De Sfântul Crãciun - naºterea Mântuitorului Iisus ºi de trecerea peste timp în leatul 2006 (ANUL NOU), dinspre Palatul de Aramã statornicit din mila lui Dumnezeu la Costeºti-Argeº, din partea Majestãþii Sale Ilie Badea STÃNESCU - Regele Internaþional al Rromilor, cu aceste ocazii, doreºte, Þãrii ºi întregii suflãri româneºti prosperitate, baftã, trai mai îmbelºugat ºi tot ce poate fi frumos. La mulþi ani!
Vocea rromilor
! PERIODIC DE ATITUDINE ªI INFORMAÞIE ! EDIÞIE NOUÃ ! DECEMBRIE 2005, Nr. 1 ! Apare în egida PALATULUI DE ARAMÃ Costeºti - Argeº, sub oblãduirea Majestãþii Sale Ilie Badea STÃNESCU - Regele rromilor de pretutindeni
Înscãunarea unui rege ortodox În dulcele ºes al judeþului Argeº, spre sud, aici la Costeºti, pe unde cândva se zbãtea prepeliþa în triluri de pitpalac ameþitã de aurul lanurilor de grâu, se-nalþã astãzi palatul de aramã al regelui Ilie Badea STÃNESCU. Mai întâi staroste peste meºteºugarii ce desenau solzi sclipitori sub bãtaia aprigã a ciocanelor în cazanele de aramã, iar apoi, dupã ce începuse sã i se cocleascã mustãcioara, l-au ales ca tânãr bulibaºã. Toatã liota þigãneascã a vãzut în el, cârdãºitã fericit - gând ºi faptã - forþa de suveran, de putere supremã ºi vocaþia de a le deveni conducãtor absolut ºi l-au declarat REGE.
Încoronarea Cronos toarce ere noi, se ivirã alte timpuri, S-a înscãunat un rege, între douã anotimpuri. Astfel anunþarã lorzii, de la curþile regale, Ciocnind cupele de aur cu vestitele pocale. Vestea s-a întins rapid, de la Argeº la Carpaþi, S-a extins peste ocean, peste marii împãraþi. S-a încoronat un rege, este mare sãrbãtoare, Au strigat în plinã zi crainicii la difuzoare. Actul n-a uimit pe nimeni, n-a þinut de vreo regie, N-a fost vorba de descântec, de miracol ºi magie. Bulibaºa din Costeºti s-a încoronat ca rege, Cum preziserã strãbunii, dupã datinã ºi lege. Câte flori ºi ce mulþime, câte rochii cu altiþe, Câte salbe pe la gâturi ºi alaiuri de domniþe S-au vãzut la mãnãstire, la regeasca-ncoronare, Într-un veac de erã nouã ºi de mare sãrbãtoare! Au pãlit Hohenzolernii vãzând cetele regeºti Îmbrãcate în mãtãsuri ºi în straie împãrãteºti, ªi s-au minunat din tronuri de atâta armonie, Niciodatã existentã la fãloasa monarhie. Rasa purã de prin Indii, înrobitã mii de ani, Casta regelui Stãnescu este numai de "baºtani" A venit la mânãstire, pusã în straiele de galã, Cot la cot ºi stând alãturi de familia regalã. Bulibaºa din Costeºti este rege între regi, ªef de castã peste rromi ºi fãuritor de legi. Sceptrul lui îi dã putere, e monarh încoronat, E egalul în grandoare preºedinþilor de stat, Iar în sfânta mãnãstire s-a încoronat ca rege, În credinþa lui strãbunã, dupã datinã ºi lege.
Regina... Maria, soþia Majestãþii sale Ilie Badea Stãnescu Regele Internaþional al Rromilor
7 Cugetãri din cuget sfânt Fii blând ºi ascultãtor ºi rãbdãtor ºi urãºte cuvintele cele scârnave, ºi vei vedea pe Dumnezeu. ! Iubeºte sãracii, ca sã fii miluit. Iubeºte sfinþii, ca pofta lor sã te tragã cãtre bunãtãþi. Adu-þi aminte adeseori de moartea ta ºi vei greºi mai puþin lui Dumnezeu. ! Cum este lenea ajutor poftelor, aºa este trezirea putere bunãtãþilor ºi limba cea neînvãþatã numai ce umblã tocând, cã n-are !
bunãtãþi dinãuntru. Bunãtatea face curãþenie, iar mânia cea iute face patimi. ! Muma bunãtãþilor este mila, iar umplerea rãutãþilor este semeþia. ! Sãturarea somnului face înverºunare poftelor, iar privegherea este spãºenia (mântuirea) sufletului. ! Nemânia face blândeþe, iar þinerea de pizmã face rãutate. ! Acela ce-ºi pãzeºte gura, acela-ºi ridicã mintea sus la Dumnezeu. Vorbele cele multe aþâþã urgie ºi mânie.
Nu, discriminãrii! Dumnezeu Le-a poruncit oamenilor sã îºi iubeascã aproapele. Aproapele însemnând oameni de orice religie, de orice etnie, de orice naþionalitate. Discriminarea ºi ura împotriva aproapelui înseamnã o încãlcare a normelor morale dar ºi o acþiune care nu îºi mai are rostul în societatea dezvoltatã a secolului XXI. Secolul XXI înseamnã dezvoltare. Progresul întregii þãri depinde în mare mãsurã ºi de dezvoltarea culturalã a unei naþiuni. Rromii trebuie ajutaþi sã îºi pãstreze cultura ºi sã îºi dezvolte cunoºtinþele. Accesul neîngrãdit al
tuturor copiilor rromi la procesul educaþional, accesul adulþilor la locurile de muncã va fi atât în avantajul românilor, pentru cã vor avea de - a face cu persoane alfabetizate, cât ºi în avantajul tuturor rromilor care vor învãþa sã vadã lumea cu alþi ochi ºi sã o înþeleagã mai bine. Rromii nu trebuie asimilaþi sau integraþi în alte popoare ci trebuie ajutaþi sã îºi pãstreze valorile. Pentru pãstrarea identitãþii lor culturale ei trebuie acceptaþi aºa cum sunt de cãtre semeni ºi ajutaþi. În vârtejul timpului actual, unde lumea se miºcã cu viteza Internetului, rromii încearcã din rãsputeri sã îºi pãstreze valorile, tradiþiile ºi obiceiurile. Valoarea unei culturi este determinatã, printre altele ºi de diversitatea ei. Nu existã culturi pure ci majoritatea sunt rezultatul unor ameste-
curi continue, ale unor influenþe ce depãºesc frontierele de stat ºi se întind pe perioade largi de timp. Nu trebuie uitat faptul cã rromii au transmis, de-a lungul secolelor, numai din tatã în fiu, cântece ºi melodii apreciate ºi iubite de orice român. Numeroºii rromi, virtuozi ai viorii ºi ai þambalului promoveazã, peste hotare, muzica autenticã, parte a folclorului românesc. Rromii au fost cei care au pãstrat ºi au purtat, peste timp, alãturi de virtuozii români, doinele ºi cântecele specifice României. De aceea, consider cã patrimoniul cultural românesc ar fi mai sãrac fãrã latura valoricã a ceea ce înseamnã rrom. Majestatea Sa, Ilie Badea STÃNESCU, REGELE INTERNAÞIONAL AL RROMILOR
Pag. 2 - Vocea Rromilor - Nr. 1/2005
Scrisoare deschisã
Excelenþei sale domnului Traian Bãsescu Preºedintele României Vã rugãm în numele a peste 2 milioane de rromi din România sã nu promulgaþi legea minoritãþilor ce urmeazã sã fie aprobatã în Parlamentul României. Aceastã lege este o nenorocire pentru copii rromi pentru cã nu le mai permite sã înveþe alãturi de români în grãdiniþe, ºcoli ºi licee. Este legea lui Marko Bella pentru a satisface poftele Parlamentului din Ungaria ºi a domnului premier al Ungariei. Este o decimare a învãþãmântului din România, o discriminare împotriva minoritãþii rrome. Legea minoritãþilor nu îmbunãtãþeºte cu nimic situaþia grea în care se aflã copiii rromi, începând din grãdiniþe, ºcoli, licee, facultãþi ci înrãutãþeºte aceastã situaþie în care ne aflãm. Vã rugãm sã faceþi tot posibilul ºi sã nu fiþi de acord cu aceastã lege invalidã: nu avem ºcoli ºi nici profesori ºi nici cãrþi în limba rromã, ca sã putem pleca pe picior de egalitate cu minoritatea maghiarã. Aceºtia au profesori, ºcoli, grãdiniþe pe tot teritoriul Ardealului ºi în alte zone ale þãrii datoritã sprijinului constant al autoritãþilor din Ungaria, recunoscut ºi în presa românescã ºi internaþionalã. În situaþia de faþã, când legea va ajunge în Parlamentul României, Majestatea Sa Regele Internaþional al Rromilor a depus la Parlamentul României, Camera Deputaþilor, urmãtoarele amendamente pe care le aduce la cunoºtinþã domniei voastre prin prezenta scrisoare. În ziua de 28 iunie 2005, eu, Ilie Badea Stãnescu, Regele Internaþional al Rromilor, am avut o discuþie, la Palatul Parlamentului, la Comisia pentru Minoritãþi, cu deputatul Nicu Pãun, preºedintele Comisiei, precum ºi cu mai mulþi membri ai acesteia, cu fiii mei, pãrinþii Dan Stãnescu ºi Marius Stãnescu. În urma acestei consultãri s-a cãzut de acord ca în numele minoritãþii etnice pe care o reprezentãm - rromii din România - sã depunem la Parlament amendamentele pe care le socotim necesare la Proiectul Legii privind statutul minoritãþilor naþionale din România. Drept pentru care am întrunit Consiliul Casei Regale a Rromilor, la CosteºtiArgeº. În urma dezbaterilor am hotãrât sã înaintãm Parlamentului României, propuneri pe care noi le considerãm necesare sã clarifice textul viitoarei legi, astfel încât sã nu fie ambiguu ºi sã nu dea posibilitatea unor interpretãri personale care sã denatureze spiritul legii. Astfel, la pagina 3 din proiect, capitolul II -"Pãstrarea, exprimarea ºi dezvoltarea identitãþii naþionale", propunem: 1. Art.16(2) Dupã cuvintele "au dreptul…" sã se introducã "fãrã a fi obligate la aceasta" ºi textul sã curgã mai departe astfel încât alineatul sã devinã: (2) Organizaþiile sau asociaþiile cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale au dreptul, fãrã a fi obligate la aceasta, de a înfiinþa, organiza ºi de a asigura funcþionarea unitãþilor ºi instituþiilor de învãþãmânt particulare în limba maternã, unitãþi ºi instituþii care, în condiþiile legii, pot beneficia de subvenþii din bugetele locale.
2. Art.17 - Pagina 4 din proiect - sã fie completat cu cuvintele "la cererea comunitãþilor etnice, ºi dupã caz, dacã sunt îndeplinite condiþiile necesare, numãr de elevi etc" astfel încât articolul sã devinã: Art.17 Statul are obligaþia de a garanta în sistemul de învãþãmânt de stat, la cererea comunitãþilor etnice ºi dupã caz, dacã sunt îndeplinite condiþiile necesare, numãr de elevi etc. 3. Art.17.b) Sã fie completat cu "la cererea comunitãþii etnice respective ºi cu respectarea normelor cerute de regulamentul de organizare ºi funcþionare a unor astfel de instituþii, fãrã ca comunitatea respectivã sã fie obligatã sã-ºi construiascã instituþiile în discuþie ori copiii minoritãþii etnice sã fie separaþi forþat, împotriva voinþei lor sau a pãrinþilor ori tutorilor lor", astfel încât alineatul sã devinã: b) învãþãmântul preprimar cu predare în limba maternã, în funcþie de cerinþe, în grãdiniþe distincte sau grupe separate, la cererea comunitãþii etnice respective ºi cu
5. Art.18(6) Dupã cuvintele "sunt abilitate…" propunem sã se treacã "fãrã a fi obligate", astfel încât alineatul sã devinã: (6) Organizaþiile reprezentative ale minoritãþilor naþionale, prevãzute în prezenta lege, sunt abilitate, fãrã a fi obligate, la nivel naþional sau judeþean, dupã caz, de a iniþia înfiinþarea de instituþii sau subunitãþi ale instituþiilor de învãþãmânt existente cu predare în limba maternã a minoritãþii naþionale respective, la toate nivelele. Nu dorim ca interpretând legea în mod cu totul personal ºi subiectiv, cineva sã fie tentat de a discrimina copii oamenilor de specialitate dacã solicitarea este fundamentatã cu un numãr suficient de elevi sau studenþi potenþiali, conform legislaþiei în vigoare. 6. Art.19(1) Dupã cuvintele "învãþãmânt preuniversitar de stat, la …", propunem sã se scrie "cererea comunitãþii etnice respective", astfel încât alineatul sã devinã:
Palatul de Aramã
respectarea normelor cerute de regulamentul de organizare ºi funcþionare a unor astfel de instituþii, fãrã ca comunitatea respectivã sã fie obligatã sã-ºi construiascã instituþiile în discuþie ori copiii minoritãþii etnice sã fie separaþi forþat, împotriva voinþei lor, a pãrinþilor ori a tutorilor lor; 4. În mod asemãnãtor, propunem ca alineatul "c" ºi "d" de la acelaºi articol 17 sã fie modificate ºi completate, astfel încât ele sã devinã: c) învãþãmântul primar, gimnazial, de arte ºi meserii, liceal ºi postliceal cu predare în limba maternã, în funcþie de solicitãri, în ºcoli, secþii, clase, grupe distincte, dupã caz, numai la cererea comunitãþii etnice respective, cu respectarea normelor cerute de regulamentul de organizare ºi funcþionare a unor astfel de instituþii, fãrã ca comunitatea respectivã sã fie obligatã sã-ºi construiascã instituþiile în discuþie ori copiii minoritãþii etnice sã fie separaþi forþat, împotriva voinþei lor sau a pãrinþilor ori tutorilor lor; d) învãþãmântul superior universitar, cu predare în limba maternã, în funcþie de solicitãri, în universitãþi, facultãþi, colegii, catedre ºi grupe distincte, dupã caz, numai la cererea comunitãþii etnice respective, cu respectarea normelor cerute de regulamentul de organizare ºi funcþionare a unor astfel de instituþii, fãrã ca comunitatea respectivã sã fie obligatã sã-ºi construiascã instituþiile în discuþie ori copiii minoritãþii etnice sã fie separaþi forþat, împotriva voinþei lor sau a pãrinþilor ori tutorilor lor;
Art.19.(1) În sistemul de învãþãmânt preuniversitar de stat, la cererea comunitãþii etnice respective, pot funcþiona unitãþi ºcolare ca persoane juridice distincte, clase ºi grupe cu limba de predare a unei minoritãþi naþionale ºi sub efectivul legal de elevi, prevãzut de lege, dacã, în localitatea respectivã nu funcþioneazã o altã unitate de acelaºi nivel, sau dupã caz, se asigurã învãþãmântul în limba maternã într-o localitate apropiatã. Acestea sunt propunerile noastre de amendamente la Proiectul de Lege privind statutul minoritãþilor naþionale din România ºi rugãm insistent sã se þinã cont de ele ºi sã fie incluse în proiect. Nu dorim ca, din diverse motive, interpretând Legea în mod cu totul subiectiv, cineva sã fie tentat sã îi discrimineze pe copiii rromi din România. ªi ei au, conform Constituþiei þãrii, aceleaºi drepturi ca toþi copiii acestui stat, dupã cum toþi rromii din România sunt cetãþeni români cu drepturi egale cu ale tuturor cetãþenilor acestei þãri. Drept urmare, rugãm Comisia ºi, personal, pe preºedintele ei, deputatul Nicu Pãun, sã studieze ºi sã-ºi însuºeascã aceste amendamente ºi, mai ales, sã le susþinã în plenul Camerei Deputaþilor, în plenul Parlamentului României, atunci când Proiectul de Lege va intra în discuþie spre aprobare! Aºa sã ne ajute Dumnezeu! Vrem sã menþionãm, cu aceastã ocazie, cã suntem de acord cu programele PHARE ale UE, formulate de ºeful delegaþiei Comisiei Europene în România,
Jonathan Scheele, privind integrarea rromilor în societatea europeanã. Conform statisticilor, înscrierea copiilor rromi în programele ºcolare a crescut cu 28%. În ultima perioadã, în grãdiniþe sau înscris aproximativ 16.000 de rromi ºi, pe parcursul unui an de zile, numai cinci au abandonat unitatea de învãþãmânt. Abandonul ºcolar s-a redus la 8,5%, respectiv 21% în 2004 iar înscrierea în ºcoli a copiilor rromi a crescut, în anul 2005, faþã de anul anterior, cu 11% . Aºa cum vedeþi, Uniunea Europeanã, prin programele pe care le desfãºoarã în România pentru copiii rromi, are o deosebitã grijã pentru ca aceºtia sã poatã învãþa fãrã urã rasialã. Ceea ce UDMR cere prin reprezentanþii sãi legitimi este o incriminare ºi duce la ura rasialã, promovatã de maghiari faþã de celelalte minoritãþi naþionale precum ºi faþã de minoritatea rromã. Este inadmisibil ca acest proiect ce a fost aprobat de guvernul Tãriceanu sã fie acceptat de cãtre Parlamentul României ºi promulgat de dumneavoastrã, preºedintele României, Traian Bãsescu. Vã rugãm sã luaþi toate mãsurile ca acest proiect xenofob, ultranaþionalist ºi rasial sã nu se semneze de nici un reprezentant al puterii. Cerem sã fie respins în Parlament, sã fie respins ºi de dumneavoastrã deoarece România nu are nevoie de asemenea documente iresponsabile, inumane practicate de UDMR împreunã cu Marko Bella, care nu a putut de unul singur sã cearã separarea în învãþãmântul din zonele pe care vrea sã le facã propriile lui teritorii, cu toate cã ele sunt ale tuturor românilor. Este o loviturã grea datã tuturor minoritãþilor, iar domnul Marko Bella doreºte ca acest proiect sã fie aprobat. Pãcat! Mare pãcat cã nu este oprit! Avem convingerea cã-l veþi opri! Vã mulþumesc în numele tuturor celor douã milioane de rromi. Domnule Preºedinte al României, avem toatã încrederea ºi nãdejdea în dumneavoastrã, ca ultimã speranþã, sã opriþi acest exod al lui Marko Bella, preºedintele UDMR ºi ministrul minoritãþilor din România. Numai dumneavoastrã puteþi pentru cã aþi început ºi aþi arãtat cã se poate conduce þara! Suntem alãturi de dumneavoastrã, regele rromilor, Stãnescu Badea Ilie ºi cei peste douã milioane de rromi din România! Vã urãm, din inimile noastre, toatã sinceritatea, mulþi ani sã ne trãiþi ºi sã conduceþi þara tuturor românilor, indiferent de naþionalitate, cetãþeni ai României pe care dumneavoastrã o construiþi. Suntem siguri cã veþi reuºi dupã cei 15 ani de chin al tranziþiei. Aºa cum tranziþia i-a chinuit pe toþi românii ºi pe celelalte minoritãþi, aºa a chinuit ºi minoritatea rromã! Nu mai vrem sã fim chinuiþi ºi daþi la o parte! Vã rugãm sã fie dat la o parte Marko Bella ºi UDMR care au interese de grup prin aprobarea Legii Minoritãþilor în Parlament ºi prin votul unicameral pe care dumneavoastrã îl promovaþi. Vã mulþumim! M.S. Ilie Badea STÃNESCU Regele Internaþional al Rromilor
Nr. 1/2005 - Vocea Rromilor - Pag. 3
ªcolarizarea - factor crucial de integrare socialã a etniei rrome România este þara europeanã cu cel mai mare procent de populaþie þigãneascã, procent ce se gãseºte într-o continuã creºtere. Pentru cei mai mulþi dintre noi care aparþinem populaþiei majoritare, rromii sunt un motiv de teamã ºi de cele mai multe ori adoptãm atitudini rasiste, discriminatorii faþã de aceºtia. Rromii - una dintre cele mai vechi entitãþi etnice din România - sunt ºi foarte numeroºi (a doua etnie dupã cea maghiarã). Majoritatea nu are nici o calificare profesionalã pentru cã nu realizeazã faptul cã existã o legãturã directã între frecventarea ºcolii ºi starea economicã ºi socialã. Frecventarea ºcolii este pentru membrii acestei etnii un proces inutil ce nu înlesneºte succesul în viaþã. Pe de altã parte, ºcoala româneascã nu este pregãtitã sã facã o educaþie eficientã membrilor acestei categorii etnice. Se adoptã atitudini rasiste cum sunt refuzul directorilor de a-i înscrie pe copiii rromi în ºcolile unde aceºtia profeseazã iar în cazul în care sunt primiþi apare tendinþa de izolare a acestora de restul copiilor, fiind con-
ªTIAÞI CÃ: !
