Aspecte practice ale fiduciei

ASPECTE PRACTICE ALE FIDUCIEI Cristian Bogaru | Managing Partner BWSP Hammond Bogaru & Associates CCIR | Bucuresti, 28-29 septembrie 2012

SUMAR

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

Informatii generale Particularitati Aplicatii practice Domenii de aplicare (Tipuri de servicii financiare) Aplicatii practice in alte sisteme de drept 5.1 Dreptul francez. Fiducia - inginerie financiara.

Studiu de caz: PEUGEOT S.A. 5.2 Dreptul canadian. Fiducia - marioneta.

Studiu de caz: L'AFFAIRE FUNDY Implicatii in dreptul privat Conlucrarea institutionala in implementarea fiduciei in practica bancara

1. INFORMATII GENERALE Notiunea de FIDUCIE

Fiducia este introdusa pentru prima data in sistemul nostru de drept prin art. 773-791 dinTitlul IV al Cartii a III-a, „Despre bunuri” din noul Cod civil, dispozitiile amintite cu privire la aceasta materie avand caracter principial, urmand a fi detaliate printr-un act normativ special, asa cum reiese din art. 774 alin (2).

FIDUCIA este o operatiune prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă temporar drepturi patrimoniale (sau un ansamblu de asemenea drepturi), prezente sau viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care exercită respectivele drepturi, cu un scop determinat, în favoarea unuia sau mai multor beneficiari.

Originea fiduciei se regăseşte în dreptul roman. În dreptul modern, această instituţie specifică din Common Law, desemnează raportul juridic creat, prin acte între vii sau pentru cauză de moarte, de o persoană numită fondator (settlor), care transferă unul sau mai multe bunuri sub controlul unui administrator (trustee), în beneficiul unei persoane sau pentru un scop anume.

Aceasta institutie a fost preluată, sub diferite forme, în sistemele de drept romanogermanice. Cât priveşte reglementarea românească, se poate afirma că este o preluare a reglementărilor franceze, cu unele particularităţi.

Aspecte practice ale fiduciei ©| Copyright BWSP Hammond Bogaru & Associates | Toate drepturile rezervate

2. PARTICULARITATI FIDUCIA include trei raporturi contractuale distincte, dar care formeaza un tot unitar: 1. transferul de drepturi 2. mandatul 3. administrarea unui patrimoniu de afectatiune FIDUCIA presupune, asadar, transferul temporar al unor drepturi patrimoniale, prezente sau viitoare, de la o persoana fizica sau juridica (constituitor) catre o alta persoana (fiduciar), pentru ca drepturile astfel transferate sa fie administrate in interesul unui beneficiar, urmand ca, la incetarea fiduciei, sa fie transmise de catre fiduciar beneficiarului.

Bunurile sau drepturile transmise fiduciarului formează în patrimoniul acestuia o masă distinctă.

Fiduciarul devine proprietar al bunurilor, respectiv titular al drepturilor ce îi sunt transmise prin fiducie de către constituitor, putand să exercite aceste drepturi doar în conformitate cu scopul stabilit de către constituitor şi pentru o durată determinată, ce nu poate depăşi 33 de ani.

Masa patrimoniala fiduciara este afectata unui scop determinat prin contract.

In sistemul de drept anglo-saxon , titlul de proprietate asupra aceluiasi bun este divizat intre mai multe persoane, dintre care unele detin titlul legal, iar altele titlul echitabil. In urma transmiterii dreptului, trustee este recunoscut de common law ca fiind titularul dreptului de proprietate, iar de equity ca detinator al unui asa-numit „titlu legal” care ii confera un rol specific si riguros reglementat in ceea ce priveste sarcinile fiduciare pe care le reclama gestionarea proprietatii doar in folosul beneficiarului. Acesta din urma, la randul sau, este detinatorul asa-numitului „titlu echitabil” (equitable title) care ii confera dreptul de a beneficia de administrarea proprietatii de catre trustee in folosul sau. In timp ce equity recunoaste coexistenta celor doua titluri, in conceptia subsistemului de common law asupra proprietatii, titlul echitabil este lipsit de valoare juridica, fiind recunoscut doar titlul legal.

