istoria e servita by Florin Curavale

Mariangela Rinaldi • Mariangela Vicini

ISTORIA E SERVITÅ PRÂNZUL LA CURTE Vicii ¿i virtu¡i la masa personalitå¡ilor din istorie

Traducere ¿i adaptare în limba românå: ªERBAN LILIANA

© 2007 House of Guides Tel.: (0040)21-317 91 31, Fax: 224 31 86 E-mail: office@houseofguides.ro www.houseofguides.ro © Toate drepturile în limba românå apar¡in în exclusivitate Editurii House of Guides. Este interziså reproducerea integralå sau par¡ialå a lucrårii sub orice formå, fårå permisiunea scriså a Editurii House of Guides. © All Romanian language rights reserved.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României RINALDI, MARIANGELA Istoria e servitå – Mariangela Rinaldi, Mariangela Vicini Bucure¿ti : House of Guides, 2007 ISBN 978-973-1773-19-3 I. Vicini, Mariangela 641.55

Antica ¿i moderna poveste Spune cå marii råzboinici, bårba¡i ilu¿tri, Erau faimo¿i pentru mâncare; Totul se termina cu cine ¿i festivitå¡i: ªi, de fapt, un erou fårå poftå Are aerul unui neserios. Giuseppe Giusti

Cåtre cititorul care va primi cu bunåvoin¡å povestirile noastre

NOTÅ BIOGRAFICÅ

Autoarele, amândouå cu educa¡ie umanistå, una cu caracter istorico-artistic, cealaltå filozofico-literar, tråiesc în Parma. Dupå experien¡a învå¡åmântului ¿i-au aprofundat interesul urmårind câteva linii de cercetare care, pentru Mariangela Rinaldi Cianti, merg de la angiografie, la istoria artei ¿i anticariat, iar pentru Mariangela Chezzi Vicini, de la didacticå, la istoria localå ¿i literaturå. Una originarå din Toscania, cealaltå din Lombardia, s-au întâlnit într-un ora¿ ca Parma, unde cultura mâncårii se tråie¿te în cotidian ¿i unde încå mai este puternic sensul tradi¡iei culinare. De aici a pornit ideea cåutårii ¿i adunårii de mårturii, întâmplåri istorice ¿i curiozitå¡i din acel patrimoniu de valori, chiar ¿i religioase, care se leagå de civiliza¡ia la maså. Dupå succesul cår¡ii La maså cu Sfin¡ii, au continuat cåutarea lor în domeniul cultural-gastronomic în cartea Cu istoria la maså, în care viciile ¿i virtu¡ile se împletesc în felurile de mâncare ale Marilor personalitå¡i, într-o intrigantå frescå de culori ¿i de gusturi. Autoarele mul¡umesc pentru distinsa colaborare: Doamnei Bellentani de la Restaurantul „I Garibaldini” din Mantova; Doamnei Maria Letizia Monici de la „Fornelle” din Parma; Domnului Luciano del Frate de la Cartolibreria Ardesia din Parma; Doamnei Valeria Roscelli Vallicelli din Parma; Doamnei Bianca Annigoni din Parma; Doamnei Lella Cavatorta din Parma; Domnului Gianluca Paini de la Patiseria „Torino” din Parma; Doamnei Sonia Ramos Remundin Deledda din Monza; Doamnei Edith Canseco din Buenos Aires; Domni¿oarei Rita Landi din Bologna; Doamnei Maria Tinacci Piccinni din S. Colomba Siena; Dr. Enrico Magnani din Parma; Doamnei Isabella Wesslau din Parma.

