HORA in America, ediția decembrie (gratuită)

ediția 04

DECEMBRIE 2018

TRUCK-URILE “HERMES NVC” PARCURG SĂPTĂMÂNAL ACEEAȘI DISTANȚĂ DINTRE LUNĂ ȘI PĂMÂNT - PG 20 Află despre farmecul celor 50 de camioane din Chicago de culoarea dolarilor.

SĂRBĂTORI FERICITE! SIMTE PULSUL AMERICII www.MoldovaTimes.com/ABONAMENTE

Tel: 602-802-3653 contact@MoldovaTimes.com Los Angeles, CA Un abonament online 5$/lună o revistă tipărită prin poștă - 10$/lună

sumarul ediției 5

22

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

CÂT VIN MOLDOVENESC SERVESC AMERICANII?

Comunitățile românești serbează Centenarul Unirii în diverse state americane. Află un scurt istoric despre influența diasporei americane.

Vinurile Deluxe din Moldova sunt apreciate de consumatorii americani, iar compania păstrează tradițiile vii în SUA.

8

24

Află despre urcușurile și coborâșurile Elenei Beucă în lumea Hollywood-ului și ce semnificație a avut filmul ei de debut.

Alina Suceveanu și dansatorii ei din Atlanta se mândresc cu numeroase trofee, iar talentele lor cuceresc admirația publicului.

10

29

FĂRĂ MUZICA NU AR EXISTA

ROMÂNII TREC PRIN FOCURI TRAGICE

12

31

Află despre bancherul român care a gestionat milioane de fonduri la companiile de investiții și visele lui pentru Silicon Valley.

Află despre cei doi frați, care excelează în cinematografia americană și cum au început o călătorie inedită în filme.

16

34

DESPRE DEPRESIE ȘI PSIHOTERAPIE

"SORCOVA, VESELA" ÎN SACRAMENTO

Află de la Violeta Stoica câte vieți anterioare a trăit și cum a ajutat-o hipnoza să depășească stările de depresie.

Românii din Sacramento ne invită să petrecem sărbătorile de Crăciun cu sărmăluțe și într-o atmosferă plină de casă, la gura sobei.

20

36

MIRACOLELE REGIZORILOR

Anna Maria Candraman și Ana Bivol sunt două artiste pasionate de artă și frumos.

Muzica le înnobilează și le înalță mereu.

ROMÂNI LA WALLSTREET ȘI STANFORD

TRUCKURILE HERMES VLC, PE LUNĂ

Trei antreprenori moldoveni au reușit să pornească o afacere, iar timp de cinci ani, au cunoscut și succesul și riscurile.

ediția 04

PRIN PROVOCĂRI, LA STELE

Află cum o poți ajuta pe Elena Buzatu să treacă într-o casă nouă, scriitoare care a învins focurile Californiei.

MINUTUL DE HOLLYWOOD

UN SUFLET LIBER DE ARTIST

Pensula Irinei Negulescu pictează enigmatic figuri feminine miraculoase în apă, care valorează peste o mie USD.

Toate informațiile conținute în publicația HORA in America sunt proprietatea edituriii. Nici un material nu poate fi reprodus, parțial sau integral fără permisiunea anterioară a Editurii. Toate drepturile sunt rezervate.

decembrie 2018

ediția 04

SCRISOARE CĂTRE CITITORI

Natalia Ghilașcu Publicist, Redactor- șef, "HORA in America"

CRISTIAN GĂLUGĂRIȚA Redactor, Editor, pagina "Diasporă"

ELENA BUZATU Redactor

colaboratori onorifici

TUDOR PETRUȚ

Editor, pagina "Cronici de film"

Marina Andrei Editor, pagina "Sfatul avocaților"

aURA IMBARUS

Editor, pagina Meditații

LUANA ȘAHIAN

Editor, pagina Sănătate

ANNA PANOVICI

Corespondentă, Miami

IRINA VANPATTEN

Corespondentă, Seattle

Este o mare mândrie că publicația “HORA in America” își face apariția tocmai în anul Centenarului, când toți românii din țară și din diasporă serbează Marea Unire. La cea de-a patra ediție, mulți cititori se întreabă cine este totuși publicul țintă, românii sau moldovenii? E o întrebare crucială pentru mulți, și, totodată, simplă pentru alții. Scopul nostru rămâne același, de a solidariza toate comunitățile din diaspora americană care vorbesc limba româna, indiferent din ce zonă ne-am născut.

E important să facem Unirea oriunde ne aflăm, îndeosebi peste hotarele țării, unde există și mare mare pericol de dezmembrare. Dacă ne citesc toți românii, înseamnă că am țintit bine și pentru asta Vă mulțumim! La Mulți Ani, România! Așa ne salută românii din Connecticut, care au adunat pe 1 decembrie peste 200 de oameni la un eveniment cultural de o mare semnificație, dar și multe alte comunități care se solidarizează prin muzică, bucate tradiționale, filme românești și dansuri populare.

Circa șapte milioanele de români de succes sunt plecați în toate colțurile lumii, iar pe mulți îi regăsesc aici în SUA, în diverse orașe americane. Îi veți regăsi și în ediția din decembrie, mulți dintre cei care au decis cu mult timp în urmă să-și realizeze visele pe tărâmul american. Pictori de excelență ca Irina Negulescu, dansatori admirabili din Atlanta, care ne uimesc prin trofeele câștigate la competițiile internaționale, sau regizori ca Elena Beucă, actori ca Tudor Petruț și Boris Krutonog, care, veniți în SUA, au început totul de la zero, au început să-și croiască o cale plină de lumină și dragoste pe cărările Hollywood-ului sau pe scenele artiștilor de valoare.

Cu emoții spulberate de flăcările Californiei, unii români trebuie să înceapă a doua oară de la zero. După 20 de ani trăiți în SUA, scriitoarea Elena Buzatu, una din colaboratoarele revistei “HORA in America”, se luptă din nou, trebuie să învingă frica și să acumuleze noi puteri pentru a-și construi o altă casă, să-și zidească alte amintiri, o altă bibliotecă, etc. Citind rânduri din jurnalul ei, am dat decis să publicăm câteva gânduri în HORA in America, sunt oameni neînfricați, care au învins nu o singură dată ironia sorții, care continuă să dea sens vieții, chiar și atunci când tot ce au agonisit o viață s-a șters într-o oră.

Ce s-ar întâmpla dacă vom cunoaște și alte vieți în care am trăit, am iubit, am pătimit? Va avea viața noastră mai mult sens? Pe una din pagini o veți regăsi pe Violeta Stoica, un psihoterapeut din California, despre care veți descoperi că a trăit mai multe vieți, și veți afla cum reușește să-i ajute pe alții căzuți în deznădejde. Fiecare călătorie de mii de mile începe, până la urmă, cu un singur pas, acela de a fi tu însuți și de a trăi viața cu demnitate.

Decembrie este o lună de noi speranțe, de un nou început, pe care cu toții ni-l dorim mai bun, mai luminos, mai fericit, atunci când vom trece pragul în celălalt an, 2019. La trecerea dintre ani, vom trăi cu toții amintiri plăcute, petrecute alături de cei dragi și uneori mai triste, momente compuse în fiecare zi, fiecare an, într-o viață, bune și mai puțin bune, adunate împreună. Acest sentiment de fericire și tristețe se împletește în zidirea noastră, fără de care viața nu ar avea un sens atât de profund, acela de a continua să te iubești pe sine însuți, la fel ca și pe aproapele tău.

De Crăciun, vă invităm să serbați alături de românii din Sacramento, care ne-au surprins cu un dor enorm pentru colinde, sărmăluțe, covoare moldovenești, speciale aduse de acasă pentru șezătoarea “Sorcova, Vesela”, eveniment unde oamenii se adună cu o vorbă caldă, să petreacă la gura sobei.

CRĂCIUN FERICIT! LA MULȚI ANI!

connecticut

MAREA

UNIRE

DE

LA

ALBA-IULIA,

1

DECEMBRIE

1918

IONEL DRAGOȘ HAU

La mulți ani, românia! Învățămintele trecutului, lecții pentru viitor

Noi, românii, nu vom uita că acum un secol, Statele Unite, guvernul său și administrația președintelui Woodrow Wilson au avut o contribuție vitală la realizarea Marii Uniri, împreună cu românii-americani de la vremea respectivă. 1 decembrie 1918 a împlinit aspirațiile istorice de veacuri a națiunii române de a trăi liberă și independentă ȋn granițele sale naturale care se suprapun cu cele ale vechii Dacii, a cărei moștenire o păstrează.

Prietenia și interesele comune au stabilit poduri de legătură ȋntre Statele Unite și România cu mult înainte de Războiul Rece, după independența României în 1877. În ultimele decenii, mai ales după revoluția din 1989, care a pus capăt oficial regimului comunist, politicile României au devenit fără echivoc pro-occidentale și prietenia dintre cele două state a înflorit. Acest credit de prietenie a dus la relații chiar mai bogate, Statele Unite și România (membru UE) fiind membre ale acelorași organizații internaționale, inclusiv ONU, NATO sau Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic.

De aceea, la 1 decembrie 2018, când România sărbătorește un secol de existență de la Marea Unire, dorim să sărbătorim împreună cu prietenii noștri din Connecticut, SUA, în mijlocul marii națiuni americane. Nu ne bucurăm de trădările nenumărate prin care a trecut și trece România și nu ne bucurăm de încercările de a rupe o Unire care fost idealul de secole al moșilor noștri.

Judecând la rece, sărbătorim, de fapt, o rezistență de 100 de ani a acestei uniuni, ca o victorie asupra morții. În această ultimă sută de ani, românii au învățat că Libertatea și Dreptatea trebuie continuu afirmate și apărate, indiferent de forma de guvernare care li s-a impus, sau pe care au ales-o. Prin urmare, sărbătorim Centenarul în speranța unei reînnoiri la care suntem cu toții chemați să contribuim. Privind la prezentul și viitorul României, ne dorim ca țara să prospere și să folosească cu succes oportunitățile economice pe care i le oferă statutul de membru al UE, relația specială cu SUA și mai ales capitalul uman românesc. Ne dorim să vedem efectele Unirii de acum o sută de ani aplicate în politici înțelepte de reformare a statului de drept, de reformare a educației, de încurajarea a muncii și a productivității. În țară ne dorim să vedem investiții majore

în infrastructură și în inovație, inclusiv folosirea cu succes a revoluției tehnologice actuale și a celor care vor urma după ea. Sunt șanse reale de a continua povestea Unirii folosind oportunitățile de dezvoltare unice de azi, pe care alte nații le folosesc deja cu succes. Aceste șanse nu trebuie să fie ratate din cauza ambițiilor personale mărunte ale celor care sunt temporar la conducerea țării.

Există un potențial uman cu adevărat extraordinar provenind din România. O demonstrează zilnic românii care, refugiați într-un mediu competitiv și meritocratic, se ridică mai mereu printre primii, prin propriile lor puteri. O demonstrăm zilnic fiecare dintre noi, românii din Connecticut, din California și de oriunde din SUA. Cum putem contribui și cum ne putem implica, noi cei de azi? Un exemplu l-au dat acum un veac românii emigrați în America în contextul unei lumi aflate în plin război și a unei Românii complet distruse și disperate. La acea vreme, cei peste o sută de mii de români din marile orașe industriale americane s-au organizat și au acționat prompt oferind sprijin material și moral celor de acasă și lucrând cu guvernul american pe plan politic și militar. Au muncit pentru cauzele juste ale neamului lor, pentru împlinirea Unirii și implicit pentru un viitor mai bun.

Acestea sunt exemple de dăruire pe care le putem adapta vremurilor de azi. Aceasta este chemarea și menirea pentru cei de azi în care mai rezonează simțăminte românești. Pe pământ american, dorim să păstrăm vie conștiința originii și a istoriei noastre de la Carpați și de la Dunăre, ca rădăcina din care am crescut și să spunem povestea locurilor noastre natale prietenilor noștri. În acest spirit pomenim jertfele de sute și sute de ani care au dus la Marea Unire a românilor și le facem cunoscute și generațiilor viitoare.

DECEMBRIE

2018 • HORA | 5

1918: DIASPORA ROMÂNĂ DIN SUA

Ș I CUM A INFLUEN Ț AT MAREA UNIRE CRISTIAN CĂLUGĂRIȚA

Primul român a cărui prezență în coloniile americane a rămas documentată a fost preotul ortodox, Samuel Damian, emigrant din Transilvania, care, preocupat de studiul electricității, apare menționat într-o reclamă pusă de el însuși în ziarul South Carolina Gazzette, în 1748, prin care invita publicul să participe la demonstrațiile sale ce evidențiau producerea curentului electric. Romanul, care petrecuse ceva timp prin Maryland, North Carolina și Virginia, mai înainte de a se stabili în Charleston, South Carolina, îl cunoscuse deja pe Benjamin Franklin, cu care a corespondat pe teme de electricitate între anii 1753 și 1755. În perioada 1820-1900, imigrația romanească începe să crească la circa 18 mii de români din Transilvania, dar și români evrei din Moldova, Basarabia și Bucovina. Câțiva români au ajuns în California, după 1849, în timpul „goanei după aur”, în timp ce doi români sunt evidențiați în timpul războiului de secesiune: căpitanul Nicolae Dunca (1827-1862) din New York, decedat în lupta de la Gross Keys și generalul brigadier Gheorghe Pomut (1828-1882), care a fost numit ulterior Consul General al Statelor Unite la Petersburg, unde a și murit.

După 1895, încep să își facă apariția țărani din Transilvania, cât si macedoneni care vorbeau aromâna, alături de munteni, provenind în mare parte din Dolj, estimându-se un număr de 145 mii de romani, care au intrat în Statele Unite în toată această perioadă. Romanii au descris perioada 1895-1920 „Mia și Drumul”, căci veneau în America cu intenția de a se reîntoarce acasă cu suficienți bani ca să își cumpere pământ și să își îmbunătățească traiul și statutul social, astfel încât la 1920 rămăseseră circa 85 mii de imigranți români în America.

Prima societate de ajutor reciproc a fost Carpatina, stabilită în Cleveland, Ohio, la 1902, iar în 1903, 29 de romani au înființat Societatea Română de Ajutor și Cultură în Homestead, Pennsylvania. Prima biserică romanească a fost St. Mary’s Orthodox Church, din

Cleveland, fondată în 1904. „Românul” a fost primul ziar publicat în limba română în 1905, de către preotul Epaminonda Lucaciu, care, în același an, a înființat biserica greco-catolica Sfânta Elena de Rit Bizantin, în East Cleveland, Ohio. Imigrația română în SUA a început treptat să își construiască și o prezență politică, făcându-și tot mai mult cunoscută vocea, care cerea drepturile celor ramași acasă, în Transilvania, unde românii erau discriminați și asupriți economic, făcând lobby pentru reîntregirea țării, pentru Marea Unire.

Unul dintre romanii remarcabili din Ardeal, care a suferit represaliile stăpânirii austro-ungare pentru construirea unei biserici dedicate „Unirii Tuturor Românilor”, a fost preotul Vasile Lucaciu (1852-1927), fratele lui Epaminoda Lucaciu, cel care înființase biserica Sfânta Elena și ziarul „Romanul” în Ohio. Preotul Vasile Lucaciu a fost poreclit „Leul din Sisești”, datorită curajului de a ridica o asemenea biserică în satul său, Sisești (Satu Mare).

Vasile Lucaciu se împrietenise la Roma cu un viitor papă, Papa Benedict al XV-lea, care l-a ajutat pe preotul român să meargă în delegații în Italia și Franta, militând pentru unirea Transilvaniei cu România. Mai târziu, în 1917, preotul Vasile Lucaciu (greco-catolic), împreună cu preotul ortodox Ioan Mota (Oraștie) și publicistul și viitorul diplomat Vasile Stoica (Avrig), au desfășurat „Misiunea Patriotică Româna”, o delegație trimisă de Casa Regală și susținută de Papa Benedict al XV-lea în Statele Unite, pentru a pleda cauza României. Scopul principal era de a contracara propaganda puterilor occidentale, care susțineau în America faptul că Transilvania nu dorește, de fapt, unirea cu România.

Delegația a depus eforturi deosebite în a încerca să mobilizeze romano-americanii și de a convinge autoritățile americane de a forma unități de voluntari români, care să lupte alături de armata americană pe frontul din Franța în timpul Primului Război Mondial. Astfel, delegația a avut prilejul să le vorbească românilor din New York, Philadelphia, Cleveland, Detroit și Chicago, ceea ce a captat atenția ziarelor americane American Post și New York Times să mediatizeze dorința de unire a românilor.

ROMÂNIA ÎMPREUNĂ DECEMBRIE

2018 • HORA | 6

Consiliului de Miniștri, Ion I. C. Brătianu, l-a numit atașat diplomatic în SUA. Vasile Stoica (1889 – 1959) s-a integrat imediat în comunitatea româno-americanilor de aici, organizând la 5 iulie, 1918 un mare congres național românesc, la Youngstown, unde reprezentanții a 182 de organizații și parohii românești au hotărât formarea unei singure societăți, care să-i reprezinte pe românii din Statele Unite cu denumirea „Liga Națională a Românilor din USA”, fiind ales președinte al acestei organizații. În toată această perioadă premergătoare a declarației Marii Uniri din Alba Iulia din luna decembrie, 1918, Vasile Stoica a publicat o serie de lucrări în limba engleză, prin care prezenta americanilor justiția cauzei românești, care au fost preluate de mari istorici și scriitori din SUA, precum Frank N. Simonds și Herbert Adams Gibbons.

