tracy wilkinson
E xorciÂżtii Vaticanului Alungarea diavolului ĂŽn secolul XXI
THE VATICAN’S EXORCISTS TRACY WILKINSON „THIS EDITION PUBLISHED BY ARRANGEMENT WITH GRAND CENTRAL PUBLISHING, NEW YORK, NEW YORK, USA. ALL RIGHTS RESERVED.”
Traducere ¿i adaptare în limba românå: Gabriela Martina
© 2007 House of Guides Tel.: (0040)21-317 91 31, Fax: 224 31 86 E-mail: office@houseofguides.ro www.houseofguides.ro © Toate drepturile în limba românå apar¡in în exclusivitate Editurii House of Guides. Este interziså reproducerea integralå sau par¡ialå a lucrårii sub orice formå, fårå permisiunea scriså a Editurii House of Guides. © Romanian language rights reserved. Copyright by House of Guides. This book may not be reproduced in whole or in part without written permission of House of Guides.
Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României WILKINSON, TRACY Exorci¿tii Vaticanului/Tracy Wilkinson – Bucure¿ti: House of Guides, 2007 ISBN 978-973-1773-32-2 821.111-32=135.1
cuprins prolog .................................... 5 capitolul i - Introducere .................. 1 3 capitolul ii - O privire de ansamblu .......... 1 8 capitolul iii - Pu¡inå istorie ................ 3 7 capitolul iv - Exorci¿tii .................. 5 7 capitolul v - Pacien¡ii .................... 8 9 capitolul vi - Cultele sataniste ............ 1 1 3 capitolul vii - Divergen¡e în sânul bisericii .... 124 capitolul viii - Sceptici ¿i psihiatri ........ 1 2 9 note .................................... 1 4 1 bibliografie ............................ 144
prolog Margherita pare normalitatea întruchipatå. Înaltå, cu ochi alba¿tri, blondå, italianca de 45 de ani are suple¡ea ¿i ¡inuta unei dansatoare profesioniste, ceea ce ¿i este. Provine dintr-o familie bunå, este fiica unui chirurg ¿i a unei profesoare de muzicå. Vorbe¿te calm ¿i clar, nefiind o intelectualå, ci o persoanå educatå ¿i binevoitoare. Exorcistul este pårintele Efrem Cirlini din Bologna. La cei 79 de ani ai såi, pårintele Efrem este printre cei mai båtrâni exorci¿ti din cei aproximativ 350 câ¡i existå în Italia. Seamånå oarecum cu Mo¿ Cråciun, cu barba sa mare, albå ¿i stufoaså, care laså så se ghiceascå ni¿te forme rotunde pe sub sutana închiså la culoare. Poartå un brâu lat din piele în jurul taliei ¿i o micu¡å cruce din lemn prinså în piept, în partea stângå. De ani de zile, Margherita ¿i Efrem se întâlnesc såptåmânal, uneori numai pentru a se ruga, iar alteori pentru ceea ce amândoi socotesc a fi un proces complex de exorcizare a demonilor care o posedå pe aceastå femeie nelini¿titå. O exorcizare adevåratå, la fel ca ¿i psihoterapia, nu rezolvå lucrurile într-o singurå ¿edin¡å. Izgonirea diavolului poate så dureze mult, foarte mult. Ceea ce se petrece în Italia, în numeroase biserici catolice, este un ritual acceptat de Vatican, în care sunt implicate persoane care cred cu adevårat. Nu este ca la Hollywood. 5
exorci¿tii vaticanului Într-o diminea¡å caldå de varå târzie, Margherita ¿i Efrem s-au întâlnit pentru una dintre ¿edin¡ele lor. Era într-o zi de vineri, iar aceste întâlniri erau ceva foarte firesc în programul Margheritei, ca mersul la dentist sau lec¡iile de dans pe care le ¡inea. Femeia på¿i dezinvolt prin u¿a grea de lemn a vechii biserici Sf. Grigorie Sirul, care data din secolul al XVI-lea, situatå pe o strådu¡å lini¿titå din centrul ora¿ului Bologna, unde slujea pårintele Efrem. Afarå, ma¿ini Smart ¿i motorete, într-un permanent du-te-vino, în acel ora¿ celebru atât pentru autoritå¡ile sale comuniste, cât ¿i pentru arhitectura renascentistå ¿i clådirile de culoarea teracotei. Înåuntru, båtrâne îmbråcate complet în negru murmurau rugåciuni în fa¡a unor mici altare ¿i aprindeau lumânåri. Modernitate ¿i tradi¡ie, douå lumi cât se poate de diferite. ªi totu¿i, nu se confruntau, ci se intersectau. Un locuitor din Bologna contemporanå a¿tepta så fie ajutat printr-un ritual stråvechi. Pårintele Efrem ¿i Margherita au început så rosteascå rugåciuni ¿i binecuvântåri. Dar, dintr-odatå, Margherita s-a transformat în altå persoanå, când plinå de furie, când spå¿itå, vorbind cu un glas ce venea de undeva din adâncurile necunoscute ale fiin¡ei ei ¿i sco¡ând ni¿te ¡ipete ascu¡ite, al cåror ecou råsuna sub bolta micii încåperi din impunåtoarea bisericå medievalå. – Padre nostro Che sei nei cieli, santificato il Tuo nome, Tatål