Beszélgetés fiatalokkal

Ft. KOCSIK Zoltán-József

A fiataloknak szükségük van beszélgetésre és jótanácsra. Jól esik nekik szóba állni valakivel, elmondani azt, ami a szívükön van. Egyszerűen megszabadulni egy tehertől. Vágynak olyasvalakire, akiben megbízhatnak. Éppen ezért a felnőtteknek ne legyen a gyermekekkel, a fiatalokkal szemben kioktató, felülről letekintő, szemrehányó és felületes magatartásuk. Ezt nagyon nem szeretik. Nem kell mindig a szemükre vetni, hogy miben hibáztak. Azt ők is tudják nagyon jól. Az erkölcsrendőrt se játszuk el, mivel az visszataszítja őket és képmutatókká tesz minket. Az „ugye, hogy ezerszer megmondtam, de...” kezdetű bekezdésnél megszakad a film. Nem óhajtják tovább a beszélgetést. Kulcsszavak lehetnek: tabuk nélkül, őszintén, tárgyilagosan és felnőttek példájából kiindulva. Tabuk nélkül beszélni. Mi is a tabu? Olyan téma, amiről nem szeretnénk vagy nem illik beszélni, mert akkor kényelmetlen helyzetbe kerülünk mi vagy mások. A tabu témák között van a személyes életünk, a szexualitás és sorolhatnánk tovább. Miért ne beszélhetnénk tabu témákról? Ha a fiatal ebből tanul és letisztázódik benne valami, akkor evvel sokat segítünk neki a lelki fejlődésben. Nagyon sok alkalommal vettem észre, hogy sok felnőtt ember tabu témaként kezeli az Istennel való kapcsolatát is. Nem beszél szívesen róla. Pedig a legnagyobb életbölcsesség ez lenne. Elmondani, hogyan élem meg Istennel a nehéz időket és a krízishelyzeteket. Fontos lenne azt is megemlíteni, hogy egy embert megpróbáló időszakban, hogyan kapaszkodok meg Istenben, ölelem át a „nyakát” és szorosan magamhoz szorítom. Ilyen helyzetekben nem csak tanácsot adok, hanem a személyes élettapasztalatomat mesélem el, az intim kapcsolatomat Istennel. Őszinteség. Milyen fontos! A fiatalokkal őszintén kell beszélni. Sok nevelő, pap és szülő abba a hibába esik, hogy csak azt mondja a fiatalnak, amit az hallani akar. Fél, hogy ha megmondja a fiatalnak a hibáit is, akkor elveszíti a szeretetét és a barátságát. Pedig a fiatal nem fog kevésbé tisztelni és szeretni, ha őszintén, nem csak a jó tulajdonságairól beszélek vele. Még ha ellenkezik is velünk, tudja, hogy igazunk van. Tulajdonképpen a nevelés, az egy örökös konfliktus a gyermekkel és a fiatallal. Ez a konfliktus fogja őt gazdagitani és a helyes irányba terelni. A szíve mélyén hálás ezért. Őszintén mondva, papként és tanárként mindig azokkal a diákokkal volt a legközelebbi és a legmélyebb kapcsolatom, akikkel bizonyos erkölcsi és jellembeli kérdések miatt konfliktusba kerültem. Ők azok, akik a legtöbbször ünnepekkor rám írnak. A fiatal elkívánja azt, hogy a felnőtt érett és megfontolt módon viselkedjen. Tudja azt, hogy mi a helyes és el is modnda, ha szükséges. Olyan pillanatban, amikor a felnőtt ember elnéző, akkor éppen a fiatalok vetik a szemére, hogy miért nem tesz szóvá helytelen dolgokat. A felnövekvő nemzedék szereti a tárgyilagos beszélgetéseket. A fiatalok nem szeretik a sablonos dolgokat. Nem szabad olyat tanácsot adni, amit a felnőtt már tíz fiatalnak elmondott. A fiatal nem szereti azt a helyzetet, hogy ő csak egy a sok közül. Szeretnek eredetiek lenni. Ez így is van! Minden ember Isten megismételhetetlen alkotása. Egyedi tehetséggel, gondolkodásmóddal és gondokkal rendelkezik. Ezért nem szereti a fiatal sem, ha sablonos megoldásokat és tanácsokat adunk neki. A fiatalok egy hiteles felnőtt személy életpéldájára vágynak. Olyan felnőtt életén keresztül szeretnének tanulni, gazdagodni és tapasztalatot szerezni, aki nem csak a tökéletes oldalát mutatja meg nekik, hanem betekintést tekint a hibáiba is. Nem csak a paraván előtti teret mutatja meg, hanem betekintést enged a függöny mögé is. Akkor a felnövekvő nemzedék számára jónak és becsületesnek lenni nem lesz egy elérhetetlen ideális állapot, hanem egy realitás, egy örökös belső harc, egy olyan érték, amit önneveléssel és a jellem csiszolásával ténylegesen el lehet érni. Legtöbbször a gyermek és a fiatal a szülők hibáján keresztül tanul meg valamit. A szülő el meri mondani, hogy valamikor ő is hibázott. A lelkipásztor, a szerzetes és tanár is elmondja életének kevésbé fényes oldalait. Így lesz egy beszélgetés a fiatal számára minőségi idő, lelki gazdagodás. Ilyenkor az az érzésünk, hogy a fiatal nem akar elmenni. Telnek a percek és beszélgetés egyre intenzívebb lesz. Valljuk be őszintén, hogy nekünk felnőtteknek is jól esik fiatalokkal beszélgetni. Képesek minket meglepni. Ébren tartják igazságérzetünket és a hitet a jó / a jó Isten győzelmében.

