Wp m 20140501

1 MAI 2014

PUTEM CUNOAŞTE VIITORUL?

Tirajul fiecărei ediţii: 45944000 ÎN 213 LIMBI

1 MAI 2014

․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․

Vol. 135, No. 9 MAY 1, 2014

Semimonthly ROMANIAN

ˆ REVISTA Turnul de veghe ıi aduce onoare lui Iehova Dumnezeu, Suveranul universului. Ea este o ˘ ˆ ˆ sursa de mangaiere pentru oameni, ˆ ˆ ˘ ˘ ˘ ıntrucat anun ¸ta vestea buna ca, ˆ ˆ ın curand, Regatul ceresc al lui ˘ ˘ ˘ Dumnezeu va pune capat rauta ¸tii ˘ ˆ ˆ si¸ va transforma pamantul ıntr-un ˘ ˆ paradis. Aceasta publica ¸tie ısi¸ ˆ ˘ ˘ ˘ ˆ ındeamna cititorii sa creada ın Isus Cristos, care a murit pentru caˆ noi ˘ ˘ ˘ sa putem primi via ¸ta vesnic ¸ a. In prezent, el domneste ¸ ca Rege al Regatului lui Dumnezeu. Revista ˘ ˘ ˘ Turnul de veghe, publicata fara ˆ ˘ ıntrerupere din 1879, este apolitica ˘ si¸ se bazeaza pe Biblie.

SUBIECTUL DE COPERTĂ

Putem cunoaşte viitorul?

PAGINILE3-7 Câteva reuşite, numeroase eşecuri 3 Putem cunoaşte viitorul? 4 ․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․

ALTE ARTICOLE O conversaţie cu un Martor al lui Iehova Cred Martorii lui Iehova în Isus? 8 V-aţi întrebat? 11

Doriti¸ mai multe informatii ¸ sau un studiu biblic gratuit la domiciliu?

Imitaţi-le credinţa A supravieţuit durerii care i-a străpuns sufletul 12 Răspunsuri la întrebări biblice 16

Accesati¸ www.jw.org sau scrieti-ne la una dintre ¸ adresele de mai jos. ˆ Pentru ROMANIA: Martorii lui Iehova CP 132, OP 39 RO-024330 Bucuresti ¸ Pentru REPUBLICA MOLDOVA: Martorii lui Iehova PO Box 472 ˘ MD-2005 Chisin ¸ au ˘ Pentru o lista cu toate adresele postale, ¸ vezi www.jw.org/ro/contact. ˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙

CITIŢI MAI MULTE ONLINE | www.jw.org RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI BIBLICE: Provine Biblia de la Dumnezeu?

(Căutaţi la ÎNVĂŢĂTURI BIBLICE > RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI BIBLICE)

˘ ˘ Aceasta publicatie ¸ nu se comercializeaza. Ea ˘ ˆ ˘ este distribuita ın cadrul unei lucrari mondiale ˘ ˘ de instruire biblica, sustinute prin donatii. ¸ ¸ Daca ˘ ˘ nu exista alta indicatie, ¸ citatele biblice sunt din Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi.

The Watchtower (ISSN 0043-1087) is published semimonthly by Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.; L. Weaver, Jr., President; G. F. Simonis, Secretary-Treasurer; 25 Columbia Heights, Brooklyn, NY 11201-2483, and by Watch Tower Bible and Tract Society of Canada, PO Box 4100, Georgetown, ON L7G 4Y4.

Druck und Verlag: Wachtturm Bibel- und Traktat-Gesellschaft der Zeugen Jehovas, e. V., Selters/Taunus. Verantwortliche Redaktion: Ramon Templeton, Selters/Taunus. 5 2014 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania. Printed in Germany.

34567

1 M AI 201 4

DESCĂRCAŢI ACEASTĂ REVISTĂ ÎN DIFERITE FORMATE ONLINE

PUTEM CUNOA STE ¸ VIITORUL?

SUBIECTUL DE COPERTĂ

Câteva reuşite, numeroase eşecuri Ai vrea să ştii ce îţi rezervă viitorul? Această întrebare stârneşte mult interes. Numeroase persoane fac preziceri care, în final, se dovedesc mai mult sau mai puţin adevărate. Iată câteva dintre ele: OAMENII DE ŞTIINŢĂ folosesc echipamente sofisticate şi chel-

tuiesc sume uriaşe pentru a prognoza diverse lucruri, cum ar fi efectele poluării asupra pământului sau starea vremii.

ANALIŞTII prezic tendinţele din domeniul investiţiilor sau al

politicii. Warren Buffett, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, a fost supranumit „profet” datorită investiţiilor sale de succes. Cu ajutorul statisticilor, analistul Nate Silver a făcut nenumărate pronosticuri, de la politica Statelor Unite până la premiile acordate filmelor de la Hollywood.

SCRIERI VECHI au fost interpretate drept profeţii. Unii sunt

de părere că scrierile neclare ale lui Michel de Notredame (Nostradamus), care a trăit în secolul al XVI-lea, se împlinesc în zilele noastre. Încheierea unui ciclu calendaristic mayaş în 21 decembrie 2012 a fost interpretată de unii ca fiind un semn al producerii unui cataclism.

LIDERII RELIGIOŞI prezic uneori dezastre mondiale pentru a

le atrage atenţia oamenilor şi a-şi face adepţi. Harold Camping, „profetul judecăţii de apoi”, şi adepţii săi au anunţat că pământul va fi distrus în 2011. Şi totuşi pământul există şi acum.

MEDIILE SPIRITISTE pretind că au capacităţi neobişnuite de

a prezice viitorul. Edgar Cayce şi Jeane Dixon au făcut câteva preziceri exacte cu privire la unele evenimente care au avut loc în secolul al XX-lea. Însă multe dintre prezicerile lor au fost greşite. De exemplu, Dixon a prezis că în 1958 va izbucni al Treilea Război Mondial, iar Cayce a profeţit că New York-ul va fi acoperit de apele oceanului la mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut.

