Traducerea Redacţiei “Orizont Literar Contemporan” Rumania Ensayo LITERATURĂ ŞI MARGINALITATE 1
ÎN CHILE ACTUAL de Ingrid Odgers Toloza Traducerea Redacţiei “Orizont Literar Contemporan” Introducere O temă profundă şi vastă marginalizarea, referitor la marginalizarea femeii în literatura chilenă, voi menţiona urmatoarele într-o formă foarte succint: A fost o epoca în literatura noastră naţională când femeile aveau literalmente intersiză participarea. Era patrimoniu masculin. O consecinţă naturală a masculinităţii predominantă, fără nicio îndoială, masculinitate care, din fericire, a bătut in declin şi permite intrarea femeii pe plaiurile literare. Ca o anecdotă, să zicem, „in illo tempore” se spunea că pana era folosită de către femei doar la pălăriile de damă, nu la scrieri. Lucrurile s-au schimbat favorabil. Şi femeile au intrat cu simţ de răspundere şi talent în galeriile literaturii chilene. Ca preambul şi doar cu gândul de a informa vom menţiona scriitoarele care au deschis drumul în publicarea cărţilor şi au dat spre cunoştinţă viziunea lor despre viaţă. Panoramele şi istoriile literare îi dau lui Mercedes Marin Del Solar onorabilul titlu de primă scriitoare. Cu posterioritate apar în această etapă Mariana Cox (Shade), Marta Jara, Marta Brunet, Magdalena Petit, Gabriela Mistral, Carmen Abalos, Isidora Aguirre, Margarita Aguirre, Rosa Cruchaga, Winett de Rokha, Delia Dominguez, Inés Echverría (Iris), Isabel Velasco, Carmen Gaete Nieto, María Carolina Geel,, María Elena Gertner, Ana María Guiraldes, Ester Huneus (Marcela Paz), Emma Jauch, Amanda Labarca, Matilde Ladrón de Guevara, María Cristina Menares, María Monvel, Alicia Morel, Violeta Parra, Violeta Quevedo, Chela Reyes, Elisa Serrano, María Silva Ossa, Pepita Turina, Mercedes Valdivieso, Marta Vergara, Magdalena Vial, Sara Vial, Teresa Wilms, María Flora Yañez, María Elvira Piwonka, Olga Acevedo, Isabel Velasco, etc. Am numit atât prozatoare cât şi poete de adevărat renume, ca o formă de plătă de tribut femeilor care au folosit foarte bine pana... cu mâna. În zilele noastre, se observă un număr crescut de femei, de toate vârstele, care fac incursiuni în poetică şi în naraţiune cu succes unic şi calitate, deschizând ample perspective pentru dezvoltarea literară. În mod informativ numim câteva scriitoare care aparţin noii generaţii, comparându-le cu cele anterior citate: Elena Castedo, Isabel Allende, Lucía Guerra, Alejandra Basualto, Jacqueline Bacells, Cecilia Beuchat, Ana María del Río, Diamela Eltit, Marcela Serrano, Pía Barros, Sonia Gonzalez, Lilian Elphick, Andrea Maturana, Heddy Navarro, Paz Molina, Astrid Fugellie, Rossana Byrne, Elvira Hernández, Teresa Calderón, Isabel Gómez, Rosabetty Muñoz, etc. Există un număr mare. Câte să mai fie în regiunile din Chile? Doar trei femei au obţinut Premiul Naţional de Literatură: Gabriela Mistral (poezie), Marta Brunet şi Marcela Paz (naraţiune). Dominare masculină fără îndoială. Care dă material pentru a vorbi despre Marginalizarea femeii în Litaratura chilenă. Pepita Turina, (Punta Arenas, Chile, 1907-1986), a scris un manifest cu într-un moment: 2
În enciclopedie femeile remarcabile sunt uşor de numărat, în timp ce bărbaţii, descurajator. Condiţiile noastre nu sunt pentru enciclopedii. Doar a TREI scriitoare li s-a acordat Premiul naCondiţiile noastre nu sunt pentru enciclopedii. Doar a TREI scriitoare li s-a acordat Premiul naţional de literatură. Dacă mult mai multe o merită, nedreptate, inferioritate cunoscută la număr. În toate ţările de pe glob se întâmplă la fel. Se întâmplă cu premiile naţionale şi internaţionale. În totalul categoriilor premiului Nobel l-au primit sute de bărbaţi şi foarte puţine femei. Poate câteva au crezut că în 1975, Anul Internaţional al Femeii, vreuna ar deveni câştigatoare a acestei recompense. Nu a fost aşa. Ei guvernează cu atributele lor bărăteşti, hoţii universului feminin pe care l-au cucerit lasând femeile în neplăcutul domeniu al casei, ai intuiţiei (dreptatea este masculină), ai frivolităţii şi sentimentalismului. Iubirile