Wp m 20140401

1 APRILIE 2014

DE CE TREBUIE SĂ NE RUGĂM?

Tirajul fiecărei ediţii: 45944000 ÎN 213 LIMBI

1 APRILIE 2014

․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․

Vol. 135, No. 7 APRIL 1, 2014

Semimonthly ROMANIAN

ˆ REVISTA Turnul de veghe ıi aduce onoare lui Iehova Dumnezeu, Suveranul universului. Ea este o ˘ ˆ ˆ sursa de mangaiere pentru oameni, ˆ ˆ ˘ ˘ ˘ ıntrucat anun ¸ta vestea buna ca, ˆ ˆ ın curand, Regatul ceresc al lui ˘ ˘ ˘ Dumnezeu va pune capat rauta ¸tii ˘ ˆ ˆ si¸ va transforma pamantul ıntr-un ˘ ˆ paradis. Aceasta publica ¸tie ısi¸ ˆ ˘ ˘ ˘ ˆ ındeamna cititorii sa creada ın Isus Cristos, care a murit pentru caˆ noi ˘ ˘ ˘ sa putem primi via ¸ta vesnic ¸ a. In prezent, el domneste ¸ ca Rege al Regatului lui Dumnezeu. Revista ˘ ˘ ˘ Turnul de veghe, publicata fara ˆ ˘ ıntrerupere din 1879, este apolitica ˘ si¸ se bazeaza pe Biblie.

Doriti¸ mai multe informatii ¸ sau un studiu biblic gratuit la domiciliu?

SUBIECTUL DE COPERTĂ

De ce trebuie să ne rugăm?

PAGINILE 3-7 De ce te rogi? 3 De ce trebuie să ne rugăm? 4 ․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․

ALTE ARTICOLE Biblia schimbă viaţa oamenilor 8 Poţi să te împotriveşti tentaţiei! 10 V-aţi întrebat? 13 Thomas Emlyn, blasfemator sau apărător al adevărului? 14 Răspunsuri la întrebări biblice 16

Accesati¸ www.jw.org sau scrieti-ne la una dintre ¸ adresele de mai jos. ˆ Pentru ROMANIA: Martorii lui Iehova CP 132, OP 39 RO-024330 Bucuresti ¸ Pentru REPUBLICA MOLDOVA: Martorii lui Iehova PO Box 472 ˘ MD-2005 Chisin ¸ au ˘ Pentru o lista cu toate adresele postale, ¸ vezi www.jw.org/ro/contact. ˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙

CITIŢI MAI MULTE ONLINE | www.jw.org RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI BIBLICE: Care este sensul vieţii?

(Căutaţi la ÎNVĂŢĂTURI BIBLICE > RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI BIBLICE)

˘ ˘ Aceasta publicatie ¸ nu se comercializeaza. Ea ˘ ˆ ˘ este distribuita ın cadrul unei lucrari mondiale ˘ ˘ de instruire biblica, sustinute prin donatii. ¸ ¸ Daca ˘ ˘ nu exista alta indicatie, ¸ citatele biblice sunt din Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi.

The Watchtower (ISSN 0043-1087) is published semimonthly by Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.; L. Weaver, Jr., President; G. F. Simonis, Secretary-Treasurer; 25 Columbia Heights, Brooklyn, NY 11201-2483, and by Watch Tower Bible and Tract Society of Canada, PO Box 4100, Georgetown, ON L7G 4Y4.

Druck und Verlag: Wachtturm Bibel- und Traktat-Gesellschaft der Zeugen Jehovas, e. V., Selters/Taunus. Verantwortliche Redaktion: Ramon Templeton, Selters/Taunus. 5 2014 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania. Printed in Germany.

34567

1 APRILIE 201 4

DESCĂRCAŢI ACEASTĂ REVISTĂ ÎN DIFERITE FORMATE ONLINE

˘ ˘ DE CE TREBUIE SA NE RUGAM?

SUBIECTUL DE COPERTĂ

De ce te

rogi?

Te rogi cu regularitate? Mulţi oameni, chiar şi unii atei, obişnuiesc să se roage.

Dar de ce se roagă oamenii? Potrivit unui sondaj realizat în Franţa, jumătate dintre cetăţenii acestei ţări se roagă uneori sau meditează „doar ca să se simtă mai bine”. Asemenea multor europeni, ei nu se roagă în sensul religios al cuvântului, ci pentru a beneficia de „efectele liniştitoare ale rugăciunii”. Pe de altă parte, unii credincioşi se îndreaptă spre Dumnezeu numai când au nevoie de el, aşteptând să primească imediat răspuns la cererile lor (Isaia 26:16).

Tu de ce te rogi? Consideri că rugăciunea este doar o modalitate de a-ţi pune gândurile în ordine? Dacă eşti o persoană credincioasă, te-au ajutat rugăciunile sau ţi se pare că nu primeşti răspuns la rugăciuni? Biblia te poate ajuta să consideri rugăciunea un mijloc preţios prin care te poţi apropia de Dumnezeu, nu doar o modalitate de a te simţi mai bine.

1 APRILIE 2014

|

3

De ce trebuie să ne rugăm? „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, iar el se va apropia de voi!”

(Iacov 4:8)

„Dacă Dumnezeu cunoaşte totul, chiar şi gândurile mele, de ce mai trebuie să mă rog?”, te-ai putea întreba pe bună dreptate. N-a spus Isus că Dumnezeu ‘ştie de ce avem nevoie chiar înainte de a-i cere’? (Matei 6:8) Înţelegând lucrul acesta, regele David din Israelul antic a scris: „Cuvântul nu este încă pe limba mea, dar iată că tu o, Iehova, îl ştii deja în întregime” (Psalmul 139:4). Atunci, de ce trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu? Pentru a răspunde la această întrebare, să vedem ce spune Biblia despre rugăciune.

Dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie ascultate de Dumnezeu, trebuie să ne străduim să facem tot ce ne cere el. Astfel, ne vom convinge personal că rugăciunile au putere, aşa cum se va arăta în acest articol. Mai multe informaţii referitoare la rugăciune se găsesc în capitolul 17 al cărţii Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova, sau pe site-ul www.jw.org.

„Aceasta este încrederea pe care o avem în El: că, indiferent ce am cere după voinţa sa, El ne ascultă.”

(1 Ioan 5:14)

RUGĂCIUNEA NE APROPIE DE DUMNEZEU Deşi Biblia arată că Iehova Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile, ea ne dezvăluie că el nu este interesat doar să strângă informaţii despre slujitorii săi (Psalmul 139:6; Romani 11:33). Memoria sa infinită se deosebeşte de memoria unui calculator care stochează date despre indivizi fără o implicare personală. De fapt, Dumnezeu este interesat de gândurile noastre cele mai profunde, deoarece vrea să ne apropiem mai mult de el (Psalmul 139:23, 24; Iacov 4:8). Din acest motiv, Isus şi-a încurajat continuatorii să se roage, deşi Tatăl său ştie care sunt necesităţile noastre de bază (Matei 6:6-8). Cu cât vom vorbi mai des cu Dumnezeu despre gândurile noastre, cu atât ne vom apropia mai mult de el.

Uneori se întâmplă să nu ştim pentru ce să ne rugăm. Într-o asemenea situaţie, Dumnezeu înţelege sentimentele noastre neexprimate şi, cunoscând foarte bine împrejurările în care ne aflăm, poate să ne vină în ajutor oferindu-ne exact ce avem nevoie (Romani 8:26, 27; Efeseni 3:20). Când ne dăm seama că Dumnezeu a intervenit în viaţa noastră, poate chiar într-un mod mai puţin evident, ne simţim atraşi spre el.

RĂSPUNDE DUMNEZEU LA TOATE RUGĂCIUNILE? Biblia ne dă asigurarea că Dumnezeul cel Atotputernic răspunde la rugăciunile slujitorilor săi fideli, dar ne şi explică de ce nu ascultă unele rugăciuni. De exemplu, într-un timp când violenţa era larg răspândită în Israelul antic, Dumnezeu l-a inspirat pe profetul Isaia să spună poporului: „Chiar dacă faceţi multe rugăciuni, nu ascult.

Mâinile vă sunt pline de vărsare de sânge” (Isaia Biblia dezvăluie că numele lui Dumnezeu este Iehova.

1:15). Desigur, cei care nu ţin cont de legile divine sau care se roagă având motivaţii greşite nu se pot aştepta să fie ascultaţi de Dumnezeu (Proverbele 28:9; Iacov 4:3).

Pe de altă parte, Biblia conţine următoarea asigurare: „Indiferent ce am cere după voinţa sa, El ne ascultă” (1 Ioan 5:14). Dar înseamnă oare aceasta că Dumnezeu răspunde la toate cererile slujitorilor săi? Nu neapărat. Să ne gândim la apostolul Pavel, care l-a implorat de trei ori pe Dumnezeu să îndepărteze „un spin” din carnea sa (2 Corinteni 12:7, 8). Este posibil ca Pavel să fi suferit de o afecţiune oculară cronică. Cât de greu trebuie să-i fi fost apostolului! Pavel primise darul de a face vindecări şi chiar înviase o persoană, totuşi a trebuit să lupte cu propria-i boală (Faptele 19:11, 12; 20:9, 10). Deşi n-a primit răspunsul pe care îl dorea, Pavel a acceptat cu recunoştinţă răspunsul lui Dumnezeu (2 Corinteni 12:9, 10).

Este adevărat că unele personaje biblice au primit răspunsuri miraculoase la rugăciuni (2 Regi 20:1-7). Însă nici pe timpul acela astfel de răspunsuri n-au fost ceva obişnuit. Unele persoane credincioase au fost tulburate când li s-a părut că Dumnezeu nu le răspundea la rugăciuni. Regele David a întrebat: „Până când mă vei uita, o, Iehova? Pentru totdeauna?” (Psalmul 13:1). Dar, când şi-a amintit că Iehova îl salvase de multe ori, acest bărbat fidel şi-a exprimat din nou încrederea în Dumnezeu. În continuarea aceleiaşi rugăciuni, el a spus: „Cât despre mine, eu mă încred în bunătatea ta iubitoare” (Psalmul 13:5). Asemenea lui David, şi slujitorii de astăzi ai lui Dumnezeu trebuie să persevereze uneori în rugăciune până când primesc răspuns la cererile lor (Romani 12:12).

1 APRILIE 2014

|

5

„Umiliţi-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, pentru ca el să vă înalţe la timpul potrivit.”

(1 Petru 5:6)

CUM RĂSPUNDE DUMNEZEU LA RUGĂCIUNI? Dumnezeu răspunde la cererile noastre sincere.

Din motive întemeiate, părinţii iubitori nu le dau întotdeauna imediat copiilor lor lucrurile pe care le cer. În mod asemănător, Dumnezeu ar putea să nu răspundă la cererile noastre aşa cum ne imaginăm noi sau atunci când vrem noi. Însă putem fi convinşi că, asemenea unui tată iubitor, Dumnezeu va răspunde la cererile noastre sincere la timpul potrivit şi în modul cel mai bun (Luca 11:11-13).

