9 minute read
Interviu Șerban Țigănaș, Președinte Dico și Țigănaș Birou de Proiectare
Advertisement
O echipă focusată pe ideea de sustenabilitate, arhitecții DICO și ȚIGĂNAȘ, împreună cu inginerii structuriști și instalatori, lucrează constant pentru a furniza soluții bazate pe ultimele inovații în proiectarea construcțiilor. Fiind din cele mai constante prezențe în rândul celor mai puternice birouri de arhitectură din România, compania a reușit de-a lungul celor 25 de ani de existență să își creeze un portofoliu impresionant care cuprinde o serie de lucrări cu rezonanță pe piața de profil. Cum reușesc să se adapteze la toate cerințele și schimbările din piață și cum se raportează la beneficiari și investitori în prezent am aflat chiar de la dl Șerban Țigănaș, Președinte al Dico și Țigănaș.
Am ieșit dintr-o stare de urgență și ne confruntăm, iată, cu majorări de prețuri, tensiuni la graniță, lipsă de forță de muncă calificată și inflație. Cum reușiți să vă adaptați acestor situații și cum resimțiți piața?
Sincer să fiu nu simt nici panică și nici ceva ieșit din comun în această perioadă. Cred că întreaga lume și nu numai sectorul construcțiilor trebuie să fie mult mai agilă, să se adapteze la un dinamism cu viteză crescută, care nu dă semne că se va schimba prea curând sau vreodată. Avem deja o experiență aș spune bogată, semnificativă. Anul acesta firma noastră împlinește 25 de ani. Nu pot spune că le-am văzut pe toate, dar toate acestea, inflația, forța de muncă, prețurile, mai puțin războiul, care și el e particular, au mai fost în diferite forme. Viața merge înainte și adaptarea e necesară în orice condiții, chiar în momente de echilibru prelungit trebuie să recurgi la schimbări pentru a progresa. Trebuie totuși să recunosc că mai avem de învățat în ceea ce privește abordarea hibridă a lucrului, adică combinația lucrului de acasă și de la birou. Nu intru în detalii, dar cred că ceea ce facem acum nu e cea mai bună soluție. Despre piață nu am o perspectivă completă, pentru că în ultimii ani suntem tot mai detașați de piața de real-estate și orientați către piața de proiecte publice și producție industrială, research and development din sectorul privat. Acestea sunt mult mai stabile și satisfăcătoare atât profesional, creativ, cât și financiar. Totuși aș spune că văd piața ca fiind confruntată cu multe dileme, ceea ce înseamnă că e nevoie de creativitate, experiment, curaj și multe altele care îmi sunt pe plac.
Cum vă raportați la beneficiari și investitori? Ați fost nevoiți să ajustați pe parcurs bugetele sau să renunțați la proiecte pe fondul dinamicii din sector?
La bugete am umblat constant în această perioadă, bineînțeles. Cred că toți au făcut-o, iar
dacă e cineva care nu s-a ocupat de asta sunt convins că are sau va avea probleme. Sigur că există două categorii de clienți, cu atât mai mult din perspectiva acestor adaptări, uneori realizate de urgență și nu foarte ușor de implementat la condițiile actuale ale pieței. O categorie este cea care înțelege importanța contribuției arhitecților în aceste momente și consideră firesc să le asigure resursele pentru eforturile necesare pentru refacerea de bugete, găsirea de soluții viabile. Cealaltă categorie este, ușor de intuit, cea care îi cuprinde pe cei care nu plătesc eforturile acestea. Din fericire avem cel mai mult relații cu cei din prima categorie. Foarte interesant este că și clientul public urmează această clasificare. Există unele entități care reușesc să recompenseze eforturile de actualizare și altele care ignoră acest aspect și consideră că au făcut un contract în care faci orice pentru ei, pe aceiași bani. E foarte interesantă această diferențiere. Despre a renunța la proiecte nu s-a pus problema la noi, în această perioadă. Suntem mai atenți ce proiecte contractăm și ce ofertăm, adevărat.
Potrivit specialiștilor din sectorul de construcții, pentru a diminua impactul majorării prețurilor la materiale, aceștia au apelat la o serie de materiale alternative. Ce părere aveți despre acest fenomen? Ați fost nevoiți să apelați la astfel de soluții?
Întotdeauna a existat o presiune, pe parcursul realizării proiectelor, de a folosi soluții alternative. Această presiune era pusă de investitor și/sau de contractor, care uneori excelează în această direcție, nu neapărat în beneficiul construcției. Aceasta s-a întâmplat și în perioadele în care nu ne confruntam cu aceste fluctuații de reașezare a piețelor. În mod normal, orice profesionist ar trebui să caute optimul în ceea ce privește raportul calitate-preț al proiectului pe care îl propune. Răspunsul este că ne punem mereu problema găsirii de soluții corecte, în linie cu conceptul de calitate convenit cu clientul.
Spuneați într-un interviu acordat recent că în „România practicarea concursurilor de arhitectură este o excepție și nu o obișnuință”. Care ar fi un top 3 „piedici” care stau în fața îndeplinirii acestor concursuri?
Teama entităților publice de a pierde controlul asupra deciziei de contractare cu anume firme. Dacă faci concurs ești obligat să contractezi cu cel care ți-l indică juriul ca fiind câștigător. Există unii care ar dori să impună ei câștigătorul, din diferite motive.