mari şi frumoase sunt private de către domni, ca şi compunerea muzicală, arta la un nivel înalt, filzofia, arta chirurgicală şi mii de alte acrobaţii asemănătoare, unde singurii care pot sări mult şi se pot învârti sunt fiinţele umane de sex masculin. Nimic nu irită mai mult pe scriitoare decat această judecată: „scrie ca o femeie”, adică asta înseamnă că scrie rău, deoarece când se consideră că se face bine se spune: „scrie ca un bărbat”. Ca să se zică scrie că un bărbat însemând să aibe forţă şi valoare literară este inacceptabil, dar „literatura feminină” şi „literatura masculină” sunt clasificări. De notat: Ce se întâmplă cu marginalizarea femeilor în literatura chilenă? Ce se întâmplă cu marginalizarea femeilor în literatura regională? Într-un moment, Gabriela Mistral (Vicuña, 1889- Nueva York, 1957), a spus: „Există un munte de discreditare şi de ridicul în Chile pe femeile care scriem.” MARGINALITATEA 1 Ce este marginalitatea 2 Marginalizare socială 3 Marginalitate în literatură 4 Scriitorul marginal 5 Trăind la margine 6 Soluţii posibile. Concluzii 1. CE ESTE MARGINALITATEA Înainte de această întrebare trebuie să avem în vedere că: Marginalitatea este un fenomen relevant şi fecund, în care se exprimă poetica unei insatisfacţii profunde, incomoditatea faţă de mirosul oilor (mirosa al resemnării liniştite a “unuia”, căci unul este astfel), în marginalitate se exprimă sub privirile sale, creativitatea inovaţiei potenţiale la “germenele” revoluţiilor urbane (pinguinii noştri). Ceva în comun au brigada care brăzdează oraşul, perseverenţa întreprinzătorului care deschide pieţe noi, apărătorii drepturilor care nu sunt chiar drepturi şi artistul care provoacă la limită reacţii de aprobare sau dezaprobare. 3
Vocile marginale sunt semne, ne poate determina să arate limitele noastre, excesele noastre. Ireverenţă este angajamentul.Ultraj şi insuficienţă amortita dupa o conştientizare de zi cu zi sub anestezie. 2 MARGINALIZARE SOCIALĂ Înseamnă excluderea socială sau marginalizare procesul prin care o societate respinge anumite persoane, de la indiferenţă simplu la represiune şi de închisoare. Este, de asemenea, în cazul celor care nu, în concordanţă cu valorile şi normele unei societăţi date, automarginals. O trăsătură comună pentru toate gradele şi tipurile de privare sau marginalizare este dificultatea normală satisfacerea nevoilor secundar. Acest fenomen poate apărea fie urmeze idealurile comunităţii sau atunci când societatea răspunde la interesele unui grup minoritar puternic. Interesant este, după cum sa menţionat mai sus, excluziunea socială este un proces, nu o condiţie. Prin urmare, limitele lor schimbare, şi care nu este exclus sau inclus poate varia în timp, în funcţie de educaţie, caracteristicile demografice, prejudecăţilor sociale, practicile de afaceri şi a politicilor publice. 3 MARGINALITATE ÎN LITERATURĂ Este cunoscut faptul că dacă nu face parte dintr-un grup de elită, suntem scris de la marginile. Şi asta, spun asta fără whining, am să-l asume. Cu atât mai mult dacă suntem femei şi aparţin regiunilor. În ceea ce priveşte literatura de specialitate sunt editori şi a universităţilor care dau tonul şi critici. Sunteţi de până la un scriitor, cum ar fi noutatea momentului. Din fericire, ştim că literatura este, prin experienţa de lectură şi prin viaţă. Un scriitor dezvoltă lectură, scris şi de experienţă de viaţă. Ştim că atelier scriitor unui scriitor lui, nu în ciuda atelierului sau atelier, astfel cum se menţionează de către un autor mexican James Târg recent. Scriem, cu sau fără difuzie difuzie, care are sufletul unui scriitor (a) să continue să scrie şi hrănit în grupuri, singur, dar nu renunta, continua sa se dezvolte munca sa. Unii, în scopul de a lăsa o mărturie a timpului său pe pământ, alţii cu speranţa de a contribui la literatura de specialitate, noi generaţii şi viitoare şi unele mai mult sau mai puţin pentru plăcerea de simpla de a scrie. 4 SCRIITORUL MARGINAL Unii ar putea spune că suntem marginalizaţi, deoarece nu respectă normele de o societate de consum care ieftineşte marca si statutul socio-economic .De obicei, când vorbim de scriitori cred marginale: • scriitorii gay •-blestemat sau scriitori francezi • femei-scriitori •-scriitori etno-indian •-scriitori de mediu socio-economic • Scriitorii care se adresează zonelor urbane Fringe (1) Pentru noi, scriitorii (AS), marginali sunt cele ale căror scrieri în mare măsură necunoscut sau ignorat complet. Prin urmare, este greu de urmat, sunt necunoscute. Despre cei care fac parte din regiuni. Cu atât mai mult, că putem spune fără ezitare. Ca şi în Chile, faptul de a aparţine unei 4