Răspunsul lui Dumnezeu este uneori mai greu de sesizat.

Dar dacă ne rugăm pentru rezolvarea unei probleme care persistă? Ar trebui oare să tragem concluzia că, întrucât nu există răspunsuri miraculoase, Iehova nu ne-a răspuns deloc? Nu, ci ar trebui să vedem dacă nu cumva Iehova ne-a sprijinit într-un mod mai puţin evident. De exemplu, poate că un prieten grijuliu s-a străduit să ne ajute exact când am avut nevoie (Proverbele 17:17).

Este posibil ca Iehova să-l fi îndemnat pe acest prieten să ne vină în ajutor. De asemenea, răspunsul lui Dumnezeu la un strigăt de ajutor poate fi găsit în paginile Bibliei. Sfaturile ei ne ajută să dobândim înţelepciunea necesară pentru a face faţă unei situaţii dificile (2 Timotei 3:16, 17).

Deseori, în loc să înlăture o problemă, Dumnezeu le dă slujitorilor săi putere să lupte cu ea (2 Corinteni 4:7). De exemplu, când Isus l-a implorat pe Dumnezeu să îndepărteze de la el o încercare, de teamă că aceasta ar fi putut dezonora numele Tatălui său, Iehova a trimis un înger ca să-şi întărească Fiul (Luca 22:42, 43). În mod asemănător, Dumnezeu se poate folosi de un prieten apropiat care să ne încurajeze exact când avem nevoie (Pro-

6

|

TURNUL DE VEGHE

verbele 12:25). Deoarece aceste răspunsuri sunt mai greu de sesizat, poate că ar trebui să fim mai atenţi la modul în care ne răspunde Dumnezeu la rugăciuni.

Uneori trebuie să aşteptăm până când Dumnezeu consideră că este momentul potrivit.

Biblia spune că Dumnezeul cel Atotputernic le arată favoare celor umili „la timpul potrivit” (1 Petru 5:6). Aşadar, dacă ni se pare că răspunsul la cererile noastre sincere întârzie, n-ar trebui să tragem concluzia că pe Iehova nu-l interesează problema noastră. Dimpotrivă, întrucât are o perspectivă infinit superioară asupra situaţiei noastre, Creatorul nostru iubitor ne evaluează cererile având în vedere binele nostru de durată.

Să ilustrăm: Imaginează-ţi că ai un băieţel care te roagă să-i cumperi o bicicletă. Îi vei îndeplini imediat cererea? Dacă fiul tău este prea mic ca să meargă pe bicicletă, ai putea decide să dai curs cererii sale atunci când vei considera că este cel mai bine pentru el. În mod asemănător, Dumnezeu ne va da „lucrurile cerute” de inima noastră la momentul potrivit, dacă vom continua să ne rugăm (Psalmul 37:4).

SĂ FIM SIGURI CĂ IEHOVA NE ASCULTĂ!

Biblia îi îndeamnă pe adevăraţii creştini să nu-şi piardă încrederea în puterea rugăciunii. Însă unii ar putea spune: Uşor de zis, dar greu de făcut.

Este adevărat, dacă suportăm de mult timp o situaţie neplăcută sau o nedreptate, ar putea să ne fie greu să aşteptăm răspunsul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, este bine să ne amintim că Isus a arătat cât de mult contează să perseverăm în rugăciune.

El a făcut o ilustrare cu o văduvă nevoiaşă, care a insistat pe lângă un judecător nedrept să-i facă

dreptate (Luca 18:1-3). Deşi, la început judecătorul n-a vrut s-o ajute, în cele din urmă a spus în sinea lui: „Îi voi face dreptate, ca să nu vină şi să mă bată întruna la cap” (Luca 18:4, 5). Potrivit textului în limba originară, judecătorul i-a acordat atenţie văduvei pentru ca aceasta să nu-l mai plictisească sau să nu-i strice reputaţia. Dacă până şi un judecător nedrept ar ajuta o văduvă nevoiaşă pentru ca reputaţia lui să nu aibă de suferit, cu atât mai mult Dumnezeul nostru iubitor le va face dreptate celor „care strigă către el zi şi noapte”. După cum a spus Isus, Dumnezeu „le va face dreptate repede” (Luca 18:6-8).

Deşi poate că uneori simţim că am obosit să mai cerem ajutor, n-ar trebui să renunţăm. Perseverând în rugăciune, demonstrăm că dorim cu sinceritate să vedem intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră. De asemenea, învăţăm să discernem răspunsurile lui la rugăciunile noastre şi, astfel, ne apropiem mai mult de el. Într-adevăr, putem fi siguri că Iehova ne va răspunde la rugăciuni dacă vom continua să ne rugăm cu credinţă (Luca 11:9).

Răspunsul lui Dumnezeu la un strigăt de ajutor poate fi găsit în paginile Bibliei

În timpurile biblice, Dumnezeu le poruncise judecătorilor din Israel să le arate o consideraţie specială văduvelor şi orfanilor (Deuteronomul 1:16, 17; 24:17; Psalmul 68:5).

„Continuaţi să cereţi şi vi se va da.”