CÅTRE CITITOR

Nu istoria mâncårii, ci istoria în mâncare. Stând, în mod virtual, la masa celor care au fåcut istoria, aruncând priviri curioase spre masa lor, vom descoperi faptul cå gusturile ¿i savoarea dezvåluie caracterul, temperamentul, stårile de suflet, dar ¿i momentul istoric, politic, schimbårile sociale ale obiceiurilor ¿i ale tendin¡elor alimentare. Descoperim astfel evolu¡ia umanitå¡ii care, de la felul de mâncare biblic, lintea, la fast-food-ul de aståzi, continuå, în mod inexorabil ¿i cu toate implica¡iile sale, så se reflecte în ceea ce luåm în vârful furculi¡ei! Sunt foarte mul¡i protagoni¿tii istoriei care au låsat amprenta personalitå¡ii lor într-un fel de mâncare. De aceea este normal så ne întrebåm dacå acest lucru se datoreazå inventivitå¡ii unui bucåtar bizar sau unei trimiteri clare cåtre gusturile personale, cåtre preferin¡ele lacome, cåtre imaginea care ne-a fost transmiså de cåtre iconografia oficialå a eroilor no¿tri. Regina Victoria, de exemplu, din marele numår de re¡ete care îi poartå numele, trebuie så fi fost o mare gurmandå, mai ales cå prefera trufele, homarii ¿i cåp¿unile. Evita Péron nu mânca aproape nimic, Garibaldi în schimb „påteazå” cu ro¿ul cåmå¿ii sale glorioase aproape toate mâncårurile frugale care îl amintesc, Nero le aprinde ¿i Cleopatra le acoperå cu petale de trandafiri. Fårå a avea preten¡ia de a expune istoric, ne place totu¿i så credem cå tocmai în aceste profiluri gastronomice, în aceste feluri de mâncare, în aceste re¡ete pe care ve¡i avea bunåvoin¡a så le citi¡i, a¡i putea gåsi savoarea atâtor întâm-

plåri. Curiozitatea intrigantå sfâr¿e¿te prin a låsa astfel locul reflec¡iei ¿i evaluårii asupra a cât ¿i cum aceste aspecte cotidiene, mai pu¡in cunoscute ¿i luate în considerare, contribuie, în schimb, la a ne forma o idee cât mai vie ¿i mai apropiatå despre acele personalitå¡i care au ghidat istoria lumii noastre. Printre rânduri va apårea ¿i importan¡a istoricå a banchetului, în contextul cåruia mâncarea devenea deseori un liant (se formeazå alian¡e politice), o demonstra¡ie de putere, manifestare a nevrozei, mesaj al lui Eros ¿i mårturie a civiliza¡iei. Ilustra¡iile textului au menirea de a sublinia modalitatea în care grafica a surprins, în timp, puternica legåturå dintre istorie, mâncare ¿i tradi¡ie.

Autoarele

Pietro Longhi (picturå atribuitå lui), Il convito in casa Nani (n.t. Banchetul în casa Nani), sfâr¿itul secolului al XVIII-lea, Ca’ Rezzonico

ALBOINO (m. Verona 572)

La masa sa, istorie ¿i legendå „Rosmonda, bea! Pentru mine sângele såu, pentru tine vinul; frumoaså Rosmonda, acesta este destinul: tu l-ai sårutat înainte ca el så moarå; mai sårutå-l o datå.”

8 G. Prati în „Cina lui Alboino, regele” din „Balade”

Cine ¿tie câ¡i dintre noi, în fa¡a unei îmbietoare tåvi aburinde, pline cu alimente fierte ¿i cu o diversitate suculentå de carne, care fåcea odinioarå deliciul palatului, î¿i vor da seama cå participå, în persoanå, la o nouå vizitå, ba mai mult, la perpetuarea unui ritual gastronomic foarte vechi ¿i extrem de sugestiv. Acesta este un fel de mâncare care vine direct de pe masa lui Alboino, regele Longobarzilor (triburi migratoare ale germanilor råsåriteni, care au locuit în antichitate în bazinul inferior al râului Elba ¿i al fluviului Dunårea), so¡ul feroce al Rosmondei care, ajungând în Italia, cu poporul såu, prin ultima invazie barbarå, a fåcut incursiuni prin ¡ara noastrå, dupå cåderea Imperiului Roman. Era primåvara anului 566 când aceastå popula¡ie germanicå, conduså de tânårul rege Alboino, numårând 250.000 de femei ¿i copii, a ajuns la poalele Alpilor ¿i, învingând rezisten¡a slabå a bizantinilor, s-a revårsat în câmpia râului Pad, despre a cårei fertilitate se povestea încå de pe atunci. Longobarzii mâncau carne de toate felurile, de la cea de animale sålbatice, la cea de bovine, porc ¿i alte animale de curte.