va suna, lampa de control se va aprinde, iar ICF va indica.

Valorile rezistenţelor ohmice co- - PIF rectate la 1 km şi 20oC trebuie să - După IA corespundă valorilor din tabelele - După RM 2 şi 3 din fişa 3.2.FT 4-93.

Valorile rezistenţelor de izolaţie - PIF corectate la 1 km şi 20oC, - După IA măsurate la PIF, sunt valori de - RT la 5 ani referinţă.

Valorile rezistenţelor de izolaţie determinate în exploatare (la revizii sau reparaţii) trebuie să se 152

Tabel (continuare) 5 LEC la care s-a făcut această verificare la PIF.

0

12.7

12.8

1

2 ≥ 5000 V pentru LEC ≤ 12/20 kV Asimetria R − Riz (min.) aR iz = iz (max .)

Riz (min.)

Verificare coeficient Condiţiile şi schemele de măsură sunt de absorbţie şi indice conform tabelului 4 din fişa 3.2.FT 4-93. de polarizare Tensiunea de verificare: ≥ 2500 V – LEC ≤ 5, 8/10 kV. ≥ 5000 V – LEC ≥ 12/20 kV. Coeficient de absorbţie : R K A = m60" R m15" Indice de polarizare : R Ip = m10 ' R m1' Verificarea izolaţie Condiţiile şi schemele de măsură sunt cu tensiune înaltă conform tabelului 4 din fişa 3.2.FT 4-93. continuă Valoarea tensiunii de verificare este de 6 Uo. LEC 3, 5/6 kV la 21 kV c.c.

LEC 5, 8/10 kV la 35 kV c.c.

LEC 12/20 kV la 72 kV c.c.

LEC 20/35 kV la 120 kV c.c.

3 situeze în zona A din diagrama dată în fişa 3.2.FT 4-93: aRiz ≤ 2.

4

KA ≥ 1,3 Ip ≥ 2

- PIF - După IA numai când verificarea rezistenţei de izolaţie este necorespunzătoare

Nu trebuie să aibă loc străpungeri.

Curentul de conducţie trebuie să fie mai mic de : - 200 µA la LEC 3, 5/6 şi 5, 8/10 kV; - 600 µA la LEC 12/20 kV;

- PIF - După IA sau RM OPŢIONAL după verificarea rezistenţei de izolaţie OBLIGATORIU numai atunci când nu sunt corespunzătoare verificările de rezistenţă de izola-

- 1000 µA la LEC 20/35 kV.

aj ≤ 2

153

Tabel (continuare) 5

Verificarea se execu-tă numai la LEC având cabluri cu izolaţie de HIU.

0

12.9

1

2 3 4 ţie şi coeficient de Durata : 15 minute. absorbţie Corectarea datelor la 1 km se face conform fişei 3.2.FT 4-93.

Asimetria curenţilor : −J J a j = max . min.

Jmin.

C. NOMENCLATORUL VERIFICĂRILOR SPECIALE PENTRU CABLURI DE ENERGIE DE ÎNALTĂ TENSIUNE 64/110 ... 235/400 kV Verificare manta (în- Se utilizează metoda de verificare cu Nu trebuie să aibă loc străpungeri în - Montaj, înainte de veliş de protecţie) din tensiune înaltă continuă. timpul verificării. executarea accesoPVC sau PE Montaj, PIF : riilor, numai pe caTensiune înaltă continuă : 10 kV. blul propriu-zis poDurata verificării : 5 min. zat în traseu ; După IA sau RM şi la RT : - PIF tensiune înaltă continuă : 5 kV; - După IA durata verificării : 1 min.

- După RM - RT la 5 ani

12.10 Verificare continuitate Verificarea se execută cu LEC scoasă şi identificare faze de sub tensiune, cu punte portabilă pentru măsurarea rezistenţei ohmice, cu megohmmetre de 100, 500 sau 1000 V, buzere sau lămpi de control.

12.11 Verificare rezistenţe Verificarea se execută cu voltmetre şi ohmice ale conducampermetre de clasă ≤ 1 sau cu

La continuitate sau corespon-denţă a fazelor, ohmmetrul, puntea sau megohmmetrul vor indica valoarea zero, buzerul va suna, lampa de control se va aprinde.

Valorile rezistenţelor ohmice corectate la 1 km şi 20oC trebuie să 154

- PIF - După IA - După RM în instalaţii - PIF - După IA

Tabel (continuare) 5

- Verificarea se execută numai la LEC având cabluri cu manta de protecţie din materiale extrudate (PVC, PE, XLPE, cauciuc etc.). La RT se execută numai la LEC la care s-a făcut această verificare la PIF.

0

1 toarelor şi ale ecranelor

12.12 Verificare izolaţie cu tensiune înaltă continuă

12.13 Verificare sistem hidraulic cu ulei sub presiune

2 punte de măsură a rezistenţei Wheatstone pentru valori mici (≤10Ω), punte Thomson sau punte dublă. Se face corectarea datelor la 1 km şi 20oC. Valoarea tensiunii de verificare este conform specificaţiei furnizorului de cablu sau, în lipsa acesteia, valorile orientative pentru tensiunea de verificare sunt : - pentru cablurile cu izolaţie extru-dată: 3Uo-15 min 30≤Uo<150 kV - pentru cablurile cu izolaţie în ulei: 4, 5 Uo pentru Uo ≤ 64 kV 4 Uo pentru 64 kV ≤ Uo≤130 kV 4, 5 Uo pentru Uo > 130 kV Durata : 15 min.

Se face corectarea datelor la 1 km.

Asimetria curenţilor: J −J a j = max . min.

Jmin.

Recoltarea probelor, precum şi metodologia de încercare vor respecta prevederile furnizorului de cablu.

Se va verifica : - conţinutul de gaze;

3 corespundă valorilor impuse de furnizorul de cablu.

4 - După RM în instalaţii

Tabel (continuare) 5

Nu trebuie să aibă loc străpungeri. - PIF Curentul de conducţie trebuie să fie - După IA sau RM mai mic decât valoarea specificată de furnizorul de cablu. aj ≤ 2

ATENŢIE !

Nu vor fi depăşite valorile de verificare impuse de furnizorul de cablu.

Caracteristicile tehnice impuse pentru sistemul hidraulic cu ulei sunt conform prescripţiilor furnizorului de cablu.

Se execută numai la LEC având cabluri cu izolaţie de HIU şi răcire cu ulei sub presiune.

155

- PIF - După IA

0

12.14

12.15

12.16

12.17

1

2 3 4 - rigiditatea dielectrică ; - circulaţia uleiului în sistem ; - semnalizarea manometrelor ; - încadrarea presiunii în limite ; - debitul de curgere.

Verificare rezistentă de Cu aparat măsură prize de pământ APP- Valoarea rezistenţei de legare la - PIF legare la pământ a 2, MC-08 sau cu metoda voltmetrului şi pământ : maximum 2Ω sau conform - După IA ecranelor ampermetrului valorilor din proiect ale furnizorului de cablu Verificare curenţi şi Cu voltmetre şi ampermetre, folosind o Conform datelor de proiectare ale - PIF tensiuni induse în sursă trifazată de circa 100 A furnizorului de cablu - Facultativă manta D. CABLURI DE COMANDĂ-CONTROL, TELEMECANICĂ (PILOT) ŞI DE TELECOMUNICAŢIE Verificare continuitate Verificarea se execută fără tensiune, cu La continuitate sau coresponden-ţă a - PIF şi identificare fire ohmmetre, cu punţi portabile, buzere firelor sau ecranelor, ohmmetrul, - După IA sau lămpi de semnalizare. puntea sau megohmmetrul vor - După RM indica valoarea zero, buzerul va suna, lampa de control se va aprinde.

Verificare rezistenţă de Verificarea se execută cu Valorile minime ale rezistenţei de - PIF o izolaţie - După IA megohmmetre, la tensiuni ≥ de 1000 V izolaţie corectată la 1 km şi 20 C trebuie să fie de minimum 5 - După RM în inşi ≤ 2500 V. stalaţii MΩkm.

Se face corectarea datelor la 1 km şi o Valorile rezistenţelor de izolaţie ale 20 C. firelor nu trebuie să depăşească valoarea medie cu mai mult de 50 %.

156

Tabel (continuare) 5

Verificarea este condiţionată în exploatare de realizarea condiţiei de la pct.18.5.

0 1 2 12.18 Măsurarea tensiunii Măsurarea se execută în curent induse de linii de înaltă alternativ prin provocarea de tensiune scurtcircuit pe linia inductoare.

3 Valorile măsurate trebuie să fie mai - PIF mici sau cel mult egale cu valorile admise în STAS 832-79.

157

4

Tabel (continuare) 5 Această probă se execută numai atunci când valorile calcu-late depăşesc pe cele din STAS 832-79.

Partea a 13-a BARE COLECTOARE Standarde şi norme de referinţă SR CEI 60273-97

Caracteristicile izolatoarelor suport de interior şi exterior destinate sistemelor cu tensiuni mai mari de 1000 V

SR EN 60137-98

Treceri izolate pentru tensiuni alternative peste 100 V

SR EN 60168-97

Incercări ale izolatoarelor suport de interior şi exterior din material ceramic sau din sticlă destinate sistemelor cu tensiuni nominale peste 1000 V

PE 101/85

Normativ pentru construcţia instalaţiilor electrice de conexiuni şi transformare cu tensiuni peste 1 kV

158

Nr. crt.

0 13.1

13.2

Denumirea probei

Condiţiile de execuţie a probei

1 Măsurarea rezistenţei de izolaţie

2 Măsurarea se face cu megohmmetrul de cel puţin 2500 V, după curăţirea izolaţiei. Încercarea izolaţiei cu Trecerile izolate tip condensator se tensiune de frecvenţă încearcă conform prevederilor cap.15, industrială timp de 1 pct.3. min Celelalte izolatoare curate nu trebuie să conturneze la valori de tensiune mai mici sau egale cu cele înscrise în tabelul a, pentru cele din material organic şi cu cele înscrise în tabelul b, pentru cele din material anorganic (ceramică).

Indicaţiile şi valorile de control 3 Valoarea minimă a rezistenţei de izolaţie este de 1000 MΩ.

Momentul efectuării verificării 4 - PIF - RC celule - RK celule

Izolatoarele nu trebuie să conturneze la valori ale tensiunii mai mici decât: Tabelul a Um (3,3) (7,2) 12 (17,5) 24 42 (kV) Uînc 10 (kV)

20 28

38

50 70

Tabelul b Um (3,3) (7,2) 12 (17,5) 24 42 (kV) Uînc 21 (kV) 13.3

13.4

Verificarea distanţelor minime de izolaţie şi de protecţie Încercarea etanşeităţii barelor capsulate

Măsurarea se efectuează cu rigle gradate sau cu alte instrumente de măsurat lungimi.

Se verifică vizual starea garniturilor de etanşare

27 35

45

55 85

Conform prevederilor normativului - PIF PE 101 - Modificări în instalaţii Garniturile nu trebuie să fie rupte şi - PIF nu trebuie să-şi fi pierdut - RC elasticitatea.

- RK 159

Observaţii 5

0 13.5

13.6

13.7

13.8

13.9

1 Verificarea integrităţii ecranului, stării sudurilor, suporţilor izolanţi şi suporţilor ecranelor Verificarea stării vopsirii traverselor, suporţilor şi a acoperirilor de protecţie Verificarea îmbinărilor prin şuruburi a căilor de curent şi a legăturilor de legare la pământ a carcaselor barelor capsulate Verificarea trecerilor izolate tip condensator Măsurarea rezistenţei ohmice de contact la îmbinările barelor colectoare şi a derivaţiilor de la barele colectoare

2 Control vizual

3 Nu trebuie să fie deformări

Control vizual

Stratul de vopsea să fie intact

- PIF - RC - RK

Verificarea se efectuează cu cheie fixă sau dinamometrică, dacă există în dotare, şi eventual cu instalaţii de termoviziune în timpul funcţionării.

Se verifică strângerea corectă şi se elimină jocurile la îmbinări.

- PIF - RC - RT

Verificările se efectuează conform prevederilor cap.15, pct.3.

Valorile de control sunt cele prevăzute la cap.15, pct.E.

Măsurarea se realizează prin milivoltmetru la un curent continuu de 100 A.

4 - PIF - RC

- PIF - RC - RK Rezistenţa ohmică de contact trebuie - PIF să nu depăşească cu 20 % rezistenţa - RC ohmică a unei porţiuni continue de - RT aceeaşi lungime.

160

Tabel (continuare) 5

0 1 13.10 Verificarea inexistenţei unor contururi metalice închise formate din carcasele barelor colectoare capsulate împreună cu stelajul de susţinere

2 3 Verificarea se realizează vizual şi se Se verifică lipsa încălzirilor locale, anulează prin introducerea de plăci sau dacă se realizează proba de garnituri izolante suplimentare, dacă scurtcircuit. este necesar.

161

4 - PIF - RC - RT

Tabel (continuare) 5 Se recomandă, dacă este posibil, să se realizeze proba de scurtcircuit a întregii coloane de bare, probă ce se realizează în trepte până la curentul nominal. Se atenţionează că cel mai vulnerabil punct este stelajul metalic al trecerilor izolante.

Partea a 14-a

DESCARCATOARE

A. DESCARCATOARE CU REZISTENTA VARIABILA (DRV) B. DESCARCATOARE CU COARNE (DC) C. DESCARCATOARE CU OXIZI METALICI

Standarde de referinţă

STAS 7377-73

Descărcătoare cu rezistenţă variabilă. Condiţii tehnice generale de calitate

STAS 3999-75

Aparate de protecţie contra supratensiunilor. Clasificare şi terminologie

3.2 RE-I 71-88

Instrucţiune pentru montarea, exploatarea şi încercarea mijloacelor de protecţie contra supratensiunilor

162

Nr. crt.

0

Denumirea verificării

Conditiile de executie a probei

Indicatiile si valorile de control

1

2

3

Momentul efectuarii probei 4

Observatii 5

A. DESCARCATOARE CU REZISTENTA VARIABILA 14.1

Masurarea curentului de conducţie 14.1.1 Cu scoatere de sub Masurarea se execută cu tensiune tensiune alternativa sau redresata, In functie de tipul descarcatorului, conform anexei 14.3.