Lipsa stabilirii prin lege a scopului fiduciei poate constitui un avantaj in utilizarea practica a acestei institutii, insa formalismul excesiv (forma autentica a contractului de fiducie, formalitatile fiscale si de publicitate) poate fi un obstacol in ceea ce priveste aplicarea practica a fiduciei in afacerile comerciale caracterizate prin celeritate si simplitate (de ex. este de vazut cum se va impaca cerinta formei autentice, prevazuta ad validitatem, cu deschiderea unui cont bancar fiduciar) .

Aspecte practice ale fiduciei ©| Copyright BWSP Hammond Bogaru & Associates | Toate drepturile rezervate

3. APLICATII PRACTICE FIDUCIA poate fi utilizata pentru realizarea gestiunii unui bun/patrimoniu (fiducia – gestiune), realizarea transferului unui drept/ansamblu de drepturi din patrimoniul unei persoane in patrimoniul altei persoane (fiducia – transmisiune) sau pentru a garanta o datorie (fiducia – garantie).

FIDUCIA – GESTIUNE poate fi utilizata: • in cazul unui credit sindicalizat (creditele acordate de casele de ajutor reciproc pentru salariati sau pentru pensionari); • ar putea facilita organizarea unor conventii cu privire la dreptul de vot potrivit modelului francez, in masura in care Legea nr. 31/1990 ar suporta modificari in acest sens, in reglementarea actuala fiind interzisa in mod expres cedarea dreptului de vot sau a unor pacte intre actionari; • in cazul fuziunii mai multor societati independente (potrivit unor autori) “constituitorul incredinteaza unui fiduciar independent, pana la finalizarea procedurii de fuziune, gestiunea intreprinderii achizitionate, cu obligatia fiduciarului de a o restitui beneficiarului ulterior incheierii procesului de fuziune”; • cooperarea intre intreprinderi.

FIDUCIA – GARANTIE poate fi utilizata de catre constituitorul – debitor intr-un raport juridic obligational pentru a transfera fiduciarului (creditor/un tert) dreptul de proprietate asupra unui bun cu obligatia acestuia din urma de a-l restitui constituitorului la incetarea fiduciei daca datoria s-a stins sau creditorului beneficiar, daca datoria nu s-a stins.

FIDUCIA – TRANSMISIUNE. NCC interzice fiducia prin care se realizeaza o liberalitate indirecta cu scopul protejarii drepturilor succesorale, dar pare sa nu interzica “gratificarea beneficiarului” prin donatii directe si deghizate.

Insa, in conditiile unei reglementari insuficient de clare, care ridica o multitudine de intrebari (de ex: este fiduciarul proprietarul bunului/fractiunii de patrimoniu in conditiile in care dreptul sau nu este perpetuu si nici exclusiv, iar fiduciarul suporta “sanctiuni specifice” contractului de mandat, cine suporta riscul contractului etc), ramane ca doctrina si jurisprudenta sa identifice aplicatiile practice ale acestei noi institutii si sa dea raspunsurile corecte.

Aspecte practice ale fiduciei ©| Copyright BWSP Hammond Bogaru & Associates | Toate drepturile rezervate

4. DOMENII DE APLICARE TIPURI DE SERVICII FIDUCIARE Fiind o instituţie nouă, nu există încă practică privitoare la activităţile care ar putea intra sub incidenţa fiduciei, motiv pentru care vom arăta în continuare modul cum se utilizează fiducia şi care sunt principalele activităţi desfăşurate în special în sistemul de drept continental precum si in sistemul de drept anglo-saxon.

In funcţie de scopul fiduciei se cunosc diferite forme: • • • •

Fiducia-gestiune sau administare Fiducia- liberalitate Fiducia-credit Fiducia-garanţie

Tipurile de servicii fiduciare uzitate in dreptul anglo-saxon sunt: • • • • • • • • •

Actiuni de caritate Protectia persoanelor in varsta si a persoanelor cu dizabilitati Protectia minorilor fata de incapacitatea acestora de a gestiona banii Protectia angajatilor companiilor si a familiilor lor precum si a persoanelor aflate in intretinerea acestora Asigurari si activitati financiare Acţiuni, părţi sociale, titluri Evitarea succesiunii Înfinţarea de noi societăţi Majorări de capital şi emisiune de obligaţiuni

CONCLUZII: • Bunurile din masa patrimoniala fiduciara pot fi urmarite doar de creditorii ale caror creante s-au nascut in legatura cu acestea, cu exceptia cazului in care un creditor personal al constituitorului si-a constituit si a facut opozabila, anterior incheierii fiduciei, o garantie reala asupra acelor bunuri; • Creditorii constituitorului pot urmari bunurile din patrimoniul fiduciar doar in cazul desfiintarii sau declararii ca inopozabil a contractului de fiducie (art. 786 alin. 1 NCC).