regiuni (Bio Bio), şi nu de capital (Santiago), avem, de asemenea introduse în clasificarea marginală (de consum). În general, ne sunt excluse din societate literară, cuvântul marja (margine, pe banca, la marginea), se spune. Suntem excomunicat din imperiul de scrisori, dominată de grupuri puternice, editori, departamentele guvernamentale, biblioteci şi universităţi. Şi nu uitaţi să ia în considerare vacile sacre ale literaturii veşnică, rezidenţi, mai ales în Santiago, capitala Chile, care sunt întotdeauna cel mai în considerare atunci când menţionează literatura cuvântul chilian: am Rojas, Uribe, Parra,Zurita. Ei sunt umbrele care să însoţească întotdeauna scriitori în curs de dezvoltare. 5 TRĂIND LA MARGINE Şi ce sunt regulile care există în societate şi are sa ma uit la un scriitor? Standardele stabilite sunt citite la scriitor premiat, cel mai comercializat, cel mai intervievaţi în ziare, care are cea mai mare taxa. În cazul editorilor de a publica best-seller-scriitori. Scriitorul care vinde este faptul că în afară de a avea o lucrare destul de bun are o politică de marketing, o consultanta in afaceri si imaginea publicitară. Vindem cel care nu are loc în mass-media, la TV, în presă, etc. Pentru a publica şi vinde nevoie pentru a face lobby pentru bani avem nevoie. Apoi ne-am oprit, deoarece sunt: 1. Mass-media influenţează această excludere, nu există nici un sprijin sau considerare (nici un respect) 2. Bibliotecile exclude noi nu se publică în editoriale majore 3. Universităţile nu se uita în jos la noi, în studiile lor sau activităţi majore sau importante pentru a nu fi absolvenţi în literatura de specialitate, de asemenea, consideră că acestea au un personal de scriitori. Ei fac cursuri şi să scrie. 4. Bibliotecile nu sunt interesaţi în cărţile noastre. Primiţi şi păstraţi-l. Suntem scriitori fără cabinet. 5. Politicile din domeniul educaţiei nu sunt suficiente, deoarece nu există nici un stimulent pentru lectură. Ceea ce nu este suficient 6. Munca scriitorului cruci trasee marginal în ţara noastră care spune că terenul de poeţi, dar nu are ca cititorii să ia ca o practica de zi cu zi a comunităţii şi a dialogului. 7. Nu există nici o critică, o critică constructivă 8. Nu există bani 6.-CONCLUZIE O parte a soluţiei este de a se angaja cu ceea ce este creat, şi nu subordonat, dar ar putea fi, de asemenea, de interes pentru a reconstrui ceea ce trăiesc în prezent taxele de învăţământ ar putea să ia parte în această lucrare, deoarece acesta este favorabil, fie cine este responsabil nu numai pentru transmiterea de cunoştinţe, ci, de asemenea, la formarea de caracter şi mai presus de toate preda obiectul, cu excepţia ca un element de producţie sau ca o forţă de muncă, dar trebuie să fie învăţaţi să se simtă cu toate simţurile şi să fie în concordanţă cu ceea ce face şi ceea ce crede, din moment ce trup si suflet nu ar trebui să fie două elemente separate, dar ceva în coerenţa continuă. Excluziunea socială, din cauza la oricare dintre originile sale posibile, mereu apare la cei care sufera pierdere sau prejudiciu de a se bucura de drepturile fundamentale, ca indivizi au dreptul 5