nostru Care e¿ti în ceruri, sfin¡eascå-se numele Tåu, au început ei så rosteascå la unison… Margherita ståtea într-un scaun verde de plastic, în mijlocul încåperii. Alåturi, pe o maså mare din lemn, ovalå, se aflau instrumentele necesare pentru exorcizare: cartea ro¿ie cu ritualuri ¿i rugåciuni, un crucifix de argint, o sticlå cu apå sfin¡itå de la Lourdes ¿i un bidon mic de plastic cu mir. Efrem î¿i puse în jurul gâtului o stolå de satin purpuriu, apoi se a¿ezå în dreapta Margheritei. Aceasta aruncå o privire rapidå prin încåpere, fixându-se apoi într-un punct aflat undeva, departe. Cu degetul mare de la mâna dreaptå începu så-¿i frece mâna stângå, tot mai nelini¿titå. 6
Prolog – Ave Maria, cea plinå de gra¡ie… Sfântå Maria, Maica lui Dumnezeu, roagå-te pentru noi, påcåto¿ii, acum ¿i-n ceasul mor¡ii noastre… Efrem începu så se mi¿te în spatele Margheritei, puse mâinile pe capul ei, apoi o unse pe frunte cu mir, fåcând semnul crucii. Preo¡ii spun cå acestea sunt simbolurile religioase de care diavolul se teme cel mai tare. Imediat, chipul Margheritei începu så se schimonoseascå ¿i obrajii så se înro¿eascå. Efrem continuå så o ¡inå apåsat, fåcând semnul crucii pe fiecare mânå ¿i la ceafå. Femeia începu så se strâmbe, ca ¿i cum ar fi fost în mare suferin¡å. Deodatå, vocea îi deveni slabå ¿i rågu¿itå, în timp ce ea încerca så continue så spunå rugåciunea. – Gesù Cristo! Iisuse Hristoase! Începu så tremure, trupul ei sub¡ire fiind cuprins de convulsii violente. – Nu pot så fac asta! rosti ea cu o voce incredibil de groaså. Expira repede ¿i zgomotos, plescåind din buze aproape comic, ca un copil care face baloane de såpun, ca ¿i cum ar fi dat afarå un fum toxic. Scutura din cap, înainte ¿i înapoi, înainte ¿i înapoi. Din când în când, îi revenea vocea normalå, apoi iarå¿i apåreau celelalte voci: o voce rågu¿itå, din fundul gâtului, apoi una de feti¡å ¿i, cel mai uimitor, o voce profundå, masculinå. La un moment dat, ea înså¿i vorbea despre ea conjugând verbele ¿i folosind pronumele la forma masculinå. Cel care vorbea era, dupå cum avea så explice Efrem mai târziu, însu¿i diavolul. Îngrijorat, dar perseverent, pårintele Efrem i-a pus pe piept un crucifix mare. – Roagå-te pentru noi! implorå el, într-o litanie adresatå sfin¡ilor. – Sfinte Mihail, roagå-te pentru noi! Sfinte Gabriel, roagå-te pentru noi! Sfinte Rafael, roagå-te pentru noi! Margherita încercå så dea la o parte crucea ¿i î¿i dådu ochii peste cap, cu un aer de scârbå. Reac¡ia ei violentå se manifestå când preotul rosti numele ultimului papå, Ioan Paul al II-lea. Se luå cu 7
exorci¿tii vaticanului mâinile de cap ¿i începu så urle. De fiecare datå când preotul mi¿ca crucea, ea nu mai avea glas, se sufoca. – Signore pieta! Doamne, fie-ºi milå! striga Efrem. Elibereazå-ne, Doamne! Deodatå, Margherita începu så scoatå ni¿te gemete de parcå ar fi fost ale unui monstru. Iarå¿i ¿i iarå¿i. Ståtea nemi¿catå în scaunul acela verde, cu mâinile ¡epene ca ni¿te gheare. – Mi-e silå! icni ea, suflând din greu. Basta, stupido prete! Destul, popå idiot! Pårintele Efrem se dådu deoparte ¿i luå din nou cårticica ce con¡inea ritualurile de exorcizare. Strângând crucifixul în mâna dreaptå, î¿i fåcu de trei ori semnul crucii, la frunte, la buze ¿i în partea stângå a pieptului. Se duse din nou în spatele Margheritei, o atinse pe cap ¿i începu så rosteascå rugåciunea de exorcizare. Ea închise ochii, apoi chipul i se schimonosi. Oasele fe¡ei devenirå mai proeminente, ea påru mai slabå. Începu så-¿i fråmânte mâinile fårå încetare. – Basta gia! strigå ea, dând din picioare. Nu mai suport! Basta gia, prete! – Piei, Satana! rostea Efrem. Piei, ispitå diavoleascå! Piei, Satana! – Nu! strigå Margherita. Nu! Nu! Nu! Apoi, clåtinând din cap, î¿i duse aråtåtorul la buze, ¿uierând: ª¿¿¿¿! – Crezi în Dumnezeu? întrebå Efrem. Margherita se strådui så råspundå. οi puse din nou mâna pe picior, se luå cu mâinile de cap ¿i råsuflå cu dificultate. Cu o voce slabå, încât abia se auzea, murmurå: – Cred. – Crezi în Iisus Hristos? întrebå din nou Efrem. Ea påru cå ezitå, închise ochii, îi deschise din nou ¿i î¿i fixå privirea spre tavanul înalt. Din nou, cu o voce pe care se stråduia så ¿i-o facå auzitå, råspunse: – Da, cred. Imediat Efrem începu så spunå din nou „Tatål nostru”. Trupul Margheritei se încordå în timp ce preotul se ruga asupra ei. 8