FOCUS DIECEZAN Un ecou personal despre cursul pentru formarea laicilor

FOCUS DIECEZAN

Prof. Aneta GABOR

Un ecou personal despre cursul pentru formarea laicilor

Centrul Pastoral pentru Pastorația Adulților a organizat în acest an un curs pentru formarea laicilor. Prima întâlnire a avut loc în parohia Timișoara III - Elisabetin, însă din cauza pandemiei următoarele a fost nevoie să se transfere în spațiul virtual. În cele ce urmează, vă prezentăm impresiile legate de acest curs, ale doamnei prof. Aneta Gabor, una dintre participante: „Prelegerile, în ansamblu, au fost dense și cuprinzătoare, bazate pe citate biblice evocatoare, care ne-au determinat la meditații despre propria convertire și pocăință, ucenicie și rugăciune. Faptele istorice, corelate cu paragrafe explicative, biblice, ne-au însuflețit să aprofundăm importanța relației cu Divinitatea, chiar mai mult, să recunoaștem că avem o misiune, pe cât de serioasă, pe atât de frumoasă. Tema de reflectat a d-nei Dr. Imogen Tietze a fost interesantă și bogată în informații, iar tema despre ucenicie, una foarte vastă, despre cum să fim mai aproape de Dumnezeu! (cu citate concrete și multe de reflectat). Dezbătând

tema uceniciei, s-a conchis că un ucenic e cel care învață, mereu deschis la nou, că: „ucenicul este acel Om, care, pe calea desăvârșirii lui, primește adevărul, speranța șibunătatea unora, pentru a le dărui altora.“ Am avut ocazia să reflectăm la drumul propriu de convertire, care începe de la prima întâlnire profundă cu Isus, apoi de când începe să ne ceară câte un mic pas, până la dorința noastră de a ne oferi în slujirea semenilor, după exemplul Său. Și materialul prezentat de Pr. Titi Dumitresc, foarte bogat în informații, ne-a ilustrat metode diferite, chiar inedite, de a ne ruga, încât putem aprecia: ,,Cât timp rugăciunea este prezentă în viața noastră, Dumnezeu nu va deveni surd!“ Rugăciunea a fost percepută și ca trăire permanentă în prezența lui Dumnezeu, în toate situațiile vieții, din care să învățăm să ne abandonăm Lui, să nu ne cramponăm în mândria de a deține controlul asupra vieții noastre, ci să ascultăm călăuzirea lui Dumnezeu.

FOCUS DIECEZAN

Mărturiile au fost interesante pentru fiecare dintre noi, pentru că știm că atunci când ne deschidem sufletul, devenim vulnerabili. Și totuși, nu se naște o comunitate adevărată, profundă între noi, câtă vreme nu ne asumăm această slăbiciune. Mărturiile prezentate cu atâta sinceritate, intimitate chiar, au costituit adevărate acte de curaj, exemple de implicare pentru noi toți, modele de urmat în viață; doi tineri: Thabitta și Sergiu au reușit prin propriile puteri să răzbată peste greutăți și să se apropie foarte mult de Dumnezeu! Fiecare știm că Domnul are un plan pentru noi, pe care ni-l revelează la un moment dat, spre slava Sa. ,,Am fost chemat să fac ceva sau să fiu cineva, pentru care nu a mai fost chemat nimeni“, spunea - Fer. John Henry Newman (1801-1890), cardinal și filozof englez. -„Am un loc în planul lui Dumnezeu, pe pământul lui Dumnezeu, pe care nu-l are nimeni. Că sunt bogat sau sărac, disprețuit sau onorat de oameni, Dumnezeu mă cunoaște și mă cheamă pe numele meu.“ Atelierele de rugăciune, prin diversitatea lor, ne-au prezentat un alt fel de implicare în relația cu Dumnezeu, neau învățat despre metode necunoscute de rugăciune. Mulțumim că ne-ați împărtășit aceste forme de rugăciune! Întâlnirile din grupul mic au constituit prilejul descoperirilor interesante: oameni din diverse domenii de activitate (bancar, medical, asistență socială, învățământ, comerț etc.), cu profesii sau meserii atât de diferite, am fost uniți în credință, prin credință, în manifestarea sau mărturia ei. Am observat minunata deschidere în dezbateri fără limită, uneori am alocat trei sesiuni de zoom. Am depășit timiditatea mărturisirilor și ne-am completat în observații pe marginea temelor date spre reflecție. Am avut ocazia să împărtășim cu ce slujim fiecare în comunitatea sa, cum ne visăm comunitatea peste zece ani, și ce descoperim că putem face chiar noi pentru aceasta. Trăirea cotidiană a credinței a fost provocată oarecum de temele primite după fiecare întâlnire. Acestea au fost direct țintite spre ceea ce vrem să urmăm la acest curs: să învățăm, să ne dezvoltăm, să cugetăm/ reflectăm... din iubire și prin iubire, așa cum bine spune și Fer. Ieremia Valahul (1556-1625): „Dragostea față de aproapele este mai presus decât extazul; aceia față de care Dumnezeu se milostivește și le dăruiește acest har al extazului, rămân obligați față de Dumnezeu; însă dacă cineva care se ostenește în iubirea față de frații săi, din dragoste de Dumnezeu, este însuși Dumnezeu care rămâne dator față de el.“ Concluziile pot fi simplificate în: nevoia de implicare, angajare personală și comunitară, căci nu poate fi nimeni creștin doar la nivel privat. Așa cum spune și Papa Francisc: „A fi discipol înseamnă a avea dispoziția permanentă de a duce altora iubirea lui Isus, iar asta se întâmplă în mod spontan oriunde, pe stradă, în piață, la locul de muncă, în călătorie.“