CSAV_2018_extras

CSAV Journal 2018 European Year of Cultural Heritage

Vernacular Technics The technical heritage of Romania’s villages Patrimoniul tehnic al satelor României

Editura Universitară „Ion Mincu” București

Director al centrului CSAV și editor al publicației CSAV Journal: Prof. Dr. Arh. Sergiu NISTOR - Consilier Prezidențial pentru Cultură și Culte, fost președinte la ICOMOS România și Secretar de Stat în Ministerul Culturii și Patrimoniului Național (2012-2013), membru al Departamentului de Istoria și Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului, UAUIM

Comitetul științific al publicației CSAV Journal: Dr. Ligia FULGA – director, Muzeul Etnografic Braşov Prof.dr.arh. Kázmér KOVÁCS - membru al Departamentului de Horticultură, Universitatea Sapientia, Facultatea de Știinte Tehnice și Umaniste Dr. Christoph MACHAT – membru al Comitetului Executiv al ICOMOS lect.dr.arh. Gabriel PANASIU - Departamentul de Istoria și Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului, UAUIM

Coordonator al publicației CSAV Journal: Asist. dr.arh. Ioana ZACHARIAS VULTUR - Departamentul de Istoria și Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului, UAUIM

Pagina web a publicației și centrului de cercetare: www.csav.ro Pagina Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București : https://www.uauim.ro/en/research/dealufrumos/

Anuarul Centrului de Studii de Arhitectură Vernaculară UAUIM (Dealu Frumos) = ISSN 2068 – 472X

Design, traduceri & DTP :

Asist.dr.arh. Ioana ZACHARIAS VULTUR Arh. Ionuț PARASCHIV

Editura „Ion Mincu” Str. Academiei nr.18-20, București

In the opening

Dissertation extract Summer school

Summary

CSAV Journal 2 0 1 8 3

Kengo KUMA Vernacular Architecture Arhitectura vernaculară Adina DOBROTĂ, coord. by Prof.Dr.Arch. Ana Maria ZAHARIADE Arieș Valley Valea Arieșului UAUIM - TU Wien Summer School at Dealu Frumos 2018 Meinhard BREILING I Marius VOICA Summer Schools in the Danube Region: Student Projects as Means for Development in Depopulated Regions I

9

13

57

Școli de Vară în regiunea Dunării: proiecte ale studenților ca mijloace de dezvoltare în zonele depopulate

Dissertation extract Architectural guide

Petra IANU Revitalisation project in Dealu Frumos I Proiect de revitalizare la Dealu Frumos

73

Oana ROTARIU I Toni CHERNEVA Cycling through history. Towards explorational tourism I Pedalând prin istorie. Către turism explorațional

83

Zih-Cing CHANG Schnaps Genossenschaft - Abandoned spaces in fortified church will be reused as a liquor cooperative I Schnaps Genossenschaft - Spații abandonate în biserica fortificată vor fi reutilizate pentru cooperativă de lichior

101

Lukas Valentin FLANDORFER More than churches. An approach to develop strategies for the economical future of the villages of Transylvania I Mai mult decât biserici. O abordare a dezvoltârii de strategii pentru viitorul economic al satelor din Transilvania

125

Ana JANTEA, coord. by Assoc. Prof. Dr.Arch. Ștefan BÂLICI In-between borders. Influences from the Southern and Northern side of the Carpathians in the Upper Bran architecture Între hotare . Influențe din sudul și nordul Carpaților în arhitectura Branului de Sus

137

K öllő MIKLÓS OAR - Architectural guide to integrate into the local specificity of the rural environment - extracts OAR - Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural - extrase

145

CSAV Journal 2 0 1 8 4

Studio projects

Profile

Diploma project Workshop brief

Silviu PREDA Back to landscape for a contemporary architectural project Înapoi la peisaj pentru un proiect arhitectural contemporan

153

Horia DINULESCU 169 House in a given context. The ”other home” on the seashore - G11E studio projects by Alexandra MÜLLER & Iulia ARMBRUSTER Locuință în context dat. „Celălalt acasă” de la malul mării - G11E proiecte de studio realizate de Alexandra MULLER & Iulia ARMBRUSTER Gabriela TABACU I Lorin NICOLAE I Bogdan-Ioan GUIU Community bicycle repair workshop - G26 studio project by Alin PĂTRUCĂ Atelier comunitar pentru reparat biciclete - G26 proiect de atelier de Alin PĂTRUCĂ

185

Ștefan SIMION I Emil BURBEA MILESCU I Cristian BORCAN Territorial Bucharest - G23 studio project I Bucureștiul teritorial - G23 proiect de atelier

201

Augustin IOAN Vernacular architecture as an instance of tectonics I Vernacularul ca instanțiere a tectonicii

237

Chiara BERTOLIN I Agata MLECZKOWSKA I Marcin STROJECKI Tiepolo’s frescoes back to the natural light: the assessment of environmental risks Frescele lui Tiepolo înapoi în lumină naturală: evaluarea riscurilor de mediu

243

Andreea-Ioana NICUȚ, coord. by Assist.Prof.Dr.Arch. Vladimir VINEA (Re-)înființarea unui loc: comunitate intențională și fundație culturală la Poienărei, Argeș The (Re-)creation of a place: intentional community and cultural foundation in Poienărei, Argeș

271

VVITA Erasmus + Project Team Marius VOICA I Elena Cristina MÂNDRESCU I Mihaela HĂRMĂNESCU I Marina MIHĂILĂ I Andra PANAIT I Adrian MOLEAVIN I Alexandra AFRĂSINEI I Ioana E. ZACHARIAS VULTUR I Georgică MITRACHE I Magdalena STĂNCULESCU Vincenzo SAPIENZA I Ivo CALIO I Antonio GAGLIANO I Gianluca RODONO Luca FINOCCHIARO I Chiara BERTOLIN I Markus SCHWAI³

277

Lofoten Peninsula and Eolian Archipelago: Vernacular architecture experiences in two Fisherman’s villages Peninsula Lofoten și Arhipelagul Eolian: experiențe de arhitectură vernaculară în două sate de pescari Calendar Reviews.

Bibliography

C.S.A.V. 2018 activity calendar

297

Silviu PREDA Critical opinion to: Sebastien Marot , Sub-Urbanism and the Art of Memory Opinie critică la: Sebastien Marot , Sub-Urbanism and the Art of Memory

299

CSAV Journal 2 0 1 8 5

CSAV Journal 2 0 1 8 6

iu I

Nicolae Grigorescu, drawing gifted to William Ritter, signed by W.Ritter with the text „de Nikolae Ion Grigorescu, a ..., aprés mon article de die Kunst fur Alle en Février 1897, ... aujourd`hui, 23 Octobre 1950, a Mélide [Swiss city where Ritter lived], charcoal, white pastel and black diluted ink (or watercolor) on cardbard / desen făcut cadou lui William Ritter, semnat de W. Ritter cu textul „de la Niikolae Ion Grigorescu, la..., după articolul meu din die Kunst fur Alle în februarie 1897, ...astăzi, 23 octombrie 1950, la Mélide [ oraș elvețian în care a trâit Ritter], cărbune, pastel alb, cerneală (sau acuarelă) neagră diluată pe carton.

Bibliothèque de la Ville de La Chaux-de-Fonds, Fonds William Ritter, Switzerland.

CSAV Journal 2 0 1 8 7

Vernaculare architecture Text written by Kengo KUMA for CSAV Journal, October 2017

I consider that “vernacular architecture” is about architecture where the relationship between people and materials is happily connected. I say so because buildings are made of materials and the materials had to been found and obtained near the site where the building would stand. Under such restriction, human beings and materials used to keep their conversations, which resulted in the architecture.

In the 20th century however, humans and materials were separated. Materials became available everywhere, and buildings

all over the world began to be built with concrete and steel, which led to an ending of the good relation between people and matters.

Books on vernacular architecture had been written already in the 20th Century, but the arguments there were mostly about forms or styles, and discussions about materials were totally absent.

I would say that the most important “forgotten” material is wood. Wooden materials are born and rooted to the place.

Furthermore, wood is so easy to work on that human beings have made their nests – the architecture – with wood since ancient times.

Professor Yoshichika Uchida, my most honored teacher from university, is the key figure who contributed to revive wooden

buildings in Japan. Professor Uchida used to say habitually that as for the wooden structure, Romania and Japan would build the best ones. His theory is based on the existence of Carpathian Mountains and the Black Sea in Romania, and the Pacific Ocean in Japan. According to Professor Uchida, these topographical features functioned as barriers protected their culture of wood, and Romania and Japan have been able to nurture technology to produce unique wooden constructions in their closed fields.

Since I heard Professor Uchida’s theory, I’ve always dreamt of the beauty and uniqueness of Romanian wood architecture.

Now, the mission assigned to both of us is that, having been born in the countries of wood, we truly revive our wooden buildings and create a modern version of vernacular architecture, which is tailored to the speed and density of our time.

CSAV Journal 2 0 1 8 8

Arhitectura vernaculară

text scris de Kengo KUMA pentru CSAV Journal, Octombrie 2017

Consider că „arhitectura vernaculară” reprezintă arhitectura în care relația între oameni și materialitate este una fericită.

Spun asta deoarece clădirile sunt făcute din materiale de construcții, iar materialele trebuiau căutate și extrase din apropierea șantierului. Sub asemenea constrângeri, oamenii și materialitatea dialogau, ceea ce a generat arhitectura.

Cu toate acestea, în secolul al XX-lea, oamenii și materialitatea sunt separate. Materiale de construcții sunt disponibile

oriunde, iar clădirile din toată lumea au început să fie construite din beton și oțel, ceea ce a condus la un final al bunei relații între oameni și materialitate.

Cărți pe tema arhitecturii vernaculare au fost scrise deja în secolul al XX-lea, dar argumentele acolo au fost în mare parte

despre forme sau stiluri, și discuțiile despre materiale erau total absente.

Aș spune că cel mai important material „uitat” este lemnul. Materialele cu lemn / din lemn sunt născute și înrădăcinate la fața locului. Mai departe, lemnul este atât de ușor de prelucrat, încât oamenii și-au făcut cuiburile – arhitectura – cu lemn din timpuri antice.

Profesorul Yoshichika Uchida, mentorul meu cel mai onorat din universitate, este figura cheie care contribuia la revigorarea

clădirilor din lemn în Japonia. Profesorul Uchida obișnuia să spună că în ceea ce privește structura din lemn, România și Japonia le-ar construi pe cele mai bune. Teoria sa se bazează pe existența Munților Carpați și pe Marea Neagră în România și Oceanul Pacific. Conform celor spuse de profesorul Uchida, aceste caracteristici topografice care funcționau ca bariere își protejau cultura lemnului, iar România și japonia au putut astfel să-și „îngrijească” tehnologia de a produce construcții unice în arealul lor închis.

De când am auzit teoria profesorului Uchida, întotdeauna am visat la frumusețea și unicitatea arhitecturii din lemn din

România. Acum, misiunea acordată amândorura (arhitecți japonezi și arhitecți români), năascuți fiind în țări ale lemnului, să revigorăm cu adevărat clădirile noastre din lemn și să creem o versiune modernă a arhitecturii vernaculare, adaptată / pliată / adecvată vitezei și densității timpurilor noastre.

CSAV Journal 2 0 1 8 9

Patrimoniu tehnic vernacular Itinerary of a vernacular voyage 2 coș de îngroșat coș de tras de păr fântână cu cai jug pentru potcovit și stănoagă piuă pentru lână (stofă) moară de vânt moară de apă teasc de stors ceara teasc pentru ulei Vineyard teasc pentru must teasc pentru vin teascul Meschendorf oloiniță șteamp aurifer vâltoare

Landscape

horiz

Productio n rural ism

”De Re Metallica”, Georgius Agricola, 1555

tte

r

Ideea acestui număr al CSAV Journal a apărut în timpul atelierului VVITA Erasmus +, odată cu vizita la un teasc de ulei de pește, încă funcțional, D i g i t aîntr-un L vechi sat de pescari din Peninsula Lofoten, Norvegia. Rolul acestor instalații de secol XIX din lemn - dincolo de cel funcțional - rămâne unul de reper pentru comunitate și așezările învecinate, o formă ecologică de fructificare a resurselor locale.

Ri

HERITAGE

Pe teritoriul Europei, dar și al României, astfel de sisteme paleotehnice rurale încă se păstrează din perioada medievală sau de secol XIX, i m mdea forme t e r idearevitalizare l a n da satelor m aromânești, t e r i aacest l patrimoniu tehnic poate fi un răspuns post-industrial ? in situ. În căutarea

u c s rdeeatelier, lucrări de disertație, diplomă și cercetări doctorale pe o g teorie și practică. Este vorba așadar despre o selecție r deiproiecte G Le Corbusier

intermediary use2018 acoperă gama completă de lucrări academice care explorează situl rural și arhitectura vernaculară, între Ediția CSAV Journal

s hieuniversitari subiectul arhitecturii vernacularegdin 2017 și 2018, realizate în Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, rapanii o e g l a i r o București, alături de articole semnate de specialiști și cercetători. t pic Ioana ZACHARIAS VULTUR, coordonator

CSAV Journal 2 0 1 8 10

CSAV Journal 2 0 1 8 11

Valea Arieșului Arieș Valley

stud. arch. Adina DOBROTĂ - - dissertation paper extract, July 2017 „Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest coordinated by Professor Ana Maria ZAHARIADE, UAUIM adinadobrota21@gmail.com Keywords: community, rural, tradition, culture, creative tourism, rural revitalisation

Statement

Argument

”What do you mean when you say you’re looking at an ancient village, […] why are you calling it ancient? What does that mean, ancient? We have our plots for about thirty years, it that what ancient means to you? Did you see that hundreds of years have passed over us and the world is changing and we were the only ones left behind by the wooden plow? Where have you seen ancient village?”

„Adică cum ai tu în față un sat vechi, [...] de ce spui tu că e vechi ?!! Ce înseamnă asta vechi ?! Noi avem loturile noastre cam de treizeci de ani, asta înseamnă la tine vechime ? Văzuși tu că trecură sutele de ani peste noi și lumea se schimbă și numai noi rămăsesem în urmă la plugul de lemn ? Unde văzuși tu sat vechi ?”

(Marin Preda, „Moromeții”)

(Marin Preda, ”Moromeții”) Fresh air. Nature. Living simple. Quiet.