Totuşi, există o modalitate sigură de a afla viitorul? Această întrebare este cât se poate de pertinentă. Dacă ai avea capacitatea de a prezice evenimente viitoare, viaţa ta ar fi complet diferită.

3

Putem cunoaşte viitorul? că vom avea încredere în prognoza pe care o face pentru ziua următoare. În mod asemănător, dacă am şti că prezicerile făcute de Dumnezeu s-au împlinit în totalitate, cu siguranţă am fi interesaţi să aflăm ce prezice el cu privire la viitorul nostru.

DISTRUGEREA UNUI ORAŞ MARE: Prezicerea cu exactitate a căderii unui oraş mare şi puternic, care a dăinuit multe secole, este, într-adevăr, un lucru remarcabil. Prin intermediul unuia dintre purtătorii săi de cuvânt, Dumnezeu a prezis distrugerea oraşului Ninive (Ţefania 2:13-15). Ce Randy Olson/National Geographic Creative

Cu toţii ne gândim la viitor. Am vrea să ştim cum va fi viaţa noastră şi a celor dragi nouă. Ne întrebăm: Vor trăi copiii noştri într-o lume mai bună?, Va dispărea pământul în urma unui dezastru?, Ce schimbări ar trebui să facem în prezent ca să ne asigurăm un viitor mai bun? Curiozitatea este o caracteristică a fiinţei umane. Este normal să ne dorim siguranţă, ordine şi stabilitate.

Dacă am cunoaşte mai multe lucruri despre viitor, am fi mai pregătiţi atât fizic, cât şi afectiv.

Tu ce crezi că îţi rezervă viitorul? Ştie cineva lucrul acesta? Unele preziceri făcute de specialişti s-au dovedit adevărate, însă multe altele au fost false. Totuşi, primim asigurarea că prezicerile lui Dumnezeu sunt exacte. În Biblie, el este numit: „Cel ce spune de la început sfârşitul şi din timpuri străvechi lucrurile care n-au fost încă făcute” (Isaia 46:10). S-au dovedit adevărate prezicerile lui Dumnezeu?

PREZICERILE DIVINE SUNT EXACTE

De ce este important să ştim dacă profeţiile făcute de Dumnezeu în trecut s-au împlinit? De exemplu, dacă un meteorolog a prognozat cu exactitate mai mulţi ani starea vremii, probabil

4

|

TURNUL DE VEGHE

Zid reconstruit în mijlocul ruinelor cetăţii antice Ninive

spune istoria laică? În secolul al VII-lea î.e.n., după cât se pare la aproximativ 15 ani de la data prezicerii făcute de Dumnezeu, babilonienii şi mezii au atacat şi au cucerit oraşul Ninive. În plus, Dumnezeu a prezis că Ninive avea să devină „o întindere pustie, un ţinut arid, ca pustiul”.

S-au dovedit adevărate aceste cuvinte? Cu siguranţă. Deşi oraşul cu suburbiile lui se întindea pe o suprafaţă de peste 518 kilometri pătraţi, cuceritorii nu l-au cruţat, cum era de aşteptat, ci l-au distrus complet. Ar putea un analist politic să prezică astfel de evenimente cu atâta exactitate?

VA ARDE OASE DE OAMENI: Cine ar avea curajul să prezică în mod exact – cu 300 de ani înainte – numele şi originea unui bărbat care va arde oase de oameni pe un altar, precum şi numele oraşului în care va fi altarul? Dacă o prezicere atât de neobişnuită s-ar dovedi adevărată, atunci autorul ei ar deveni, cu siguranţă, celebru. Purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu a anunţat: „Casei lui David i se va naşte un fiu, al cărui nume va fi Iosia”, iar acesta „va arde ... oase de oameni” pe un altar din oraşul Betel (1 Regi 13:1, 2). După aproximativ trei secole, din linia genealogică a lui David a venit regele Iosia, nume care nu este des întâlnit în Biblie. Aşa cum s-a prezis, Iosia ‘a trimis să se ia oasele din morminte şi le-a ars pe altarul’ din Betel (2 Regi 23:14-16). Cum ar putea să prezică cineva aceste detalii fără a fi îndrumat de o sursă supraomenească?

SFÂRŞITUL UNUI IMPERIU: Ar fi extraordinar dacă o persoană ar putea să prezică în mod corect, cu mult timp înainte, numele unui om care va învinge o putere mondială, precum şi strategia neobişnuită pe care o va folosi. Dumnezeu a anunţat că un bărbat pe nume Cirus va cuceri o naţiune, îi va elibera pe iudei din captivitate şi va sprijini reconstruirea templului lor sfânt. Mai mult decât atât, Dumnezeu a prezis că tactica de luptă a lui Cirus va consta în secarea unor râuri şi că porţile cetăţii vor fi lăsate deschise, înlesnind cucerirea (Isaia 44:27–45:2). S-au împlinit cu exactitate

Profeţii biblici au prezis căderea Babilonului cu o exactitate impresionantă 1 MAI 2014

|

5

numeroasele detalii ale profeţiei divine? Istoricii atestă această cucerire a lui Cirus. Armata lui a secat râuri deviind cu ajutorul unei ingenioase lucrări de inginerie unul dintre cursurile de apă care treceau prin Babilon. În plus, armata a intrat în oraş pe porţile lăsate deschise. Apoi, Cirus i-a eliberat pe iudei şi a emis un decret care le permitea să-şi reconstruiască templul din Ierusalim.

Acest lucru era neobişnuit întrucât Cirus nu se închina la Dumnezeul iudeilor (Ezra 1:1-3). Cine în afară de Dumnezeu ar fi putut prezice cu atâta exactitate aceste evenimente istorice?

Din cele trei exemple reiese că Dumnezeu a prezis evenimente care au avut într-adevăr loc. Însă ele nu sunt cazuri izolate. Iosua, un conducător iudeu, le-a îndreptat atenţia conaţionalilor săi spre un lucru pe care ei îl cunoşteau bine: „Voi recunoaşteţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că niciun cuvânt dintre toate cuvintele bune pe care vi le-a spus Iehova, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit. Toate vi s-au împlinit. Niciun cuvânt dintre ele n-a rămas neîmplinit” (Iosua 23:1, 2, 14). Israeliţii ştiau că toate promisiunile şi profeţiile lui Dumnezeu se împliniseră. Dar de ce sunt exacte profeţiile divine?

