CARTEA RECORDURILOR LUMII ANTICE
ALLAN KLYNNE & CECILIA KLYNNE
Antika rekord boken Autori: Allan Klynnex & Cecilia Klynne © Allan & Cecilia Klynne, 2003 First published by Wahlström & Widstrand, Stockholm, Sweden Published in the Romanian language by arrangement with Bonnier Group Agency, Stockholm, Sweden
Traducere ¿i adaptare în limba românå: Mircea Bucurescu
© 2007 House of Guides Tel.: (0040)21-317 91 31, Fax: 224 31 86 E-mail: office@houseofguides.ro www.houseofguides.ro © Toate drepturile în limba românå apar¡in în exclusivitate Editurii House of Guides. Este interziså reproducerea integralå sau par¡ialå a lucrårii sub orice formå, fårå permisiunea scriså a Editurii House of Guides. © All romanian language rights reserved. Copyright by House of Guides. This book may not be reproduced in whole or in part without written permission of House of Guides.
Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României KLYNNE, ALLAN; KLYNNE, CECILIA Cartea recordurilor lumii antice/Allan Klynne, Cecilia Klynne. – Bucure¿ti : House of Guides, 2007 ISBN 978-973-1773-58-2 001.9(3)
CUPRINS
Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . .5 Omul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9 Animalele . . . . . . . . . . . . . . . .22 Plantele . . . . . . . . . . . . . . . . . .35 Cerul ¿i Påmântul . . . . . . . . . .41 Fenomene ciudate . . . . . . . . .47 Catastrofe ¿i boli . . . . . . . . . .49 Sculptura . . . . . . . . . . . . . . . . .55 Pictura . . . . . . . . . . . . . . . . . . .61 Literaturå ¿i teatru . . . . . . . . .65 Actori ¿i arti¿ti . . . . . . . . . . . .72 Politica ¿i via¡a publicå . . . . . . . . . . . . . . . . . .79 Popoare ¿i moravuri . . . . . . . .92 Obiecte ¿i colec¡ii . . . . . . . . .100 Vinå ¿i pedeapså . . . . . . . . .113 Clådiri . . . . . . . . . . . . . . . . . .124 Tehnicå ¿i inginerie . . . . . . .136
Cele ¿apte minuni ale lumii . . . . . . . . . . . . . . . .147 Arme ¿i råzboi . . . . . . . . . . .151 Bani ¿i afaceri . . . . . . . . . . . .174 Lux ¿i de¿ertåciune . . . . . . .188 Vicii ¿i pofte . . . . . . . . . . . . .201 Nebunii ¿i nåzbâtii . . . . . . . .210
Fapte cu totul neobi¿nuite . . . . . . . . . . . . .218 Sport ¿i curse de cai . . . . . . .231 Håituieli de animale ¿i lupte de gladiatori . . . . . . . .238 Mâncare ¿i båuturå . . . . . . . .249 Sårbåtori ¿i triumfuri . . . . . .255 Dragoste ¿i pasiuni . . . . . . .263 Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . .270 Comentariu . . . . . . . . . . . . . .271 Indice de nume . . . . . . . . . . .275
CUVÂNT ÎNAINTE Performan¡ele extreme ¿i fenomenele ciudate au fascinat omenirea dintotdeauna, de bunå seamå. Antichitatea greacå ¿i romanå nu fac excep¡ie. Dimpotrivå, literatura clasicå e condimentatå din plin cu anecdote uimitoare ¿i ispråvi cu totul extraordinare, care, într-o mai mare sau mai micå måsurå, au supravie¡uit ¿i au fost încorporate în tradi¡ia culturalå occidentalå. Lista celor ¿apte minuni ale lumii este, poate, cel mai faimos exemplu, dar în vremea alcåtuirii acesteia, mai existau multe altele. Cataloagele cu titluri de manuscrise pierdute ne dezvåluie faptul cå oamenii Antichitå¡ii citeau cu mare deliciu asemenea scrieri ce pot fi denumite cår¡i ale recordurilor. Putea fi vorba de: bizarerii ale Egiptului, animale ciudate, cei mai boga¡i oameni din lume ¿i altele de felul acesta. Bunåoarå, un sculptor ilustru pare så fi dedicat nu mai pu¡in de cinci volume (cu alte cuvinte, cinci suluri de papirus cu lungimea standard de 6-8 metri) celor