Place of tradition. Wi-Fi. Energetic efficiency. Alternative education. The Romanian village is changing.

In the Western world, the Industrial Revolution widely spread meant the first significant transformation of the rural space. Factories of cities significantly reduce the number of young people from the countryside, and the modernisation of agrarian tools change the production and family

Aer curat. Natură. Trai simplu. Tihnă. Loc al tradițiilor. Wi-Fi. Eficiență energetică.

Educație alternativă. Satul românesc se schimbă.

În lumea occidentală, revoluția industrială larg răspândită a reprezentat prima transformare semnificativă a spațiului rural. Fabricile orașelor reduc semnificativ numărul de oameni tineri de la țară, iar modernizarea utilajelor agricole schimbă modul de producție și relațiile dintre familii. În secolul XX, răspândirea automobilului personal și migrația masivă către oraș (sau transformarea satelor în orașe) afectează chiar și organizarea satelor, loturile cele mai bune devenind cele de pe care se poate pleca cel mai ușor spre oraș.

CSAV Journal 2 0 1 8 12

relationships. In the XXth Century the spread of the personal automobile and the massive migration towards the city (or the transformation of villages into cities) affects even the organisation of villages, the best plots becoming those than can facilitate the leave towards the city.

The most recent wave of transformations specific of the 21st Century is represented until now by a democratisation of these spaces through free and instant acces to information. Despite these changes, we will see in the following pages that the dominant representations of the village are coherent in using the same clichees along history, probably also because they were always designed in the city.

Romania is, of course, different. Formed out of a mixture of premodern states until the last ones dissapeared, the history of the village intermingles until later with the history of dwelling in this territory because the urban space was almost inexistent. After it appears, we also find the first representations of an idyllic that even today transforms poverty, health and precarious education or the lack of services in a romantic simplicity. Of course, not all Romanian villages have been defined by poverty - it took the Communist age to get to this point. Assuming a policy of gradual reduction of the rural space, the unique party failed, yet it succeded to introduce almost over night elements that generated radical changes, positive and negative ones: transport and communication infrastructure, agrarian tools, but also a new organisation form of production, basic education.

In Romania (but certainly in other places too), the meeting specific for the 21st Century between globalisation, postindustrialism and traditions lead to the development of the rustic (bucolic). Certainly that there are also notable exceptions, yet looking at the non-touristic areas to the ordinary peasant dwelling, the success model that managed to build something new in the village, adding to the existing cultural heritage, orients itself towards certain

Cel mai recent val de transformări, specific secolului XXI, este reprezentat până acum de o democratizare a acestor spații prin accesul liber și instant la informație. În ciuda acestor schimbări, vom vedea în următoarele pagini că reprezentările dominante ale satului sunt coerente în folosirea acelorași clișee de-a lungul istoriei, probabil și din cauză că au fost realizate mereu la oraș.

România este, desigur, altfel. Formată dintr-un conglomerat de state premoderne până au dispărut ultimele state premoderne, istoria satului se confundă până târziu cu istoria locuirii în acest teritoriu deoarece spațiul urban era aproape inexistent. După ce apare, găsim și primele reprezentări ale unui idilic care chiar și astăzi transformă pauperitatea, sănătatea și educația precare sau lipsa serviciilor într-o simplitate romantică. Desigur, nu toate satele românești au fost definite de sărăcie – a fost nevoie de perioada comunistă pentru a ajunge în acest punct. Asumându-și o politică de reducere treptată a spațiului rural, partidul unic a eșuat, însă a reușit să introducă aproape peste noapte elemente care au produs schimbări radicale, pozitive sau negative: infrastructură de transport și comunicații, utilaje agricole dar și o nouă formă de organizare a producției, educație de bază. În România (dar cu siguranță și în alte locuri), întâlnirea specifică secolului XXI dintre globalizare, postindustrialism și tradiții a dus la dezvoltarea rusticului.

Cu siguranță că există excepții notabile, însă uitându-ne în zone non-turistice la locuința țăranului de rând, modelul de succes care a reușit să construiască ceva nou în sat, adăugând la patrimoniul cultural existent, se orientează spre anumite obiecte-simbol. Un foișor de lemn, un grătar de cărămidă exterior sau un șemineu (toate, desigur, rustice) reprezintă materializarea unui simptom global al capitalismului târziu: consumul non-necesar.

Prin această lucrare, propun o alternativă la modelul dominant existent – o simbioză armonioasă între globalizare și tradiții. Satul reprezintă mai mult decât atributele pe care le-am enumerat la începutul acestui argument, așadar primul pas este înțelegerea elementelor specifice care dau unicitatea locului în care intervenim (sociale, economice, naturale) și alegerea celor mai

symbol-objects. A wooden pavilion, an exterior brick grill or a fire-place (all, of course, rustical) represent the materialisation of a global system of late capitalism: the non-necessary consumption.

Through this work, I propose an alternative to the existing dominant model - a harmonious symbiosis between globalisation and traditions. The village represents more than the attributes I have listed in the beginning of this statment, therefore the first step is the understanding of specific elements that give the unicity of the place in which we intervene (social, economic, natural) and the choice of the most valuable ones. These have to be then highlighted and updated in order to be attractive for tourists, which are interested more in a comfortable symbolic consumption, relaxing and fun, instead of a rough hystoricism. At the same time, working with the locals guarantees the preservation of authenticity, even though the context is modified.

The architectural intervention follows the same logic: we build afterwards, yet we intervene with modern techniques and materials, alien for the village where it os the case. The objective is an honest undertaking, that can please both locals and tourists - neither some, nor others, do not wish for the museification of the rural space.

Prologue Rural environment is currently undergoing a transition period with two extreme contexts: the development of the rural environment, situated mainly at the outskirts of urban centers, which leads to a homogenization and growth out of control (defined by the concept of “rurbanism” used by Heidi Pretterhofer) and the stagnation of rural space in an idealized social projection, made up from the clichés of a traditional lifestyle within a “lost paradise”.

The Romanian village is subjected to a process of degradation, loss of identity, weakening social relations within the community due to

CSAV Journal 2 0 1 8 13

valoroase. Acestea trebuie apoi scoase în evidență și aduse la zi pentru a fi atractive pentru turiști, care sunt interesați mai mult de un consum simbolic confortabil, relaxant și distractiv decât de un istoricism aspru. În același timp, lucrul cu localnicii garantează păstrarea autenticității, chiar dacă contextul este modificat. Intervenția arhitecturală urmărește aceeași logică: construim după, însă intervenim cu tehnici și materiale moderne, străine satului unde este cazul. Obiectivul este un demers sincer, care să mulțumească localnicii și turiștii – nici unii, nici alții, nu își doresc muzeificarea spațiului rural.

Prolog Mediul rural trece, în prezent, printr-o perioadă de tranziție, cu două contexte extreme de raportare: dezvoltarea mediului rural aflat, în principal, la periferia centrelor urbane, care conduce către o omogenizare și o creștere scăpată de sub control (definită prin conceptul de ,,rurbanism”, utilizat de Heidi Pretterhofer) și stagnarea spațiului rural într-o proiecție socială idealizată, alcătuită din clișeele unui stil de viață tradițional în cadrul unui ,,paradis pierdut”.

Satul românesc este supus unui proces de degradare, de pierdere a identității, de slăbire a relațiilor sociale din cadrul comunității, datorate colectivizării, industrializării și urbanizării forțate. Îmbătrânirea populației, declinul demografic și sărăcia au contribuit la definirea unui teritoriu a cărui puritate și veșnicie specifice țăranului român nu mai există. Imaginea satului a fost înlocuită de perspective ce oscilează între idilă și prejudecată, nostalgie și dispreț, care contribuie la dispariția principalului element ce caracterizează satul – comunitatea. În acest context, numeroși arhitecți tratează în mod critic ruralitatea ca un domeniu experimental de explorare.

Se definesc, astfel, noi perspective de abordare care contestă modul de construire actual. Deși revitalizarea este percepută ca un concept aplicat zonelor urbane, cu o concentrare pe regenerarea centrelor isorice și a

CSAV Journal 2 0 1 8 14

collectivization, industrialization and forced urbanization. Population aging, demographic decline and poverty contributed to defining a territory whose purity and eternity specific to the Romanian peasant no longer exists. The image of the village has been replaced by perspectives that oscillate between idyll and bias, nostalgia and contempt, which contribute to the disappearance of the main element that characterizes the village - the community.

In this context, many architects are critically treating rurality as an experimental field of exploration.

Thus, new perspectives of approach that defy the current construction method are defined. Although revitalization is perceived as a concept applied to urban areas, with focus on the regeneration of historic centers and industrial areas, regeneration is equally important for rural areas. In order for village development to take place, revitalization needs to involve social, economic and environmental processes.

Thus, there is a need for initiatives and strategies that consider art and culture to be a means of creating, consolidating and improving rural space, understood in its entirety. Artistic and cultural programs provide an education about the historical and ethnographic context of a community and opportunities for active participation in its life. Artistic spaces can initiate a conversation about art, culture, identity, and establish a structure of events and plans to ensure that creative activities continue to develop. Through this development, can be provided jobs, economic alternatives to the basic occupation of agriculture and a sense of belonging. All of these effects clearly contribute to the positive evolution of a community.

zonelor industriale, regenerarea este la fel de importantă și pentru zonele rurale. Pentru a se produce o dezvoltare a satelor, este necesar ca revitalizarea să implice procese sociale, economice și referitoare la mediu.

Astfel, apare necesitatea unor inițiative și strategii ce consideră arta și cultura un mijloc de creare, consolidare și îmbunătățire a spațiului rural, înțeles în totalitatea sa. Programele artistice și culturale oferă o educație despre contextul istoric și etnografic al unei comunități și oportunități de participare activă la viața acesteia.

Spațiile artistice pot iniția o conversație despre artă, cultură, identitate și pot stabili o structură de evenimente și planuri care să garanteze că activitățile creative vor continua să se dezvolte. Prin această dezvoltare, se pot asigura locuri de muncă, alternative economice la ocupația de bază reprezentată de agricultură și un sentiment de apartenență. Toate aceste efecte contribuie în mod cert la evoluția în sens pozitiv a unei comunități.

1. Introduction

1. Introducere

CSAV Journal 2 0 1 8 15

1.1 Plan of ideas 1.1 Plan de idei 1. Introduction

1. Introducere

The paper begins with an introductory chapter, which summarizes the importance of the study for the diploma thesis in relation to what has been studied so far in scientific research and architecture. It also sets out the methodology of the research used, the current stage of the bibliography, viewing it critically and the synthesis of the working hypotheses. Finally, the chapter defines the essential notions used in argumentation of ideas.

Lucrarea începe cu un capitol introductiv, ce prezintă pe scurt importanța studiului pentru lucrarea de diplomă în relație cu ceea s-a studiat până în prezent, în cercetările științifice și în arhitectură. De asemenea, se enunță metodologia de cercetare utilizată, se menționează stadiul la zi al bibliografiei, realizânduse o raportare critică la aceasta și se sintetizează ipotezele de lucru. În final, capitolul definește noțiunile esențiale utilizate în argumentarea ideilor.

2. Rural space in contemporary society

2. Spațiul rural în societatea contemporană

2.1 The problematic of rural space

2.1 Problematica spațiului rural

The second chapter defines the situation of the village in a European and national perspective. A quarter of Europe’s population lives in rural areas, Romania being the country with the highest percentage of rural population in the European Union. However, the village is continuously declining due to population aging, demographic decline and poverty, lack of local initiatives or to the inertia of authorities.

Capitolul al doilea definește situația satului în perspectivă europeană și națională. Un sfert din populația Europei trăiește în mediul rural, România fiind țara cu cel mai mare procentaj al populației rurale din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, satul se află într-un continuu declin, din cauza îmbătrânirii populației, scăderii demografice și a săraciei, a lipsei de inițiative locale sau a inerției autorităților.

2.2 ,Making” rural space Below is Lefebvre’s perspective on rural space and the explanation how it is a social space. The cultural manifestations found in festivals, crafts, creation camps are projected over the natural environment through dispersed spaces. According to the Lefebvrian concept, these manifestations have changed the conventional space of the rural environment, that there is no more a simple rural space, but rather a multiplicity of social spaces that

2.2 ,,Producerea” spațiului rural În continuare, se aplică perspectiva lui Lefebvre asupra spațiului rural și se explică modul în care acesta este un spațiu social. Manifestările culturale regăsite în cadrul festivalurilor, ale mesteșugurilor, ale taberelor de creație se proiectează peste cadrul natural prin spații dispersate. Conform conceptului lefebvrian, aceste manifestări au schimbat spațiul convențional al mediului rural, încât nu mai există un simplu

CSAV Journal 2 0 1 8 16

overlap in the same geographical area.

spațiu rural, ci mai degrabă o multiplicitate de spații sociale care se suprapun în aceeași arie geografică.

3. Tradition in the rural environment – Identity and community

3. Tradiția în mediul rural – Identitate și comunitate

The third chapter illustrates the link between the environment, place and creativity and identifies those characteristics of rural life that contribute to the definition of rural culture. Although defining the village becomes impossible in the contemporary context, identity and community are the two elements that shape its image.

3.1 Identity from the viewpoint of idyllic If collective memory defines a community by reference to the past, authenticity raises the issue of preserving local culture, especially in the context of technological development. It is analyzed how the rural environment acknowledges the values of the past and conveys this knowledge through the idyllic perspective. Ignoring the past is a step back because it ignores knowledge.

3.2 Community through the viewpoint of tradition The community is defined through traditions. Over time, tradition has been perceived in various ways and has evolved along with the external influence the urban environment. It is studied how the rural community perceives tradition and how it is defined and redefined through it.

4. Rural revitalization The fourth chapter explores ways of rural revitalization which involve creative tourism, based on the exploration of the natural and cultural landscape, that is, traditions, customs and crafts.

It emphasizes the role of culture and tradition in activating a community and critically identifies how to intervene through case studies.

În al treilea capitol se ilustrează legătura dintre mediu, loc și creativitate și se identifică acele caracteristici ale vieții rurale care contribuie la definirea culturii rurale.

Deși definirea satului devine imposibilă în contextul contemporan, identitatea și comunitatea sunt cele două elemente care conturează imaginea acestuia.