Schema de incercare se va realiza conform instructiunilor de exploatare.

14.1.2 Masurarea sub ten- Masurarea se executa la locul de siune montaj, cu descarcatorul aflat la tensiunea retelei.

Descarcatorul trebuie sa fie prevazut cu contor de impedanta mare (ASEA, VA, ICEMENERG).

Schema de incercare se va realiza conform instructiunilor de exploatare (3.2.RE-I 71-88).

*)

- PIF - RC *) - 3RT (cu exceptia GZ si DRVS montate in statiile de transformare, care se vor masura anual inainte de începerea sezonului de descarcari) - RC Valorile orientative ale curentilor - PIF Masurarea anuala a de conductie pentru tipurile uzu-ale - O data pe an curentului sub tensiude descarcatoare sunt indicate in ne si urmarirea număanexa 14.3. rului de functionări Interpretarea rezultatelor se executa exclude obligativitatea conform instructiunii 3.2.RE-I 71masurarii curentului 88. de scoatere de sub tensiune a DRV. Descarcatorul va fi retras din exploatare pentru măsurători Valorile tensiunilor de incercare si ale curentilor admisibili pentru diverse tipuri de descarcatoare sunt indicate in anexa 14.3.

La celelalte descărcătoare de MT şi la cele cu Un ≥ 110 kV, la 3 ani.

163

0

14.2

14.3

1

2

Masurarea tensiunii Tensiunea de amorsare se deter-mina ca de amorsare la o medie a 5 incercari e-fectuate la frecventa industriala interval de cel putin 10 s. Nici una din cele 5 valori nu trebuie sa fie mai mica decit valoarea minima din anexa 14.3.

Se considera admisibile abaterile mai mici de 5% fata de medie. Perioada de timp in care tensiunea aplicata depaseste tensiunea nominala a DRV trebuie sa fie de 0,4-0,5 s. Schema de incercare se va realiza conform instructiunilor de exploatare.

Masurarea tensiunii Incercarea se executa cu ajutorul unui de amorsare 100% la generator de impuls reglat sa dea o unda impuls 1,2/50 µs cind descarcatorul nu amorseaza. Se aplica pe DRV impulsuri cu amplitudinea din ce in ce mai mare, pina se obtine amorsarea consecutiva a DRV pentru 5 impulsuri la polaritate care prezinta nivel de amorsare mai ridicat.

3

4

Valorile minime ale tensiunilor de amorsare pentru diverse tipuri de descarcatoare sunt indicate în anexa 14.3.

- PIF, daca buletinele de fabrica au o vechime mai mare de 1 an - RC (2RT) - La descarcatoarele de MT si la cele cu Un ≥ 110 kV, la 6 ani

Valorile maxime ale tensiunii de amorsare pentru tipurile uzuale de descarcatoare sunt date în anexa 14.1.

- PIF, daca nu exista buletin de incercare în fabrica - Dupa reparatii

164

Tabel (continuare) 5 complete, in cazul an care curentul nu se incadreaza in limitele admise sau in cazul depasirii numarului admis de functionari prevazut in anexa 14.2.

0 14.4

14.5

1 2 3 Verificarea etanseitatii Incercarea se efectueaza prin realizarea in Dupa intreruperea comunicatiei interiorul DRV a unui vid inaintat cu ajutorul cu instalatia de vidare, unei instalatii de vidare. presiunea in interiorul DRV nu trebuie sa creasca timp de 2 ore (practic, manometrul nu trebuie sa-si modifice indicatia).

Verificarea contorului Verificarea se executa conform instructiunilor Contorul trebuie sa inregistreze de masurare sub tensiune a curentului de toate impulsurile aplicate. conductie.

Dispozitivul utilizat pentru verificare se leaga mai întîi la pământ aval de contor si apoi se incarca si se descarca cu ajutorul unei stangi izolate pe borna contorului.

Eclatoarele martor se verifica scoase de sub tensiune si demontate din schema. Inainte de scoaterea de sub tensiune, se leaga la pamint cu un scurtcircuitor bara de conexiune dintre descarcator si eclatorul martor, pina la remontarea acestuia in schema. a) Se verifica functionarea numaratorului prin descarcarea pe contor a unui condensator de circa 2µF încărcat cu inductorul la 2500 V sau folosind dispozitivul de verificare si masurare a contoarelor si descarcatoarelor tip DIVEMCOD. b) La eclatorul martor tip VA : - se citeste numarul de urme; - se curata eclatorul martor cu pasta de lustruit.

165

4

- PIF - Inainte de masurarea sub tensiune a curentului de conductivitate

Tabel (continuare) 5

0

1

14.6

Masurarea spatiului disruptiv - d -

14.7

14.8

14.9

2

3 B. DESCARCATOARE CU COARNE (DC) Valoarea masurata trebuie sa corespunda valorilor din anexa 14.1.

C. DESCARCATOARE CU OXID DE ZINC (ZnO) Masurarea valorii de Masurarea se executa folosind Valoarea de varf a curentului permanent varf a curentului un rezistor neinductiv de cca trebuie sa se incadreze in domeniul 100 kohmi si un osciloscop de acceptat de fabricant. Daca fabricantul permanent precizie. Rezistorul se interca- nu a precizat valori limita admise, leaza in circuitul de legatura la atunci se considera ca descarcatorul are pamant a descarcatoarelor, iar la functionare corecta daca intre doua bornele lui se inregistreaza alura masuratori consecutive valoarea de varf curentului permanent. nu s-a dublat.

Masurarea valorii Masuratoarea utilizeaza circuitul Valorile admise sunt indicate in Cartea efective a armonicii de masurare descris la pct. 14.7 Tehnica a descarcatorului; in cazul in a 3-a din curentul in care in locul osciloscopului se care nu exista astfel de informatii permanent utilizeaza un Analizor de descarcatorul se considera bun daca frecvente (Voltmetru selectiv). intre doua masuratori consecutive valoarea efectiva a armonicii a 3-a nu a crescut cu mai mult de 5 ori.

Determinarea caracteristicii tensiune-curent

4 - PIF - Dupa incidente la PT urmate de deteriorarea trafo avind prilej DA - RT la PTA sau LEA Periodic la interval de 1 an sau conform Cartii Tehnice

Majoritatea descarcatoarelor cu ZnO au prevazu-te in constructie dispozi-tive de monitorizare si control.

Periodic la interval de 1 an sau conform Cartii Tehnice

Daca la masuratorile de la pct.14.7 si 14.8 au rezultat valori care indica defect estte recomandabil ca aceste masuratori sa se repete dupa 1-2 saptama-ni cand temperatura mediului se apropie de cea inregistrata cand s-a facut masuratoarea de referinta.

Aceasta determinare se face intr- Nu trebuie sa apara modificari majore Periodic la interin alura caracteristicii tensiune-curent val de 5 ani sau in un laborator specializat conformitate cu Cartea Tehnica.

166

Tabel (continuare) 5

Anexa 14.1 DESCARCATOARE CU COARNE a) Descarcatoare de medie tensiune Descarcatorul montat la postul de transformare

Un (kV)

*)

Tipul d1 + d2 (cm) 1,0 + 1,0 1,8 + 1,8 2,3 + 2,3 3,0 + 3,0 4,0 + 4,0 5,0 + 5,0

6 10 15 20 25 30 *)

Tipul d (cm) 1,0 2,0 3,0 4,0 6,5 8,0

**)

Descarcatorul montat pe linie sau in celula de linie *)

Tipul d1 + d2 (cm) 2,0 + 2,0 2,5 + 2,5 3,0 + 3,0 4,0 + 4,0 5,5 + 5,5 6,0 + 6,0

Tipul d (cm) 2,0 3,0 4,0 5,5 8,5 11,0

**)

Descarcatoare cu coarne cu doua intervale disruptive cu electrod antipasare

**)

Descarcatoare cu coarne cu un singur interval disruptiv

b) Descarcatoare de inalta tensiune

Un (kV)

Tipul descarcatorului

110

DCL-110

220

DCL-220

Conditii impuse de linia pe care se monteaza Tipul intreruptorului IUP-110

Lungimea (km) < 85

IO-110 -

85-110 -

Indice keraunic, ore furtuna/an ≥ 160 ≤ 160 -

167

Marimea intervalului de amorsare (cm) 30 38 40 30 120

Tensiunea de amorsare 100 % (kV) la : impuls 1,2/50 µs 276 305 276 821

297 337 297 850

impuls 250/2500 µs 230 315 230 900

300 431 300 900

Anexa 14.2

NUMĂRUL ADMIS DE FUNCTIONARI ANUALE ALE DRV

Nr.crt.

Tipul DRV

Numărul anual de funcţionări

1

VA-100

10

2

RVMG-110 M

10

3

RVS-110

(3)

4

XAD-104 (108)

(5)

5

XAF-108

(5)

6

HKF-104

(3)

7

VA-102/10.2

(10)

8

XAE-198 A sau B

10

9

XAD-199

3

10

RVMG-220 M

10

11

HKFp-199

(3)

12

VA-198/10.3

(10)

13

AVS-180

(3)

14

XAE-360

10

15

XAL-360

10

16

XAL-390

(10)

17

VA-360/10.3

(10)

Dacă se constată depăşirea numărului admis de funcţionări într-un interval de timp mai mic de un an, descărcătorul se va demonta şi se va verifica în laborator.

Numărul prevăzut în paranteze este orientativ, stabilit pe baza statisticii pe cinci ani întocmită de unităţile de exploatare.

168

Anexa 14.3 DESCARCATOARE CU REZISTENTA VARIABILA

Nr. crt.

Tipul DRV

0 1 1 DRVS-6

Valorile admisibile ale curentului de conductivitate Tensiunea de Masurat cu scoaterea de sub tensiune Masurat sub tensiune amorsare la Limitele Tensiunea de incercare Limitele Tensiunea de incercare frecventa curentului de (tensiunea de serviciu curentului de industriala conductivitate conductivitate c.c. c.a. pe faza a retelei) (kV) (kV) (kV) (kV) (µA) (µA) 2 3 4 5 6 7 6 400-580 ≥ 16 10 400-580 ≥ 26

Tensiunea de amorsare 100 % la impuls (kV)

Numarul de elemente componente

8 ≤ 30

9 1 1 1

3 DRVS-20

20

-

400-580

-

-

≥ 48

≤ 50 ≤ 85

4 DRVL-7,5

6

-

-

-

5 DRVL-12

10

-

≤ 50 300-500

-

-

≥ 13 ≥ 25

≤ 27 ≤ 43

6 DRVL-18

15

-

300-500

-

-

20

-

300-500

-

-

≤ 65 ≤ 87

1

7 DRVL-24

≥ 32 ≥ 42

8 RVS-6 9 RVS-10

6 10

-

400-620 400-620

-

-

≥ 16 ≥ 25

≤ 35 ≤ 50

1 1

10 RVS-15

16

-

400-620

-

-

20

-

400-620

-

-

≤ 70 ≤ 85

1

11 RVS-20

≥ 38 ≥ 49

12 RVS-30 13 RVS-33

24 32

-

400-620 400-620

-

-

≥ 50 ≥ 66

≤ 100 ≤ 112

1 1

14 RVS-35

32

-

400-620

-

-

≥ 78

≤ 125

1

71

200-250

≥ 200

≤ 285

3x33 sau 4x30

2 DRVS-10

15 RVS-110

Se masoara pe elemente.

169

1 1 1

1

Anexa 14.3 (continuare) 0 1 16 RVMG-30

2 30

3 -

4 900-1300

5 -

6 -

7 ≥ 59

8 ≤ 85

9 1

17 RVMG-110

Se masoara pe elemente.

71

600-960

≥ 170

≤ 265

30x30

18 RVMG-220

Se masoara pe elemente.

141

600-960

≥ 340

≤ 515

6x30

19 RVP-6

6

-

≤ 10

-

-

≥ 16

≤ 35

1

20 RVP-10

10

-

≤ 10

-

-

≥ 25

≤ 50

1

21 GZ-25

16,7

-

≤2

-

-

≥ 46

≤ 82

1

22 GZa-25

16,7

-

≤2

-

-

≥ 40

≤ 85

1

23 GZs-18

-

18

50-425

-

-

≥ 36

≤ 58

1

24 GZs-40

-

40

50-425

-

-

≥ 80

≤ 125

1

-

-

≥ 200

≤ 285

1x18+2x40 1

25 GZs-97

Se masoara pe elemente.

26 VA-7,2

-

7,2

≤ 50

-

-

≥ 12

≤ 26

27 VA-12

-

12

≤ 50

-

-

≥ 20

≤ 40

28 VA-24

-

24

≤ 50

-

-

≥ 40

≤ 80

1

29 VA-48/10.2

-

48

70-650

-

-

≥ 75

≤ 130

1

30 VA-60/10.2

-

60

70-650

-

-

≥ 95

≤ 160

1

31 VA-72,5/10.2

-

72,5

70-650

-

-

≥ 115

≤ 180

1

71

12-100

≥ 160

≤ 270

1x48+1x60

32 VA-100/10.2

Se masoara pe elemente.

33 VA-96/10.3

-

96

400-1500

-

-

≥ 144

≤ 230

1

34 VA-102/10.3

-

102

400-1500

-

-

≥ 156

≤ 244

1

35 VA-120/10.3

-

120

400-1500

-

-

≥ 180

≤ 288

1

36 VA-198/10.3

Se masoara pe elemente.

141

300-800

≥ 297

≤ 475

1x96+1x102

37 VA-360/10.3

Se masoara pe elemente.

242

300-800

≥ 540

≤ 865

3x120

-

-

≥ 112

≤ 179

1

38 XAE-75

-

75

1000-2200

170

Anexa 14.3 (continuare) 0 1 39 XAE-120 40 XAE-195 (198) 41 XAE-360 42 XAL-120 43 XAL-360

2 -

44 45 46 47 48 49

-

50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60

XAL-390 XAD-42 XAD-57s XAD-60 XAD-73 XAD104(108) XAD-199 XAD-37s XAF-52 XAF-58 XAF-108 XCA-6 XCA-12 XCA-24 XAA-66s HKF-104 HKFp-199 *)

-

-

3 4 120 1000-2200 Se masoara pe elemente.

5 141

6 200-500

7 ≥ 180 ≥ 260

8 ≤ 285 ≤ 450

9 1 1x75+1x120

Se masoara pe elemente.