Deoarece căile lui Dumnezeu se deosebesc foarte mult de căile omului. Este important să ştii că Dumnezeu a făcut câteva anunţuri impresionante referitoare la viitorul apropiat, care, cu siguranţă, te vizează şi pe tine.

PROFEŢIILE DIVINE ŞI PREZICERILE OAMENILOR

În general, prezicerile oamenilor se bazează pe cercetări ştiinţifice, pe analizarea datelor existente şi a tendinţelor sau chiar pe aşa-numitele capacităţi extrasenzoriale. După ce prezic anumite lucruri, oamenii se retrag şi aşteaptă pasivi să vadă ce se va întâmpla (Proverbele 27:1).

Spre deosebire de oameni, Dumnezeu ştie totul. El cunoaşte bine natura şi înclinaţiile omului. Prin urmare, dacă doreşte, Dumnezeu poate

6

|

TURNUL DE VEGHE

Examinarea profeţiilor Bibliei ne ajută să învăţăm ceva important despre personalitatea lui Dumnezeu. El ne face cunoscută voinţa sa, arătându-ne că nu este indiferent la problemele oamenilor. Dimpotrivă, el este interesat de viitorul nostru. De fapt, el doreşte să avem un viitor luminos.

să prezică în mod exact modul în care vor acţiona persoane sau chiar naţiuni întregi. Mai mult decât atât, Dumnezeu poate chiar să dirijeze şi să schimbe împrejurări şi tendinţe pentru ca rezultatul să fie cel pe care îl doreşte. Dumnezeu spune: „Cuvântul meu, care iese din gura mea ... nu se va întoarce la mine fără rezultat ... şi va reuşi” (Isaia 55:11). Aşadar, într-un anumit sens, unele dintre prezicerile divine sunt mai degrabă anunţuri sau declaraţii. El garantează că se vor împlini cu exactitate.

VIITORUL TĂU

Există o previziune demnă de încredere referitoare la viitorul tău şi al celor dragi? Dacă ai afla că se apropie un uragan, nu ai lua măsuri ca să-ţi salvezi viaţa? La fel poţi acţiona şi în ce priveşte profeţiile Bibliei. Dumnezeu a anunţat că, în curând, vor avea loc schimbări uluitoare la nivel mondial. (Vezi chenarul „Ce a dezvăluit Dumnezeu cu privire la viitor?”.) Acest viitor diferă foarte mult de cel prezis de aşa-zişii specialişti.

Scenariul acestei lumi a fost scris deja, prin urmare sfârşitul lui poate fi anticipat. Biblia îl numeşte pe Dumnezeu „Cel ce spune de la început sfârşitul . . . Cel ce spune: «Hotărârea mea va rămâne în picioare şi voi face tot ce-mi place»” (Isaia 46:10). Tu şi familia ta puteţi avea un viitor minunat. Întreabă-i pe Martorii lui Iehova ce spune Biblia cu privire la viitor. Martorii nu sunt medii spiritiste, nici nu pretind că aud voci ale spiritelor sau că au puteri supranaturale de a face preziceri. Ei studiază Biblia şi îţi pot arăta ce lucruri extraordinare pregăteşte Dumnezeu pentru viitorul tău.

Ce a dezvăluit Dumnezeu cu privire la viitor?

Contrar previziunilor făcute de „profeţii judecăţii de apoi”, Dumnezeu ne dă asigurarea că planeta noastră nu va fi distrusă niciodată (Psalmul 104:5; Eclesiastul 1:4).

Dumnezeu va interveni şi nu le va mai permite oamenilor să ruineze pământul (Psalmul 92:7; Revelaţia 11:18).

Dumnezeu ştie că majoritatea religiilor îl calomniază şi nu ţin cont de învăţăturile Bibliei. De aceea, le va distruge (Revelaţia 18:4-9).

Guvernul ceresc al lui Dumnezeu, nu vreun om sau vreo armată de pe pământ îi va distruge pe toţi oamenii neascultători

şi răi. „Viitorul oamenilor răi va fi tăiat.”

(Psalmul 37:10, 38; Daniel 2:44) Dumnezeu îi va cruţa pe cei ce au aprobarea lui. Aceştia vor trăi pe un pământ paradiziac. „Uită-te bine la cel ireproşabil şi priveşte-l cu atenţie pe cel drept, căci viitorul acestui om va fi plin de pace.”

(Psalmul 37:11, 37; Revelaţia 21:3, 4) Dumnezeu explică în paginile Bibliei cum poţi obţine aprobarea sa şi cum poţi ‘să scapi de toate aceste lucruri care trebuie să se întâmple’ (Luca 21:36; Ioan 17:3).

1 MAI 2014

|

7

O CONVERSAŢIE CU UN MARTOR AL LUI IEHOVA

Cred Martorii lui Iehova în Isus?

Iată cum ar putea decurge o conversaţie între un Martor al lui Iehova şi un locatar. Să ne imaginăm că un Martor pe nume Tudor bate la uşa unui domn pe nume Victor.

ESTE IMPORTANT SĂ CREDEM ÎN ISUS

Tudor: Bună, Victor. Mă bucur să te revăd.

Victor: Plăcerea e de partea mea.

Tudor: Ţi-am adus ultimele numere ale revistelor Turnul de veghe şi Treziţi-vă!. Sunt sigur că îţi vor plăcea.

Victor: Mulţumesc. Ce bine că ai venit pentru că vreau să te întreb ceva.

Tudor: Sigur, despre ce este vorba?

Victor: De curând am discutat cu un coleg de serviciu şi i-am spus cât de interesante sunt publicaţiile pe care mi le aduci. Însă el mi-a zis că n-ar trebui să le citesc pentru că Martorii lui Iehova nu cred în Isus. E adevărat? I-am spus colegului meu că o să te întreb cu prima ocazie.

