Photo DOF “Great photography is about depth of feeling, not depth of field.” Peter Adams
Acest grup a fost creat în 2010, ca şi parteneriat între PhotoSharp (www.photosharp.ro) şi Camera Obscura (www.cameraobscura.ro), cu scopul de a promova imaginea ca un alt mijloc de exprimare. Este un proiect care urmărește realizarea unor întâlniri lunare unde sunt invitaţi fotografi din toate colțurile țării și care sunt dornici sa împărtăşească din experienţa lor prin cuvinte şi proiecţii de imagini tuturor celor pasionaţi de această artă. Fondul asociat acestei idei de proiect era pur şi simplu faptul că oraşul Cluj a devenit în ultimul timp un spaţiu foarte dinamic şi animat din punctul acesta de vedere şi necesita o platformă care să faciliteze interacţiunea şi comunicarea între iubitorii de fotografie într-un cadru organizat şi deschis. Aşadar, totul a venit oarecum natural şi determinat de energia celor pasionaţi de comunicarea prin imagine. Până în prezent ne-am bucurat de un număr de nouă întâlniri reuşite cu fotografi invitaţi şi cu focus pe teme variate: Fotojurnalismul în era digitală (Marius Biriş), Bagaj pentru America de Sud (Septimiu Bizo, Şerban Schiau), Venezuela (Daniel Homorodean), Război în Imagini (Florin Ghioca), In close-up, din culisele naturii (Hajdu Tamaş), Oameni şi Cruci (Vasile Dorolți), Islanda (Dan Dinu), Acoperişul României (Diana Somogyi, Adrian Petrişor, Dan Tăuțan, Sebastian Vaida) şi SpeoArta (Claudiu Szabo, Andrei Posmoşanu, Clubul Speologilor Amatori). Amintim cu drag şi nu în ultimul rând de invitatii noștri din luna februarie Gabriela Doboș alături de Sorin Onișor, care va demonstra forța vie a fotografiei printr-o proiecție de imagini intitulată‚România, oameni și locuri' . Pe viitor ne propunem ca un număr cât mai ridicat de pasionați de fotografie să afle de acest mic univers creat în care să ne întâlnim și să ne bucurăm fiecare de împărtășirea de idei, cunoștințe, simțiri, viziuni sau imagini. Sunteți invitați cu toții! Iulia Șandor
Festivalul Photo Romania Anul acesta, în perioada 18 mai – 18 iunie, vă invităm să luaţi parte la ediţia a doua a Festivalului PhotoRomania (avem un nume şi un look cu totul noi). Veţi avea şansa de a participa la un eveniment major din domeniul fotografiei, care va reuni tot ceea ce vă interesează: zeci de expoziţii foto, zeci de workshop-uri, târguri foto, proiecţii zilnice, lansări de cărţi, evenimente culturale, şi multe multe surprize. În curând pe toate site-urile de profil.
Festivalul Internaţional de Artă Fotografică – FIAF 2011 a fost cel mai mare eveniment fotografic din Cluj Napoca şi primul festival de acest gen din ţară. Ideea a pornit de la fotografia văzută ca o modalitate de comunicare, accesibilă tuturor. Clujul este un oraş cultural, pe care am dorit să-l valorificăm din punct de vedere vizual, prin fotografie. Timp de o săptămână (27 mai – 3 iunie 2011), am oferit tuturor pasionaţilor de fotografie (amatori şi profesionişti deopotrivă) posibilitatea de a se întâlni întrun cadru organizat şi de a interacţiona. Pe parcursul festivalului au avut loc zeci de expoziţii foto, workshopuri şi prezentări de fotografie, concursuri foto cu premii, mese rotunde, proiecţii, un târg de fotografie, lansări de cărţi din domeniul fotografiei, lansări de mărci de echipament foto, petreceri şi multe alte surprize.