120 700-2800 Se masoara pe elemente.

242 242

170-300 -

≤ 865 ≤ 275 ≤ 830

3x120 1 3x120

42 250-1500 57 150-300 60 250-1500 73 250-1500 Se masoara pe elemente.

242 71

530-380 700-1200 450-780 48-120

≥ 575 ≥ 162 ≥ 485 ≥ 525 ≥ 69 ≥ 85 ≥ 96 ≥ 117 ≥ 170

≤ 895 ≤ 101 ≤ 120 ≤ 156 ≤ 190 ≤ 260

3x120 1 1 1 1 1x42+1x60

Se masoara pe elemente.

37 200-400 52 250-1500 58 250-1500 Se masoara pe elemente.

6 ≤ 100 12 ≤ 100 24 ≤ 100 66 ≤ 400 69 ≤ 200 -

141 71 71 141

100-220 47-170 160-200 160-250

≥ 315 ≥ 59 ≥ 85 ≥ 96 ≥ 170 ≥ 9,5 ≥ 19 ≥ 38 ≥ 106 ≥ 206 -

≤ 520 ≤ 100 ≤ 127 ≤ 145 ≤ 260 ≤ 26 ≤ 47 ≤ 90 ≤ 172 ≤ 260 -

1x73+2x60 1 1 1 1x52+1x58 1 1 1 1 1 -

*)

Limitele valabile pentru descarcatoarele cu seria mai mare de 5249000 171

Partea a 15-a IZOLATOARE PENTRU TENSIUNI PESTE 1 kV

A. IZOLATOARE CAPĂ-TIJĂ DIN PORŢELAN ŞI TIP TIJĂ B. IZOLATOARE CAPĂ-TIJĂ DIN STICLĂ CĂLITĂ C. IZOLATOARE SUPORT D. TRECERI IZOLATE DE MEDIE TENSIUNE E. TRECERI IZOLATE TIP CONDENSATOR ÎN IZOLAŢII COMBINATE

Standarde de referinţă

STAS 6272-82

Izolatoare de porţelan pentru llinii aeriene de energie electrică. Condiţii generale

STAS 6390-69

Suporturi izolante pentru instalaţii electrice. Condiţii generale

STAS 6391/1,2-86

Treceri izolate pentru tensiuni alternative peste 1000 V

STAS 6489/1-80

Coordonarea izolaţiei în instalaţiile electrice cu tensiuni peste 1 kV. Prescripţii

STAS 6669/1,2-86

Încercări la înaltă tensiune. Prescripţii generale. Metode de încercare

NID 6690-78

Izolatoare capă-tijă din sticlă călită pentru linii aeriene de energie electrică

NID 8718-80

Izolatoare capă-tijă din sticlă călită pentru linii aeriene de energie electrică ce funcţionează în zone cu atmosfera poluată

172

Tabel (continuare) Nr. crt.

0 15.1

15.2

Denumirea probei

Condiţiile de execuţie a probei

Indicaţiile şi valorile de control

1

Momentul efectuării probei 4

2 3 A. IZOLATOARE CAPĂ-TIJĂ DIN PORŢELAN ŞI TIP TIJĂ Verificarea aspectului Verificarea se execută prin control Nu trebuie să existe corpuri izolante - RC - RK exterior vizual al izolatoarelor. cu ciobituri, fisuri sau cu urme de arc electric; armăturile metalice nu trebuie să prezinte deformări, fisuri sau pete de rugină; agrafele nedeformate trebuie să fie în poziţia de zăvorâre.

B. IZOLATOARE CAPĂ-TIJĂ DIN STICLĂ CĂLITĂ Verificarea aspectului Verificarea se efectuează prin con-trolul Nu trebuie să existe: corpuri izolante exterior vizual al izolatoarelor. sparte, armături metalice deformate, fisurate sau ruginite, agrafe deformate sau care să nu fie în poziţie de zăvorâre.

- Înainte de montaj - PIF - RC - RK

Observaţii 5 - Izolatoarele necorespunzătoare se înlocuiesc.

- Dacă se evidenţiază un mare număr de izolatoare necorespunzătoare, se face o analiză specială a stării izolaţiei.

- Defectele de glazură se analizează conform prevederilor STAS 6390-89, pct.2.3.

Lanţurile de izolatoa-re incomplete, ca ur-mare a spargerii cor-pului de sticlă, se completează cu izo-latoare de acelaşi tip.

C. IZOLATOARE SUPORT

15.3

Verificarea aspectului Verificarea se efectuează prin controlul Nu trebuie să existe izolatoare cu - Înainte de montaj exterior vizual al izolatoarelor. fisuri, ciobituri, urme de arc electric - RC sau cu armături metalice deformate, - RK fisurate sau cu pete de rugină.

173

Idem

0 15.4

15.5

1 2 3 Verificarea asamblării Verificarea se efectuează prin controlul Izolatoarele nu trebuie să prezinte corpului izolant cu manual al jocului dintre armătura joc axial sau lateral între corpul armătura (rile) meta- metalică şi corpul izolant. izolant şi armătură (-rile) metalică lică (-ce) (-ce).

D. TRECERI IZOLATE DE MEDIE TENSIUNE Verificarea aspectului Verificarea se efectuează prin controlul Nu trebuie să existe izolatoare cu exterior vizual al izolatoarelor. fisuri, ciobituri, urme de arc electric sau cu armături metalice deformate, fisurate sau cu pete de rugină.

15.6

Măsurarea rezistenţei de izolaţie

15.7

Încercarea cu tensiune mărită alternativă 50 Hz a trecerilor izolate realizate din izolaţii combinate hârtie-ulei, hârtie cu răşină etc.

Verificarea se efectuează la trecerile izolate incluse în aparataj; se încearcă conform instrucţiunilor furnizorului.

Conform prevederilor de la punctul E

4 - PIF - RC - RK

Idem

- Înainte de montaj - PIF - RC - RK

- Izolatoarele necorespunzătoare se înlocuiesc.

- Dacă se evidenţiază un mare număr de izolatoare necorespunzătoare, se face o analiză specială a stării izolaţiei.

Idem

- Înainte de montaj - PIF - RC - RK E. TRECERI IZOLATE TIP CONDENSATOR ÎN IZOLAŢII COMBINATE a) Trecerile izolate pentru traversări Nu trebuie să apară străpungeri sau La PIF se pot lua în prin pereţi se vor încerca demontate de conturnări ale materialelor izolante consideraţie buletinela bare. în aer sau în ulei, precum şi le de fabrică, dar nu b) Trecerile izolate de pe transformator încălzirea sensibilă a părţilor mai vechi de un an. se vor încerca demontate de pe izolante organice.

Se încearcă ori de transformator cu partea inferioară Tensiunile de încercare pentru câte ori se efectuează cufundată în ulei. treceri izolate noi sunt conform reparaţii la înfăşurări Încercarea trecerilor izolate va dura 1 STAS 6391 : într-un atelier de min. transformatoare.

174

5

0

1

2

3 Um 123 (kV)

145 170 205 245

Uînc 185 230 275 (kV)

15.8

4

325 395

420

630

Trecerile izolate din exploatare se vor încerca la 0,8 din valoarea de încercare din fabrică sau din tabelul de mai sus.

Măsurarea rezistenţei Măsurarea se execută cu Rezultatele măsurătorilor se vor compara cu de izolaţie a trecerilor megohmmetrul de 2500 V, de datele de fabrică; în lipsa acestora: Riz≥2500 izolate pentru trafo preferinţă în perioada aprilieMΩ. realizate din izolaţii septembrie, dar nu la Valorile rezistenţei se vor aduce la valoarea o combinate temperaturi mai mici de +10 C. corespunzătoare rezistenţei la 20oC cu relaţia : R20 = KRRT .

Pentru trecerile izolate prevăzute cu priză de măsură, se va măsura şi valoarea rezistenţei prizei de măsură faţă de masă, iar pentru cele prevăzute şi cu priză de tensiune, se va măsura şi rezistenţa de izolaţie dintre acestea două.

Pentru ambele: Riz ≥ 100 MΩ. toC KR

10 15 20 25 30 35 40 0,67 0,82 1,0 1,25 1,31 1,83 2,45 175

Tabel (continuare) 5

a) La trecerile izolate prevăzute cu priză de măsură sau montate izolat faţă de cuvă - PIF - Cu ocazia măsurătorilor de izolaţie cu trafo b) La trecerile izolate fără priza de măsură - PIF - Înainte de montare pe trafo - RC sau RK la trafo la care se coboară nivelul uleiului în cuva trafo

0 1 15.9 Măsurarea tgδ şi a capacităţii trecerii izolate realizate din izolaţii combinate (hârtie-ulei, hârtie cu răşină etc.)

2 Pierderile dielectrice ale trecerilor izolate se măsoară cu punţi MD16, R595, R5026, PSBIINMB sau similare, la 10 kV. Măsurătorile se efectuează, de preferinţă, în perioada aprilieseptembrie, dar nu la temperaturi mai mici de +10oC. Trecerile izolate se măsoară demontate de la bare.

3 Rezultatele măsurătorilor având în vedere tipul constructiv al trecerii izolate nu trebuie să depăşească valorile din tabelul de mai jos.

- Valorile măsurate se vor raporta la temperatura de 20oC folosind relaţia : tg δ20 = Kd tg δt .

Valoarea maximă admisibilă a tgδ: Tipul constructiv fabricant**)

Tensiunea cea mai ridicată, kV 123

Treceri cu hârtie în ulei

145-240

400-500

PIF

Expl.

PIF

Expl.

PIF

Expl.

0,8

1,5

0,6

1,2

0,6

1

-

-

-

-

2,5

0,7

1,5

Trecere cu hârtie bachelizată umplută cu mastic (U.R.S.S.; R.S.C.) Treceri din hârtie cu răşină

*)

2

*)

1

*)

2,5

1

*)

La PIF se vor lua în considerare buletinele de fabrică, faţă de care se admite o creştere de 35 %. **)

A se vedea tabelul de la sfârşitul capitolului pentru tipul constructiv şi capacităţi.

176

4

Tabel (continuare) 5

0

1

2

3 Valorile coeficientului de corecţie Kd cu temperatura: Tip constructiv

15.10 Verificarea uleiului din zăvorul hidraulic

Uleiul care nu corespunde valorilor din coloana 3 se va înlocui. Înlocuirea se va efectua pe timp frumos şi uscat, de preferinţă în perioda aprilie-septembrie, dar la temperaturi mai mari de 10oC, conform instrucţiunilor fabricantului.

8-12

13-17 18-22 23-27 28-32

4

33-37 38-42

Treceri din hârtie ulei

1,2

1,1

1,0

0,92

0,85

0,82

0,8

Treceri din hârtie bachelizată umplută cu mastic (U.R.S.S.; R.S.C.)

1,2

1,1

1,0

0,93

0,85

-

-

Treceri din hârtie cu răşină 0,67 0,83 1,0 1,15 1,33 1,41 1,50 Valorile caracteristicilor electroizolante pentru uleiul de înlocuire: Tensiunea trecerii izolate

Estr kV/cm

tgδ %

la:

la valoarea minimă

20oC

70oC

110-220 kV

PIF

180

0,4

3,5

110-220 kV

Expl.

150

2

7

330-500 kV

PIF

200

0,4

3,5

330-500 kV

Expl.

180

1,5

5

177

- La PIF - Anual

Tabel (continuare) 5

Partea a 16-a CONDENSATOARE CU HARTIE IN ULEI

A. CONDENSATOARE DE CUPLAJ B. CONDENSATOARE PENTRU IMBUNĂTATIREA FACTORULUI DE PUTERE

Standarde de referinţă

STAS 7083-80

Condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere la instalaţiile electrice de curent alternativ. Condiţii generale

CEI 70-75

Condensatoare shunt pentru îmbunăţirea factorului de putere

178

Nr. crt.

0

Denumirea probei

Condiţiile de execuţie a probei

1

2

Indicaţiile şi valorile de control

Momentul efectuării probei 4

3 A. CONDENSATOARE DE CUPLAJ - PIF 16.1 Măsurarea rezistenţei de Se măsoară cu megohmmetrul de Rezultatele se compară cu datele din izolaţie 2500 V rezistenţa de izolaţie dintre buletinele de fabrică. În lipsa acestora, se - RT, RC, RK armături. vor considera valorile de mai jos : Un (kV)

16.2 Măsurarea capacităţii la: Măsurarea se face cu puntea o Shering la tensiunea de 10 kV. t = 20 +10 C − 5o C

16.3 Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice la oC

t = 20 +10o

−5 C

Idem pct.16.2

110

220

400

PIF (MΩ)

5000

5000

5000

Expl (MΩ)

3000

3000

3000

Valorile nu trebuie să difere faţă de valorile din buletin sau catalog. În lipsa acestora, valorile nu trebuie să difere cu mai mult de 10% faţă de valoarea înscrisă pe etichetă. La refacerea măsurătorilor după proba de la pct.16.4, valorile nu trebuie să difere cu mai mult de 2% faţă de valorile măsurate anterior probei de tensiune.

Valorile nu trebuie să difere faţă de valorile din buletin sau de cele măsurate la PIF cu mai mult de 5% pentru condensatoarele cu Un=110 kV şi cu mai mult de 2,5% pentru cele cu Un=220-400 kV. 179

- PIF - RT, RC sau RK

- PIF - RT, RC sau RK

Observaţii 5 Momentele efectuării probelor de la cap.16 coincid cu periodicităţile de verificare a celulelor de IT.

Măsurarea se face după proba de la pct.16.4.

0

1

2

3 În lipsa valorilor de fabrică, se pot considera următoarele limite : Ocazia verificării

16.4

16.5

Un 110 kV

Un 220-400 kV

PIF 0,5 % 0,3 % În expl.

1,0 % 0,7 % Încercarea cu ten-siune Tensiunea de încercare va fi 0,85 Nu trebuie să apară străpungeri, conmărită 50 Hz din cea de încercare în fabrică turnări, efluvii. timp de un min.