(Luca 11:9)

Dumnezeu se poate folosi de prieteni iubitori care să ne ajute exact când avem nevoie 1 APRILIE 2014

|

7

BIBLIA SCHIMBĂ VIAŢA OAMENILOR

Răspundeau cu Biblia la orice întrebare

RELATARE DE ISOLINA LAMELA

ANUL NAŞTERII

1950 ŢARA

SPANIA ÎNAINTE

CĂLUGĂRIŢĂ CATOLICĂ

8

|

TURNUL DE VEGHE

DESPRE TRECUTUL MEU: M-am născut la o mică fermă dintr-un sat din Galicia, provincie aflată în nord-vestul Spaniei, într-o familie cu opt copii, eu fiind a patra. Pe atunci, în Spania era obiceiul ca părinţii să-şi trimită cel puţin un copil la mănăstire sau la teologie. În familia noastră, trei dintre copii s-au conformat acestui obicei.

La vârsta de 13 ani am mers la o mănăstire din Madrid, unde se afla sora mea mai mare. Atmosfera de aici era austeră. Nu existau legături de prietenie, doar reguli, rugăciuni şi multă sobrietate. Dis-de-dimineaţă ne strângeam în capelă ca să medităm. Deseori însă stăteam fără să mă gândesc la nimic. Apoi cântam cântece religioase în latină şi asistam la liturghie, care se ţinea tot în latină. Nu înţelegeam aproape nimic, iar Dumnezeu era foarte departe de mine. Zilele se scurgeau într-o linişte apăsătoare. Când o întâlneam pe sora mea, nu aveam voie să-i spun decât: „Ave Maria, fecioară preacurată!”. Călugăriţele ne lăsau să stăm de vorbă doar o jumătate de oră după fiecare masă. Viaţa la mănăstire nu se compara cu viaţa fericită de acasă! Mă simţeam singură şi deseori plângeam.

Deşi nu mă consideram o persoană evlavioasă, la vârsta de 17 ani am depus jurământ şi am devenit călugăriţă. Am făcut acest pas din sentimentul datoriei, însă, la scurt timp după aceea, am început să mă întreb dacă aveam cu adevărat vocaţie religioasă. Călugăriţele îmi spuneau că persoanele care au asemenea îndoieli ajung în iad. Însă îndoielile mele au persistat. Ştiam că Isus Cristos nu dusese o viaţă de ascet, ci îşi petrecuse cea mai mare parte a timpului învăţându-i pe oameni şi ajutându-i (Matei 4:23-25). La vârsta de 20 de ani mi-am dat seama că locul meu nu era la mănăstire. În mod surprinzător, stareţa mi-a spus că, întrucât aveam îndoieli, cel mai bine era să-mi fac repede bagajele şi să plec. Se temea, probabil, că le voi influenţa şi pe celelalte fete. De aceea, am plecat de la mănăstire.

Când m-am întors acasă, părinţii au fost foarte înţelegători cu mine. Nu după mult timp am plecat la fratele meu în Germania, pentru că în satul nostru nu găsisem nimic de lucru. El făcea parte dintr-un grup de spanioli comunişti expatriaţi. Mă simţeam bine printre acei oameni care militau pentru drepturile muncitorilor şi pentru egalitate între bărbaţi şi femei. Prin urmare, am devenit comunistă şi m-am căsătorit cu un bărbat din acel grup. Consideram că fac ceva util distribuind materiale comuniste şi luând parte la marşuri de protest.

Dar, după un timp, am început din nou să am îndoieli. Am observat că, deseori, comuniştii nu făceau ceea ce spuneau. În 1971, câţiva membri tineri ai grupului nostru au incendiat Consulatul Spaniol din Frankfurt în semn de protest faţă de nedreptăţile comise de regimul dictatorial din Spania. Eu însă n-am fost de acord cu felul în care şi-au exprimat ei nemulţumirea. Atunci am început să am şi mai multe îndoieli referitoare la acest grup.

După ce s-a născut primul nostru copil, i-am spus soţului meu că nu voi mai participa la şedinţele comuniste. Niciuna dintre prietenele mele nu m-a vizitat după ce am născut. Mă simţeam foarte singură. Deseori mă întrebam care este scopul vieţii.

Merita oare să fac atâtea eforturi în încercarea de a schimba lumea?

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: În 1976, un cuplu de Martori ai lui Iehova spanioli au bătut la uşa noastră şi mi-au oferit literatură biblică. Am

acceptat-o, iar la următoarea vizită le-am pus multe întrebări despre suferinţă, inegalitate şi nedreptate.

Am fost surprinsă când am văzut că răspundeau cu Biblia la orice întrebare. De aceea, am fost imediat de acord să încep un studiu biblic.

La început, discuţiile mele cu ei au fost pur informative. Lucrurile s-au schimbat însă când eu şi soţul meu am început să asistăm la întrunirile de la sala Regatului. Pe atunci aveam doi copii. Plini de amabilitate, Martorii ne luau de acasă şi ne ajutau să avem grijă de copii în timpul întrunirilor.

Treptat am început să-i îndrăgesc pe Martori.

Cu toate acestea, mai aveam unele îndoieli de natură religioasă. Când le-am făcut o vizită rudelor din Spania, unchiul meu, care era preot, a încercat să mă convingă să nu mai studiez Biblia. Însă Martorii locali m-au ajutat foarte mult. Ei mi-au răspuns la întrebări aşa cum făcuseră şi Martorii din Germania. Prin urmare, după ce m-am întors în Germania m-am hotărât să reiau studiul, deşi soţul meu n-a vrut să mai studieze. În 1978 m-am botezat ca Martoră a lui Iehova.

FOLOASE:Cunoaşterea adevărului biblic mi-a dat un scop real şi un sens în viaţă. De exemplu, 1 Petru 3:1-4 le îndeamnă pe soţii să le fie „supuse” soţilor lor cu „respect profund” şi să cultive un „spirit blând şi liniştit, care este de mare valoare în ochii lui Dumnezeu”. Aceste principii m-au ajutat să-mi îndeplinesc rolul de soţie şi de mamă.