“BEAUTY” o expoziţie foto inedită semnată Gabriela Doboş Prima oară în TRANSILVANIA, la IULIUS MALL Când ai descoperit fotografia? “Contaminare” prin mariaj. M-am căsătorit cu un fotograf şi de atunci trăiesc în amor şi cu fotografia. Din fericire, nu în clandestinitate. Pentru mine, de la scrisul cu pixul la cel cu pixeli a fost un pas. Lucram în gazetărie, contaminată, se pare, şi cu acest “microb” vreme de 14 ani. Apăruse necesitatea de a-mi ilustra reportajele din cele 5 judeţe ale Moldovei pe care le păstoream pentru mari antete din Bucureşti. Eram în prestigioasa redacţie “Adevărul” şi obişnuiam să petrec multă vreme la documentare. Nu puteam “să ţin captiv” un fotoreporter. Motiv pentru care am început să desluşesc scrierea cu lumină şi să surprind într-o imagine, cel mult două, întreaga poveste. Aflasem că fotoreporterii Reuters, A.F.P., A.P. şi E.P.A. sunt instruiţi să nu transmită o banală “fotografie de acolo”, de la un eveniment, ci o imagine cât 1.000 de cuvinte. Si aşa este: când trebuie să explici o fotografie, deja nu mai este valoroasă. Ce înseamnă fotografia sau cum vezi o fotografie de cea mai înaltă clasă? Fotografia îngheaţă momente, ilustrează emoţii, emană energie. Unele genuri developează sufletul artistului. Dincolo de rigorile fotografiei și de parametrii săi tehnici, fotografia trebuie simțită, trebuie trăită. Anumite instincte guvernează fotograful în alegerea subiectului, punctului de stație, în realizarea compoziției ș.a.m.d. Fotografia înseamnă, totodată, și noroc, să te afli în locul potrivit, doar la momentul potrivit. În opinia mea, fantezia şi, paradoxal poate, simplitatea trasează hotarul dintre fotografia de foarte bună calitate şi cea de înaltă clasă. Am înţeles că expoziţia ce va urma să aibă loc intitulata „Beauty” este una mai deosebită, în ce constă aceasta? Lucrările reunite sub genericul “Beauty” compun, de fapt, o mini-expoziţie cu “maxi-imagini” pe o temă pretabilă unui shopping mall. Sunt doar 8 imagini care surprind prin dimensiuni, prin suportul fotografic şi, sper eu, printr-o diferită abordare feminină a frumuseţii… feminine. Sunt imprimate la dimensiuni neobişnuite, pe hârtie foto metalică lucioasă. Cele care vor fi puse la intrarea principală în Iulius Mall, aşezate pe şevalete, au dimensiuni de 86 cm x 127 cm, dar există alte 8 cadre, aceleaşi ca şi imagini, plasate pe 4 panouri faţă/verso, printate la dimensiuni impresionante: 127 cm x 192 cm şi sunt agăţate de plafonul Iulius Mall, în zona Auchan. Din câte ştiu, semnez prima expoziţie din Transilvania cu fotografii în asemenea format, la rezoluţie înaltă, în cromatică şi chei de lumină fidel redate, print asigurat ireproşabil de compania AME design Bucureşti, singura din ţară care face astfel de imprimări. “Beauty” este o expoziţie itinerantă şi, după Iulius Mall Iaşi şi acum Iulius Mall Cluj, va ajunge în alte două mall-uri Iulius, la Timişoara şi Suceava. De când colaborezi ca fotograf cu agenţia PRO IMAGE Iaşi? Iniţial am fost editor foto PRO IMAGE şi mă ocupam şi de arhivare. Pentru că urmăream ceea ce fotografiau profesioniştii marilor agenţii din străinătate şi din ţară, exigenţele erau pe măsură. Agenţia colabora cu principalele ziare şi publicaţii naţionale pe subiecte variate din întreaga regiune de nord-est şi chiar din Republica Moldova. Acum aproape 6 ani am prins curaj şi am pus mâna pe o trusă foto digitală. Aventura s-a complicat, în sensul frumos al expresiei, și m-am surprins să constat că am deviat într-un alt domeniu, care îmi urzeşte frumos viaţa.