Pentru meritele deosebite organizatorice, publicistice și de lobby în SUA în cauza Marii Uniri, Ion I. C. Brătianu l-a inclus ca expert tehnic al delegației române la Conferința de Pace de la Paris, de la sfârșitul Primului Război Mondial, care a început pe 18 ianuarie, 1919 și a durat până pe 21 ianuarie, 1920, consfințind granițele României Mari, dobândite prin Marea Unire din 1918, al cărui centenar îl serbăm luna aceasta.

CRISTIAN C

ĂLUGĂRIȚA,

REDACTOR HORA IN AMERICA

La data de 2 iulie, 1917, delegația română a fost primită la Casa Albă de către Secretarul Robert Lansing, care și-a declarat sprijinul său de a susține eforturile românilor de libertate și unitate națională. Președintele Woodrow Wilson a fost, astfel, convins de delegația română, alături de cele ale cehilor și polonilor asupra condițiilor în care se aflau naționalitățile cuprinse în teritoriul austro-ungar, determinându-l să susțină principiul autonomiei acestor popoare. Din aceasta delegație, Vasile Stoica nu s-a mai întors în România, rămânând în Statele Unite, unde, la 1 ianuarie 1918 a fost cooptat în rândurile Legației Regale a României în SUA, iar la 24 ianuarie, 1918, președintele

VASILE STOICA (1889 – 1959)

Cei aproximativ un milion de români din Statele Unite pot deveni o forță politică, precum predecesorii lor de acum un secol în urmă, dacă ar fi uniți. După cum se estimează, circa 5 milioane de romani au părăsit România definitiv sau temporar, după 1990, într-un al doilea val de „mia și drumul”, metaforic vorbind, în speranța de a-i ajuta pe cei de acasă, mulți dintre ei, în special cei din vestul Europei, tânjind să se întoarcă într-o zi în țară, de unde să nu mai plece printre străini. Ei au fost dintre cei care au umplut Piața Victoriei pe 10 august, 2018 și care vor reveni în România cu miile la Alba Iulia pe 1 decembrie, pentru a sărbători Marea Unire într-un moment politic, care a dezbinat romanii mai mult ca niciodată în ultima sută de ani.

ROMÂNI, UNI Ț I-V Ă !

COMEMORA Ț I MAREA UNIRE!

VASILE LUCACIU (1852-1927)

IONEL BR

ĂTIANU

(1864 – 1927)

7 | AROH • 8102 EIRBMECED

Elena Beucă-Rogers, actriță și regizoare, își croiește propria cale prin pădurea deasă a Hollywoodului. Absolventă a școlii de Drept din București și agent imobiliar, într-o bună zi a hotărât să-și ia soarta de coarne, ca un adevărat matador, și să-i schimbe traiectoria către artă.

Tânăra regizoare, Elena Beucă, a cucerit inimile românilor și nu numai, prin filmul său de debut DLove. Este o istorie de dragoste prin care se redă puterea oamenilor de a se ajuta, iar mesajul este unul de iubire, de a ne uita în adâncul sufletului nostru ca să înțelegem cine suntem, care este scopul nostru și încotro mergem.

MIRACOLELE DE VIAȚA ELENEI BEUCĂ Fiecare poveste pe care o scriu sau mă implic, trebuie s-o simt că-i a mea. Trebuie să existe un mesaj, și nu fac filme care nu sunt conectate cu sufletul meu.

Avem atâtea chestii de oferit americanilor și lumii în general, fiind români. Aș vrea să încetăm să ne uităm la ce nu avem și să folosim ce avem, pentru că întotdeauna ce ai e suficient să te ducă unde trebuie până la urmă.

Irina VanPatten: Cum ai ajuns de la agent imobiliar la film? era că nu știam nimic de actorie. Și Elena Beucă: Nu pot să spun trebuia să am două monologuri neapărat că am visat să fiu actriță. pregătite: unul de comedie și unul de Am crescut în timpul comunismului, dramă. Mi-am dat seama că am noi nici măcar n-aveam televizor. Am nevoie de ajutor căci nu știu nimic avut 13 ani când prima dată ne-am despre scriitorii celebri de film sau de cumpărat televizor. Mergeam la teatru din lumea americană. Nici vecini și urmăream filme românești, chiar pe cei din Europa nu-i știam. Și cam atât. Dar nu știu cum, ceva s-a am sunat la Academia de Film din aprins în sufletul meu. Eu cred că în București, am cerut să vorbesc cu sufletul nostru Dumnezeu ne pune la domnul Zamfirescu, care era rectorul fiecare un dar, sau un talent. Unii universității la momentul respectiv și descoperă asta în ei mai devreme, am programat o întâlnire. Nu știu unii mai târziu. Am ajuns la un cum de m-a acceptat. Când i-am zis: moment de răscruce în viață, unde ”Domnul Zamfirescu, aș vrea să-mi știam că trebuie să încerc ceva dați meditație o dată ori de două ori diferit. Am făcut cercetări pe internet, înainte ca să plec, căci vreau să merg am văzut că cele mai bune școli de la Los Angeles, la Hollywood.” El a actorie sunt în America, și erau două început să râdă: ”Tu și toți românii care m-au atras în mod special: bineînțeles că vor la Los Angeles.

Julliard și Academia Americană de Natalia Ghilașcu: De la înființarea organizației până ”Good luck!”. În alte cuvinte: ”Nu cred Film. Academia Americană de Film mi acum, câte inimi de copii ați reușit să atingeți? că vei reuși, căci toată lumea vrea s-a părut mai interesantă și am acolo.” Dar eu în sufletul meu știam aplicat. Mi-am zis dacă vreau să fac Ștefania Magidson: Am conceput și implementat câteva că reușesc. El m-a ajutat să aleg două actorie în film, tot trebuie să merg la programe, incluzând angajarea de referenți educaționali la monologuri din ”Summer in Smoke” Los Angeles. Doar că partea nasoală orfelinatul Micul Prinț, construirea unui teren de joacă și și ”Pygmalion”. de sport la orfelinatul din Rupea și o colaborare cu

“Hospice of Hope” pentru un program dedicat copiilor cu DECEMBRIE 2018 • HORA | 8 boli paliative și pregătirea personalului medical în acest NOIEMBRIE 2018 • HORA | 7 domeniu.

Am venit în Los Angeles la Hollywood la audiție în noiembrie 2005. Am fost prima studentă din istoria academiei (cel puțin după câte am auzit) care a fost acceptată imediat. Căci, de obicei, procesul de acceptare durează ceva timp. Colegilor mei le-au trebuit vreo 3 luni ca să primească scrisoarea de acceptare. Doamna directoare a academiei împreună cu consiliul de admitere mi-au zis că am ceva deosebit ce americanii nu au, și anume pasiune și curaj. La un moment dat, în scena din ”Pygmalion”, eroina era atât de supărată pe profesorul ei care o dezamăgise, încât aruncă șlapii. Eu mi-am adus șlapi românești de acasă și i-am aruncat în sală, aproape de comisia de admitere. Probabil din cauza că n-a făcut nimeni așa ceva, mi-au zis că sunt curajoasă și am pasiune. Acum, când știu regulile de casting, și cum trebuie să te porți, îmi dau seama că nu ar trebui să faci asta, dar uneori, când nu știi, e o binecuvântare.

Ce aș vrea să le zic românilor e să trăiască momentul, să trăiască și să simtă prezentul. Asta miam dorit să arăt și în filmul nostru. Cele mai frumoase miracole care mi s-au întâmplat mie în viață n-au avut de a face nimic cu deciziile mele.

"O SCENĂ DIN FILMUL D-LOVE"

Irina VanPatten: Cât de dificil este pentru un artist din România să-și facă cariera în SUA? Elena Beucă: Nu știu dacă este mai greu pentru un emigrant român față de un american. Avem avantaje și dezavantaje. Primul dezavantaj e accentul cu care ne întâlnim mereu.

Profesorii mei de la academie mi-au interzis să vorbesc românește cât am fost la academie, căci mi se întărea accentul de fiecare dată când vorbeam româna. Trebuia permanent să comunic în engleză. Mi-a fost foarte greu la început.

Irina VanPatten: Cât de greu este să fii o femeie-regizoare într-o industrie dominată de bărbați de 100 de ani?

Elena Beucă: Cred că acuma e un pic mai ușor decât a fost mai înainte.

Industria acum e mai deschisă în privința asta, căci până la urmă, e loc de fiecare. Punctul meu de vedere e foarte diferit de punctul tău de vedere, ori a unui bărbat care poate să regizeze același film. Nu pot să zic că m-am lovit de oameni care să zică: ”Oh, ești femeie-regizoare, nu ai același cuvânt.” Eu îmi aleg echipa. Cu timpul, femeile își manifestă vocea, care sper să fie și mai tare auzită, și mai respectată.

Irina VanPatten: Care este istoria filmului D-Love pe care l-ai adus la Festivalul Filmelor Române la Seattle?

Elena Beucă: Este o istorie bazată pe o experiență reală. Acum câțiva ani, venind din România, era una din acele zile lungi când avionul a întârziat, miam pierdut bagajele, mi-am pierdut

mașina. Tot ce putea să mergea rău, a mers rău. În momentul când am ajuns în Los Angeles, peste 35 de ore în loc de 15, am fost epuizați. Iar în mijlocul acestui haos mă oprește un vagabond și zice: ”Scuze, mergeți cumva în partea de est? Mă duc spre Utah cu mașină de ocazie.” Mi s-a părut ciudat, căci de obicei, la Los Angeles nu vezi așa ceva. Nu e cum eram noi în România. Eu eram la telefon, încercam să găsesc mașina și-i zic soțului: ”Vorbește tu cu băiatul ăsta, vezi ce vrea, că poate îi dăm și noi un 10 dolari să ia un taxi.” Dar soțul meu s-a conectat imediat cu el. Când în sfârșit, după o jumătate de oră am găsit mașina, soțul îmi zice: ”Eu cred că trebuie să luăm băiatul ăsta cu noi în mașină, să-i dăm ceva de mâncare și să-l lăsăm să stea cu noi o seară ori două.” Eu categoric am refuzat să luăm un străin în casă. Dar în momentul când l-am luat în mașină și am început să vorbesc cu el, mi-am amintit cine sunt eu ca și român, cum am fost crescută. Vezi, dacă cineva o întreba pe maica-mea: ”Hei, poți să mă ajuți?”, cu siguranță că zicea: ”Da.” Dar locuind în Los Angeles, într-o lume atât de nebună și diferită, devii paranoid un pic, ai un scut de protecție, păstrezi distanța. Dar avea băiatul acela de 20-21 de ani atâta bunătate și o lumină, și un fel de inocență de copil, încât l-am lăsat să stea cu noi 5 zile. În momentul în care a plecat, am simțit de parcă mi-am trimis băiatul undeva la colegiu și am simțit că mi s-a rupt sufletul, fiindcă se făcuse așa o legătură între noi. Ce ne-a învățat el a fost ”priceless”. Ce lam învățat noi pe el, la fel, a fost

”priceless”. Ne-am afect unui pe alții la un moment când fiecare avea nevoie de o intervenție divină. Iar ani și ani mai târziu, când am fost pregătită să fac filmul, am zis că am să fac o poveste ficțională numită D-Love. Între timp iam schimbat numele filmului dar nu-l pot divulga încă.

Irina VanPatten: Ce tradiții de Crăciun le-ai păstrat aici și ce tradiții noi americane le-ai adoptat? Ori ai alte sărbători americane care le sărbătorești aici?

Elena Beucă: Thanksgiving! Noi nu sărbătorim sărbătoarea asta în România, dar aici, pentru noi e o tradiție mare, pentru că soțul meu e american și întotdeauna mergem la Carolina de Sud să fim împreună cu familia lui. Aș vrea ca și românii să sărbătorească Sărbătoarea de Mulțămire, căci mulțumirea te conectează mai mult cu Dumnezeu.

Când ești mulțumitor ai și un fel de sens de recunoștință. Aș fi vrut din suflet să păstrez tradiția de Crăciun și colindele.

N-o păstrăm în Los Angeles, fie că suntem cu familia lui Dave în Charleston, fie cu ai noștri în România. Îmi place enorm să fiu în România de Crăciun. Precum acasă e frig, ninge, vin colindătorii, e o altfel de bucurie. În Los Angeles e prea cald. Crăciunul nu pare la fel. O singură dată cred că am fost aici de Crăciun și mi-au lipsit cârnații, nu-i același lucru, nu-i pomana porcului cum o facem noi acasă.

Cele mai mari binecuvântări care vin de obicei, vin ca un dar, și dacă nu suntem în prezent, pierdem darul respectiv.

Cele mai frumoase oportunități vin de obicei deghizate în obstacole.

DECEMBRIE OCTOMRIE

2018 • HORA | 9

2018 • HORA | 14

Muzică

NEW YORK-UL VĂZUT DE LA ÎNĂLȚIME, CU ANNA MARIA CANDRAMAN ANNA PANOVICI

Pentru Anna Maria Candraman, visul de a ajunge în New York a devenit realitate acum șase ani, când viața ei a luat o întorsătură de 360 grade. De atunci s-a îndrăgostit de această metropolă, cutreieră zilnic străzile aglomerate pe tocuri înalte și îmbrăcată la patru ace! A lansat chiar și o piesă despre orașul care a găzduit-o pentru atâția ani “New York Used to Feel Like Home”. Videoclipul piesei are deja peste 50.000 vizualizări pe Youtube și ne face o scurtă călătorie prin cele mai frumoase locuri din metropola care nu doarme niciodată. niciun drum în viață, care nu vor mai mult de la ei înșiși, care aleg să stea pe canapea.

New York nu înseamnă numai distracții și viață de noapte. Este o junglă în care fiecare se zbate și se grăbește să reușească ceva. Pentru mine a însemnat multă muncă ca sa pot dormi liniștită azi. Acum mă odihnesc, ca după război. Ca să trăiești din plin aici trebuie să-ți permiți și să meriți. Dacă aș putea întoarce timpul și aș ști la ce riscuri mă expun venind în SUA singură sau știind cât de greu îmi va fi, nu aș mai fi venit. I made it! Cum era vorba cântecului: “If you make it in New York, you can make it anywhere.”

Am obținut green cardul dintr-un noroc. Până la urmă, am ajuns și a fost foarte greu să realizez că odată ajunsă aici, sunt singură într-un oraș foarte mare în care habar nu am ce fac. Nu mai ești alături de părinți, de prieteni, nu ai pe nimeni. Fără o experiență de viață, fără să cunosc multe, a trebuit să le învăț pe toate și să fiu tare. Nu cunoșteam deloc engleză când am ajuns aici. Am învățat un pic mai mult decât mă așteptam. Așa că am făcut următoarele: Jurnalism, Real Estate, Modeling, Marketing, Notar, Blogging și Finanțe. Aceste meserii, la prima vedere, par să nu aibă nicio legătură, dar toate la un loc, m-au ajutat! După multe nopți nedormite și multe studii, am luat câteva licențe și acum sunt financial advisor la o instituție financiară. La Chișinău am făcut școala de muzică și am lăsat totul balta când m-am mutat în New York, dar talentul și pasiunea nu dispare niciodată. Am avut șansa să colaborez cu un producător foarte cunoscut de la Bollywood, India. A fost fascinat de timbrul vocii mele și a scris o piesă

DECEMBRIE

2018 • HORA | 10

În afară de muzică, am inspirație să scriu despre vestimentație pe blog.

Vara trecută mi-am luat inima în dinți și am decis să lansez “The Luxe Reader” (www.theluxereader.com) Acolo încalț pantofii cu toc înalt, cel mai frumos costum și vă povestesc despre un stil de viața excentric în New York.

ANNA

MARIA

CANDRAMAN,

NYC

pentru mine “New York Used to Feel Like Home”. A fost un proiect foarte frumos, de care suntem mândri. Piesa a avut un succes neașteptat, mai ales în India. Și de fiecare dată când o aud întâmplator pe stradă sau la radio, parcă am fluturi în stomac.

Am înțeles că succesul nu este garantat nicăieri în lume. Totul depinde de dorința pe care o ai, munca pe care o depui și aspirațiile tale pentru viață. Dacă te limitezi sau îți este lene să înveți, să evoluezi, să te manifești, nici măcar lumina de la capătul tunelului nu o văd pentru o astfel de atitudine. Muncă și determinare, ăștia sunt pașii. Prefer să fiu în compania oamenilor care au pasiuni și aspirații mari de la viață, de la care am ce învăța, care mă inspiră și mă motivează. Evit oamenii care nu au

Așa am început să primesc oferte pentru colaborări cu diverse branduri încă înainte să lansez website-ul oficial. Oamenii sunt interesați de lucrurile pe care le fac.

Le place stilul pe care îl abordez, vor să cunoască de unde cumpăr și cât de accesibile sunt hainele sau pantofii pe care îi port. “The Luxe Reader” nu este doar despre lux, dar și despre accesibilitate. Acolo scriu despre colaborările pe care le am cu diferite branduri, acolo sunt alerte cu tot felul de reduceri.

Meseria pe care o practic acum mă obligă să fiu îmbrăcată zilnic la patru ace. Când ești în pană de idei și nu mai știi cu ce să te îmbraci, atunci intervin eu. Întotdeauna o să vin cu o nouă idee, o altă culoare, o nouă rochie, un alt costum. Nu aș fi ajuns să fac dintr-o obișnuință o meserie, fără voi, cei care mă urmăriți și împărtășiți cu mine aceeași pasiune pentru tocuri înalte, corporate style și luxurious lifestyle.