Aspecte practice ale fiduciei ©| Copyright BWSP Hammond Bogaru & Associates | Toate drepturile rezervate

5. APLICATII PRACTICE ALE FIDUCIEI IN ALTE SISTEME DE DREPT 5.1. DREPTUL FRANCEZ - FIDUCIA – INGINERIE FINANCIARA DEFINITIE - o tehnica de inginerie financiara care raspunde unei problematici de restructurare “du bas du bilan”. La origine, a fost denumita « in substance defeasance ».

DEFESEANCE este un concept financiar conceput in Statele Unite in 1982, apoi folosit de intreaga Europa. In conceptia sa originara, acesta consta intr-un transfer irevocabil al unei datorii, inainte de data scadenta, scoasa din bilantul contabil al unei societati, catre o structura ad-hoc, avand capacitate juridica proprie, denumita conventional „bad bank” sau “societate pubela”.

DEFESEANCE are ca obiectiv eliminarea din bilantul contabil a unei datorii, fara a rupe contractele vechi cu creditorii si fara a purcede la rascumpararea acestei datorii, care poate implica costuri ridicate.

DEFESEANCE este transferul simultan catre un tert a : • Unei datorii; • A unui portofoliu de valori mobiliare care permit acoperirea acestei datorii.

Societatea care doreste sa elimine din bilantul contabil a unei datorii, intocmeste un portofoliu de active care trebuie: • sa aiba valori identice cu cele ale datoriei; • sa aiba acelasi creditor.

Studiu de caz

PEUGEOT S.A.

In 1987 Peugeot SA dispunea de importante disponibilitati. Pe de o parte tocmai beneficiase de o majorare de capital social de aproximativ 3,5 miliarde de franci si, pe de alta parte, rentabilitatea societatii era de autofinantare superioara investiilor din 1987.

Aspecte practice ale fiduciei ©| Copyright BWSP Hammond Bogaru & Associates | Toate drepturile rezervate

Paralel, la inceputul anilor `80, Peugeot SA se indatorase extrem de mult, prin contractarea un imprumut care prevedea obligatii de rambursare anticipata, dar cu plata de penalitati considerabile.

In decembrie 1987, Peugeot SA s-a descotorosit de creditul contractat in anul 1983, care avea urmatoarele caracteristici: • Valoare: 1 miliard de franci; • Durata: 8 ani (1983 – 1991) • Dobanda nominala: 11,5%.

Strategia financiara a fost acea inlaturare a datoriei, mai degraba decat cautarea de produse financiare. Peugeot SA, asistata de Coopers & Lybrand si JP Morgan a utilizat tehnica de defeasance in conformitate cu reglementarile americane in vigoare.

In esenta, in lipsa unei reglementari franceze, Peugeot SA a folosit un trust cu sediul in SUA si garantat de catre Banca Morgan. In acest sens, societatea a constituit un portofoliu de obligatiuni de stat si obligatiuni garantate de statul francez, pentru o valoare de 1.067 miliarde de franci, in corespondenta cu valorile imprumutului contractat.

Dificultatea intampinata de catre Peugeot SA era aceea a unui camp ingust de imprumuturi eligibile pentru operatiunea de defeasance. De notat ca Peugeot SA s-a adresat organismelor de constituire a obligatiilor garantate de catre stat. Peugeot le-a propus sa emita un imprumut obligatar in mod perfect corelat la fluxul de dobanzi, principal si la termen ale datoriei grupului si doar o completare de 1 milion de franci de bonuri de trezorerie au fost cumparate in mod direct de pe piata pentru a-si putea asuma acoperirea datoriei.

Daca facem un calcul rapid, considerand ca perioada reziduala este de 4 ani, observam ca rata dobanzii a titlurilor obligatare din portofoliu este de aproximativ 9,5% si explica astfel, un cost suplimentar de 67 milioane de franci.

Aspecte practice ale fiduciei ©| Copyright BWSP Hammond Bogaru & Associates | Toate drepturile rezervate

Banca Morgan a ajutat Peugeot SA sa realizeze valoarea portofoliului, iar comisionul de constituire este cu mult inferior cheltuielilor ocazionate de o licitatie publica cu rascumparare anticipata. Comisionul de gestiune/administrare a trust ului este, de asemenea, neglijabil.