Prof. Silvia TELESCU

Unde nu-i iubire, pune iubire... și vei găsi iubire (Sf. Ioan al Crucii)

Suntem chemați la o întâlnire cu o Persoană, cu Isus Cristos. Ne așezăm în fața Lui, făcându-ne loc printre noi, ca împreună să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, trăind momentele semnificative ale rugăciunii Lectio Divina.

Pregătirea:

Reculeși în fața Preasfântului Sacrament, ne rugăm Litania Duhului Sfânt, rugăciunea din ziua a șaptea a novenei în cinstea Lui, prin care cerem „să ne deschidă mintea spre a pricepe cuvântul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi așa cum ni-l vestește Biserica.“ Aștept cu inima deschisă, plină de bucurie ca Domnul să-mi vorbească.

Lectio:

Citesc, recitesc, rar, cu atenție, cu evlavie pericopa zilei din Evanghelia după Marcu 12,28b-34. Mă transpun în mijlocul acțiunii relatate, urmărind ce face, ce vorbește, cui i se adresează Isus. Lăsându-mă atinsă de cuvânt „În acel timp unul dintre cărturari, auzind că discută cu ei şi văzând că le-a răspuns bine, s-a apropiat de el şi l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?“. Isus i-a răspuns: „Prima este: «Ascultă, Israéle: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!». A doua este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca

pe tine însuţi!». Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea“.Cărturarul i-a zis: „Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele“.Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu“. Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.“

Tăcere:

Cuvântul lui Dumnezeu, viu, puternic, lucrează în suflet; las timp să acționeze asupra rațiunii, memoriei, voinței, imaginației, sensibilității mele. Ceva mi-a atras atenția în mod deosebit, mi-a vorbit aparte. Cuvântul hrănește sufletul, constituind imboldul pentru o decizie conform voinței divine, prinzând viață.

Meditatio:

Despre ce vorbește Isus în Evanghelia aceasta? Reflectez și la prezentul textului, căutând răspuns la întrebările: Ce importanță

are el pentru mine? Ce trebuie să învăț, să schimb în viața mea? Ce hotărâri sunt îndemnat să fac?

În această pericopă se relatează dialogul dintre un cărturar și Isus cu privire la identificarea primeia dintre toate poruncile cuprinse în Lege. Ele provoacă multora dintre noi repulsie, asemenea sufletelor „care se îngrozesc de faptele poruncite numai pentru că sunt poruncite“ (Sf. Francisc de Sales). Mulți și-l imaginează pe Dumnezeu ca pe un stăpân autoritar, tiran, ce pedepsește aspru dacă se calcă vre-o poruncă. Această imagine a lui Dumnezeu este una falsă. El nu e asemenea stăpânitorilor lumii. Dumnezeu este iubire! Împărăția Sa este cea a iubirii, în ea trăiește iubirea, suntem chemați să trăim în ea o veșnicie, iar cheia care deschide ușa Împărăției este iubirea însăși. Creați după chipul lui Dumnezeu-Iubire, suntem înzestrați cu puteri spirituale ca să împlinim porunca: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău.“ - adică cu toată mintea, voința, memoria, cu toată ființa ta. „...și pe aproapele ca pe tine însuți“. O singură poruncă: Să iubești! E mult? E puțin? S-ar zice că e puțin, dar e greu. De ce este foarte greu? Dacă punctul terminus al vieții este groapa, atunci nu suntem creștini adevărați. Dacă Viața veșnică, Împărăția Cerurilor este țelul vieții, atunci vei privi poruncile lui Dumnezeu ca pe niște trepte pe care le vei urca cu dragoste, ajutat de harul Lui. Dragostea naturală te are în centru pe tine, plăcerile tale și faptele plăcute ție, interesele tale egoiste. Însă cu această iubire nu poți intra în Împărăție. Iubirea îndreptată spre Dumnezeu și spre aproapele este capabilă să îi iubească pe toți oamenii, chiar și pe dușmani, e capabilă să ierte mereu, râvnind Cerul. Iubirea supranaturală este un dar al lui Dumnezeu, rod al Duhului Sfânt. Sf. Tereza a Pruncului Isus nu lăsa să-i scape nicio mică jertfă, niciun cuvânt, niciun lucru, oricât de mărunt – ci le făcea cu iubire pentru Dumnezeu. „La sfârșitul vieții vei fi judecat după iubire“, spunea Sf. Ioan al Crucii.