“NICIODATĂ NU M-AM GÂNDIT SĂ RENUNȚ LA MUZICĂ” CHICAGO

DOINA CALCEA Ana Bivol a moștenit de la tatăl ei darul pentru muzică. Profesorii din Chișinău i-au descoperit talentul și au îndrumat-o să aplice pentru studiile de master în orașul vânturilor, Chicago, la DePaul University School of Music. Tânăra violonistă este mândră de turneele pe care le-a avut până la acest moment în multe orașe vestite din întreaga lume: Minsk, Almati, Astana, Kiev, Odessa, Baku, Yerevan, and Bișkek. De asemenea, a evoluat la Adunarea Generală ONU din New York și UNESCO în Paris. Începuturile muzicale. “De mică, eram interesată de muzică: cântam, mergeam cu părintii la concerte. Tatăl meu, Andrei Bivol, este maestru în Artă, violonist în orchestră “Folclor”, a fost cel care m-a îndrumat să îmi aleg acest instrument. M-a ajutat să studiez ritmurile muzicale, îmi dezvolta auzul. Am început să studiez vioara de la cinci ani, cu scumpa profesoară Sfetlana Balaescu, la liceul de Muzică “Ciprian Porumbescu”, pentru care am o recunoștință profundă de a-mi fi cimentat bazele muzicale, care până și astăzi încă îmi mai dau roade”.

Crize. “Niciodată nu m-am gândit să renunț la muzică. La scoală frecventam corul, solfegiul, diferite ansambluri, cântam la pian și vioară. Toată ziua, respiram doar muzică. Momentele de criză au fost cele de la școală, când eram micuță. Când ceilalți copii din ogradă mergeau în curte la joacă, noi, muzicienii, stam acasă cu instrumentul în mână. Cu lacrimi în ochi continuam, căci nu aveam altă opțiune”.

De la Chișinău spre Chicago. “După liceul de muzică “C. Porumbescu”, au urmat patru ani la Academia de Muzică și Arte Plastice din Chișinău. Profesorul meu de vioară a fost regretatul Boris Dubosarschi. La îndemnul lui, am aplicat la studii de master în Chicago, DePaul University School of Music. Experiența de aici este una frumoasă, diferită, fructuoasă. Ca oricare început, a fost greu, limba engleză era străină. La Universitate nu erau doar orele de orchestră, vioară, ansambluri, dar și teorie muzicală, istoria muzicii, iar în final, trebuia să prezint teza de master, care necesită un vocabular bogat”. Între studii și pasiune. “Programul de orchestră la universitate a fost unul profund, cu un dirijor desăvârșit, Clifford Colnot. După universitate, am aplicat la Școala de Muzică Logos, care are și o orchestra, acolo evoluam periodic. Lucrez la Școala de Muzică “Solo Classic”, aici predau ore de vioară și violă. Particip periodic și cu orchestre simfonice din Chicago: Northbrook Symphony, Peoria Symphony, Lake County Symphony Orchestra”.

Inspirație. Mentorii mei sunt: Anne Sophie Mutter, o violonistă de excepție care mă inspiră, și de asemenea Leonard Bernstein - un dirijor și compozitor renumit”. Talentul poate prinde contur doar prin muncă, iar această măiestrie trebuie menținută și dezvoltată zilnic.

Viitor. “Chicago e un oraș care mă inspiră și îmi oferă ocazia să cânt mai multe genuri de muzică, jazz cu un Trio American, muzică populară romanească pentru comunitatea noastră. Mai nou, am înființat Cvartetul Capriciosso și sunt foarte mândră de evoluările noastre pe scenele din Chicago.

ANA

BIVOL,

VIOLONIST

Ă,

CHICAGO

PUBLICUL DIN CHIȘINĂU ESTE CEL MAI DRAG, PENTRU CĂ E AL NOSTRU, DAR ADESEA, SĂLILE DE CONCERT SUNT GOALE, CAM TRIST.

DECEMBRIE

2018 • HORA | 11

Călătoria românului bancher de la Wall Street spre inteligența artificială de la Stanford NATALIA GHILAȘCU

Alexandru Savoiu, originar din București și absolvent în topul celor 1 la sută al Colegiului Național Tudor Vianu, a devenit azi un investitor și antreprenor, care ne uimește prin abilitatea și curajul său de a revoluționa lumea tehnologiei financiare (fintech). După o intensă experiență în gestionarea fondurilor de investiții de miliarde de dolari, este tot mai pasionat de inteligența artificială. A conștientizat că acest subiect ține de viitor, astfel a decis să studieze la Universitatea Stanford. Deși nu mai este la vârsta la care sunt majoritatea colegilor săi, Alexandru este la fel de pasionat și determinat ca ei, dacă nu chiar mai mult - “experiența de muncă îmi conferă și o viziune aplicată de business, nu numai perspectiva cercetătorului”.

ALEXANDRU

“Am realizat că pentru viitoarea mea carieră, inteligența artificială este o abilitate care va fi utilă pentru următorii 20-30 de ani. Am aplicat la Stanford pentru că nu este numai o școală cu o puternică cultură antreprenorială, ci și datorită poziției sale geografice și tradiției de peste 125 de ani. Poate fi considerată inima și centrul Silicon Valley”.

Alexandru mai este titularul unei diplome de MBA în Finanțe și Inginerie Financiară de la MIT Sloan School of Management din Boston, fiind unul dintre puținii norocoși ai unei burse Charles Dean Fellowship, care se oferă anual doar la 5 dintre studenți. De-a lungul anilor, i-a avut profesori pe deținători ai premiului Nobel, cu care a dezvoltat chiar și relații de prietenie. Pentru americani e important să fii un om de conținut, ne explică tânărul.

INSIDE SCOOP

NU MERGI LA STANFORD DOAR PENTRU CEEA CE ÎNVEȚI, CI ȘI PENTRU OAMENII CU CARE STUDIEZI ȘI CREEZI COMPANII ÎMPREUNĂ, DUPĂ STANFORD.

DECEMBRIE

2018 • HORA | 12

SAVOIU

“America (Wall Street, Silicon Valley, mediul universitar) a fost o societate extrem de deschisă pentru mine, însă, dacă nu ești o persoană proactivă, puternică și de conținut, capabilă să livreze ceea ce spune, atunci este foarte greu să te adaptezi.”

Cariera sa a început pe Wall Street, iar prima lui slujbă a fost cea de bancher. Noii angajați sunt aleși din rândul absolvenților anumitor facultăți de mai mare interes pentru Wall Street, angajarea fiind foarte competitivă. Chiar dacă a avut avantajul de a fi provenit de la una dintre aceste universități, a fost unul dintre cei doi candidați angajați de către Morgan Stanley din 4800 de aplicanți. Își amintește că la unul dintre interviuri i-au fost testate abilitățile mentale. “Eu am fost întrebat cât face radical din șapte factorial; a trebuit să calculez asta în minte. Una peste alta, aș spune că pentru americani, importantă este experiența anterioară și cum îți conectezi abilitățile la piețele financiare”. Alexandru are o experiența acumulată la nivel global, în locații precum America de Nord, Europa, America de Sud și Orientul

Mijlociu, la unele dintre cele mai proeminente bănci și fonduri de investiții, precum Morgan Stanley. În SUA a lucrat câțiva ani în calitate de bancher de investiții și de trader macro de derivate la Morgan Stanley si Royal Bank of Scotland. A făcut tranziția de la bănci, la fonduri de investiții. Astfel, a ajuns să lucreze pentru fonduri de investiții care administrează peste $125 miliarde în active, cum ar fi Deutsche Bank Quant Asset Management, Vy Capital (lansat de parteneri de la DST Global și KKR) și NCH Capital (fondul de private equity, orientat pe Europa de Est, cu peste $4 miliarde de dolari în administrare).

“Am avut șansa să particip pe Wall Street în grupuri extraordinare. La Morgan Stanley, când am fost în echipa de investiții structurate, am vândut în respectivul an produse în valoare de peste 10 miliarde USD, numărul 1 pe Wall Street. La Vy Capital, am avut șansa să identific anumite oportunități de investiții care au generat chiar peste 40% profit timp de o săptămână, cum ar fi Angie’s list”, ne explică tânărul. Experiența pe care a avut-o în România a fost extraordinară, fiindcă

Alexandru Savoiu își aduce aminte că, din perioada când lucra la Morgan Stanley, era contactat cu diverși „head-hunters”, care intenționau să îi ofere poziții importante la fondurile de investiții agresive (hedge funds), dar procesul era sistat în momentul în care le explica că în SUA se afla doar pe viză de muncă (H1-B). “Când am terminat facultatea, în 2009 – un an de criză, în care Harvard a avut rata șomajului de 50% pentru absolvenți (la data absolvirii), am avut oferta de la Morgan Stanley, una dintre puținele bănci care supraviețuiseră crizei. Unul dintre motivele supraviețuirii a fost că banca primise o infuzie de capital de zece miliarde de dolari, via TARP Funds. În luna februarie, Guvernul american a emis o lege că orice bancă americană, care a primit fonduri, nu este în drept să angajeze cetățeni nonamericani. Am avut însă noroc că, în mai 2009, Morgan Stanley și-a plătit datoria și nu s-a mai supus acestei legi”.

Cel mai mult, l-a impresionat gradul de responsabilitate care ți se oferă la 22 ani, unde poți să lucrezi la tranzacții de miliarde de dolari din primul an, și să fii singura persoană din echipă la început de carieră. “M-a impresionat nivelul de profesionalism, conturat cu puternice valori umane, oameni care generează sute de milioane, dar sunt lipsiți de aroganță”.

Ca orice acționar privat în cadrul unui fond de investiții, chiar și cu 100 USD de investiție, vrei ca respectivul fond să genereze cât mai mult profit. Toate instituțiile financiare de top încurajează actele de comunitate, voluntariat - chiar eu am alergat la JPM Morgan Challenge la prima mea stagiere pe Wall Street.

Stanford este un ecosistem aparte, ne zice Alexandru, și cu mulți oameni extraordinari din toate perspectivele. Pe Wall Street a dat de profesioniști extraordinari, modești și familiști, oameni care, de la 20 de ani, au intrat în relații stabile, s-au căsătorit, iar toate sacrificiile pe care le făceau erau pentru a-și putea întreține familia. Marele avantaj de a fi la Stanford este industria tech, care acum este în plină expansiune și crede că asta este cea mai mare diferență. “Aș avea șansa să explorez industriile de AI și de fintech, care sunt în plină perioadă de expansiune”.

O VOCE CALDĂ, CARE AJUNGE LA

DANIELA PODOBEA

a fost într-o perioadă activă, din punct de vedere a tranzacțiilor - în timpul mandatului său la Compania NCH Capital, a avut loc cea mai mare vânzare de social media din România (Imobiliare.ro).

SUFLETUL FIECĂRUI ROMÂN

INTERPRETĂ DE MUZICĂ POPULARĂ ROMÂNEASCĂ DIN CHICAGO

LĂCRĂMIOARA BABOI

LACRABABOI@YAHOO.COM TEL: 847-712-4186 Crede cu tărie în puterea de voință ai oamenilor, deoarece i s-au oferit multe oportunități de dezvoltare. La Morgan Stanley din New York City a fost promovat drept cel mai bun asociat după doar 1,5 ani de activitate (în loc de 3-4 ani). După patru ani pe Wall Street, a tranzitat către antreprenoriat, la Vy Capital, un “hedge fund”, lansat de partenerii de la DST Global și KKR, unde a condus investițiile oportuniste (peer-to-peer loans).

Alexandru Savoiu spune că romanii pe care i-a întâlnit în America sunt români de mare succes, care excelează în sistemul american, în special în instituțiile financiare sau de tech. “Conceptul de "network" este foarte important, aici oamenii își crează oportunități. Nu mergi la Stanford doar pentru ceea ce înveți, ci și pentru oamenii cu care studiezi și creezi companii împreună, după Stanford. Mergi pentru că ai un network de 200 mii de alumni la nivel global, așa m-am întâlnit cu Persio Arida, care era fost Guvernator al Băncii Centrale Braziliene și CIO la BTG Pactual, cea mai puternică bancă de investiții din America Latină. Cred că în România ar fi foarte util ca oamenii să fie dispuși să se întâlnească pentru o cafea, măcar pentru 10 minute.

DECEMBRIE

2018 • HORA | 13

VIZE. SPRERANȚE. REALIZĂRI

SFATURILE AVOCAȚILOR

Există patru categorii de vize permanente de muncă, în funcție de pregătirea angajatului și de tipul ofertei de muncă. Aceste categorii sunt cunoscute sub numele de “preferințe”, pentru că numărul de vize sunt eliberate în funcție de valoarea domeniului selectat și a poziției pe care angajatul o va ocupa. Astfel, există viza de tip EB-1 (prima preferință), EB-2 (a doua preferință), EB-3 (a treia preferință) si EB-4 (a patra preferință).

Avocata Marina Andrei, membră a Baroului din statul California, ne explică în această ediție despre cele patru tipuri de vize permanente de muncă pentru imigranți, care pot fi obținute în baza unor criterii selective. Viza de imigrant, cunoscută cu numele neoficial de green card, poate fi obținută și pe baza ofertei de muncă a unui angajator, companie înregistrată în SUA, care să ceară oficiului de imigrări aprobarea cererii pentru obținerea unei vize, în cazul angajatului străin.

Viza de tip EB-1 este rezervată persoanelor cu abilități extraordinare în domeniul lor de activitate: cercetători, deținători de doctorate, profesori universitari, sau directori de companii multinaționale. Este singura categorie care nu necesită neapărat o oferta de lucru din partea unui angajator. Imigrantul poate înainta cererea pentru aprobarea acestei vize și de unul singur, evident dovedind abilitățile excepționale care îl recomandă pentru acest tip de viză.

Standardele sunt foarte înalte, iar în ultima perioadă, oficiul de imigrări este foarte strict în analizarea acestor cazuri.

Imigrantul trebuie să fie deținătorul unor premii naționale sau/și internaționale în domeniu, să fie recomandat de alți experți, să poată prezenta lucrări publicate și impactul personal adus în domeniul de activitate.

Cu alte cuvinte, nu e suficient să arate că e extraordinar, dar trebuie să fie la loc de frunte printre alte persoane extraordinare. Un alt avantaj al vizei EB1 este că nu necesită autorizația ministerului de muncă pentru ca angajatorul să poată înainta cererea pentru un cetățean străin. EB-2 și EB-3 necesită un astfel de certificat.

DECEMBRIE

2018 • HORA | 14

Autorizația din partea Departamentului Muncii (Permanent Employment Certification) este primul pas pe care orice angajator trebuie să îl facă, chiar înainte de a trimite cererea la Oficiul de Imigrări pentru a obține o viză de muncă permanentă. Departamentul Muncii (Department of Labor) emite inițial o notificare în care informează angajatorul ce salariu trebuie să achite pentru angajat (Prevailing Wage Determination.) Acest salariu este stabilit în funcție de poziție, experiența cerută pentru acea poziție și aria geografică unde va fi angajat.

Departamentul Muncii va

AFLĂ DE LA AVOCAȚI CUM POȚI OBȚINE O VIZĂ PERMANENTĂ DE MUNCĂ ÎN SUA ȘI CE CONDIȚII TREBUIE SĂ ÎNTRUNEȘTI?

informa angajatorul în circa 2-3 luni despre acest salariu minim. Îndată ce angajatorul știe care e salariul minim, este obligat să înceapă procedura de publicitate. Un anunț va trebui publicat în două duminici consecutive la un ziar local, același anunț va trebui publicat pe websiteul oficial al Oficiului de angajări din statul respectiv și afișat la sediul companiei.

Toate aceste proceduri trebuie efectuate în timp util, înainte ca notificarea cu privire la salariul minim să expire, ea având termen limitat. După publicarea anunțului, angajatorul trebuie să aștepte 30 de zile, timp în care va efectua interviuri, va răspunde la toate cererile vizând postul respectiv și va ține o evidență strictă a tuturor persoanelor care au aplicat pentru poziția afișată. Dacă nu există niciun candidat care să se califice, angajatorul va cere Departamentului Muncii să emită un certificat, care să ateste că în urma tuturor măsurilor de publicitate luate, este liber să îl angajeze pe imigrant cu salariul minim prevăzut.

Numai după obținerea acestui certificat, angajatorul poate înainta cererea pentru viză, împreună cu documentele care atestă puterea sa financiară de a acoperi salariul imigrantului pe perioada contractului, ca și documentele doveditoare ale experienței

angajatului. Durata obținerii acestui certificat depinde de la caz la caz, în funcție de domeniul și cerințele poziției în care angajatul va urma să fie angajat. Dacă Departamentul Muncii are toate datele necesare și nu necesită alte informații, certificatul poate fi obținut în 2-3 luni. Dacă vor fi mai multe informații financiare despre viitorul angajat, procesul poate dura și șase luni.

EB-2 este a doua categorie și ea se referă la persoanele care au studii superioare sau studii echivalente bacalaureatului, în plus, cel puțin cinci ani de experiență, persoane cu abilități extraordinare în domeniul artistic, științific și de afaceri, sau persoane care vor ocupa poziții în domenii de interes național, determinate de către Guvern ca fiind în căutare de persoane calificate. Pentru această categorie este nevoie de o ofertă de muncă și de un certificat de la Departamentul Muncii.

Categoria EB-3, a treia preferință, este rezervată muncitorilor calificați într-o anumită ocupație.

Pentru aceasta, aplicantul trebuie să poată dovedi cel puțin doi ani de experiență anterioară în ocupația respectivă, persoane care dețin cel puțin diploma de bacalaureat sau echivalentul ei, iar pentru poziția respectivă este cerut acest nivel de educație, sau pentru muncitori în domenii unde brațele de muncă sunt deficitare în SUA. Pentru a treia categorie este nevoie de o ofertă de muncă și de certificat din partea Departamentului Muncii.