Tudor: Mă bucur că-mi pui această întrebare. Şi faci foarte bine că vrei să afli răspunsul direct de la sursă. De fapt, ca să afli ce crede o persoană cel mai bine este s-o întrebi chiar pe ea.

Victor: Într-adevăr, aşa e cel mai bine.

Tudor: Martorii lui Iehova cred cu tărie în Isus. Noi considerăm că salvarea noastră depinde de credinţa în Isus.

Victor: Aşa mă gândeam şi eu, dar, când colegul meu a susţinut contrariul, mi-a strecurat o umbră de îndoială. Nu-mi amintesc să fi discutat despre acest subiect.

Tudor: Atunci ai vrea să analizăm câteva versete biblice care arată cât de important este să

8

|

TURNUL DE VEGHE

credem în Isus? Martorii lui Iehova folosesc des aceste versete în predicare.

Victor: Bineînţeles.

Tudor: Cel mai bine ar fi să începem cu Ioan 14:6, unde găsim chiar cuvintele lui Isus. Într-o discuţie cu unul dintre apostolii săi, el a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”. Potrivit acestui verset, doar prin intermediul cui ne putem apropia de Tatăl?

Victor: Prin intermediul lui Isus.

Tudor: Foarte bine. Martorii lui Iehova cred cu tărie lucrul acesta. De fapt, ori de câte ori îi adresează o rugăciune lui Dumnezeu, ei se roagă în numele lui Isus.

Victor: Interesant.

Tudor: Un alt verset pe care l-am putea analiza este Ioan 3:16. Acest verset este atât de important, încât a fost numit o mică evanghelie. El sintetizează tot ce s-a scris despre viaţa pământească a lui Isus şi despre serviciul său sacru. Te rog, vrei să-l citeşti tu?

Victor: Sigur. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică.”

Tudor: Mulţumesc. Îţi sunt cunoscute aceste cuvinte?

Victor: Le-am auzit de multe ori la biserică.

Tudor: Într-adevăr, este un verset important. Observă ce a spus Isus. Omenirea se poate bucura de viaţă veşnică datorită iubirii lui Dumnezeu. Dar, cu o condiţie. Ai remarcat care este aceasta?

Victor: Da, să creadă.

Tudor: Mai exact, să creadă în Isus Cristos, Fiul unic-născut al lui Dumnezeu. Viaţa veşnică este posibilă numai în baza credinţei în Isus.

Această idee este prezentată la pagina 2 a revistei pe care ţi-am adus-o. Aici se spune că revista Turnul de veghe „îşi îndeamnă cititorii să creadă în Isus Cristos, care a murit pentru ca noi să putem primi viaţă veşnică. În prezent, el domneşte ca Rege al Regatului lui Dumnezeu”.

Victor: Interesant. Deci chiar în revista voastră se spune că Martorii lui Iehova cred în Isus.

Tudor: Exact.

Victor: Atunci de ce spun oamenii că nu credeţi în Isus?

Tudor: De cele mai multe ori, pentru că i-au auzit pe alţii spunând asta sau pentru că aşa li se spune la biserică.

Victor: S-ar putea ca unii să spună că nu credeţi în Isus pentru că vă numiţi Martorii lui Iehova, nu Martorii lui Isus.

Tudor: Şi acesta ar putea fi un motiv.

Victor: Dar de ce vorbiţi atât de mult despre Iehova? „LE-AM FĂCUT CUNOSCUT NUMELE TĂU”

Tudor: În primul rând, deoarece credem că este important să folosim numele propriu al lui Dumnezeu, Iehova, aşa cum a făcut şi Fiul său, Isus. Te invit să vedem împreună ce i-a spus Isus Tatălui său într-o rugăciune consemnată în Ioan 17:26. Vrei să citeşti tu, te rog?

Victor: Sigur. „Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi mai face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei şi eu în unitate cu ei.”

Tudor: Mulţumesc. După cum poţi observa, Isus a spus că făcuse cunoscut numele lui Dumnezeu. De ce crezi că a făcut el lucrul acesta?

Victor: Hmm, nu ştiu.

Tudor: Pentru a înţelege mai bine, să analizăm un alt verset, şi anume Faptele 2:21. Aici se spune: „Oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat”. Prin urmare, având în vedere că a chema numele lui Iehova este o cerinţă pentru salvare, nu încape nicio îndoială că Isus a cunoscut această cerinţă, nu-i aşa?

Victor: Da, bineînţeles.

Tudor: Aşadar, salvarea continuatorilor săi este unul dintre motivele pentru care Isus a considerat că este important ca ei să cunoască şi să folosească numele lui Dumnezeu. Iar acesta este unul dintre principalele motive pentru care noi vorbim atât de mult despre Iehova. Noi consi-

Salvarea noastră depinde de credinţa în Isus. derăm că este important să facem cunoscut numele propriu al lui Dumnezeu şi să-i ajutăm şi pe alţii să folosească acest nume.

Victor: Totuşi, chiar dacă oamenii nu cunosc numele lui Dumnezeu sau nu-l folosesc, ei ştiu despre cine este vorba când vorbesc despre Dumnezeu.

Tudor: Se poate. Totuşi, Dumnezeu ne-a făcut cunoscut numele său pentru ca noi să ne apropiem mai uşor de el.

Victor: Nu înţeleg ce vrei să spui.

Tudor: Gândeşte-te puţin. Era absolut necesar să cunoaştem numele lui Moise? Nu. L-am fi putut cunoaşte pur şi simplu drept bărbatul care a despărţit apele Mării Roşii sau căruia i s-au dat Cele zece porunci. Acelaşi lucru am putea spune 1 MAI 2014

|

9

şi despre Noe. El ar fi putut fi cunoscut drept bărbatul care a construit o arcă pentru ca familia sa şi animalele să fie salvate. Şi Isus Cristos putea fi cunoscut drept cel care a venit din cer ca să-şi dea viaţa pentru păcatele noastre, nu-i aşa?

Victor: Da, aşa este.

Tudor: Dar Dumnezeu a vrut ca noi să cunoaştem numele acestor persoane. O relatare este mult mai credibilă când sunt menţionate numele personajelor. Deşi nu i-am cunoscut personal pe Moise, pe Noe sau pe Isus, ei sunt reali pentru noi deoarece le ştim numele.