mai vestite capodopere din lume. Expedi¡ia lui Alexandru cel Mare împotriva per¿ilor (334-326 d.Hr.) a constituit factorul declan¿ator al acestui tip de „literaturå specializatå”. În decurs de numai câ¡iva ani, orizontul grecesc s-a lårgit pânå în India. Aceste paradoxe, cum erau numite asemenea scrieri, sunt, de regulå, expediate în istoria literaturii ca produc¡ii generate de o banalå manie de a colec¡iona fenomene nejustificabile din domeniul etnografic ¿i al ¿tiin¡elor naturale. Fårå doar ¿i poate cå gåsim în acest soi de literaturå ¿i multe tangen¡e cu jurnalistica de rigolå a zilelor noastre, de genul: „Femeie råmaså însårcinatå cu un
5
extraterestru”. Corespondentul acestei specii literare la romani era desemnat cu termenul mirabilia. Chiar ¿i celebrul om de stat ¿i scriitor roman Marcus Tullius Cicero (l06-43 î.Hr.) pare så fi compus o astfel de lucrare, care, din påcate, s-a pierdut. Ceea ce-i fascina cu precådere pe ace¿ti autori de compendii era elementul de prioritate: primul care a scris cu litere, primul care a topit fierul, primul sculptor care l-a înfå¡i¿at pe Ulise cu o bonetå ¿i altele de felul acesta. Când ne-am încumetat så alcåtuim o versiune modernå a acestor pierdute cår¡i ale recordurilor a fost necesar, fire¿te, så ne limitåm în mai multe privin¡e. Din punct de vedere pur temporal, perimetrele în care ne mi¿cåm sunt: epoca greacå clasicå (500-323 î.Hr.), perioada elenisticå (323-31 î.Hr.), Republica Romanå (509-27 î.Hr.) ¿i Imperiul Roman timpuriu (27 î.Hr.- 285 d.Hr.). Întrucât ambi¡ia noastrå a fost aceea de a întocmi o colec¡ie de recorduri cât mai veridicå posibil, am fost foarte selectivi în privin¡a pove¿tilor ¿i legendelor din cele mai vechi timpuri. Dupå cum am låsat deoparte ¿i Antichitatea târzie, când miracolele cre¿tine încep så-¿i facå apari¡ia în istoriografie. A¿adar, cititorii familiariza¡i cu cultura anticå vor resim¡i lipsa unor personaje precum Candaules, Mucius Scaevola sau Lucre¡ia. Au råmas, de asemenea, în afara concursului to¡i zeii ¿i eroii mitologici, fire¿te. Nu figureazå aici nici informa¡iile furnizate de poezia liricå, dramå ¿i foarte pu¡inele romane, deoarece este greu de stabilit dacå acestea vizeazå fapte reale sau pur fictive. La baza acestei cår¡i se aflå numai acele lucråri care, în mod declarativ cel pu¡in, transmit date ¿i evenimente istorice, ceea ce nici pe departe nu ne scute¿te, totu¿i, complet de probleme, de bunå seamå. În vremurile stråvechi, oamenii ¿i zeii ac¡ionau laolaltå, ¿i multe dintre istoriile care aståzi sunt expediate oarecum derizoriu, ca fiind doar „pove¿ti de adormit copiii”, erau privite de cåtre antici drept incontestabile adevåruri cotidiene. Pe care dintre informa¡ii ne putem bizui în mod rezonabil? Chiar ¿i autorii antici au avut de înfruntat aceastå problemå. De pildå, geograful Strabon (cca.64 î.Hr.-cca.21d.Hr.) î¿i då mult osteneala så stabileascå ce anume e adevår faptic ¿i ce e
6
fic¡iune în opera lui Homer ¿i afirmå råspicat cå o bunå parte din ce poveste¿te Herodot, „pårintele istoriografiei”, e cu totul fårå noimå. Pliniu cel Båtrân (23/24 d.Hr.