Ultima categorie, a patra, este rezervată angajaților din domeniul religios, a minorilor cu statut special (abandonați de părinti și cărora instanța de familie le-a recunoscut un tutore cetățean sau rezident american), angajați ai companiilor americane din afara SUA, anumite cadre medicale, angajați ai Armatei SUA din afara țării, lucrători media sau angajați NATO. Timpul de procesare a vizei permanente de muncă poate fi de câteva luni și variază în ultimul timp tot mai mult, fiind destul de greu de estimat. Ultimul pas al acestui proces este cererea pentru rezidență, (green card)

care poate fi făcută numai după ce a fost aprobată cererea pentru viza permanentă de muncă. Vizele de muncă sunt limitate și sunt eliberate de către Departamentul de Stat la începutul fiecărui an fiscal, care este data de 1 octombrie. Departamentul publică un buletin lunar în fiecare lună pentru a informa imigranții cu privire la numărul de vize disponibile.

@MARINAANDREI

Dacă la momentul când angajatorul este gata să trimită cererea pentru viza de muncă, buletinul de vize arată că mai sunt încă vize disponibile pentru acea categorie (această indicație apare sub forma literei “c” current – în coloana aferentă categoriei de viza căutată), cererea pentru viza (I-140) va fi însoțită de cererea pentru rezidență (I-485), pentru că există o viză de imigrant disponibilă pentru acea persoană.

Dacă buletinul arată că pentru acea categorie s-au epuizat deja vizele, cererea pentru viza de lucru va fi trimisă de una singură și cererea de rezidență va putea fi înaintată numai când se obține decizia pentru prima cerere, și numai dacă buletinul de vize arată că există un număr de vize disponibil. Buletinul este publicat în

fiecare lună pe pagina de internet oficială a Departamentului de Stat: https://travel.state.gov Linkul de mai sus exemplifică buletinul pentru luna noiembrie unde se poate observa că sunt încă vize disponibile pentru categoriile 2, 3 și 4, dar pentru prima preferință nu mai sunt vize disponibile și în momentul de față, procesează cererile primite la data de 1 iunie 2018. Asta înseamnă că, dacă mâine o persoană dorește să trimită cererea pentru viza permanentă de muncă pentru un post de cercetător, va trebui să trimită numai formularul I-140 (cererea pentru viză permanentă de muncă) însoțită de toate dovezile pregătirii sale și ale experienței în domeniu. Numai după ce i se aprobă această cerere, va trebui să aștepte ca un alt număr de vize să fie emise la 1 octombrie 2019 pentru categoria solicitată, ca să poată aplica pentru rezidență (green card). Tot acest proces poate dura și până la un an și jumătate. În toată aceasta perioadă, imigrantul poate fi în SUA și poate aștepta aprobarea vizei, dar numai dacă între timp își menține statutul legal curent (de exemplu student.) Dacă acest statut expiră, va trebui să părăsească SUA și să aștepte decizia în afara țării. În urma aprobării, dosarul va fi transferat la ambasada SUA, unde se va programa un interviu în urma căruia, imigrantului i se emite viza și poate intra în SUA. Aceeași procedură poate fi urmată și dacă angajatul este în afara țării. Angajatorul lucrează la gestionarea întregului proces, până la obținerea vizei de muncă permanente, iar ultimul pas, rezidența, este obținută la consulat. Pe perioada procesării unei vize de imigrare prin oferta de muncă, există puține șanse ca angajatul să poată călători în scop de vizită în SUA, deoarece având o cerere de imigrare în procesare, indică intenția de a emigra.

LIFE PATH READINGS INTUITIVE LIFE COACHING PH: 714-624-9614 AIDAZAION@YAHOO.COM

Întâlnirea Violetei Stoica cu Dolores Cannon, inițiatoarea tehnicii QHHT, despre care vă vorbește în această revistă, i-a schimbat în totalitate viața. La acea vreme, protagonista noastră se lupta cu stările de depresie, cauzate de moartea mamei sale după lupta cu cancerul.

Anume această practică spirituală a înaripat-o și acum îi ajută pe alții să lupte cu aceste stări în multe situații. Ceea ce nu a reușit să ofere mamei sale, poate acum să le ofere altor oameni, pentru că această experiență a determinat-o să fie mult mai puternică.

Despre DEPRESIE și PSIHOTERAPIE depresie. În toată această perioadă, am învățat foarte multe despre mine, am dobândit anumite înțelesuri profunde, care m-au ajutat mai apoi în lucrul cu clienții mei. A fost o victorie importantă, care m-a reechilibrat și m-a propulsat în dezvoltarea mea spirituală. Povestea mea este povestea multora dintre cei cu care eu am lucrat. Oamenii au nevoie de un șoc emoțional, de un soi de pierdere, pentru a se trezi din amorțeala în care se aflau, o amorțeală plăcută, și tocmai de aceea confortabilă, numită obișnuință, iar în psihologie, zona de confort.

D

e-a lungul vieții am avut tot felul de experiențe care mi-au pregătit calea spre psihoterapie. Privind înapoi, observ cum toate lucrurile s-au așezat într-o anume secvență, care a dus la o continuitate firească, abia mai târziu înțeleasă. După ani de căutări și experiențe spirituale în perioada adolescenței și imediat după, s-a “întâmplat” că viața, uneori, m-a “trăit” ea pe mine. M-a luat pe sus și a trebuit să mă reinventez. Un eveniment dureros în realitatea mea imediată a funcționat ca și un catalizator care, atunci când toate condițiile au fost îndeplinite, a produs în mine o reacție accelerată și drumul meu s-a schimbat. Am trăit stări care pană atunci nu îmi erau cunoscute decât din teorie și de la clienții mei. Am simțit că alunec spre o depresie ale cărei manifestări începeau să devină evidente. Și cum nimic nu e întâmplător, am dat peste o carte care mi-a adus în prim plan o terapie nouă. Cu ajutorul acestei terapii auto aplicate, în explorarea propriei minți și propriilor trăiri, am reușit să mă eliberez singură de acel început de

călătorește în toată lumea și câștigă!

DECEMBRIE

2018 • HORA | 16

După un șoc, oamenii încep să își reevalueze viața după alte valori și încep să privească lucrurile dintr-o perspectivă mai presus de material și se întorc, ușor, ușor, către ceva ce le-a lipsit și căreia îi simt acum nevoia: hrana pentru suflet.

Pentru aproape fiecare om, acest moment va veni. Din păcate, nu reușim să devenim mai înțelepți prin contemplare, ci avem nevoie de o zgâlțâire serioasă din partea vieții pentru a ne redefini. Majoritatea oamenilor se definesc pe ei înșiși, prin ceea ce au. După un astfel de șoc, încep să se redefinească prin ceea ce sunt.

Așa am descoperit-o, prin 2008, pe Dolores Cannon și metoda ei de hipnoză numită vindecare cuantică. Cursurile pe care le-am urmat în Anglia cu ea, în 2010 și 2011, au contribuit și ele la redefinirea mea ca om. În perioada 20102017, eram încă în România unde, la începutul activității mele în hipnoză, Dolores Cannon era total necunoscută. Abia după câțiva ani, când s-a tradus una dintre cele mai populare cărți ale ei în întreaga lume, “Cele Trei Valuri de Voluntari și Noul Pământ”, a devenit un pic mai cunoscută în cercurile spirituale, în special în orașele mari.

Dolores Cannon (1931-2014) a trăit în Arkansas și a dezvoltat o tehnică de hipnoză regresivă, care a făcut-o faimoasă în întreaga lume. În 2004 a început să predea această metodă și a călătorit pe aproape toate continentele. Cel mai aproape de România ajunsese în Bulgaria, unde a vorbit la o conferință și unde a fost decorată cu un titlu onorific pentru întreaga ei carieră spirituală. (Accesați Quantum Healing Hypnosis Technique, QHHT https://dolorescannon.com)

călătorește în toată lumea și câștigă!

NOIEMBRIE

2018 • HORA | 18

@MYTRAVELCOLOR, @WORLDTRAVEL_NATA, @CRISTINABRUMAWV, GUTUNATALIA1@GMAIL.COM

QHHT este o tehnică de hipnoză regresivă, care se bazează pe principii ezoterice și ale filozofiei orientale și se referă la reîncarnare, vieți anterioare și karma.

Prin accesarea altor vieți pe care cineva le-a trăit în trecut, acesta poate dobândi o înțelegere mai bună a circumstanțelor din momentul prezent, a legăturilor cauzale, karmice dintre anumite întâmplări și/sau relații dintr-o viață anterioară, cât și cele din viața actuală. Oamenii accesează cel mai înalt și mai înțelept aspect despre sine.

rezultate excelente, a căror dovadă se găsește în mărturiile celor care au experimentat hipnoza regresivă. "Am experimentat personal acestă metodă și am primit informații despre opt vieți anterioare, pe care le-am avut, sesiuni care m-au ajutat în evoluția mea pe multiple planuri. În Statele Unite ale Americii am venit, ca mulți dintre noi, cu Loteria Vizelor, în ianuarie 2000, când ne-am stabilit pe coasta de est, în Philadelphia, PA. Am hotărât să ne întoarcem în țară, iar anul trecut ne-am reîntors în SUA, de data aceasta, în însorita și superba Californie.

Eul Superior sau Sinele Divin, care știe totul despre ei și care răspunde la toate întrebările pe care i le adresăm. În felul acesta, oamenii conștientizează că toate răspunsurile pe care le căutau se află în interiorul lor și dacă vor continua să se conecteze, după sesiunea pe care au avut-o cu mine, în meditație, cu acest aspect anume al lor, ei vor găsi ghidarea și prezența pe care au simțit-o și au primit-o și în timpul sesiunii de hipnoză.

Cei care au venit din 2000 încoace cu acest program, Loteria Vizelor, au auzit cu siguranță de Forumul Loteriștilor, un loc virtual, unic la acea vreme, unde existau informații utile pentru proaspeții emigranți români și prin care mulți oameni și-au creat un cerc de prieteni de viață, pe care acum îi consideră familie. Acest Forum al Loteriștilor a fost creat de soțul meu, Alexandru Stoica, în 1999, pe când încă eram în România, și despre care au scris ziarele Bursa și Capital la acea vreme, crezând că noi eram deja în America și pe care l-a ținut pe un server la noi în casă.

Motivele pentru care oamenii vin către aceasta tehnică sunt variate: de la relații complicate cu cei apropiați, sau cu un șef dificil, boli a căror cauza vor să o afle, situații financiare instabile, situații legale legate de proprietăți, de membri ai familiei sau de animalele de companie, serviciu, întrebări legate de cea mai potrivită carieră profesională pe care ar trebui să o urmeze, pană la scopul și misiunea vieții, întrebări legate de existență, de Dumnezeu, de Univers și întreaga creație. În cei peste opt ani de când practic QHHT, am înțeles că este o tehnică minunată, cu

Iată că un bine indirect făcut cu ceva timp în urmă unor oameni pe care nici nu îi cunoșteam, s-a întors înapoi către noi, pentru a ne ajuta să ne stabilim în California. Aici am fost primiți și integrați cu o deschidere extraordinară de către niște oameni minunați, pe care sunt onorată să îi numesc prieteni! Intenția cu care soțul meu a creat Forumul Loteriștilor a fost “Pay it forward” și ea s-a materializat pentru mulți participanți la forum. Fiecare român care a emigrat are o poveste unică, iar din poveștile autentice se compune însăși viața.

Pentru cei interesați să afle mai multe detalii, le găsiți pe www.initiaticjourney.com sau, pentru limba română, pe www.qhht.ro. Fac sesiuni de psihoterapie online, pe Skype și Zoom cu clienții mei care sunt răspândiți prin toată Europa, de obicei români expatriați, care lucrează la mari corporații. Cele două specializări, psihoterapia și hipnoza, se completează și conviețuiesc într-un mod natural.

DECEMBRIE

2018 • HORA | 17

ROMANIA EXCLUSIVE vă pune la dispozitie, in Exclusivitate, băuturi de cea mai înaltă calitate, de către distribuitorul oficial, VALENTIN IONCESCU în SUA. Suntem dornici și bucuroși să vă aducem cele mai bune băuturi din ROMÂNIA. Suntem recunoscuți prin calitatea EXCELENTĂ a produselor, 100% NATURALE:

VALENTIN IONCESCU IMPORTATOR LICENȚIAT INFO@ROMIMPORTS.COM 954-650-1090

PALINCĂ, VIȘINATĂ, CAISATĂ, CĂPȘUNATĂ, AFINATĂ.

CĂUTĂM DISTRIBUITORI ÎN SUA

FOTOGRAFIC

THE RESERVE SHOPPING PLAZA, 9858 CLINT MOORE RD, #C 131, BOCA RATON, FL 33496 PH: 561-353-9463

@ROMANIA_EXCLUSIVE

FROM THE HEART OF TRANSYLVANIA STAR WINE AND SPIRITS XIV 22125 POWERLINE RD, BOCA RATON, FL 33433 PH: 561-465-3300 DECEMBRIE

PRIMO LIQUORS WESTON 2390 WESTON RD, WESTON, FL 33326 PH: 954-999-0706

2018 • HORA | 18

LA VENDETTA 1909 HOLLYWOOD BLVD, HOLLYWOOD, FL 33020 PH: 954-404-6321

PERFECT LIQUIOR AND WINE 901 JOHNSON ST, HOLLYWOOD, FL 33021 PH: 954-613-7669

LUMEA AFACERILOR

O NOUĂ METODĂ DE CĂUTARE A CODURILOR MEDICALE, LANSATĂ DE UN START-UP ROMANESC DIN SUA DR. LUANA ȘAHIAN Dr. Șerban Georgescu a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, apoi și-a continuat studiile de cercetare în cardiologie moleculară și celulară la Universitatea Tokyo.

Revenit în România, a lucrat în cardiologie intervențională la Institutul de Boli Cardiovasculare C.C. Iliescu. Din 1998 a venit în SUA, unde a continuat cercetarea în domeniul cardio-vascular, iar mai târziu a făcut un MBA și a intrat în lumea afacerilor.

“Întotdeauna am vrut să lucrez cu oamenii, și nu cu mașinile. Asta pe vremuri însemna fie medicină, fie preoție, a doua fiind o opțiune dificilă în România comunistă, plus ca nu am deloc voce. În ambele situații, oamenii vin și se deschid către tine, sunt vulnerabili, au nevoie de ajutor atât fizic, cât și spiritual. A-i ajuta este o obligație și o bucurie. A contat și faptul că am fost crescut de medici. Până la urmă, medicina a fost o alegere, care mi-a adus multe lucruri frumoase, și nu regret, aceeași alegere aș face-o din nou oricând,” spune Dr. Georgescu.

Se trezește devreme și începe ziua cu mișcare – alergat și mers. În timpul acesta își citește emailurile, ascultă un podcast, își planifică ziua și prioritățile. De obicei, are multe tele-conferințe, evenimente, este în permanență în priză și conectat cu lumea din jur. “Jobul actual” e mai greu de definit spune Dr. Georgescu. “Îmi dezvolt startup-ul, NotoVox, fondat împreună cu un coleg de facultate, lucrez cu un grup de investitori, sunt consultant la mai multe firme. Firul comun este antreprenoriatul în domeniul biomedical. Acest lucru presupune cunoștințe clinice, de știință fundamentală, de business, precum și de software. Partea de software am învățat-o în ultimii opt ani și joacă un rol important în ceea ce fac.” “E o lume fascinantă, unde interacționez cu antreprenori inteligenți și investitori cu experiență. Toate aceste poziții implică situații extrem de variate, cu ritmuri rapide, cu schimbări frecvente de direcție, cu oameni diverși cu care trebuie să te

adaptezi. Pe lângă asta, sunt implicat și în proiecte din comunitatea românească din zona New England și cu Romanian American Biomedical Association (RABA), grup pe care l-am fondat în 2010. Azi are peste o mie de membri, cercetători, profesori, studenți, oameni excepționali din academie și industrie din toate colțurile lumii”.

“Sunt multe exemple de produse care au eșuat, pentru că n-au fost adaptate de piață. Fără o înțelegere profundă a medicinei și a nevoilor actuale ale clinicilor, este dificil să vii cu soluții într-adevăr utile. Viața mi-a confirmat că oamenii sunt cel mai important lucru pe care îl poți avea, oameni în care poți avea încredere că întotdeauna fac ceea ce trebuie, au pasiune și seriozitate. Am fost binecuvântat cu prieteni pe care pot să-i sun la 2 noaptea, se scoală din pat și vin să mă ajute.” Potrivit specialistului, medicii petrec jumătate din timp în fața computerului, pentru a satisface cerințele firmelor de

asigurări medicale și a fi plătiți. Din acest motiv, compania lui dorește să ușureze această muncă de documentare medicală printr-o platformă de software, intuitivă și rapidă. NotoVox a început cu o aplicație de căutare a codurilor medicale. “Colegul meu, Dr. Alex (Bogdan) Tănase, a dezvoltat o metoda nouă de căutare a codurilor prin termeni medicali simpli, cu care medicii sunt deja familiarizați, care le economisesc timp și le pot îmbunătăți rambursarea.” spune Dr. Georgescu. Pe termen lung, viziunea NotoVox e sa aducă o interfață clinică de documentare pentru medici, iar toate informațiile din fișa bolnavului să fie structurate în coduri medicale.

Aceasta ar permite comunicarea informației din sistemul medical printr-o listă de numere, cu posibilități enorme de analiză, astfel, sistemul de sănătate va deveni mai eficient și va îmbunătăți viața bolnavilor.

773-701-5661, Arlington Heights, IL 60004 DECEMBRIE2018 • HORA | 19

Truck-urile “Hermes NVC” parcurg săptămânal aceeași distanță dintre Lună și Pământ

Trei tineri moldoveni au început o afacere de truck business în Chicago, dar niciodată nu au crezut că după cinci ani, vor reuși să angajeze 100 de șoferi, care azi lucrează în unison, au aceleași țeluri, iar antreprenorii vor face tot ce le este în puteri să prospere. Cele 50 de truck-uri, toate într-un unison cu culoarea dolarilor, parcurg săptămânal 240 mii de mile pe tot continentul american. Au atins înălțimi care păreau de neconceput la începutul drumului, milioane de mile petrecute în toate statele Americii.