3.1 Identitatea prin prisma idilicului Dacă memoria colectivă definește o comunitate prin raportarea la trecut, autenticitatea ridică problema păstrării culturii locale, mai ales în contextul dezvoltării tehnologice. Se analizează modul în care mediul rural recunoaşte valorile trecutului și transmite această cunoaștere, prin prisma idilicului. Ignorarea trecutului înseamnă un pas înapoi, deoarece ignoră cunoașterea.

3.2

Comunitatea

prin

prisma

tradiției

Comunitatea se definește prin intermediul tradițiilor.

De-a lungul timpului, tradiția a fost percepută în diverse moduri și a evoluat odată cu influența exteriorului – mediul urban. Se studiază, deci, modul în care comuntitatea rurală percepe tradiția și modul în care este definită și redefinită prin intermediul ei.

4. Revitalizare rurală Al patrulea capitol explorează modalități de revitalizare rurală care implică turismul creativ, bazat pe exploatarea peisajului natural și al celui cultural, adică a tradițiilor, obiceiurilor și meșteșugurilor. Se subliniază rolul culturii și a tradiției în activarea unei comunități și se identifică în mod critic modul de intervenție prin studii de caz.

CSAV Journal 2 0 1 8 17

CSAV Journal 2 0 1 8 30

drawn according to the existence of the geographic characteristics specific to agriculture. In the 1970s, a series of changes took place in the villages of Europe, which led to a change in the documents published in Brussels: the countryside is for the first time autonomous from agriculture, and this space becomes one of consumption, not just of production.

Approaching today, we note that the CAP has come to bear on the different needs of the regions of Europe, and the defining processes for rural areas are not always agricultural13.

anii ’70 devin evidente o serie de schimbări în satele Europei, fapt ce duce la o schimbare în documentele editate la Bruxelles: ruralul este în premieră autonom de agricultură, iar acest spațiu devine unul al consumului, nu doar al producției. Apropriindu-ne de zilele noastre, observăm că PAC a ajuns să conțină o asumare a nevoilor diferite din regiunile Europei, iar procesele definitorii pentru regiunile rurale nu sunt mereu agricole15.

2.2. ,,Making of ” rural space

2.2. ,,Producerea” spațiului rural

Because in this context, stating a definition becomes almost impossible, we will further talk about rural spaces as those areas that simultaneously meet the following three conditions: (1) they are dependent on extensive agricultural or forest land; (2) contain small scale human settlements, strongly linked to the landscape they belong to; (3) creates a unitary identity defined by living in close relationship with an extended environment.

Deoarece în acest context enunțarea unei definiții devine aproape imposibilă, vom vorbi mai departe despre spații rurale ca acele zone care îndeplinesc simultan următoarele trei condiții: (1) sunt dependente de terenuri agricole sau forestiere întinse; (2) conțin așezări umane la scară redusă, legate puternic de peisajul din care fac parte; (3) creează o identitate unitară definită de traiul în strânsă relație cu un mediu înconjurător extins.

The three conditions outlined above have in common that they leave nothing to chance - all the characteristics of the rural environment are the product of human action, not in the sense that one kilogram of flour is produced, but as a precondition and result of the existence of social superstructures (ie the state in all its forms) (p. 85). We use Lefebvre’s theory, according to which nature creates, and man’s work produces (p. 70). The village is a product because it can be replicated and is the result of repetitive actions (p. 75). But not only history or nature defines the village, but also mediators - natural and social “objects” such as networks, group actions, ideologies, etc. The way in which the Romanian village has changed only in the last century, passing through two radical ideologies and returning to a particular democracy, confirms the theory of Lefebvre, which

Cele trei condiții enumerate mai sus au în comun faptul că nu lasă nimic la voia întâmplării – toate caracteristicile mediului rural sunt produsul acțiunii umane, nu în sensul în care un kilogram de făină este produs, ci ca o precondiție și un rezultat al existenței suprastructurilor sociale (i.e. statul în toate formele sale). Folosim astfel teoria lui Lefebvre, conform căreia natura creează, iar munca omului produce. Satul este un produs, deoarece poate fi replicat și este rezultatul unor acțiuni repetitive. Însă nu doar istoricul sau natura definesc satul, ci și mediatorii – “obiecte” naturale și sociale, precum rețelele, acțiunea grupurilor, ideologiile etc. Felul în care s-a schimbat satul românesc doar în ultimul secol, trecând prin două ideologii radicale și revenind la o democrație particulară, confirmă teoria lui Lefebvre, care analizează evoluția și impactul forțelor de producție (agricultură, industrie, meșteșuguri) în Toscana începând cu secolul XIII16.

CSAV Journal 2 0 1 8 31

CSAV Journal 2 0 1 8 54

Fig. 1. Participants from the international summer school Dealu Frumos/Schönberg 2018. Participanți la Școala Internațională de Vară Dealu Frumos / Schönberg 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 55

Școli de Vară în regiunea Dunării: proiecte ale studenților ca mijloace de dezvoltare în zonele depopulate Summer Schools in the Danube Region: Student Projects as Means for Development in Depopulated Regions Dr. Rer. Nat. Tech. Meinhard BREILING Technische Universität Wien, Landscape, Austria Conf. Dr. Arch. Marius VOICA

“Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest meinhard.breiling@tuwien.ac.at / mvoika@yahoo.com Keywords: cultural heritage, landscape management, regional development, rural planning, thematic tourism, vernacular architecture Abstract The paper describes process and progress during an international summer school in Dealu Frumos/ Schönberg during May and October 2018. First there is a magnificent, underused landscape full of outstanding cultural heritage that abruptly lost important parts of its population at the end of last century and could not yet recover from that loss. Second there were 25 international students developing project ideas on how to promote development by tourism, agriculture or to improve infrastructure. Third there were supportive people, locals in Dealu Frumos, members of institutions in Sibiu County, academic and administrative staff of several universities, artists and freelancers that helped to create a good productive atmosphere. Several project ideas were born, all of them suited to improve life for resident people and to generate more income for locals. The costs to organize the summer school were reasonable as many of the resources needed were made available at limited costs. We propose to organize similar summer schools in other scarcely populated, rural areas of the Danube Region as a cost efficient means of rural and regional development.

CSAV Journal 2 0 1 8 56

Introduction

For more than 700 years the Germans were the dominant ethnic group in Transylvania or Siebenbürgen, primarily protestants, and responsible for building most of the approximately 250 fortified churches as defense line against aggressors from outside. Most churches are still owned by the Romanian Protestant Church. The “Stiftung Kirchenburgen”, a foundation dependent on donations primarily from people who left the country some time ago manages some 110 of the fortified churches.

While the objects in their totality are a unique cultural heritage of sacral buildings, worthwhile to be protected as an ensemble the reality of the region and country does not allow such an approach. The poor region did not recover from the loss of people and income. Means provided by international and national sources are scarce and only allow a priority setting to protect the best-preserved objects. One out of 35 or the seven most famous fortified churches became a UNESCO World Heritage Site. These churches get the most attention and visits. Some 100 objects in need for renovation are in hands of institutions or cultural associations who try to reestablish a meaningful use. The remaining majority of objects are ruins or under current conditions not useable buildings.

During July 2018, the International Summer School took place in Dealu Frumos/Schönberg in the very center of Romania. It gathered 25 students from the ”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism in Bucharest, the host, Technische Universität Wien, and the Korean Gyeongsang National University in Jinju. In total 12 professors and/or supervisors from Romania, Austria, Germany, Japan and Korea were present and supported the students in their search for contemporary uses for selected lands, villages and houses of the region that became marginalized and widely neglected after the retreat of German settlers taking place during the final quarter of the last century. The purpose of the summer school was to introduce the students to: a) Sibiu Region, b) its population and ethnic groups that changed over time, c) its rich history that generated so much cultural heritage, d) the difficulties in acquiring funds for renovating buildings according to their needs, e) providing a general overview on landscape management practices and economic activities, f ) introducing particular skills like renovating medieval fortresses and repairing buildings or “painting with the colors of the earth”.

Thereby, the participants did not only stay in Dealu Frumos. They visited Sibiu/Hermannstadt town, many sites in Sibiu County like the Museum Astra, the second largest free air museum in Europe (Breiling 2018). Here are hundreds of traditional farm houses and other vernacular architecture objects exhibited, providing models to find stimulation for one´s own project. The main work for students was to find a suitable idea that can help the local population and to elaborate this idea into a mature state. The realization of the idea is another problem. Many hinders may oppose a direct implementation such as lacking resources and skills, not sufficient support by public institutions or changing priorities for initiative takers to name some of them.

CSAV Journal 2 0 1 8 57

Fig. 2. One out of the many fortified churches built by Transylvanian Saxons in Brădeni/Henndorf . Source: M. Breiling, July 13th, 2018.

Una dintre multele biserici fortificate construite de către saxonii din Transilvania în Brădeni / Henndorf. Sursa: M. Breiling, 13 iulie, 2018.

Fig. 3. Students and professors at Stiftung Kirchenburgen in Sibiu . Source: M. Breiling, July 9th, 2018. Studenți și profesori la Stiftung Kirchenburgen in Sibiu. Sursa: M. Breiling, 9 iulie, 2018.

sediul

CSAV Journal 2 0 1 8 58

Since 2004 the University of Architecture and Urbanism ”Ion Mincu” Bucharest revitalizes one of the objects, the fortified church in Dealu Frumos/Schönberg as the seat of the Center of Vernacular Architecture and the place for numerous national and international summer schools. The use of the fortified church in Dealu Frumos is restricted to the warm season as it would be too expensive to heat the object during winters. But at least during the summer season citizens and visitors can feel new life in the old village. And even more important is that continuously new ideas are coming up on how to improve the state of single objects, ensembles of built environment, or the magnificent cultural landscapes in the surroundings of Dealu Frumos. In this spirit 15 architects and planning students from TU Wien, four architect students from ”Ion Mincu” University, and six students from agricultural engineering came to contribute in summer 2018. The course preparation for TU Wien students started in May 2018 with lectures and experience reports from the region. Until June 2018 the students had to pre-formulate a design or development project which they wanted to follow during and after the summer school in Dealu Frumos/Schönberg. The period in the region, not only Dealu Frumos, but entire Sibiu county was up to one month, one facultative workshop and excursion week, one additional practitioner workshop “Hands on” organized by the Stiftung Kirchenburgen in Sibiu/Hermannstadt or self organized study trips in relation to the design or development project. During August and September 2018 students finalized reports. In addition to an internal report in September 2018, there was a public presentation in October 2018 in Sofia.

The topics of design and development projects were manifold: students came up with their ideas on how to intensify the underused structures and to regain economic incentives for the further development of the region. Ideas of new uses comprised the fields of tourism, agriculture, manufacturing and improving the local and regional infrastructure.

CSAV Journal 2 0 1 8 66

Summary

The ensemble of several projects provides more value than the sum of single project by each student. Financially weak regions can gain a lot from student workshops and student project work as a follow up of those workshops.

The summer school in Dealu Frumos fulfilled its purpose: students experienced a region and its particularity. Local inhabitants and stakeholders got an outside feedback and several ideas to improve their situation with the possibility to earn more money. While some of the projects will not be realized due to budget constraints, other ideas - particularly the lower budget ones - may find locals interested in promoting these ideas. We propose that similar international classes, workshops and summer schools are repeated in other countries or parts of the Danube Region, in particular in the poorest regions where the work of students can find the most appreciation.

An important task is to integrate students and their initiatives within the available frameworks to promote general development in the region. University co-operation such as the European ERASMUS network can provide an initial basis to prepare international joint student courses. Students in turn generate new thinking where local stakeholders get stuck in prevailing challenges. They do not care too much for the likely problems of problem realization and lack disappointing experiences from previous projects. Thereby, the range of perceivable possibilities opens up. According to our opinion this approach can be institutionalized and support institutional networks like the working groups and priority areas of the Danube Region Strategy often lacking labor force for ground work. This may contribute to alter local and regional capacities and to think about hidden potentials. With this article and experience report, we further hope to stimulate more colleagues to contribute with similar actions and course developments in other less privileged areas of the Danube Region and hope for additional chances to undertake more courses in this direction.

Acknowledgement We would like to thank all participating resource persons who shared their knowledge with the participating students.

In particular we thank Sebastian Bethge, Stiftung Kirchenburgen (Bethge 2018), Martin Czell, school teacher in Carinthia, Hanna Derer, professor at ”Ion Mincu” University (Derer 2018), Liviu Gligor (Gligor 2018), professor ”Ion Mincu” University, Koji Harashina, professor at Iwate University (Harashina 2018), Mihaela Hărmănescu, researcher at ”Ion Mincu” University (Hărmănescu and Enache 2018), Kim Hyeon Tae, professor at Gyeongsang National University and director Smart Farm Centre in Jinju, Korea (Kim 2018), Milan Racek, artist, writer, supervisor of “colors of the earth” (Racek 2018); Willy Schuster, peasant in Mosna/Meschen (Schuster 2018); Mirela Weber, architect Motis/Mortendorf (Weber 2018) and Ioana Zacharias - Vultur, architect and editor of Vernacular Architecture (Zacharias-Vultur, 2018). Their many impulses can be found in the work of students.

A great support to lift project ideas towards implementation is the co-operation with stakeholders and administrators of the European Union Strategy Danube Region (EUSDR). The project ideas are in line with several pillars of the EUSDR. Claudia Singer and PA 10 capacity building (Singer 2018), invited three participants of the summer school Dealu Frumos to present the results (Voica et al.) at the 7th annual stakeholder forum in Sofia (EUSDR 2018). Erwin Szlezak and PA 6 (Szlezak 2018), Barbara Willsberger and PA 9 investing in people and skills (Willsberger 2018) provided preparatory lectures to inform students on the work of the EUSDR. Additionally Erwin Szlezak prepared the ground to spread the information of the summer school in Dealu Frumos at two conferences of the working community of the Danube countries (Arge Donauländer).

CSAV Journal 2 0 1 8 70

Proiect de revitalizare la Dealu Frumos Revitalisation project in Dealu Frumos

CSAV Journal 2 0 1 8 71

stud. arch. Petra IANU Technische Universität Wien, Austria petra.ianu@gmail.com

Keywords: handcraft, revitalisation, rural space, cultural and architectural heritage, internal economy, brick,

The summer school - Summer semester 2018-, led by proffessor Meinhard Breiling from the Landscaping Institute of the University of Technology, Vienna in collaboration with the ”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism - Bucharest, under the guiding of associate proffessor Marius Voica, had as main purpose the revitalisation of the rural area in the Transylvanian region. As a case study example, Dealu Frumos has been chosen for our concepts and interventions.