Victor: Nu m-am gândit niciodată la acest aspect. E logic ce spui.

Tudor: Dar mai există un motiv pentru care Martorii lui Iehova folosesc atât de des numele propriu al lui Dumnezeu. Noi vrem să-i ajutăm pe oameni să-l considere pe Iehova Dumnezeu o Persoană reală, de care se pot apropia. Totodată, noi acordăm o mare importanţă rolului pe care îl are Isus în salvarea noastră. Aş vrea să mai citim un verset ca să înţelegi mai bine.

Victor: Sigur.

Tudor: Mai înainte am citit Ioan 14:6, unde Isus a spus că el este „calea, adevărul şi viaţa”.

Să vedem ce a spus Isus mai înainte, în Ioan 14:1.

Vrei să citeşti, te rog, ultima parte a versetului?

Victor: Cum să nu. „Manifestaţi credinţă în Dumnezeu, manifestaţi credinţă şi în mine.”

10

|

TURNUL DE VEGHE

Tudor: Mulţumesc. Ai putea spune că adevărata credinţă înseamnă a crede numai în Isus sau numai în Iehova?

Victor: Nu. Isus a spus că trebuie să credem şi în Iehova, şi în el.

Tudor: Exact. Sunt sigur că eşti de acord că nu este suficient să spunem că credem în Dumnezeu şi în Isus. Trebuie şi să trăim în armonie cu ceea ce spunem.

Victor: Da. Aşa este.

Tudor: Dar cum poate demonstra cineva că crede cu adevărat în Dumnezeu şi în Isus? Dacă doreşti, putem discuta pe marginea acestui subiect data viitoare.

Victor: Mi-ar face plăcere.

Pentru mai multe informaţii, vezi capitolul 12 din cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova. Disponibilă şi pe jw.org.

․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․

Există un subiect biblic cu privire la care v-aţi pus întrebări? Aţi vrea să cunoaşteţi mai multe despre convingerile Martorilor lui Iehova sau despre modul lor de închinare? Când îi veţi întâlni pe Martorii lui Iehova, nu ezitaţi să-i abordaţi. Ei vor fi încântaţi să vă răspundă la întrebări.

V-AŢI ÎNTREBAT?

De ce în vechime criminalilor ţintuiţi pe stâlp li se zdrobeau picioarele?

Evanghelia după Ioan spune cu privire la ţintuirea pe stâlp a lui Isus şi a celor doi criminali: „Iudeii l-au rugat pe Pilat să le zdrobească picioarele şi să le fie luate corpurile” (Ioan 19:31).

Legea evreiască prevedea ca trupul unui criminal executat prin ţintuire „să nu rămână peste noapte pe stâlp” (Deuteronomul 21:22, 23). După cât se pare, evreii aplicau această lege şi în cazul celor executaţi pe stâlp de către romani. Prin zdrobirea picioarelor era grăbită moartea condamnatului, iar cadavrul putea fi înmormântat înainte ca sabatul să înceapă la apusul soarelui.

De regulă, ţintuirea pe stâlp consta în străpungerea cu piroane a palmelor şi a tălpilor. Când stâlpul era ridicat, condamnatul atârna cu toată greutatea în aceste piroane, ceea ce îi producea dureri îngrozitoare. Ca să respire, el trebuia să se împingă în pironul, sau în piroanele, din tălpi. Totuşi, dacă îi erau zdrobite picioarele, el nu mai putea face lucrul acesta. Prin urmare, condamnatul murea imediat fie din cauza durerii, fie pentru că se sufoca.

Cum era folosită în vechime praştia ca armă de luptă?

BASORELIEF CU PRĂŞTIAŞI ASIRIENI ATACÂND O CETATE IUDAICĂ © Erich Lessing/Art Resource, NY

Praştia a fost arma cu care David l-a ucis pe uriaşul Goliat. După cât se pare, David a învăţat să folosească această armă în copilărie, când era păstor (1 Samuel 17:40-50).

Praştia apare atât în arta egipteană, cât şi în arta asiriană din perioada biblică. Arma consta într-un buzunar deschis, confecţionat din piele sau din material textil, de care erau prinse două curele sau două sfori. Prăştiaşul punea în acest săculeţ o piatră plată sau rotundă cu un diametru cuprins între 5 şi 8 centimetri şi cu o greutate de aproximativ 250 de grame. El rotea praştia deasupra capului, iar apoi dădea drumul uneia dintre curele sau sfori, lăsând piatra să zboare cu viteză şi precizie.

Săpăturile făcute în Orientul Mijlociu au scos la iveală multe praştii folosite în vechime ca arme de luptă. După cât se pare, luptătorii cu experienţă aruncau pietre care atingeau o viteză cuprinsă între 160 şi 240 de kilometri pe oră. Deşi nu există unitate de opinie în rândul erudiţilor, unii dintre ei consideră că piatra aruncată cu o praştie străbătea aceeaşi distanţă ca o săgeată trasă cu arcul. Totuşi, ei admit în unanimitate că praştia era o armă la fel de ucigătoare ca arcul (Judecătorii 20:16).

1 MAI 2014

|

11

IMITAŢI-LE CREDINŢA | MARIA

A supravieţuit durerii care i-a străpuns sufletul ARIA cade în genunchi sub povara unei dureri sfâşietoare. În urechi îi răsună încă ultimul strigăt scos de fiul ei înainte de a muri după mai multe ore de chin. Cerul se întunecase la miezul zilei. Acum pământul se zguduie cu putere (Matei 27:45, 51). Maria se gândeşte probabil că, prin aceste semne, Iehova arată lumii că el, mai mult decât oricine altcineva, este profund îndurerat de moartea fiului său, Isus Cristos. În timp ce lumina amiezii risipeşte întunericul care se lăsase peste Golgota, sau Locul Craniului, Maria îşi plânge fiul (Ioan 19:17, 25). Amintirile se succed cu rapiditate în mintea ei. Poate că îşi aminteşte o scenă care a avut loc cu aproximativ 33 de ani în urmă, când ea şi Iosif şi-au dus copilaşul la templul din Ierusalim. Atunci, sub inspiraţie divină, un bătrân pe nume Simeon a rostit o profeţie. El a prezis lucruri mari cu privire la Isus, dar i-a spus Mariei că, într-o zi, „o sabie lungă îi va străpunge sufletul” (Luca 2:25-35). Abia în clipele acelea grele a înţeles ea pe deplin sensul cuvintelor lui.