Incidenta transferului in conturi a fost transpusa de o plata suplimentara de 97 milioane de franci: pe de o parte cheltuielile financiare de 67 milioane de franci reprezentand diferenta intre valoarea pasivului si a activului transferat, si pe de alta parte 30 milioane de franci corespunzatori amortizarii soldului de cheltuieli ocazionate de emisiunea imprumutului.

O astfel de aplicabilitate practica a fiduciei, poate fi intalnita si in dreptul romanesc.

Astfel defeasance poate reprezenta o solutie viabila in cadrul societatilor aflate in restructurare, in vederea salvarii societatii si a inregistrarii de profit. Bineinteles, este evident ca dispozitiile Codului Civil trebuie sa fie dublate de reglementari fiscale si contabile care sa indice procedura de aplicare contabila a acestor proceduri. De exemplu, in cazul Peugeot SA, constituitorul a scos din contabilitate creditul oneros pe care il avea contractat.

5.2 DREPTUL CANADIAN - REZIDENTA FIDUCIEI – SITUATIA FIDUCIILOR MARIONETE In conformitate cu dreptul aplicabil regiunii Quebec, fiducia este rezultatul unui act (contract cu titlu oneros sau gratiut, sau act testamentar) prin care o persoana transfera din patrimoniul sau catre un fiduciar, bunuri pe care le afecteaza cu un scop determinat, iar fiduciarul se obliga sa le detina si sa le administreze.

Studiu de caz

L’AFFAIRE FUNDY

Afacerea Fundy (cunoscuta si sub numele de St Michael Trust) se refera la o operatiune de „inghetare extrateritoriala” realizata de persoane fizice rezidente in Canada cu privire la actiunile pe care le detineau intr-o societate privata rezidenta in Canada.

Astfel, doua persoane fizice aveau calitatea de actionari intr-o societate pe actiuni de drept canadian (S.A.), cu sediul in Ontario. In 1998, persoanele fizice incheie doua Aspecte practice ale fiduciei ©| Copyright BWSP Hammond Bogaru & Associates | Toate drepturile rezervate

contracte de fiducie distincte in vederea administrarii drepturilor lor in calitate de actionari in S.A., inclusiv dreptul de dispozitie asupra actiunilor si a beneficiilor cuvenite ca urmare a participarii lor la capitalul social al S.A.

Fiduciarul este o societate comerciala cu sediul in Barbados, fiind supusa regimului juridic din Barbados, cunoscut ca fiind un teritoriu de optimizare fiscala. Beneficiarii celor doua fiducii erau tot cei doi constituitori, persoanele fizice.

De notat ca, la momentul constituirii fiduciilor, valoarea totala de tranzactionare a actiunilor pe care cele doua persoane fizice le detineau in cadrul capitalului social al SA era de aproximativ 50 milioane de dolari.

Doi ani mai tarziu, in 2000, fiduciarul a vandut actiunile pe care le avea in administrare, actiuni apartinand capitalului social al societatii canadiene. Tranzactionarea actiunilor a determinat un castig de capital in valoare de 450 milioane dolari, din care o suma de 152 milioane de dolari a fost retinuta de catre statul canadian drept impozit retinut la sursa.

Fiduciarul a solicitat returnarea sumei retinute cu titlu de impozit, invocand exonerarea prevazuta la paragraful 4 al articolului XIV din Conventia fiscala intre Canada si Barbados, care are drept efect limitarea puterii de impozitare a castigurilor provenite din instrainarea anumitor bunuri din statul contractant, unde cedentul este rezident.

Cum fiduciarul avea rezidenta in Barbados, se considera ca fiduciile aveau si ele rezidenta in Barbados. In consecinta, nimic nu justifica retinerea impozitului in Canada.

De cealalta parte, Agentia de Venit din Canada (corespondentul ANAF) considera ca fiduciile erau de drept rezidente in Canada. In opinia sa, impozitul retinut era datorat. „Fiduciarul din Barbados era o marioneta. Rolul sau era limitat la semnarea documentelor. Nu dispunea de nicio putere de decizie. Beneficiarii erau cei care luau toate deciziile in cadrul fiduciei. Constituitorii si-au stabilit fiduciarul in Barbados doar pentru a evita aplicarea impozitului�.