We were briefly taken by various experts through the history of the place, and found out that it is a very long and diverse one. The multitude of ethnical minorities plays a decisive role in the architectural space that has been handled. But the main problematic is that this region is facing with is the unnatural movement of the Saxon ethnicity (the one that has also grounded these villages) that has happend in the post-communist times and the imbalance that came after it. The Romanian and Romma population are now mainly inhabiting the rural space, but the young population, and the one that is still able to work, is constantly emmigrating to the Western Europe, leaving behind an alarmigly low number of population.

As a consequence, the handcraft field has suffered also a dramatic loss. The poverty is present everywhere, and the cultural and architectural heritage is on the edge of ruin.

That is why, my personal oppinion is that one should not rely only on the European Funding for RestaurationConservation of punctually chosen architectural objects, but also try to implement a sort of internal economy that begins from the local inhabitants themselves. I believe that a sollution for the social, as well as for the economical issues, would be the introduction of workplaces that revive the traditions of the craftwork in the area, and rising the awareness regarding their importance. My proposal would be the establishing of a handmade brick factory, which has various reasons for it: - the lost tradition of the brick making has begun since the first settlements of the Romma folk in the Transilvanian region, so this can also be a pillar in finding again the identity and heritage of the present local population.

- the soil in the Hârtibaciu Valley/ Harbachthal is also appropriate for the production of this sort, given the fact that it consists mainly of clay. That leads to very low costs for transport and the aquiring of material.

CSAV Journal 2 0 1 8 72

- this is a facilitation of workplaces that do not require any sort of higher education, and it can be executed by people of various ages. That enhances the chance of finding willig work craft also in this low populated area.

- the main purpose of the end-product can be the restauration- conservation of the many existing projects of this sort, but also for the new building sites that embrace this traditional context of building.

These arguments are, as said before, working on the economical, social and moral level.

The selected soil is transported next to the factory place, kept in a 30cm hole in the ground in constant moisture, and then mixed in a big cilinder, which is moved normally by a horse tied to a pull which dictates the rotation movement. Out of the cilinder comes the right quantity and material consistance for a brick, which is then put on the tabel and formed in its wooden negative.

Fig. 1. Examples of the further use of the Hand-made Brick products: rooftops in the old town of Sibiu; fortification wall of Sibiu; fortified church in Axente Sever village. Exemple de utilizare a produselor din cărămidă realizate manual: acoperișuri în orașul vechi

The operation is not a complicated one, so that in the brick makery that we visited, in Apos village, the person doing this was repeating it approximately 500 times a day. The first drying phase happens outside on flat groung under the sun, and after that the bricks are moved in a big covered space which has a good ventilation (a barn). After which they have achieved the wanted consistency, the burning process can begin. The ovens can make between 20.000- to 40.000 brick per burning, these being only the traditional ovens we are talking about. They always have ventilation holes in the walls, so that the heat waves have their own movement.

The burning process takes up to 5 weeks. The temperature also has its own phases: the first week starts with lower temperatures, because any sudden change can lead to cracks and loss of the static capacities. The second and third week it is reached a peak point, about 700-800 degrees Celsius, and the next phase is the cooling down, which also has to be made step by step. Normally the fuel used in this process is wood, dried grass, coal.

For one brick is used approx. 1 kg of wood or 0,400 kg of coal.

CSAV Journal 2 0 1 8 73 Normally there take place only two to three burns a year, due to the climate drying conditions, because everything happen more or less in an open environment, in spite the rooftops.

Seeing these whole process one has to understand that it is a very specialised niche of work, and that the products should be much more cherished than the industrial ones.

The hope is that the awareness for the importance of this whole process can be raised, together with the importance of the cultural identity of the place.

Fig. 2. The making process of the brick product: modeling the brick in raw form; letting the brick dry in the sun; burning the brick in the oven. Procesul de realizare a produselor din cărămidă: modelarea cărămizii în formă brută; uscarea sub soare a cărămizii; arderea cărămizii în cuptor.

CSAV Journal 2 0 1 8 74

Fig. 3. Localisation Plan of the brick factory | 1:1000. Localizare. Planul fabricii de cărămidă | 1:1000.

CSAV Journal 2 0 1 8 75

Fig. 4. Ground floor plan | 1:200. Planul parterului | 1:200.

CSAV Journal 2 0 1 8 80

CSAV Journal 2 0 1 8 81

Pedalând prin istorie. Către un turism explorațional Cycling thorough history. Towards explorational tourism

Laying the foundation for sustainable tourism in Transylvania Oana ROTARIU I Toni CHERNEVA Vienna University of Technology, Department of Architecture oanarotariu6591@gmail.com / toni.cherneva@gmail.com Keywords: fortified church, bike, tour, camping, culture, tourism

Preamble One of the many treasures of Romania are Transylvania’s fortified churches located at the very heart of the country. Sheltered by the Carpathian mountains, these churches were once a part of a complex defense system against the Ottomans. There are over 150 churches in this area, divided into three architectural styles: romanesque, early gothic and late gothic. Of these 150 churches, eight are UNESCO sites and other fifty are generally seen as important and worthy of conservation.

There are numerous attempts to revitalise them, through events like music festivals, or cooperations with The Centre for Vernacular Architecture Studies of ”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest. There is an ongoing debate on how many of these churches need to be conserved. Our project aims to raise awareness of these churches and their situation, rather than suggest a particular use. The idea is to promote sustainable tourism and at the same time boost the region’s infrastructure. Our focus area is the village of Dealu Frumos, where the church has been renovated with efforts of „Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism.

We propose to make Dealu Frumos the starting point for various exploration trips, by bike or hiking. To this end, we will plan a camping site near the village and explore and improve its connections to major cities nearby: Sibiu, Brașov, Târgu Mureș, Cluj. These serve as starting points for foreign tourists. Another possibility is to connect and expand the EuroVelo Network towards Transylvania.

CSAV Journal 2 0 1 8 82

1. Transportation to Dealu Frumos There are airports in the cities of Sibiu, Brașov and Cluj-Napoca. Further connection points are Târgu Mureș and Sighișoara, which are also reachable by train. The first step is to improve the connections from these cities to Dealu Frumos. The situation of bycicle paths in Romania is poor, with very few cities building bike paths or lanes. The general consensus is that while illegal, it is acceptable to travel by bike on the national roads, whereas on european roads it is forbidden. Nonetheless, there are many regional roads that allow cyclists to enjoy the beautiful scenery. In the following paragraphs, we will analyse possible arrival points - major cities - and their connections towards Dealu Frumos. The bike connections were assessed with the planning tool BikeMap. 1.1. Sibiu - Dealu Frumos This connection is the shortest, with an estimated duration of four hours and total distance of 61 km.

1.2. Brașov - Dealu Frumos With a duration of almost seven hours (for 110 km), this route seems to pose more challenges, especially in the montainous area of Brașov, where the steep slopes reach up to 700 height meters.

1.3. Cluj - Târgu Mureș - Sighișoara - Dealu Frumos This route connects three of the major cities with Dealu Frumos: Cluj-Napoca, the smaller city of Târgu Mureș and the touristic Sighișoara. With a total distance of 197 km and an estimate of 13.5 hours, it is rather challenging and requires a few rest stops. Târgu Mureș is the mid-point of this route (only 6.5 hours to Dealu Frumos), while the shortest segment has the length of 40 km and a duration of nearly three hours.

CSAV Journal 2 0 1 8 83

Fig. 1. Map of Romania with overview of suggested connections to Dealu Frumos. Harta României cu marcarea conexiunilor pentru Dealu Frumos sugerate.

Fig. 1.1. Sibiu Route. Ruta Sibiu.

Fig. 1.2. Brașov Route. Ruta Brașov.

Fig. 1.3. Cluj Route. Ruta Cluj.

CSAV Journal 2 0 1 8 96

CSAV Journal 2 0 1 8 97

CSAV Journal 2 0 1 8 98

3.5 Fundraising and renovating On our first day in Romania we had a lecture about the fortified churches where it was said that one of the opportunities is to restore and keep some of the fortified churches and let the almost destroyed ones die beautifully. So we took the idea from our first lecture and decided to use it out for our project. We don’t want to raise money and use them on the few fortified churches of the region that are connected to our bike paths, but it would be a great start to raise some money using the bike and camping tourism combined with cultural tourism. The more tourists the more attention to the cultural heritage of the region.

We build our project on the connection between the villages with fortified churches that are reachable by foot or by bike but the project starts in Dealu Frumos and can only get bigger. So one of the further steps would be to use donated money from the first fortified churches we used in our project to restore other fortified churches too and connect them to our system.

4. References http://csav.ro/index.php/call-for-papers/ http://www.sibiuagnitarailway.com/news.php?year=2015 http://www.transilvania-card.ro/the-project-2/ http://www.mapinfo.ro/wp-content/uploads/2015/12/Fortified-Churches-TRANSILVANIA.jpg http:// www.eurovelo.com/ https://europa.eu/youreurope/business/funding-grants/eu-programmes/index_en.htm

CSAV Journal 2 0 1 8 99

Cooperativa de Lichior - Schnaps Genossenschaft Spații abandonate în biserica fortificată vor fi reutilizate pentru cooperativă de lichior Liquor Cooperative - Schnaps Genossenschaft Abandoned spaces in fortified church will be reused as a liquor cooperative Zih-Cing CHANG Vienna University of Technology, Department of Architecture cing13cing13@gmail.com Keywords: fortified church, Dealu Frumos, local agriculture, liquor „Pălincă”, cooperative

1. Preamble Transylvania used to be a settlement of Saxons in the Middle Ages, nowadays, these villages and towns are famous with their fortified churches, such as Sighișoara, Biertan and Prejmer, etc., but still many villages need to be financed and supported, it is better that the local community of village creates their own profits to rehabilitate and improve the current conditions, instead of being funded

by EU or some foundations constantly. Luckily the soil quality in Transylvania is very good and suitable for agriculture; my design aims to revitalize the fortified church heritage combining with the local small farming agriculture, moreover, it is not only to create a new highlight of the village in order to attract more tourists, but also to strengthen the social cohesion of the community.

2. Goals of design 01. Enhancing the sense of belonging and local identity of villagers to their own land.

02. Creating extra incomes and the new job opportunities for villagers.

03. Promoting local tourism.

04. Using parts of revenues for the further renovations of the church heritage as well as the new construction of community.

05. Retaining and promoting the Zeitgeist of the fortified church.

CSAV Journal 2 0 1 8 100

3. The relationship between the fortified church and the community Transylvania is famous for its over 160 fortified churches established by the Transylvanian Saxons in the 13th century.

In the 20th century, most of the Transylvanian Saxons emigrated back to either Germany or Austria due to political or economic issues. Till 1989, a lot of fortified churches were often abandoned, because the priests and the Saxons villagers left as well as the local religion have converted from Protestantism into Orthodox. That means, most of the fortified churches in Transylvania have lost their religious function. Therefore, the new function of these unused and abandoned churches becomes a current topic. Nowadays, some of these fortified churches have been repaired and maintained to varying degrees; still, more than half of them are at risk, which need to be rescued and renovated as soon as possible. These fortified churches built in the center of villages and towns, include rings of fortified wall and the towers used for both military uses and storage, such as “bacon tower”. These towers connect the fortified wall-rings.

The fortified churches offered not only religious and spiritual support, but also the protection during the wars against the Ottoman Empire to the residents who lived surround it. That means, the fortified church gathered the lives and the social cohesion of whole community together in the past. My design is trying to bring the social cohesion of the community back to villages by the way of enhancing the belongingness of the villagers to their own land.

4. Case Study — The fortified church of Moșna Moșna suffered a big earthquake once, which caused the fortified church a certain degree of damage. Because the village used to produce wine and made fortune by that, it has money to repair and embellish the church as well as adds a museum of traditional hand-craft manufacturing, where displays spinning wheels and the old equipment of making wine...etc. On the hills on the edge of the village, the former wine fields can still be seen. This special landscape can also be found in some other Saxons villages in Transylvania.

CSAV Journal 2 0 1 8 101

Fig. 1. The landscape of the village and fortified church in Moșna.

Fig. 2. The structural reinforcement in the main hall. Ranforsarea

Peisajul rural și Biserica fortificată din Moșna.

structurală în sala principală.

Fig. 3. The landscape of countryside in Transylvania Peisajul de la

Fig. 4. The ancient wine making equipment. Echipamentul din

țară (rural) din Transilvania.

vechime pentru producerea vinului.

CSAV Journal 2 0 1 8 108

10. Location of design: Dealu Frumos Dealu Frumos, as known as Schรถnberg, is in Merghindeal, Sibiu, Romania. The nearest village called Merghindeal is only around 3 km at the south-east side of Dealu Frumos. Dealu Frumos is also near a bigger town called Agnita, which is about 7 km to the west. These three regions have all established since the Middle Ages and have their own fortified churches. However, there is only one main road (DJ105) connecting Dealu Frumos with Merghindeal and Agnita.

There are still hundreds of villages like Dealu Frumos in Transylvania.

Take Dealu Frumos as a model of establishing liquor cooperative, using some abandoned components of space of the fortified church as a place to produce, store and sell the local made liquor. In the future, this kind of liquor cooperative could be founded in some similar villages. When the liquor cooperative makes profits for the community, it could help to defray the construction or improvement of infrastructure, such as the road connections, so that the liquor will also be transported and sold out more efficiently.

CSAV Journal 2 0 1 8 109

CSAV Journal 2 0 1 8 110

11. The current situation of the fortified church in Dealu Frumos Since 2003 the fortified church in Dealu Frumos has been leased to the ”Ion Mincu” Architecture and Urbanism University, Bucharest, which rehabilitates the church and holds a variety of study-conferences in it. This renovation is still in process. Some spaces connecting the fortified wall have also been renovated and given the new functions; for example, there is a dormitory and a big meeting hall at the south side to the church, where the university holds its summer school and different activities. This meeting hall is also an important communication hall for the whole community, where the villagers have their weddings, meetings and festival celebrations, like Christmas for example, the former Saxons inhabitants comming back offer gifts for the local children. That means, this location of the church is still the “heart” of the community, still the church remains unused.

