MĂRTURIE Sfânta Împărtășanie a devenit prioritară în viața noastră

Melinda și Péter BAUM

Sfânta Împărtășanie a devenit prioritară în viața noastră

Într-o zi, în timp ce mergeam spre casă, în mașină era fiul nostru Philip, în vârsta de 3 anișori și fiica noastră Brigitta, de 6 ani. Atunci, soția a întrebat-o pe fiica noastră dacă știe ce însemnătate are lampa de veghe de deasupra tabernacolului? Răspunsul ei a fost: „nu, nu știu“. Apoi m-au întrebat pe mine. Mă gândeam cum pot să le explic copiilor aceasta... și mi-a venit o idee: - Dragilor, când noi suntem acasă, arde lumina. Așa e și cu lampa de veghe, când Isus e acasă, lampa luminează. Este casa lui Isus, iar noi suntem invitații Săi! Încercăm să le explicăm copiilor noștri, că e un mare dar să fii invitat la cineva în casă. Dacă ne punem întrebarea, noi, în casele noastre, pe cine lăsăm să intre, ce răspunsuri am da? Pe prietenii noștri, pe cei cu cine ne simțim bine, pe cei de încredere. Și acum, dacă ne gândim invers, vă dați seama de ce onoare avem parte, când Isus ne invită la El? Duminică, atunci când mergem la Sf. Liturghie, pentru noi aceasta nu e pur și simplu un ritual, ci este o întâlnire. Este o întâlnire cu Isus, pentru că El este prezent în Euharistie. Deoarece dorim ca această întâlnire să fie bună, încercăm să ne pregătim pentru ea. Iar accentul nu îl punem doar pe aspectul exterior, pe hainele cu care ne îmbrăcăm, ci încercăm ca și sufletul nostru să îl pregătim pentru această întâlnire cu Isus. În drum spre biserică discutăm pentru ce anume ne vom ruga în acea Sf. Liturghie, pentru problemele din viața noastră, pentru bucuriile noastre... Îi încurajăm pe copii, ca și ei să spună pentru ce ar dori să se roage. Ați încercat vreodată să intrați în biserică cu aceste gânduri în inimă? Din păcate, după cum știți, anul trecut și acum e dificil să participăm la Sf. Liturghie. Într-adevăr, pe calea internetului am putut să urmărim celebrările, dar nu a fost același lucru ca și atunci când ești prezent în casa Domnului. Faptul că am putut să ne împărtășim doar spiritual în acea perioadă de Post și de Paști, a fost o situație grea. Acum însă putem aprecia mult mai mult faptul că putem participa la Liturghie, și avem posibilitatea să ne împărtășim real. Participarea la Sf. Liturghie a fost importantă pentru noi chiar și înainte de a ne cunoaște și de a ne căsători. Cea mai grea întrebare ar fi: de ce e importantă? Nici nu știu dacă se poate da un răspuns concret... Câteodată e greu să iubim și aici mă refer la toate lucrurile care ne blochează să mergem la biserică. De exemplu: suntem obosiți după o săptămână de munca, mai bine dormim mai mult, lenevim în fața televizorului, mergem