Măsurarea rezistenţei de izolaţie între borne (legate între ele) şi carcasă

4

- PIF - RC sau RK

B. CONDENSATOARE PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA FACTORULUI DE PUTERE Se măsoară cu megohmmetrul cu a) Pentru condensatoarele ISOKOND se - PIF admit următoarele valori (limită) minime: - RT, RC sau RK inductor sau teraohmmetrul, având următoarele tensiuni de Un PIF Expl. măsură: cond. (kV) Riz (MΩ) Riz (MΩ) Tensiune de Tensiune de condensator măsură 3,64 5000 2500 (V) (V) 6,3 8000 4000 ≤ 1000 > 1000

1000 2500

b) Pentru condensatoarele de MT şi JT, valorile măsurate se compară cu cele de la - PIF - RT, RC sau RK PIF, faţă de care se admite o scădere de 40%.

180

Tabel (continuare) 5

Încercarea nu este obligatorie la condensatoarele sau tronsoanele de condensatoare având Un > 110 kV.

0 16.6

1 Măsurarea capacităţii condensatorului la oC

t = 20 +10o

−5 C

2 3 Abaterile maxime admise pentru Măsurarea se execută atât la condensatoarele de MT, cât şi la cele de capacitatea condensatorului separat JT cu punţi Schering (MD16, R595, sunt : R5026, PSBI-INMB), utilizând schema de JT. La PIF În exploatare 2% faţă de valoarea înscrisă în buletinul de fabrică sau de valoarea efectivă înscrisă pe plăcuţă

16.7

Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice la oC

t = 20 +10o

−5 C

16.8

5% faţă de valoarea de PIF sau de valoarea efectivă înscrisă pe plăcuţă

Măsurarea se face o dată cu cea Valorile măsurate nu trebuie să menţionată la pct.16.6 numai pentru depăşească valorile de mai jos. condensatoare de MT cu punţi Schering Valoarea (MD16, R595, R5026, PSBI-INMB), în Momentul efecschema de JT. tuării probei tgδ

Încercarea cu tensiune Încercarea se execută în conformitate mărită continuă între cu instrucţiunile furnizorului. În lipsa armături acestora, se pot lua în consideraţie următoarele valori orientative:

4

- PIF - RT, RC sau RK

PIF 0,4 % Expl.

0,8 % Izolaţia dintre armături trebuie să - PIF reziste 10 s de la atingerea ten-siunii - RK de încercare.

- RC

181

Tabel (continuare) 5

Proba se execută atât la condensatoarele cu două borne izolate, cât şi la cele cu o bornă legată la carcasă.

0

1

2 Momentul efectuării probei

3 Tensiunea de încercare, în c.c.

PIF În expl.

16.9

3,2 Un 3,0 Un

Probele se execută cu tensiune progresivă pentru fiecare element în parte. Încercarea izolaţiei cu Încercarea condensatoarelor se tensiune alternativă (50 efectuează conform indicaţiilor Hz) mărită, faţă de furnizorului. În lipsă, se pot lua în cuvă consideraţie următoarele valori : Momentul efectuării probei

Um cond. (kV)

(kV)

1

2

3

PIF

0,66 3,6 6,3 7,2 12,0 17,5 24,0

4 - Ori de câte ori bateria declanşează prin protecţie, iar în interiorul ei se găseşte un element defect.

Izolaţia între bornele legate între ele - PIF şi carcasă trebuie să reziste la - RC tensiunea de încercare (50 Hz) 10 s. - RK

Uînc

2,7 9 15,5 18 25 34 45 182

Tabel (continuare) 5

Proba nu se execută la condensatoarele cu o bornă legată la carcasă.

0

1

2

3

4

Tabel (continuare) 5

Tabel (continuare)

1

2

3

Exploatare

0,66 2,5 3,6 0,5 6,3 14,5 7,2 17 12,0 23,5 17,5 37 24,0 42 16.10 Controlul conectării la Bateria complet montată se cuplează Curenţii pe fază nu trebuie să difere între la reţea de trei ori consecutiv. tensiunea nominală ei cu mai mult de 2 %. În caz contrar, se reechilibrează fazele, redistribuind condensatoarele.

16.11 Verificarea regimului deformant al bateriei

Verificarea se execută cu aparatură Reziduul deformant nu trebuie să specializată şi prin măsurarea depăşească valorile admise în curentului efectiv pe fiecare fază. normativele în vigoare sau curentul absorbit pe fiecare fază nu trebuie să depăşească 1,1 curentul efectiv calculat.

Acesta se calculează cu valoarea efectivă a capacităţilor pe fază, cu tensiunea efectivă şi cu frecvenţa reţelei în momentul măsurătorilor: I = 2πf UC 183

- PIF - De fiecare dată când se efectuează măsurători şi înlocuiri de condensatoare în baterie - PIF, RK, dar nu mai rar de patru ani sau ori de câte ori se racordează noi consumatori

Partea a 17-a ECHIPAMENTE PRIMARE PENTRU INSTALATII PANA LA 1 kV

A. ECHIPAMENTE ŞI TABLOURI DE DISTRIBUŢIE DE 0,4 kV

Standarde de referinţă

CEI 947

Aparataj de joasă tensiune (înlocuieşte STAS 553-80)

STAS 4479-82

Contactore şi ruptoare de joasă tensiune. Condiţii tehnice de calitate

STAS 4480-77

Intreruptoare automate de joasă tensiune pentru uz general

PE 016-84

Normativ tehnic de reparaţii la echipamentele şi instalaţiile energetice

3.1.RE-I 191-88

Instrucţiune tehnologică de exploatare a întreruptoarelor automate de joasă tensiune tip USOL

3.RI 175-87

Tehnologie de întreţinere, verificare şi reglare în exploatare a întreruptoarelor automate de joasă tensiune tip OROMAX

184

Nr. crt.

0

Denumirea probei

Condiţiile de execuţie a probei

1

2

17.1.1 Verificarea funcţionării întreruptorului

3 17.1. ÎNTRERUPTOARE AUTOMATE Se execută un ciclu de 3 anclanşări Proba este satisfăcătoare, dacă apadeclanşări mecanice, respectiv, ratul nu se blochează; tensiunea electrice. minimă de anclanşare este 85% Un şi tensiunea minimă de declanşare 70% Un .

Vor corespunde conform proiectului de execuţie.

17.1.2 Verificarea dispozitivelor de siguranţă împotriva extragerii accidentale sau alte blocaje 17.1.3 Verificarea camerelor Vizual de stingere şi a contactelor 17.1.4 Verificarea funcţionării declanşatoarelor la tensiune minimă (DTM) 17.1.5 Verificarea căderilor de tensiune pe contactele principale

Indicaţiile şi valorile de control

Conform cărţii tehnice; în lipsa acesteia, camerele de stingere să nu prezinte zone carbonizate, depuneri metalice sau plăcuţe topite.

Conform cărţii tehnice; în lipsa acesteia, aparatul deconectează la 0,35 Un c.a. şi 0,15 Un c.c. şi se menţine închis la 0,7 Un .

Valoarea medie să nu depăşească valoarea din cartea tehnică. Când nu se cunoaşte această valoare, valoarea medie măsurată să nu fie cu mai mult de 50% mai mare decât valoarea măsurată la PIF. 185

Momentul efectuării probei 4

Observaţii 5

- PIF - RC - RK

- PIF - RT - RC

- RT, RC - RK - Deconectare la scurtcircuit - PIF - RC - RK - PIF - RT - RK

Facultativ pentru < 200 A

In

0 1 17.1.6 Măsurarea rezistenţei de izolaţie

2 3 Se măsoară cu megohmmetrul timp de Tensiunea de încercare se va aplica - PIF după cum urmează: 1 min conform tabelului de mai jos: - RC - între bornele de intrare şi ieşire ale - RK aceluiaşi pol (aparatele având Tensiunea noTensiunea de contactele deschise); minală măsură - între poli; (V) (V) - între părţi sub tensiune şi masă.

Rezistenţa de izolaţie va trebui să fie curent continuu cea indicată în norma internă de produs. În cazul în care nu se cunosc 24, 48, 60 ...

500 valorile, valoarea minimă va fi 110,220, (250) ...

500 următoarea: 440, 600 1000 800 1000 Un (V) Starea apa- Valoarea 1200 2500 aparat ratului minimă a rez. de curent alternativ izolaţie (MΩ) 24, 36, 48 500 110, 220 380, 660 1000

500 1000 2500

<110

Uscată Caldă şi umedă

110-440

500-1200

186

2 0,25

Uscată Caldă şi umedă

6

Uscată Caldă şi umedă

10

0, 5

1

4

Tabel (continuare) 5

0 1 2 17.1.7 Încercarea izolaţiei cu Valorile tensiunilor de izolare şi ale tensiune alternativă tensiunilor de încercare a rigidităţii mărită dielectrice sunt : c.a.

Un (V)ap.

24,36,48 110-220

c.c.

Un (V)ap.

24,48,60 110-115 220-225 440,680

380-660 (500) 800,750 1000 1200 17.1.8 Reglarea şi verificarea Conform fişei tehnologice declanşatoarelor indicate în proiect

Uînc V c.a.

1000 2000

4

2500 3000 3500

17.2.1 Verificarea funcţioAcţionare manuală şi electrică nării corecte a echipajului mobil 17.2.2 Verificarea integrităţii Vizual camerelor de stingere şi a contactelor 17.2.3 Verificarea căderii de tensiune pe contacte

3 Rigiditatea dielectrică se consideră - PIF satisfăcătoare, dacă la aplicarea tensiunilor de încercare timp de un minut nu apar străpungeri prin piese izolante prin aer sau conturnări pe suprafaţa pieselor izolante.

Tabel (continuare) 5 Şi după intervenţii asupra izolaţiei

Conform proiectului şi instrucţiunilor de reglaj

17.2. CONTACTOARE Să nu existe frecări, vibraţii.

Aparatul în poziţie de funcţionare.

Măsurările se fac la In sau cel puţin la 10 % In.

- RK - RT

Conform cărţii tehnice. În lipsa acesteia, camerele de stingere să nu prezinte zone carbonizate sau - RK plăcuţe topite.

Valoarea medie să nu depăşească valoarea din cartea tehnică. Când nu se cunoaşte aceasta, valoarea - RK 187

PIF RC RT

Proba electrică se fa-ce la U=0,85 Un c.a.

RC RT

PIF RT

Facultativ pentru In<200 A.

0

1

2

3 medie măsurată să nu fie cu mai mult de 50 % peste valoarea măsurată la PIF. 17.2.4 Verificarea funcţionă- Se execută cinci acţionări pentru fiecare Conform cărţii tehnice; în lipsa - PIF rii la tensiunea mini- operaţie de anclanşare şi declanşare. acesteia, se consideră satisfăcătoare - RC mă de alimentare acţionarea dispozitivelor la tensiune minimă de 85 % Un la anclanşare şi 70 % Un la declanşare.

17.2.5 Măsurarea rezistenţei Conform pct.17.1.6 Conform pct.17.1.6 - PIF de izolaţie - RC - RT 17.2.6 Încercarea cu tensiune Conform pct.17.1.7 Conform pct. 17.1.7 - PIF mărită 17.3. RELEE TERMICE 17.3.1 Verificarea reglării Conform fişei tehnologice Releul trebuie să se încadreze în - PIF releului termic la clasa de precizie prevăzută de - RC valoarea din proiect furnizor.

- RK 17.3.2 Măsurarea rezistenţei Cu megohmmetrul timp de un minut la Valoarea minimă a rezistenţei între - PIF de izolaţie 1000 V c.c.

- RC faze > 10 MΩ.

- RK - RT 17.3.3 Încercarea cu tensiune Se încearcă cu 2000 V c.a.

La aplicarea tensiunii timp de un - PIF mărită minut nu apar străpungeri, conturnări pe suprafaţa aparatului.

188

4

Tabel (continuare) 5

0

1

2

3

17.4.1 Verificarea continuităţii fuzibilului

17.4. SIGURANŢE FUZIBILE Se execută cu un aparat destinat Proba se consideră satisfăcătoare verificării continuităţii electrice. dacă s-a constatat continuitatea fuzibilului.

17.4.2 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a soclului 17.4.3 Verificarea rigidităţii dielectrice a soclului

Se face împreună cu circuitul afe-rent, pct.17.5.4.

Se face împreună cu circuitul aferent, conform pct.17.5.5.

Conform pct. 17.5.4 Conform pct.17.5.5.

17.5. TABLOURI ŞI PANOURI DE DISTRIBUŢIE 17.5.1 Verificarea aparatelor Se execută conform prevederilor din componenţa specifice fiecărui tip de aparat. echipamentului

17.5.2 Verificarea realizării corecte, conform proiectului circuitelor secundare 17.5.3 Verificarea corespondenţei fazelor circuitelor primare cu cele secundare ale instalaţiei

Prin identificarea individuală a circuitelor

Să corespundă schemelor de principiu şi schemelor desfăşurate din proiect.

Prin identificarea individuală a circuitelor (se va ţine cont şi de grupa de conexiuni)

Conform proiectului

189

4 - PIF - Înlocuiri cu ocazia RT a instalaţiilor protejate - PIF - RK - PIF - RK - PIF - RC - Modificări în instalaţii şi la periodicităţile specificate în celelalte capitole - PIF - Modificări în instalaţii - PIF - Modificări în instalaţii

Tabel (continuare) 5

0 1 17.5.4 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a circuitelor primare şi a barelor colectoare 17.5.5 Încercarea cu tensiune mărită a circuitelor primare şi a barelor colectoare

2 Măsurarea se execută conform tabelului de la pct.17.1.6.

Pe timpul probei, aparatele vor fi deconectate.

3 Conform tabelului de la pct.17.1.6.

Încercarea se execută conform tabelului de la pct.17.1.7.

Rigiditatea dielectrică se consideră satisfăcătoare dacă la aplicarea tensiunilor de încercare timp de un minut nu apar străpungeri prin piese izolante prin aer sau conturnări pe suprafaţa pieselor izolante.

Rezistenţa de izolaţie să fie : > 6 MΩ pentru fiecare circuit; < 2 MΩ pe ansamblu circuite legate galvanic.

Nu trebuie să apară străpungeri prin piesele izolante şi conturnări pe suprafaţa pieselor izolante.

17.5.6 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a tuturor aparatelor şi circuitelor secundare

Se măsoară cu megohmmetrul de 500 V c.c. circuit şi aparataj ce funcţionează la < 380 V c.a.

Se vor deconecta aparatele care au tensiunea de încercare inferioară celei utilizate.