–79 d.Hr.) admite cå e imposibil så spunem ceva exact despre India, bazându-ne pe informa¡ii contradictorii ¿i neverosimile, iar Seneca cel Tânår (între 4 ¿i 1 î.e.n – 65 d.Hr.) î¿i exprimå indignarea fa¡å de istoricii care însåileazå necontenit evenimente senza¡ionale numai pentru a le re¡ine aten¡ia cititorilor, care, altminteri, ar låsa plictisi¡i cartea deoparte. Din ra¡iuni de ordin practic critica surselor era precarå în Antichitate ¿i tradi¡ia oralå juca un rol precumpånitor. Expresii ca: „se spune cå”, „potrivit unei binecunoscute istorii” apar cu mare frecven¡å. Fire¿te cå nici nu exista vreo instan¡å de control autorizatå, care så circule prin ¡arå pentru a judeca, verifica ¿i omologa un record. Arbitrarul ¿i propaganda n-aveau nicio opreli¿te. În ghidul såu de cålåtorie despre Grecia, Pausanias (la mijlocul sec. al II-lea d.Hr.), e practic rezervat în a indica dimensiunile statuii lui Zeus din Olympia – una dintre cele ¿apte minuni ale lumii – deoarece a avut impresia cå aceasta era mult mai mare decât informau cålåuzele locale. Poate fi surprinzåtor ¿i faptul cå recordurile sportive sunt atât de pu¡ine la numår, înså pe oamenii Antichitå¡ii nu-i interesau sutimile de secundå; câ¿tiga acela care, pur ¿i simplu, alerga cel mai repede. De altfel, termenul modern „record” e considerat ca fiind originar din Anglia secolului al XIX-lea, legat tocmai de înregistrårile (record) presta¡iilor sportive. Întocmai ca Pausanias, ne-am acordat, a¿adar, libertatea de a discerne, låsând deoparte acele date pe care le-am socotit ni¿te abera¡ii flagrante, cum ar fi, de pildå, faptul cå în India se gåseau homari de doi metri lungime sau oameni ale cåror tålpi erau întoarse pe dos. Prezicerile le-am ignorat, întrucât e vorba de femei care au nåscut maimu¡e ¿i mon¿tri de diverse soiuri. Am omis ¿i exemplele de prietenii miraculoase sau de extremå fidelitate din Antichitatea romanå, deoarece ¿i acestea sunt, din påcate, de multe ori, lipsite de relevan¡å pentru cititorul modern. În fine, am fost restrictivi ¿i în privin¡a recordurilor omologate pur arheologic, de felul: „cea mai grea ancorå”, precum ¿i în ceea ce prive¿te informa¡iile furnizate de inscrip¡ii, fiindcå atunci cartea ar fi devenit supra-
7
dimensionatå. Dupå cum nici nu pretindem cå am parcurs toatå literatura anticå påstratå, care, de altfel, este nemaipomenit de vastå. Se în¡elege de la sine cå selec¡ia este subiectivå. De aceea, poate cå existå câte un cititor care mai degrabå subscrie cu dragå inimå la cuvântul introductiv al scriitorului satiric Lucian din Samosata (120 d.Hr.-c.190 d.Hr.) în Colec¡ionarul nesåbuit de cår¡i: De bunå seamå, ceea ce faci tu acum este tocmai pe dos de ceea ce ¡inte¿ti. Crezi cå te distingi ca un adevårat om de culturå atunci când cumperi cele mai frumoase cår¡i, dar aici dai gre¿ cu totul, fiindcå asta nu face decât så învedereze lipsa ta de instruire. În ce prive¿te Cartea recordurilor, obiectivul nostru a fost acela de a prezenta o lucrare documentarå, antrenantå ¿i u¿or digerabilå, despre laturile mai necunoscute ale Antichitå¡ii. Inten¡ia n-a fost, a¿adar, aceea de a eviden¡ia viziunea anticilor asupra straniului sau miraculosului, recurgând la comentarii erudite ¿i la stufoase note de subsol, ci aceea de a deslu¿i, în chip oarecum pedagogic, încårcåtura moralå si politicå a textelor-surså în peisajul epocii lor. Dupå cum nici pe departe nu e vorba de o traducere, unde fiecare cuvânt trebuie cântårit pe un talger de aur. Am ales pur ¿i simplu, în maniera anticilor, cele mai dezastruoase, hazlii, ciudate ¿i triviale fenomene ¿i le-am amalgamat într-un singur volum. Nutrim speran¡a ca delectarea cititorilor acestei cår¡i så fie la fel de mare ca aceea a autorilor pe când o scriau. Poate cå cel mai bine e savuratå în doze mici, oarecum în modul în care romanii cu gusturi rafinate amestecau vinul ieftin de ¡arå cu cel nobil, mult râvnit ¿i blând ame¡itor.
Uppsala, aprilie 2003
8