la. Excluderea marchează graniţa dintre cei care se bucură pe deplin de drepturile lor şi care sunt lipsiţi de o parte din ele, subminează capacitatea acestora de a dezvolta ca indivizi, faţă de demnitatea ei şi de multe ori riscul propriei vieţi. Este clar că orice excludere este o nedreptate. Nu există nici o excludere care poate veni de la exercitarea justiţiei, atunci când ceea ce apare este prejudiciul adus persoanei, distrugerea fizică, psihică sau morală. În cazul de marginalizare scriitori, limitată în realizarea acesteia, în realizarea artistică. Avem un minister al culturii, dar există o imagine de ansamblu a ceea ce există astăzi în Chile, în literatura de specialitate. Materialul de resurse, atenţia este centrată în capitală (Santiago), precum şi scriitori şi câştigătorii, recunoscute prin premii, resurse, materiale sau "pituto" (sin.contactos, clientelism), diferite, de obicei, politicienii. Noile norme de globalizare, şi actorii care scriu, se concentreze pe integrarea pieţelor globale, neglijând nevoile oamenilor că pieţele nu se poate rezolva. Procesul se concentrează mai multă putere şi creşte numărul de persoane marginale în societate. Soluţii posibile: Reformele în domeniul educaţiei, politicii culturale, publicarea de stat difuza în continuare --În ceea ce priveşte organizaţiile regionale în regiunile am văzut această posibilitate şi a fost imposibil. Oare putem să depăşim marginea? Poate că nu este prea bine să fii marginal, dar nici aşa rău nu este. Încă avem capacitatea de a ne autoedita. O valoare orientativă este opţiunea la care aderă cineva: să scriu sau nu scriu? iar dacă scriu, sunt scriitor, “prefer acest tip de viaţă”, deoarece, pentru mine, este acea viată “care merită osteneala de a fi trăită”. (1) Conform cu părerea lui Octav Galindo de la Universitatea Australă, El paseo Ahumada (1983) de Enrique Lihn, Cipango de Tomas Harris, Piedras rodantes de Malú Urriola, Doble vida de Victor Hugo Díaz, spre a nu menţiona decât câteva. Traducerea Redacţiei “Orizont Literar Contemporan”
LITERATURA Y MARGINALIDAD EN EL CHILE ACTUAL Exposición en Centro Cultural de Concepción. Introducción: Tema profundo y extenso el de la marginalidad, respecto a la marginación de la mujer en la literatura chilena, mencionaré lo siguiente en forma bastante sucinta: Hubo época en nuestras letras nacionales en que las mujeres tenían literalmente vedada su participación. Era patrimonio masculino. Una consecuencia natural del machismo imperante, sin duda alguna, machismo que, por felicidad, se ha batido en derrota y permite la entrada de la mujer en las arenas literarias. A modo de anécdota, digamos que en “ in illo tempore” se decía que la pluma era para usarla, por parte de las mujeres, ... en los sombreros femeninos, no en la escritura. Las cosas han cambiado favorablemente. 6
Y las mujeres han ingresado con propiedad y talento en la galería de la literatura chilena. A modo de preámbulo y sólo con el ánimo de informar, mencionaremos las escritoras que han hecho camino al andar en esto de publicar libros y dar a conocer su visión de la vida. Los panoramas e historias literarias le dan a Mercedes Marín Del Solar el honroso título de la primera mujer escritora. Con posterioridad surgen en el estrado Mariana Cox (Shade), Marta Jara, Marta Brunet, Magdalena Petit, Gabriela Mistral, Carmen Abalos, Isidora Aguirre, Margarita Aguirre, Rosa Cruchaga, Winett de Rokha, Delia Dominguez, Inés Echverría (Iris), Isabel Velasco, Carmen Gaete Nieto, María Carolina Geel,, María Elena Gertner, Ana María Guiraldes, Ester Huneus (Marcela Paz), Emma Jauch, Amanda Labarca, Matilde Ladrón de Guevara, María Cristina Menares, María Monvel, Alicia Morel, Violeta Parra, Violeta Quevedo, Chela Reyes, Elisa Serrano, María Silva Ossa, Pepita Turina, Mercedes Valdivieso, Marta Vergara, Magdalena Vial, Sara Vial, Teresa Wilms, María Flora Yañez, María Elvira Piwonka, Olga Acevedo, Isabel Velasco, etc. Hemos nombrado tanto a prosistas como a poetas o poetisas de cierto renombre, como una forma de rendir homenaje a las mujeres que emplearon muy bien la pluma... con la mano. En la actualidad, se nota un creciente número de mujeres, de todas las edades, que incursionan en la poemática y en la narrativa con singular éxito y calidad, abriendo amplias perspectivas para su desarrollo literario. A modo