CUVÂNTUL VIU Rugăciunea izvorâtă din Cuvântul Divin – Binecuvântata clipă

CUVÂNTUL VIU

Prof. Silvia TELESCU

Rugăciunea izvorâtă din Cuvântul Divin – Binecuvântata clipă!

CUVÂNTUL VIU

Din Postul Mare, din acest an, grupul de rugăciune Lectio Divina nu se mai întâlnea în Biserică. Bucuria întâlnirilor s-a spart precum coaja ouălor care se ciocnesc de Sf. Paști. Părintele paroh, timp de zece ani, văzândune adunați în sanctuar își spunea bucuros „Sunt acolo... se roagă... e bine... Oare ce caută acești tineri printre atâtea persoane vârstnice? E lucrarea lui Dumnezeu. El alege și cheamă pe cine vrea.“ – conchidea în sine părintele paroh. Și acum totul s-a sfârșit?! Consensul era să continuăm rugăciunile joia, de acasă, pe cât posibil la ora obișnuită. Acum e mai mare nevoie de rugăciune, de protecție divină în fața invaziei acestui dușman. Ca într-o familie frumoasă ne telefonam unii altora să vedem cum ne simțim, dacă avem nevoie de ajutor. Ne împărtășeam gândurile privitoare la sensul spiritual a pandemiei... dacă Lectio Divina ne poate ajuta să traversăm cu bine această perioadă grea, și cum? Ne este frică de Covid-19? Trebuie să ne fie teamă de ceva mai de temut decât de coronavirus? Astfel, am intrat în posesia unor mărturii foarte frumoase. „Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da și eu pentru el înaintea Tatălui...“ (Mt 10,32) Un lucru cert reiese din toate: creștinul adevărat nu trebuie să intre în panică sub nicio formă. Singura frică să fie cea de moartea veșnică, să nu pierdem dragostea lui Dumnezeu care ne susține în toate situațiile vieții. „Intrarea în grupul de rugăciune a fost pentru mine clipa binecuvântată în care am auzit glasul lui Isus din sufletul meu. Din acea clipă, prin meditațiile noastre am simțit cum se topesc rând pe rând iluziile lumii acesteia, sub focul adevărului Cuvântului lui Dumnezeu. Auzind cuvintele „Luați asupra voastră jugul

meu și învățați că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi alinare pentru sufletele voastre.“ (Mt 11,29) Înțeleg cuvântul iubirii care transformă, ceva de învățat și de schimbat în viața mea.“

Floarea (72 ani)

„Isus m-a chemat – sună foarte fascinant, ceva rezervat doar pentru adevărații sfinți, nu poate fi vorba despre mine; dar cu timpul am observat câte lucruri s-au aliniat pentru ca eu să pot participa la aceste rugăciuni. Ce se schimbă când îl lași pe Dumnezeu să-ți vorbească? Totul! Întâlnirile frecvente cu Isus nu te pot lăsa indiferent sub nicio formă. Poți să accepți învățătura sau să o refuzi, dar nu poți rămâne indiferent. Iar dacă îi accepți învățătura, viața ta nu mai poate fi la fel ca înainte. Astfel, atât bucuriile cât și necazurile capătă cu totul altă semnificație. Situațiile dificile în care ne aruncă viața (precum pandemia), nu mai sunt doar niște suferințe fără sens ci, ele devin mijloace de purificare și reînnoire spirituală. Aceasta nu face viața mai ușoară dar îi oferă cu totul alt sens și valoare.“ Ștefan (25 ani) „Urmând zilnic programul religios transmis de la Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină, de la Iași, am simțit dorul după comuniunea frățească a grupului, după Adorația Euharistică din Biserica Millennium, din Timișoara. Rugăciunea Lectio Divina și adorația au fost cele două izvoare care mi-au astâmpărat setea de Dumnezeu pe lângă împărtășirea zilnică. Toate acestea mă ajută și acum, fiind foarte recunoscătoare Domnului că m-a primit și pe mine la Școala iubirii sale.“ Dorina N. (61

ani)

„Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a făcut să cunosc o asemenea bucurie de a înțelege Cuvântul Divin, meditat de atâția oameni minunați, fără de care aș fi foarte săracă. Nu