Costurile concursului, care trebuie asumate și care în realitate îți întorc investiția, dacă înțelegi ce câștigi. Aici aș spune că în prezent, în România, la concursurile de arhitectură promotorii publici nu plătesc premiul întâi, oferind ca premiu contractul, ceea ce este stupid. Premiul trebuie să recompenseze eforturile făcute înainte de câștigarea concursului, în timp ce contractul este o înțelegere între părți, echilibrată și reciproc avantajoasă. Sper ca mentalitatea asta, pe care nu o regăsim altundeva în univers, să dispară și să intrăm în normalitate.
Timpul necesar derulării tuturor fazelor, de la pregătirea unei teme profesioniste aprofundate, timpul just de lucru al concurenților, care cheltuie resurse serioase pentru a participa cu probabilitatea cea mai mare să nu le recupereze, și apoi fazele de proiectare. Dar această secvență este cea care te duce la proiecte de calitate sau chiar excepționale și nu a lăsa prea puțin timp și a pune presiune nejustificată pe arhitecți.
Ce considerați că lipsește sectorului de arhitectură din România în 2022?
E greu de spus, anul nu s-a încheiat, bilanțurile nu sunt făcute. Pot răspunde doar intuitiv. Lipsește mai mult optimism dublat de acțiune, de proactivitate. Lipsesc onorarii corecte pentru majoritatea pieței nu pentru excepții. Lipsește critica de arhitectură. Aici precizez că prin critică
înțeleg abordări profesioniste și nu scandaluri de presă și hating de social media.
Cum vedeți dvs sectorul educațional în ceea ce privește domeniul în care activați? Considerați că există suficiente resurse și că este acest domeniu suficient de atractiv pentru viitorii studenți?
Aceasta este o discuție pe care am avut-o recent cu colegii mei, din poziția de decan al Facultății de Arhitectură și Urbanism de la Cluj. Menționam că trebuie să ne gândim serios la creșterea atractivității educației de arhitectură pentru studenți. Formarea este lungă și dificilă, de aceea trebuie să fie atractivă și să ofere satisfacții celor care se înhamă la ea, într-o lume contemporană în care se ajunge mult, mult mai ușor la o diplomă de licență la alte facultăți.
Ce sfaturi ați da unui viitor absolvent de arhitectură? Cu ce resurse ar trebui să pornească acesta într-o carieră în domeniu?
Ar trebui să pornească cu foarte multă curiozitate și poftă de cunoaștere, care îl va răsplăti cu satisfacție mai târziu, în mod sigur, dacă reușește să pătrundă suficient de profund în lumea minunată a arhitecturii valoroase. Ar trebui să aibă răbdare și să nu se aștepte la recompense bazate pe superficialitate și nici la easy money. Nu e pentru noi, însă ceea ce primește un arhitect atunci când a reușit să aducă clienților ceea ce merită e greu de egalat în alte domenii. Puteți să mă credeți aici! Un absolvent nu trebuie să își tocească aripile când ia contactul cu lumea reală. Trebuie să încerce să o schimbe, nu să se adapteze la ea în așa măsură încât să își piardă elanul.
În discuțiile noastre anterioare ați subliniat și un termen esențial în orice domeniu: transparența. Spuneați atunci că această digitalizare forțată pe care am resimțit-o odată cu pandemia, a speriat pe mulți dintre cei care utilizau lipsa transparenței ca instrument de lucru. Credeți că s-au îmbunătățit lucrurile în acest sens de la ultima noastră discuție?
Din experiența mea, digitalizarea a funcționat cu mai multe viteze. Aș răspunde că lucrurile s-au îmbunătățit, dar doar pe ici pe colo. Suntem însă foarte departe de performanțele Estoniei în digitalizare și, așa cum am constatat recent, ale Ucrainei, care a făcut un progres uriaș încă dinainte de război în acest sens. Merită studiat.
Am vorbit de trecut, prezent, să privim puțin și spre viitor: ce estimări aveți pentru piața de construcții? Spre ce trend simțiți că se îndreaptă piața la momentul actual?
Foarte greu de răspuns pe bază de numere. O să răspund folosind intuiția și observațiile. Piața de construcții are segmentarea ei, cunoscută. Lucrările publice cred că merg ușor spre mai bine. Ele trebuie să țină piața vie atunci când sunt momente grele, chiar dacă nu reprezintă în mod normal decât un procent de 8-10% din aceasta, în mod curent. Marii dezvoltatori privați, liderii de piață dau semne de rafinare și evoluție. Își doresc mai mult, investesc mai mult și plătesc mai mult valoarea pe care doresc să o obțină. Eu cred că ne îndreptăm mai mult spre lucrul bine făcut, prin cerințele clienților și ale utilizatorilor finali. Mai cred că sectorul construcțiilor, cu toate problemele lui, se profesionalizează prin multe componente ale sale.
Care ar fi 2 secrete din domeniu pe care v-ați fi dorit să vi le spună cineva înainte să începeți o carieră în domeniu?
Pentru a fi arhitect bun ai nevoie, pe lângă alte lucruri importante, de o susținere spirituală, morală și afectivă, de la cel sau cei apropiați, așa cum artistul are nevoie de muză. Caută, găsește și nu pierde niciodată afecțiunea și înțelegerea care te vor motiva și susține pentru a face lucruri foarte bune, nu doar pentru a face ceva.
Ca arhitect ai nevoie de un mentor foarte bun. Aparent poți reuși să progresezi și fără, dar nu se compară cele două situații. E esențial să fii în siajul unui profesionist, sau chiar a mai multora, dintr-o echipă coerentă, care să îți ofere cu generozitate ceea ce știe.