12. The interview with the locals Although the villagers are glad that a series of conferences held in their village, still they hope that these activities could have deeper connection with the community, so that the local highlights and beautiful landscape will be better promoted; furthermore, they want to create more opportunities to gain incomes and contribute to the community.

CSAV Journal 2 0 1 8 111

CSAV Journal 2 0 1 8 112

13. The process of making liquor The process of making liquor will influence the planning of spaces, which will be set up in the current unused and abandoned interior spaces of components of the fortified church.

1. COLLECTION The fruits grown by the villagers are collected and classified according to their categories and qualities, both the decayed fruit and the un-ripened fruit cannot produce liquor. Then the fruits must be washed clean without any soil, dust or other contaminants.

2. MIX After washing and drying the fruits appropriately, putting a sufficient amount of the fruit in a large basin and crushing it into mash; simultaneously adding a certain amount of sugar, more sugar equals to more alcohol at the end of producing process.

3. FERMENTATION Mix the yeast in the fruit mash to begin the fermentation process, which can be accelerated by relatively high temperatures and a certain degree of humidity. Nonetheless, this process usually takes several weeks. During this period, it also produces some waste products, which should be removed regularly from the mash. This fermenting mash is now increasing.

4. DISTILLATION After the fermentation, the mash first becomes the raw distillate spirits, which will be collected and distilled again in order to get the fine spirits. Later, the fine spirits will be tested its composition and the alcohol content, and then to decide how much water or other additives should be added, so that the nice drinkable liquor is produced, of which respective quality requirements are sufficed. The typical alcohol contents of liquor are usually sought around 40 percent, the more times of distillation are done, the higher alcohol contents are produced.

5. STORAGE Finally, the liquor can be stored in barrels at least five years, during this ripening period in barrels, the liquor is also added sugar water occasionally in order to compensate for the loss of the alcohol content changed over time. As a result, the liquor can be bottled and ready to sale.

CSAV Journal 2 0 1 8 113

Fig. 8. The copper distillery equipment. Echipamentul de distilerie din cupru.

Fig. 9. Liquor in barrels. Lichior ĂŽn butoaie.

CSAV Journal 2 0 1 8 114

14. Design description Some spaces and structures of the fortified church in Dealu Frumos have not repaired yet, especially the buildings on the North side, which will be the planned area of the design. According to the process of making liquor, the spaces arrangement is sequentially from east to west, due to the main entrance, which is on the east side of the fortified wall, so that the circulation is clear and efficient. Because these spaces have lost their former functions, therefore, the design aims to arrange the new using possibilities of these unused spaces, meanwhile the new set functions are related to the old features, for example, the previous storage towers, as known as “bacon tower�, are used for both the storage of the raw materials and the fine made liquor stored in barrels or bottles at the present design.

CSAV Journal 2 0 1 8 115

CSAV Journal 2 0 1 8 120

Fig. 11. Inside the fortified wall ring, there are some fruit trees with plenty of fruit, which will be picked by the workers of the liquor cooperative and also the tourists experiencing the local agricultural life. This fruit harvest can be used for making the liquor as well. În interiorul inelului de fortificație, se află niște pomi fructiferi cu multe fructe, care vor fi culese de către muncitorii cooperativei de lichior și de către turiștii care vor experimenta viața agriculturii locale. Acest cules de fructe poate fi folosit deasemenea și pentru a face lichior.

CSAV Journal 2 0 1 8 121

CSAV Journal 2 0 1 8 122

CSAV Journal 2 0 1 8 123

Mai mult decât biserici. O abordare a dezvoltării de strategii pentru viitorul economic al satelor din Transilvania More than churches. An approach to develop strategies for the economical future of the villages of Transylvania arch. stud. Lukas Valentin FLANDORFER

Vienna University of Technology, Department of Architecture, Austria lvflandorfer@gmail.com Keywords: agriculture, traditional farming, economy, fortified church, landscape, wildlife 1. Preamble When I started thinking about this design studio, Romania, Transylvania and the Saxon villages I had the idea that food could be the key to boost tourism, economy and living standard in the villages. It should be a program or a programmatic intervention which connects all the villages in some way. I thought all these villages are probably very similar to each other and only covering the area with one big idea would attract enough people to achieve a good performance. But after all the experiences I had in the region, in the villages, with the people and the more I thought about them, my conclusion shifted from accentuating the similarities to developing the differences. Maybe the villages are similar, but the strategic focus should switch from the similarities (fortified churches) to differences, which do not even have to be very distinct already. There are so many possibilities originating from cultural traditions, landscape, handcrafts and so on. The goal has to be to create a network of possibilities, generated from the uniqueness of each single village while avoiding separation. Also I want to note, that this possibilities do not have to focus on tourism exclusively, but rather be strategies to strengthen the economy and quality of life in the villages. Tourism will develop additionally because requirements such as landscape and cultural heritage are given.

2. The Saxon villages More than 160 fortified churches and fortress churches can be counted in Transylvanian towns and villages, accompanied by several normal churches built by the Transylvanian Saxons. Also Szekely fortified churches can be seen in some villages. Seven fortified churches are included in the UNESCO World Heritage.

Since most Saxons left Transylvania from 1990 to 1992 the left-behind houses and churches fall into disrepair more and more. While the houses are now used by Romanians and Roma, the fortified churches often are vacant and unused since there is nobody left to maintain the buildings and a lot of financial resources are necessary to make repairs and keep the churches in good condition. Since 2015 “Stiftung Kirchenburgen”, a foundation founded in Germany, is in charge to conserve the cultural heritage of the Saxon fortified churches.

In the map, published by Stiftung Kirchenburgen, all Transylvanian villages with Saxon churches and fortified churches, as well as churches which are part of the UNESCO World Heritage, are tagged.

CSAV Journal 2 0 1 8 128

bricks and wood. All of these materials have been produced in the region in the past and still could be produced here.

For some of these topics there are already projects in a few villages. Like the bakery in Hosman which was founded with the help of an initiative called Hosman Durabil whose goal is the revitalisation of the village economy by helping small family farms with collaborative engagement. But concepts like this can work in many villages and also are needed there.

It is really a good example that it can work and it is not that hard - but of course it needs idealistic people who want to change something. Initiatives like this can also be the beginning of village renewal processes leading also to public interest and a boost in tourism and economy.

5. Education and knowledge supply Of course many of the people do not have the knowledge about many of those things anymore, especially in handcraft.

But there still are some who know and pass on this knowledge to next generations. So this is all about creating the frame conditions where knowledge can be given from one inhabitant to another. There can be workshops and classes in the fortified churches and buildings, where people are shown how things are made in traditional ways. For the younger generations, but also for people who may decide to come back from cities. This way the village inhabitants can learn about self-sufficiency and it is really a asset which they may not even know the importance of.

The educational program can contain courses on traditional handcrafting, as carpentry or masonry, so people are able to renovate their own houses and barns, but also on bakery or distilling. This is the chance to create a new community spirit where everybody can participate and bring their personal ideas in. For these causes side buildings of the fortified church can be renovated and used as educational rooms, but also as manufacturing spaces for handcraft start-ups.

Non-Profit associations like “HOG Schönberg” in Dealu Frumos are helping families with donations in kind which directly or indirectly support educational purposes. With workshops, summer schools and other learning opportunities where children can participate, can support this need for education too and complement the contributions of non-profit associations. There may be possibilities to even expand their support and since they are from the Saxon community improve the relationship between population groups and figure out a way to deal with the utilisation of resources such as unused fortified churches.

With this transfer of knowledge there can be founded workshops, factories and local farmer stores with regional specialities which will also stimulate agrotourism. Activities like these create jobs, fortified churches are serving a new purpose and also tourism will be stimulated. There will be new possibilities for further development. The people, the village, the churches - everybody wins. But also using fortified churches as a hotel or guesthouse is realistic in a few cases.

6. How to create and establish projects Several steps, including studies and groundwork are necessary to figure out which intervention or project could be the right one to boost the development of each village.

- Research In a first step it is important to get opinions from residents, from young and old. This can be happening in interviews, group meetings or at festivities where all kind of residents can be asked. What is unique or special in the village - it may

CSAV Journal 2 0 1 8 129

Gherdeal

Movile

CSAV Journal 2 0 1 8 134

CSAV Journal 2 0 1 8 135

O abordare a dezvoltării de strategii pentru viitorul economic al satelor din Transilvania An approach to develop strategies for the economical future of the villages of Transylvania stud. arch. Ana JANTEA - dissertation paper extract, July 2017 coordinated by Associate Professor Ștefan BÂLICI, UAUIM, INP „Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest Keywords: Casa cu Har, restoration, Topârcea, summer school

1. Preamble A house is more than the sum of its material components. A house is more than the total number of bricks, doors, or windows. A house is the memory of all the people that have ever crossed its threshold, which laughed and cried within, were born, died, loved and prayed inside. A house accumulates the soul of all the people who lived in between its doors...those who passed away and those that are yet to be born.

The topic of this article will be such a house built in Topârcea, a small village in the heart of Transylvania. Teofil Părăian, a preeminent religious figure, a highly cultivated orthodox priest and monk known for his rather modern approach to orthodoxy and love for the traditional heritage, was born in this house. The house is frequently mentioned in his speeches.

He talks with nostalgia about his native house and sadness when he returns for the last time in Topârcea to find it abandoned and forgotten.

Teofil Părăian was the son of a peasant and despite being born blind, went to school, graduated from the Theology Faculty in Sibiu, and became a national religious figure, beloved by millions of Romanians (fig.1.).

1. Preambul

O casă este mai mult decât suma

componentelor sale materiale. O casă este mai mult decât totalitatea cărămizilor, a ușilor, a ferestrelor care o compun. O casă este suma pașilor celor care i-au trecut pragul, a celor care au râs și au plâns întrânsa, s-au născut și au murit, au iubit, au trăit, s-au rugat. O casă acumulează harul celor care au viețuit între ușile sale... cei care au fost și cei care vor veni.

Subiectul acestui articol este o asemenea casă, din inima Transilvaniei, unde s-a născut și a copilărit Părintele Teofil Părăian, unul dintre cei mai importanți duhovnici români. Casa copilăriei este ades evocată în cuvântările sale. O amintește cu nostalgie și emoție când povestește de mama sa și tristețe când o regăsește după mulți ani, abandonată, uitată, năpădită de ploi și buruieni. Teofil Părăian este o figură religioasă proeminentă, un preot și călugăr foarte cultivat, cunoscut pentru viziunea sa inovatoare legată de ortodoxism și iubirea sa pentru patrimoniul tradițional.

Deși se naște orb într-o familie de țărani, absolvește Facultatea de Teologie din Sibiu, și va deveni un cunoscut duhovnic, iubit de milioane de români (fig.1.).

CSAV Journal 2 0 1 8 150

Fig. 1. Pitești Plane. Neajlov River. Câmpia Piteștiului. Râul Neajlov.

CSAV Journal 2 0 1 8 151

Back to landscape for a contemporary architectural project Înapoi la peisaj pentru un proiect arhitectural contemporan Arch. PhD candidate, Silviu PREDA „ Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest predasilviualexandru@yahoo.com

Keywords: agrarian landscape, cultural landscape, village, research by design Why and how do we refer to landscape ?

De ce și cum ne raportăm la peisaj?

SOCRATES: „Let us exit the road and walk along the river Ilisos. And where you’ll think we’ve found a resting place, we will repose.”

SOCRATE: „ Să ieșim de pe drum și s-o apucăm de-a lungul râului Ilisos. Și unde vei socoti că am dat peste un loc de tihnă, ne vom așeza. ” Platon1

Plato Statement Starting from a text written by Sebastien Marot, philosopher and architecture critic, we began this study with the wish to ask some questions to our profession in the our age context.

As the author explains, landscape architects had an essential role during culturally prosperous times and we can evoke some important historical examples in chronological order: Villa Hadrian – Tivoli, Italy, Santa Maria de Poblet Monastery, Spain, Villa Lante – Italy or the imperial gardens of Versailles – the latter generating major transformations at thinking level of architectural spaces, principles afterwards applied to the urbanization of Paris through the project proposed by Baron Haussmann.

The landscape perspective is more and more

Argument Pornind de la un text scris de către Sebastien Marot2, filosof și critic de arhitectură, am început acest studiu cu dorința de a propune câteva întrebări adresate profesiei în contextul epocii noastre.

Așa cum explică autorul, arhitecții peisagiști au avut un rol esențial în perioadele istorice de prosperitate culturală și putem aduce aminte câteva exemple istorice importante în succesiune cronologică: Villa Hadrian – Tivoli, Italia , mănăstirea Santa Maria 1. Platon, Phaidros sau Despre frumos, Traducere,

lămuriri preliminare și note de Gabriel Liiceanu, București : Ed. Humanitas, 2016, p. 46

2. Marot, Sebastien, Alternativa Peisajului în Meiss, Pier von, De la formă la loc + tectonică, trad. din lb. fr. Ana-Maria Hariton, București: Ed. Capitel Avangarde, 2014, pp. 365-377

CSAV Journal 2 0 1 8 152

a debate subject through important studies within prestige universities such as Harvard or Yale where key figures of the field, such as Charles Waldheim, explain the importance of an ansamble vision upon the profession.

In order to detail this idea we can bring into discussion the argument of the philosopher Horia Roman-Patapievici who speaks of general knowledge in relation the with bailiwick. The two cultural perspectives form a mechanism compared by the author with a bike wheel. Therefore the center of the wheel represents the geometric place out of which the general culture questions can be addressed to professional culture, their multitude being represented by the bike arm wheels. An architectural example for this can be the conference on the subject of the ”Man and Space”, held by Martin Heidegger in 1951 thorough the question ”What is dwelling actually ?”.

We belive that the landscape represents the place in which we can situate ourselves in order to have an ansamble perspective upon our profession in this age.

Whithout approaching a romantic perspective we understand that the landscape can be considered the ansamble of all human interventions on the natural environment.

Through this idea we refer to Cristophe Girot, professor at ETH Zurich, which affirms that the history of landscape represents man`s attempt to conquer and dominate the world.

He explains how, htough forest replantation starting since the Middle Ages, continuing during Rennaisance and until the Baroque times, where the majority of the forests already represented an artificial construction, man always intended the domination fo nature.