Oratio:

După ce, cu evlavie ai citit Evanghelia, te-ai străduit să înțelegi sensul ei profund, ești invitat să dai un răspuns. Adresându-te Domnului prin cuvintele tale. Iată cum ai ajuns să vorbești cu El. Acest dialog este rugăciunea, Cuvântul auzit doar duminica este insuficient pentru a-l cunoaște, a-l iubi pe Dumnezeu. Oferă zilnic timp pentru El, să-l lauzi, să-i mulțumești, să-i ceri cele necesare trupului și sufletului.

Contemplatio:

Înseamnă a privi viața personală cu toate cele plăcute și neplăcute, ca venind din mâna Lui. Înseamnă a privi oamenii, problemele, cu ochii lui Dumnezeu, a-l vedea pe El prezent în tot și în toate. De ce amânări mai este nevoie, de vreme ce chiar de pe acum îl poți iubi pe Dumnezeu?

Prof. Elena ȘTEFĂNESCU

Din Nazarethul Vostru - Sfinte Iosife, în Nazarethul nostru

În Anul Sfântului Iosif, din planul de iubire al Tatălui, de la visul Sf. Iosif, prin visul Sf. Părinte Papa Francisc, la visul Chiarei și visul nostru… toate visele noastre izvorâte din Visul lui Isus: CA TOȚI SĂ FIE UNA! Să fim păstrați de către Tatăl în Unitate! Ascultarea ne unește! Părăsirea Nazarethului, la sfatul Tatălui, fuga în Egipt, nu era ușor lucru, însă: „Toate conlucrează spre binele celor care-L iubesc e Dumnezeu!“ El îi anunță ulterior: fuga nu este veșnică… „au murit cei care căutau viața Pruncului“ Dar „ascultarea reciprocă“ a fost salvatoare! Și-n viața mea am experimentat și am cules roadele iubirii și ascultării reciproce. „Marius, dorești să fii și tu un Iosif? Mă gândesc adesea la Sf. Iosif, la alegerea lui de către Bunul Dumnezeu să fie tatăl adoptiv al lui Isus Cristos!“ Acestea au fost cuvintele pe care i le-am adresat lui Marius, tânăr credincios ortodox, care se împrietenise cu fiica noastră, Grațiana-Maria, la aproximativ patru ani de la trecerea în veșnicie a soțului ei, László, la doar 25 de ani. David-Gabriel, nepoțelul nostru, avea atunci 10 luni. Marius se întreba: „oare reușesc eu să-l cresc așa cum ar fi dorit tatăl lui?!“ „Nu te teme, dorești să fii și tu un Iosif?“ Acum David are 19 ani, iar Marius este un tată adevărat, un soț minunat, iar mie și Evei - mamei lui László, ni se adresează cu apelativul, MAMA!

Aşadar, doreşti să fii şi tu un Iosif? Să te aleagă şi pe tine colaborator în

planul său de mântuire? Să îți vorbească Dumnezeu în visele tale, săînțelegi mesajul Său, să fii ascultător ca și Maria, să trăiești în Prezența lui Isus, să ai onoarea ca El să-ți fie ucenic?! Astăzi, la cursul pentru ucenici, ne-am rugat Sf. Iosif să rămânem mereu ucenici. Se cuvine ca și noi, dascălii, să ne comportăm cu elevii, studenții, cu copiii, nepoții, părinții ori bătrânii noștri văzându-L pe pruncul Isus în ei! Și pentru că eu Îl văd pe Isus în copiii mei, cei de la școală și cei de acasă, acum când pot să vorbesc despre o retragere la pensie, încep să plâng. Cum să nu mai simt îmbrățișarea lor, până la a ne răsturna, cum să nu mai învăț de la ei atâtea lucruri minunate?! Cu inima lui de tată, cum ne spune Papa Francisc, Sf. Iosif devine model pentru fiecare! Îți dorești și tu să fii un Iosif, să ți se încredințeze un fiu de Dumnezeu spre ocrotire, creștere și formare? Da, și mie ca dascăl, Tatăl Ceresc mi-a încredințat copiii Săi. Pentru inima de copil îmbrățişarea cu inima de tată și de mamă, aduce echilibrul care va dăinui o viață! Părintele Ceresc l-a ales și pregătit deja pentru a corespunde misiunii ce i-a încredințat-o! Iosif devine întâi și întâi, păzitorul comorii Lui! Sunt eu păzitorul Cuvântului Său? Îl iubesc și-L prețuiesc astfel încât să-L nasc în inimile celor din jur?! Propunere concretă: Urmărind permanenta mea convertire, să îmi însoțesc mereu fratele până ce Cristos se va forma în el, până ce Cristos va Învia în el (Gal 4,16) - cf. Papa Francisc, Scrisoarea Patris Corde - Inimă de Tată. Rugăciune personală și comunitară cu intenția ca fiecare tată să aibă parte de Întâlnirea personală cu Isus cel Înviat, astfel ca întreaga Familie să strige: „Cristos a înviat din morți cu moartea pe

moarte călcând și celor din morminte, viață dăruindu-le!“