sideraþi inferiori. Ca urmare, apare protestul pãrinþilor celorlalþi elevi. Starea de sãrãcie (are ca efecte alimentaþia deficitarã, lipsa rechizitelor, a îmbrãcãmintei), condiþiile improprii de locuit (spaþiul de locuit este de obicei construit dintr-o singurã camerã pentru întreaga familie) ºi conflictele interfamiliale frecvente, duc la scãderea performanþelor ºcolare sau, mai rãu, la abandonul ºcolar înainte de a finaliza ciclul gimnazial. Copiii rromi ºi familiile acestora au suferit continuu o degradare a condiþiilor sociale ºi economice, ceea ce a dus la creºterea criminalitãþii ºi a violenþei, la reducerea ratei de participare a copiilor la procesul educaþional ºi la creºterea tensiunilor dintre populaþia
În ultimii 16 ani, populaþia rromã a crescut cu 80%? ! 58% dintre bãrbaþi ºi 89% dintre femei nu au nici o calificare profesionalã? ! 59% dintre femei ºi 44% dintre bãrbaþi sunt analfabeþi? ! Doar 4,5 % din populaþia romã terminã liceul? ! Studiile superioare sunt urmate doar de ºapte indivizi dintr-o mie?
Colegi de bancã ºi de suferinþã
rromã ºi restul populaþiei. Starea de sãrãcie îi împinge pe copii rromi spre muncã de la vârste fragede. Muncesc împreunã cu pãrinþii, fiind un real ajutor pentru multiplicarea veniturilor, dar în acelaºi timp interesul pentru educaþie scade dramatic. Am putea spune cã factorii ce-i împing pe copii rromi spre muncã sunt sãrãcia, nivelul scã-
zut al educaþiei pãrinþilor dar ºi "modelele" pe care aceºtia sunt îndrumaþi sã le urmeze. Copii rromi trebuie sã participe la orice fel de activitãþi ce ar putea duce la bunãstarea familiei. Munca este vãzutã ca un mijloc de acomodare cu greutãþile vieþii, pentru cã astfel copilul se pregãteºte sã se descurce în viaþã. Iliana CERCEL
Cine poartã vina unui trai precar? Reprezentanþii acestei etnii întâmpinã dificultãþi pe toate planurile: sãnãtate, condiþii de locuit, educaþie. Este un fapt obiºnuit ca în comunitãþile de rromi, într-o casã, sã locuiascã mai multe generaþii. Numãrul membrilor familiei ce sunt nevoiþi sã locuiascã într-un spaþiu restrâns este mare, iar lucrurile sunt înrãutãþite de faptul cã locuinþele sunt în general caracterizate de condiþii extrem de proaste, neavând acces la utilitãþi apã curentã, canalizare, încãlzire centralã. Ca urmare a cestor condiþii precare de locuit, starea de sãnãtate a rromilor ce trãiesc în aceste condiþii este de asemenea precarã. Majoritatea rromilor locuiesc fãrã forme legale ºi poate de aceea sunt prea puþin interesaþi de felul cum aratã locuinþa acestora (în cazul în care au o locuinþã, pentru cã sunt ºi foarte multe familii care locuiesc în barãci improvizate la marginea oraºului, lângã gropile de gunoi). Este greu sã ne imaginãm viaþa acestor suflete care trãiesc fie din munca cu ziua prin gospodãriile oamenilor, fie prin colectarea de deºeuri, sau pur ºi
Într-o pauzã la grãdiniþã simplu din mila celor mai înstãriþi. Atât adulþii cât ºi copiii rromi pot fi vãzuþi la gropile de gunoi adunând materiale reciclabile: (fier, sticlã, hârtie) iar recompensele, destul de mici, sunt consumate în special pe hranã. Munca prestatã în aceste rampe de gunoi este periculoasã deoarece aceste
rampe sunt surse de infecþii ºi de boli, sau se pot produce accidente. Cu ceva timp în urmã rromii sau þiganii aºa cum îi mai numim, aveau diverse meserii: lãutari, confecþioneri de vase sau vânzãtori de mãrfuri diferite. Acum, din motive greu de dibuit, au renunþat aproape definitiv la vechile
meserii. Neajunsurile acestora sunt multe, lista ar putea continua la nesfârºit. Cert este cã nevoia de mãsuri, de legi pentru a-i proteja ºi ajuta, întârzie… condamnabil, autoritãþile având alte interese… personale. Iuliana CERCEL
Pag. 4 - Vocea Rromilor - Nr. 1/2005
Farmec, culoare ºi exotic Plecaþi în urmã cu multe secole dinspre însoritele Indii spre Europa, rromii au ajuns ºi pe meleagurile noastre aducând cu ei ceva aparte, ceva care fascineazã. Cu pielea creolã ºi cu ochii cum e mura, cu pãrul negru ce bate în albastru, rromii poartã în ei ºi pe ei pecetea vechilor popoare nomade. Secole de-a rândul au trãit mai mult mergând, au bãtut colburile drumurilor fie în cãruþe, fie pe jos, bãtãtorind cãrãrile cu tãlpile goale. Cãmãºile bãrbaþilor ºi fustele lungi ºi creþe ale femeilor au dus din þarã în þarã, din oraº în oraº, din sat în sat culori vii, simbol al aplinismului ºi al vitalitãþii. Cerceii, colierele ºi brãþãrile purtate mai ales de fetele ºi de nevestele rromilor au sunat ºi sunã misterios pornind vraja celor ce le purtau. Atunci când îºi aºezau corturile pentru un popas, deseori foarte scurt, aprindeau fo-
Þigani circari curi, desfãceau mâncarea ce aveau ºi uitau apoi de necazuri dansând ºi cântând în faþa flãcãrilor ce jucau în noapte alãturi de ei. Flãcãrile luceau în salbele de aur ale fetelor oacheºe, frumoase ºi învãluite în taine. Puradeii goi
goluþi chiar ºi iarna sãltau pe de lãturi, iar rromii bãtrâni îºi jucau urºii vorbind parcã pe limba lor. Caii le erau paznici, corturile le erau casa, cerul de deasupra le era stãpânul, cãruþele erau hotarul lor.
Meºteri aurari ºi cãldãrari ºi fierari pricepuþi îºi completau câºtigul cu ghicitul ºi cu cântatul pe la petreceri. Timpul a trecut, rromii s-au aºezat pe la casele lor, dar farmecul, culoarea ºi exoticul nu i-au pãrãsit.
Scurt istoric Multã vreme rromii au fost robi pe moºiile boierilor din Þãrile Române. În secolul al XVIII-lea sub influenþa Iluminismului, s-a pus problema dezrobirii, mai întâi în Moldova. O propunere în acest sens se înregistra în 1785 ºi venea din partea lui Al. Moruzzi, iar o a doua venea prin anii 1846-1847 din partea lui M.- Sturdza. Dezrobirea a fost stabilitã în urma Rovoluþiei de la 1948. Deºi liberi, rromii au rãmas pe moºiile aceloraºi boieri,
neavând unde sã plece ºi sã munceascã în altã parte. În 1864 Al. I. Cuza va promulga Legea Ruralã însã rromii nu vor fi beneficiari ai acestei legi. Vor rãmâne, unii dintre ei, tot pe la boieri, vor pleca din loc în loc cu corturile, alþii în timpul comunismului vor primi, în anumite condiþii, locuri de case ºi mulþi vor renunþa la condiþia de nomad. Integrarea lor în muncã va fi însã foarte greoaie, puþini dintre ei
Cu rromii spre Europa Integrarea noastrã în Uniunea Europeanã presupune ºi o anumitã politicã faþã de minoritãþile conlocuitoare. Pentru rromi este nevoie de programe speciale în toate domeniile: economic, social, politic, educaþional º.a. Este nevoie de o comunicare eficientã între majoritari ºi minoritari, este nevoie de tact, încredere, discernãmânt, multã voinþã ºi multã rãbdare în rezolvarea problemelor pe care le au rromii. Un program important care se deruleazã pentru ei este cel referitor la educaþie: existã în licee locuri rezervate în mod special pentru copii rromilor. Se impun acut ºi alte tipuri de educaþie pentru rromi, cum ar fi cea igienico-sanitarã sau educaþia pentru integrarea în UE. Rromii trebuie sã-ºi cunoascã ºi drepturile, dar ºi îndatoririle pe care le au. Dacã majoritarii încearcã sã-i cunoascã ºi sã-i înþeleagã mai bine, acelaºi lucru trebuie sã facã ºi rromii cu populaþia majoritarã în sânul cãreia trãiesc. Un semn cã lucrurile au început sã se schimbe în aceastã direcþie îl constituie cãsãtoriile dintre rromi cu români, nu multe încã, dar acelea care sunt anunþã cã se poate renunþa la prejudecãþi.
având calificãri cerute pe piaþa muncii, mulþi dintre ei refuzând acest lucru, pentru cã sângele de nomad refuzã statornicia. Dupã Revoluþia din 1989 îºi vor primi înapoi aurul confiscat de comuniºti ºi casele rromilor vor fi din ce în ce mai multe. Aceastã minoritate trãieºte astãzi între douã extreme marcate de locuinþele lor: cea a sãrãciei crunte, al cãrei semn sunt cocioabele ºi cea a bogãþiei, semnul ei fiind palatele.
Rromii în literatura noastrã Primul trudnic pe câmpul literelor româneºti care ºi-a dezrobit robii de pe propria moºie a fost poetul Vasile Alecsandri, cel care într-o scriere a sa vorbea despre Vasile Porojan, copil de rrom, prietenul din copilãrie al poetului. Un veritabil “Parpangel” desprins din paginile Þiganiadei lui Ion Budai Deleanu
Ion Agârbiceanu a semnat romanul "Faraonii", inspirat tot din viaþa celor veniþi aici dinspre India, iar Zaharia Stancu scria în "ªatra" despre drumul spre Bug ºi înapoi al rromilor în timpul celui de-al II-lea Rãzboi Mondial. O epopee unicã în literatura noastrã este "Þiganiada" lui I. Budai Deleanu, scriitor de facturã iluministã care încã din 1912, când a apãrut prima variantã a Þiganiadei ºi apoi din 1925, când a apãrut cea de-a doua, punea în atenþia cititorilor aspiraþiile acestor nomazi: acelea de a avea un stat ºi un conducãtor al lor. Onomastica rromilor pune în evidenþã foarte bine gândurile lor despre viitor ºi despre destinele pe care ºi le doresc. Ei
poartã nume de flori (Brânduºa, Mugurel, Narcis), de mari actori sau de eroi din filme (Maxim) de þãri (Argentina), de cântãreþi cunoscuþi (Patricia), nume cum ar fi Moneda dar ºi Aurica sau Viorica sau nume care spun ceva despre ei înºiºi, cum ar fi Pipãruº, Þintea, Pãpara º.a Despre rromi se pot spune multe ºi ei vor sã le spunã. Dovada acestui lucru o constituie acest ziar apãrut la iniþiativa ºi prin finanþarea Regelui Internaþional al Rromilor-Ilie Badea Stãnescu. Sper ca paginile acestei publicaþii lunare sã devinã un mijloc eficient de cunoaºtere a unei minoritãþi. Urez ziarului viaþã cât mai lungã! Elvira CÃNUÞÃ
Nr. 1/2005 - Vocea Rromilor - Pag. 5
Tradiþiile ºi obiceiurile rromilor, pe cale de dispariþie? Nunta celui mai înstãrit þigan din partea locului nu a rãmas fãrã rãsunet în rândul sãtenilor. Cu mic cu mare, toatã suflarea din sat s-a strâns sã o vadã pe fata cea micã, de 12 ani a þiganului înstãrit, cum este cumpãratã, pe bani grei, de ginere. Fata oacheºã, încinsã la gât cu salbe din bani de aur, cu tenul ca mãslina a fost hãrãzitã încã de când s-a nãscut bãiatului din vecini. Nici nu a fost întrebatã dacã îi place sau nu. Nici nu a avut timp sã se îndrãgosteascã de el. Era prea micã. Dar parcã asta conta?! Important era cã fata venea dintr-o familie bunã iar ginerele avea sã plãteascã mult pentru ea. La nuntã a fost invitat tot satul: românii ºi þiganii, cerºetorii ºi bogaþii, copii ºi bãtrânii. Trei zile a curs vinul, patru porci au fost tãiaþi, zeci de pâini sau rupt. Lãutarii veniþi din ºapte sate cu viori, þambal, contrabas ºi acordeon au cântat fãrã oprire pânã ºi-au rupt corzile.