Ce tip de fotografie preferi? Straniu poate pentru unii, însă fotografia de sport este foarte aproape de sufletul meu. Şi asta cred că are cumva de-a face cu anticipaţia, cu intuiţia feminină. Tot straniu poate părea, dar îmi place fotografia industrială. Am avut o expoziţie intitulată “Palas – Shooting Under Construction” pentru că am avut şi am privilegiul să fotografiez la Iaşi în cel mai mare şantier al ţării, un ansamblu urbanistic unic, menit să regenereze Iaşiul şi Moldova din multe puncte de vedere. Am abordat acest gen fotografic într-o cromatică şi într-o manieră - iarăşi feminină aş îndrăzni să spun - a peisajului industrial. Scopul a fost acela de a aduce mai aproape de sufletul oamenilor imaginea industrială, pentru a deveni atractivă. De asemenea, îmi place fotografia close-up, fotoreportajul rural şi, mai nou, fotografia de peisaj. Experimentez foarte mult, motiv pentru care şi imaginea de studio mă încântă şi mă încarcă pozitiv. La fotografierile de tip corporate sau de eveniment, îmi place să fiu “fotograful secund”, adică fotograful neimplicat financiar, dar care conferă “sarea şi piperul”, care caută fotografia evenimentului. Adică fotograful “take it”, cel care vânează cadrul cât 1.000 de cuvinte, imaginea de copertă. Este prima oară când abordezi un asemenea gen fotografic. Ce anume te-a atras să accepţi această provocare? Provocarea a venit de la make-up artistul Nicoleta Timuş, care căuta un fotograf cu care să rezoneze pentru a realiza un book profesional reușit pentru Londra, în colaborare cu renumitul hair stylist Ovidiu Cristea de la Maviov Iaşi. A fost un fel de “best of” al fiecărui membru al echipei. O benefică energie a aşezat lucrurile în aşa fel încât de la fotografiere până la prelucrare, imprimare şi expunerea imaginilor totul să decurgă nesperat de bine. Ce anume ţi-a plăcut în această abordare nouă a fotografiei? Mi-am descoperit noi limite şi ceea ce părea inabordabil pentru mine, studioul foto, a venit firesc. Este, dacă vreți, ca într-o luptă când cucerești un nou teritoriu. Un teritoriu fascinant. Abordarea nu este cu mult diferită de ceea ce se face în studiourile foto din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara sau de aiurea. Ai de gând să continui şi pe acest plan al fotografiei? Nu renunţ la fotografia de studio dar nu mă voi dedica întru-totul pentru că fotografia de teren este spectaculoasă, dinamică, îmi furnizează adrenalină şi îmi facilitează întâlnirea cu mulţi oameni captivanţi, adevărate personaje. Cum colaborezi cu echipa de lucru? Prietenia este liantul echipei PRO IMAGE, agenție care are aproape două decenii de existență pe piața de profil din Moldova. Echipa are acum 3 fotografi, ne coordonăm şi ne completăm bine, dar avem şi colaboratori externi. Cât timp ai dedicat proiectului acestei expoziţii? Au fost trei sesiuni foto, derulate în tot atâtea seri şi nopţi, vara trecută. Pregătirea modelelor începea în zori, iar fotografierea dura până dincolo de miezul nopţii. Cât timp vor fi expuse lucrările din colecţia „Beauty” în Iulius Mall Cluj? Cifra 8 urmăreşte expoziţia „Beauty”. Sunt 8 imagini medii şi alte 8 imagini foarte mari, care vor sta în Iulius Mall Cluj pe atipice simeze între 8 februarie şi 8 martie. Alte preocupări şi proiecte de viitor? Profesez în domeniul PR la o prestigioasă companie națională și, puţinul timp liber, îl impart între cei doi fii, fotografie şi scris, pentru că îmi place să scriu povești pentru copii, “documentate” din frumoasele lor isprăvi, poveşti încă ţinute la “dospit”. Pe pagina mea de Facebook au devenit vestitele personaje Eli-Eli și Iani-Iani pentru că postez frecvent haioasele lor rostiri. În viitorul apropiat, adică tot în luna februarie, PRO IMAGE vernisează o expoziţie foto permanentă în cafeneaua “Chez Madeleine” din Iaşi, expoziţie în tandem, pentru prima oară, cu soţul meu, Radu Aneculăesi. Până acum am expus în expoziţii colective și individuale, însă niciodată doar alături de Radu. Tema este „Veneţia în carnaval”. Pentru că ador provocările și prefer teme diferite de la o expoziţie foto la alta, anul acesta voi demara un proiect fotografic unic, fotografie “altfel”, de arhitectură, despre dragul meu Iaşi. Activitatea Gabrielei Doboş poate fi urmărită pe: http://gabrieladobos.blogspot.com și www.proimage.ro Articol realizat de: Andreea Geanina Roşu & Iulia Şandor
Interviu Sorin Onișor Recunosc că mi-e tare drag Sorin Onisor. Din fotograf în fotograf, cu ceva timp în urma, am ajuns și eu cumva la pagina lui de facebook unde erau postate multe fotografii minunate, foarte colorate sau nu, dar pline de sulflet fiecare; m-au făcut să pierd noţiunea timpului nu de puţine ori cu emoţii crescând cu fiecare nou cadru care se “derula” pe ecran. Ce-a de-a X-a întâlnire DOF îl are ca invitat pe Sorin Onișor la Cluj-Napoca în data de 8 februarie când ne va vorbi despre “România, locuri şi oameni”, motive cel mai des întâlnite în fotografia lui, în care pasiunea îşi lasa amprenta. Înainte de asta, câteva cuvinte care să creeze un “depth of feeling” al pasiunii lui.