This is why the landscape architect Cristophe Girot asserts that the idea of the man subordinated to nature is a recent idea, unspecific along history. In

de Poblet - Spania, Villa Lante – Italia sau grădinile imperiale de la Versailles – acestea din urmă generând transformări importante la nivelul gândirii spațiilor arhitecturale, principii aplicate ulterior în urbanizarea Parisului prin planul propus de către baronul Haussmann.

Perspectiva peisajului este tot mai des dezbătută prin intermediul unor studii importante la universități de prestigiu precum Harvard sau Yale unde personalități în domeniu, așa cum este Charles Waldheim3, explică importanța unei viziuni de ansamblu asupra profesiei.

Pentru a detalia această idee putem aduce în discuție argumentul filosofului Horia Roman-Patapievici 4 care vorbește despre cultura generală punând în balanță cultura de specialitate. Cele două perspective culturale formează un mecanism pe care autorul îl compară cu o roată de bicicletă. Astfel centrul roții reprezintă locul geometric din care întrebările culturii generale pot fi adresate culturii de specialitate, multitudinea acestora fiind reprezentată prin spițele roții. Un exemplu5 pentru arhitectură în acest sens este conferința pe tema „Omul și Spațiul” ținută de Martin Heidegger în 1951 prin întrebarea „Ce este în fapt locuirea?”.

Suntem de părere că peisajul reprezintă locul în care putem să ne situăm pentru a avea o perspectivă de ansamblu asupra profesiei noastre în această epocă.

Fără a aborda o perspectivă romantică înțelegem că peisajul poate fi considerat ansamblul tuturor intervențiilor umane în mediul natural.

Prin această idee ne referim la Cristophe Girot6, 3. Waldheim, Charles, discurs la Yale University, publicat pe 11 apr. 2012, accesat pe 10 aug. 2017 https://www.youtube.com/ watch?v=WD3ybaRN-y8&t=3069s 4. Patapievici, Horia-Roman, Despre idei & blocaje, București: Humanitas, 2007 5. Ibidem., pp. 125-127 6. Girot, Christophe, The Course of Landscape Architecture, Londra: Thames & Hudson, 2016

CSAV Journal 2 0 1 8 153

this respect also the example of the England gardens where even the sorrounding landscape is built so in order for the ``the artificial to become natural``.

profesor la ETH Zurich, care susține că istoria peisajului reprezintă încercarea omului de a cuceri și stăpâni natura.

With the before mentioned arguments we are demarcating the agrarian landscape as a study area specific for our research, this representing an important stake for Romania culturally and as well as economically. We bring this statement in discussion having as examples countries such as Austria, France and Germany, where we can observe a high density of agrarian farms, Romania being only at the begining of the road, in a moment in which the foundations of the first private farms are laid.

Acesta explică cum, prin replantarea pădurilor începând încă din Evul Mediu, continuând în Renaștere si ajungând în Baroc, unde majoritatea pădurilor reprezentau deja o construcție artificială, omul și-a propus mereu stăpânirea naturii.

How will this space be built with a strong production and liberalism specific and placed in a neutral area, yet influenced by the village and the city as well ?

What is the first answer of architecture within the

De aceea arhitectul peisagist Cristophe Girot susține că ideea omului subordonat naturii este o idee recentă, nespecifică de-a lungul istoriei. În acest sens aduce și exemplul grădinilor din Anglia unde chiar și peisajul înconjurător este construit pentru ca „artificialul să devină natural”.

CSAV Journal 2 0 1 8 154

context of agrarian landscape and what qualities can this space propose?

What does research by design mean ?

Având argumentele anterioare am delimitat peisajul agricol ca zonă de studiu specifică cercetării noastre, acesta reprezentând o miză importantă pentru România atât din punct de vedere cultural cât și economic.

Aducem această afirmație în discuție având ca exemple țări europene precum Austria, Franța sau Germania, unde putem observa o densitate mare de ferme agricole, România aflându-se doar la început de drum, într-un moment în care se pun bazele primelor ferme private.

Cum se va construi acest spațiu cu un pronunțat caracter de producție, de liberalism și aflat într-o zonă neutră, dar influențat atât de sat cât și de oraș?

Research by design We chose this method of study because it is a specific way for our profession: an important step is theory study, the other one being the architecture project.

We believe that these steps cannot be conceived separately and they complement each other.

Peter Raisbeck, architect and professor at the Melbourne University, concludes in an article recently published that only by designing and then saying that this represents research is not enough.

Therefore we consider that study through project implies a thesis, a purpose.

Our thesis is that by understanding the history of landscape, we can take the next step to a contemporary architectural project. The purpose of the study is to propose the example of some agrarian farms in a real context.

We believe that these can be important steps towards the development of agrarian landscape on Romanian territory.

The project is seen as a process and is embodied, through decision, in an abstract drawing, therefore theoretical.

For the project it is needed to have a chosen real place in the agrarian landscape. In this respect, at Sebastien

Care este răspunsul arhitecturii în contextul peisajului agricol și ce calități poate propune în acest spațiu?

Ce înseamnă research by design / cercetare prin proiect?

Cercetare prin proiect Ne-am propus această metodă de studiu deoarece este un mod de lucru specific profesiei noastre: un pas important este studiul teoretic, celălalt fiind proiectul de arhitectură. Suntem de părere că aceste etape nu pot fi gândite separat și se completează reciproc.

Peter Raisbeck7, arhitect și profesor la Universitatea din Melbourne, concluzionează într-un articol publicat recent că doar proiectând și apoi spunând că aceasta reprezintă cercetare nu este suficient.

De aceea considerăm că studiul prin proiect presupune o teză, un scop.

Teza noastră este că înțelegând istoria peisajului, putem face pasul către un proiect de arhitectură contemporan.

Scopul studiului este de a propune exemplul unor ferme agricole într-un context real.

Suntem de părere că aceștia pot fi pași importanți în dezvoltarea peisajului agricol pe teritoriul României.

7.Raisbeck, Peter, publicat pe 25 iulie 2017, accesat pe 1 august 2017. https://peterraisbeck.com/2017/07/25/the-research-paradox-forarchitects-what-is-design-research/

CSAV Journal 2 0 1 8 155

Fig. 2. Cereal farm in the village proximity, Austria. Ferme de cereale în proximitatea satului, Austria.

Fig. 3.

Pitești Plane - agriculture interventions. Câmpia Piteștiului lucrări agricole.

Fig. 4.

Frank Lloyd Wright, Broadacre City. Frank Lloyd Wright, Broadacre City.

Proiectul este înțeles ca proces și este concretizat,

CSAV Journal 2 0 1 8 156

Marot, the place is understood as a system of relations defined through the dinamics of connections and not as a product. Together with the choosing of the place, the architecture programme proposal represents an important study step.

prin decizie, într-un desen abstract, deci tot teoretic.

Pentru proiect e nevoie de alegerea unui loc real în peisajul agricol. În această idee, la Sebastien Marot8, locul este înțeles ca un sistem de relații definit prin dinamica legăturilor și nu ca produs. Odată cu alegerea locului, propunerea programului de arhitectură reprezintă o etapă importantă de studiu.

We go further and say that the insight through project imposes hierarchy, therefore transforms a horizontal thinking system into a vertical one.

Mergem mai departe și spunem că discernământul prin proiect impune ierarhie, adică transformă un sistem de gândire orizontal într-unul vertical.

In this mechanism imagination has an important role as Horia Roman Patapievici explains that it represents the essential attribute of each man that connects the feeling determined thorough senses and the rational thinking faculty, abstract.

În acest mecanism imaginația are un rol important așa cum explică Horia Roman Patapievici9 că aceasta reprezintă facultatea esențială a fiecărui om prin care face legătură între sentimente determinate prin simțuiri și facultatea gândirii raționale, abstractă.

A challenge was the choice of the site and the demarcation of certain limits for architecture in a context into which we do not have landmarks, only the horizon line and the work of land. The disertation generated a theoretical frame for the establishment of these limits, but they got delineated in the project.

De aceea suntem de părere că partea teoretică și proiectul trebuie să fie construite împreună, în paralel, pe toată perioada studiului, completându-se reciproc.

Am avut o experiență de acest fel lucrând pentru diplomă, la sfârșitul anului VI. A fost un proiect cu beneficiari reali și a fost gândit atât pe baza studiului teoretic, disertație, cât și prin desenul de arhitectură – reprezentare abstractă, prin proiect.

O provocare a fost alegerea sitului și determinarea unor limite pentru arhitectură într-un context în care aparent nu avem repere, doar linia orizontului și munca pământului. Disertația a generat cadrul teoretic pentru stabilirea acestor limite, dar ele s-au conturat în proiect.

Teoria este cadru proiectului, iar proiectul poate contura limitele reale ale cercetării.

Cum se construiește programul și ce limite poate atinge arhitectura în cazul unei ferme de cereale?

Cum putem genera peisaj cultural într-o zonă fără valori de patrimoniu construit?

Theory is frame for the project, and the project can delineate the real limits of research.

How does is the program being built and what limits can architecture achieve in the case of a grain farm?

How can we generate cultural landscape in an area without any valuable heritage buildings?

8. Marot, Sebastien, Sub-Urbanism and the Art of Memory, Londra:

History. Modernity. Cultural Landscape

AA Publications, 2003 9. Patapievici, H.-R. , Partea nevăzută decide totul, București: Ed. Humanitas, 2015

CSAV Journal 2 0 1 8 157

Fig. 5. Julie Mehretu - „Palimpsest (old gods),” 2006. Julie Mehretu - „Palimpsest (old gods),” 2006.

CSAV Journal 2 0 1 8 166

Bibliografie selectivă Eliade, Mircea - Istoria credințelor și ideilor religioase, Vol. I: De la epoca de piatră la misterele din Eleusis, trad. de Cezar Baltag,, Iași: Ed. Polirom, 2011 Girot, Christophe - „The Course of Landscape Architecture”, Londra: Thames & Hudson, 2016 Gusti, Dimitrie - „Dâmbovnicul. O plasă din sudul Județului Argeș”, București: Institutul de Științe Sociale al României, 1942 Kovacs, Kazmer - „Peisaj cu grădină și casă”, București: Ed. Simetria, 2011 Marot, Sebastien - „Alternativa Peisajului” în Meiss, Pier von, „De la formă la loc + tectonică”, trad. din lb. fr.

Ana-Maria Hariton, București: Ed. Capitel Avangarde, 2014 Marot, Sebastien - „Sub-Urbanism and the Art of Memory”, Londra: AA Publications, 2003 Patapievici, Horia-Roman - „Despre idei & blocaje”, București: Ed. Humanitas, 2007 Patapievici, H.-R. - „Partea nevăzută decide totul”, București: Ed. Humanitas, 2015 Platon - „Phaidros sau Despre frumos”, Traducere, lămuriri preliminare și note de Gabriel Liiceanu, București : Ed. Humanitas, 2016

Webografie: Mihăilescu, Vintilă - apărut in Dilema veche, nr. 714, 26 octombrie – 1 noiembrie, 2017 http://dilemaveche.ro/ sectiune/situatiunea/articol/paradoxul-patrimoniului Raisbeck, Peter - publicat pe 25 iulie 2017, accesat pe 1 august 2017.

https://peterraisbeck.com/2017/07/25/the-research-paradox-for-architects-what-is-design-research/

Waldheim, Charles - discurs la Yale University, publicat pe 11 apr. 2012, accesat pe 10 aug. 2017 https://www.youtube.com/watch?v=WD3ybaRN-y8&t=3069s

CSAV Journal 2 0 1 8 167

Studio project - G11E - House in a given context. The ”other home” on the seashore Proiect de atelier - G11E - Locuință în context dat. „Celălalt acasă” de la malul mării lect.dr.arch. Horia DINULESCU

Projects by: arch.stud. Alexandra MÜLLER I arch.stud. Iulia ARMBRUSTER The House with a Porch I The Sanctuary House Locuința cu o prispă I Locuința sanctuar Keywords: beachfront, retreat house, vernacular techniques and materials, porch, sanctuary The objective of the “House in a given context” exercise (the 1st year, Faculty of Architecture) was the formulation of a dwelling scenario on the northern Black Sea Romanian seaside, in a beachfront area with no adjacent buildings.

Within the English-taught studio, the exercise approach was aimed at identifying, articulating and developing a seasonal housing scenario for a family of three or four people, a family that occasionally receives guests. Two main approaches were to result, during the project development: a) “revisiting” the traditional architectural layout: reviewing the typologies in which the traditional household/house is articulated, how it develops spatially, flexibly adapting itself to the variations of the family. The final stage of this approach assumed a sensible task: working with those elements identified and considered to be “essential” for this regional

Tema exerciţiului „Locuinţă în context dat” (anul I, Facultatea de Arhitectură) a fost formularea unui scenariu de locuire în nordul litoralului românesc al Mării Negre, într-o zonă de faleză-plajă, fără construcţii învecinate. În cadrul atelierului cu predare în limba engleză, abordarea exerciţiului a vizat identificarea, articularea şi dezvoltarea unui scenariu de locuire sezonieră pentru o familie formată din trei-patru persoane, familie care, ocazional, primeşte şi musafiri. Aveau să se contureze două abordări principale: a) o „revizitare” a formulei arhitecturale tradiţionale: inventarierea tipologiilor de articulare a gospodăriei/locuinţei tradiţionale din zonă, modul în care aceasta se dezvoltă spaţial, flexibil adaptându-se la variaţiile familiei care o locuieşte. Etapa finală a acestui parcurs a presupus lucrul sensibil cu acele elementele identificate şi considerate a fi „esenţiale” acestui univers regional, chiar în sensul schimbării paradigmei în care, în

CSAV Journal 2 0 1 8 168

universe, even in the sense of changing the paradigm in which they were traditionally used; b) an approach aiming at how the beneficiary wishes to dwell within a highly personalized site/context.

The starting point was also a review of the building materials and techniques in the area, but without the automatic reflex of immitating the corresponding form.