de información, nombramos algunas escritoras que pertenecen a la nueva generación, comparándolas con las anteriormente citadas: Elena Castedo, Isabel Allende, Lucía Guerra, Alejandra Basualto, Jacqueline Bacells, Cecilia Beuchat, Ana María del Río, Diamela Eltit, Marcela Serrano, Pía Barros, Sonia Gonzalez, Lilian Elphick, Andrea Maturana, Heddy Navarro, Paz Molina, Astrid Fugellie, Rossana Byrne, Elvira Hernández, Teresa Calderón, Isabel Gómez, Rosabetty Muñoz, etc. Existe un gran número. ¿Cuánto más en las regiones de Chile? Sólo tres mujeres han obtenido el Premio Nacional de Literatura: Gabriela Mistral (poesía), Marta Brunet y Marcela Paz (narrativa). Predominio masculino sin duda. Que da para hablar sobre la Marginación de la mujer en la Literatura chilena. Pepita Turina, (Punta Arenas, Chile, 1907-1986), manifestó en una ocasión: En la enciclopedia las mujeres sobresalientes son fáciles de contar, mientras que los hombres, para qué descorazonarse. Nuestras condiciones no son para enciclopedias. A sólo a TRES escritoras se les ha concedido el Premio nacional de literatura. Si muchas más lo merecen, injusticia, notoria inferioridad en número. En todos los países del orbe sucede lo mismo. Sucede con los premios nacionales e internacionales. En la suma de las categorías del Nobel lo han recibido cientos de hombres y poquísimas mujeres. Quizás unas cuantas creyeron que en 1975, Año Internacional de la Mujer, alguna se haría acreedora a ese galardón. No fue así. Ellos gobiernan con sus atributos varoniles, ladrones del universo femenino del que se han apoderado dejando a las mujeres el fastidioso dominio del hogar, de la intuición (la razón es masculina), de la frivolidad y del sentimentalismo. Los grandes y bellos amores son privativos de los caballeros, al igual que la composición musical, el arte a gran nivel, la filosofía, la cirugía-arte y miles de otras acrobacias parecidas, donde los únicos que pueden saltar alto y piruetear son los seres humanos de sexo masculino. Nada irrita más a las escritoras, en general, que oír este juicio: “escribe como mujer”, ya que eso significa que escribe mal, porque cuando se considera que lo hace bien se dice: “escribe como hombre”. Que se diga escribe como hombre para significar que se tiene fuerza y valor literario es 7
objetable, pero “literatura femenina” y “literatura masculina” son clasificaciones. HA CONSIDERAR. ¿Qué pasa con la marginación de las mujeres en la literatura chilena? ¿Qué pasa con la marginación de las mujeres en la literatura regional? En una ocasión, Gabriela Mistral (Vicuña, 1889- Nueva York, 1957), dijo: “Hay una montaña de desprestigio y de ridículo en Chile echada sobre las mujeres que escribimos” LA MARGINALIDAD 1.-Qué es la marginalidad 2.-Marginacion social 3.-Marginalidad en la literatura 4.-El escritor marginal 5.-Vivir al margen 6.-Posibles soluciones-conclusión 1.-QUÉ ES LA MARGINALIDAD Ante esta pregunta, tiendo a pensar que: La marginalidad es un campo altamente relevante y fecundo, en ella se expresa la poética de la insatisfacción profunda, la incomodidad al olor de las ovejas (ese olor a resignación tranquilizada del “uno” …porque uno es así), en la marginalidad se expresa a su vez, la creatividad de la potencial innovación o el “gérmen” de las revoluciones ciudadanas (nuestros pingüinos). Algo en común tiene la brigada que raya la ciudad, la perseverancia del emprendedor que abre mercados inimaginables, los defensores de los derechos que aún no son derechos y el artista que provoca al límite de conmover o repugnar. Las voces marginales, son señales, provocaciones que nos muestran nuestros límites, nuestros excesos. Es la irreverencia con compromiso. Indignación e intolerancia a la sensibilidad adormecida por una cotidianeidad anestesiada. 2.