DOF: O să fim clasici şi o să începem cu începutul. Când ai făcut primii paşi cu aparatul de fotografiat în mână şi în ce context? Sorin Onișor: A fost o pură întâmplare... Acum exact 9 ani, un prieten mi-a p u s î n mână un aparat foto compact, pe film !!! Aşa a început aventura vieţii mele... În două luni aveam deja un Zenit, după încă o lună un Nikon manual şi câteva obiective, apoi alt Nikon... şi altul!!! Vreme de aproape 4 ani am lucrat pe film şi am tras aproximativ 850 de filme! Asta a fost adevărată şcoală pentru mine.
DOF: Am văzut că ai absolvit Facultatea de Istorie. Influenţează semnificativ acest fapt modul în care abordezi fotografia? Sorin Onișor: Am predat vreme de 10 ani istorie şi geografie, cu precădere materiile clasei a VIII-a, dedicate României ! Evident, influenţa se simte în mod vădit în fotografiile mele !
DOF: Cum e viaţa de fotograf? Sorin Onișor: Frumoasă, chiar fascinantă, dar deloc uşoară !!! DOF: Cât de greu e de a porni şi, mai ales, de a rămâne pe drumul fotografiei? Sorin Onișor: Orice început e greu ,in fiecare domeniu, însă dacă pui mult suflet și toată energia de care dispui, până la urmă reușești!!! DOF: Ce anume ţi se pare cel mai provocator în fotografie? Sorin Onișor: Faptul că descopăr necontenit oameni noi în sate ascunse de lume şi mă îmbăt cu crâmpeiele de paradis oferite de răsăriturile sau apusurile pe care le vânez pe tot cuprinsul ţării!!! DOF: Ce marcă de aparat preferi şi cu ce se diferenţiază de celelalte? Sorin Onișor: Am început cu Nikon pe film, iar acum lucrez pe Canon digital... ambele mi-au oferit aceleaşi satisfacţii! Mult mai important e să ieşi şi să fotografiezi, aparatul e doar o extensie a minţii şi sufletului de artist DOF: Cât de importantă este procesarea în fotografiile finale? Sorin Onișor: Procesarea are locul şi rostul său, mai ales în cazul imaginilor digitale care au nevoie de câteva ajustări de bază în Photoshop, pentru a căpăta vibraţie, claritate, culoare şi viaţă!!!
DOF: Am observat că în principal inspiraţia o găsești pe meleagurile noastre. Te-ai gândit să explorezi fotografia şi în altă ţară? Care ar fi aceasta? Sorin Onișor: Deocamdată m-am dedicat satelor româneşti... atât cât voi considera că ele mai exista într-o formă cât mai apropiatata de adevărul pe care-l cunoşteau bunicii mei! Mai apoi... încă nu ştiu! Poate îmi iau familia şi merg undeva, în ţări mai calde, unde încă voi mai găsi lume necăjită şi răsărituri de vânat!!! DOF: În momentul de faţă, ce anume ți-ar plăcea să aprofundezi/cunoști mai bine din domeniul fotografiei? Sorin Onișor: Vreau doar să continui cercetarea satelor românești, izolate! Descopăr, în fiecare an, locuri noi, care nici nu-mi închipuiam că mai există! DOF: Ai vreun fotograf roman sau de altă origine pe care să îl apreciezi în mod deosebit. Din ce motive? Sorin Onișor: Încă de la începutul aventurii mele fotografice, acum fix 9 ani, am pornit ca autodidact și nu am avut nici un model pe care să-l urmez! Am fost totuși influențat de maeștrii National Geographic, pe care-i descoperisem în adolescență, răsfoind numeroasa colecție de reviste din biblioteca personală!