Este vorba despre Nicolae Popescu, Garri Covalschi și Veaceslav Ciobanu, antreprenori care pun umărul la dezvoltarea unei comunități de business bazată pe inovație, parteneriat și înțelegere.

Inteligența socială este cea mai importantă calitate pe care o poți evidenția în această echipă. Capacitatea de a ține cont de sentimentele și așteptările angajaților e o artă dificilă, pe care fondatorii companiei o stăpânesc de fiecare dată. Acest talent managerial se învață în timp și, deocamdată, le reușește.

Își investesc cele mai mari eforturi în oameni. “Dacă procesul de management și organizare ar fi posibil de implementat doar prin adoptarea anumitor standarde, fără a lua în calcul factorul uman, cred că ar fi totul prea ușor, prin urmare plictisitor. Nouăzeci la sută din ceea ce am realizat până astăzi le datorez lor și le sunt recunoscător pentru susținere,” afirmă Garri Covalschi, unul dintre fondatorii afacerii “Hermes NVC”. Potrivit lui, avantajul pe care l-a avut față de ceilalți sunt studiile de la Universitatea Tehnică a Moldovei, pe care atât Garri, cât și Nicolae, le-au absolvit cu rezultate remarcabile. Este profund recunoscător colegilor de susținerea oferită, care azi au devenit parteneri de afaceri. Cel mai emoționant moment a fost ziua când a achiziționat primul camion nou. Și acum își amintesc, luna mai 2014, iar până atunci, nici nu credeau că ar fi fost posibil să reușească. După cinci ani de muncă asiduă și cu o achiziție de 50 de camioane noi, nu mai este atât de incitant, dar oricum, acela a fost primul și cel mai important imbold, spune Garri Covalschi.

Nicolae Popescu, un alt partener în afacerea Hermes NVC, ne povestește că, de când a început afacerea în parteneriat cu ceilalți doi moldoveni ”a învățat cum e să colaborezi, să ascult, să fiu ascultat, să am răbdare și să avem un teren comun de exercițiu. Suntem trei parteneri și nu este întotdeauna simplu să luam o decizie corectă, dar și de comun acord”. Potrivit lui, cel mai greu moment a fost să aplice pentru primul credit, unul care părea foarte mare pe atunci. Asta le adusese nesiguranță sau chiar frică, pe care au depășit-o, aplicând la alte credite și mai mari.

CHICAGO

MOC.CVNSEMREH.WWW

DECEMBRIE

2018 • HORA | 20

Oamenii de afaceri au reușit să învețe lecții importante de business, oferite de societatea americană, iar tot ceea ce dezvoltă azi compania “Hermes NVC” este nou, intrigant, interesant și, în același timp, destul de dificil. “Ne aflăm într-o industrie supraîncărcată, cu o concurență intensă și mereu trebuie să înveți sau să inventezi ceva nou, ca mai târziu să înțelegi că, de fapt, tot ceea ce faci este de mult timp aplicat de către alții”, afirmă Garri. Cea mai importantă lecție pe care a învățat-o tânărul în SUA a fost modestia. “Nu modestia cum o știm noi din familie, ci modestia în afaceri, de a asculta mereu oamenii mai experimentați ca tine, chiar dacă ești mai deștept ca ei. Deseori, informația aflată la timp valorează mai mult decât 50 de cărți citite într-un an”, ne mai explică Garri Covalschi. Ca în oricare afacere nouă, este important să fii gata să-ți asumi riscuri, ne recomandă reprezentanții “Hermes NVC”.

Orice profesionist care deține un permis de șofer CDL poate să-și permită să achiziționeze un camion, însă nu oricine poate valorifica activul pe care îl are, ne explică Garri.

“Uneori, circumstanțele pot fi împotriva ta, sau poate anturajul nu este favorabil, însă perseverența și consistența în ceea ce faci pot să determine dacă ești demn de a urca pe podiumul succesului”.

Potrivit lui Nicolae Popescu, investiția unei sume de bani este mult mai bine analizată decât investiția zilnică a timpului. “Deseori mă gândesc la timpul investit de către noi în afacere și cred că asta e cea mai mare investiție. Am lucrat mult peste program și, nu de puține ori, am ales să muncim, în loc să ne relaxăm, de aici vine și succesul!” În lumea truckbusiness-ului din SUA preponderează mulți etnici români, este o industrie care atrage multe forțe de muncă est-europene. Reprezentanții companiei “Hermes NVC” ne mai explică despre numărul mare de etnii din Europa de Est în

Angajații companiei "Hermes VLC, Chicago"

această industrie, fapt care este justificat prin spiritul de antreprenoriat al moldovenilor. Este mult prea dificil să investească într-o țară necunoscută și aleg, de obicei, un domeniu unde mai întâlnesc și alți conaționali, care au reușit să atingă un succes. În opinia lor, suntem un popor mai chibzuit și nu ne aventurăm din prima în riscuri financiare. “Mai bine merg mai încet și mai ușor, urmăm o cale care a fost mai devreme parcursă de alții. Dacă cerem sprijinul unui prieten, sau al unui conațional, nu e nicio dificultate să ne ajutăm reciproc.

Din păcate, prea rar apelăm la ajutorul celor apropiați. Comunitatea noastră în SUA este suficient de mare ca să putem realiza lucruri cu adevărat importante”.

Când se organizează evenimente de caritate, fondatorii “Hermes NVC” sunt primii care vin în întâmpinarea acestor inițiative. Pentru ei, este un lucru imperativ ca orice companie să contribuie la bunăstarea comunității în care se află. Faptul că au ajuns unde sunt acum se datorează unui mediu favorabil activității de business.

Potrivit lor, alte companii moldoamericane de truck-uri, care au fost fondate cu mult timp înainte de Hermes NVC, au arătat calea multor altor antreprenori și că se poate. Contribuțiile lor nu se limitează doar la susținerea refugiaților, în urma uraganelor Irma în 2017 și Michael în 2018, “Hermes NVC” mai susține Asociația pompierilor din

Chicago și Departamentul de poliție, iar printre moldoveni, sunt considerați primul sponsor al echipei de fotbal “FC Chicago Moldova”, care a ajuns în multe finale regionale. Motivația lor de a participa și de a contribui la dezvoltarea proiectelor sociale este modestă în comparație cu potențialul care există în lumea oamenilor de afaceri. De multe ori, cea mai mare problemă pe care o văd tinerii antreprenori constă în absența unui lider adevărat, care să manifeste inițiativa de a-i mobiliza pe alții.

Mereu au fost fascinați de știință și de călătorii. Spre deosebire de mulți colegi ai lui Garri, a avut norocul de a crește într-o familie cu ambii părinți.

“Fiind crescut într-o familie de învățători, am fost întotdeauna inspirat și susținut să studiez și să cercetez misterele lumii în care trăim”, ne zice Covalschi. Unul dintre aceste mistere a fost țara în care azi activează din plin. Inițial, SUA l-a ademenit prin filmele și desenele animate, pe care le admira din copilărie, apoi prin povestirile prietenilor care se întorceau după o “aventură americană”. Încercarea lui pe pământul făgăduinței a avut un gust dulce-amar, i-a fost extrem de greu la început, dar a înțeles că aici șia dorit să petreacă tot restul vieții.

Potrivit lui Covalschi, SUA este o țară cu posibilități nelimitate, indiferent de etnie, religie sau stare socială, iar prin muncă asiduă și caracter poți să obții lucruri care păreau inaccesibile la început.

DECEMBRIE

2018 • HORA | 21

DESCOPERĂ VINURILE DE CALITATE

MUZICĂ

CHICAGO

JUMĂTATE DE MILION DE LITRI DE VIN MOLDOVENESC ATÂTA AU CONSUMAT AMERICANII TIMP DE UN AN...

NATALIA GHILAȘCU

Moldova poate deveni cu timpul un jucător important pe piața internațională a vinurilor. Pe piața americană, vinurile moldovenești sunt tot mai mult solicitate la diverse expoziții, iar experții rămân impresionați de tradițiile moldovenești, de calitatea și mai ales de stilul vinurilor din Moldova. Doar pe parcursul ultimului an, peste 20 de importatori americani au manifestat interes pentru vinurile din Moldova, iar pe teritoriul SUA au fost comercializate peste o jumătate de milion de litri de vin moldovenesc. Omul de afacere din Chicago, Andrei Țurea, a mizat pe buna tradiție a vinurilor moldovenești şi a pornit o afacere pe cont propriu, este deseori văzut pe ecranele televizate americane.

Americanii sunt intrigați de cea mai largă colecție de vinuri din lume, de beciurile subterane și de vechimea vinurilor deținute în acestea. Deseori, ne simțim pioneri în ceea ce privește cunoașterea tradițiilor, vinăritului și culturii moldovenești.

DECEMBRIE

2018 • HORA | 22

Natalia Ghilașcu: Andrei, cum ați reușit în trei ani să vă poziționați afacerea “Moldova DeLuxe” pe piața americană și care au fost cele mai semnificative succese în această perioadă?

Andrei Țurea: Entuziasmați de idei mărețe și încrezători în propriile puteri, cu trei ani în urmă am știut că vom reuși să devenim o companie de succes. Cu multe eforturi, nopți nedormite și sute de mii de dolari investiți, am reușit să contractăm 16 distribuitori din 15 state, printre care rețeaua "Total Wine & More". Ne-am axat nu numai pe vânzări, dar și pe crearea și promovarea imaginii brandului de vinuri din Moldova, fiind o țară cu tradiții seculare, culturale, ceea ce reprezintă o valoare spirituală. Astfel, participând la multiple competiții de vinuri și băuturi alcoolice în SUA, le-am adus consumatorilor nu numai gustul bogat al vinurilor moldovenești, dar și spiritul neamului.

Pentru munca depusă, am fost remunerați cu medalii de Dublu Aur, Aur, Argint și Bronz, am fost recunoscuți 93, 91, 90, 89 și 87 de puncte la „Wine Enthusiast” pentru vinurile noastre moldovenești. Am fost apreciați și pentru divinuri și vodcă cu „Platinum award wining”, în plus, am obținut multiple recomandări superbe de la top degustători (somelier) din SUA. Am fost plăcut surprinși să participăm la programul de știri de la FOX News, unde am avut o deosebită ocazie să prezentăm băuturile autohtone moldovenești.

Natalia Ghilașcu: Cum vă reușește să fiți prezenți în comunitatea de români/moldoveni din Chicago și alte orașe mari americane și ce rol aveți în consolidarea acestei comunități în SUA?!

Andrei Țurea: Cu ajutorul diasporei, prin recomandări și participări la diferite evenimente, sponsorizări în diverse sfere, ca de exemplu, revista „HORA în America”, am reușit să fim cunoscuți în diverse comunități. Astfel noi

nu ne limităm doar pe comunitatea moldovenilor și a românilor, avem succes în comunitatea spaniolă , afro-americană, indiană, și sigur, comunitatea din fosta URSS. Avem planuri grandioase de a extinde arealul de distribuție a vinurilor moldovenești. Nu aruncăm vorbe în vânt, mai avem de muncit și mai apoi, ne vor surâde și succesele.

Natalia Ghilașcu: Prin ce se deosebesc vinurile moldovenești de cele ale competitorilor voștri?

Andrei Țurea: Prin istorie. „Good wine goes with a good story and we have the best story to tell”. Ne deosebim după gust, datorită pământului și climei blânde, perfect favorabile pentru fabricarea vinului.

După calitatea vinul produs, Moldova concurează cu vinurile din Franța, Italia, Spania, Portugalia. Ca orice piață de desfacere, SUA are specificul său, pentru a avea succes e mult de muncit „No pain, no gain”. Modova Deluxe a trecut prin urcușuri și coborâșuri, dar trendul este în creștere, fapt ce demonstrează că am ales calea corectă spre succes!

TAXELE ANUALE POT DEVENI O ADEVĂRATĂ AVERE CARMEN FERARU Carmen Feraru locuiește în Chicago de 15 ani. A ajuns în America la o vârstă fragedă, fapt ce i-a permis să exploreze din plin sistemul școlar american, dar nu înainte de a-și cimenta o temelie trainică în educație. Ca oricare nou venit în America, a învățat repede importanța taxelor anuale. Din experiența sa acumulată în pregătirea taxelor, înțelege bine de unde vine 'frica' americanilor, dar mai ales cea a românilor, a unchiului Sam - “Internal Revenue Service” (IRS). A continuat studiile la Universitatea Illinois din Chicago, la 'The Income Tax School', fiind aprobată mai apoi de IRS și devenind licențiată în pregătirea taxelor. În acest articol, vine cu câteva sfaturi în privința celor mai frecvente întrebări referitoare la taxele anuale 'income tax returns'.

Natalia Ghilașcu: Care sunt cele mai preferate băuturi și unde le putem găsi cel mai des în SUA? Andrei Țurea: Un succes extraordinar îl au vinurile CRICOVA, colecția în hârtie, ambalajul deosebit atrage atenția consumatorilor, indiferent de etnie și naționalitate. Urmează vinurile tradiționale de CRICOVA, Lidia, Isabella, Cahor Pastoral, care sunt apreciate și cunoscute printre amatorii de vinuri din statele surori din perioada URSS. Vinurile uscate, spre regret se cumpără mai puțin, datorită faptului că localnicii preferă vinuri dulci de masă, dar se pot menționa CRICOVA Codru și Magnific, Purpuriu de Purcari, Milestii Mici.

Printre divinuri avem lideri înstăriți SURPRIZNII KVINT 10 XO și VSOP 14 ani, care se află în topul vânzărilor și sunt cerute de către americani. La fel, printre Best Sellers este VODKA ZERNOFF, de o calitate extraordinară și la un preț accesibil pentru orice buzunar. Intrați pe pagina de Facebook “Moldova DeLuxe” ca să vedeți unde puteți găsi vinurile noastre!

@JLCTAXSERVICESINC

Cu timpul, Carmen Feraru și-a înființat propria companie pentru taxe, JLC Tax Services Inc., în speranța de a ajuta cât mai mulți cetățeni din comunitatea românească din Chicago. Frica pentru taxe, de multe ori, se trage din lipsă de cunoaștere, spune Carmen.

Mitul despre extensie Cunosc foarte multe cazuri unde, an de an, preparatorii de taxe amână perioada de extensie a clienților, motivând că sunt prea ocupați și că vor reveni asupra taxelor după închiderea sezonului. Nu acceptați această situație! Extensiile ar trebui făcute doar dacă sunt solicitate de către client, nu pentru că specialistul în taxe nu are timp.

Ceea ce acesta nu va spune este că extensia se aplică doar pentru a se evita penalizarea pentru prezentarea taxelor peste termenul așteptat, sau 'not filling on time'. Deci, cu tot cu acea extensie, veți avea de achitat penalizări de genul 'failure to pay' de '0.5% pe lună din taxele neachitate. Sfatul meu este să faceți programări din timp, pentru a evita extensii și penalizări nedorite.

DECEMBRIE2018 • HORA | 23

Rolul taxelor în achiziționarea unei proprietăți Cu toții cunoaștem deja cât de importante sunt rapoartele anuale de taxe, “income tax”, atunci când dorești să achiziționezi o proprietate. În prezent, orice companie de împrumut sau bancă, va cere rapoartele de taxe pentru ultimii doi ani, ca să poți beneficia de un împrumut bancar. Această condiție poate să varieze de la stat la stat. Acestea doresc să le demonstrați că venitul anual este destul de mare în raport cu cheltuielile de achiziționare și menținere a unei noi proprietăți.

Multe persoane vor să declare cât mai puține taxe, dar nu iau în calcul unele surse de venit în bani lichizi, adică 'cash', ceea ce îi ajută pentru moment să achite mai puține plăți pentru veniturile obținute. Ceea ce mulți români uită, însă, este rolul pe care îl pot avea valoarea taxelor în viitorul apropiat.

(773)

968

0085

VICOLANA25@YAHOO.COM

Reținerele/credite pentru soți/copii nerezidenți Pentru persoanele cu familii și copii, reținerile și creditele acordate copiilor ajută considerabil la scăderea venitului taxabil, cât și la suma rambursabilă. Aceste credite și facilități nu pot fi acordate copiilor fără numărul SSN sau “social security number”. Acest sfat se aplică, în special, familiilor care au ajuns de curând în SUA. Este foarte important să aplicați pentru acest SSN imediat ce aveți posibilitatea, altfel riscați să nu beneficiați de aceste avantaje. În cazul în care copiii nu sunt eligibili să primească numărul SSN, puteți aplica pentru ITIN (Individual Taxpayer Identification Number) ce va fi folosit doar în scopul efectuării taxelor anuale. Această regulă se aplică și în cazul soțului, soției fără acest număr de taxe. De asemenea, orice specialist în taxe vă poate ajuta la întocmirea formularului de cerere pentru ITIN. Taxele de Business Am avut un caz recent, în care patronul unei companii de trucking, din neștiință, și-a înregistrat compania drept o organizație non-profit. Aceasta este o greșeală majoră în pregătirea taxelor, deoarece încasarea oricărui profit personal într-o asemenea organizație este ilegal, iar orice profit netaxabil care este înregistrat de companie trebuie folosit în scopul ales de compania non-profit. Asigurați-vă că alegeți tipul corect de business, care să fie asociat cu scopul companiei, fapt ce va putea să vă avantajeze în privința taxelor. Specialistul de taxe, un contabil sau un avocat, vă poate ajuta să faceți alegerea corectă. În cazul proprietarilor de companii mici, DBA, LLC, sau cum se mai numește în SUA, “self employed”, din dorința de a fi proprietari ai unei companii, de multe ori sunt înregistrate aceste entități fără a fi luate în calcul implicările legale și cele referitoare la taxe.