-MARGINACION SOCIAL Se entiende por exclusión o marginación social el proceso por el que una sociedad rechaza a unos determinados individuos, desde la simple indiferencia hasta la represión y reclusión. También se da el caso de quienes, por no concordar con los valores y normas de una determinada sociedad, se automarginan. Característica común a todos los grados y tipos de marginación es la privación o dificultad para la normal satisfacción de las necesidades secundarias. Este fenómeno se puede producir ya sea por seguir los ideales de la comunidad o bien cuando la sociedad responde a los intereses de un grupo minoritario poderoso. Es interesante mencionar que, como dicho anteriormente, la exclusión social es un proceso, no una condición. Por lo tanto sus fronteras cambian, y quién es excluido o incluido puede variar con el tiempo, dependiendo de la educación, las características demográficas, los prejuicios sociales, las prácticas empresariales y las políticas públicas. (Inválidos, la tercera edad, los enfermos) 8
3.- MARGINALIDAD Y LITERATURA Es sabido que si no se pertenece a un grupo elite, quedamos escribiendo desde la marginalidad. Y esto, lo digo sin gimoteos, tenemos que asumirlo. Con mayor razón si somos mujeres y pertenecemos a regiones. En el plano de la literatura son las editoriales y las universidades las que marcan las pautas y la crítica. Son los que levantan a un escritor como la novedad del momento. Afortunadamente nosotros sabemos que la literatura se hace por medio de las experiencias de la lectura y por medio del vivir. Un escritor se desarrolla por la lectura, la escritura y la experiencia de vida. Sabemos que un escritor es escritor con taller, sin taller o pese al taller, como manifestó un autor mexicano en la Feria de Santiago recientemente. Escribimos, con difusión o sin difusión, el que tiene alma de escritor(a) seguirá escribiendo y nutriéndose en grupos, a solas, pero no se dará por vencido, persiste en elaborar su obra. Unos, con el propósito de dejar testimonio de su paso por la tierra, otros, con la esperanza de aportar a la literatura, a las nuevas y próximas generaciones y algunos más o menos por el mero placer de escribir. 4.-EL ESCRITOR (A) MARGINAL-¿QUIÉN ES? Algunos pueden decir que somos marginales pues No seguimos las normas de una sociedad de consumo que envilece con la marca y el estatus socio-económico.Generalmente cuando se habla de escritores marginales se piensa en: • los escritores homosexuales • -los escritores franceses o malditos • -las escritoras mujeres • -los escritores de etnias- indígenas • -los escritores de bajo nivel socio-económico • Los escritores que abordan espacios marginales de las urbes (1) Para nosotros, los escritores(AS) marginales son aquellos cuyos escritos apenas se conocen ó se ignoran totalmente. Por lo tanto, cuesta seguirlos, son desconocidos. Pasa con los que pertenecemos a regiones. En mayor medida, eso podemos afirmarlo sin dudar. Pues en Chile, el hecho de pertenecer a una región (BìoBìo), y no a la capital (Santiago), también nos inserta en la clasificación de marginales (prescindibles) En general, somos los excluidos de la sociedad literaria, la palabra al margen (al borde, en la ribera, al filo), lo señala. Somos los excomulgados del imperio de las letras, dominadas por grupos de poder, editoriales, ministerios, librerías y universidades. Y no olvidemos considerar a las eternas vacas sagradas de la literatura, residentes, en su mayoría, en Santiago, la capital de Chile, que son siempre los más considerados a la hora de mencionar las palabras literatura chilena: tenemos Rojas, Uribe, Parra, Zurita. Son sombras que siempre acompañarán a los escritores emergentes. Por decirlo de alguna manera 5.- ¿POR QUÉ SE VIVE FUERA DE LAS NORMAS ESTABLECIDAS?= ¿POR QUÉ SE VIVE AL MARGEN? Y ¿Cuáles son las normas establecidas existentes en la sociedad y que tiene que observar un escritor? 9