17.5.7 Încercarea cu tensiune Cu megohmmetrul de 2500 V sau cu tensiune de mărită a izolaţiei 2 kV c.a. timp de un minut se vor deconecta din circuitelor secundare circuite aparatele care au tensiunea de încercare inferioară celei utilizate.

17.5.8 Verificarea Conexiunile să nu fie slăbite. conexiunilor

17.5.9 Probe funcţionale: - comandă - protecţie - semnalizare - blocaje

Fără tensiune pe bare

4 - PIF, RC - RT

Tabel (continuare) 5 Nu mai rar de cinci ani

- PIF - Reparaţii

- PIF - Modificări în instalaţii

- PIF - Modificări în instalaţii

- PIF - RC - RT - Modificări în instalaţii Se controlează acţionarea corectă. - PIF

190

Partea a 18-a

INSTALAŢII DE COMANDĂ-CONTROL

Standarde şi norme de referinţă

STAS 12027/1...8

Reţele electrice

STAS 553/1...4

Aparate de comutaţie până la 1000 V c.a.; 1200 V c.c. şi până la 3500 A c.a. şi c.c.

191

Nr. crt.

0 18.1

Denumirea probei

1 Verificarea corespondenţei dintre datele aparatajului de protecţie automatizări şi auxiliar instalat şi datele respective din proiect 18.2 Verificarea corespondenţei dintre tipurile şi secţiunile cablurilor instalate utilizate pentru circuitele secundare şi prevederile din proiect 18.2.1 Verificarea corectitudinii conexiunilor 18.3

Condiţiile de execuţie a probei

Indicaţiile şi valorile de control

Momentul efectuării probei 4 - PIF - RK

2 Verificarea se face vizual.

3 Datele nominale (curent, tensiune, frecvenţă, curent operativ etc.) trebuie să corespundă cu datele instalaţiei primare. Domeniile de funcţionare trebuie să corespundă cu datele din proiect.

Verificarea se face vizual

Datele cablelor pozate în instalaţie - PIF trebuie să corespundă şi să fie - RK marcate conform datelor din proiect.

Verificarea se face prin identificare individuală.

Conexiunile dintre elementele instalaţiei trebuie să fie executate conform proiectului.

Dulapurile, panourile, aparatajul de protecţie, de automatizare şi aparatajul aferent trebuie să fie marcate corect şi vizibil.

Verificarea marcajelor Verificarea se face vizual. dulapurilor şi panourilor cu relee de protecţie şi de automatizare a aparatelor de protecţie, de automatizare şi a aparatajului aferent

192

- PIF - RK - PIF - RK

Observaţii 5

0 18.4

18.5

18.6

1 Verificarea concordanţei între circuitele primare şi secundare ale instalaţiei

2 Se vor verifica schemele de conectare a trafo de curent (stea-triunghi, filtru homopolar) şi ale trafo de tensiune (stea-triunghi deschis).

Se va ţine seama de verificările efectuate la trafo (polaritate, raport de transformare curbe VA etc.).

Se va urmări compatibilitatea între caracteristicile secundarului trafo şi echipamentul extern (măsură sau protecţie).

Măsurarea rezistenţei Se măsoară cu megohmmetrul de de izolaţie a tuturor 1000 V şi se vor deconecta aparatele şi aparatelor şi circuitelor circuitele care au tensiunea de încercare inferioară celei utilizate. secundare

Încercarea cu tensiune Încercarea se execută cu tensiune mărită a izolaţiei alternativă de 2,5 kV, 50 Hz sau cu circuitelor secundare megohmmetrul de 2500 V. Durata încercării va fi de un minut.

3 Conform proiectului de execuţie

4 - PIF - Modificări în instalaţii - RT, RC, RK la echipamentele electrice de bază - RC, RK la echipamentele termomecanice şi hidromecanice

- PIF - Modificări în instalaţii - Funcţionare incorectă a aparatului - RT, RC la echipamentele electrice de bază - RK la echipamentele termomecanice şi hidromecanice de bază (numai circuitele de alimentare cu tensiune) Nu trebuie să apară străpungeri prin - PIF piesele izolante şi prin aer, - Modificări şi reparaţii conturnări sau efluvii pe suprafaţa în instalaţiile de circuite pieselor izolante. secundare Rezistenţa minimă de izolaţie este : - 2 MΩ pentru fiecare circuit; - 0,5 MΩ pe ansamblul de circuite legate galvanic.

Proba se repetă la încheierea verificărilor din acest capitol.

193

Tabel (continuare) 5

0

18.7

18.8

18.9

1

2 Se vor deconecta aparatele şi circuitele care au tensiune de încercare inferioară celei utilizate.

Verificarea funcţionă- Verificările se efectuează conform instrucţiunilor de fabrică şi a rii corecte a caracteristicilor şi reglarea instrucţiunilor de încercări şi măsureleelor (cu elemente rători pe tip de releu prevăzute în PE 116-2/92. de măsură sau reglabile)

Verificarea valorilor siguranţelor sau a curentului de acţionare a întreruptoarelor automate din circuitele secundare de c.c. sau c.a.

Verificare cu tensiune şi curent a circuitelor de curent şi tensiune (măsură, protecţie,

Control vizual prin citire

3

Rezultatele obţinute trebuie să corespundă cu cele date de fabrică şi cu abaterile admisibile specificate în cărţile tehnice.

Reglajele trebuie să corespundă proiectului sau cu cele impuse de exploatare.

4

- PIF - Modificări în instalaţii după o funcţionare incorectă a releului respectiv - RT, RC, RK la echipamentele electrice de bază - RC, RK la echipamentele termomecanice şi hidromecanice de bază (numai circuitele cu alimentare cu tensiune) Valorile nominale ale curenţilor fuzibi- - PIF - RT lelor sau întreruptoarelor automate trebuie să corespundă celor prevăzute în - Modificări în proiect. instalaţii - Întreţinere curentă planificată

Verificarea se execută după monSe verifică : tajul definitiv al circuitelor sea) Circuitele de c.a. cundare şi al aparatelor conectate şi Verificarea se face prin injectarea de verificate. curent monofazat la clemele delimi194

Tabel (continuare) 5

0

1 automatizări) şi măsurarea sarcinilor secundare

2

18.10 Verificarea circuitelor Verificarea se execută după montajul operative definitiv al circuitelor secundare şi al aparatajelor.

3 tatoare, înserierea sursei şi şuntarea secundarului la bornele trafo de curent. Se urmăreşte înserierea corectă a înfăşurărilor de curent ale diferitelor protecţii alimentate de la acelaşi trafo de curent.

Se măsoară sarcina secundară la curent nominal. b) Circuitele de tensiune alternativă Se urmăreşte prezenţa tensiunii injectate la bornele protecţiilor aparatelor de măsură şi înregistratoarelor.

Se verifică calibrarea corectă şi buna funcţionare a întreruptoarelor automate din circuitele de tensiune c.a.

Se măsoară sarcina secundară la tensiune nominală.

Trebuie să se constate corespondenţa cu proiectul. a) Circuitele de curent operativ Se controlează valoarea şi polaritatea alimentării cu tensiune c.c. la clemele de intrare ale fiecărei protecţii.

195

4 - PIF - RK - RC - Modificări în instalaţii - Înlocuiri de echipamente

- PIF - RK - Modificări în instalaţii

Tabel (continuare) 5

0

1

2

3 Se verifică prezenţa şi buna calibrare a siguranţelor şi cea a întreruptoarelor automate în circuitele de alimentare.

Se controlează existenţa şi valoarea corectă a rezistenţelor exterioare din circuitele de alimentare ale protecţiilor (când este cazul, de exemplu, la 220 V c.c.).

Se verifică funcţionarea convertoarelor c.a./c.c. şi se măsoară consumul la ieşirea acestora. Trebuie să existe concordanţă cu proiectul. b) Se verifică interacţiunea protecţiilor constituite din relee distincte.

Pentru aceasta se provoacă acţionarea releelor de măsură prin alimentarea acestora cu mărimile specifice la valorile de acţionare (se admite şi provocarea acţio-nării din buletinele de test) şi se urmăreşte funcţionarea părţii logice a protecţiei în ansamblu.

Funcţionarea combinată a releelor componente ale aceleiaşi 196

4

- PIF - RK - RC - RT - Modificări în instalaţii - Înlocuiri de echipamente

Tabel (continuare) 5

0

1

2

3 protecţii trebuie să se desfăşoare conform schemei logice a protecţiei verificate. c) Se verifică funcţionarea interblocajelor şi interacţiunilor dintre diferitele protecţii. d) Verificările ce se efectuează la valorile tensiunii operative c.c.: 0,8 Unom.; Unom.; 1,1 Unom. respectiv.

Trebuie să se constate funcţionarea corectă a protecţiei, efectuarea comenzii (comenzilor) de declanşare. e) Se verifică instalaţiile de supraveghere a circuitelor de declanşare.

Instalaţiile de supraveghere trebuie să funcţioneze conform schemei de principiu : 0,8 Unom.; Unom.; 1,1 Unom. respectiv. f) Se verifică instalaţiile specifice sistemului modular de protecţie, supravegherile, posibilităţile de a trece în poziţiile de test o parte a protecţiilor, celelalte rămânând în poziţia operaţională, facilităţile de testare cu dispozitive auxiliare.

197

4

- PIF - RK - RC - Modificări în instalaţii - Înlocuiri de echipamente

- PIF - RT - Modificări în instalaţii

- PIF - RK - RT - Modificări în instalaţii - Schimbări echipamente protecţie şi automatizare

Tabel (continuare) 5

0

1

18.11 Măsurarea sarcinii secundare a trafo de curent şi tensiune 18.12 Probe funcţionale

2

Idem pct.18.9.

Măsurarea se face prin metoda V-A. - La punere în funcţiune, conform unui program aprobat de comisia PIF - În exploatare, conform instrucţiunilor tehnice interne - Se va ţine cont de încercările şi măsurătorile pe tip de echipament, prevăzute în PE 116-2/92.

3 Instalaţiile şi facilităţile sistemului trebuie să funcţioneze conform schemei declarate de fabrica producătoare.

Trebuie să se constate conformitatea cu proiectul.

Sarcina secundară măsurată nu trebuie să o depăşească pe cea nominală a trafo de măsură.

Se controlează: - acţionarea corectă a comenzilor, blocajelor, semnalizărilor, protecţiilor şi automatizărilor; - fixarea reglajelor; - interacţiunea elementelor de protecţie asupra dispozitivelor de acţionare şi semnalizărilor respective; - indicaţiile instrumentelor de măsură şi sincronizare (inclusiv diagramele vectoriale pentru măsură şi protecţie); - funcţionarea corectă a insta-laţiilor anexă; - verificarea pe viu a protecţiilor (prin ITI se vor preciza şi justifica 198

4

- PIF - Modificări în instalaţii - PIF - Modificări în instalaţii - Funcţionări incorecte - RT, RC, RK la echipamentele electrice de bază - RC, RK la echipamentele termomecanice şi hidromecanice de bază

Tabel (continuare) 5

0

1

2

3 verificările care nu pot fi făcute pe viu, precizându-se însă modul de verificare a protecţiilor respective); - oscilografierea diferitelor mărimi (stingerea câmpului, curenţi de autopornire, curent de dezechilibru etc.), dacă sunt cuprinse în programele din col.2.

199

4

Tabel (continuare) 5

Partea a 19-a

BATERII DE ACUMULATOARE

Standarde şi norme de referinţă

STAS 164-75 (M-SR 5/83)

Acid sulfuric pentru acumulatoare

STAS 445/1-75

Acumulatoare acide cu plumb cu plăci pozitive de mare suprafaţă. Condiţii tehnice generale de calitate

PE 112/83

Normativ pentru proiectarea instalaţiilor de curent continuu din centrale şi staţii electrice

PE 114/83

Regulament de exploatare tehnică a surselor de curent continuu

200

Nr. crt.

0 19.1

19.2

19.3 19.4

Denumirea probei

Condiţiile de execuţie a probei

Indicaţiile şi valorile de control

1 2 3 Măsurarea rezistenţei Se măsoară cu megohmmetrul, conform Valorile minime orientative pentru de izolaţie a bateriei de tabelului următor : rezistenţa de izolaţie a fiecărui pol: acumulatoare formate (cu electrolit), precum Tensiunea baTensiunea baRezistenţa de Tensiunea meşi a barelor de curent teriei gohmmetrelor teriei izolaţie continuu din camera (V) (V) (V) (MΩ) acumulatoarelor < 110 500 < 110 0,5 ≥ 110 1000 ≥ 110 1,0 Încercarea izolaţiei Se execută numai pentru instalaţii cu Nu trebuie să apară străpungeri, efluvii. barelor de curent tensiune de 110 V. continuu, cu tensiune Se poate încerca cu: mărită (exclusiv de- tensiune mărită alternativă 2 kVrivaţiile spre consu50 Hz – 1 min; mator) - megohmmetrul de 2500 V - 1 min.

Verificarea capacităţii Se face conform STAS 445.

Valorile obţinute trebuie să co-respundă bateriei cu datele indicate de furnizor.

Verificarea densităţii Se face conform instrucţiunilor proValorile obţinute trebuie să corespundă temperaturii şi a puri- ducătorului. cu datele indicate de furnizor. tăţii electrolitului Valori orientative în regim de funcţionare: Densitatea electrolitului: 1,20 g/cm3.

Temperatura electrolitului: 20-25oC. 201

Momentul efectuării probei 4 - PIF,RT,RC,RK - Modificări în instalaţii

Observaţii 5

- PIF - Modificări în instalaţii - RC

- La formare - RC, RK - La formare Dacă furnizorul nu - La încărcare-descăr- precizează altă care periodicitate - La descărcarea bateriei - O dată pe lună

0 19.5

1 2 Măsurarea tensiunii la Se va măsura cu voltmetrul de 0,5 cu bornele elementelor scala 0-3 V.

19.6

Controlul nivelului electrolitului

19.7

Controlul nivelului depunerilor din electrolit Analiza chimică a electrolitului

Control vizual La bateriile de tip PAS 6S270 nu se face.

Analiza se face la cel puţin 5% din numărul elementelor unei baterii (sau minimum trei elemente la bateriile cu Un sub 220 V).