Au trecut 35 de ani de când sunt Martoră. Sunt fericită că eu şi patru dintre cei cinci copii ai mei facem parte dintr-o familie mondială de fraţi şi surori care îi slujesc lui Dumnezeu.

1 APRILIE 2014

|

9

Poţi să te împotriveşti tentaţiei! „N-am intenţionat să privesc imagini pornografice, dar am intrat pe internet şi dintr-odată a apărut o fereastră pe care am deschis-o.” (CODY) „O fată atrăgătoare de la serviciu a început să flirteze cu mine. Într-o zi mi-a propus să mergem la un hotel ca să «ne distrăm puţin». Ştiam ce urmărea de fapt.” (DYLAN) OT să rezist la orice, mai puţin la tentaţii.”

Această zicală arată cum consideră unii tentaţiile: ca pe ceva atrăgător. Pentru alţii însă, tentaţia este un duşman viclean, pe care ar vrea să-l învingă. Tu ce părere ai? Ce ar trebui să faci când te afli în faţa unei tentaţii: să cedezi sau să te împotriveşti?

Bineînţeles, nu toate tentaţiile cauzează probleme grave. De exemplu, faptul de a mânca o prăjitură în plus nu-ţi va distruge viaţa. Însă, dacă cedezi în faţa unor tentaţii, cum sunt cele care duc la imoralitate sexuală, consecinţele pot fi dezastruoase. Biblia avertizează: „Oricine comite adulter ... este lipsit de inimă; cine face aşa îşi pierde sufletul” (Proverbele 6:32, 33).

Cum ar trebui să reacţionezi când te afli în faţa tentaţiei de a comite imoralitate? Biblia spune: „Iată care este voinţa lui Dumnezeu: sfinţirea

„P

Numele din acest articol au fost schimbate.

10

|

TURNUL DE VEGHE

voastră, ca să vă abţineţi de la fornicaţie, ca fiecare dintre voi să ştie cum să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi onoare” (1 Tesaloniceni 4:3, 4).

Ce te poate ajuta să cultivi o voinţă puternică? Să analizăm trei paşi importanţi.

Pasul 1: Ţine-ţi privirea sub control.

Faptul de a privi în mod insistent imagini senzuale alimentează dorinţe nepotrivite. Arătând legătura dintre a privi un anumit lucru şi a-l dori, Isus a avertizat: „Cine priveşte insistent o femeie în aşa fel încât s-o poftească a şi comis adulter cu ea în inima lui”. Folosind o hiperbolă foarte sugestivă, Isus a îndemnat: „Dacă ochiul tău drept te face să te poticneşti, scoate-l şi aruncă-l de la tine” (Matei 5:28, 29). Ce a vrut să spună Isus prin aceste cuvinte? Pentru a nu ceda în faţa unei tentaţii, trebuie să trecem cu hotărâre la acţiune, nu să privim insistent o imagine provocatoare.

Să ilustrăm. Imaginează-ţi că vezi întâmplător lumina orbitoarea a unui aparat de sudură. Ce faci? Te uiţi insistent la ea? Bineînţeles că nu! Te întorci cu spatele sau îţi pui mâna la ochi ca să te protejezi. În mod asemănător, dacă vezi în treacăt o imagine erotică – într-o revistă, pe ecranul calculatorului sau chiar pe viu – , îndreaptă-ţi imediat privirea în altă parte. Nu permite ca mintea să-ţi fie contaminată. Juan, care a fost dependent de pornografie, a spus: „De multe ori, când văd o femeie atrăgătoare, simt dorinţa să o privesc insistent. De aceea, mă oblig să privesc în altă parte şi îmi zic: «Roagă-te lui Iehova! Acum!» După ce mă rog, acel impuls dispare” (Matei 6:9, 13; 1 Corinteni 10:13).

De asemenea, să ne gândim la Iov, un bărbat fidel din vechime, care a spus: „Am făcut legământ cu ochii mei. Cum să-i dau o atenţie necuvenită unei fecioare?” (Iov 31:1). Şi tu poţi imita exemplul lui Iov luând o hotărâre asemănătoare.

Sugestie: Dacă vezi fără să vrei o imagine erotică, îndreaptă-ţi imediat privirea în altă parte.

Dacă eşti cuprins de gânduri nepotrivite, roagă-te imediat

Dacă vezi fără să vrei imagini erotice, îndreaptă-ţi privirea în altă parte

Urmează exemplul scriitorului biblic care s-a rugat astfel: „Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte” (Psalmul 119:37).

Pasul 2: Ţine-ţi gândurile sub control. Întrucât suntem imperfecţi, s-ar putea ca uneori să luptăm cu dorinţe greşite. Biblia spune: „Fiecare este încercat, fiind atras şi ademenit de propria lui dorinţă. Apoi dorinţa, când devine roditoare, dă naştere păcatului” (Iacov 1:14, 15). Cum poţi evita să intri în acest cerc vicios?

Când eşti cuprins de dorinţe greşite, nu uita că tu alegi cum vei reacţiona. Luptă cu aceste dorinţe. Alungă-le din minte. Evită fanteziile imorale. Troy, care a fost dependent de pornografia pe internet, a spus: „Ca să-mi reprim gândurile nepotrivite, mă străduiam să-mi ţin mintea ocupată cu gânduri curate. Nu mi-a fost deloc uşor.