Nunþile moderne Istorioara povesteºte o nuntã de acum 100 de ani. Între timp însã obiceiurile s-au schimbat. Mireasa nu mai este dusã la casa ginerelui cu cãruþa împodobitã cu flori ci este condusã cu merþanul. La nuntã nu mai sunt aduºi lãutarii cu instrumentele lor autentice (viori, þambale ºi acordeoane) ci maneliºti. Muzica þigãneascã autenticã este din ce în ce mai dificil de gãsit în România. Este greu de spus unde se terminã muzicã româneascã ºi unde începe muzica þigãneascã. Baza muzicii þigãneºti este plânsul viorii þiganului, virtuozitatea þambalului. Un alt obicei pe cale de a se pierde este cel de a programa nunta în zilele de marþi sau joi considerate zile de sãrbãtoare, zile de bal ºi de arvunit neveste. Nunta era consideratã momentul de cooperare maximã, când bãrbaþii îºi ajutau nevestele la gãtit, singura sãrbãtoare când soþiile stãteau la aceeaºi masã cu bãrbaþii lor pentru cã în mod normal fiecare mânca la mese diferite chiar în camere separate. În cultura tradiþionalã a rromilor, virginitatea miresei pãstratã pânã la nuntã, are valoare de sacrament datoritã urmãtorilor factori: se aflã la baza moralei rromilor, a concepþiei de pur ºi impur, presupune un rit de inaugurare, de creaþie, ca ºi prima sarcinã
Taraf de nuntã
ºi naºterea, este o garanþie cã nu va apãrea sânge strãin în neam, în virtutea ideii cã tatãl este mereu incert.
Tradiþii ºi obiceiuri, pe cale de dispariþie În noua ordine socialã care promoveazã unificarea întregii lumi ºi integrarea în diferite structuri rromii încep sã îºi piardã identitatea, sã renunþe la vechile obiceiuri cu ajutorul cãrora au supravieþuit peste timp. Cultura lor oralã, pãstratã de-a lungul secolelor din tatã în fiu, cântecele autentice þigãneºti care au avut întotdeauna succes dispar încetul cu încetul. Rromii înlocuiesc aceastã culturã autenticã cu o alta kitchoasã, falsã, de suprafaþã. κi amestecã obiceiurile ºi tradiþiile cu elemente de modernism care nu se potrivesc deloc stilului lor rudimentar ºi nomad. Înainte de a încerca sã se integreze în societatea care îi priveºte cu scepticism din cauza stilului lor de viaþã nomad, rromii ar trebui sã încerce sã se salveze pe sine, sã îºi salveze ce a mai rãmas autentic din ceea ce îi reprezintã: muzica ºi vechile tradiþii. Folclorul tradiþional al rromilor s-a transmis numai pe cale oralã ºi a supravieþuit secole de-a rândul. Din pãcate, nu a existat, pânã de curând, o acþiune concertatã de culegere ºi tipãrire a acestuia. Cãrþi despre obiceiuri ºi tradiþii nu pot fi gãsite decât la ONGurile care se ocupã cu probleme specifice ale rromilor sau la sediile partidelor. De exemplu, câte persoane mai respectã astãzi, statutul femeii care reprezenta, în familia tradiþionalã, o serie de modele comportamentale ºi de atitudine, în funcþie de nivelele de
Un virtuoz al viorii responsabilitate pe care se afla: ca fatã, sã îºi pãstreze puritatea trupeascã ºi sufleteascã pentru a-ºi cinsti neamul; ca norã sã dea ascultare capului familiei ºi sã se lase protejatã de acesta, sã îºi respecte socrii ºi sã trãiascã dupã normele soþului ei, ca mamã, sã îºi formeze copiii în spiritul cutumelor ºi normelor tradiþionale, ca soacrã sã devinã stãpânã a casei, personaj important în viaþa nurorii ei. Bunica are statutul suprem în neam, de sfãtuitoare absolutã, este consideratã sfântã, subiect de infinitã grijã ºi atenþie în familie, adevãrat obiect de cult, fiinþã cãreia nu i se refuzã nimic, ale cãrei dorinþe sunt porunci pentru ceilalþi. Câte familii mai considerã astãzi, aºa cum spune cultura tradiþionalã romã, copilul ca pe un Dumnezeu, ca pe o întruchipare a puritãþii absolute, garanþie a continuitãþii neamului. Pe strãzi ºi în intersecþii întâlnim, copilaºi de 5-6 ani sunt trimiºi sã câºtige bani. Naºterea bebeluºului, mai ales dacã este bãiat trebuie sã fie prilej de bucurie în orice familie. Pentru protejarea lui, familia este datoare sã îndeplineascã diferite ritualuri: noului-nãscut sã i se punã baier de pazã, o punguþã roºie cu un ban de argint, un fir de argint, busuioc ºi o bucãþicã de zahãr legatã la gât iar sub pernã i se aºeazã un cuþit sau o foarfecã sã îl apere de duhurile rele. Portul popular al rromilor a început sã piardã din autentic. Hainele tradiþionale sunt adesea combinate cu cele moderne. În cultura tradiþionalã romã straiele tradiþionale erau compuse din douã pãrþi: cãmaºã ºi fustã lungã, pornindu-se de la ideea cã partea de sus a corpului femeii este purã, partea inferioarã, fiind impurã. De aceea, partea de jos a corpului trebuie sã fie mereu acoperitã, atât la femei cât ºi la bãrbaþi: femeile rome trebuie sã îmbrace numai fuste lungi, niciodatã pantaloni sau fuste scurte; bãrbaþii poartã pantaloni lungi, niciodatã scurþi, genunchii fiind unul dintre cele mai indecente pãrþi ale trupului uman. Femeile nu au voie sã poarte
rochii sau alte piese de îmbrãcãminte dintr-o singurã bucatã, pentru cã nu delimiteazã corpul impur de cel pur, norma fiind sã se traseze cu precizie linia de demarcaþie dintre partea de jos ºi cea de sus a corpului. Tradiþia spune cã femeile trebuie sã spele separat fustele ºi pantalonii, în vase diferite, speciale pentru fiecare componentã a îmbrãcãmintei ºi nu se amestecã niciodatã vasele sau apa.
Unitate în diversitate Ceea ce mai aminteºte de rromii de altãdatã sunt festivalurile diversitãþii organizate pentru promovarea valorilor etniilor sau târgurile rromilor meºteºugari (ca de exemplu Târgul rromilor Meºteºugari organizat la Sibiu de Muzeul Astra). Doar cu aceste prilejuri mai pot fi vãzute hainele specifice, meºterii cãldãrari, aurari, ceaunari sau împletitorii. Din pãcate etnia rromilor este printre singurele care nu deþine o instituþie de reprezentare a valorilor propriei culturi. Pentru a-ºi pãstra identitatea culturalã, rromii trebuie sã îºi salveze cultura, sã îºi promoveze tradiþiile ºi obiceiurile sã nu uite cutumele (prin încãlcarea lor un individ se face vinovat de crimã împotriva comunitãþii ºi jignire gravã a strãmoºilor ºi este declarat de tribunalul tradiþional al neamului, spurcat sau impur). Ei nu trebuie asimilaþi ci trebuie acceptaþi ºi înþeleºi aºa cum sunt de cãtre semeni ºi ajutaþi sã îºi pãstreze identitatea culturalã. Pentru patrimoniul cultural românesc ar fi o realã pierdere dispariþia laturii valorice a ceea ce reprezintã etnia rromilor. Pluralismul cultural nu poate fi decât benefic pentru un popor, numai cã rromii trebuie, la rândul lor, sã înþeleagã ºi sã îºi respecte conaþionalii. Nu este imposibil sã existe uniformitate ºi unitate din punct de vedere cultural, realitatea culturalã fiind multiplã. (C. P.)
Pag. 6 - Vocea Rromilor - Nr. 1/2005
Ne vorbeºte Pãrintele Cleopa
O minune a Sfintei Cruci Cei ce crezuserã în Hristos se închinau la Crucea Mântuitorului rãstignit la acea sfântã troiþã, iar ceilalþi pãgâni, care erau mulþi, dupã cum sunt ºi astãzi, au pornit cu urã mare asupra acelor puþini creºtini ºi-i bãteau ºi-i ucideau, martirizându-i pentru cã au crezut în Hristos. Ba s-au dus la acea troiþã unde era Hristos rãstignit ºi au început a-L batjocori ºi a-L scuipa pe Mântuitorul de pe Cruce, bãtându-L cu ciomegele ºi ungându-I Crucea cu murdãrii. Iar când
erau în toiul acestor batjocuri, Mântuitorul de pe Cruce a întors faþa la dreapta, spre ei, ºi a zis: "De ce Mã batjocoriþi?" Când au vãzut ei cã Cel pe Care Îl scuipau S-a întors cu faþa ca un om viu ºi i-a întrebat de ce Îl batjocoresc, câþiva au murit de fricã, iar ceilalþi au dat fuga la învãþãtorii lor, din legea sanscritã, pãgânã, ºi au spus: -Veniþi sã vedeþi o minune! Noi Lam batjocorit pe Hristos ºi am vãzut cu
ochii noºtri cum a întors faþa ºi a zis cãtre noi: "De ce Mã batjocoriþi?". ªi au mers cu toþii. Când au vãzut ºi învãþãtorii lor cã Mântuitorul stã cu faþa întoarsã s-au speriat ºi s-au botezat ºi mare cutremur i-a cuprins pe locuitorii din þinutul acela. ªi acolo unde a fost sfânta troiþã se aflã azi o catedralã mare. Iar acea Cruce azi dumnezeiascã cu Mântuitorul Care ºi-a întors faþa a fost ºi este astãzi în altarul acelei catedrale. ªi aºa Mântuitorul a bãgat groaza în
cei care-L batjocoreau, numai ca sã-i întoarcã pe dânºii la calea pocãinþei. Deci, fraþii mei, dacã numai atât semn de la Crucea lui Hristos a fost în stare sã facã pe oameni sã moarã de vii, sã-i întoarcã la pocãinþã ºi sã trezeascã atâtea suflete, ce va fi oare când va veni Mântuitorul pe norii cerului ºi când Crucea lui Hristos, adusã cu slavã multã de milioane ºi milioane de arhangheli ºi îngeri, va strãluci de milioane de ori mai tare decât soarele?
Naºterea Maicii Domnului Tatãl Sfintei Fecioare, Ioachim, se trãgea din neam împãrãtesc. Acesta cu toate cã-ºi ducea la Dumnezeu darurile îndoite, ca un iubitor de Dumnezeu ºi bogat ce era; dar pentru nerodire era defãimat cãci erau sterpi ºi nu aveau copii. De aceea, mâhnindu-se la inimã, el în munte, iar femeia lui Ana în grãdinã, se rugau cu lacrimi lui Dumnezeu, Care ascultându-i, le-a dat rod sfânt pântecelui, pe Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu. Iar Sfânta Ana se trãgea din Matan al douãzeci ºi treilea din neamul lui David ºi al lui Solomon; acesta a luat pe Maria
din neamul lui Iuda ºi a nãscut pe Iacov tatãl lui Iosif teslarul, ºi trei fete: pe Maria, Sovi ºi pe Ana. Maria a nãscut pe Salomi moaºa; Sovi a nãscut pe Elisabeta, iar Ana a nãscut pe Nãscãtoarea de Dumnezeu. Deci Preasfânta este nepoata lui Matan ºi a Mariei - femeia sa. Iar Elisabeta ºi Salomi erau nepoate ale Anei de surori ºi veriºoare cu Nãscãtoarea de Dumnezeu. Naºterea Maicii Domnului dupã Sinaxarul Pãrintelui Macarie de la Mânãstirea Simonos-Petras (Muntele Athos).
Cuvânt despre lãcomie "Vedeþi ºi pãziþi-vã de toatã lãcomia, cãci viaþa cuiva nu stã în prisosul avuþiile sale" (Luca 12, 15). Lãcomia pântecelui reprezintã necumpãtarea la mâncare ºi la bãuturã ºi aºa cum ne descoperã Sfântul Ioan Scãrarul în Filocalie, "este fãþãrnicia pântecelui" pentru cã acesta, sãturat, uitã cã e lipsit ºi ghiftuit ºi plesnit de sãtul, þipã cã îi e foame". Gurmanzii fac din stomacul lor un idol, astfel încât "Dumnezeul lor e pântecele". În Sfânta Scripturã gãsim un exemplu clasic de lãcomie, acela al lui Esau, fiul cel mare al lui Isaac, care pentru un blid de linte ºi-a vândut lui Iacov, fratele mai mic, dreptul sãu de întâi nãscut. Lãcomia sub toate formele ei constituie un mare pãcat, întrucât încalcã porunca divinã "Sã nu pofteºti". Despre cel lacom spune Sfântul Ioan Gurã de Aur cã "este strãjer al banilor, iar nu stãpân, slugã, iar nu domn" ºi e "mai rãu decât fiarele, cãci fiarele, sãtule, înceteazã sã mai prade; iar aceºtia nicicând nu se pot sãtura". Grave consecinþe ne aduce în suflet lãcomia: zidind neliniºte, dãrâmã templul pãcii ºi binecuvântãrii divine, "Închinãtorul la idoli"(Efeseni 5,5) este "vrãjmaº al lui Dumnezeu" (Iacov 4,4) ºi al oamenilor ºi vrãjmaºi sieºi. Cu cât e mai înalt rangul lacomului cu atât pricinuieºte sminteli mai mari oamenilor de rând. De pe urma lacomilor se abate mare strâmtorare asupra oamenilor buni ºi sãraci, a orfanilor, a vãduvelor. De aici se ºi înmulþesc tânguirile, lacrimile, plângerile ce urcã la cer ºi pedepsele ce se
abat asupra poporului: foamete, boli, cutremure, rãzboaie etc. Îl mãrturisim pe Dumnezeu, dar cu fapta ne despãrþim de El, slujindu-i lui mamona, nemaihrãnindu-l pe cel flãmând etc. Nu este suficient ca lacomul sã se pocãiascã, ci sã înapoieze lucrurile luate prin fãrãdelege. Sfântul Ioan Scãrarul prescrie reþeta ce ajutã la "întreruperea" lãcomiei : sã tãiem din dietã mâncãrurile ce îngraºã, pe urmã pe cele care ne aprind, apoi pe cele care ne fac plãcere. "De e cu putinþã, dã-i pântecelui hrana care-l umple ºi e uºor de mistuit" (în Filocalie), fãcând "mort pântecele cu gândul focului veºnic", iar atunci când ne va birui stomacul, "sã-l domolim prin osteneli" (Sfântul Ioan Scãrarul). De asemenea, sã luãm aminte la vorbele spuse de Zaheu vameºul, proclamând mila creºtinã: "Iatã, jumãtate din averea mea, Doamne, o dau sãracilor ºi, dacã am nãpãstuit pe cineva cu ceva, întorc împãtrit" (Luca 19, 8-9). Aceasta fãcând, Îl vom auzi pe Mântuitorul spunându-ne: "Astãzi s-a fãcut mântuire casei acesteia".
Sfânta Fecioarã Maria În credinþa ortodoxã îi dãm Fecioarei Maria ce i se cuvine când o cinstim cu dragoste ºi recunoºtinþã. Ea nu este Dumnezeu. Ea nu este Mântuitorul nostru. Ci ea este acea femeie dreaptã, binecuvântatã prin care Fiul lui Dumnezeu a intrat în lume, devenind Om. Ea este cea care de bunãvoie a spus "Da!" lui Dumnezeu, în aºa fel încât sã fie redus la tãcere pentru totdeauna "nu"-ul care a rãsunat în neamul omenesc de la cãdere. Ea este Maica lui Dumnezeu. El a ales ca ea sã fie cea care sã-L nascã. În întreg universul, în întreg cerul nu este altcineva ca ea. Într-adevãr, toate neamurile o vor numi binecuvântatã! ! Fecioarã vrednicã de iubire,
din veºnicie tu ai fost aleasã ºi iubitã în chip deosebit de Dumnezeu; dobândeºte-ne ºi nouã harul de a avea pururea o evlavie adâncã faþã de tine. Nãscãtoare de Dumnezeu... ! Fecioarã neprihãnitã, dintre toate fãpturile numai tu ai fost feritã de prihana strãmoseascã precum ºi de orice greºalã, cât de micã; dobândeºte-ne ºi nouã harul de a ne pãstra de acum înainte liberi de orice pãcat. Nãscãtoare de Dumnezeu... ! Fecioarã preafericitã, tu ai fost feritã de orice atracþie spre
rãu; dobândeºte-ne ºi nouã harul sã ne înfrânãm astfel simþurile încât sã putem tinde necontenit spre Dumnezeu. Nãscãtoare de Dumnezeu... ! Fecioarã aleasã, la zãmislirea ta ai fost confirmatã în iubirea dumnezeiascã; dobândeºte-ne ºi nouã harul de a fi mereu fideli faþã de Dumnezeu. Nãscãtoare de Dumnezeu... ! Fecioarã preasfântã, în zãmislirea ta neprihãnitã ai fost înzestratã cu plinãtatea harului; dobândeºte-ne ºi nouã harurile trebuincioase pentru a ne sfinþi. Nãscãtoare de Dumnezeu... ! Fecioarã preafericitã, din prima clipã a vieþii tale ai fost înzestratã cu toate virtuþile; dobândeºte-ne ºi nouã credinþã vie, speranþã neclintitã, iubire arzãtoare ºi toate celelalte virtuþi, ca sã-i fim plãcuþi lui Dumnezeu. Nãscãtoare de Dumnezeu... ! Fecioarã binecuvântatã, prin zãmislirea ta ai vestit lumii apropiatul rãsãrit al Soarelui Dumnezeiesc; fii, te rugãm, lumina minþilor noastre, bucuria inimilor noastre, apãrãtoare în primejdii, sprijin în ispite, ajutor în slãbiciune ºi fã sã înfloreascã ºi în noi virtuþile care te-au fãcut atât de minunatã pe pãmânt ºi atât de slãvitã în Cer. Amin.