la cumpărături sau vara la ștrand... Dacă ne dezobișnuim să participăm la Sf. Liturghie riscăm ca relația noastră cu Dumnezeu să se răcească și nici nu mai simțim nevoia să participam la Liturghie. Exact cum e și legătura dintre soț și soție: dacă cei doi nu petrec timp împreună, relația lor riscă să se răcească. Pentru noi este importantă participarea la Liturghia de duminică, deoarece în cele șase zile din săptămână se întâmplă atâtea lucruri bune, pentru care dorim să îi mulțumim lui Dumnezeu, iar greutățile pe care le întâmpinăm și le cărăm cu noi, tot duminica putem să le punem la picioarele lui Isus. „Veniți la mine toți care ați obosit cărând poveri grele și eu vă voi oferi odihna de care aveți nevoie.“ (Mt 11, 28) Acest citat ne-a încurajat mereu. Sfânta Liturghie duminicală ne dă putere pentru tot ceea ce ne așteaptă, greutăți și probleme, în noua săptămână. Atunci când avem probleme în familie, noi tot lui Isus i le povestim și chiar încredințăm, nu vecinilor sau prietenilor. În Euharistie Isus este viu, este același Isus care acum 2021 de ani în urmă a venit și a trăit printre noi, iar la Cina cea de Taină a înființat Euharistia. A trăi împreună cu Isus înseamnă a te împărtăși cu Preasfântul Trup așa cum au făcut apostolii și facem și noi la Sfintele Liturghii. Este foarte important să nu fim doar asemenea unor curioși care îl urmăresc pe Isus, ci să fim cei care trăim împreună cu El. Sf. Împărtășanie este prioritară în viața noastră - și să nu credeți că suntem sfinți, căci și noi avem greșelile noastre, păcătuim. Euharistia ne dă putere, curaj, că suntem împreună cu Isus, pentru că doar împreună cu El putem să ne trăim zilele. Dacă nu reușim să ne spovedim și nu putem merge la Sf. Împărtășanie parcă Liturghia nu a fost completă. Dar haideți să vă spunem ce se întâmplă când nu mergem la Sf. Împărtășanie... Copii noștri care deja s-au obișnuit să vină cu noi atunci când mergem la Împărtășanie, iar ei primesc binecuvântare, stau și nu înțeleg de ce noi nu mergem la Împărtășanie și ne cer să mergem cu ei la binecuvântare. Iar nouă ne este rușine să mergem cu ei și să nu ne împărtășim. Dar poate să fie vocea lui Isus care ne cheamă prin copii noștri. Să nu lenevim, ci să mergem mereu la Spovadă. Dar cu Isus ne întâlnim nu numai în Sfânta Liturghie, ci și la Adorația Euharistică. Înainte să avem copii participam la adorații mai des, dar după aceea, cu copii, nu am mai reușit. Împreună cu grupul de familii din Arad, cu care ne întâlnim, care este condus de Sora Böbe, am luat recent inițiativa să ne organizăm și să aibe loc lunar o Adorație Euharistică pentru familii, dar împreună cu copiii noștri, deoarece nu dorim să îi excludem, ci să le dăm și lor câte un mic instrument, să poată să se implice mai mult când cântăm. Asta, pentru că dorim să le facem cât mai plăcut timpul petrecut în casa Domnului și să vină cu drag, cu noi, ori de câte ori mergem la Isus. Participarea la Adorația Euharistică este refugiul nostru din agitația de zi cu zi. Liniștea din biserică ne ajută să ne (re)dobândim liniștea noastră sufletească și este foarte importantă pentru noi, deoarece putem petrece un timp

calitativ cu Isus, putem să vorbim cu el, putem să îi spunem tot ce ne frământă și cea ce îi mulțumim. Este un bun moment când putem să fim mai atenți la El, la ce dorește El să ne spună, să ascultăm și... să nu vorbim doar noi! Și este minunat doar să Îl privești, să contemplezi, iar astfel să îți încarci bateriile sufletești. Am dori să încheiem cu un gând de la Nick Vujicic, care spune astfel: Inima noastră e casa noastră. Dacă noi suntem stăpânii casei noastre, atunci noi trebuie să deschidem ușa atunci când vine satana și bate la ușa inimii noastre ca să ne ispătească. Eu cred că în acel moment am și pierdut lupta cu el. Dar dacă vrem să trăim împreună cu Isus, ne împărtășim, și îl primim pe Isus ca stăpân în inima noastră, atunci Lui îi vom da cheile de la ușa inimii noastre. Isus fiind stăpânul, El va deschide ușa atunci când satana o să vină să ne ispătească. Iar în fața lui Isus, satana nu are nici o șansă să căștige. Noi, acest lucru vi-l dorim tuturor, să îi permiteți lui Isus să fie stăpânul inimii voastre, iar ispitele să le învingeți cu ajutorul Lui.