S-a spus că moartea unui copil este cea mai dureroasă pierdere pe care o poate suferi un om.

Moartea este un duşman nemilos, care ne răneşte pe toţi în diferite feluri (Romani 5:12; 1 Corinteni 15:26). Putem să supravieţuim loviturilor ei? În timp ce analizăm ce a făcut Maria de la începutul serviciului pământesc al lui Isus până în clipa morţii lui şi imediat după aceea, vom învăţa multe lucruri despre credinţa care a ajutat-o să supravieţuiască unei mari dureri.

M

12

|

TURNUL DE VEGHE

„SĂ FACEŢI TOT CE VĂ VA SPUNE”

Să ne întoarcem în timp pentru a vedea ce se întâmplase cu trei ani şi jumătate mai înainte. Maria a înţeles că se apropia o schimbare. Chiar şi în micul oraş Nazaret, oamenii vorbeau despre Ioan Botezătorul şi despre impresionantul său mesaj de salvare. Maria a observat că fiul ei cel mai mare primise această veste ca pe un semnal. Sosise timpul ca Isus să-şi înceapă lucrarea (Matei 3:1, 13). Pentru Maria şi familia ei, plecarea lui Isus avea să aducă numeroase schimbări.

După cât se pare, Iosif, soţul Mariei, murise.

Prin urmare, Maria suferise deja o pierdere. Lui Isus i se spunea acum atât „fiul tâmplarului”, cât şi „tâmplarul”. Este foarte probabil ca Isus să fi preluat afacerea tatălui său şi să-şi fi asumat rolul de întreţinător al familiei, alcătuită din mama lui şi cel puţin şase copii născuţi după el (Matei 13:55, 56; Marcu 6:3). Chiar dacă este posibil ca Isus să-l fi învăţat tâmplăria pe Iacov – din câte se pare, al doilea fiu al Mariei –, plecarea fiului cel mai mare avea să afecteze întreaga familie. Maria ducea deja o povară. I-a fost teamă de această schimbare? Dar şi mai important: Cum avea să reacţioneze ea când Isus din Nazaret avea să devină Cristos, sau Mesia, cel promis cu mult timp înainte? O relatare biblică dezvăluie unele lucruri în această privinţă (Ioan 2:1-12).

Ultima ocazie în care evangheliile vorbesc despre Iosif este o întâmplare petrecută când Isus avea 12 ani. După aceea, nu se mai vorbeşte despre Iosif, ci doar despre mama lui Isus şi despre ceilalţi copii ai ei. Isus este numit o dată „fiul Mariei”, fără nicio referire la Iosif (Marcu 6:3).

Isus merge la Ioan ca să fie botezat, iar apoi devine Unsul lui Dumnezeu, sau Mesia (Luca 3:21, 22).

După aceea îşi alege apostolii. Deşi lucrarea lui era urgentă, Isus şi-a făcut timp pentru a petrece momente plăcute alături de familie şi de prieteni. Împreună cu mama sa, cu discipolii şi cu fraţii săi de corp, el a mers la o nuntă în Cana, din câte se pare un orăşel situat pe o colină, la aproximativ 13 kilometri de Nazaret. În timpul mesei, Maria şi-a dat seama că apăruse o problemă. Probabil că văzuse cum unele rude ale mirilor schimbau priviri cuprinse de panică şi vorbeau în şoaptă neliniştite.

Se terminase vinul! În cultura iudaică, o asemenea lipsă de ospitalitate s-ar fi răsfrânt negativ asupra onoarei familiei şi ar fi stricat evenimentul. Maria n-a rămas indiferentă şi a mers la Isus. „Nu mai au vin”, i-a spus ea. Ce-ar fi vrut Maria să facă Isus? Putem doar să bănuim. Cert este însă un lucru: ea ştia că fiul ei era un om mare, care urma să înfăptuiască lucruri mari. S-a gândit, probabil, că va începe atunci. De fapt, ea a vrut să spună: „Fiule, ajută-i, te rog!”. Cu siguranţă, răspunsul lui Isus a surprins-o. El i-a spus: „Ce am eu de-a face cu tine, femeie?”. Aceste cuvinte ale lui Isus n-au fost lipsite de respect, aşa cum le-au interpretat unii în mod greşit. El şi-a corectat cu blândeţe mama, amintindu-i că nu trebuia să dirijeze Inima Mariei a fost străpunsă de durere

modul în care îşi desfăşura serviciul. Singurul care putea face lucrul acesta era Tatăl său, Iehova.

Fiind o femeie înţeleaptă şi umilă, Maria a acceptat corectarea din partea fiului ei. Îndreptându-se spre cei care serveau la masă, a spus doar atât: „Să faceţi tot ce vă va spune”. Maria a înţeles că rolul ei de a-şi îndruma fiul se încheiase.

Acum, ea şi ceilalţi trebuiau să accepte îndrumarea lui. La rândul său, Isus a arătat că împărtăşea sentimentele de compasiune ale mamei lui pentru perechea proaspăt căsătorită. Cu acea ocazie, el a înfăptuit primul dintre miracolele sale, transformând apa într-un vin de calitate superioară.

Care a fost rezultatul? „Discipolii săi au crezut în el.” Şi Maria a crezut în Isus. Pentru ea, Isus nu era doar fiul ei, ci şi Domnul şi Salvatorul ei.

Părinţii de astăzi pot învăţa multe lucruri din exemplul de credinţă al Mariei. Este adevărat că numai ea a crescut un copil perfect. Dar, când un copil, care este însă imperfect, devine adult, această schimbare poate aduce unele provocări. S-ar putea ca părinţii să aibă tendinţa de a-şi trata în continuare fiica sau fiul ca pe un copil, însă lucrul acesta nu mai este potrivit (1 Corinteni 13:11).