Am recidivat de multe ori. Dar, în cele din urmă, 1 APRILIE 2014

|

11

am învăţat să-mi controlez gândurile”. O femeie pe nume Elsa, care în adolescenţă s-a confruntat cu tentaţii imorale, povesteşte: „Am reuşit să alung gândurile nepotrivite ocupându-mi timpul cu lucruri spirituale şi rugându-mă lui Iehova”.

Sugestie: Când îţi vin în minte gânduri imorale, roagă-te imediat. Reprimă acele gânduri umplându-ţi mintea cu „tot ce este adevărat, tot ce merită respect, tot ce este drept, tot ce este cast, tot ce merită să fie iubit, tot ce este vorbit de bine, dacă este vreo virtute şi dacă este vreun lucru demn de laudă, acestea să fie preocuparea voastră” (Filipeni 4:8).

Pasul 3: Ţine-ţi acţiunile sub control.

Când împrejurările sunt favorabile, o persoană care nutreşte dorinţe greşite poate ceda cu uşurinţă în faţa tentaţiei (Proverbele 7:6-23). Ce poţi face pentru a nu deveni o victimă?

Biblia sfătuieşte cu înţelepciune: „Cel prevăzător vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei fără experienţă merg mai departe şi suferă consecinţele” (Proverbele 22:3). Aşadar, ţine-ţi acţiunile sub

„Accesez internetul numai atunci când în preajma mea sunt şi alţi membri ai familiei”

control. Anticipează situaţiile care ar putea să-ţi cauzeze probleme şi evită-le (Proverbele 7:25).

Un bărbat pe nume Filipe, care a fost dependent de pornografie, a spus: „Am aşezat calculatorul într-un loc unde poate fi văzut de toţi membrii familiei şi am instalat filtre de internet. De asemenea, accesez internetul numai atunci când în preajma mea sunt şi alţi membri ai familiei”. În mod asemănător, Troy, menţionat mai înainte, a spus: „Evit să mă uit la filme provocatoare şi să stau în compania unor persoane care vorbesc vulgar despre sex. Nu vreau să mă expun situaţiilor periculoase”.

Sugestie: Evaluează-ţi în mod cinstit slăbiciunile, anticipează situaţiile în care ai putea fi expus unei tentaţii şi evită-le (Matei 6:13).

NU RENUNŢA!

Dar ce poţi face dacă, în pofida eforturilor tale, cedezi în faţa unei tentaţii? Nu te descuraja şi nu renunţa la luptă. Biblia spune: „Cel drept, chiar dacă ar cădea de şapte ori, se va ridica” (Proverbele 24:16). Într-adevăr, Tatăl nostru ceresc ne îndeamnă să ne ‘ridicăm’. Vei accepta ajutorul lui plin de iubire? Dacă da, atunci nu înceta să apelezi la el prin intermediul rugăciunii. Consolidează-ţi credinţa studiind Cuvântul său. Asistarea la întrunirile creştine te va ajuta să-ţi întăreşti hotărârea de a nu cădea pradă tentaţiilor. De asemenea, păstrează vie în minte promisiunea încurajatoare a lui Dumnezeu: „Te voi întări şi te voi ajuta” (Isaia 41:10).

Cody, menţionat la începutul articolului, a spus: „Am luptat din greu să-mi înving dependenţa de pornografie. Am recidivat de multe ori, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ieşit învingător în cele din urmă”. Dylan, amintit şi el la început, a spus: „Aş fi putut ceda cu uşurinţă tentaţiei de a avea relaţii intime cu colega mea de serviciu. Dar am rămas ferm şi i-am spus «Nu!». Este extraordinar sentimentul că ai o conştiinţă curată. Sunt convins că Iehova este mândru de mine”.

Dacă rămâi ferm în faţa unei tentaţii, poţi fi sigur că Dumnezeu este mândru şi de tine! (Proverbele 27:11)

V-AŢI ÎNTREBAT?

Ce fel de viaţă duceau sclavii în timpul dominaţiei romane?

LANŢ CU PLĂCUŢĂ PURTAT DE SCLAVI ÎN TIMPUL DOMINAŢIEI ROMANE

În timpul Imperiului Roman, mulţi oameni deveneau sclavi în urma cuceririlor militare sau a răpirilor. Cei prinşi erau vânduţi şi, de regulă, nu-şi mai vedeau niciodată familia.

Sclavii folosiţi în mine munceau până când mureau. Cei care munceau pământul şi cei care se îndeletniceau cu treburile casnice duceau o viaţă mai uşoară. Unii sclavi erau obligaţi să poarte la gât un lanţ de fier cu o plăcuţă. Pe aceasta era trecută recompensa oferită de stăpân celui ce îl prindea şi îl aducea înapoi pe sclavul fugar. Sclavilor care încercau să scape de mai multe ori li se făcea un semn pe frunte cu fierul roşu, de obicei litera F, de la cuvântul latin fugitivus, adică fugar. În cartea biblică Filimon se vorbeşte despre un sclav fugar, pe nume Onisim, pe care apostolul Pavel l-a trimis înapoi la Filimon, stăpânul de la care fugise. Deşi legea îi permitea lui Filimon să-l pedepsească cu asprime pe Onisim, Pavel l-a rugat pe Filimon ‘să-l primească cu drag’, în numele iubirii şi al prieteniei dintre apostol şi stăpânul acestui sclav (Filimon 10, 11, 15-18).

© Vanni Archive/Art Resource, NY

De ce era renumită în vechime purpura feniciană?

Prin amabilitatea SDC Colour Experience (www.sdc.org.uk)

Fenicia, pe teritoriul căreia se află în prezent Libanul, era cunoscută pentru purpura de Tir. Regele Solomon din Israelul antic a procurat de la un artizan din Tir „lână vopsită în purpuriu” pentru templul din Ierusalim (2 Cronici 2:13, 14).