Nr. 1/2005 - Vocea Rromilor - Pag. 7
Omul fãrã ºtiinþã de carte îºi duce viaþa ca un mutilat
Dificultãþi întâmpinate cu copiii rromi în activitatea ºcolarã Cele mai multe dintre dificultãþi constau în inexistenþa cadrelor didactice calificate de etnie rromã, lipsa de colaborare a comunitãþii rrome cu instituþiile de învãþãmânt, lipsa de educaþie, condiþiile de trai ale familiilor de rromi, slaba frecvenþã ºi abandonul ºcolar, marginalizarea rromilor.
! Copiii rromi nu frecventeazã grãdiniþa, contactul cu societatea ºi-l încep la 7 ani, când sunt înscriºi în clasa I. Majoritatea elevilor nu ºtiu limba românã, au dificultãþi de încadrare în programul de ºcoalã. ! Din cauza problemelor sociale, familiale etc. mulþi elevi rromi nu au rechizitele necesare (strictul necesar) pentru a putea sã se încadreze cerinþelor ºcolare. ! Munca depusã de învãþãtori la clasele IIV cu aceºti elevi rromi este foarte dificilã. Ei pornesc de la zero în ceea ce priveºte comportamentul, învãþarea, adaptarea. ! Se întâmpinã greutãþi din partea pãrinþilor elevilor rromi care nu vor sã înþeleagã cã mulþi copii ar trebui sã urmeze ºcoli speciale. Ei insistã sã fie primiþi la ºcoalã, dar rãmân 2-3 ani repetenþi în aceeaºi clasã pentru cã ar trebui sã urmeze ºcoli speciale. Nu concep ºi nu vor sã înþeleagã rostul ºi necesitatea de a urma ºcolile speciale. ! Fetele rrome, începând de la 13-14 ani abandoneazã ºcoala, fie se cãsãtoresc, fie trãiesc în concubinaj. ! Se întâmpinã greutãþi cu frecvenþa în cazul elevilor rromi de la ambele cicluri, deoarece pãrinþii lor pleacã des în strãinãtate clandestin ºi mulþi îºi iau ºi copiii cu ei. Dupã câteva luni de ºedere prin strãinãtate, se întorc în ºcoalã, dar numai pentru a beneficia de alocaþia de stat lunarã. Mulþi pãrinþi îºi lasã copiii în grija bunicilor pe perioada cât sunt plecaþi în strãinãtate. Fiind prea bãtrâni sau prea sãraci, nu se preocupã de situaþia ºcolarã a elevilor. ! Mulþi elevi rromi sunt nãscuþi în strãinãtate ºi nu au toate actele legal-recunoscute la noi în þarã. Procedura de obþinere a unui certificat de naºtere în România este îndelungatã, aceºti elevi nu pot beneficia de alocaþie de stat, dar pãrinþii fac presiuni pentru a intra în posesia carnetelor de CEC pentru ridicarea alocaþiei de stat. ! Foarte mulþi elevi rromi au vârsta mai mare decât vârsta normalã a clasei în care se aflã înscriºi. De aici apar multe probleme de comportament ºi disciplinã la clasa. ! Sunt foarte multe învãþãtoare suplinitoare la clasele de rromi, care, de multe ori, nu-ºi pot stãpâni clasa, au probleme cu pãrinþii elevilor. Ar fi necesar sã existe învãþãtoare califi-
cate pentru aceste clase, având în vedere problematica majorã care se iveºte în munca cu elevii rromi. Învãþãtoarele tinere, absolvente ale Liceului Pedagogic, se feresc sã vinã în ºcoli frecventate de mulþi elevi rromi Din aceastã cauzã, sunt angajate în fiecare an un numãr mare de suplinitoare necalificate. ! Lipsa coeziunii ºi a legãturilor fireºti dintre educatoare ºi pãrinþi; ! Lipsa alimentelor ºi a îmbrãcãmintei; ! Volumul redus de cunoºtinþe dobândite de copii în mediul familial de unde ºi decalajul foarte mare dintre limbajul format în familie ºi cel necesar în cadrul proceselor ºcolare; ! Absenþa îndrumãrii psiho-pedagogice, datã fiind problematica specialã a lucrului cu aceastã populaþie ºcolarã. ! Motivaþia elevilor depãºiþi de vârstã pentru activitãþile ºcolare derulate a fost ºi a rãmas constantã: sã ºtie sã scrie ºi sã citeascã, pentru ca mai târziu sã ajungã ºoferi. ! Inexistenþa relaþiilor fireºti educatoripãrinþi, cel puþin pânã la ora actualã, s-a datorat comportamentului deviant al marii majoritãþi a pãrinþilor acestor copii, interesaþi doar de alocaþia ºcolarã, dar nu ºi de procesul instructiv-educativ, faþã de care sunt absolut insensibili. De aici absenþe nelimitate, urmare fireascã ºi a unor nenumãrate probleme de sãnãtate, inclusiv handicap psihic. ! Marele decalaj dintre limbajul "familial" ºi cel ºcolar evidenþiazã cunoºtinþe extrem de sãrace, dobândite de copii în mediul lor ambiental (familial), cu atât mai mult cu cât creºte numãrul absenþelor.
! Una din motivaþiile copiilor depãºiþi de vârsta ºcolarã corespunzãtoare treptelor normale de ºcolarizare a fost cea de însuºire a profesiei de ºoferi (de aici ºi dorinþa de a studia în limba românã,necesarã susþinerii testului de cunoºtinte rutiere). Pentru cã motivaþia este cel mai eficient mijloc de impulsionare care, împreunã cu inteligenþa ºi trãsãturile volitive, influenþeazã direct randamentul obþinut într-o activitate, este necesar sã se ia în considerare propunerea alãturatã de la punctul 3. Cea mai mare parte a familiilor din care provin elevii au condiþii de trai foarte grele. Aceste familii nu pot asigura copiilor un regim alimentar raþional, ceea ce are grave consecinþe asupra dezvoltãrii fizice ºi psihice, asupra stãrii de sãnãtate. De aici mari dificultãþi în însuºirea minimului de cunoºtinþe de cãtre elevi, în formarea deprinderilor practice. Multe familii sunt dezorganizate. Multe cazuri în care mamele sunt nevoite sã creascã singure 4-5 copii. Se manifestã o totalã lipsã de interes a pãrinþilor faþã de ºcoalã, faþã de procesul instructiv-educativ, fenomen cu grave consecinþe asupra frecvenþei, asupra dotãrii ºi pãstrãrii în bune condiþii a manualelor, a rechizitelor, asupra comportamentului în ºcoalã ºi în afara ei. Se întâmpinã greutãþi în realizarea procesului instructiv-educativ încã de la clasa I ºi din cauza necunoaºterii limbii române. În familie nu se vorbeºte româneºte, iar aceºti copii nu se duc nici la grãdiniþã. ! Instabilitatea domiciliului familiei Folosirea copiilor de cãtre familii pentru
diverse activitãþi comerciale. Din analiza datelor furnizate de directorii ºcolilor din teritoriu, reiese cã numeroºi elevi, care de facto sunt rromi, se declarã de naþionalitate românã. Din teritoriu s-au semnalat situaþii conform cãrora elevii rromi frecventeazã cu precãdere ºcoala primarã ºi mai puþin cursurile gimnaziale, unde prezenþa ºi activitãþile la clasã sunt episodice. ! Pãrãsirea localitãþii pentru perioade lungi de timp ºi deplasarea în þarã cu pãrinþii; ! Neinteresarea pãrinþilor pentru finalizarea cursurilor, motivând situaþia materialã precarã, existenþa mai multor copii; ! Neimplicarea ºi necolaborarea comunitãþii rrome cu instituþiile de învãþãmânt. Nivelul cultural redus al copiilor provenind din familii de rromi, cumulat cu nivelul scãzut de dezvoltare a limbajului ºi a comunicãrii, cu absenteismul ºcolar ºi cu dezinteresul faþã de învãþarea de tip ºcolar ca premisã a pregãtirii pentru viaþã. Frecvenþa mai mare, pe ansamblul populaþiei ºcolare, a copiilor rromi care depãºesc limitele de vârstã admisã de legislaþie pentru ºcolarizarea în regim obiºnuit. Nu existã cadre didactice calificate pentru predarea limbii rromani. Nu existã materiale didactice, dicþionare, cãrþi care sã vinã în sprijinul cadrelor didactice care predau limba rromani. Nu existã iniþiativã din partea comunitãþilor de rromi pentru integrarea în societate, pentru cunoaºterea limbii literare, pentru reconsiderarea tradiþiilor.
Pag. 8 - Vocea Rromilor - Nr. 1/2005
I
N
T
E
R
V
I
U
De vorbã cu Majestatea Regele Internaþio Am meditat mult asupra conþinutului de la prima întrebare, pentru cã, stânjenit într-un fel de poziþia socialã a partenerului de dialog, am cãutat sã-i devin agreabil, chiar buiac, în ideea de a-i câºtiga simpatia, în aºa fel încât, sã-l fac sã deschidã generos ºi cinstit în primul rând, baiera de la traista sufletului. Iatã cã am sãrit peste acest îmbârligat moment ºi m-am hotãrât sã sparg gheaþa: ! Mãrturisiþi-mi cu mâna pe inimã! Care a fost primul necaz - cea mai prãpãstioasã belea întâmpinatã, imediat dupã încoronare?
în România existã peste 3.500.000 de rromi. În diaspora, am contabilizat, prin consilierii regali, în jur de 78.000.000. Suntem un popor care se impune!
Nu a fost nici un necaz dupã încoronare. Aºa cum am declarat pe toate posturile de televiziune, încoronarea mea a triumfat în toatã þara ºi în strãinãtate ca izbândã apreciatã de oamenii cu credinþã în Dumnezeu ºi Domnul Iisus Hristos - Mântuitorul sufletelor noastre.
! Reºedinþa regatului aþi stabilit-o în mãnoasa câmpie a judeþului Argeº, la Costeºti. Cum colaboraþi, în primul rãnd, cu puterea localã administrativã ºi, mai apoi, cu aleºii politici înmãnuchiaþi în Partida rromilor?
! Cine v-a sãrit în ajutor ca sã puteþi împrãºtia negura din suflet(în primul rând) ºi cât v-a costat toatã daravera aceasta - sufleteºte ºi materialiceºte?
Colaborãrile cu autoritãþile locale, judeþene, naþionale ºi cu Partida Rromilor funcþioneazã dupã tipic pozitiv. De fiecare datã, în relaþiile întreþinute ºi prin amendamentele aduse la legi ºi proiecte privind etnia noastrã, am avut rezultate frumoase.
Nu a fost nici o daraverã: nici sufleteºte ºi nici materialiceºte. Am câºtigat simpatia totalã a rromilor din þarã ºi din lume. Maica Domnului ºi Iisus Hristos au fost lângã mine, iar eu le-am dãruit sufletul meu încoronat, prin post ºi rugãciune. ! Un rege nu este slobod, întrucât, împresurat de grijile poporului pe care-l reprezintã, devine, musai, sclavul acestuia. V-aþi numãrat vreodatã supuºii ºi în numele câtor vieþi (de aceaºi etnie) trudiþi cu dibãcie pentru destinele lor ?
! Sunteþi suveran peste o etnie care pune probleme …serioase Europei din mai multe puncte de vedere. ªiretenia este însuºirea ce caracterizeazã în genere aceastã categorie umanã, cea care stã la baza unor fapte, deseori, reprobabile. S-a elaborat ºi se crede eficace, metoda asimilãrii etniei prin cãsãtoriile mixte. Este o manierã civilizatã de estompare lentã ºi… totodatã periculoasã, în ceea ce priveºte dispariþia ca etnie. Care este punctul dumneavoastrã de vedere ?
Supuºii nu sunt numãraþi de mine. Din ultimele statistici rezultã cã numai
Este clar cã vechiul regim (ajuns la apogeu!) a fost sãlbatic nu numai cu
Regele parlamenteazã Întâlnire de lucru la Parlament
Palatul de Aramã rromii, ci ºi cu alte popoare din vecinãtate: Bulgaria, Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia etc. Rromii aciuaþi pe lângã aceste popoare (mulþi dintre ei), au emigrat în þinuturi capitaliste avansate, în þinuturi unde era statornicitã puterea economicã. Aici au fost întâmpinaþi cu ostilitate prin închiderea lor în lagãre. Presa scrisã ºi cea de imagine (televiziunea) au dus campanii de denigrare. Sau dat legi ºi decrete pentru exterminarea etniei noastre. Se cunosc cazuri când rromii au fost împuºcaþi, aruncaþi în puºcãrii ºi marginalizaþi. Cãsãtoriile mixte au dat naºtere la combinaþii nefericite. De aici s-au ivit monºtri. Etnia este în pericol ºi pe cale de-aºi pierde cultura ºi tradiþiile dacã îmbrãþiºeazã metoda asimilãrii (a cãsãtoriilor mixte). Ca în toate naþiile, existã ºi "uscãturi" - oameni certaþi cu cinstea ºi care trãiesc din furat. Sunt cazuri când, unii români, au devalizat bãnci ºi-au pus la cale furturi de mare amploare, ce nu suportã comparaþie cu sustragerea unui portofel de cãtre
un rrom aflat la strâmtoare ºi lipsit de un loc de muncã, unde sã-ºi poatã câºtiga cinstit existenþa, pentru el ºi pentru ai lui. Eu, Regele Rromilor, îmi cer scuze ºi pentru puþinul furat de rromii mei. Aºtept aceleaºi scuze de la ºefii statului pentru românii care au devalizat bãnci ºi au furat mii de miliardre de euro. ! Învãþãmântul, în etnie, nu-ºi gãseºte o stabilitate în ceea ce priveºte desfãºurarea ºi asimilaea. Odraslele ( puradeii ) dovedesc, din cauza lipsei de educaþie familialã ( în primul rând), o receptivitate greoaie. Mai mult, acolo unde existã disponibilitãþi prin programe de funcþionare a cursurilor, frecvenþa este o lacunã. Se motiveazã obiectiv prin lipsuri materiale sãrãcia fiind factorul primordial dar, mai ales, printr-o ignorare totalã a procesului de învãþãmânt. Cum se implicã regele în acest fenomen de-o importanþã incontestabilã ?
Nr. 1/2005 - Vocea Rromilor - Pag. 9
Sa Ilie Badea Stãnescu nal al Rromilor
Majestatea sa Ilie Badea Stãnescu Regele Internaþional al Rromilor Învãþãmântul este în mare mãsurã ajutat de Rege. Elevii rromi (nu "puradei", aºa cum îi numiþi dumneavoastrã), frecventeazã, ce-i drept, nu … strãlucit, diferite cursuri de învãþãmânt. Trebuie ºtiut cã un procent de 70% dintre copiii rromi sunt înscriºi ºi frecventeazã procesul de învãþãmânt. Un exemplu edificator este ºcoala de la Caracal (una dintre ele, în care directorul este rrom). De asemenea, avem un numãr de 15 inspectori generali de naþionalitate rromã. S-au fãcut cãrþi în limba rromã, s-au tradus biblii în aceastã limbã ºi s-au editat nenumãrate cãrþi de beletristicã. Avem rromi în învãþãmântul superior care învaþã foarte bine ºi se întorc cu un nivel civilizat în România. Nu sunt de acord cu atitudinea ministrului Marko Bella care are poziþie ostilã faþã de învãþãmântul rromilor. Ca Rege al rromilor mã opun ºi cer autoritãþilor stoparea acestor discriminãri pe care le propagã domnul ministru Bella. S-a reuºit, cu sprijinul parlamentarului rrom Nicolar Pãun, ca intervenþiile noastre, sã ajungã în faþa autoritãþilor ºi aºteptãm ca doleanþele noastre sã fie ascultate ºi rezolvate. ! Nu este mai puþin adevãrat cã folclorul românesc este dat pe mâna rromilor ºi în custodia lor. Îl stãpâ-
nesc cu desãvârºire ºi inventivitate: vocal ºi mai ales instrumental. Din acest arsenal artistic, bãnuiesc, din timpuri imemoriale, s-a plãmãdit, a crescut, s-a practicat ºi se practicã descântecul, ghicitul ºi vrãjitoria, nu în puþine cazuri, aceste îndeletniciri, îndeosebi la femeile de etnie rromã, au devenit o micã…..industrie. Cã sunt beneficii ( în special pentru practicanþi), nici nu încape îndoialã, numai cã pe fond, ºtiinþific, sunt socotite ca atare, o profesiune derizorie înruditã cu ºarlatania. Este, pe bunã dreptate, o problemã ºi un fenomen care, în ultimul timp, a cãpãtat amploare, înregistrãnd victime din rândul naivilor. Dincolo de o manifestare ludicã, aproare inofensivã, are, repercursiuni. Cum socoteºte regele rromilor (Ilie Stãnescu) activitatea acestor breslaºi? Muzica lãutãreascã, pe bunã dreptate, face parte din îndeletnicirile etniei noastre ºi a fost întreþinutã cu succes pe plan naþional ºi dincolo de hotare. În acest domeniu avem mari maeºtri. Este de-ajuns sã amintesc doar câteva nume: Maria Tãnase, Maria Lãtãreþu, Ion Voicu, Ciprian Porumbescu etc. Muzica noastrã este curat balsam: atunci când omul, târât în necaz, gãseºte alinare în cântecele interpreþilor noºtri, îi creºte zâmbetul de pe faþã - chiar ºi atunci când foamea îl arde în stomac. Doinele interpretate au devenit simboluri pentru toþi nãscuþii pe aceastã glie. Manelele fac parte tot din isprava (în adevãratul sens al cuvântului) ca gen ce aparþine etniei noastre ºi sunt ascultate cu plãcere peste tot. Ghicitul ºi vrãjitoria fac parte (în mare mãsurã) ca un fel de "teatru" stãpânit cu… abilitate de etnia noastrã. Dacã-þi iese ºarpele în drum, trebuie sã-l ocoleºti. E bine sã se evite contactul cu "practicantele" noastre care, pot oferi, uneori, situaþii neplãcute. Aceste obiceiuri se pot tolera ca o … patã de culoare a plaiului românesc.