Cum poate un părinte să-i fie de ajutor copilului său ajuns la maturitate? O modalitate este aceea de a-şi exprima cu umilinţă încrederea că fiul sau fiica va continua să respecte învăţăturile Bibliei pentru a primi binecuvântarea lui Iehova. Asemenea cuvinte îl pot încuraja mult pe copilul devenit adult. Fără îndoială că Isus a apreciat sprijinul oferit de Maria pe parcursul anilor bogaţi în evenimente care au urmat. „FRAŢII SĂI NU MANIFESTAU CREDINŢĂ ÎN EL”

Evangheliile spun relativ puţine lucruri despre ce a făcut Maria în cei trei ani şi jumătate ai serviciului pământesc al lui Isus. Să nu uităm însă că, din câte se pare, ea era văduvă şi mai avea copii de crescut. Dacă ea nu s-a aflat printre cei ce l-au urmat pe Isus când el a predicat în ţinutul său natal, acesta ar fi putut fi un motiv (1 Timotei 5:8).

Totuşi, Maria a continuat să mediteze la lucrurile spirituale pe care le învăţase despre Mesia şi să meargă la întrunirile de la sinagoga locală, aşa cum se obişnuia în familia ei (Luca 2:19, 51; 4:16).

1 MAI 2014

|

13

Este posibil deci ca ea să fi fost prezentă când Isus a vorbit în sinagoga din Nazaret. Câtă bucurie trebuie să fi simţit când şi-a auzit fiul spunând că o profeţie mesianică, făcută cu sute de ani înainte, se împlinea atunci în persoana lui! Probabil că s-a întristat când a văzut că nazarinenii nu l-au acceptat pe fiul ei, ba chiar au încercat să-l ucidă (Luca 4:17-30).

De asemenea, ea a suferit mult văzând ce atitudine aveau ceilalţi fii ai ei faţă de Isus. Din Ioan 7:5 aflăm că cei patru fraţi ai lui Isus nu aveau credinţa mamei lor. Aici citim: „Fraţii săi nu manifestau credinţă în el”. Despre surorile lui Isus – cel puţin două la număr – Biblia nu spune nimic.

Maria ştia cât de greu este ca membrii aceleiaşi familii să aibă opinii religioase diferite. Ea a trebuit să păstreze un echilibru între a rămâne loială adevărului divin şi a câştiga inima membrilor familiei sale fără a fi insistentă sau certăreaţă.

Odată, un grup format din unele rude ale lui Isus, printre care se aflau foarte probabil şi fraţii lui, au pus la cale „să-l prindă” pe Isus. Ei spuneau despre el că „şi-a ieşit din minţi” (Marcu 3:21, 31).

Cu siguranţă, Maria nu credea aşa ceva, dar şi-a însoţit fiii probabil în speranţa că aceştia vor vedea ceva ce îi va ajuta să creadă în Isus. Dar nu s-a întâmplat aşa. Deşi Isus înfăptuia lucrări uimitoare şi preda lucruri minunate, ceilalţi fii ai Mariei nu credeau în el. S-a întrebat ea oare, aproape exasperată, ce-ar fi putut să le sensibilizeze inima?

Trăieşti într-un cămin divizat pe plan religios?

Poţi învăţa multe lucruri din exemplul de credinţă al Mariei. Ea nu şi-a pierdut speranţa în ce priveşte rudele necredincioase, ci s-a folosit de orice ocazie pentru a le arăta câtă bucurie şi pace lăuntrică îi aducea credinţa. Totodată, ea şi-a susţinut fără încetare fiul fidel. Îi simţea lipsa lui Isus? Îşi dorea uneori ca fiul ei să fi rămas acasă împreună cu ea şi cu fraţii lui? Dacă da, atunci Maria a ştiut să-şi controleze sentimentele. Pentru ea era un privilegiu să-l sprijine şi să-l încurajeze pe Isus.

Te străduieşti şi tu să-ţi ajuţi copiii să-l pună pe Dumnezeu pe primul loc în viaţă?

Iosif nu era tatăl biologic al lui Isus. De aceea, strict vorbind aceştia erau pe jumătate fraţi şi surori cu Isus (Matei 1:20).

14

|

TURNUL DE VEGHE

Multe dintre ilustrările lui Isus reflectă instruirea primită de el de la Iosif şi de la Maria

„O SABIE LUNGĂ ÎŢI VA STRĂPUNGE SUFLETUL”

A fost răsplătită credinţa Mariei în Isus? Iehova a răsplătit întotdeauna credinţa slujitorilor săi şi, cu siguranţă, Maria n-a făcut excepţie (Evrei 11:6). Să ne imaginăm ce a simţit ea când l-a auzit pe fiul său predicând sau când i-a auzit pe alţii vorbind despre predicile lui, la care asistaseră.

A observat ea în ilustrările fiului său unele ecouri din copilăria petrecută de el în Nazaret?

Când Isus a vorbit despre femeia care îşi mătură casa pentru a găsi o monedă pierdută, care macină grâu la moară sau care aprinde o lampă şi o pune pe lampadar, s-a gândit Maria la băieţelul care stătea lângă ea în timp ce se îndeletnicea cu aceste treburi zilnice? (Luca 11:33; 15:8, 9; 17:35) Când Isus a spus că jugul lui este plăcut şi sarcina lui uşoară, şi-a amintit cumva Maria de o după-amiază însorită, în care îl privea pe Iosif în timp ce acesta îl învăţa pe tânărul Isus cum să facă un jug pentru ca animalul să nu sufere sub povara lui? (Matei 11:30) Cu siguranţă, Maria a meditat cu multă recunoştinţă la privilegiul primit de la Iehova: să-l crească şi să-l instruiască pe cel care avea să devină Mesia. Probabil că a simţit o bucurie inegalabilă în timp ce îl asculta pe Isus, cel mai mare învăţător al tuturor timpurilor, care, pornind

de la lucruri şi scene comune, a predat lecţii de mare profunzime!