Aspecte practice ale fiduciei Š| Copyright BWSP Hammond Bogaru & Associates | Toate drepturile rezervate

6. IMPLICAŢII ÎN DREPTUL PRIVAT 6.1 IMPLICATII IN DREPTUL FISCAL Contractul de fiducie prezintă relevanţă şi din punct de vedere fiscal. Codul fiscal conține o serie de reguli aplicabile contractului de fiducie fără a exista încă normele de aplicare.

Astfel, in cazul contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului civil, în care constituitorul are şi calitatea de beneficiar, se aplică următoarele reguli:

a) transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar nu este transfer impozabil;

b) fiduciarul va conduce o evidenţă contabilă separată pentru masa patrimonială fiduciară şi va transmite trimestrial către constituitor, pe bază de decont, veniturile şi cheltuielile rezultate din administrarea patrimoniului conform contractului;

c) valoarea fiscală a activelor cuprinse în masa patrimonială fiduciară, preluată de fiduciar, este egală cu valoarea fiscală pe care acestea au avut-o la constituitor;

d) amortizarea fiscală pentru orice activ amortizabil prevăzut în masa patrimonială fiduciară se determină în continuare în conformitate cu regulile care s-ar fi aplicat la persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc.

Aspecte practice ale fiduciei ©| Copyright BWSP Hammond Bogaru & Associates | Toate drepturile rezervate

6.2 FIDUCIA - GARANTIE După cum rezultă din cele prezentate anterior, unul dintre avantajele pe care le aduce această instituţie este posibilitatea partajării unor active ale fiduciarului, instituindu-se o segmentare a patrimoniului în două sau mai multe mase patrimoniale distincte.

Divizarea patrimoniului prin crearea mai multor mase patrimoniale are ca efect şi scindarea creditorilor, deoarece aceștia nu vor putea urmări decât bunurile în legătură cu care s-a născut dreptul lor de creanță (art. 786 NCC).

O problema importantă care decurge din această utilizare a fiduciei, respectiv cea cu titlu de garanție vizează cheltuielile legate de întreţinerea, impozitul, și asigurarea bunurilor aduse drept garanție, cheltuieli care pot fi reglementate în cadrul contractului de fiducie ca revenind exclusiv constituitorului. De asemenea se impune a fi analizată într-un context similar situația eventualelor litigii privitoare la bunurile transferate fiduciei.

Intrucat entitatile bancare reprezinta principalul instrument de finantare a persoanelor fizice si juridice si tinand cont de faptul ca fiduciarul este un subiect calificat, care trebuie sa indeplineasca anumite conditii pentru a putea avea calitatea de constituitor, este notabil faptul ca tot entitatile bancare vor fi actorii principali si in cazul contractelor de fiducie.

6.3 FIDUCIA INCHEIATA IN COP DE GESTIUNE Prin constituirea unei fiducii-gestiune, constituitorul își separă o parte a patrimoniului în scopul de a-și asigura venituri constante pe o anumită perioadă de timp din administrarea/gestiunea unor active excluse, cel puțin temporar, din sfera dreptului de gaj general al creditorilor.

S-a exprimat opinia potrivit căreia fiducia-gestiune se va remarca în primul rând în domeniul investițiilor financiare, deoarece va asigura reducerea costurilor aferente dezvoltării acestor investiții.

De asemenea, considerăm că acest tip de contract poate fi utilizat cu succes și în domeniul imobiliar, context în care constituitorul procedează la externalizarea gestionării unor active imobiliare către fiduciar. Prevederile contractuale pot limita activitatea Aspecte practice ale fiduciei ©| Copyright BWSP Hammond Bogaru & Associates | Toate drepturile rezervate

fiduciarului doar la funcțiile de administrare și conservare sau pot să presupună inclusiv posibilitatea valorificării acelor active.

Ca atare, fiducia-gestiune va reprezenta un veritabil instrument de management al activelor, având în vedere scopul final al legiuitorului de a oferi subiecților de drept civil o nouă modalitate juridică de gestionare a drepturilor lor. În acest sens, fiducia ar putea fi utilizată ca instrument de cooperare între societăți comerciale, între instituții financiar-bancare sau, pur și simplu, sub forma unui cont fiduciar, care va permite constituitorului să depună fonduri destinate unui anumit scop.