Dacã infracþiunile (conflictele) sunt grave, ele sunt judecate de cãtre instanþele judecãtoreºti conform legilor României. ! Habotnicia -ca prescripþie religioasã (exageratã) a generat în mare parte, deprinderea cerºitului, a umbletului dupã pomanã devenit, în ultima instanþã- obicei. Aveþi, ca etnie, o racilã deloc neglijabilã ºi, condamnabil, planeazã ca o famatã reputaþie asupra întregului popor român. Cu ce (ºi cum) a intervenit Maiestatea Sa Regele Stãnescu, pentru diminuarea procentajului de cerºit ? Pomana face parte din milostenie. Dacã vrei sã-þi purifici sufletul, îi dai de mâncare prin pomanã. Pomanã se poate face, oferind ºi haine. La români ºi la þigani, se fac pomeni pentru morþi ºi pentru vii. Este un obicei ocrotit de credinþa ortodoxã. Atâta timp cât vor fi pomeni, vor exista ºi cerºetori. Cerºitul este practicat de cãtre cei sãraci ºi bolnavi, handicapaþi lipsiþi de posibilitãþi ºi de cãtre cei care nu au, în lumea asta, pe nimeni. Nu trebuie sã mãnânce cel bogat tot ce are. E bine sã-i dea de pomanã ºi celui lipsit de posibilitãþi. Aºa îºi purificã sufletul ºi poate, în continuare, sã-ºi sporeascã averea pe care o deþine. "Milostiþi ºi veþi fi milostivi" zice Domnul Iisus Hristos. Oferiþi celor care întind mâna pe stradã, pentru cã, e mai bine aºa, decât sã furi. În ultimul timp, în strãinãtate, cerºetorii rromi, nu prea au mai avut loc de "concurenþi" pentru aceastã practicã. S-au întors în þarã ºi au primit slujbe pe care, mulþi le socotesc umilitoare. Sunt mãturãtori pe teritoriul patriei româneºti, adicã, ºterg ºi curãþã toate oraºele þãrii. Tot cei din tagma noastrã cântã la onomastici în restaurante, discoteci, nunþi etc. asigurã distracþia poporului român. Tot ei fac bijuterii din aur, argint,
cãldãri ºi cazane de fabricat alcool din aramã, sunt negustori de cai ºi porci ºi cioplesc lemnul pentru a face hambare, scaune, mese pentru majoritarii români, ºi, toate toaletele din oraºele þãrii sunt spãlate de rromi. Iatã, câte ceva, din multe altele, pe care le fac rromii, pentru ca românii sã se simtã bine. ! Avem, la noi în þarã, o adevãratã… epidemie de monarhism : doi regi Cioabã ºi Stãnescu ºi-un împãrat Iulian. Explicaþi, vã rog, doctrina fiecãruia ºi cum ºi-au împãrþit… în armonie supuºii ? Nimeni nu poate sã fie rege pe pãmânt fãrã …aprobarea lui Dumnezeu, a Sfintei Treimi, a Maicii Domnului ºi a Domnului Iisus Hristos. Aºa a zis Domnul Iisus Hristos: "Ce legaþi voi pe pãmânt, e legat ºi în ceruri". Iatã cã eu am legãmântul meu ca REGE Internaþional al Rromilor în Sfânta Bisericã Strãmoºeascã Ortodoxã Mânãstirea Curtea de Argeº ºi mai am ºi binecuvântarea de la Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea. Cred în cele douã biserici ºi în bunul Dumnezeu din cer deci, sunt încoronat la Sfânta Mãnãstire ca REGE al tuturor rromilor. Cioabã este un sectant - produsul unei secte, un fel de… deºeu regal. Împãratul are lumea lui. El se numeºte Iulian, adresaþi-vã lui. Eu sunt regele tuturor rromilor, sunt oricând gata ºi în stare de orice pentru a-mi apãra etnia cu preþul vieþii. Nu poate fi nimeni rege, dacã nu este încoronat ºi binecuvântat într-o bisericã a lui Dumnezeu. Voi, românii, aveþi regi la fotbal, bere, regine la parade ale modei ºi un fost rege Mihai care nu a fost încoronat în bisericã ºi nici nu se intereseazã de destinele României. La voi, românii, este o "puzderie" de regi! ! Vã mulþumesc! A consemnat I.G.HORIA
! Se ºtie mai mult din literaturã ºi din povestiri despre "judecata þigãneascã". Avm pe tapet cazuri deosebite petrecute cu sau fãrã gâlceavã între þigani ºi rezolvate în mod oral, printr-o instanþãcomisie, alcãtuitã ad-hoc, din bulibaºã ºi câþiva þigani în vârstã. Se zice cã deciziile lor erau respectate ºi executate cu stricteþe. Mai este în practicã un asemenea procedeu pentru rezolvarea diferendelor? Prin stabor, continuã tradiþia de a se face judecatã între pãrþi - între certurile dintre doi rromi sau mai mulþi. Cei aleºi (un fel de comisie), împreunã cu bulibaºa, urmeazã sã le dea verdictul (sentinþa), care va fi respectat cu stricteþe.
Regele ºi prinþul Dan
Pag. 10 - Vocea Rromilor - Nr. 1/2005
Câþi þigani sunt în România? O întrebare la care cautã sã dea rãspuns statisticienii ºi þiganologii este formulatã de oamenii politici ºi nu numai de ei.
Român þigan sau þigan român? Prin anii '50 circulau zvonuri cã tânãrul X “dispãrut" sau mort în luptele de la Stalingrad a fost vãzut într-o colectivitate de þigani cãldãrari la Dolhasca- Suceava, laºi, Roman, Miercurea Ciuc, Tg. Secuiesc, Codlea, Braºov, Buzãu etc. Este cunoscut cã în anul 1942 mareºalul Ioan Antonescu a deportat în Transnistria, pe Bug, þigani corturari ºi de alte neamuri. Dintotdeauna þiganii corturari au atras în colectivitãþile lor români, germani, unguri, ruºi etc. Au circulat multe legende cu copii furaþi, delicvenþi de drept penal sau comun care ºi-au gãsit locul pentru a nu efectua pedeapsa. Întâmplarea a fãcut ca în primãvara anului 1983, marþi, dupã Duminica Floriilor, sã mã aflu în zona Romanului într-o activitate de cercetare sociologicã. În oraºul Roman ºi aproape în toate localitãþile din jur s-a rãspândit vestea senzaþionalã cã în colectivitatea de þigani cãldãrari din comuna Horia de lângã Roman, s-a idcntificat F.S. fost militar, cãzut prizonier în luptele de pe Don. Oficialitãþile cunoscându-mi preocupãrile m-au invitat sã constat adevãrul sau neadevãrul. În comuna Horia sunt 12 familii de þigani nomazi cu 72 membri, stabilizaþi conform unor norme de drept din primãvara anului 1962. Principala activitate a acestor oameni o constituie confecþionarea de cazane din aramã, alamã, aluminiu, ceaune, tigãi, bidinele, s.a. Dupã ce am realizat documentarea necesarã asupra vieþii ºi preocupãrilor membrilor colectivtãþii, am purtat o convorbire cu dl. Volodea,
lider, care mi-a relatat cã F.S. este român, fost prizonier la ruºi, primit în mijlocul lor în urmã cu 40 de ani când se aflau pe Bug, cã mai sunt ºi mulþi alþii care probabil se vor declara români, cã sorocul jurãmântului a venit. “Existã obiceiul strãmoºesc - mi-a spus el - ca toþi cei care cer sã vinã în corturile noastre, sã depunã un jurãmânt, cã 40 de ani nu pleacã din ºatrã.” În 1943, la rãsãritul ierbii, F.S. a fugit din lagãr ºi dupã ce a rãtãcit pe câmpia Ucrainei, a dat peste colectivitãþile de þigani ºi a cerut sã fie primit în rândul lor. În primãvara anului 1983 se împlineau cei 40 de ani pentru care fãcuse legãmântul de credinþã. Domnul Volodea mi-a spus cã în colectivitatea de la Horia sunt încã 3 foºti prizonieri, oameni din partea locului, Gosman St., Mihalache S. ºi Mihalache P., dar m-a rugat sã pãstrez pentru mine ceea ce mi-a spus. Identificarea lui F.S., cât ºi celor indicaþi de dl. Volodea a fost o acþiune greu de realizat pânã la sfârºit. Subiecþii mei au dobândit psihologia omului suspus mereu supravegherii din exterior. Se simþeau culpabili de ceea ce au fãcut. Din discuþiile cu F.S. am notat cã s-a nãscut în comuna Tãmãºeni - Roman ºi s-a cãsãtorit în satul Corhana comuna Dulceºti - Roman. Când a plecat ultima datã pe front soþia a rãmas cu un bãieþel de 3-4 ani ºi o fetiþã de câteva sãptãmâni. Dupã revenirea în þarã în anul 1944 sau 1945, colectivitatea ºi-a ales zona localitãþilor din judeþul Roman. În perioada 1944-1983 nu de puþinc ori, F.S. ºi-a vizitat fosta
locuinþã, a participat la evenimente de familie o înmormântare a socrului, praznicele de pomenire fãcute pentru el, a privit din stradã petrecerea de nuntã a bãiatului ºi fetei. De multe ori ºi-a vizitat soþia oferindu-i spre vânzare cazane ºi obiecte confecþionate de el la preþuri simbolice fãrã sã bãnuiascã ca F.S. este tatãl copiilor ºi soþ. Prima sa soþie este pensionarã I.O.V.R., iar copiii sunt cãsãtoriþi ºi buni gospodari. Din a doua cãsãtorie F.S. nu are copii. La întâlnirea organizatã dintre F.S. ºi prima soþie, bãiatul ºi fata l-au recunoscut, l-au îmbrãþiºat, dar pânã la urma F.S. nu a acceptat sã pãrãseascã colectivitatea. Investigaþiile au continuat ºi în alte colectivitãþi ºi în fiecare am identificat 1-2 români foºti prizonieri. De un mare ajutor mi-a fost regretatul lider zonal al þiganilor cãldãrari Polo din Piatra Neamþ. El mi-a relatat existenþa unui numãr însemnat de români, foºti prizonieri care au intrat în familiile de þigani de pe Bug. Ca profesie de bazã aceºtia au fost agricultori, muncitori, învãþãtori, profesori, militari (ofiþeri ºi subofiþeri). Din discuþiile individuale ºi interviurile colective organizate cu foºtii prizonieri, aceºtia mi-au declarat cã au ales calea de a trãi în cort pentru aºi salva viaþa. Dupã atâta timp se simt þigani ºi prin venele lor curge sânge de þigan. Ei sunt tot atât de buni meºteri de cazane ca ºi þiganii cãldãrari. Toþi sunt cãsãtoriþi cu þigãnci ºi unii au între 4 ºi 9 copii, iar despãrþirea dupã atâþia ani este greu de realizat.
Cercetarea întreprinsã ºi-a fixat ca obiectiv principal studiul întregii populaþii de þigani. Deci în sfera noastrã de activitate s-au inclus în aceeaºi mãsurã þiganii care vorbesc limba românã, þiganii care vorbesc numai româneºte, þiganii care vorbesc limba maghiarã ºi alþii, cei care locuiesc în sate, cât ºi la oraºe, þiganii care practicã modul de viaþã tradiþional ºi modul de viaþã urbanizat. Investigaþia a avut în vedere ºi acele colectivitãþi care nu se recunosc, ca etnie, dar populaþia mediului în care trãiesc îi considerã þigani. Delimitarea este motivatã ºi din punct de vedere practic, dându-ne posibilitatea de a-i înregistra ºi pe þiganii care dintr-un motiv sau atlul, nu s-au declarat ºi nu se înregistreazã în documentele oficiale ca etnie. În ultimii ani, unii þigani ºi-au schimbat statutul socioprofesional, au devenit muncitori industriali, meseriaºi, cooperatori, funcþionari, învãþãtori, profesori în învãþãmântul preuniversitar ºi universitar, ingineri, medici, militari etc. La stabilirea numãrului de þigani din sate s-au valorificat ºi rezultatele unei anchete demografice efectuatã în anii 19801981, folosindu-ne de ,,Fiºa comunei" prin care s-a cerut primãriilor sã înregistreze ºi populaþia pe nationalitãþi. Ca toate cercetãrile ºi cercetarea sociologicã a avut de depãºit unele greutãþi. Acestea au fost determinate de migrarea þiganilor spre oraºe, re-
Sãrãcia în doi
prezentând un adevãrat exod spre: Bucureºti, Braºov, Ploieºti, Timiºoara, Craiova, Galaþi etc... Ca formã de viaþã þiganii se împart în diferite grupuri. În separarea ºi formarea lor, în afara limbii vorbite, un rol important îl au caracterul ºi gradul integrãii sociale. Pe parcursul cercetãrii am înregistrat o bunãparte de þigani care vorbesc limba românã ºi maghiarã ºi au un nivel de viaþã scãzut datoritã venitului mic, locuinþei, ºcolarizãrii faþã de nivelul mediu al populaþiei de români, dar în acelaºi timp, am înregistrat cã o parte însemnatã de þigani cu limba maternã românã au fãcut progrese pe calea integrãrii sociale atât la oraºe cât ºi la sate. Cele mai bune condiþii de locuinþã ºi venit le au þiganii care trãiesc în apropierea zonelor industriale: Oneºti, Victoria, Codlea-Braºov, Hunedoara, Timiºoara, Galaþi, municipiul Bucureºti º.a. În municipiul Bucureºti locuiesc 19,l% din þiganii din întreaga þarã. Cam aceiaºi proporþie de 19%, reprezintã ºi numãrul þiganilor care trãiesc în zona Budapesta. De un real folos în stabilirea rezultatelor nea fost tabloul lingvistic pe care l-am stabilit pe microzone în perioada cercetãrii. Majoritatea, þiganilor vorbesc limba românã. Aproape douã treimi (74 %) sunt þigani români ºi 10,3 la sutã maghiari, iar restul de alte naþionalitãþi: slovaci, sârbi, bulgari, turci, tãtari, ucrainieni etc. Este important de cunoscut situaþia cât mai aproape de realitate pentru ca propunerile privind integrarea socialã sã aibã în vedere cã majoritatea þiganilor sunt români. Se vehiculeazã mai ales în ultimile luni teorii care considerã cã rezolvarea problemei þiganilor se
bazeazã pe autonomia culturalã ºi se aºeazã la baza acesteia, limba. Dar susþinem cu toatã convingerea cã problema þigãneascã nu este de naturã etnicã ci una socialã. Pentru stabilirea numãrului de þigani din þara noastrã s-au avut în vedere datele anuarelor statistice, studii asupra þiganilor comunicate în Ungaria, monografii din Republica Sovieticã Moldoveneascã, Italia º.a. Practic, pentru a aprecia cifra probabilã a numãrului þiganilor s-a împãrþit teritoriul þãrii în mai multe zone sociologice, diferite între ele prin densitate l. Zona de Nord-Vest ºi Nord-Est a þãrii cu un procentaj mai mic de þigani. Ea cuprinde judeþele: Satu-Mare, Maramureº, Suceava, Botoºani ºi Iaºi cu o densitate a populaþiei de þigani între 2,8% ºi 3,5%. Densitatea creatã treptat spre judeþele din partea centralã a Moldovei, Neamþ, Bacãu, Vaslui cu o populaþie importantã de þigani. 2. Partea de Nord ºi Est a Munteniei cunoaºte o densitate omogenã a populaþiei ºi de þigani: judeþele Argeº, Dâmboviþa ºi Vâlcea depãºesc cu puþin 4 la sutã din totalul þiganilor. 3. Partea de Sud a Munteniei, Olteniei ºi Teleorman, Olt, Dolj -zona cu un numãr de þigani între 2,5% ºi 3,75%. 4. În zona care cuprinde judeþele: Arad, Bihor, Timiº, partea de SudVest a þãrii, numãrul þiganilor depãºeºte 7-8%. 5. Zona Centralã a Transilvaniei cu judeþele: Cluj, Mureº, Bistriþa-Nãsãud constituie o parte mai intens populatã de þigani faþã de judeþele nordice. 6. Limita de Sud a Transilvaniei formatã din judeþele: Sibiu, partea din Alba, Braºov sunt multe populate de þigani.