Cu toate acestea, Maria a rămas o femeie umilă. Fiul ei nu le-a pretins niciodată altora să-i aducă o onoare ieşită din comun şi, cu atât mai puţin, să o venereze. În timpul serviciului său, când o femeie din mulţime i-a spus că mama lui avea motive să fie fericită că îl născuse, Isus a răspuns: „Nu, ci mai degrabă: Fericiţi sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl respectă” (Luca 11:27, 28). Iar atunci când nişte oameni i-au spus că mama şi fraţii lui erau în preajmă, Isus le-a răspuns că aceia care credeau în el erau mamele şi fraţii lui. Fără să se simtă jignită, Maria a înţeles cu siguranţă ce voia să spună Isus, şi anume că legăturile spirituale sunt mult mai importante decât cele de rudenie (Marcu 3:32-35).

Totuşi, ce cuvinte pot exprima durerea pe care a simţit-o Maria când şi-a văzut fiul murind în chinuri groaznice pe un stâlp de tortură? Apostolul Ioan, care a asistat la execuţie, a inclus următorul detaliu elocvent în relatarea sa: Maria a stat tot timpul „lângă stâlpul de tortură al lui Isus”. Nimic n-a putut să o împiedice pe această mamă iubitoare şi loială să stea lângă fiul ei până în ultima clipă. Isus a văzut-o şi, deşi era un chin pentru el să respire, iar fiecare cuvânt pe care îl rostea îi provoca dureri îngrozitoare, el i-a încredinţat-o pe Maria lui Ioan, apostolul pe care îl iubea mult. Întrucât fraţii de corp ai lui Isus nu erau credincioşi atunci, Isus a lăsat-o pe mama lui în grija unui con-

tinuator sincer al său. Astfel, Isus a demonstrat cât de important este ca un om al credinţei să se îngrijească de propria familie, mai ales din punct de vedere spiritual (Ioan 19:25-27). În cele din urmă, când Isus a murit, Maria a simţit durerea prezisă cu mult timp înainte: sabia care i-a străpuns sufletul. Dacă ne este greu să înţelegem durerea ei, şi mai greu ne este să ne imaginăm bucuria pe care a simţit-o trei zile mai târziu. Maria a aflat că avusese loc cel mai mare miracol: învierea lui Isus! Iar la bucuria ei s-a adăugat altă bucurie când, mai târziu, Isus i s-a arătat fratelui său vitreg Iacov, foarte probabil în particular (1 Corinteni 15:7). Această întâlnire a avut un efect puternic asupra lui Iacov şi a celorlalţi fraţi vitregi ai lui Isus. Ulterior, relatarea biblică spune că ei au crezut că Isus era Cristos. La scurt timp după aceea, ei mergeau cu mama lor la întrunirile creştine şi „stăruiau în rugăciune” (Faptele 1:14). Mai târziu, doi dintre ei, Iacov şi Iuda, au scris cărţi biblice.

Ultima oară când se vorbeşte în Biblie despre Maria, ea se afla la întruniri împreună cu fiii săi, unde se rugau. Ce final potrivit pentru relatarea despre Maria. Ea a lăsat un exemplu minunat! Credinţa a ajutat-o să supravieţuiască durerii care i-a străpuns sufletul, iar, la urmă, a primit o răsplată extraordinară. Dacă imităm exemplul ei de credinţă, şi noi vom putea supravieţui oricărei dureri provocate de această lume nemiloasă, iar răsplata pe care o vom primi va întrece orice aşteptare.

Maria a fost fericită când ceilalţi fii ai ei au devenit creştini loiali

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI BIBLICE

Cine conduce în realitate lumea?

Mulţi oameni cred că adevăratul Dumnezeu este conducătorul acestei lumi. Dacă, într-adevăr, aşa ar sta lucrurile, ar exista atâta suferinţă pe pământ?

(Deuteronomul 32:4, 5) Potrivit Bibliei, lumea se află sub controlul unei persoane malefice. (Citiţi 1 Ioan 5:19.)

Dar cum a ajuns o persoană atât de rea să deţină controlul asupra omenirii? La începutul istoriei umane, un înger s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi i-a determinat pe primii doi oameni să se răzvrătească şi ei (Geneza 3:1-6). Aceştia au ales să asculte de îngerul rebel, numit Satan, care a devenit astfel conducătorul lor. Deşi Dumnezeul cel Atotputernic este singurul Conducător legitim, el doreşte ca oamenii să aleagă conducerea sa motivaţi fiind de iubire (Deuteronomul 6:6; 30:16, 19). Din nefericire, majoritatea oamenilor au fost înşelaţi să facă aceeaşi alegere greşită pe care au făcut-o primii oameni. (Citiţi Revelaţia 12:9.)

Va tolera Dumnezeu la infinit conducerea nelegiuită a lui Satan? Nicidecum. Prin intermediul lui Isus, Dumnezeu va îndrepta răul pe care l-a făcut Satan.

(Citiţi 1 Ioan 3:8.)

Cu autoritate primită de la Dumnezeu, Isus îl va distruge pe Satan (Romani 16:20). Apoi, Dumnezeu va conduce omenirea, iar familia umană se va bucura de o viaţă fericită şi liniştită, aşa cum a dorit Dumnezeu de la început. (Citiţi Revelaţia 21:3-5.)

CITIŢI ONLINE RĂSPUNSUL LA ALTE ÎNTREBĂRI BIBLICE Puteţi descărca gratuit această revistă, precum şi ediţii anterioare

Biblia disponibilă online în aproximativ 50 de limbi

Dacă Dumnezeu ar fi conducătorul acestei lumi, ar exista atâta suferinţă pe pământ?

ˆ ˘ CE NE INVAT¸ A ˆ ın realitate BIBLIA?

Pentru mai multe informaţii, vezi capitolul 3 al acestei cărţi, publicate de Martorii lui Iehova Disponibilă şi pe www.jw.org

Accesaţi www.jw.org sau scanaţi acest cod

wp14 05/01-M 140130

Cine va rezolva problemele omenirii?