Fiduciarul va putea face toate demersurile în vederea îndeplinirii scopului mai sus menționat – pentru care a fost constituit contul fiduciar – plătind din acest cont toate spezele aferente realizării finalităţii menţionate. Desigur că, în măsura în care desfășurarea administrării de către fiduciar ar presupune derularea unor activități care nu sunt expres autorizate în obiectul său de activitate, acesta va putea proceda, cu condiția menționării exprese a acestui aspect în contractul de fiducie, la contractarea de servicii “specializate” pentru realizarea efectivă scopului contractului de fiducie.

Acest tip de delegare nu ar contraveni caracterului intuitu personae al contractului de fiducie, deoarece prestarea efectivă a serviciilor nu este de esența contractului de fiducie atâta vreme cât pe de o parte, s-a obținut acordul constituitorului prin contract, iar pe de altă parte administrarea efectivă și răspunderea contractuală ar reveni tot fiduciarului.

Fiind vorba despre o masă patrimonială distinctă, implicaţiile sunt foarte mari în relaţiile de afaceri: va avea contabilitate separată, va fi impozitată şi taxată separat, creditorii nu vor putea urmări decât activele din masa patrimonială fiduciară, răspunderea fiduciarului va fi limitată la acel patrimoniu, iar răspunderea constituitorului pentru celelalte afaceri ale sale nu va putea atinge patrimoniul afectat fiduciei. Pe parcursul derulării contractului de fiducie se pot face plăți către beneficiar, reprezentând profiturile generate în urma administrării bunurilor, atâta vreme cât acest aspect este reglementat în mod expres în cadrul contractului.

Aspecte practice ale fiduciei ©| Copyright BWSP Hammond Bogaru & Associates | Toate drepturile rezervate

7. CONLUCRAREA INSTITUŢIONALĂ ÎN IMPLEMENTAREA FIDUCIEI ÎN PRACTICA BANCARĂ Având în vedere caracterul de noutate al acestei instituții în practica bancară, pentru asigurarea unei tranziții cât mai eficiente, colaborarea dintre instituțiile cărora le revin principalele responsabilități în procesul de implementare este esențială.

La nivel de instituții, actorii principali în acest proces sunt Banca Națională a României (BNR), Asociația Română a Băncilor (ARB), Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România (UNNPR), Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (A.E.G.R.M.) și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI).

Această colaborare s-ar putea concretiza, în principal, prin elaborarea de proiecte legislative, respectiv prin identificarea unor proceduri standard, agreate de toate instituțiile implicate. Procedurile avute în vedere ar urma să asigure atât stabilirea unei tipologii a fiduciei și a regimului aplicabil în mod corespunzător, cât și armonizarea reglementării actuale în materie (din C. Civ.) cu prevederile legilor speciale: legea societăților comerciale, legea pieței de capital, legea insolvenței.

Așa cum am arătat și mai sus, scopul este un element determinant al contractului, deoarece limitează exercitarea de către fiduciar a puterilor de administrare și dispoziție asupra patrimoniului fiduciar, ca atare, identificarea unei tipologii a instituției și a regulilor aplicabile diferitelor moduri de utilizare ale acesteia va asigura și un control eficace asupra efectelor pe care fiducia le va produce. În ceea ce privește armonizarea reglementării cu prevederile legilor speciale amintite mai sus, ea este necesară, deoarece, în caz contrar, importul instituției nu va produce efectele scontate, existând riscul bulversării ariilor din dreptul privat cu care fiducia va interacționa (drept societar, drept bursier, procedura insolvenței, etc.).

Aspecte practice ale fiduciei ©| Copyright BWSP Hammond Bogaru & Associates | Toate drepturile rezervate

Acest material va este prezentat de catre:

Cristian Bogaru Avocat Partener, BWSP Hammond Bogaru & Associates Pentru mai multe detalii referitoare la informatiile prezentate in acest ghid, va rugam sa ne contactati: Email: cbogaru@hbalaw.eu | www.hbalaw.eu Tel : +40 21 326 6053 | Mobil: +40 722 542 050 Nicolae Caranfil 61B, Sector 1, Bucuresti 014142

Š 2012 BWSP Hammond Bogaru & Associates | International Law Firm

Aspecte practice ale fiduciei Š| Copyright BWSP Hammond Bogaru & Associates | Toate drepturile rezervate