Nr. 1/2005 - Vocea Rromilor - Pag. 11
Cultura Popularã În ultimii ani, în unele þãri ale Europei a crescut interesul pentru a studia þiganii din punct de vedere etnologic (Liegeois J. P., Tsiganes Paris ; Williams P. “Un ceremonie de demande en mariage, dans une, communaute tsiganes”, Paris 1980; Zirotti J. P., “Les tsiganes ou l'identite sans Frontieres”, Paris, 1983 etc.)... Cercetând cultura þigãneascã, autorii au ajuns la aceeaºi concluzie: imposibilitatea de a o defini.
Instantaneu pe o stradã din Barcelona (continuare din pag. 10) În Spania þiganii nu au fost egali cu populaþiile majoritare, dar s-au constituit ca parte integrantã a societãþii. În ceea ce priveºte repartizarea þiganilor pe zone geografice ale României constatãm existenþa unor deosebiri din punct de vedere al densitãþii atât între zone, cât ºi în interiorul lor, între judeþe. În Transilvania ºi Banat cu oraºe industrializate ºi sate cu pãmânturi productive locuiesc 39,6% din totalul þiganilor. Cel mai populat judeþ este Timiº cu 45.560 de þigani, cu peste 4,000 mai mult decât cele trei judeþe din Nord: Sãlaj, Satu Mare ºi Maramureº. Al doilea loc îI ocupã judeþele Munteniei numãrul þiganilor reprezentând 35,8%. Numai în municipiul Bucureºti locuiesc 225.413 þigani, adicã 10 la sutã din totalul populaþiei municipiului Bucureºti. În Moldova ºi Bucovina trãiesc 16,8 la sutã þigani. ªi în aceste zone geografice densitatea este diferitã în judeþele Suceava, Botoºani ºi Iaºi locuiesc 30 la sutã din totalul þiganilor din Moldova; iar în alte trei judeþe. Bacãu, Galaþi ºi Neamþ circa 50:la sutã. Indiferent de zona în care locuiesc, toþi þiganii
vorbesc ºi limba românã. Rãspândirea tiganilor de limbã maghiarã ºi care se declarã maghiari nu este uniformã. În judeþele Bihor, Covasna, Harghita ºi Mureº peste douã treimi din totalul þiganilor vorbesc limba maghiarã ºi se declarã maghiari, iar în judeþele Satu Mare, Maramureº peste 50 la sutã vorbesc româneºte ºi spun cã-s români. În ultima vreme a crescut mult interesul faþã de þigani atât în rândul unor intelectuali þigani cât ºi a simpatizanþilor (care nu sunt þigani). Unii dintre ei sunt stãpâniþi de ideea cã þiganii reprezintã un pericol pentru români. Poziþia lor este romanticã sau chiar mitologicã bazatã pe închipuiri ireale despre comportarea þiganilor, modul de viaþã ºi de trai, raportul faþã de þigani ºi români ºi despre numãrul lor. În ceea ce priveºte numãrul þiganilor nu de puþine ori am înregistrat afirmaþii cã numãrul þiganilor în România ar fi de 3.000.000. Studierea concretã a realitãþii este indicatã pentru înlãturarea închipuirilor romantice. Într-un alt capitol vom prezenta familia þiganilor vom analiza ºi alþi parametri ca: natalitatea, sporul natural, durata medie a vieþii din care vom putea desprinde concluzii mai reale pentru viitor.
Acestei categori de culturã i s-au dat pânã în prezent peste 200 de definiþii ºi nici una nu este consideratã, completã. Cu atât este mai greu sã formulezi o definiþie a culturii þiganilor. Dar sã acceptãm o definiþie în scopul continuãrii analizei: “Cultura este un ansarnblu de practici, de componente sociale, care sunt inventate ºi transmise în grupuri. Limba ºi ritualurile, credinþele ºi tradiþia mitologicã, îmbrãcãmintea si artizanatul constituie elemente esenþiale”. Spre deosebire de etnologul cultural, de pildã, care dupã ce cerceteazã, descrie ºi explicã apariþia ºi dezvoltarea configuraþiei culturale
tradiþii, obiceiuri, ritualuri ºi altele care se constituie ca elemente esenþiale, sociologul are în vedere influenþa culturii asupra colectivitãþii. Cultura implicã un proiect de viaþã ºi trebuie sã schimbe viaþa. Sociologul are în vedere interdependenþa dintre elementele culturii ºi procesele ce se desfãºoarã în societate în dinamica lor. Tradiiþile au tendinþa de a se pierde, dacã nu s-au pierdut sunt nu numai în cultura þiganilor, ci ºi a multor popoare. Civilizaþia modernã a afectat cultura tradiþionalã, dacã nu a îndepãrtat-o. Cultura þiganilor este puþin cunoscutã la noi de la originea ei. Un nucleu rezistã cu
încãpãþânare, în ciuda impactului elementelor de împrumut din cultura popoarelor din þãrile prin care þiganii au trecut ºi din þãrile unde s-au stabilizat. G.W.F. Hegel scria despre culturã ca fiind un ,,...domeniu al spiritului; o moºtenire în vederea cãreia am agonisit toate secolele ce s-au scurs. Este un sanctuar în care toate generaþiile omeneºti au pãstrat recunoscãtoare ºi bucuroase, ceea ce le-a fost de ajutor în viaþã, ceea ce ele au reuºit sã înþeleagã din profunzimile naturii ºi ale spiritului… Ea constituie principiile, prejudecãþile ºi bogãþia acestor generaþii”. În analiza culturii þiganilor se au în vedere
atât tradiþiile, obiceiurile, cât ºi creaþiile care îºi au rãdãcini preistorice fãrã acces al cuvântului scris: poveºti, basme cu feþi frumoºi împãratul negru, fapte legendare, stafii care omoarã balauri º.a., sunt constituite pe baza unor elemente din naturã, precum animale, pãsãri, stejari, brazi, pomi fructiferi etc. sau din societate: boieri ºi slugi, bogaþi, ºi sãraci, proºti ºi înþelepþi, harnici ºi leneºi, hoþi ºi cinstiþi. Pãmântul, soarele, stelele, râurile, mãrile ºi oceanele, munþii ºi câmpiile sunt în povestirile þiganilor corturari ºi vãtraºi creaþii ale lui Dumnezeu ºi ale Diavolului.
Cugetãri ale strãmoºilor - MAHABHARATA !
Poarta cerului e foarte îngustã ºi micã. Ea nu poate fi vãzutã de cei fãrã minte, orbiþi de iluziile de deºarte ale acestei lumi. ! Chiar cei cu vederea clarã, care vãd calea ºi cautã sã intre, gãsesc poarta zãvorând ºi greu de descuiat. Zãvoarele ei grele sunt mândria, patima, lãcomia si desfrâul (XIV, 2781).' ! Cucereºte prin daruri pe cel care nu dã niciodatã. Învinge prin credinþã pe cel de rea credinþã. Biruie prin blândeþe pe cel mâniat ºi prin bunãtate pe cel rãu. (HI,. 13253). ! A nu face rãu nimãnui în gând, prin vorbã sau prin faptã, a da la alþiii ºi a fi blând cu toþii, aceasta este datoria continuã a celor buni. Cei cu suflet mare se bucurã când fac bine, fãrã a se gândi la propriul lor interes. Când fac un serviciu altora, ei nu se aºteaptã în schimb la favoruri. (111,16782, 16796). ! Chiar ºi duºmanilor care ne viziteazã ca oaspeþi trebuie sã li se dea ospitalitatea cuvenitã. Copacul adãposteºte cu frunzele sale pe acela care-l taie.
PANCIATRANTRA Ce folos poate sã aducã învãþãtura, când e pusã acolo unde nu trebuie? Ea e ca o lampã, aºezatã într-un vas acoperit de întuneric (I, 394). Cine priveºte femeia altuia ca pe mama sa, averea altuia ca pe un bulgãre de pãmânt pe toate fiinþele ca pe sine însuºi, acela este întelept (I, 402). Rãsplata pe care ºi-o iau cei bogaþi prin pomeni multe o dobândeºte cel sãrac cu un bãnuþ (II, 67). Omul sã nu facã altora ceea ce-i rãu pentru el (III, 103). Cei de rând nu încep
Facerea Lumii ,,La început au fost create mãri ºi oceane pentru ca sã se plimbe Dumnezeu ºi Diavolul. Dumnezeu (Devel) dupã ce a obosit L-a trimis pe Diavol (Beng) sã aducã din fundul apelor un pumn de nisip. Din nisipul adus Dumnezeu a fãcut un petec de pãmânt pentru a se culca, nu mai mare decât un pat. Dumnezeu l-a chemat pe Diavol sã se culce lângã el. Pe la miezul nopþii, când
Ajutã-þi aproapele!
nimic, fiindcã se tem de piedici. Cei mediocri dupã ce au început, se lasã respinºi de piedici. Dar cei aleºi între aleºi nu pãrãsesc ceea ce au început, chiar dacã sunt opriþi de mii de piedici (I, 77).
Poveºtile rromilor despre facerea lumii Dumnezeu dormea mai bine, Diavolul l-a împins, când la dreapta, când la stânga pentru a-l rãsturna în apã sã-l înnece. Dar petecul de pãmânt s-a lãrgit atât de mare cât este astãzi” (Toader Codreanu, Dulceºti - Roman). ,,Pãmântul pluteºte ca o minge pe mare. În apa mãrii trãiesc doi peºti uriaºi, când cozile lor se ating vin cutremurile” (Toader Tãnase, Munteni - Roman).
Pag. 12 - Vocea Rromilor - Nr. 1/2005
Soluþii fãrã de care etnia nu se poate ridica la standardele unui învãþãmânt normal Rromii nu vor separare etnicã în ºcoli Proiectul legii minoritãþilor aprobat de Guvern care prevede "învãþãmânt în unitãþi ºi instituþii de stat cu predare în limba maternã la toate nivelurile, formele ºi tipurile de învãþãmânt" a provocat reacþii dure ºi în rândul celor care, teoretic, ar avea "beneficii" de pe urma unui astfel de act legislativ. Rromii sunt nemulþumiþi de acest proiect ºi susþin cã aceasta provoacã "o discriminare rasialã". "Nu suntem de acord ca fiii ºi fiicele noastre sã fie marginalizaþi. Niciodatã nu ni s-a luat acest drept de a învãþa în ºcoli cu profesori bine pregãtiþi în domeniu, cu înaltã calificare, aºa cum sunt profesorii români. Situaþia financiarã a þãrii ºi a tuturor rromilor nu permite construirea de grãdiniþe, ºcoli, licee si facultãþi pentru rromi. Legea "convine, în schimb, minoritãþii maghiare, care dispune de astfel de facilitãþi", declara Ilie Badea Stãnescu, regele internaþional al rromilor. Acesta mai spune cã, din cauza situaþiei tensionate, se vor declanºa mitinguri ºi proteste. 1. Implicarea directã a comunitãþii de rromi prin sprijinirea materialã a familiilor ºi ºcolarilor rromi. 2. Organizarea unor cursuri de pregãtire pentru învãþãtorii care predau la clasele de rromi. 3. ªcolarizarea rromilor care nu au terminat clasele primare I-IV. 4. Angrenarea organelor statului în rezolvarea multiplelor probleme privind instruirea ºi educarea copiilor rromi. 5. Cuprinderea copiilor în clase care sã funcþioneze cu program de ºcoalã ajutãtoare. 6. Pregãtirea de cadre calificate din rândul rromilor. 7. Programe speciale pentru clase, ºcoli cu copii rromi. 8. Organizarea de grãdiniþe speciale pentru copiii rromi. 9. ªcolarizarea tinerilor rromi, care nu au terminat clasele I-IV, prin organizarea unor forme specifice. 10. Cercetarea la faþa locului (ºcoalã, familie) a absenþelor ºi respectiv a abandonului ºcolar. Implicarea preºedintelui Comitetului rromilor ºi a inspectorului ºcolar în cercetãrile ºi analiza situaþiei. 11. Dezvoltarea intelectualã a acestor copii se referã tocmai la valoarea informaþionalã a fiecãrui cuvânt rostit în fraza vorbitã care, în mod normal, ar trebui reglementatã de cadrul didactic, atât gramatical cât ºi logico-semantic. Se impune, deci, prezenþa îndrumãtorului psiho-pedagogic. 12. Având în vedere cã orice profesie, dupã instruirea teoreticã ºi pregãtirea practicã, necesitã diferite structuri de personalitate ce realizeazã niveluri diferite de integrare socio-profesional, rromii, având personalitate labilã ºi nu puternicã, totdeauna vor fi atraºi de profesia de interes material, mult mai mult decât de cea care prezintã interes spiritual. Legãtura cu liderii comunitãþii rromilor, cu organele administrative ºi de poliþie locale. 13. Intensificarea propagandei pedagogice în rândul pãrinþilor; 14. Alte acþiuni menite sã diminueze absenteismul ºi abandonul ºcolar, sã stimuleze interesul pentru învãþãturã. 15. Demersurile ºcolii trebuie conjugate cu o mai mare angrenare a organelor statului în rezolvarea cauzelor economico-sociale ale fenomenului. Considerãm cã trebuie revãzute programele ºcolare în sensul adaptãrii la
capacitãþile intelecuale ºi la predispoziþiile acestor copii faþã de actul învãþãrii. Se impune obligativitatea frecventãrii de cãtre aceºti copii a grupei pregãtitoare, în vederea învãþãrii limbii române. Reducerea numãrului limitã de absenþe nemotivate pentru acordarea alocaþiei. Asigurarea încadrãrii la clasele cu elevi rromi a cadrelor didactice calificate, cu experienþã psiho-pedagogicã ºi stimu-
larea acestora pentru asigurarea continuitãþii în ºcoalã. Asigurarea, la un anumit numãr de copii, a unui cadru cu pregãtire psihopedagogicã specialã care sã orienteze cãtre clasele speciale copiii care nu se pot integra exigenþelor învãþãmântului obligatoriu. Multe familii sunt înscrise la cantina sãracilor. Asigurarea pentru copiii din aceste familii cel puþin a unei mese pe zi ar fi una dintre soluþiile atragerii lor la ºcoalã. Gãsirea altor variante de acordare a ajutoarelor materiale ºi bãneºti, a acelor variante prin care de aceste ajutoare sã beneficieze în cea mai mare parte copiii. Iniþierea de cursuri de alfabetizare ºi ºcolarizare la fãrã frecvenþã. 16. Iniþierea unui proiect de lege care sã fie supus aprobãrii Parlamentului, prin care sã se instrumenteze amenzi pentru nefrecventarea cursurilor ºcolare la învãþãmântul obligatoriu. Iniþierea unui proiect de lege prin care comunitãþile locale, împreunã cu comunitatea rromilor, sã stabileascã tipuri de profesii dorite de rromi în vederea constituirii unor oferte educaþionale în funcþie de interesele ºi motivaþiile acestei categorii de tineri, descongestionarea programei
ºcolare pentru aceastã minoritate. 17. Activitarea organizaþiilor de rromi pentru crearea unui interes major pentru învãþãturã. 18. Crearea unor condiþii materiale pentru înfiinþarea unitãþilor ºcolare proprii, administrate chiar de pãrinþii acestor elevi. 19. Elaborarea unor dicþionare ºi manuale ºcolare pentru mai multe nivele de învãþãmânt. 20. Crearea unui sistem de învãþãmânt profesional care favorizeazã îndeletnicirile tradiþionale în rândul rromilor. 21. Organizarea de grãdiniþe speciale pentru copii rromi. 22. Organizarea învãþãmântului seral ºi fãrã frecvenþã la ciclul gimnazial pentru a oferi posibilitatea ºcolarizãrii elevilor. 23. Crearea unor programe de studiu "reduse" în colaborare cu M.E.N. 24. Pregãtirea de cadre calificate din rândul rromilor. 25. În colaborare cu UNICEF, iniþierea unor programe de educaþie pentru familie ºi chiar a unor programe speciale de educaþie pentru rromi. 26. Organizarea unui an pregãtitor pentru începerea clasei I, în vederea însuºirii lexicul. 27. Organizarea unor cursuri comasate pentru alfabetizarea rromilor. Organizarea învãþãmântului seral ºi fãrã frecvenþã la ciclul gimnazial pentru a oferi posibilitatea ºcolarizãrii elevilor. 28. Partida Romilor - Organizaþia Strehaia a fãcut urmãtoarele propuneri: - Nu dorim învãþãmânt în limba rromani, ci copiii noºtri sã învete în limba românã alãturi de copiii românilor, în clase mixte, pentru ca aceºtia sã se integreze mai uºor în viaþa social-economicã. - Înfiinþarea unor clase (grupe) de ºcoalã profesionalã cu meserii din aria noastrã de activitate, pe care sã le denumim prin reprezentanþii noºtri în dialog cu Ministerul Educaþiei Naþionale ºi Ministerul Muncii. - Înfiinþarea unor clase de învãþãmânt seral ºi fãrã frecvenþã pentru copiii de rromi care se cãsãtoresc ºi nu mai pot urma cursurile de zi. (La primul punct se observã dorinþa comunitãþii de a studia în limba românã, în contradicþie cu toate soluþiile prezentate mai sus.) 29. Sã se aloce 5 locuri distincte pentru candidaþii din rândul rromilor la Colegiul de învãþãtori, pentru a dispune de personal calificat rrom pentru clasele de rromi. 30. O mãsurã legislativã vizând asigurarea unei mese calde zilnice la ºcolile cu cãmine.