Uneori, vă este recomandat și benefic să separi taxele personale de cele ale unei afaceri, dar dacă este vorba de o afacere care implică venituri mici, fără nevoia de a angaja personal, sau de a plăți contractorii, riscul de law suits este foarte scăzut, și atunci opțiunea de a activa drept propriul angajat este mai avantajoasă. Din nou, consultați-vă cu un specialist în taxe, care mereu vă poate îndruma ce cale optimă să alegeți.

DECEMBRIE

2018 • HORA | 24

608-617-2535 BEUNIQUEFL@GMAIL.COM

IUBIREA DE SINE DR. AURA IMBARUS De câte ori cineva a spus că se iubește pe sine și că face lucruri pentru el însuși, acea simplă afirmație a sunat narcisistic.

Cum adică să investești în tine și să te iubești pe tine însuți? Așa ceva nu numai că sună total egolatric, dar este și o palmă dată celor din jur.

Cuvântul sacrificiu sună bine și desmiardă urechile într-un fel îmbietor. Toate lumea din generația secolului 21 se sacrifică. Bărbații se sacrifică serviciului; femeile se sacrifică soților, copiilor, căminului pe care și l-au construit.

Sacrificiul de sine și al ego-ului propriu este lăudat. “S-a sacrificat pentru casă.” “S-a sacrificat pentru soț.” “Și-a sacrificat toată viața pentru familia ei.”

DR. AURA IMBARUS

MEDITAȚII

Dacă, doamne-ferește, sacrificiul nu este răsplătit, atunci totul a fost în zadar. Dar nimeni nu își pune întrebarea “de ce ai făcut-o” sau “ai făcut-o ca să aștepți ceva în schimb”? De ce trebuie ca sacrificiul personal să fie suportat de o întreagă comunitate?

Dacă cineva care s-a sacrificat, a făcut-o pe propria piele și din simpla dorința de a da. În cazul în care va veni și o anume răsplată, este minunat, iar dacă muncă nu se va lua în considerare, este OK, pentru că totul în acesta lume se întoarce mai curând sau mai târziu. Karma nu rămâne datoare. Faptele bune se întorc la binefăcător; la fel și energia negativă trimisă în univers nu se pierde.

Încrederea în sine nu există pentru că dragostea de sine este inexistentă. Dacă nu știi cine ești, cum te poți iubi? Fugim de noi înșine și ne ascundem în spatele monitoarelor de TV, sticlei de telefon și a laptop-ului.

Ne punem șapte mii de filtre la fotografii ca lumea să nu ne vadă ridurile. Pe cine de fapt ducem în eroare?

Cine suferă la sfârșitul zilei?

Indiferent de societatea de care aparținem, de religia și cultura la care aderăm, acel spirit de sacrificiu este moneda care ne ridică sau ne coboară în fața altora.

Este o diplomă a smereniei, a deschiderii spre umanitate. Dar nimeni nu poate să se deschidă altora dacă el/ea nu este complet/ă. Nu poți să dai bani din contul tău dacă acesta este la zero. În primul rând, înainte să iubești pe alții și să ai acea dragoste de dat, trebuie să te iubești pe tine însuți. Toți la teorie suntem foarte buni dar din păcate practica ne omoară. Cel mai greu este să-ți iubești propria ființă, propriul tău suflet și corp. Cea mai mare luptă este cea pe care o ai cu ține însuți! Noi suntem cei mai aprigi critici și de aceea generațiile de copii, dar și de adulți ai acestui secol au mari probleme cu acceptarea de sine.

Totul se efectuează pentru lumea externă, pentru acceptarea publică. Dar în timp ce fugim după Fata Morgana, singura ființă care de fapt este reală și contează – tu însuți – este acoperită de fard, schimonosită și transformată, sacrificată pe altarul unei societăți fade și fără suflet. Dragostea de sine este prima lecție pe care sufletul fiecărui om trebuie să o învețe. Dacă nu te iubești pe tine însuți, nu poți să iubești pe nimeni altcineva. Acel sacrificiu de care unii și alții vorbesc, sunt doar vorbe în vânt, lecții ale egoului care trebuie lăudat și încununat.

Oricine a iubit cu adevărat, nu s-a sacrificat, ci a dăruit dragoste necondiționată sinelui în primul rând, și apoi aproapelui pe care îl are în suflet.

DECEMBRIE

2018 • HORA | 25

PRIN PROVOCĂRI, LA STELE

ATLANTA

COMPETIȚII INTERNAȚIONALE DE DANS

NATALIA GHILAȘCU Tânăra moldoveancă, Alisa Suceveanu, la cei 28 de ani, se mândrește cu campionii săi dansatori care se remarcă nestingherit la competițiile americane și internaționale. Stabilită cu traiul în Atlanta, în doar trei ani, a reușit să aducă faimă și mari bucurii în zeci de familii americane și est-europene din SUA, unde tinerii și-au pus în aplicare talentele artistice. Dansatoare cu experiență la ansamblul “Codreanca” și Show Balet “Teodor” din Chișinău, a decis să-și construiască o carieră în coreografie, în prezent instruind tinerii de la Volga Dance Academy. Pentru ea, viața e o continuă mișcare, “ești ceea ce investești în tine”.

Fiind pasionată de dans încă din copilărie, un pas important l-a făcut la cinci ani, când, la inițiativa părinților, a început să frecventeze clubul de dans “Ghiocel” din Chișinău. Acolo și-a întâlnit primii antrenori, iar la 6 ani a început să participe la primele competiții de dans. La “Codreanca”, sub conducerea antrenoarei Aliona Gozun, a început să cunoască valoarea și cerințele dansului de nivel mondial. “Am pierdut șirul concursurilor la care am participat, nu sunt sute, sunt câteva zeci de concursuri, dar unele dintre ele s-au memorizat puternic. Am fost finalistă la campionatele naționale ocupând diverse locuri pe podium”, își amintește artista.

DECEMBRIE

2018 • HORA | 26

Moldova are o școală de dans formidabilă, cu antrenori de excepție, care instruiesc numeroși dansatori, cu o pregătire recunoscută la nivel internațional, mai adaugă Alisa. Despre Show Balet Teodor are doar cuvinte de laudă și mulțumire, perioadă cu multe spectacole și ieșiri în scenă. “Aveam libertate în mișcare, gândire și în alt stil decât cel cu care mă obișnuisem. Însă învățarea altor stiluri de dans m-a ajutat în viitoarea mea profesie de coregraf.

Coreografia colectivului ne aparține, imaginația nu are limite”, ne mai explică tânăra.

Potrivit artistei, fiecare competiție îi lasă momente memorabile. Prima competiție a fost una în care a dat startup medaliilor și locurilor premiate. Competițiile de acasă și cele din SUA se deosebesc destul de mult prin multitudinea de clase. Cea mai semnificativă competiție, atât pentru copii cât și pentru antrenori, sunt cele naționale, în care cei mai buni copii din toate statele se reunesc să-și încerce puterile și imaginația.

Chiar din primul an, s-au întors în Atlanta cu campioni naționali la diverse categorii.

Alisa a ajuns în Statele Unite prin Loteria Vizelor și mare i-a fost fericirea să se alăture clubului de dans, Volga Dance Academy, care astăzi duce faima în câteva state americane, Carolina de Nord, Florida, New York, dar și în câteva țări europene, unde participă în fiecare an, alături de elevii săi, la cele mai importante competiții de dans.

Dansul o reprezintă și este viața ei, ceea ce a determinat-o să urmeze studiile de coreografie la Universitatea de Stat, Facultatea de Arte din Chișinău.

“Am pătruns în lumea frumosului prin intermediul dansului, care îmi aduce multe satisfacții, pe lângă cele estetice: ne învață să fim armonioși, să ne exprimăm emoțiile, înseamnă să descoperim ceea ce ne place și, de multe ori, îți poți regăsi libertatea. Dansul mă reprezintă în tot ceea ce sunt și acest lucru vreau să-l transmit discipolilor mei”, ne explică Alisa.

Se consideră o tânără ambițioasă, energică și gata pentru a face față noilor aventuri și provocări. Chiar dacă cariera sa în dans s-a oprit după un accident la o vârstă fragedă, ea nu a renunțat să-și demonstreze talentul în coreografie, fapt ce îi aduce o mare împlinire. Este o pasionată înnăscută și asta se vede din intenția ei de a înființa propriul club de dans, proiect la care lucrează asiduu, dar despre care vom afla un pic mai târziu, când va fi gata pentru lansare.

Pregătirile pentru competițiile din America ocupă destul de mult timp, eforturi și sacrificii.

Concursurile sunt prezente de-a lungul anului și poate spune cu siguranță că emoțiile persistă mereu, uneori chiar în fiecare weekend, când unul dintre elevi pleacă într-o competiție.

“Fericirea câștigului o împărtășim împreună cu toată echipa, iar în cazul eșecului, suntem mereu alături să ne susținem. Aurul este foarte important, însă treptele pe care

urci sunt destul de dificile.

Copiii noștri sunt ghidați și de antrenorii din Europa”, mai adaugă coreografa.

ĂFARGOEROC ,UNAEVECUS ASILA

Competițiile care au marcat-o în mod deosebit sunt cele din România, Ucraina, Cehia, Germania. Aceste călătorii au impresionat-o din adolescență, să danseze și să-și urmeze pasiunea în viață. Călătoriile și dansul, cu desăvârșire, i-au deschis o portiță de a vizita multe țări.

Dansul sportiv nu este la fel de dezvoltat ca în țări precum Anglia, Rusia, Italia sau chiar Moldova. Alisa Suceveanu spune că a avut un mare noroc să aleagă calea dansului, chiar și în Atlanta. Cea care i-a deschis ușa către acest club a fost Ekaterina Volghina. “Ea a crezut în mine și în viitorul nostru comun. Suntem deja de trei ani împreună și am reușit să creăm nu doar un simplu studio de dans, ci o familie unită.” În anii următori se vede în propriul studiou de dans, unde vrea să conducă grupe de dansatori pentru copii, cât și pentru adulți, show-uri pentru nunți sau alte evenimente. Nu exclude nici colaborarea cu cluburile din Republica Moldova, pentru a putea face un schimb de experiență.

“Vreau să știu că pot oferi servicii de înaltă calitate pentru viitorii campioni. În calitate de antrenor, doresc să dezvoltăm dansul într-o manieră artistică și estetică prin a fi invitați la congrese internaționale, pentru a preda lecții la cel mai înalt nivel”, conchide Alisa Suceveanu.

ATUNCI CÂND DANSEZI, INIMA ȘI SUFLETUL SE ELIBEREAZĂ. DANSUL SPORTIV A DEVENIT O SURSĂ DE FERICIRE, UN MIJLOC DE EXPRIMARE A DORINȚELOR ȘI PERSONALITĂȚII MELE.

DECEMBRIE

2018 • HORA |

27

NEW WORK: 31 decembrie (718-786-7894) SEATTLE: 5 ianuarie (206-455-5746) SACRAMENTO: 12 ianuarie (916-823-2723) OCTOMRIE

2018 • HORA | 11

LOS ANGELES: 13 ianuarie (818-392-0876) LAS VEGAS: 18 ianuarie (702-373-1908) PHOENIX: 19 ianuarie (623-330-6450)

Elena Angheluță Buzatu, o scriitoare de excepție din Bârlad, cunoscută prin romanele sale autobiografice “CU GUST DE INFINIT”, unde descrie cu lux de amănunte despre primele sale amintiri dulci și amare legate de “tărâmul făgăduinței”, nu și-a imaginat vreodată că idealurile și povestea ei de viață poate să se transforme în cenușă. Eforturile enorme depuse în cei 20 de ani ca imigranți veniți în SUA au fost mistuite și ele de focurile devastatoare din Nordul Californiei.

Colaboratoarea de valoare la revista “HORA in America” a decis să publice câteva gânduri pentru cei care ne citesc, scrise în jurnalul ei despre tragedia prin care trec mii de americani, ale căror case, inclusiv și a ei, a fost mistuită în flăcări.

Lumea din jurul meu arată apocaliptic.

Astăzi este joi, 8 noiembrie - notam acum cîteva zile în urmă. Aici începe o nouă dimineaţă. Parcă n-am văzut cerul niciodată atât de frumos. Are culoarea penelor de porumbiţă unde rozul răsăritului se estompează în griul nopţii o frumuseţe! Vântul de astă noapte, care bătea neîntrerupt, răvăşind totul în cale, s-a mai liniştit. Copiii trec în pas voios spre şcoala de pe strada noastră, maşinile de pe vârful crestelor, până la cer înălţate, aleargă prinzând din urmă ziua care abia dă să apară. Rozul cerului devine tot mai aprins spre răsărit, e-o feerie. Nu ştiu de ce îmi dă impresia că azi o să ningă sau o să plouă. Cerul arată acum nregru ca tăciunele, iar soarele nu reuşeşte să învingă perdeaua grea a nopţii sau a norilor, nu-mi dau seama. La noi lucrurile se schimbă cu viteza vântului şi încotro bate acesta. Toată zona noastră e întoarsă pe dos. Aflu că, de fapt, toate transformările ce le urmăream pe cer se datorau focului. Maşinile aleargă înebunite şi în deal şi-n vale. Deci, nu pricep ce e întâmplă. Tot traficul e paralizat. Văd maşini care se întorc din drumul lor.

scriitoare care a învins focurile Californiei WWW.GOFUNDME.COM/MANAGE/HELP-WITH-THE-HOME-IN-ASHES

A fost evacuată o populaţie în jur de 100.000 de persoane. Mulţi au fost nevoiţi să abandoneze maşinile pe freway şi să o ia la picior ca să scape de focul cotropitor care-i ajungea din urmă mânat de viteza vântului.

cocoș, iepure toate provenite din curtea lor, ne-au servit cu ţuică și vişinată din țară, acompaniate de muzică românească. Deşi pe tărâm american, ne-am simțit ca acasă în România.

Am suferit o pierdere colosală, tot ceea ce am adunat ca o furnică, de când ne-am mutat în America, a fost ars. Ca emigrantă, am pornit viaţa de la capăt cu mâinile goale, acum 20 şi unu de ani urmă. Am făcut de toate şi şcoală, şi job, şi casă, şi am muncit şi la ferma noastră Buzatu Ranch. Lilly, nepoțica noastră, deşi are numai 5 anişori, vorbește corect atât româna cât şi engleza. Încă de mică îi plăcea foarte mult să i se citească. Eram la ei în vizită când mi-am fracturat piciorul.

Mereu venea să mă întrebe dacă am nevoie de ceva. Am început a-i citi din primul volum din saga CU GUST DE INFINIT, când deodată mă întreabă ‘Grandma, are you an author?’ ‘Da, păpuşa mea’, îi răspund eu, surprinsă că la vârsta ei ştia ce înseamnă a fi un ‘autor’.

Primul roman “Salcâmi în floare”. La un moment dat, miam aruncat privirea pe rafturile bibliotecii fratelui meu, Sergiu, și a cumnatei mele, Nicol, şi am văzut pe un raft şi cărţile mele dăruite lor cu atâta drag. Am pus mâna pe primul roman “Salcâmi în floare”, l-am răsfoit un pic şi am dat peste fotografiile inserate în carte. Am simţit cum îmi fuge pământul de sub picioare, amintindu-mi că am pierdut toate albumele cu poze, şi cele pe hârtie fotografică, dar şi pe acelea salvate pe memorii externe, albume care ne aminteau de copilăria noastră.

Ieri ne-a invitat nepoata, Andreea, la ziua ei. Venise din statul Hawaii în vizită la părinţi, în Oroville. Deşi nu-mi ardea de nicio ieșire în lume, preferând mai degrabă să-mi ascund capul în nisip precum struţul, am dat curs invitaţiei. Am mai uitat de mine și durerea mea. Ne-au ospătat cu bucate tradiţionale românești gătite ca la mama acasă – sărmăluțe în foi de varză, mici la grătar, salată boeuf, delicatese din carne de porumbel,

Am realizat că eu nu mai am nici cartea pe care o ţineam în mână şi de fapt nu mai am niciuna din cărţile mele de autor, co-autor şi traducător, nici din cele dăruite cu atâta drag de prietenii mei, scriitori contemporani din ţară, cum nu mai am niciuna din cărţile copiilor aduse cu atâta greutate la plecarea noastră din ţară - și toate celelalte cărți achiziționate cu mult efort și dăruire. Toate au ajuns doar un pumn de cenușă...

DECEMBRIE

2018 • HORA |

29

cilbup nî lutatpăla iș aetatinretaM

ELENA

N

ĂSTAS

Elena Năstas locuiește în Chicago de patru ani, este mamă a doi copii frumoși și promovează alăptarea în locurile publice. Deseori publică poze cu copilul alăptând, fapt ce ne-a determinat să o invităm să ne vorbească despre această campanie. Crede că alăptarea la sân este cel mai sănătos mod de viață pentru copii și mame.

Mă numesc Elena și sunt în SUA de 4 ani, aici am născut doi copii. Înainte de a naște, eram foarte bine informată teoretic, însă mi-a fost mult mai dificil la modul practic. Copiii sunt o binecuvântare, iar alăptatul este cea mai pură formă de a exprima iubirea, laptele în sine fiind lichidul vieții, în viziunea mea. Anume prin alăptare se crează legătura divină dintre mamă și copil. Noi mamele nu ne mai săturăm să privim îndeaproape copilașii noștri, iar cel mai culminant moment a fost când băieții mei adormeau la sân, puteam să-i privesc o veșnicie, îi simțeam atât de aproape, de parcă tot universul se oprea pentru noi și puteam citi în ochii lor fericirea.