Verificarea elementelor redresoare

Conform instrucţiunilor fabricilor furnizoare

19.8

19.9

3 Tensiunea nominală pe element se consideră 2 V. Valorile măsurate vor fi cele din PE 112, în funcţie de regimul de funcţionare a bateriei.

Control vizual Nivelul trebuie să corespundă La bateriile PAS 6S270 se face la indicaţiilor producătorului. minimum 20% din numărul În lipsa acestora, nivelul normal de elementelor şi se controlează cu un tub funcţionare se consideră 15-20 mm deasupra separatoarelor dintre plăci. de sticlă cu φ 5 mm şi L≅30 cm.

Nivelul trebuie să corespundă indicaţiilor producătorului.

Trebuie să corespundă compoziţiei chimice indicate de fabrică.

202

4

- O dată în 24 ore, în staţii cu personal permanent - O dată pe lună, în staţii fără personal permanent - RT

- Înainte de umplerea vaselor, când nu există buletin de la furnizor - după RT - Anual, conform PE 114 - PIF - RT - RK - RC

Tabel (continuare) 5

Partea a 20-a INSTALAŢII DE LEGARE LA PĂMÂNT Standarde şi norme de referinţă

STAS 12604/4-89

Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii

STAS 12604/5-90

Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare

STAS 2612-87

Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admisibile

STAS 8275-87

Protecţia împotriva electrocutărilor. Terminologie

1 RE-Ip 30-90

Îndrumar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la pământ

3 RE-I 23-90

Instrucţiuni de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor de legare la pământ

1 RE-Ip 35/2-92

Îndreptar de proiectare pentru reţelele de MT cu neutrul tratat prin rezistenţă. Instalaţii de legare la pământ pentru linii aeriene, cabluri subterane, staţii şi posturi de transformare

203

Nr. Denumirea crt. probei 0 1 20.1 Măsurarea rezistenţei de dispersie

20.2 Verificarea gradului de corodare a instalaţiilor de legare la pământ

Condiţiile de execuţie a probei 2 Metoda voltmetrului şi ampermetrului sau cu aparate speciale Verificarea va fi efectuată numai de către personal instruit pentru astfel de măsurări.

Valoarea măsurată se înmulţeşte cu ψ determinat, conform STAS 12604/5-90 sau 1 RE-Ip 30-90, în funcţie de starea de umiditate a solului în timpul măsurării.

Indicaţiile şi valorile probei

Momentul efectuării probei

Observaţii

3 Rezultatele măsurării trebuie să corespundă cu valorile specifice fiecărui tip de instalaţie (echipament), conform documentaţiei de proiectare sau prevederilor din prescripţiile în vigoare (reglementările de referinţă menţionate).

4

5

- PIF - După modificări sau reparaţii ale instalaţiilor de legare la pământ - Dacă există indicii cu privire la deteriorări în instalaţia de legare la pământ (descărcări în sol, deteriorări datorate STA) Periodic : A. Instalaţii de înaltă tensiune: centrale, staţii, stâlpi LEA, PT, PA: o dată la 5 ani.

B. Instalaţii de joasă tensiune, cu excepţia stâlpilor , o dată la 2 ani, iar în exploatările subterane, de două ori pe an pentru cele locale şi o dată pe an pentru reţeaua generală.

La stâlpii LEA de JT - o dată la 5 ani.

La instalaţiile folosite în comun pentru IT şi JT, o dată la 5 ani. În mediile foarte periculoase - o dată pe an Se execută prin dezgropare Verificarea se face : - După 10 ani de la îngropare şi ulterior cel puţin o în porţiunea de intrare în sol - la stâlpii LEA cu aparataj, dată la 5 ani a legăturilor la priză pe o PT şi PA, prin sondaj la 2 % Pentru prizele din sol cu coroziune puternică adâncime de 0,3-0,7 m la din numărul acestora din (pH<6), periodicitatea se stabileşte prin ITI. priza de pământ (artificială linia respectivă; sau naturală).

- la centrale şi staţii la circa 2 % din numărul de legături la priza de pământ ; - la stâlpii LEA fără aparataj din zone cu circula204

0

1

20.3 Verificarea continuităţii legăturilor de ramificaţie la instalaţia de legare la pământ

20.4 Măsurarea rezistivităţii solului

20.5 Măsurarea tensiunilor de atingere şi de pas

3

2

ţie frecventă din localităţi, prin sondaj la circa 2% din numărul acestora din localitatea respectivă.

Se consideră corodare reducerea grosimii cu 1/3 din valoarea iniţială.

Dacă se constată o corodare mai accentuată, se înlocuiesc electrozii corodaţi ai prizelor şi legăturile la acestea.

Se face verificarea individuală în Diferenţele dintre valorile Z ale impecurent alternativ a continuităţii danţelor măsurate la diferite ramificaţii nu ramificaţiei la instalaţia de legare la trebuie să fie mai mari de ±10%. pământ.

Impedanţa legăturii de ramificaţie trebuie Valoarea minimă a curentului va fi să fie Z ≤ 0,1 Rp (rezistenţa de dispersie de 50 A. echivalentă a instalaţiei de legare la pământ).

Se utilizează metoda celor 4 electrozi sau a electrodului de control.

Se va determina rezistivitatea de calcul în funcţie de coeficientul ψ de multiplicare, în funcţie de starea de umiditate a solului de măsurare.

Se determină distribuţia potenţialului, coeficienţii de atingere, de pas (ka ; kpas) şi a celor de amplasament (αa şi αpas) la instalaţiile de legare la pământ

- Se verifică valorile rezistenţelor de dispersie şi condiţiile de stabilitate termică a prizei de pământ.

Valorile trebuie să se încadreze în prevederile documentaţiei de proiectare sau prevederile din prescripţiile în vigoare (reglementările de referinţă menţionate). Nu se execută măsurări la instalaţiile de 205

4

- PIF - Modificări ale instalaţiei de legare la pământ - Înlocuirea echipamentului - Periodic, o dată la 5 ani

- PIF, dacă nu s-a mă-surat în faza de proiectare - Deteriorări ale instalaţiei de legare la pământ

- PIF - Modificări în instalaţiile de legare la pământ - Periodic, o dată la 5 ani

Tabel (continuare) 5

Verificarea legăturii se efectuează între elementul protejat şi conductorul principal de legare la pământ, inclusiv îmbinarea prin înşurubare (dacă există).

Rezultatele măsurării se interpretează conform indicaţiilor din 3.RE-I 23/90.

0

1

3

2

4

din :

legare la pământ la care tensiunea totală Up - centrale şi staţii electrice şi = Rp x Ip, determinată din Rp măsurat şi Ip de incinte industriale sau agricole; calcul, este mai mică decât valorile admise - stâlpi cu aparataj; pentru tensiunile de atingere şi de pas.

- stâlpi fără aparataj din incinte industriale sau agricole şi din zone cu circulaţie frecventă din localităţi.

Se va simula omul cu o rezistenţă Rh = 3000 Ω, iar tălpile acestuia – cu două discuri metalice, având un diametru φ = 160 mm şi o apăsare de 40 daN (kgf) pe fiecare.

Măsurarea va fi efectuată de personal instruit pentru astfel de determinări.

Se vor respecta prevederile din REIp 30-90.

20.6 Verificarea transmiterii tensiunilor periculoase prin obiecte metalice lungi

Se face măsurarea tensiunilor de atingere şi de pas în zona obiectelor de acest tip ce ies de pe teritoriul staţiilor şi centralelor electrice conform pct. 20.5

Valorile trebuie să se încadreze în prevede- - PIF rile documentaţiei de proiectare sau în pre- - Noi construcţii ce conţin vederile din prescripţiile în vigoare (regle- obiecte metalice lungi mentările de referinţă), conform pct. 20.5.

206

Tabel (continuare) 5

0

1

2

20.7 Măsurarea A se vedea pct. 20.1 rezistenţei de dispersie rezultante a conductorului de nul împreună cu prizele de pământ legate de acesta 20.8 Verificarea izolaţiei între conductorul de nul şi confecţiile metalice de JT legate la priza de IT a PT

3

A se vedea pct. 20.1 În cazul reţelelor de JT influenţate de reţelele de IT, valorile rezistenţelor de dispersie se determină în funcţie de tipul reţelei de IT care poate influenţa reţeaua de JT (prin cuplaj rezistiv, inductiv sau prin deteriorări ale izolaţiei).

Se măsoară cu megohmmetrul de Riz ≥ 5 MΩ 2500 V la PT cu prize separate PTNul. Conductoarele LEA JT, inclusiv nulul, se deconectează de la reţea şi de la aparatele din cutia postului.

207

4 - PIF - Modificări în linia de JT sau în reţeaua de IT care constituie sursa de influenţă

Tabel (continuare) 5

În cazul în care tensiunea pe conductoarele de nul depăşeşte valoarea de 0,5 V, măsurarea se va efectua numai cu scoaterea de sub tensiune a reţelei de JT. - PIF Proba se execută - Modificări sau reparaţii în numai la posturi PT IT/JT, la care priza nulului de JT este separată de priza de IT a postului la care se leagă confecţiile metalice ale PT.

Partea a 21-a 21. ULEIURI MINERALE ELECTROIZOLANTE ŞI DE ACŢIONARE Standarde şi norme de referinţă STAS 23-75 STAS 33-84 STAS 33-81 STAS 39-80 STAS 41-78 STAS 117-86 STAS 286-81 STAS 811-83 STAS 5488-80 STAS 5489-80 STAS 6799-81 STAS 7041-70 STAS 8930-71 STAS 9654-74 STAS 10130-75 STAS 10632-76 STAS 11605-81 STAS 11606-81 STAS 11426-89 PE 129/1991 PE 206-81 C/G.-I 30-81 3.1.E-I 98-82 SF-ASTRA ROMÂNĂ-2 PV nr.435/2.12.1993

Produse petroliere. Determinarea indicelui de neutralizare Ţiţei, produse petroliere lichide şi aditivi. Determinarea conţinutului de substanţe insolubile în solvenţi organici Ţiţei şi produse petroliere lichide, semisolide şi solide. Determinarea densităţii Produse petraliere lichide. Determinarea punctului de congelare Ţiţei şi produse petroliere. Prelevarea probelor Produse petroliere lichide. Determinarea viscozităţii Uleiuri minerale electroizolante. Determinarea rigidităţii dielectrice Uleiuri electroizolante. Ulei neaditivat pentru transformatoare şi întreruptoare electrice Produse petroliere. Determinarea punctului de inflamabilitate cu aparatul Pensky-Martens Produse petroliere. Determinarea punctului de inflamabilitate cu aparatul de creuzet deschis (Marcusson) Uleiuri electroizolante. Determinarea permitivităţii şi a tangentei unghiului de pierderi dielectrice Produse chimice şi petroliere. Determinarea apei prin metoda KarlFisher Uleiuri minerale. Determinarea stabilităţii la oxidare cu bomba rotativă Uleiuri minerale. Determinarea tensiunii interfaciale faţă de apă Uleiuri electroizolante. Ulei ET 10 Uleiuri lubrifiante uzate. Determinarea conţinutului de substanţe insolubile în solvenţi organici Uleiuri minerale electroizolante. Determinarea compatibilităţii Uleiuri minerale electroizolante. Identificarea sulfului corosiv pe lamela de argint Transformatoare de putere cu ulei. Luarea probelor de gaze şi ulei pentru analiza gazelor libere şi dizolvate a conţinutului de apă Regulament de exploatare tehnică a uleiurilor electroizolante Instrucţiuni de proiectare şi execuţie a gospodăriilor de ulei din centralele electrice Instrucţiuni pentru dotarea laboratoarelor de analiză a uleiurilor Instrucţiuni pentru urmărirea transformatoarelor de mare putere din exploatare, prin analiza gazelor dizolvate în ulei elec-troizolant Uleiuri minerale electroizolante aditivate Tr 25 A

208

Nr. crt.

Denumirea probei (caracteristicii)

0

1

Condiţii de execuţie a probei (metoda de analiză) 2

Indicaţiile şi valorile de control

Momentul efectuării probelor

Observaţii

3

4

5

A. ULEIURI MINERALE ELECTROIZOLANTE

21.1 Aspect

21.2 Impurităţi mecanice

21.3 Rigiditatea dielectrică

vizual

vizual

STAS 286

- ulei nou - ulei nou recondiţionat fizic - ulei din exploatare

- conform specificaţiilor - limpede

- ulei nou - ulei nou recondiţionat fizic - ulei din exploatare

- lipsă - lipsă

CC AR AC

- limpede

CC AR AC

- lipsă

a) Transformatoare de putere Tensiunea nominală, kV 6-35 60-110 220 400 kV/cm kV/cm kV/cm kV/cm - ulei nou Conform specificaţiilor - ulei nou min. min. min. min. recondiţionat fizic 180 220 220 240

209

CC

- În cazul în care uleiul nou nu corespunde condiţiilor de calitate, se va recondiţiona fizic.

- În cazul în care uleiul prezintă opalescenţă, se va supune AR, după care se va lua hotărârea corespunzătoare.

- Se referă şi la cărbune în suspensie.

- În cazul în care uleiul prezintă o tentă fumurie sau prezintă suspensii, va fi supus AR, după care se va lua decizia corespunzătoare. Încercarea se execută la toate transformatoarele de putere de 6-400 kV, în condiţiile prevăzute la pct.5.1.

La transformatoarele etanşe, de fabricaţie străină, încercarea se execută o dată la şase ani.

Tabel (continuare) 0

1

2

3 - ulei la 72 ore de la umplere

min.

160

min.

200

min.

220

min.

240

- ulei din exploatare

min.

120

min.

160

min.

180

min.

200

4

5

CC PAR AC

- Încercarea se execută obligatoriu numai la transformatoarele de măsură de 110-400 kV, în condiţiile prevăzute la pct.7.1. şi 8.1.

- Pentru transformatoarele de 6400 kV încercarea este facultativă.

- Uleiul din ruptorul comutatorului de reglaj sub sarcină va corespunde valorii indicate de furnizor, şi anume: 125kV/cm pentru trafo de 110 kV, respectiv 150 kV/cm pentru trafo de 220 kV şi 400 kV. b) Transformatoare de măsură Tensiunea nominală, kV

- ulei nou - ulei nou recondiţionat fizic - ulei după umplere (numai în cazul unei reparaţii sau recondiţionări a transformatorului) - ulei la PIF - ulei din exploatare

6-35

60-110

220-400

kV/cm

kV/cm

kV/cm

conform specificaţiilor min.