31. Înfiinþarea de puncte logopedice la ºcolile cu mare densitate de ºcolari rromi. 32. Legãtura cu partidele reprezentative, cu reprezentanþii consiliilor locale în vederea solicitãrii drepturilor conferite de Legea Învãþãmântului. 33. Popularizarea prin mass-media a posibilitãþilor ºi drepturilor conferite de legislaþia în vigoare. 34. Recrutarea de tineri pentru ºcolarizare ºi perfecþionare în domeniul predãrii limbii rromani. 35. Asigurarea de cãtre Guvern a unui numãr cât mai mare de burse sociale. 36. Înfiinþarea unor clase - în cartierele ºi localitãþile unde se simte nevoia - care sã cuprindã tineri de diferite vârste cu abandon ºcolar, pentru absolvirea a cel puþin opt clase. -Elaborarea, pentru aceste clase, a unor programe, la un nivel minim acceptabil, care sã asigure bagajul de cunoºtinte, deprinderi, atitudini comportamentale necesare unui cetãþean pentru a-ºi însuºi o meserie, pentru a profesa ºi pentru a se putea integra în societate. -Elaborarea pentru aceste clase a unui plan de învãþãmânt care sã cuprindã, pe parcursul întregii ºcolarizãri, discipline de consiliere ºi orientare. 37. Asigurarea din resursele administraþiei locale a necesarului de hranã pentru elevii proveniþi din familiile lipsite de posibilitãþi materiale. 38. Obligativitatea învãþãmântului preºcolar la grãdiniþe de 4 ore - cel puþin grupa mare pregãtitoare, cu accent pe formarea unor deprinderi de comportare civilizatã. 39. Valorificarea curriculumului local în ºcolile cu copii rromi, programe ºcolare care sã le valorifice agilitatea, programe speciale de ºcolarizare a copiilor cu abandon ºcolar, de alfabetizare, de integrare în societate, formare de cadre didactice din rândul etniei care sã lucreze în clase de rromi, cursuri de formare a cadrelor didactice care lucreazã în clase cu copii rromi, grupe pregãtitoare de grãdiniþã în care copiii sã însuºeascã lexicul românesc minimal cu educatori etnici.
40. Tratarea copiilor de rromi cu respect, fãrã discriminare. 41. O implicare directã a comunitãþii de rromi prin sprijinirea materialã, atât a familiilor copiilor, cât ºi a ºcolilor. 42. Repartizarea în totalitate de manuale noi ºi nu în proporþie de 50%, ca pânã acum. 43. Direcþionarea unor ajutoare materiale cu profil ºcolar (dacã existã ºi este posibilã) venite de la comunitãþile de rromi din strãinãtate sau prin alte organizaþii nonguvernamentale.
Nr. 1/2005 - Vocea Rromilor - Pag. 13
Rãzbunarea Într-un sat era un þigan ºi ca toþi þiganii îºi avea casa în capul satului. Toatã vara stã la umbrã ºi se întindea cum se lãfãieºte câinele pe cãldurile cele mari. La Sfântul Dumitru, când vine frigul prin pãrþile noastre, þiganul îºi cautã borþile din pereþi pe unde vine frigul. Ca tot omul, sapã lut, îl amestecã cu paie ºi toarnã apa, face lut pentru a astupa borþile pareþilor. Tocmai atunci trece pãdurarul, îi dã bineþe ºi-i zice: -Bine Bãdie, da’ toatã vara, când îi cald, n-ai putut sã-þi lipeºti casa? -Dha de unde ºtiu eu mânca-þiaº, vara pe unde bate vântul? De atunci tot s-a gândit þiganul cum sã se rãzbune pe pãdurar. Cum pãdurarul îºi avea casa în marginea pãdurii, îºi zice în sine: "ham sã mã duc când nu-i acasã, ham sã-i fur o puºcã ºi ham sã-i trag o scãrpinealã
de-o sã mã þinã minte cât o trãi". Zis ºi fãcut. Avea un prieten care era vânãtor ºi care avea o piele de urs. Când acesta nu era acasã, Puro intrã pe furiº ºi furã pielea de urs. Marþea pãdurarul fãcea înconjurul pãdurii ºi se oprea la Valea Pãvãloaea. Mai ºtia cã pãdurarul, totdeauna merge la pãdure cu puºca fãrã a avea cartuºe. Marþi, dis de dimineaþã, se îmbracã cu pielea de urs ºi pentru a prinde curaj, se adapã cu câteva cinzeci de secãricã. Cum ajunge pe vale, se aºazã într-un tufiº, lângã cãrarea pe unde ºtia cã trece pãdurarul. Dar pânã a venit, rachiul a început a juca hora în capul lui Puro (babalâc). De odatã apare pãdurarul. Puro, acum în loc de unu, vedea doi. "Ham sã-i prind, îºi zicea în sine,
pe amândoi, ham sã le iau puºtile ºi am sã-i strâng în braþe sã pomeneascã pe Danciu". Ieºi din tufiº ºi, începu sã mormãe ca ursul. Pãdurarul, ca niciodatã, îºi încãrcã puºca, trage în tufiº. Bietul urs începu a se tãvãli spre pãdurar, fiind lovit în laba dinapoi. Pãdurarul ºi el un om sperios, o rupse la fugã prin pãdure, iar bietul urs svârcolindu-se, a ajuns pe pârâul din vale. Acolo a stat pânã când apa i-a ajuns la piele. Când s-a uitat, a vãzut cã apa este roºie. Apoi s-a dezbrãcat de piele, a aruncat-o în apã ºi amãrât plecã acasã, zicând: "Cine o face ca mine, ca mine sã pãþeascã". (Ghiþã Pamfil, lãutar, sat Moreni-comuna Vãleni-Roman).
Povestea lui Grozãvitul (...) A fost odatã un împãrat de þarã cu gura mare ºi-a avut o fatã ºi-o nevastã ºio trâbuit sã sã ducã la rãzboiu. ªi-o plecat ºi le-o zis: ,,tu, fatã, sã stai colo sus în alei ºi-þi dau þâie pe nume ºi mã-ta sã stea-n casã ºi tu de acolo din alei sã nu te mniºti ºi sã nu-mi faci vo ruºine sã mã râdã lumea tot pe mine”. ªi-apãi împaratu o plecat ºi numai iacã cã vine o þârcoaicã i-o zâs bãtrânii ''ce-mi dai cã io þ-o aduc jos'' ºi ia i-o zâs cã-i dã or ºe-o ºere ºi dupã ºe s-o învoit apoi þârcoaica o ºerut de la împãrãteascã tri-zeºi de cãtane ºi tri-zeºi di pahare ºi leo dat la fiecare câte unu ºi-apoi le-o porunºi sã alege iute ºi fiecare ºe-o gãsi aia sã omoare ºi sã ia o picãturã de sânge de la lighioane sã-l pue în pahar ºi iute sã ghinã cu iel la împãrãteasã. ªi aºa a fãcut toate cãtanele ºi-o mai ºerut un pahar cu jin ºi apãi o mestecat în ãst pãhar ãi tri-zeº de sânji pe cari i-o adus cãtanele ºi-a trâmes-o pe împãrãteasã la fatã cu ãst pahar ca sã înkine o þânã cu ea ºi împãrãteasa s-a dus ºi i-o dat de onkinat din paharu iei, iar fata i-o dat jin de-al iei de-acolo din el ei. ªi numa ºe sã vezi minunea, minunilor cã din aia minunatã fata de împãrat o pornit gre ºi numai iacã cã ghineîmpãratu ºi când o vãzu, o gândit cã ia o umblat mniºelind ºi-o ocãrât-o, ºi-o zâs sã pleºe-n lume ºi i-o dat drumu; câtã cele-m-pãrãþâie numa Dumnezeu sã ºtâie ºi-o plecat fata de-împãrat plângând ºi-n sãrºinatã, nu iera groasã, ia mare. ªi s-a tot dus ia, s-a tot dus pân ºe s-o oprit cã iera aproape sã nascã ºi-atunºi ºi-o fãcuti a un bordeiu ºi aiºi a nãscut ia un copil ºi nu iera nimeni sã i-l creºtineascã, da Dumnezeu vãzând-o luat ºi pã Sfântu
Petru de mânã ºi s-o dus la bordeiu ºi i-o zâs feti de-mpãrat : dã-ni-l nouã sã-l creºtinãm ºi fata li-l dã bucuros. Atunºi o fãcut Dumnezeu o fântânã cu apã ºi una cu mir ºi l-o botezat ºi-o zâs Dumnezãu cã îi pune numele de Grãzãvitu cã-i cu trizeºi de sânji în iel ºi apãi l-o dus Dumnezãu iar în bordeiu ºi i-o spus mãsa cum l-o botezat ºi-apãi a plecat. Da sã vezi ! Grozãvitu creºte, creºte, vãzând cu ocki, aºa cã pânã sara o umplut schiabu ºi nu mai încãpea-n bordeiu ºi-o început sã vorgheascã ºi sã întrebe pe mã-sa : "ho maicã, de une suntem, aiºi ieºti ºi tu nãscutã, ai ºi tu mamã ºi tatã ºi de une-ai vânt aiºi ?" Mã-sa la început da sã se codeascã ºi sã nu-i spuie, da Grozãvitu i-o fãgãduit bãtaie ºi moarte kiar. Atunci neavând ºe faºe ia îi spuse cã ºine-i ia ºi-i arãtã scocu pe care o vânt pânã la bordeiu ºi-atunci ia zis Grozãvitu : eu mã duc la pãrinþii tãi sã aduc mâncare pe un an de zile. ªi n-o aºteptat mult ºi-o plecat Grozãvitu spre palat. ªi merje ºi merje Grozãvitu ºi toatã lumea sã-ngrozãve de iel ºi nu îndrãznea nimeni sã-i stee-n cale cã ºi carele dau pe dealãturi de drum cã nu-ncãpeau cu iel, caºa iera de mare ºi numa pe drum deodatã sã întâlneºte c-on crãiºor ºe merjea la Împãratu Roºu împeþâte cã ãsta ave tri fete. Atunci Grozãvitu i-o zâs sã-l ia ºi pe el cã poate i-o fi de v-on folos ºi crãiºoru l-o luat. Da’ când a ajuns la poarta palatului, Grozãvitu n-o putut intra pânã n-o stâcat poarta, c-aºa iera de mare. ªi s-o luat crãiºoru di s-o dus la ãle tri fete de-mpãrat ºi ºi-o petrecut cu iele pânã sara ºi apoi fetele s-o culcat ºi s-o dus ºi crãiºoru sã se culce în casa une dormea ºi împãratu. Grozãvitu în asta vreme se hodinea pe
Þiganii ºtiu multe poveºti, cântece, colinde, ghicitori, strigãturi ºi proverbe care sunt pãstrate cu grijã din tatã în fiu. Acestea sunt spuse de cãtre bãtrâni, meºteri ai cuvântului, seara-n jurul focului. Cei din jur, mai ales tineri, urmãresc cu mult interes ºi emoþionaþi de cele auzite. Cercetãtorul român oricât ar fi de îndemânatec ºi cunoscãtor al limbii române, nu reuºeºte sã surprindã conþinutul ºi frumuseþea creaþiei populare þigãneºti. De aceea, invit intelectualii romi sã elimine unele prejudecãþi ºi sã contribuie la cunoaºterea ºi comunicarea bogãþiei creaþiei poporului din care fac parte. Studiul sociologic al obiceiurilor la naºtere, nuntã ºi înmormântare impune o analizã mai amãnunþitã. În toate cazurile (la þiganii de sat cãldãrari, rudari, etc.), ritualurile acestor evenimente ºi-au pierdut din autenticitate. Þiganii din toate spiþele nu mai practicã vechile obiceiuri la naºtere, la nuntã ºi la înmormântare. Þiganii cãldãrari sunt parcã mai tradiþionali, mai credincioºi obiceiurilor ºi datinilor moºtenite.
niºte bârne în curte da iel nu dormea ºi-ºi numai se fãºea cã doarme. Nu departe de iel se aºeza tri cãtane ºi zâºea iei între iei: "io sã ºtiu cã-mi ia crãiºoru drãguþa mnie apãi io mai bine o omor io pe ia" ºi tot aºa o zâs tot. Da drãguþele lor ierau tocmai fetele de împãrat. ªi-o stat cãtanele acolo pânã ºe s-o întunecat cu de-a binele ºiapoi a intrat pe fereastrã în casã une dormeau fetele ºi le omoarã pe câte-ºi trele ºi numa dimineaþa s-a sculat împãratu ºi crãºoru ºi-o tot aºteptat pe fete sã vie ºi iele ºi sã mãnânce, da tot de jeaba cã iele nu mai veneau, ºi dacã o vãzut împãratu cã nu ghin atunºi o trâmãs pe sluji sã le scoale, da cân o ajuns slujbele în camerã le-or vãzut cã-s moarte ºi atunºi a dat alarmã ºi toatã lumea o crezut cã ãst omor numa crãieºoru l-o putu faºe ºi deia l-o bãgat la închisoare pânã ºe i s-o faºe judecata. Da judecata i-o fost aºe cã sã-l spânzure de ghiu. Auzind Grozãvitu cã-i închis crãiºoru, iel s-o dus la iel ºi l-o întrebat de ºele ºe i s-o întâmplat ºi i-o spus crãiºoru cã iel nu-i deloc de jinã. Grozãvitu i-o fãgãduit cã-l scapã dacã va lua pe mã-sa lui ºi i-o mai spus cã îi de tri ori mãi mare ºi mãi vrãjmaºe de cât iel. Auzând crãiºoru de asta nu sã învoieºte ºi vre mãi bdine sã moarã Grozãvitu º-o dus apãi iarãºi la crãiºor ºi i-o zâs: "Crãiºorule mãi ia o jumãtate de ºeas pânã sã te spânzure, spunem, vrei sã scapti ºi sã iai pe mama de nevastã, ori vrei mai bdine sã mori?" Crãiºoru îi spune cã dacã ºi ia iaºa de minunatã ie-l nu vre s-o ia ºi mai iera o mninutã pânã ºe sã-l spânzure ºatunci întrebã iar Grozãvitu vãzându-ºi moartea lângã iel îi dã lui Grozãvitu în
scris cã da, se învoieºte sã ia pe mama ãstuia de nevastã, mãcar cã ie tri ori mai vrãjmaºe de cât hiu-sãu Grozãvitu atunºi o luat hârtie ºi s-o dus la împãrat de i-o spus: "ho împãrate, stai ºi nu spânzura pe crãiºor cã nu-i de ghinã, da io aflu pe jonovat ºi crãiºorului sã-i dai drumu din închisoare, da trâbe mai întâi sã-mi aduºi pe loc întreg cãtãnãºagu tãu". Împãratu aºe o fãcut ºi atunºi Grozãvitu sã duse ºi aleje pe trii din iei ºi-i duse înaintea împãratului ºi-i întreabã: "Mã aºa-i cã voi ieri aþi zâs unul fieºte care cã de cât sã vã ia crãiºoru pe vo-una din drãguþele voastre apãi mai dine le omorâþi voi?" Cãtanele vãzându-se prinse nu mai au ºe ziºe ºi-aºa n-o mai spânzurat pe crãiºor ºi în locul lui pe ãi trii nelejuiþ. Dupã aia Grozãvitu o luat pe crãiºor ºi o pornit spre maicã-sa ºi tacã-so bãtrân ca sã ieie merinde pe un an ºi s-o ducã la bordeiu. Ajunºi la bãtrânii ei, numai cã nu vreau sã-i dea marea cu sarea numa sã scape de iele cã tare o bãgat groaza în iei. Da Grozãvitu nu ie cât o pchitã ºi sticlã de jin, de parcã iera minune cã de unde loa acolo creºtea ºi nu mãi gata. ªi o pornit apãi cu crãiºoru cãtre bordeiu lu’ mã-sa. Dupã câtva vreme or ajuns la bordeiu ºi crãiºoru vãzând cã mama lui Grozãvitu nu-i aºe cum i-o spus iel ºi cã-i frumoasã ca o fatã de-mpãrat de veselie ºi pãrãrere bunã, o pupã ºi-o pupã tot une n-o arde soarele. No ºi aºe a fost (…). Un basm cu conþinut similar am înregistrat ºi de la subiecþii eºantionului nostru. Am preferat sã-l reproducem dupã lucrarea “Þiganii din România”.