Dragostea, afecțiunea, gingășia și siguranța erau cuvintele potrivite pentru a descrie starea lor în brațele mele, astfel am decis să profit din plin de această bucurie, de mirosul, de pielea lor gingașă și de fiecare zâmbet pe care mi-l dăruiau atunci când alăptam, iar eu simțeam că fac ceea ce trebuie. Nu judec mamele care, dintr-un motiv sau altul, nu alăptează, însă nu văd nimic dezgustător în acest proces, fie acasă sau în public.

Este un proces de a hrăni, așa ar trebui văzut.

Mereu voi opta pentru alăptat și îmi pare rău că în SUA, mamele au această oportunitate în maternitate, de a-i hrăni cu lapte praf chiar din primele zile de naștere a bebelușilor. Atunci când nu ești suficient de informată și starea de după naștere te poate duce ușor în această plasă. Sfatul meu pentru tinerele mămici e să fie cât mai odihnite. Lăsați vesela nespălată și casa în dezordine atât timp cât copilul este fericit și hrănit, primele săptămâni de după naștere sunt cele mai importante pentru copil, fiți acolo pentru el, mereu, când are nevoie de tine cel mai mult. Nu vă faceți griji și profitați din plin de fiecare clipă, mai ales că timpul trece prea repede pentru noi, mamele.

DECEMBRIE

2018 • HORA | 30

" WE GIVE STRINGS NEW LIFE"

806-891-2952 MARDARISERGIU3@YAHOO.COM

WWW.MYSMARTSTRINGS.COM

MINUTUL DE HOLLYWOOD TUDOR PETRUȚ

Doi frați, o reclamă M-am întâlnit des cu Boris Krutonog la probe de filmare. E drept, din punct de vedere a breslei din Hollywood, suntem cam același gen de personaj: rus sau est-european, mafiot șmecher, ucigaș cu simbrie, soț adulter, tată agresiv, divorțat fără speranțe, spion, fost spion, acuzat că a fost spion și așa mai departe. Pe acest calapod, Boris, talentat și perseverent, a apărut în multe filme și seriale de televiziune.

A rămas memorabil personajul său din celebra – și premiata – serie “The Americans”. Boris recunoaște că “după ce am trăit și am lucrat în Moldova și Rusia, pentru multă vreme trebuie să respect faptul că evenimentele, personajele și relațiile dintre personajele din serial au o remarcabilă notă de autenticitate și corectitudine istorică”.

BORIS KRUTONOG

Pentru primele șase sezoane, filmul a creat o lume încrâncenată, tumultuoasă și fluidă din vremea războiului rece, impunând un stil cinematic aparte. “Îmi aduc aminte de această scenă,” povestește actorul, “în care serveam cina alături de soția mea și băiatul nostru din serial. O secvență cam de un minut jumătate a devenit o veșnicie pe film. Asta pentru că scena era fără vorbe. Totul se petrece într-o tăcere totală, doar mestecăm. E o atitudine față de ceea ce am vrea să spunem, dar nu spunem. Am fost foarte nervos despre produsul finit. Când m-am văzut pe micul ecran, am răsuflat ușurat, pentru că mi s-a părut una dintre cele mai admirabile secvențe ale episodului.”

După o altă probă de filmare, la care nu am mai concurat unul împotriva altuia, ci am apărut împreună, ne-am revăzut la probele de costum. Amândoi suntem fațete ale aceluiași gen de personaj, bineînțeles, gangsteri bine îmbrăcați și plini de ifose într-o reclamă pentru Southwest Airlines din celebrul ciclu (plin de fantezie și umor) “wanna get away”.

Am realizat, cu bucurie, că poate fi considerat un moment istoric pentru românii din Hollywood, pentru că Boris Krutonog este născut în Chișinău, eram, pentru prima oară doi români într-o reclamă publicitară americană. Reclamă, care mai apare încă pe micile ecrane, parte dintr-o campanie națională de succes. Chiar dacă a fost o glumă în timpul filmărilor, colegii noștri actori, râzând pentru că “românii au luat cu asalt cetatea filmului”, doi frați, o reclamă este o realitate!

Foto: BORIS KRUTONOG ȘI TUDOR PETRUȚ

$100

Bineînțeles, ca tot românul, în timpul filmărilor, am schimbat rețete culinare, pentru că amândoi ne considerăm maeștri și în bucătărie. Mâncarea favorită a amândurora?

Sărmăluțe în foi de varză murată. Avem gust, nu-i așa?

ABONAMENT ANUAL www.MoldovaTimes.com

DECEMBRIE

2018 • HORA | 31

itșenâmoR EMLIF

SEATTLE

DE LA SPECTATORI ADUNATE IRINA VANPATTEN La 2 noiembrie 2018 intru în sala de la Cinema Uptown în Seattle, unde în câteva minute începe Festivalul Filmelor Românești. Dau cu ochii de Familia Bujor. Mihaela din București și Marin din Timișoara stau modest pe scaune, așteptând deschiderea festivalului. Au venit să vadă filmul în stilul gotic ”Miss Christina”. Li se alătură și nepotul cu soția lui. Nepoții au zburat din România cu doar câteva zile mai înainte.

- Ați venit tocmai din România ca să priviți un film românesc? - îl întreb pe nepot.

- De ce nu? - răspunde Mihaela pentru el. Marin și eu venim la Festivalul Filmelor Românești în fiecare an, anul acesta este a cincea oară, deoarece festivalul este o parte de România.

- Ce film v-a plăcut din anii anteriori? Marin începe a râde.

- Tare mi-a plăcut comedia, cea despre biletul de loterie pierdut.

- Filmul se numește ”Două Lozuri” și este o istorie despre peripețiile a trei prieteni, care s-au îmbarcat într-o căutare a biletului de loterie norocos, furat de la ei. Comedia a fost filmată de actorul devenit regizor de origine basarabeană, Dorian Boguță.

Cătălina Neagu, din Galați, se află la festival, un gen de ”girls night out” cu prietenele ei.

- Ați venit la festival și anul trecut? - o întreb.

- Nu, abia am aflat despre festival anul ăsta. Eu mă aflu în SUA numai de doi ani. Din păcate n-am urmărit filmele românești când eram acasă. Sincer, n-am știut că avem filme de calitate. De acea, folosesc oportunitatea aceasta să fiu la curent cu succesele filmelor românești pe scena internațională.

A doua zi în foaier vorbesc cu americanul de culoare Michael Dick, arată mai mult ca un rapper decât un amator de filme internaționale, este cu prietenul său român, Lucian Tatar, care la rândul său, a venit cu feciorul Mircea, un tânăr de 24 de ani.

- Cum ați ajuns la festival? - îl întreb pe Michael.

- Lucian m-a introdus în cinematografia română înainte de festival. Am venit să savurez atmosfera cinematografică în persoană.

- Care-i diferența între cinematografia americană și românească, după părerea Dvs? - Filmele românești sunt foarte diferite de Hollywood, dar tocmai de asta și sunt fermecătoare. Filmele au un spirit

DECEMBRIE

2018 • HORA | 32

ușor, comediile sunt vesele.

- Care-i diferența între cinematografia americană și românească, după părerea Dvs? - Noi numai ce am ieșit de la comedia ”Comoara”, despre niște oameni de la țară, care căutau o comoară ascunsă de pe timpul comuniștilor. Doamne, ce-am mai râs!

- Pentru el e vesel, spune Lucian - pentru că este ceva în afara normelor, se râde. Pentru noi e vesel pentru că așa și este în viața de toate zilele în România. Nimic nu s-a schimbat.

- Bravo, Lucian, că aduceți prietenii americani la festival.

Astfel îi introduceți la filmele românești, le răspund eu. După părerea Dvs, cum s-au schimbat filmele noastre în ultimii ani?

Lucian se gândește un pic și răspunde: - Cel mai bine a spus-o un alt prieten de-al meu, american, cu care mă uit împreună la filmele românești. El se bucură că regizorii noștri, în sfârșit, au încetat să facă filme despre perioada comunistă în România și au început să facă filme pe teme moderne.

Justin James, un alt american este la festival cu soția lui.

- Cum de-ați ajuns la festivalul românesc, James?

- Sunt căsătorit cu o româncă și n-am încotro! - arată cu mâna către soția sa, Dorina. Îmi place tot ce este românesc!

A început-o cu mâncarea românească! - spuse Dorina zâmbind.

- Și cum sunt filmele românești? - îl întreb eu.

- Frumusețea lor este că nu au mulți actori într-un film, ori multă acțiune care te distrage. Ei petrec timpul pentru a accentua orice detaliu, cât de mărunt. Sunt foarte personale.

Fiecare caracter este dezvoltat la maxim.

- Și cum sunt filmele românești? - îl întreb eu.

- Frumusețea lor este că nu au mulți actori într-un film, ori multă acțiune care te distrage. Ei petrec timpul pentru a accentua orice detaliu, cât de mărunt. Sunt foarte personale.

Fiecare caracter este dezvoltat la maxim.

Dau peste un cuplu american, Paul Certa și Leela Sasaki, care îmi atrag atenția. Leela, de origine japoneză, mă miră.

- Voi doi cum de-ați ajuns la un festival românesc?

- Am găsit informația la site-ul SIFF și am fost curioși să vedem cu propriii noștri ochi cum arată un film românesc.

- Și ați venit așa la încercare, fără să știți nimic despre cultura română?

- Da, desigur, suntem foarte curioși, zice Leela, fiind mai vorbăreață decât Paul. - Filmul care-l vom privi se numește ”În Spatele Serafimilor”, are recenzii bune și vrem să-l vedem. Îndată după film, toată lumea a alergat la marginea sălii să dea mâna cu regizorul.

“Sara Crăciunului nost Mare bucurie a fost, Și-a fost bucurie-n lume, De-i așa mare minune. “

Un american a devenit un fan imediat al filmului.

- Acest film, “În spatele Serafimilor”, are vreun distribuitor în America? Filmul este extraordinar și tema religiei e foarte actuală în America, americanii vor aprecia un film de genul ăsta foarte mult!

- Nu, zice Daniel Sandu- nu am niciun distribuitor. Eu fac filme, dar eu nu le vând.

- Păi aveți legături? - întreabă americanul. - Ajutați omul să găsească un distribuitor!

- Americanul dă din umeri. ”Ai-ai-ai.” Ne face să râdem.

Noi toți suntem fani dar nicidecum businessmeni.

CRĂCIUNUL pentru ROMÂNII DIN ORAȘUL ÎNGERILOR

După cum frumos spune și colinda, sărbătoarea Nașterii Domnului este o mare bucurie și una dintre cele mai frumoase sărbători creștine ale românilor. Tradițiile și obiceiurile de Crăciun, așa cum au fost păstrate din moși strămoși, îl bucură pe fiecare român, oriunde s-ar afla. În țară, sărbătoarea Crăciunului îi cuprinde pe toți, pe tineri, pe vârstnici de la orașe și sate. Peste tot se simte acea atmosferă unică, greu de descris în cuvinte, o îmbinare de muzică, podoabe, arome, zăpadă, brad, ger, rugăciuni, într-un cuvânt “acasă”.

Pentru noi cei plecați peste mări și țări, dar care purtăm România în suflet, Crăciunul are o semnificație mult mai adâncă. Este momentul în care ne întoarcem cu gândul și cu sufletul la anii copilăriei și ai tinereții noastre de acasă.

Fiecare în felul nostru încercăm să recreăm tradițiile familiei și ale zonei de unde ne tragem. Pentru românii din Orașul Îngerilor, Crăciunul e puțin diferit.

Aici nu doar că avem un Crăciun fără zăpadă și ger, dar sunt ani în care e atât de cald, încât se poate merge la plajă, la ocean. Cu toate astea, reușim să sărbătorim Crăciunul în Los Angeles, la fel de frumos ca și în țară. În Los Angeles sunt români din toate regiunile României și asta face Crăciunul nostru mai frumos. Fiecare vine cu un colind diferit, cu o datină diferită, așa încât de multe ori, simt că înconjur România într-o singură seară. În cei șaptesprezece ani de trai în Los Angeles, am sărbătorit Crăciunul cu familia și cu prietenii, dar niciodată nu a lipsit mersul la biserică. Noi românii ne adunăm prin

LIANA GHICA Colinde românești, o culegere de colinde din toată țara, pentru a ne fi mai ușor să colindăm. În seara aceea, am simțit unirea dintre noi, un sentiment rar și foarte frumos.

preajma bisericilor și sărbătorim cu toții așa cum am învățat de acasă.

Chiar dacă nu ne vin colindătorii acasă în fiecare seară, tot ascultăm colindele de la sfârșitul Sfintei Liturghii și ne bucurăm sufletele împreună.

Fiecare împodobim bradul, facem sarmale, cozonaci, fripturi, plăcinte, salate și alte bunătăți. Unii, mai curajoși și mai pricepuți, fac cârnați, afumături, răcituri. Gospodinele întorc casele, fac curățenie generală, fără de care Crăciunul nu ar fi complet. Fervoarea cumpărăturilor și a pregătirii cadourilor este de nedescris. Cu toții plănuim unde vom petrece. E o fervoare exact ca în țară. Una dintre cele mai frumoase amintiri o am de acum șase ani, când ne-am adunat un grup de romani inimoși, la casa unei românce primitoare, și am colindat în fața bradului împodobit. Îmi amintesc cu cât drag am pregătit un Potpuriu de

O altă amintire frumoasă o am din 2010, când i-am invitat acasă pe toți colegii de serviciu și le-am întins o masă de Crăciun românească. Nu pot uita privirea lor când au intrat în casă și au văzut aperitivele. Întâi au crezut că asta e tot, însă când leam povestit ce urmează, au spus că nici la cele mai bogate nunți americane nu mănâncă așa bunătăți. De atunci, în fiecare an se așteptau să le duc sarmale și cozonaci.

Americanii sunt uimiți când le spun că la noi Crăciunul ține trei zile. Pentru ei, Crăciunul e o masă cu familia în ajun, iar până la sfârșitul zilei, mulți chiar desfac bradul. Totul se termină repede. La noi Crăciunul este sărbătoarea sufletului nostru românesc și o ținem după datină, chiar dacă suntem la mare depărtare de țară. Bineînțeles că nu lipsesc colindele românești. Cei mai îndrăgiți interpreți români ne delectează cu glasurile lor și uneori ne fac să ne curgă câte o lacrimă de dor…

Anul acesta Crăciunul are o semnificație aparte. Este anul Centenarului, anul Marii Uniri, într-un suflet și-o simțire. Ne vom îmbrăca portul popular și ne vom ruga pentru un viitor binecuvântat al pământului românesc străbun și al tuturor românilor, oriunde s-ar afla ei.

Crăciun Fericit și un An Nou binecuvântat tuturor romanilor!

DECEMBRIE

2018 • HORA | 33

MUZICĂ

"SORCOVA, VESELA", DE LA LUME ADUNATE! SACRAMENTO MARTA

CARACULAC,

MARIANA

MIKESELL

Șezătoarea “SORCOVA, VESELA” a devenit un obicei în Sacramento, iar șezătorile par basme rupte din poveștile bătrânilor. Cei care au prins aceste obiceiuri vechi, păstrează cu nostalgie doar amintirile, afirmă Mariana Mikesell, un lider al comunității de moldoveni din acest oraș, care știe să unească oamenii în jurul torsului lânii, la țesutul covoarelor, croșetatului și altor îndeletniciri. Împreună cu o mână de oameni, face o muncă titanică în fiecare Ajun de Crăciun, prilej de a sărbători prin cântece, glume și jocuri amuzante. Și în acest an, pe 22 decembrie, au reușit să învie spiritul sărbătorilor de altădată, toată lumea bună se adună la șezătoare, care se află la ce-a dea a patra ediție, ca să învețe colinde, să adune glume și ghicitori, să savureze bucate tradiționale și să stea la un pahar de vorbă.

Mariana Mikesell: “Am fost născută într-un sat pitoresc din nordul Moldovei, într-o familie numeroasă: mama are șapte surori și un frate, tata are cinci frați și o soră.

Mi-am petrecut copilăria alături de bunici, mătuși, unchi și verișori. Îmi amintesc cu drag și nostalgie de timpurile când se adunau vecinii, prietenii, rudele la bunica acasă, torceau lână, țeseau covoare, împleteau ciorapi pana în zori de zi, până când cânta cocoșul!

Mama este o iubitoare de folclor și de tradiții. Covoarele de lână țesute manual au avut un rol deosebit în casa noastră. Am învățat a țese la stative, a face mosorele din lână, a da cu suveica. În fiecare iarnă țeseam câte un covor mare “ Război”, “Corzincă”, “ Ungheraș”…Unele le foloseam în casă, iar cele mai frumoase și deosebite le păstram pentru zestre. Când m-am căsătorit peste ocean, am venit cu câteva covoare de lână, care nu sunt un lux, ci un sentiment de mândrie și cu miros de istorie. Locuind de mulți ani departe de locurile natale, îmi regăsesc copilăria în acele seri de șezătoare, petrecute în sat și în poveștile cu tâlc ale lui Ion Creangă. Deși m-am stabilit cu traiul departe de baștină, și-am îmbrățișat cultura și viața americană, arta DECEMBRIE

2018 • HORA | 34

populară, folclorul, ne definesc ca națiune și ne amintesc de rădăcinile noastre. Deși noi nu toarcem lână, nu desfacem porumb, ci colindăm, spunem proverbe și zicători, prin care să se evidențieze înțelepciunea poporului nostru. Șezătorile ne dezvoltă gustul pentru armonie și ne cultivă spiritul de echipă. “Sorcova Vesela” este o sărbătoare de suflet pentru întreaga familie. Lumea vine îmbrăcată în straie naționale, unde este întâmpinată cu pâine și sare de către gazdă. Programul festiv începe cu cântece din folclor, ghicitori și replici de la bătrâni adunate. Apoi urmează colindele, Sorcova, Plugul Cel Mare, Capra, Ursul și alte datini păstrate din străbuni. Anul acesta am format organizația non profit “Casa Mare”, sub acoperișul căreia ne vom desfășura activitățile cu mai multă amploare.