180

min.

220

*)

min.

240

*)

*)

min.

180

min.

140 min.

120

min.

200

*)

min.

160

*)

min.

140

*) 210

min.

200

*)

min.

180

*)

min.

160

*)

Valorile de control indicate se referă şi la partea inductivă a transformatoarelor capacitive de 110-400 kV.

0

1

2

3

4 CC

c) Întreruptoare

- ulei nou - ulei recondiţionat fizic - ulei la PIF : ⋅ camera de stingere

min.

140 -

⋅ izolator suport - ulei din exploatare : ⋅ camera de stingere ⋅ izolator suport 21.4 Tangenta unghiului de pierderi dielectrice la 90oC

Tensiunea, kV 6-35 110-400 kV/cm kV/cm conform specificaţiilor min. min.

200 220 min.

160 min.

160*) min.

90 min.

160*)

min.

60 -

a) Transformatoare de putere Tensiunea, kV

6-35 - ulei înainte de max. umplere 0,005 - ulei la 72 de ore max.

0,02 după umplere - ulei la PIF şi după max. reparaţii în ateliere- 0,03 le specializate - ulei din exploatare max.

0,02

60-110 220 max. max.

0,005 0,005 max. max.

400 max.

0,005 max.

0,02

0,015

0,015

max.

max.

max.

0,025

0,02

0,02

max.

max.

max.

0,15

0,10

0,07

211

CC AR AC

Tabel (continuare) 5 *)

La întreruptoarele IO 110400 kV probele din izolatoarele suport se vor efectua numai în cazuri speciale când este nece-sară reetanşarea coloanei.

Lucrarea se va executa conform tehnologiei aproba-te de IEP Craiova.

- Determinarea se execută în condiţiile prevăzute la pct.5.1.

- La valorile ce depăşesc pe cele indicate, uleiul nou nu se poate folosi la umplere, iar cel din exploatare se su-pune AC şi AS, după care se va lua decizia corespun-zătoare.

Tabel (continuare) 0

1

2

3 b) Transformatoare de măsură Tensiunea,kV 6-35 - ulei nou

60-110

220-400

4

5

CC

- Determinarea se execută în

AR

condiţiile prevăzute la pct.7.1

AC

şi 8.1.

- Pentru transformatoarele de

conform specificaţiilor

- ulei nou recondiţionat

max.

max.

max.

6-60 kV determinarea este

fizic

0,005

0,005

0,005

facultativă. *)

- ulei după umplere

Valorile de control ale tgδ se

(numai în cazul unei

max.

max.

max.

referă şi la partea inductivă a

reparaţii sau recondiţio-

0,030

0,025

0,020

transformatoarelor capacitive de 110-400 kV.

nări a transformatorului) - ulei la PIF - ulei din exploatare

max.

max.

max.

- Până la punerea la punct a

0,035

0,035

0,025

tehnologiei de recondiţio-nare a

max.

max.

max.

uleiului la locul de montaj,

0,15

0,10

0,10

*)

pentru transformatoarele CESU220 kV este admisă în exploatare valoarea de 0,15.

- La depăşirea valorilor limită, uleiul este supus AS, după care se va lua decizia corespunzătoare.

21.5 Prezenţa apei crepitare

- ulei nou

lipsă

- ulei nou recondiţionat

lipsă

CC

va fi recondiţionat fizic

fizic - ulei din exploatare

- În cazul prezenţei apei, uleiul

lipsă 212

Tabel (continuare) 0

1

2

21.6 Punctul de infla- STAS 5488 mabilitate

STAS 5489

3 - ulei nou

4

conform specificaţiilor

- ulei nou recondiţionat min.140oC fizic - ulei la PIF

min.140oC

- ulei din exploatare

min.135oC

- ulei nou

conform specificaţiilor

5

AR AC

- La valorile sub cele indicate, uleiul nou nu va fi folosit la umplerea/completarea echipamentului, iar uleiul din exploatare va fi schimbat.

AR AC

La depăşirea valorilor indicate, uleiul nou nu se foloseşte, iar cel din exploatare va fi schimbat.

AC

Determinarea se efectuează numai dacă uleiul nu corespunde la încărcările electrice.

- ulei nou recondiţio-nat min.145oC fizic 21.7 Indicele de neutralizare (aciditate organică)

21.8

STAS 23

Conţinut de apă STAS 7041

- ulei din exploatare

min.140oC

- ulei nou

conform specificaţiilor

- ulei recondiţionat fizic max.0,03 mg KOH/g - ulei la PIF

max.0,03 mg KOH/g

- ulei din exploatare: - din echipamentul de 20 kV

max.0,5 mg KOH/g

- din echipamentul de 35-100 kV

max.0,3 mg KOH/g

- din echipamentul de 220-400 kV

max.0,2 mg KOH/g

- ulei nou recondiţionat max.10 ppm fizic - ulei după PIF

max.20 ppm

213

0 1 2 21.9 Conţinut de STAS 33/I substanţe insolubile în solvenţi organici (impurităţi mecanice, gravimetrice) 21.10 Viscozitate STAS 117 chimică la 20OC

21.11 Tensiunea interfacială ulei-apă 21.12 Punctul de congelare

STAS 9654

3

4 AC

- ulei nou - ulei nou recondiţionat fizic - ulei din exploatare

lipsă lipsă

- ulei nou - ulei nou recondiţionat fizic - ulei la PIF - ulei din exploatare

conform specificaţiilor AC max.30 cSt

lipsă

max.30 cSt conform observaţiei

- ulei nou recondiţionat fizic - ulei din exploatare - ulei nou

min.40 dyn/cm conform specificaţiilor AS

21.13 Densitate relativă STAS 35

- ulei nou

conform specificaţiilor AS

21.14 Coroziunea pe argint

- ulei din exploatare

absent

STAS 39

STAS 11606

min.40 dyn/cm

214

AC

AS

Tabel (continuare) 5 Un conţinut sub 0,005 % se consideră lipsă.

Dacă sunt prezente impurităţi mecanice, uleiul va fi recondiţionat fizic.

La valorile peste valoarea indicată, uleiul nou nu se foloseşte.

O variaţie cu 25 % faţă de valoarea iniţială a uleiului impune schimbarea acestuia.

La depăşirea valorii limită, uleiul se schimbă.

Determinarea se execută la sosirea uleiului nou (recepţie sumară).

Determinarea se execută la sosirea uleiului nou (recepţie sumară).

Determinarea se execută când se observă înnegrirea pieselor argintate care sunt în contact cu uleiul.

La apariţia coroziunii pe lama de argint, uleiul se schimbă.

0

1

21.15 Conţinutul de substanţe insolubile în normal heptan (sau benzină normală) 21.16 Compatibilitatea la amestecare

5

4

STAS 10632/III

- ulei din exploatare

max.0,1%

AS

Determinarea se execută atunci când rezultatele AC nu sunt concludente.

STAS 11605

-

Compatibil

AS

- ulei aditivat nou

conform specificaţiilor

AS

- ulei din exploatare

Interpretare conform 3.1.E-I 98-82

AS

Determinarea se execută atunci când completarea urmează a fi executată cu alt tip de ulei.

Determinarea se execută la recepţia uleiului nou în laboratoarele specializate.

Determinarea se execută în laboratoarele specializate, pentru uleiul din trafo de mare putere (220-400 MVA) şi înaltă tensiune (220-400 kV) astfel: - la PIF şi la 3 luni de la PIF, în primul an, apoi la RT conform programării anuale; - în caz de semnalizare sau declanşare a releului Bucholz.

21.17 Stabilitatea la STAS 8930 oxidare cu bomba rotativă 21.18 Compoziţia ga- 3.1.E-I 98-82 zelor dizolvate în ulei

21.19 Aspect

3

2

Tabel (continuare) 6

vizual

B. ULEI DE ACŢIONARE (ET 10) - ulei nou Limpede, de culoare roşie - ulei la PIF Idem - ulei din exploatare Idem 215

CC

- Dacă uleiul nou este colorat în roşu, nu se utilizează.

0 1 21.20 Impurităţi mecanice 21.21 Rigiditatea dielectrică

2 vizual

STAS 286

21.22 Tangenta unghiului de pierderi dielectrice la 70oC 21.23 Punct de inflaSTAS 5489 mabilitate

21.24 Viscozitate cine- STAS 117 matică la 50oC

3

4

- ulei nou lipsă - ulei la PIF lipsă - ulei din exploatare lipsă Întreruptoare oleopneumatice IO 110-400 kV - ulei nou min.140 kV/cm - ulei la PIF (din circuitele de comandă) min.120 kV/cm - ulei din exploatare (din circuitele de comin.75 kV/cm mandă) - ulei la PIF dublul valorii măsura-te în fabrică, dar nu mai mult de 0,04 - ulei din exploatare max.0,25 - ulei nou min.93oC - ulei nou recondiţionat min.93oC fizic (la PIF) - ulei din exploatare min.90oC - ulei nou min.10 cSt - ulei nou recondiţionat min.10 cSt fizic (la PIF) - ulei din exploatare min.8 cSt

216

CC

Tabel (continuare) 5 Dacă conţine suspensii, uleiul va fi recondiţionat fizic.

CC

CC

La depăşirea valorii limită, uleiul se schimbă.

AR

La valori sub cele indicate, uleiul nou nu se foloseşte, iar cel din exploatare se schimbă.

AR

La valori sub cele indicate, uleiul nou nu se foloseşte, iar cel din exploatare se schimbă.

Anexa 21.1 PERIODICITATEA ANALIZELOR DE ULEIURI ELECTROIZOLANTE a) Transformatoare (de putere şi de măsură), bobine de reactanţă având tensiunea nominală (kV) de : Felul analizei 6-35 din reţea 6-35 din centrale 60-110 CC (control curent) PIF RT RT RT RC RK

AR (analiză redusă)

AC (analiză completă)

AS (analize speciale)

220-400 la 10 zile la 1 lună la 3 luni la 6 luni de la PIF

PIF RC RK

RT

PIF PIF RC RC RK RK când celelalte rezultate privitoare la starea izolaţiei nu sunt corespunzătoare pct. 21.12-21.18, cap.A “Uleiuri electroizolante”

b) Întreruptoare oleopneumatice (indiferent de tensiune) CC (control curent)

PIF RT RC RK PIF PIF RC RK

Punctul de inflamabilitate Viscozitate cinematică

217

Observaţii - Numai în primul an de la PIF

- La oricare reparaţie accidentală şi capitală care necesită scoatere de ulei

Anexa 21.2

CONŢINUTUL ANALIZELOR PENTRU ULEIURI ELECTROIZOLANTE

Nr. crt.

21.1 21.2 21.3 21.4 21.5 21.6 21.7 21.8 21.9 21.10 21.11 21.12 21.13 21.14 21.15 21.16 21.17 21.18

Caracteristici

Metode de analiză

Aspectul vizual Impurităţi mecanice (inclusiv căr-bune vizual în suspensie) Rigiditate dielectrică STAS 286 Tangenta unghiului de pierderi STAS 6799 Prezenţa apei crepitare Punctul de inflamabilitate STAS 5488 (STAS 5489) Indicele de neutralizare (aciditate STAS 23 organică) Conţinut de apă STAS 7041 Conţinutul de substanţe insolubile în STAS 33 solvenţi organici (gravimetric) Viscozitate cinematică STAS 117 Tensiune interfacială ulei-apă STAS 9654 Punctul de congelare STAS 39 Densitate relativă STAS 35 Coroziunea pe lama de argint STAS 11606 Conţinutul de substanţe insolubile în STAS 10632/III normal heptan (sau benzină normală) Compatibilitate la amestecare STAS 11605 Stabilitate la oxidare cu bomba rotativă, STAS 8930 la 140oC Compoziţia gazelor dizolvate în ulei 3.1.E-I 92-82

218

CC AR AC

AS

x x

x x

x x

-

x x x -

x x x

x x x

-

-

x

x

-

-

-

x x

-

-

-

x x -

x x x x

-

-

-

x x

-

-

-

x

Partea a 22-a

BOBINE DE BLOCAJ PENTRU TELECOMUNICAŢII PE LEA DE ÎNALTĂ TENSIUNE

Norme de referinţă

PE 602/80

Regulament de exploatare tehnică a instalaţiilor de telecomunicaţii

219

Nr. crt.

0 22.1

22.2

22.3

22.4

22.5

Denumirea probei

Condiţii de execuţie a probei

1 2 Verificarea modului de instalare a Control vizual bobinei de linie, a filtrului de acord şi a descărcătorului de protecţie a legăturilor electrice dintre aceste subansambluri, precum şi a integrităţii tuturor părţilor componente Verificarea corectitudinii racorControl vizual durilor la linie

Indicaţiile şi valorile de control 3 Se va verifica respectarea condiţiilor de montaj prevăzute în proiectele de execuţie şi în cărţile tehnice ale produselor respective.

Momentul efectuării probei 4 - PIF - Modificări în instalaţii - RT - După fiecare scurtcircuit periculos

Conform proiectului de instalare

- PIF - Modificări în instalaţie - RT

Măsurarea atenuării de serviciu AS - Bobina decuplată din linie cu Max. 0,3 Np filtrul de acord montat pe bobină - În banda de acord (Max.2,6 dB) Măsurarea atenuării de blocare - Bobina decuplată din linie cu Min.0,9 Np filtrul de acord montat pe bobină - În bandă de acord (Min, 7,8 dB) Verificarea descărcătorului de Bobina decuplată din linie Ua 50 Hz protecţie conform prevederilor cap.14 Ua 1,2/50 microsec aferente descărcătoarelor 220

- PIF - RT

- PIF - RT

- PIF - RT

Observaţii 5

Partea a 23-a

SISTEME DE EXCITAŢIE ALE GENERATOARELOR SINCRONE

Standarde şi prescripţii de referinţă PE 509/84

Instrucţiuni privind probele funcţionale ale sistemelor de reglare automată a tensiunii şi vitezei grupurilor energetice

PE 851/74

Condiţii tehnice pentru sisteme noi de excitaţie pentru generatoare sincrone

xxx

Condiţii tehnice generale pentru echipamentele de excitaţie ce urmeză a se instala în RENEL la generatoarele sincrone cu puteri nominale mai mari de 1 MW Prescripţie energetică. Redactarea a II-a. Lucrarea ICEMENERG nr.9076/1993

PE 822/74

Condiţii tehnice generale pentru hidrogeneratoare sincrone

PE 832/73

Condiţii tehnice generale pentru generatoare

221

Nr. crt.