DOF: Care este una dintre cele mai dragi amintiri din experienţa de fotograf de până acum şi de ce? Sorin Onișor: Sunt mai multe...din timpul marilor inundații din Banat, în 2005, din timpul expedițiilor solitare din Maramures, în perioada 2005-2009, expedițiile numeroase din Deltă, fără să pun la socoteală revelația pe care ți-o produce un răsărit de poveste, oriunde in țară ! DOF: În ce proiecte ești implicat în prezent? Sorin Onișor: Principalele sunt dedicate oamenilor Deltei, comunității rome și breslei fierarilor și cărbunarilor din România! În principal sunt proiecte umanitare, scopul principal al fotografiilor mele este să fie puse în slujba oamenilor fotografiați!!! DOF: Dacă ar fi posibil ca într-o zi să te faci invizibil , unde/ce a-i alege să fotografiezi? Sorin Onișor: Chiar nu știu... DOF: Si totusi Sorin, cum reușești sa realizezi niște fotografii atât de bune? Ai vreun obicei mai ciudat, superstitii..? (iei te miri ce șosete roșii pe teren sau altceva :)) ) Sorin Onișor: Dacă ar fi să “mă developez” v-aş spune că nu am superstiţii atunci când fotografiez, am tot timpul la mine trusa foto şi fac fotografie doar aşa cum simt. Ţes cu lumină realitatea satelor şi pe cea a României. De altfel, România este splendidul univers de care nu pot să mă despart. (dezvaluire facută de fapt de către amica lui, Gabriela Doboș) Interviu realizat de Iulia Șandor
Asociația Pictografilor din Ardeal - ErKE Erke este asociaţia Pictografilor din Ardeal şi a luat fiinţă în 2008 în momentul venirii lui Atilla Soós (Soóska), preşedintele organizaţiei, în Cluj după 17 ani de trăit în Ungaria. Soóska a simţit nevoia creării unui cadru adecvat discuţiilor despre fotografie, schimbului de impresii, nevoii de a primi feedback asupra modului personal de a face fotografii şi atunci... a luat fiinţă ErKE. Scopul lui ErKE este de a crea „o societate, o familie mare de fotografi” unde fiecare poate învăţa de la celălalt şi unde ajutorul reciproc este la el acasă. Activitatea Erke se împarte în expoziţii, workshopuri, prezentări, tabere foto. Sunt evenimente şi activităţi care încurajează desăvârşirea creativităţii şi a fanteziei tinerilor pasionaţi de artă fotografică. Sub egida „Ride the lightning”, Erke organizează concursuri de fotografie bilunare. Premiile nu au o bază pecuniară, ci sunt mai degrabă simbolice pentru că scopul acestor concursuri este de a contribui la autodepăşirea personală a celor din asociaţie şi nu de a câştiga un oarecare profit material de pe urma lor. Sediul ErKE este în Ardeal (Cluj-Napoca), însă oricine din ţară sau din afara ei poate deveni membru prin crearea unui cont pe site şi prin încărcarea câtorva fotografii, site-ul fiind realizat în 3 limbi de circulaţie internaţională: română, maghiară şi engleză. De asemenea, interesul celor de la ErKe pentru evenimente fotografice, fie ele naţionale sau internaţionale, atât timp cât includ un obiectiv, evidenţiază o pasiune nealterată pentru fotografie, neumbrita de alţi factori mai mult sau mai puţini nocivi pentru „microbul” creator. Soóska nu are planuri măreţe de extinderea asociaţiei, ci rămâne cu asteptările la un nivel de bază, simplu dar valoros- chiar şi peste 10 ani, Erke nu trebuie sa fie neapărat o asociaţie mare de fotografie, ci una care rămâne fidelă principiului de la care a fost creată. Cât despre reguli, una singură exista : „Ca nu avem reguli" - ba avem dar față de alții aproape că nu avem”. În încheiere, ceea ce trebuie reţinut este deschiderea fără limite a asociaţiei ErKE către orice pasionat de fotografie indiferent de rasă, naţionalitate, vârstă, etc, stilul lor nonconformist în abordarea ideii de asociaţie şi scopul pentru care a fost creată se bazează pe motto-ul lor original: RIDE THE LIGHTNING! Activitatea ErKE poate fi urmărită pe site-ul- www.erke.ro
Articol realizat de Andreea Geanina Roșu