Purpura de Tir era cea mai scumpă vopsea din acele timpuri, mai ales datorită procesului complicat de fabricare. Mai întâi, pescarii strângeau cantităţi mari de moluşte cu cochilie spiralată (murex). Pentru vopsirea unui singur veşmânt erau necesare aproximativ 12000 de moluşte. Acestor melci marini li se înlăturau cochiliile şi li se scoteau glandele ce conţineau o substanţă colorată. După ce era amestecată cu sare, substanţa era lăsată trei zile la aer şi la soare. Apoi amestecul era pus într-un vas care se acoperea şi se fierbea cu apă de mare câteva zile.

Sute de ani, fenicienii şi-au păstrat pieţele de desfacere a purpurei de Tir mai ales datorită relaţiilor comerciale înfloritoare şi teritoriilor pe care le-au colonizat. Vestigii ale acestui meşteşug s-au descoperit în bazinul Mării Mediterane, chiar şi în extremitatea vestică, la Cádiz (Spania).

Cochiliile acestor moluşte au o lungime cuprinsă între 5 şi 8 centimetri.

1 APRILIE 2014

|

13

Thomas Emlyn Blasfemator sau apărător al adevărului?

CINE A FOST THOMAS EMLYN?

Thomas Emlyn s-a născut la 27 mai 1663, în Stamford (comitatul Lincolnshire, Anglia). La vârsta de 19 ani, el a ţinut prima predică. Ulterior, Emlyn a devenit duhovnicul unei contese din Londra, iar după un timp s-a mutat la Belfast (Irlanda).

Aici a slujit un timp într-o biserică parohială, iar mai târziu a fost pastor în diverse locuri, inclusiv la Dublin.

DE CE A FOST ACUZAT DE BLASFEMIE?

Emlyn studia cu multă atenţie Biblia. În urma cercetărilor sale, el a ajuns să aibă îndoieli cu privire la doctrina Trinităţii, deşi mai înainte crezuse în ea. În timp ce studia evangheliile, s-a convins că acestea erau în armonie cu noua lui înţelegere.

Emlyn nu a vorbit imediat despre adevărurile pe care le descoperise. Totuşi, unii membri ai bisericii din Dublin au observat că el nu mai făcea referire la Trinitate în predicile sale. Ştiind că noua lui înţelegere nu va fi acceptată, Emlyn a

14

|

TURNUL DE VEGHE

„Sufăr pentru ceea ce sunt încredinţat că este adevărul despre el [Dumnezeu] şi despre gloria sa.”

(Thomas Emlyn) scris: „Nu cred că voi putea rămâne în acest loc, în care odinioară mi-am exprimat convingerile”. În iunie 1702, Emlyn a fost întrebat de doi colaboratori ai săi de ce nu mai vorbea despre Trinitate în predicile sale. Emlyn le-a mărturisit că nu mai credea în ea şi că intenţiona să demisioneze.

Câteva zile mai târziu, el a plecat din Dublin (Irlanda) în Anglia. Totuşi, după două luni şi jumătate s-a întors aici pentru a rezolva nişte treburi, cu intenţia de a se muta definitiv la Londra. Cât timp a stat la Dublin, Emlyn a publicat cartea Humble Inquiry Into the Scripture-Account of Jesus Christ (Incursiune în relatarea biblică despre Isus Cristos), în care şi-a prezentat noile opinii. În această carte, el a adus dovezi biblice clare că Isus nu este Dumnezeul Suprem. Cartea a stârnit furia congregaţiei din care făcuse parte Emlyn. Împotriva lui a fost formulată o plângere oficială.

La 14 iunie 1703, Emlyn a fost arestat şi dus înaintea Înaltei Curţi din Dublin. În lucrarea True Narrative of the Proceedings (Adevărul despre proces), Emlyn a arătat că a fost acuzat ‘de scrierea şi publicarea unei cărţi în care a susţinut în mod blasfemator şi cu răutate că Isus Cristos nu este

Din cartea The Works of Mr. Thomas Emlyn, 1746

INE a fost Thomas Emlyn şi de ce a luat el poziţie de partea adevărului biblic? Ce putem învăţa de la el?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, să ne întoarcem în timp, la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, şi să ne familiarizăm cu climatul religios din Anglia şi din Irlanda acelor vremuri. Biserica Anglicană deţinea o mare autoritate. Totuşi, anumite grupări protestante, precum şi unele persoane se aflau în conflict cu Biserica.

C

egal cu Dumnezeu, Tatăl’. Procesul a fost o înscenare. Şapte episcopi ai Bisericii Irlandei au stat pe aceeaşi bancă împreună cu judecătorii. Emlyn nu a fost lăsat să se apere. Richard Levins, un avocat renumit, i-a spus lui Emlyn că „va fi vânat ca un lup”. La finalul procesului, Richard Pyne, preşedintele Tribunalului din Irlanda, le-a spus juraţilor că, dacă nu aveau să dea verdictul aşteptat, „lorzii şi episcopii [lui] erau acolo”, dându-le astfel de înţeles că nu vor scăpa nepedepsiţi.

Când Emlyn a fost găsit vinovat, consilierul juridic al Curţii i-a sugerat să retracteze. Însă Emlyn a refuzat. El a fost amendat şi condamnat la un an de închisoare. Întrucât nu a putut să plătească suma stabilită, a stat în închisoare doi ani, până când un prieten a convins autorităţile să-i reducă amenda.