Aliona Colța: “Soțul meu, Alexandru, lucrează în calitate de manager de proiecte în construcție, iar eu lucrez în calitate de estetician. Avem doi copii, Sandra și Leonardo.

Suntem în Sacramento de patru ani. În fiecare an avem plăcerea să mergem la șezătoare, ne simțim ca în Moldova, aici simțim sărbătorile de iarnă, care se apropie cu tradiții frumoase, bucate gustoase și muzică veselă, le putem arăta copiilor noștri un exemplu bun de urmat.

Departe de casă, de patrie și de părinți, ne-am regăsit aici în Sacramento. Suntem foarte norocoși și fericiți că putem reda această bogată tradiție și cultură copiilor noștri!

Marta Caraculac: Departe de casă, patrie, părinți, rude, tradiții, cultură și dragostea față de Moldova, ne-am regăsit frumos, toți aici pe acest pamânt în Sacramento.

Suntem foarte norocoși și fericiți că putem reda această bogată tradiție copiilor noștri. Ei se alătură cu mare drag și perseverență la toate evenimentele tradiționale! Suntem mândri că ne regăsim aici în Sacramento, o mână puternică de concetățeni, care ne alinăm dorul tradițional unul cu celălalt!

Mariana Mititelu: Emigrând pe continentul American, am rămas foarte surprinsă de comunitatea de moldoveni pe care am întâlnit-o aici. Am venit cu multe îndoieli și temeri

pentru încercările care ne așteptau. E pentru prima dată când întâlnesc așa de mulți moldoveni. Chiar de la prima întâlnire cu organizatoarea șezătorii, Mariana Mikesell, ne-a împărțit poezii și cântece, ne-a făcut să ne simțim ca o echipă. Am gustat și plăcinte, și sarmale, multe bucate pregătite ca la mama acasă. Această șezătoare m-a întărit și mi-a dat curaj pentru a merge mai departe spre o integrare pozitivă în “țara făgăduinței”.

Ina Lupu: Suntem stabiliți în Sacramento de șase ani. Începutul nu a fost unul ușor, am fost rupți de țară, rude, prieteni, iar când am aflat despre “Sorcova, Vesela”, ne-am bucurat să-i cunoaștem pe concetățenii noștri. La această ediție, copiii noștri au ocazia să înțeleagă tradițiile frumoase ale neamului nostru, să-l întâmpine pe Moș Crăciun, să recite poezii lângă pomul de Crăciun, plin cu surprize. Cel mai frumos cadou a fost să ne revedem părinții la acest eveniment, unde șiau văzut nepoții în straie naționale.

Ecaterina Tudoreanu: Suntem originari din Moldova, orașul Călărași.

Am venit în Sacramento în mai 2011, câștigători ai Loteriei Vizelor.

Ajungând în Statele Unite, neavând pe nimeni apropiați, fără a cunoaște limba engleză, a trebuit să luăm viața de la capăt. Ne-am bucurat să aflăm de existența unei comunități mari de moldoveni, o biserică românească.

Aici am absolvit cu trei ani în urmă American River College. De aproape doi ani lucrez într-o companie financiară și, totodată, studiez la Universitatea Kaplan despre investiție și finanțe. Eugen lucrează șofer pe tir.

Creștem împreună patru copilași minunați. Am participat la toate trei ediții ale șezătorii “Sorcova Vesela” și așteptăm cu nerăbdare ediția din anul acesta.

Natalia Covali, San Francisco: Sunt venită și eu dintr-o țară frumoasă, Moldova. Am ajuns în San Francisco acum 11 ani. Suntem șase, eu, mama, tata, soțul și doi flăcăi frumoși. Ne acomodăm repede condițiilor americane, dar ducem dorul de țărișoara noastră. La prima șezătoare a participat și mama mea, Olga Sercer, care are un dar mare de a pregăti bucate naționale. De la masă nu au lipsit sărmăluțele pentru toți musafirii, și multe alte daruri.

DENIS VACARITĂ, DEGHIZAT ÎN MOȘ CRĂCIUN

SLAVA DRAGOMIR, SACRAMENTO

Am luat ștafeta și de atunci, meseria mea la șezătoare de doi ani este pregătirea plăcințelelor, sarmalelor și colacilor pentru urători.

Aurica Kirkwood: Povestea visului meu american începe din momentul în care am coborât din avion și m-am îndreptat spre Sacramento prin arșița acelui 31 august, 1999. Avem o comunitatea atât de frumoasă, inteligentă, artistică și totodată plină de verva dansului și a cântului, asta mă face să mă simt mereu tânără în interior. Acest elan pe care îl am în suflet vine și din faptul că de patru ani, ne adunăm să ne simțim ca acasă.

Nu este o exagerare. Cu “Sorcova Vesela” ne simțim de parcă am fi la gura sobei, cu un fus în mana, cu o glumă pe buze, cu o scânteie în ochi, cu o mișcare frumoasă în dans, cu un cânt venit din inimile strămoșilor și, apoi, așternut pe inimile celor ce jinduiesc să aducă Moldova aici unde locuim. Sunetul cobzei și al buciumului, al fluierului și al viorii, mirosul de sarmale și mămăligă,

izul de busuioc și colac, ne amintesc că aici este casa noastră! Toată scena și sala de ceremonii miroase a casă, a sărbătoare și a Moldova! Aici se păstrează tradițiile noastre strămoșești, se dansează dansuri populare, se cântă, se meșteșugărește, se glumește, se mănâncă și se veselește ca acasă. Am participat la multe sărbători de iarnă acasă. Iarna îmi aduce aminte de copilăria mea fericită, îmi bucură inima cu o colindă autentică, cu o urătură spusă cu ardoare sub brăduțul nostru, cu o înscenare de urs sau capră, cu un zâmbet de copil după ce este așezat pe genunchii lui Moș Crăciun. Iarna din Sacramento mă apropie de casă, mă apropie de rădăcini, de copilărie.

Violeta Courter, San Diego: Am venit în SUA cu 14 ani în urmă cu o viză de logodnă. Pe atunci, fiica mai mare avea cinci ani. M-am căsătorit aici cu un cetățean american. Am obținut licența de paralegal și acum sunt angajată la o companie interstate și ocup funcția de litigare pentru statul Hawaii. Deși distanța nu e așa de scurtă, îmi fac timp să-mi vizitez prietenii de câteva ori pe an, e o diasporă moldovenească foarte activă. În Sacramento, mă simt ca acasă, cu bucate moldovenești, vin de casă. Când merg acolo, am impresia că zbor spre Moldova pentru câteva zile. Această șezătoare este îndrăgită și mult așteptată nu numai de cei maturi, dar și de copii. Cu Moș Crăciun și Albă ca Zăpada, copiii simt și cred în magia sărbătorilor de Crăciun.

Slava Dragomir: La șezătoarea noastră în Sacramento se adună prieteni din toată California, petrecem sărbătorile într-o atmosferă caldă, plină de folclor și ospitalitate. Pentru noi, “cei de pe scenă”, e un lucru ușor de a juca spectacole improvizate, cu elemente atât clasice, cât și moderne. Ne reușesc de minune, pentru că avem o audiență prietenoasă, practic, ne-am înrudit pe plaiul cald, departe de baștină.

DECEMBRIE

2018 • HORA | 35

TRA ENIF UCSELUGEN

UN SUFLET LIBER, CARE PICTEAZĂ ENIGMATIC VISELE UNEI COPILĂRII SAN DIEGO PICTUR

Ă

DE

IRINA

NEGULESCU

|

THE

IN

GALLERY

|

WWW.NEGULESCU.COM

În 1988 a absolvit Școala Populară de Veți observa că majoritatea artei Artă din Constanța, iar peste un an Irinei redă viața sub apă, ceea ce emigrase în SUA, unde și-a continuat este foarte dificil de portretizat în studiile la Mesa College si apoi la artă. Cei interesați să admire Universitatea de Stat din San Diego. frumoasele ei operele pot vizita Educată în perioada comunistă în galeria ei personala “The IN Gallery” România, în pictură se regăsește drept în San Diego, California, unde un suflet liber, fapt care și explică pictează și își expune lucrările. capacitatea excepțională a Irinei de a “Admiratorii mei sunt de surprinde esența subiecților ei, în pretutindeni, cei care îmi văd munca special copiii și figura femeii. Toate pe rețelele de socializare, sau la acestea o caracterizează drept o deschideri, devin cu timpul fani, adevărată artistă, unică în felul său. oaspeți și chiar clienți. Unii își pot “Îmi place să arăt senzualitatea femeii permite lucrările mele, alții le prin culorile transparente a pânzelor admiră”. Eu una, mă bucur că sunt care ating corpul, prin razele soarelui văzute și admirate. care strălucesc pe părul lung și pe Picturile Irinei Negulescu le veți pielea senzuală. Reacția pe care o observa și în alte galerii din San primesc în timpul pictatului este un Diego și Laguna Beach. Astăzi, sentiment mixt. Unii sunt mai pasiunea Irinei revine în pictura conservatori și se simt mai în expresivă figurativă, în apusuri și siguranță când văd copii, apusul de mări (oceane), dar și în picturile Natalia De la înființarea până soare și leGhilașcu: admiră foarte mult. Cu organizației murale angelice. “Nu m-am gândit acum, câte inimi de copii ați reușit să atingeți? trecerea timpului, am adunat fani niciodată de ce pictez. Sunt foarte atrași de arta figurativă. Simt o inspirată, încep să pictez și nici nu Ștefania Magidson: Am conceput enormă bucurie să expun lucrările și implementat observ câteva cum trece timpul. Am trăit programe, angajarea educaționali alături de alțiincluzând artiști care exprimăde referențivremuri grele la când eram copilă, așa orfelinatul Micul Prinț, construirea unui teren de joacă și erau pline de realități aceeași artă”, spune Irina. că visele mele de sport la orfelinatul din Rupea și o colaborare cu “Hospice of Hope” pentru un program dedicat copiilor cu boli paliative și pregătirea personalului medical în acest EB MRBI R 210 • O HR OA R A | 67 D EN CO E IM EI E 20 81 8 • H | 3 domeniu.

inaccesibile și de o imaginație pozitivă despre rochii frumoase, prinți și prințese, fluturi și trandafiri, totuși noaptea, visele sunt încă foarte sumbre, sinistre și din altă lume întunecată”, ne explică artista.

Periile sale enigmatice arată profunzimea și realismul cu o forță de viață vibrantă. Talentul ei incredibil este prezentat în picturile sale unice subacvatice de femei frumoase.

Mă simt mai atrasă și mai inspirată să pictez lumina și frumusețea, așa că am ales teme fericite și culori calde.

Este o adevărată terapie”

Ă

“M-am născut și crescut în Constanța, chiar vizavi de 'Plaja Modern'. În timpul verii, încă de copil săream în apă de pe dig și înotam pană la mal. În SUA tot lângă mare am ales să mă mut cu traiul.

Acum am chiar și licență pentru scufundare.

Culorile văzute sub apă mi se par mai puternice și mai clare decât cele din natură. Femeile sunt foarte accesibile pentru a fi foto-model, am două surori, nepoate, foarte multe prietene care se bucură să pozeze pentru mine pe gratis. De cate ori am nevoie să pictez un profil, o mână, un picior, mă ajută fetița mea de 16 ani să pozeze”.

TSITRA ,UCSELUGEN

Irina a făcut și o facultate de Design Vestimentar și Arte Fine. Pe vremurile studenției, a mers la competiții de design în Los Angeles, unde a luat și premii. Cu toate acestea, premiile se refereau mai mult la talentul ei artistic, motiv pentru care a abandonat facultatea de design și s-a orientat mai mult pe pictură, ceea ce i-a plăcut cel mai mult. Înainte de a deveni o artistă renumită, Irina a câștigat multe premii pentru expozițiile sale. A apărut de nenumărate ori la radio, la televiziunea locală din San Diego, și a fost prezentată și pe show-ul transmis la nivel național, "Păgânii maeștrilor”.

Inspirația mea provine din libertatea pe care o exprim, din pasiunea pentru dans și muzică și din dragostea față de marea albastră, cerul strălucitor și o lume frumoasă care mă înconjoară în fiecare zi.

ANALIZE / ULTRASOUND CONSULTAȚIE MEDICALĂ MASSAGE THERAPY BOTOX PROGRAM DE SLĂBIT LASER PRP

NOIEMBRIE 2018

EIRBMECED

SUNT INTERESATĂ ÎN ACESTE SERVICII:

73 | AROH • 8102

ediția 03

ANIRI

În România, își expunea picturile la Casa de Cultură, împreună cu alți studenți de la Școala Populară de Artă și picta deseori pentru prieteni și familie, fără să pună valoare pe ele. Ajunsă în SUA, a început să-și expună lucrările alături de grupuri de artiști, apoi a făcut expoziții cu patru artiști, apoi trei până a fost gata să prezinte un show solo. Cu timpul, valoarea artei sale a crescut.

PH: 773-654-1082 4176 W MONTROSE AVE, CHICAGO, IL 60641

COLORADO PRINDE CULORI CU FLORILE UNEI AFACERI DE MOLDOVENI

scopul nostru nu putea deveni realitate. Desigur, a fost nevoie de o investiție mult mai costisitoare decât ne așteptam, însă, am decis sa mergem înainte și am ales colaborarea cu China. Istoria nu se oprește aici. Pentru a ne poziționa afacerea pe piața americană, am participat la diverse expoziții, concursuri și târguri. Succesele nu au ezitat să apară după participarea la evenimentul anului “ Bridal Show” din Colorado.

NATALIA GHILAȘCU Totul a început de la două surori, ca două flori. Una jurnalistă și cealaltă juristă, au activat în Republica Moldova, ca într-un final, să ajungă floriste cotate peste ocean. Este vorba despre Nina Cerescu și Tatiana Castro, care locuiesc în statul “Colorful Colorado”, de aici a venit dragostea pentru natură și, în special, pentru flori. De doi ani, fondatoarele transformă nunțile americanilor în amintiri pentru o viață, așa au decis să-și împlinească visul de a construi o poveste de succes în SUA.

DIN DORIN

ȚA

COLORADO NINA CERESCU ȘI TATIANA CASTRO

DE A LIVRA

ȚII ȘI DE A CREA COMPOZIȚII FLORALE, EMO

CELE DOUA SURORI AU LANSAT O COMPANIE, CARE TRANSFORM

Ă

ORICE EVENIMENT ÎN AMINTIRI FRUMOASE

ȘI

MEMORABILE.

Așa s-a născut “Red Tie Innovations”, o companie ambițioasă, precum sunt și fondatoarele care și-au pus în gînd de a aduce un suflu inovativ în lumea floristică. Denumirea e de la sine înțeleasă, pentru că livrarea este făcută la cel mai înalt nivel, fie că este vorba despre o nuntă, DECEMBRIE

2018 • HORA | 38

sau o zi de naștere. Simbolul companiei, un papion roșu, nu lipsește unei ținute prezentabile. Inovația afacerii este livrarea acompaniată de video, poze, mesajul transmis celor dragi și muzica preferată a destinatarului. Astfel, fondatoarele transformă nunțile americanilor în amintiri pentru o viață. Această frumoasă istorie a început cu nopți de nesomn și vise, care au fost scrise pe hârtie, își amintește Nina Cerescu.

Pentru că pe acest continent supraviețuiesc doar cei ambițioși, au decis să-și îndeplinească visul american. “Pe hârtie, totul arăta mult mai simplu, însă făcând primii pași, am înțeles că fără produsele personalizate necesare nouă și importate din China,

Potrivit Tatianei Castro, diaspora moldo-română a fost alăturide primii pași de la înființarea companiei și mereu găsește îndrumarea și susținerea lor, pentru care le este recunoscătoare. “E atât de frumos atunci când ești departe de meleagurile tale, dar oricum te simți ca acasă. Astfel, noi suntem prezente la majoritatea evenimentelor organizate de basarabeni și frații noștri români”, mai adaugă Tatiana. Fondatoarele sunt în proces de a-și deschide și magazinul cu aceeași denumire, “Red Tie Innovations Flowers and Gifts”, iar pentru aceasta, au și o listă de vendori locali cu care colaborează. Potrivit fondatoarelor, cererea vine și din alte state, dar este deocamdată un proiect de viitor, ceea ce le-ar permite să-și extindă arealul de distribuție.

“Clientela noastră este foarte diversă, de la consumatori indieni, chinezi, coreeni, ruși, americani și desigur diaspora românească. De fapt, dacă așteptările clientului sunt atinse și le oferi o experiență plăcută, succesul companiei va fi garantat. “You bring the thoughts, We will bring the flowers” este motto-ul nostru, bazat pe calitate”, ne explică Tatiana Castro. Nina Cerescu crede că nu e important de unde vii, ci e important unde mergi. Cheia succesului este să țintești un scop care vine din adâncul inimii, numai așa, eșecurile te pot ocoli. Indiferent de greutățile întâmpinate, fondatoarele ne îndeamnă să nu cedăm, să mergem doar înainte!

Pentru asta, compania “Red Tie Innovations” îți va livra cele mai proaspete și frumoase flori.

Moldova Deluxe is the official importer of Moldovan wine, cognac/divin, vodka and sparkling wine in USA. In the words of Louis Pasteur, “one bottle of wine contains more philosophy than any other book in the world”, while Cicero stated that “wine is bottled poetry”. Within this rich philosophy and poetry of the human experience of wine, is the unique story of Moldova.

ASAP Imports Co 409 W Algonquin Rd, Mt Prospect, IL 60056 Tel: +1 773 598 9463; Fax: +1 773 305 5534 asapimports@gmail.com www.moldovadeluxe.com