Architecture “has grown” around this (personalized) and sensitive scenario in which the client(s) understands to “take refuge” by the sea and how this new architecture, adapted to the place but without seeking to show-off a traditional image as well, is able to offer them another “at home”.

mod tradiţional, erau utilizate; b) o raportare având ca obiectiv modul în care beneficiarul îşi doreşte locuirea într-un sit/context cu personalitate conturată. Punctul de pornire a fost tot o trecere în revistă a materialelor şi tehnicilor de construcţie din zonă, fără a avea însă, automat, şi reflexul preluării formalului aferent. Arhitectura aceasta a „crescut” în jurul scenariului personal(-izat) şi sensibil în care familia beneficiară înţelege să se „refugieze”, sezonier, într-un loc aflat pe malul mării dar şi a modului în care arhitectura aceasta nouă, adaptată locului dar fără a cauta şi afişarea manifestă a unei imagini tradiţionale, le poate oferi un alt „acasă”.

CSAV Journal 2 0 1 8 169

CSAV Journal 2 0 1 8 170

The House with a Porch - stud.arch. Alexandra MÜLLER Unlike the earlier abstract projects of the first year at “Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism Bucharest, Exercise no. 5 introduces concrete notions such as “the architectural programme” and “the real site”.

The exercise refers to designing a home for a family with 2 children and, occasionally, receiving guests, the site being located on the northern Black Sea coast, next to a protected area, the National Park and Ornithological Refuge, „Corbu-Nuntaşi -Histria”.

Site Analysis The first step in the development of the concept was the analysis of the site and the local traditional architecture, for a better understanding of the local specificity, structural principles, building materials, aesthetic aspects etc.

The site, located near Corbu commune, Constanţa County, allows the construction of multifunctional buildings, including houses. The site includes a low vegetation area (trees and shrubs isolated in groups), a marshland area, habitat of resident and migratory birds, and a large beach area. The two are connected by a cliff road, which extends to the marshland, connected to the beach by a pedestrian road.

I analyzed the traditional architecture of the Danube Delta and the whole area of ​​Dobrodja. I was focused on the essential requirements such as: the building materials, the structural logic, the height limits, the street orientation, the functional requirements of a house, the placement and functioning of the traditional porch, the movement inside and outside the house, hierarchies, and

Spre deosebire de proiectele anterioare, mai abstracte, ale primului an de facultate la Universitatea de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu” din București, tema cu numărul 5 introduce noțiuni concrete, precum programul arhitectural și situl dat.

Exercițiul propune proiectarea unei locuințe care să găzduiască o familie cu 2 copii și, ocazional, primind oaspeți, situl fiind poziționat în partea de nord a litoralului Mării Negre, în apropierea unei zone protejate, mai exact Parcul Național și Refugiul Ornitologic ,,Corbu-Nuntași-Histria”.

Analiza Sitului Prima etapă în dezvoltarea conceptului a fost analiza amănunțită a sitului și a arhitecturii tradiționale din zonă pentru o mai bună înțelegere a specificului local, a principiilor structurale, materialelor de construcţie, aspectelor estetice etc.

Situl, amplasat în apropierea comunei Corbu, Județul Constanța, permite construirea de clădiri cu multiple funcțiuni, printre care și locuire. Situl cuprinde o zonă de vegetație joasă (arbori și arbuști izolați în grupuri), o zonă de mlaștină, habitatul pasărilor rezidente și migratoare, și o zonă întinsă de plajă. Cele două sunt conectate printr-un drum de faleză, care se desfăşoară până la zona mlaștinilor, legându-se cu plaja printr-un drum pietonal.

Am analizat arhitectura tradițională din Delta Dunării și întreaga zonă a Dobrogei. Am căutat în această analiză să mă axez pe cerințele esențiale precum: materialele

CSAV Journal 2 0 1 8 171

CSAV Journal 2 0 1 8 172

the relations between served and service spaces.

Due to its history, Dobrodja is a region rich in culture, this fact being reflected in the local architecture. It is located at the crossroads of two major commercial and military roads and thus has been in the path of many armies, has known the Muslim rule but also the Russian invasion of the Balkans and Constantinople.

The province was strongly colonized throughout its history by Greeks, Germans, Russians and Turks. The commercial and military routes that cross Dobrogea unite the North Sea with the Black Sea, crossing the whole Central Europe, or the ports of the Eastern Mediterranean with the Pontic steppes.

That’s how Dobrogea became, in fact, a cultural mosaic of eighteen nationalities, a fact that is also still visible in the architectural specific, the methods and techniques of construction, the ornaments and the colors used to decorate the houses.

The most obvious are the differences between the houses of the Lippovan Russians and the Turks, which are differentiated mainly by the shapes and the materials used for the roofing. The Lippovans often use reed, so the roof is taller, steeper, and has a wooden gable facing the street. In turn, the Turks use ceramic pantiles and the resulting roof has four slopes, not two such as the previous, with a slope of minimum a 11 degrees angle.

The main occupations of the inhabitants are visible in the organization of homesteads: fishing, beekeeping, forestry in forest areas, harvesting and processing of reeds. These are shown also by the presence of annexes

utilizate, logica structurală, limitele de înălțime permise, orientarea la stradă, cerințele funcţionale ale unei case, modul de amplasare şi funcţionare al prispei, circulația în interiorul și în exteriorul casei, ierarhiile, precum și relația dintre spațiile servite și cele servante.

Datorită istoriei sale, Dobrogea este o regiune bogată din punct de vedere cultural, acest fapt reflectânduse și în arhitectura locului. Este amplasată la răscrucea a două drumuri comerciale și militare importante și, astfel, s-a aflat în calea multor armate, a cunoscut stăpânirea musulmană dar și invazia rusă spre Balcani și Constantinopol. Provincia a fost puternic colonizată, de-a lungul istoriei, de greci, germani, ruși și popoare turcice. Rutele comerciale și militare care străbat Dobrogea unesc Marea Nordului cu Marea Neagră, străbătând întreagă Europa Centrală, sau porturile Mediteranei orientale cu stepele pontice.

Așa se face că Dobrogea zilelor noastre a devenit un mozaic cultural format din optsprezece nații, fapt vizibil, după cum am menționat anterior, și în specificul arhitectural, metodele şi tehnicile de construcţie, ornamentele și culorile folosite pentru decorarea caselor.

Cele mai evidente sunt diferențele dintre casele ruşilor lipoveni și cele ale turcilor, acestea deosebindu-se mai ales prin forma și materialele folosite pentru acoperire.

Lipovenii folosesc, cel mai adesea, acoperire pe bază de stuf, astfel acoperișul fiind mai înalt, mai abrupt, și având fronton de lemn spre stradă. La rândul lor, turcii folosesc învelitoare ceramică din olane, iar acoperișul rezultat este unul în patru ape, și nu în două precum cel anterior menționat, având o pantă cu un unghi de minim 11 grade.

CSAV Journal 2 0 1 8 173

CSAV Journal 2 0 1 8 178

The Sanctuary House - stud.arch. Iulia ARMBRUSTER Site analysis Analiza sitului The site is located in the northern part of the Romanian Black Sea coast, near Corbu beach, part of Chituc Grind, an area of ​​great importance for the biodiversity. Corbu is 8 km away from Mamaia resort, near Năvodari beach.

The construction site has been chosen to provide access to both the road and the pedestrian road leading to the beach. The location was an important key-factor for the project, in keeping connection with the local building traditions.

Situl este situat în partea de nord a litoralului românesc al Mării Negre, în apropierea plajei Corbu, care face parte din Grindul Chituc, o zonă de mare importanţă pentru biodiversitate. Corbu se află la 8 kilometri distanță de stațiunea Mamaia, în apropiere de plaja Năvodari.

Spațiul de construcție a fost ales pentru a oferi acces atât la drumul acarosabil, cât și la drumul pietonal care duce până la plajă. Locația a reprezentat un factor important pentru proiect, în sensul respectării tradițiilor locale.

The building is located on a short walk from the main road. Being north-oriented, the project benefits from a spectacular place. The landscape embraces seashores and ponds, plants and birds specific to the Danube Delta.

Clădirea este situată cu latura scurtă către drumul principal. Fiind orientat spre nord, proiectul beneficiază de un loc spectaculos. Peisajul cuprinde litoralul și iazurile cu stuf, plante și păsări specifice Deltei Dunării.

The story

Povestea

The project is intended as a holiday home for a family living in a crowded city. Parents spend most of their time in an office without being able to get away from the crowded city life. Thus, this project was intended to function as a sanctuary for the family members and their guests.

The concept The construction was divided into two separate volumes.

Each is independent, the two being separated by a covered space that, at the same time, unites the two parts of the building, creating a common space. The small volume, for guests, was designed to look as „light” as possible, sitting directly on the ground. In this way, a contrast is generated between this light, wooden volume

Proiectul este conceput ca o casă de vacanță pentru o familie dintr-un oraș aglomerat. Părinții își petrec cea mai mare parte a timpului în fața unui birou, fără a reuși să se îndepărteze de viața aglomerată a oraşului. Astfel, acest proiect a fost conceput pentru a funcționa ca un sanctuar pentru membrii familiei și pentru oaspeții lor.

Conceptul Construcția a fost împărțită în două volume separate.

Fiecare este independent, cele două fiind despărţite de un spațiu acoperit care, în acelaşi timp, uneşte cele două părți ale construcției, creând un spațiu comun. Volumul mic, pentru oaspeți, a fost conceput pentru a părea cât mai „ușor”, aşezat direct pe pământ. În acest fel, se creează un contrast între volumul uşor, din lemn, și cel înconjurat

CSAV Journal 2 0 1 8 179

CSAV Journal 2 0 1 8 182

CSAV Journal 2 0 1 8 187

Community bicycle repair workshop

Atelier comunitar pentru reparat biciclete

The outlying village of Măriuța, administratively part of of Călărași County and historically and socially more part of Ialomița County, has so far not managed, in its history spanning over 4 centuries, to overcome itself as a minor settlement, offset from the main routes. Economic opportunities are few and far between, as always in less traveled rural areas, and after the social upheaval in 20th century Romania the beginning of the 21st finds the able-bodied locals scattered about, in the country and abroad, having left behind an aging, mostly unemployed population of limited means. People know how to farm, do manual work and work in industrial settings, some of them being former employees in state-run factories during the communist era. Even the commune’s town hall is in a different village, 7 kilometres of rocky dirt road away, even though the village does have asphalt roads going north and south to neighbouring communities.

Consequently, it’s hard to carve out a living here, and people have difficulty with performing even basic societal tasks: moving about (inside and outside of the village), dealing with and having access to local authorities, finding work or simply an occupation, having adequate and sufficient income. In order to solve several of these basic issues, the following is a proposal for a community bicycle repair workshop, where locals can repair and provide themselves with a means of transportation for them to move about in the village, deal with the local authorities in the village over, be more productive on a daily basis and eventually obtain a supplementary income by selling repaired bicycles after the local transportation needs have been met.

Satul Măriuța, din poziția de sat mărginaș, administrativ călărășean și istorico-cultural ialomițean, nu a reușit, în istoria sa de peste 400 de ani, să-și depășească condiția de așezare minoră, excentrică rutelor naționale de tranzit.

Oportunitățile economice sunt puține, cum au fost dintotdeauna, iar după schimbările în orânduiala socială pe parcursul secolului XX, începutul secolului XXI i-a găsit pe măriuțenii apți de muncă plecați în număr mare, în Capitală sau în țări străine, lăsând în urmă un segment de populație îmbătrânit, neinstruit și cu mijloace limitate la dispoziție. Deși se află în rețeaua națională de drumuri asfaltate, drumul spre reședința de comună, Belciugatele, este neasfaltat, denivelat și dificil de parcurs.

Astfel, contextul actual de trai în sat este caracterizat de dificultăți de funcționare în situații de bază: deplasarea individuală (înăuntrul și în afara localității), relația cu și accesul la autorități, menținerea unei ocupații/activități, obținerea unui venit constant și suficient traiului. În ideea de a soluționa mai multe dintre aceste probleme primare ale locuitorilor, am propus construirea unui atelier comunitar pentru reparat biciclete, unde sătenii pot repara și obține pentru ei înșiși un mijloc de locomoție necesar în sat și în relația cu instituțiile aflate la un sat și câțiva kilometri distanță, ulterior putând vinde biciclete reparate provenite din numeroasele inițiative de reciclare și ajutorare care strâng bicicletele defecte sau nedorite de la oraș.

From a functional standpoint, the project is simple: a 56 sqm central, unhindered interior space, supplemented for most of the year by a 19 sqm covered porch, providing tools and utensils for a wide range of repairs and operations, fit for repairing bicycles firstly, but also implements and small agricultural machines due to the many and varied needs in a rural context, and complemented

Funcțional, proiectul este simplu: un spațiu central de 56 mp, suplimentat în marea parte a anului printr-o prispă acoperită de 19 mp, dotat cu scule și unelte pentru o gamă largă de operațiuni, în care se pot repara biciclete (dar și utilaje agricole, vehicule de mici dimensiuni, polivalența fiind o trăsătură de bază a omului în mediul rural și a uneltelor pe care le folosește), având ca spații complementare o „cameră curată” cu depozitare, pentru lucrul de finețe (gresare, completare rulmenți, repararea subansamblurilor de dimensiuni mici), un mic

CSAV Journal 2 0 1 8 188

by a clean room with parts storage for small, delicate operations a common parts and consumables store with snacks and drinks and a small single bathroom.

The 3 enclosed spaces are insulated and small, being the only spaces that require and are provided with active heating during the cold periods, seeing as how the manual work performed in the workshop and the comings and goings of people make heating the entire workspace a wasteful and unwarranted endeavour.

magazin pentru consumabile, piese comune și produse alimentare ambalate, și un grup sanitar. Cele 3 spații închise sunt separate de spațiul central prin pereți izolați și au o suprafață mică pentru economia energetică în funcționarea pe timp de iarnă, spațiile mici încălzinduse mai ușor, și pentru că în spațiul de lucru munca fizică și traficul persoanelor interior-exterior fac încălzirea întregii construcții inutilă și neeconomică.

Conceptually, the proposal appropriates aesthetic and functional elements from both the local and national rural cultures. Its position relative to the street, the wooden pillars and the porch link it to houses in the northern, older part of the village, where buildings line the street facing it with open, inviting porches facing usually south. The bike workshop faces west for optimal visibility and accessibility, and ties itself more closely to the poorer, older northern part of the village, as opposed to the newer, southern one, where brick buildings, columns and arches dating from the first half of the 20th century are more common.