Pag. 14 - Vocea Rromilor - Nr. 1/2005
Naºterea Þiganii de la sate ºi cei din oraºe ºi-au însuºit ºi urmeazã obiceiurile românilor. Au dispãrut ursitoarele, moaºele ºi toate viitoarele mame acceptã sã nascã la maternitate. Dupã ce se reîntorc acasã nu pregãtesc mâncare, nu se ating de obiectele mai importante din casã. Mama copilului, mai ales la sate, este vizitatã de rude mai apropiate ºi de vecine prietene care aduc lehuzei o siclã cu rachiu, scutece, costumaºe etc. Tatãl copilului solicitã naºilor de la cãsãtorie sã boteze nou-nãscutul. Dacã aceºtia nu acceptã atunci se apeleazã la rude, prieteni, vecini. Numele noului nãscut se dã dupã naº, naºã, tatã, mamã, bunici. Botezul se face la Bisericã de cãtre preot dacã pãrinþii sunt
ortodocºi. Dacã satul în care au domiciliul pãrinþii, populaþia are o altã confesiune, (catolicã, protestantã, neoprotestantã) ºi botezul se efectueazã conform normelor acesteia. Dupã botez urmeazã cumetria la care participã naºii, rudele apropiate, vecinii ºi prietenii. În baia de scãldat naºii pun bani de argint sau de alt metal ºi o panglicã roºie, ca sã-i fie pruncului buzele roºii. Se mai adaugã ºi unele plante ca sovârf (origanum vulgare) ºi zburãtoare (chamaenerion angustifolium) ce conþin multã vitamina C, taninuri, substanþe aromate, etc. Petrecerea cu lãutari dureazã o jumãtate de zi, uneori o zi ºi o noapte. Invitaþii aºeazã pe pieptul copilului (dupã ce este înfãþiºat) bani ºi cadouri.
Dupã o perioadã de timp când unghiile copilului au crescut, naºa este chematã sã le taie, iar dupã un an naºii sunt invitaþi la o ceremonie mai restrânsã, se taie din pãr copilului. Naºii aduc finului (finei) daruri mai consistente. (Toate acestea au fost înregistrate în satele cuprinse în eºantionul din partea centralã a Moldovei).
Naºterea la þiganii cortutari In Anii 1960, la naºtere se mai practicau ritualurile specifice etniei. Corturãreasa se pregãtea pentru naºtere la un loc ferit, evitând cortul sau cãruþa sa. Locul naºterii era ales de soþ sau alte persoane din colectivitate. Naºterea era asiatatã de o bãtrânã cu experienþã, moaºa
colectivitãþii. Dupã naºtere, imediat copilul era tãvãlit în zãpadã sau într-o covatã cu apã rece dacã era varã. Dupã ce þiganii au fost stabilizaþi în sate, peste 95% dintre þigãnci nasc la maternitate. Celelalte urmeazã îndeaproape obiceiurile tradiþionale. Noul nãscut este ferit de ochii lumii ca sã nu se deoache. La naºtere copilul
primeºte un nume pe care nu ºi-l pãstreazã mult timp. Dacã este lovit de o boalã, pãrinþii îi schimbã numele ºi îi dau altul. Ca ºi în situaþiile înregistrate de domnul Chelcea, þiganii poartã douã nume. Dacã tatãl copilului era considerat un rãufãcãtor, nu avea voie sã se apropie de copil ºi soþie timp de 40 de zile. Botezul se face la bisericã ºi dacã naºii sunt
ortodocºi ºi finul devine ortodocs. Þiganii corturari nu þin prea mult la religie, la naºtere ºi cãsãtorie, ei sunt gata sã urmeze orice religie, fãrã sã rãmânã credincioºi vreuneia. Dacã naºii sunt români sau de alte etnii, cumetria se desfãºoarã dupã rirualurile acestora. Deosebiri evidente nu sau putut înregistra la þiganii de pe Târnave faþã de cei din Moldova.
Cãsãtoria În unele colectivitãþi se practicã cumpãrarea miresei (Bâºca-Berzunþi). În familiile de þigani cãldãrari din comuna Axente Sever (jud. Sibiu) copiii sunt cãsãtoriþi la vârsta de 5-6 ani ºi rãmân la pãrinþi pânã la 16-18 ani. La nuntã socrul mic oferã fetei o zestre consistentã iar socrul mare îi dã bãiatului obiecte din aur: pahare, linguri, linguriþe etc. În alte colectivitãþi de þigani cãldãrari din Moldova se înregistreazã practici de cumpãrare a miresei. Tatãl bãiatului dã o sumã de bani (100.000 - 200.000 lei) tatãlui fetei. În felul acesta, fata este arvunitã, dar rãmâne în casa pãrinþilor pânã la nuntã. Formele de arvunire se fac în prezenþa martorilor. Dacã logodna se face de Rusalii, nunta are loc în preajma unei sãrbãtori religioase în toamnã (Sfânta Paraschiva, Sfântu Dumitru, Sfinþii Arhangheli). De cele mai multe ori arvunirea are lor în faþa martorilor. Pentru o mai mare siguranþã se angajeazã ºi un girant, de obicei, în persoana bulibaºului, care rãspunde în cazul când cãsãtoria nu are loc. Fata nu are prea mult de obiectat peste voia pãrinþilor la alegrea soþului. Nunta ºi ospãþul privesc pe mire. El suportã toate cheltuielile. Zestrea fetei constã în bani ºi îmbrãcãminte pentru 510 ani ºi pahare de argint suflate cu aur. Dacã o familie are ºi fete ºi bãieþi, paharele se dau bãieþilor. Cãsãtoriþii sunt binecuvântaþi de cãtre "raºaj" (preot) care le dã fericirea. Cea mai bãtrânã dintre corturãrese este chematã de asemenea sã-i binecuvânteze pe noii cãsãtoriþi. Dl. Ion Chelcea pe care l-am citat pe parcurs de mai multe ori, prezintã ritualuri similare la þiganii din Þara Oltului. Dacã mirele constatã cã fata nu e virginã o alungã. ªi din contrã dacã e fatã mare, cãmaºa nupþialã este pusã la vedere, drept mare falã ºi cinste. Atunci veselia reîncepe cu bãuturã ºi cântece. Þiganii din satele cercetate imitã nunta populaþiei româneºti sau maghiare dacã þiganii se considerã maghiari. Familia de þigani corturari este o instituþie importantã ºi are unele reguli morale
care se pãstreazã ºi astãzi în toatã integritatea lor. Aceste reguli (legi ale pãmântului) sunt foarte rigide. Bãrbatul care practicã adulterul este sever condamnat, i se fractureazã un braþ, în timp ce soþia careºi înºalã soþul este însemnatã cu fierul roºu pe obraz. Raporturile patrimoniale sunt cu desãvârºire interzise. Naºterea primului copil trebuie sã corespundã cu data cãsãtoriei. Se fac fel de fel de calcule ca nu cumva bãrbatul sã fie înºelat. La naºterea primului copil ritualul nupþial continuã; este chemat un bãtrân care sparge un vas de lut ºi spune: "Când aceste cioburi se vor lipi unul de altul ºi vor forma un nou vas, atunci soþii se vor despãrþi". Pânã la 6 ani copiii nu au obligaþii ºi cresc sub supravegherea tatãlui. Pe mãsurã ce înainteazã în vârstã trebuie sã contribuie la bugetul familiei. El este trimis sã practice cerºitul. Colectivitatea are misiunea de a pregãti copilul pentru viaþã ºi-l pune la încercãri printr-un ritual particular, folosindu-se de metode dure cum ar fi lovirea. În acest sens, tatãl îºi invitã fiul sã se lase insultat ºi bruscat de un alt þigan adult care priveºte copilul în faþã, îl ameninþã ºi îi dã o palmã. Tatãl îºi încurajeazã fiul sã reziste insultelor ºi lovirilor. Bãiatul primeºte palma fãrã sã se clatine. Lovirile ºi insultele þiganului adult, rezistenþa copilului sunt considerate dreptul micuþului de a intra în societate. Aceste ritualuri se practicã ºi în unele colectivitãþi de þigani nomazi din Italia.
Înmormântarea La þiganii din sate ºi din oraºe stabilizaþi, înmormântarea se face dupã ritualul locului. Când cel de pe patul de moarte este în pragul de a-ºi da sufletul i se pregãteºte lumânarea pe care i-o þine în mânã rude apropiate. Dupã trei zile, se înmormânteazã dupã toate practicile confesiunii celui decedat (ortodocs, catolic). În urma carului funebru merg rudele cele mai apropiate, vecinii, cunoscuþi etc., umeazã formaþii muzicale: orchestre ºi fanfare sau numai una. Din loc în loc, carul funebru este oprit pentru ca preoþii sã citeascã evangheliile. La plecare un mebru al familiei, de obicei un bãrbat, aruncã în mulþime bani metalici pe care copii se grãbesc sã-i adune. Vinul se foloseºte ºi la îngropare precum ºi dupã aceea. Trei zile dupã înmormântare un membru al familiei merge la cimitir ºi aprinde tãmâie, se roagã pentru iertarea pãcatelor celor dispãruþi. Pentru pomenirea celor morþi nu se fac praznice. Cei mai înstãriþi dintre þigani pentru a se ºti în mediul social românesc urmeazã unele practici ce le fac românii; parastas de pomenire, ieºirea la capul morþilor de hramul bisericii de care aparþin etc.
În anii '50 am asiatat la înmormântãri de þigani corturari. Înaninte de a-ºi da sfârºitul, bolnavul era scos afarã din cort. Scoaterea din cort se fãcea prin spatele cortului ºi nu prin faþã. Bulibaºa mi-a explicat cã ritualul se bazeazã pe lege din moºi-strãmoºi. Dacã din întâmplare moartea avea loc în cort, acesta era ars, pãstrându-se lucrurile de valoare, iar dacã decesul avea loc în cãruþã, pe drum, aceasta era vândutã. Celelalte secvenþe ale înmormântãrii s-au desfãºurat conform practicilor din localitatea în care a avut loc decesul. De acasã ºi pânã la mormânt defunctul era bocit de rude prieteni ºi vecini, evidenþiindu-se calitãþile celui dispãrut. Coºciugul este purtat pe umeri. De când þiganilor corturari statul le-a stabilit domiciliul, tradiþiile vechi au fost în bunãmãsurã afectate prin influenþa mediului. O notã distinctã faþã de celelalte categorii de þigani este datã de numãrul mare de participanþi ºi prezenþa multor scene de regret din partea copiilor, fraþilor, surorilor.
Nr. 1/2005 - Vocea Rromilor - Pag. 15
REGELE VÃ SPUNE CREDINÞÃ DE CÃPÃTÂIRUGÃCIUNEA "TATÃL NOSTRU" în limba Rromani O dad amaro Kai san ande ceruri Stinþolpe chiro anau Jivindi chiri voia Lando cer hai i pi phuu Amaro manro, sea e ghesengo Deles amengã aghes Hai iertisar le greºeli amarã Cã i ame iertisaras le greºeli amarengã Hai na îngãrima amen ani ispita Hai izbãrisaramen andoa nasul Cã chiri si e împãrãþia, e puterea, e mãrirea hai i slava E dadeschi, le saveschi, hai le sfinto Duh!
Binecuvântarea apostolicã a Papei Benedict al -XVI -lea, dãruitã Majestãþii Sale, Ilie Badea Stãnescu, Rege Internaþional al Rromilor
Pag. 16 - Vocea Rromilor - Nr. 1/2005
Paginã de suflet
Þara asta Þara asta nu e ºvaiþer ºi nici stânã fãrã câini, Nu e doicã ambulantã sã dea þâþã la strãini. Nu-i tractir de patru stele cu cadâne de pripas, Þara asta nu e hoardã ºi nici han de adãlmaº. Þara-i vatrã de moºneni, nu e ied sau mânz de lapte, Þara-i româneascã toatã de la tãlpi pânã la … acte. Plânge numai prin statui când durerea-i sapã-n os, Þara asta îndurã multe, ca Domnul Iisus Cristos…
Când o fi sã cadã nuca din perete De-o fi sã ne cadã visele la ghenã Ne vom vinde gacii fãrã pic de jenã. ªi cu banii chitã din vânzarea-pleaºcã Vom merge la crâºmã sã ne facem fleaºcã. Vom cânta romanþe de import din sud, Vom urca pe masã o chivuþã-n nud, Vom urla la stele sã ne creadã ºui, Ne vom bate-n tãlpi singuri câte-un cui. Vom rosti versete din "Stâlpii lui Marcu", Vom da foc la crâºmã sã se ducã dracu! Vom astupa borta din drapelul þãrii, C-un darab imens din pâinea durerii. Vom combate aprig spiritul gregar, Ne va trece frica de mineri ºi par, Vom avea, în fine, cui ne jelui, Toþi cu câte-o jalbã, cãtre S.R.I., Vom strãbate Golful fãrã s-avem oaste ªi nu ne va pune, nimeni sula-n coaste. Toate le vom face fãrã-avea regrete, Când o fi sã cadã nuca din perete … I.G.HORIA
UMOR… MAI DINSPRE PERIFERIE Þiganca întârzie. La sosirea ei, þiganul, nervos, o întreabã: - Unde ai fost, fa? - La servici. - Fa, te rup, pânã la ora asta la serviciu? - Taci omule, c-am luat salariul ºi am fost la piaþã, la cumpãrãturi. - ªi ce ai cumpãrat, fa ? - Ete asta am cumpãrat, zice þiganca ºi îi aratã o lingurã de lemn. - Auzi fa, fira-i a dracu`, noi n-avem bani de-o þuicã ºi tu cumperi mobilã?! * * * Vine þiganca la ginecolog ºi, dupã consultaþie, doctorul, cam oripilat, îi spune: -Tu, þiganco, altã datã când vii la doctor, spalã-te ºi tu în vagin! Iese þiganca de la doctor, se îndepãrteazã puþin, dar, nedumeritã, hotãrãºte sã se întoarcã ºi îl întrebã pe doctor: -Domnule doctor, dacã nu am vagin, pot sã mã spãl în lighian?
Un þigan ºi o þigancã se hotãrãsc sã nu mai vorbeascã urât când fac dragoste. Se hotãrãsc deci sã vorbeascã în termeni de pocker. În prima searã, þiganu: - Fa þigancã, am deschidere! - Pas, mã. A doua searã þiganul: - Fa þigancã, am deschidere! - Pas, mã. A treia searã la fel, a patra la fel ºi tot aºa….. Dupã vreo sãptãmânã, þiganca: - Mã þigane, am deschidere! - Pas, fa. A doua sãptãmânã tot aºa, a treia tot aºa, pânã când se enerveazã þiganca ºi dã cearºaful la o parte ºi îl vede pe þigan foarte excitat. - Bine mã, nenorocitule, cu qintã roialã ºi zici PAS?? - Mal, cã te-ai uitat în cãrþi. * * * Cicã stãtea un þigan cu "consoarta" lui pe marginea patului ºi se spãrgeau
în poante. Zice þiganu´ : - Þiganco, te-am ars! Ce stã sub pat ºi începe cu "U ". - Nu ºtiu bã, þigane… - Un papuc, fa proasto… Stã þiganca, se gândeºte ºi zice: - Þigane, te-am ars! Ce stã sub pat ºi începe cu "H" ? - Nu ºtiu, fa ? - Halt papuc, bã! * * * Moºul þigan, citind ziarul, exclamã cãtre babã: - Fa, aici scrie cã o bombã atomicã costã douã milioane de dolari. - Doamne, fã sã cadã una la noi în grãdinã. * * * Vine judecata de Apoi. Dumnezeu cheamã la el trei oameni: un rus, un german, un þigan. Dumnezeu îi roagã sã îi spunã ce fapte au fãcut în timpul vieþii pentru a-i putea trimite în Rai. Dumnezeu: Tu ce-ai fãcut rusule?
- Pãi Doamne, eu am salvat un soldat rãnit în rãzboi. Dumnezeu: Bine mãi! Dar tu neamþule, ce-ai fãcut bun? - Mama prãjea ceva ºi i-a sãrit ulei încins în ochi ºi nu mai vede. Eu i-am înlocuit ochiul cu unul din sticlã de vede ºi prin ziduri. Dumnezeu: Bine mã, dar tu þigane? - Fratele meu tãia lemne ºi ºi-a tãiat mâna iar eu i-am lipit-o cu scuipat. Neamþul: Cine a mai vãzit aºa ceva? Þiganul: Mã-ta, cu ochiul de sticlã! * * * Piranda merge la avocat ºi se plânge cã bãrbatul ei nu o satisface. Adicã fenomenul se întâmplã prea rar. Avocatul îl cheamã ºi pe þigan ºi le spune amândurora sã facã totuºi o înþelegere ºi sã nu divorþeze. Avocatul întreabã: o datã pe trimestru ajunge? Piranda: Da’ câte trimestre are o noapte?
Redactor coordonator: I. G. HORIA ! Secretar de redacþie: Mioara MIHOVEANU