CUVÂNTUL VIU

putem uita întâlnirile de joi cu Isus, la primele dăți când veneam la Lectio Divina nu puteam rosti niciun cuvânt, doar lacrimile curgeau pe obrajii mei. Cuvântul evanghelic, care era de nepătruns pentru mine, cu timpul a început să prindă contur. După aceea, abia așteptam să îmi aleg un cuvânt care m-a prins, care m-a atins în mod special și să-l „rumeg“, să prezint și eu ca o rugăciune sentimentele trezite în suflet. Îmi aduc aminte cu uimire și dragoste de ziua când Biserica Millennium din Timișoara era desemnată să țină porțile deschise pentru o zi întreagă de Adorație Euharistică. Totodată era și ziua rugăciunii Lectio Divina. Toate meditațiile noastre s-au transformat într-o „spovadă generală“. Am simțit efectiv un puternic har al prezenței lui Dumnezeu.“

Simona (57 ani)

„La grupul de rugăciune Lectio Divina am descoperit cât de profundă poate fi această rugăciune. Ea poate continua și acasă (și de fapt continuă). Chiar dacă stăm închiși în casă, prin Lectio Divina putem „evada“ alături de Isus și de apostoli, să ne oprim asupra unui cuvânt care ne-a mișcat în mod deosebit, precum: „Să vă iubiți unii pe alții. Așa cum eu v-am iubit, așa să vă iubiți unul pe altul“ (In 13,34). Probabil este momentul să nu mă mai grăbesc, acum nu alerg, acum nu plănuiesc, acum nu fac nimic, acum las ca Dumnezeu să mă iubească. Este timpul în care ne putem împrieteni cu Isus, putem să-i adresăm întrebările noastre: Tu cum trăiești? Cum percepi această pandemie? De ce a permis-o Tatăl? Îți este dor să ne revezi în Biserică?“ Adrian (23 ani) Impresionantă este mărturia plină de candoare și iubire față de Dumnezeu și față de sfinții săi a unei fetițe de șapte ani care venea în vacanțe la rugăciune împreună cu bunica ei: 10 VITA CATHOLICA BANATUS I Nr. 4 - 2020

„Când buni citește din revista „De la Răsărit la Apus“, în fiecare zi, și se roagă și eu stau cu ea. Într-o zi, la baie, pe când mă spălam mi-a venit o inspirație. Vreau ca vorbele mele să ajungă la cer: îl iubesc pe Isus și pe Dumnezeu, pe Sfânta Maria și Duhul Sfânt, dar și pe Sf. Anton. Vreau să fiu un îngeraș al lui Dumnezeu, să mă trimită la oameni. Din cartea de rugăciune a bunicii am aflat cât de mare este inima lui Isus, cât de mult ne iubește Dumnezeu.“ Antonia (7 ani) „Omenirea nu a mai trăit un astfel de timp pandemic. Dar este și timpul vieții mele. Vreau să-l trăiesc cât mai frumos, deoarece timpul este un dar foarte prețios. Trecând peste aspectele dureroase, înțeleg această perioadă ca un semn al milostivirii divine. Ne-a oprit din cursa nebunească în care ne-am angajat cei mai mulți, uitând de scopul vieții: mântuirea, viața veșnică. Chiar am conștientizat că și eu mă număr printre „autorii“ acestei pandemii. Boala și moartea sunt consecințele păcatelor noastre; uităm prea ușor că orice cuvânt, faptă are consecințele ei. Postul Mare al acestui an l-am petrecut în pocăință profundă, cerând iertare pentru păcatele săvârșite, dar cerând iertare și pentru cei care nu-și cer iertare. Acest timp a fost un timp de purificare spirituală, de încercare a credinței, dar știm „Cine rămâne statornic până la sfârșit, acela va fi mântuit“ (Mt 10,22)“ Doina (67 ani) Acum împreună cu acești credincioși ne îndreptăm gândul către Basilica Maria Radna, care adăpostește icoana miraculoasă cu chipul Sf. Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, îndrăgit loc de rugăciune și de regăsire a puterii de a merge mai departe în vremuri de restriște.