Emlyn a fost eliberat la 21 iulie 1705. După ce a suportat aceste umiliri, el a rostit cuvintele citate la începutul articolului: „Sufăr pentru ceea ce sunt încredinţat că este adevărul despre el [Dumnezeu] şi despre gloria sa”.

Emlyn s-a mutat la Londra, unde, în cele din urmă, s-a asociat cu William Whiston, un alt biblist persecutat pentru că îşi făcuse publice opiniile referitoare la adeLucrarea în care vărul biblic. Whiston l-a resEmlyn a susţinut pectat foarte mult pe Emlyn, cu dovezi că Isus numindu-l „«primul şi cel nu este Dumnezeul Suprem mai important confesor» al «creştinismului primar»”.

DE CE A RESPINS EMLYN TRINITATEA?

Întocmai ca William Whiston sau Isaac Newton, un alt erudit respectat, Emlyn a înţeles că Biblia nu susţine doctrina Trinităţii, aşa cum este prezentată în Crezul atanasian. El a explicat: „După ce

am studiat temeinic Sfintele Scripturi şi am cugetat îndelung asupra lor, ... am găsit de cuviinţă ... să-mi corectez punctul de vedere referitor la Trinitate”. El a ajuns la concluzia că „Dumnezeu şi Tatăl lui Isus Cristos este singura Fiinţă Supremă”.

Cum a ajuns Emlyn la această înţelegere? El a găsit multe versete care arătau că Isus şi Tatăl său sunt persoane diferite. În continuare menţionăm câteva dintre aceste versete (comentariile lui Emlyn sunt scrise cu litere italice): Ioan 17:3: „Despre Cristos nu se spune niciodată că este Dumnezeul cel Atotputernic sau un Dumnezeu atât de mare, încât să fie singurul Dumnezeu”. Numai Tatăl este numit „singurul Dumnezeu adevărat”.

Ioan 5:30: „Fiul nu face voinţa lui, ci voinţa Tatălui”.

Ioan 5:26: „Tatăl i-a dat viaţă”.

Efeseni 1:3: „Dacă Isus Cristos este numit de obicei Fiul lui Dumnezeu, nicăieri Tatăl nu este numit Tatăl lui Dumnezeu, ci deseori Tatăl Domnului nostru Isus”.

După ce a analizat toate aceste dovezi, Emlyn a spus fără şovăire: „În niciun pasaj din Sfintele Scripturi nu se spune, aşa cum susţin unii cu tărie, că Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt sunt una şi aceeaşi fiinţă”.

CE PUTEM ÎNVĂŢA?

În zilele noastre, multor oameni le este teamă să susţină învăţăturile Bibliei. Însă Emlyn a avut curaj să ia poziţie de partea adevărului biblic. El a întrebat: „Dacă un om n-ar vorbi despre cele mai importante adevăruri găsite în Sfintele Scripturi, la ce bun să le mai citească şi să le cerceteze?”. Emlyn nu a vrut să denatureze adevărul.

Exemplul lăsat de Emlyn şi de alţii ar trebui să ne îndemne să luăm poziţie de partea adevărului în pofida batjocurilor. Şi noi ne putem întreba: Ce contează cel mai mult, să primesc onoare de la oameni şi aprobarea lor sau să susţin adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu?

1 APRILIE 2014

|

15

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI BIBLICE

Ce va face Isus în viitor? În anul 33 e.n., Isus a murit, a înviat şi a urcat la cer. Mai târziu, el a primit autoritate pentru a domni ca Rege (Daniel 7:13, 14). În viitor, Isus va trece la acţiune în calitate de rege pentru a înlătura sărăcia şi pentru a stabili pacea pe tot pământul. (Citiţi Psalmul 72:7, 8, 13.)

Isus va face lucruri minunate în calitate de Conducător al omenirii. El va folosi puterea primită de la Tatăl său ca să-i readucă la perfecţiune pe oameni. Ei se vor bucura de viaţă pe pământ fără să mai îmbătrânească şi să moară. (Citiţi Ioan 5:26-29; 1 Corinteni 15:25, 26.)

Ce face Isus în prezent?

ˆ ˘ CE NE INVAT¸ A ˆ ın realitate BIBLIA?

CITIŢI ONLINE RĂSPUNSUL LA ALTE ÎNTREBĂRI BIBLICE Puteţi descărca gratuit această revistă, precum şi ediţii anterioare

În calitate de Rege, Isus va curăţa pământul de nedreptate

Biblia disponibilă online în aproximativ 50 de limbi

Pentru mai multe informaţii, vezi capitolul 8 al acestei cărţi, publicate de Martorii lui Iehova Disponibilă şi pe www.jw.org

Accesaţi www.jw.org sau scanaţi acest cod

wp14 04/01-M 131230

În prezent, Isus conduce lucrarea de predicare desfăşurată la nivel mondial de adevăraţii săi continuatori. Aceştia merg la oameni pentru a le arăta ce spune Biblia despre Regatul lui Dumnezeu. Isus a spus că îşi va ajuta discipolii să îndeplinească această lucrare până când Regatul lui Dumnezeu va distruge guvernele omeneşti. (Citiţi Matei 24:14; 28:19, 20.)

Prin intermediul adevăratei congregaţii creştine, Isus îi îndrumă pe oameni spre un mod de viaţă mai bun. De asemenea, el îşi va îndruma continuatorii pentru ca aceştia să supravieţuiască distrugerii actualului sistem şi să primească binecuvântările din lumea nouă promisă de Dumnezeu.

(Citiţi 2 Petru 3:7, 13; Revelaţia 7:17.)