Las normas establecidas son leer al escritor más premiado, el más marketeado, al más entrevistado en los diarios, el que tiene el más alto cargo. En el caso de las editoriales publicar a los escritores que más venden. El escritor que vende es el que aparte de tener una obra medianamente buena tiene una política de marketing, la asesoría de una empresa de imagen y publicidad. Vende el que tiene cabida en los medios, en la TV en la prensa, etc. Para publicar y vender necesitamos lobby, para ello requerimos dinero. Entonces estamos fuera porque: 1. Los medios de comunicación influyen en esta marginación, no hay apoyo ni consideración (no hay respeto) 2. Las librerías nos excluyen por no ser publicados en editoriales grandes 3. Las universidades no nos contemplan en sus estudios ni actividades mayores o de importancia por no ser graduados en literatura, consideremos además que ellos tienen un cuerpo docente de literatos. Hacen clases y escriben. 4. Las bibliotecas no se interesan en nuestros libros. Los reciben y los guardan. Somos escritores sin vitrina. 5. Las políticas de educación no son suficientes pues no hay incentivo a la lectura. Lo que hay no es suficiente 6. La obra del escritor recorre caminos marginales en nuestro país que se dice tierra de poetas, pero carece de lectores que la asuman como un ejercicio cotidiano de comunidad y diálogo. 7. No existe la crítica-la crítica constructiva 8. No hay dinero 6.-CONCLUSION Una parte de la solución es comprometerse con lo que se crea y no subordinarse, pero también podría ser de interés reconstruir los cánones con los que actualmente se viven por lo que la educación podría tomar parte en esa labor, puesto que es propicia que sea ella quien se encargue no sólo de la transmisión de los conocimientos sino también de la formación de carácter y que sobretodo enseñe al sujeto a no ser como un elemento de la producción o como una fuerza de trabajo, sino que se le debe enseñar a sentir con todos sus sentidos y a ser coherente con lo que hace y con lo que piensa, puesto que el cuerpo y el alma no deberían de ser dos elementos aislados sino algo en continua coherencia. La exclusión social, debida a cualquiera de sus posibles orígenes, produce siempre en quienes la padecen una pérdida o una lesión del disfrute de los derechos fundamentales que como personas les corresponden. La exclusión marca la frontera entre quienes gozan en plenitud de sus derechos y quienes se ven privados de una parte de ellos, con menoscabo de sus capacidades de desarrollo como personas, agravio de su dignidad y, con frecuencia, peligro de su propia vida. Es claro que toda exclusión es una injusticia. No hay exclusión que pueda proceder del ejercicio de la justicia, cuando lo que produce es el daño de la persona, su destrucción física, psicológica o moral. En el caso de los escritores la marginación, los limita en su realización personal, en su realización artística. Tenemos un ministerio de cultura pero No hay una visión global de lo que existe hoy, en Chile, en literatura. El recurso material, la atención se centraliza en la capital (Santiago), y en los escritores ya galardonados, reconocidos, gracias a premios, a recursos materiales o “pitutos” (sin.contactos, amiguismo), diversos, generalmente políticos. Las nuevas reglas de la globalización, y los actores que las escriben, se centran en la integración de los mercados globales, descuidando las necesidades de las personas que los mercados no pueden 10
resolver. El proceso concentra aún más el poder y acrecienta el número de marginales en la sociedad. POSIBLES SOLUCIONES concretas: *Reformas en Educación, políticas culturales, editorial estatal, incrementar la difusión regional--- En relación a organizarnos en las regiones ya hemos visto esa posibilidad y ha sido imposible. ¿Podremos algún día salir del margen? Tal vez no sea lo mejor ser marginales, pero no es tan malo. Aún podemos autoeditar. Un valor orientador es la opción que el habitante de un país toma ante una disyuntiva: ¿escribo o no escribo?, y sigo escribiendo, soy escritora, “prefiero este tipo de vida”, porque para mí, con todo, es la vida “que vale la pena vivir”. Ingrid Odgers Toloza
(1): Según estudio de Oscar Galindo de la Universidad Austral, El paseo Ahumada(1983) de Enrique Lihn, Cipango de Tomas Harris, Piedras rodantes de Malú Urriola, Doble vida de Victor Hugo Díaz, por mencionar algunos.
11