0 23.1

Denumirea probei 1 Verificarea rezistenţei de izolaţie a echipamentului faţă de masă: a) Circuitele de forţă cu tensiune de lucru de min.220 V c.a. şi c.c.

b) Circuitele electrice care prezintă tensiuni de lucru mai mici de 220 V c.a. şi c.c.

23.2

Verificarea rigidităţii dielectrice a izolaţiei Circuitele de la pct.23.1.a se încearcă cu 2500 V, iar cele de la pct.23.1.b cu 1000 V.

23.3

Verificarea circuitului de protecţie la supratensiuni a echipamentului

Indicaţiile şi valorile de Momentul efectuării control probei 2 3 4 Măsurătoarea se face la Circuitele de la pct.23.1.a - PIF pct.23.1.a, cu megohmmetrul de trebuie să prezinte o rezistenţă - RK 2500 V şi la pct.23.1.b, cu de izolaţie mai mare de megohmmetrul de 1000 V. 10 MΩ. Înaintea încercării, se scurtcircui- Circuitele de la pct.23.1.b tează tiristoare, diode, condensa- trebuie să prezinte o rezistenţă toare şi se scot plăcile electronice de izolaţie mai mare de 2 MΩ. din sertare.

Tensiunea se aplică între borna globală, obţinută prin scurtcircuitarea elementelor menţio-nate şi borna de masă.

Măsurarea se face în condiţiile de Circuitele de la pct.23.1.a - PIF la proba 23.1. trebuie să suporte o tensiune - RK Proba se face cu o instalaţie de de 2500 V timp de un minut, străpungere cu tensiunea fără a prezenta străpungeri. sinusoidală de 50 Hz. Circuitele de la pct.23.1.b trebuie să suporte o tensiune de 1000 V timp de un minut faţă de masă, fără a prezenta străpungeri.

Verificarea se efectuează cu Circuitul de protecţie trebuie - PIF generatorul oprit. să intre în funcţie la valorile - RK Condiţii de execuţie a probei

222

Observaţii 5

0

23.4

23.5

23.6

1

2 de excitaţie Se aplică între polarităţile “+” şi “-“ ale excitaţiei o sursă de curent continuu sau curent alternativ (în funcţie de tipul protecţiei) variabilă până la valori de circa 2000 V. Verificarea DR sau a contacVerificarea se efectuează cu torului static de dezexcitare generatorul oprit.

La ADR se verifică starea contactelor, precum şi simultaneitatea închiderii contactelor principale şi auxiliare.

La contactorul static se verifică amorsarea tiristoarelor.

Verificarea circuitelor de deVerificarea se efectuează cu clanşare a ADR sau de intrare în generatorul oprit. funcţiune a contactorului sta-tic de Se simulează toate condiţiile de dezexcitare acţionare a ADR sau contactor static.

Verificarea semnalizărilor locale şi Verificarea se efectuează cu la distanţă aferente echipamentului generatorul oprit. de excitaţie Se verifică integritatea tuturor lămpilor de semnalizare şi acţiunea lor corectă la simularea condiţiilor de aprindere a acestora.

3 de tensiune indicate în do- RC cumentaţia tehnică sau NTR a echipamentului res-pectiv.

Rezultatele verificării trebuie - PIF - RK să corespundă datelor din documentaţia tehnică sau NTR - RC a echipamentului

Se verifică acţiunea corectă a ADR la toate condiţiile de declanşare.

- PIF - RK - RC

Semnalizările trebuie să corespundă documentaţiei tehnice a echipamentului de excitaţie.

- PIF - RK - RC

223

4

Tabel (continuare) 5

Contactorul static se verifică automat la fiecare pornire.

0 23.7

1 Verificarea protecţiilor sistemului de excitaţie

2 Verificarea se face cu generatorul oprit.

Se simulează defectele din echipamentele de excitaţie.

23.8 Verificarea circuitelor de co-mandă Se verifică corectitudinea coale sistemului de excitaţie menzilor locale şi din camera de comandă asupra echipamentului de excitaţie cu generatorul oprit.

23.9 Verificarea reglajului manual şi a Verificarea se face cu generegulatorului automat de tensiune ratorul oprit.

Se alimentează echipamentul cu tensiunile operative necesare.

Se verifică acţiunea corectă a reglajului manual şi a reglajului automat, precum şi a limitărilor din cadrul acestora.

23.10 Verificarea convertizorului cu Verificarea se face cu genetiristoare ratorul oprit, la echipamentele de excitaţie cu punţi cu tiristoare.

Se verifică integritatea tiristoarelor, a siguranţelor ultrarapide, a sincronizării impulsurilor cu faza şi a formei de undă a tensiunii de excitaţie furnizate (la diverse tensiuni de comandă).

3 Se constată acţionarea corectă - PIF a protecţiilor corespunzătoare - RK defectelor simulate.

- RC Se constată acţionarea elementelor din echipamentul de excitaţie corespunzătoare comenzilor date.

Funcţionarea acestor subansamble trebuie să corespundă prescripţiilor din documentaţia tehnică de însoţire sau NTR.

Starea convertizorului cu tiristoare şi a circuitelor de comandă ale acestuia trebuie să corespundă documentaţiei tehnice sau NTR a echipamentului.

224

- PIF - RK

- PIF - RK

- PIF - RK - RC

4

Tabel (continuare) 5

0 1 2 23.11 Verificarea circuitelor agentului de Se verifică integritatea circuiterăcire a echipamentului de excitaţie lor de aer sau apă de răcire, etanşeitatea acestora, precum şi funcţionarea ventilatoarelor (acolo unde este cazul).

23.12 Verificarea circuitelor de amorSe verifică cu generatorul în sare a excitaţiei scurtcircuit. Se constată exis-tenţa tensiunilor de alimentare în forţă a echipamentului de excitaţie la efectuarea manevrei de pornire a excitaţiei.

3 Rezultatele trebuie să corespundă valorilor indicate în documentaţia tehnică respectivă.

Se verifică ca valorile tensiunilor de alimentare în forţă să corespundă indicaţiilor din documentaţia tehnică. La cuplarea excitaţiei (închidere ADR sau deblocare impulsuri pe tiristoare) tensiunea de excitaţie trebuie să fie zero.

23.13 Verificarea gamei de variaţie a Se verifică cu generatorul în Se verifică creşterea curenscurtcircuit. tului de excitaţie la comandă curentului de excitaţie a generatorului Sistemul de excitaţie va fi pe voită din camera de comandă. reglajul manual.

Verificarea traductoarelor de Creşterea trebuie să fie lentă, măsură curent şi tensiune de continuă şi fără şocuri. excitaţie Se reglează şi se etalonează traductoarele şi reacţiile de curent de excitaţie pentru reglajul excitaţiei.

23.14 Verificarea regimului de dezVerificarea se face cu generatorul Se oscilografiază regimul excitare a generatorului, prin în scurtcircuit excitat la curentul tranzitoriu al fenomenului. deschiderea ADR (sau comanda nominal static.

Se va constata stingerea câmpului de excitaţie şi discontactorului static) şi comanda de mers în ondulor a punţii cu pariţia curentului la bornele tiristoare (unde este cazul) generatorului.

225

4 - PIF - RC - RK

- PIF - RK

- PIF - RK

- PIF - RK

Tabel (continuare) 5

0 1 23.15 Verificarea gamei de variaţie a tensiunii şi curentului de excitaţie până la tensiunea nominală la borne a generatorului 23.16 Verificarea trecerii excitaţiei de pe reglaj manual pe reglaj automat şi invers

2 Verificarea se face cu generatorul în gol, cu excitaţie pe reglaj manual.

23.17 Verificarea regimului de dezexcitare a generatorului, prin deschiderea ADR (sau comanda contactorului static) şi comanda de mers în ondulor a punţii cu tiristoare (unde este cazul) 23.18 Verificarea procesului de excitare iniţială cu excitaţia pe reglaj automat

Verificarea se face cu generatorul în gol, excitat la tensiune nominală la borne.

Verificarea se face cu generatorul în gol, excitat la tensiune nominală la borne.

Se închide circuitul de excitaţie, generatorul fiind în gol cu excitaţia pe reglaj automat.

3 Se constată creşterea lentă, fără şocuri, a curentului de excitaţie la comanda voită din camera de comandă.

Se urmăreşte ca la trecerea de pe un mod de reglaj pe celălalt, variaţia tensiunii la bornele generatorului să nu depăşească ecartul admis în documentaţia tehnică a echipamentului.

Se oscilografiază regimul tranzitoriu al fenomenului. Se va constata stingerea câmpului de excitaţie şi aducerea la zero a tensiunii de la bornele generatorului.

Generatorul se va excita automat până la 0,8-0,9 din tensiunea nominală la borne.

Se va oscilografia fenome-nul urmărindu-se valoarea suprareglajului maxim ce apare la bornele generatorului.

226

4 - PIF - RC - RK - RK - RC - PIF

- PIF - RK

- PIF - RK - RC

Tabel (continuare) 5

0 1 23.19 Verificarea constantei reglajului tensiunii la bornele generatorului, excitaţia fiind pe reglaj automat

2 Generatorul se află la mers în gol, cu excitaţia pe reglaj automat, excitat la tensiunea nominală la borne.

3 Se urmăreşte ca tensiunea la borne să fie constantă, să nu prezinte fenomene de instabilitate sau să varieze lent în timp.

23.20 Verificarea comenzilor de “creşte, Generatorul se află în paralel cu Excitaţia trebuie să răspundă scade” pe reglaj automat şi manual sistemul la o sarcină oarecare. corect la comenzile din camera de comandă. Se va şi verificarea urmăririi celor două Excitaţia se află alternativ pe moduri de reglaj reglaj manual sau automat. măsura egalitatea tensiunilor de comandă pe modul de reglaj manual şi automat, ceea ce atestă funcţionarea corectă a sistemului de urmărire.

23.21 Verificarea statismului ansamblu- Generatorul se află în paralel cu Se calculează statismul cu lui generator-sistem de excitaţie sistemul de reglaj automat al relaţia : excitaţiei. Se modifică tensiunea σ = (Ub / Ubn ) / (Q b / Q bn ) 100, la borne a generatorului cu unde: ajutorul sistemului. Excitaţia se U este variaţia tensiunii la b va modifica automat, în funcţie borne de sistemul reglat.

U - tensiunea nominală la bn

borne Qb - variaţia puterii reactive la borne Qbn - puterea reactivă nominală la borne 227

4 - PIF - RK

- PIF - RK - RC

- PIF - RK

Tabel (continuare) 5

0 1 23.22 Verificarea limitatorului de subexcitare

2 Generatorul se află în paralel cu sistemul, pe reglaj manual şi pe urmă pe reglaj automat al excitaţiei.

23.23 Comportarea sistemului de excitaţie şi RAT la regimuri subexcitate ale generatorului

Generatorul se află în paralel cu sistemul. Excitaţia se află pe reglaj automat.

23.24 Verificarea regimului termic al echipamentului

Generatorul se află în paralel cu sistemul, la o sarcină cât mai apropiată de cea nominală.

Excitaţia va fi ori pe reglaj manual, ori pe reglaj automat.

3 Se verifică fazarea corectă a mărimilor la intrarea în limitator. Se dezexcită, controlat, din cheie, generatorul până la atingerea pragului de intrare în funcţiune a limitatorului.

Limitarea trebuie să se facă lin, fără oscilaţii. La acestă probă, protecţia de pierdere a excitaţiei se va pune pe semnalizare.

Se dezexcită din cheie generatorul până la limita admisă de încălzirile din zona frontală a generatorului.

Regimul trebuie să fie stabil.

Pe perioada probei, protecţia de pierdere a excitaţiei se va pune pe semnalizare.

Se va urmări pe aparatele de măsură corespunzătoare şi prin control la faţa locului starea termică a echipa-mentului. Nu sunt permise încălziri locale excesive în dulapurile de excitaţie.

228

4 - PIF - RK

- PIF - RK

- PIF - RK

Tabel (continuare) 5

0 1 2 23.25 Verificarea plafonului de forţare a Generatorul se află în paralel cu excitaţiei sistemul la o sarcină oarecare.

Se simulează la intrarea în RAT scăderea tensiunii la bornele generatorului.

23.26 Verificarea comportării sistemului de excitaţie + RAT la tre-cerea pe alimentarea de rezervă (prin AAR)

23.27 Verificarea comportării sistemului de excitaţie şi RAT la aruncarea de sarcină activă şi reactivă, fără deconectarea excitaţiei

23.28 Idem proba 23.27, cu deconectarea excitaţiei

3 Se oscilografiază fenomenul - PIF tranzitoriu de forţare a excitaţiei. Se va urmări atingerea plafonului de excitaţie, precum şi intrarea în funcţiune a limitării acestuia după un timp de 1-2 s.

Se efectuează la echipamentele Se oscilografiază fenomenul. - PIF de excitaţie alimentate prin trafo Mărimile electrice ale genedin serviciile interne. ratorului trebuie să rămână Generatorul se află în paralel cu neschimbate după amortizarea regimului tranzitoriu al sistemul. Se face trecerea cu pauză AAR, a alimentării SI de la trecerii. borne pe cele generale.

Generatorul se află în paralel cu Se oscilografiază fenomenul.

- PIF sistemul la o sarcină cât mai După amortizarea regimului apropiată de cea nominală. tranzitoriu, generatorul trebuie Excitaţia se află pe reglaj să rămână în gol, excitat la automat. Se deconectează tensiunea nominală la bornele întreruptorul de bloc fără a generatorului. declanşa şi excitaţia.

Generatorul se află în paralel cu Se oscilografiază fenomenul - PIF sistemul la o sarcină cât mai de stingere a câmpului de apropiată de cea nominală. excitaţie şi a scăderii tensiunii Excitaţia se va afla pe reglaj la bornele generatorului. automat. Se deconectează întreruptorul de bloc concomitent cu excitaţia.

229

4

Tabel (continuare) 5