Being an utilitarian structure akin to an annex rather than a residential building, it takes aesthetic design cues from the barns and corn cribs scattered around the village. The 3 different types of wooden facade panels with angled wood elements enveloping the semi-transparent porch link the workshop to the airy, permeable, repetitive pattern of the corn cribs, while the light shining through the windows, past the crooked wood elements tell tales of late nights where one can glimpse a lonely lightbulb in a barn through the barn boards, weathered and slightly spread apart, and just barely see a villager work on his tools and belongings in the faint light.

Conceptual, propunerea își însușește o serie de elemente stilistice și funcționale aparținând culturii rurale, atât celei locale cât și celei regionale și naționale. Poziționarea aproape de stradă și stâlpii de lemn o așează alături de multe din casele din jumătatea nordică a satului, cea mai veche, unde casele aflate pe partea nordică a ulițelor orientate est-vest se prezintă cu prispele și implicit laturile lungi spre drum, spre sud. În cazul atelierului de biciclete, însă, orientarea este spre vest, primând accesul și vizibilitatea raportate la axele principale de tranzit la intersecția cărora se află. Stâlpii filiformi de lemn, susținând o structură de gabarit similar cu cel al caselor din preajmă, fac referire la prispele cu stâlpi de lemn ai caselor din zona nordică a satului, unde se află, spre deosebire de casele din sud, construite între secolele XIX-XX, cu coloane și arce din cărămidă. De asemenea, fiind vorba de o construcție cu caracter utilitar, panourile de fațadă care protejează de vânt și ploaie construcția, în 3 tipuri de orientări și dimensiuni de șipci, amintesc de coșarii de porumb, din șipci de lemn, și de hambarele cu scânduri rare și desperecheate din gospodăriile din sat, din care noaptea mai răzbate lumina becului, unde săteanul mai stă până târziu să-și ascută coasa, să-și facă o coadă de topor nouă sau să repare plasa de la o cușcă de găini, și ale cărui mișcări se disting slab, printre scândurile depărtate, în lumina slabă de bec incandescent.

The workshop’s position in the village, on site, is representative of the chief governing principles of rural life, which are continuous adaptation to surrounding conditions and development in concord with nature, as opposed to resisting it, as well as the economy of means and movement. The alleyways leading to the building are natural extensions of the adjacent roads, while the building itself is close to

Amplasarea în sat și în sit e reprezentată de adaptare la condiții, în concordanță cu principiile care guvernează viața rurală, de dezvoltare în unison cu natura, nu împotriva ei, și de economie de mijloace și de activitate.

the road, but not so much so that it forces people just transiting the site to alter their intended paths. The workshop is intended to be inviting, encouraging people to use its alleyways as a shortcut around the corner, in case their knowledge or company might be requested by someone working in the repair shop. The building is aligned to Abatorului street, while the roof ridge is oriented perpendicular to the strong north winter winds and south summer storm winds that affect buildings and roofs yearly in the Romanian Plain. Owing to this alignment, it presents a familiar pentagonal house-like profile from Abatorului street, albeit simplified. Its location in the northern part of the village speaks of the attempt to invigorate the older, poorer, more immobile part of the village, and the position relative to the main axes of transit is a consequence of the need to have a repair workshop along the most well-traveled parts of the village, especially on roads that lead to points of increased labor activities (the fields, the Mostiștea river on which banks the village is located), where breakdowns of bicycles and other machinery are most likely to occur.

The wooden post and beam structural system was a natural choice, as opposed to load-bearing walls (the more common structural system in the village), because of the greater flexibility in spatial organisation that it allows for, and to allow even larger machinery and installations to be brought in and repaired/ overhauled. So as not to limit the space vertically, secondary beams, collar beams or tie joists have been eliminated in favor of a structure made primarily out of struts resting on the main beams and holding up the rafters in a longitudinally-oriented structure aesthetically resembling a common attic structure, apparently warped by time and the elements, without posts under the ridge beam, allowing for a tall, unobstructed interior space between the main beams.

Despite the unconventional outward appearance of the roof, the interior woodwork and structure will be familiar and resonate with the locals.

CSAV Journal 2 0 1 8 189

Aleile de acces de pe teren vin în prelungirea naturală a ulițelor existente, iar construcția stă aproape de drum și de răscruce, dar nu în calea normală de tranzit, fiind în natura omului să scurteze drumul repetat care deviază prea mult de la linia dreaptă. Construcția este aliniată cu strada Abatorului pentru acces și vizibilitate, dar coama este răsucită pentru a întoarce apele învelitorii în vânturile puternice: cel de nord, care iarna troienește zăpada și poate ridica un acoperiș cu streașină prea proeminentă, și cel sudic, de furtună, care apare vara și accelerează spre nord, spre Carpații de Curbură. Astfel, profilul clădirii prezentat străzii Abatorului, pentru care este capăt de perspectivă, este cel al construcției tradiționale, dreptunghiulare în plan, cu acoperiș în 2 ape, profil simplificat aici la forma de bază, de pentagon, fără streașină sau alte ieșinduri. Terenul ales este în partea nordică, mai veche și mai săracă a satului, unde populația mai bătrână și mai lipsită de mijloace are nevoie de mijloc de transport individual și de o suplimentare a venitului prin vânzarea de biciclete reparate. De asemenea, se află pe unul din cele două drumuri care merg din sat spre baltă (Mostiștea), precum și spre câmpuri, fiind accesibil atelierul pentru repararea de urgență a bicicletelor pe care sătenii le folosesc inclusiv la munci grele (cărat pietre, lut, saci cu grâne, știuleți și coceni de porumb și alte reziduuri ale muncii agricole de pe câmp, nutreț pentru animale).

Din punct de vedere constructiv a fost preferat sistemul de stâlpi cu grinzi coplanare pentru a păstra o înălțime mai redusă a construcției și pentru a constitui un spațiu mare și nerestricționat în care să poată încăpea biciclete și utilaje de diferite forme și dimensiuni, în diferite configurații. Pentru a nu limita spațiul semnificativ în plan vertical, în locul grinzilor secundare sau tiranților unei șarpante tradiționale sau industriale, fermele șarpantei se sprijină în grinzile principale longitudinale și susțin direct căpriorii pe liniile imaginare a 2 coame longitudinale, formând astfel la interior, în ciuda unei forme neconvenționale a șarpantei la exterior, imaginea familiară a unui acoperiș în două ape, deformat de timp

CSAV Journal 2 0 1 8 191

CSAV Journal 2 0 1 8 192

By using techniques and materials both old and new, traditional and modern, by adapting the building uniquely to its circumstances and by maintaining a high degree of functional flexibility much needed in a village context where repair and improvisation are part of everyday life, the community bike repair workshop thus becomes a household annex for the whole village, a backyard shed for everyone, reflecting the rural spirit of togetherness, inclusiveness and communal problem-solving. The updated aesthetic, achieved using mostly traditional materials, help it fit neatly in a patchwork village that was forced by the times and conditions to adapt, abandon traditions and use whatever means at hand to maintain living conditions. Despite the new, the connection with the past is maintained in the look and feel of the workshop, clearly linking it with the numerous barns and sheds that still populate the village.

și de vreme, cu coama paralelă cu latura lungă a casei, și eliberând către interior spațiul dintre contrafișe, pe 2 travei separat, pe întreaga lungime a construcției.

Atelierul comunitar rezultat devine o anexă gospodărească a comunității și reflectă spiritul rural, întreprinzător, incluziv, folosind tehnici și materiale vechi și noi, tradiționale și moderne, adaptând în mod unic construcția la nevoi și la locul ales, și păstrând o flexibilitate inerentă unui obiect menit să slujească unui număr mare de scopuri înrudite. Estetica nouă, dar cu materiale vechi, se așează discret într-un sat pestriț, forțat să abandoneze tradiții ancestrale devenite irelevante cu apariția mijloacelor și materialelor noi, fără să agreseze prin stridență, amintind sătenilor de construcțiile mici, funcționale, fără pretenții, care le mai populează și acum unora gospodăriile.

CSAV Journal 2 0 1 8 193

CSAV Journal 2 0 1 8 194

CSAV Journal 2 0 1 8 195

CSAV Journal 2 0 1 8 196

CSAV Journal 2 0 1 8 197

CSAV Journal 2 0 1 8 198

Fig. 1. Harta generală poduri. Bridges general map.

Territorial Bucharest Bucureștiul teritorial

CSAV Journal 2 0 1 8 199

assoc.prof.dr.arch. Ștefan SIMION I teach.assist.dr.arch.Emil BURBEA MILESCU I phD. candidate arch. Cristian BORCAN 2nd year Faculty of Architecture project, group no.23 simion_stefan@yahoo.com I emilburbea@yahoo.com I cristian_borcan@yahoo.com Keywords: Metropolis, Suburb, Rural, Landscape, Territory, Intermediary, String of Lakes “Even outside any urban context, countryside or desert, architecture can only testify about the city’s missing values.”

Extract from Architecture Against the City

by Bernard Huet, 1986 “A third [intermediate] world has been born and spread away: the suburbs, in its disorder, as in all organisational attempts that it has juxtaposed, then assimilated, from the strict periphery of the centre to the surrounding agricultural gardens, the stellar suburb radically shows the world our societies have fabricated and with which we try to reconcile.”

Extract from The Alternative to Landscape

by Sebastien Marot, 1995 Northeast of Bucharest there is a row of lakes and the largest forest patch remaining in the immediate vicinity of the capital city. Like an XXL urban form, 11 villages (from Tunari to Fundeni) are set onto this series of ponds which are well-known to fishermen.

Forming an infrastructural landscape, these small lakes are separated by a series of crossings: for cars and for pedestrians, but also land strips that help regulate water levels and divide the breeding areas of the fish. The Territorial Bucharest project’ goal is to build a set of interventions along these narrow strips of land to speculate the physical situation of

„Chiar și în afara oricărui context urban, la țară sau în deșert, arhitectura nu poate decât să depună mărturie despre valorile orașului absent. ”

Extras din „Arhitectura împotriva Orașului” de Bernard Huet, 1986 „O a treia lume [intermediară] s-a născut și s-a răspândit: suburbia, în dezordinea sa ca și în toate încercările de organizare pe care le-a juxtapus, apoi asimilat, din stricta periferie a centrului și până la grădinile agricole din împrejurimi, suburbia stelară arată în mod radical lumea fabricată de societățile noastre și cu care încearcă să se reconcilieze.”

Extras din „Alternativa Peisajului” de Sebastien Marot, 1995 În nord-estul cartierului Pantelimon se află o salbă de lacuri și cel mai mare petic de pădure rămas în imediata proximitate a Bucureștiului. Ca un fel de formă urbană XXL, 11 sate (de la Tunari până la Fundeni)1 se înșiră de-a lungul acestei serii de bălți binecunoscute de pescari înainte de a se uni cu Dâmbovița. Bălțile sunt separate între ele de o serie de

CSAV Journal 2 0 1 8 200

the place (the meeting point between natural and built environment) on which to propose various public and community programs and functions: Library, Pub, Pontoon for fishermen, Swimming pool, simple Pavilion pointing a walk in the territory, and so on.

This strip, named by Marot intermediary, is suspended between urban and rural and might play a key role in defining Bucharest’s relationship to its natural and anthropogenic surroundings, in both ways. Of course the metropolis represents an opportunity to the development of the adjacent rural. Given the industrialisation of agriculture in the detriment of small producers and the social mutations it engenders, the metropolis becomes the main attractor regarding work places and leisure. The other way around, suburban areas are used as a resource for the hypothetic escape out of the technological and dense reality of the big city, cycling through the forests and small roads, fishing or going to a weekend picnic. The virgin landscape of these places feeds the hope of discovering ways to reestablish direct connections to nature as different alternatives to the city experiences. Thus, the relationship between the metropolis and the adjacent areas is far from being understood as a simple urban-rural dichotomy; the fertile exchange is a prerequisite for the development of the small local economies and also for the perception of the metropolitan area as a whole.

Moreover, this uncertain status between the rural landscape and metropolitan use could be stimulated by a series of interventions that bring together activities and types of practices from both kinds of places. The Territorial Bucharest project identified the series of dams and sluices that systematize the “second string of lakes” - the ponds of the Pasărea River - as a platform for this exchange, a string of possible new nuclei in the metropolitan territory. In this context, the Studio’s working method was that the student teams would each analyse a village next to a pond, so that later, they could propose an intervention on these strips of land separating waters in close connection with the village.

The outcome is a series of interventions whose use is only a pretext for shaping infrastructures through which the

traversări: auto și pietonale, dar și limbi de pământ care ajută la reglarea nivelului apei și la ținerea peștilor acolo unde au fost crescuți. Proiectul Bucureștiul Teritorial ia ca pretext introducerea unei suite de intervenții punctuale de-a lungul acestor traversări care să speculeze situația fizică a locului (întâlnirea mediului natural cu cel construit), pe baza căreia să propună diferite programe și funcțiuni publice și comunitare: Bibliotecă, Cârciumă, Ponton pentru pescari, Piscină, simplu Pavilion care punctează o plimbare în teritoriu, etc.

Această fâșie denumită de Marot intermediară, suspendată între urban și rural, poate juca un rol cheie în precizarea caracterului relației Bucureștiului cu împrejurimile sale, în ambele sensuri. Miza intervențiilor atinge următoarele puncte: • • • • •

Redefinirea relației urban-rural Problematizarea spațiului public ca peisaj natural, preurban - și viceversa Pretext de dezvoltare a acestei serii de sate prin folosirea acestui peisaj ca resursă Infrastructură turistică și de loisir pentru cei veniți din centru Reevaluarea mediului rural în contextul mutațiilor tehnice și economice (noua agricultură industrializată în detrimentul micilor producători, rețelele infrastructurale care traversează și redefinesc peisajul teritoriului șosele, căi ferate, linii de înaltă tensiune, etc., halele de producție care schimbă și ele scara și ritmul folosirii cotidiene a mediului construit, etc.)

Dezbaterea asupra unui model urban policentric care să nu se mai definească prin opoziția față de o lume rurală, ci care să accepte soclul unui mai vast teritoriu.

CSAV Journal 2 0 1 8 201

Fig. 2. Harta generală a studiului. Study general map. idyllic landscape becomes an inhabited territory. If for those who hope to escape from the city the wonderful landscape of these places cannot be disappointing, for the inhabitants of the nearby villages such interventions could mean setting up new common and public spaces, meeting places for leisure and especially for creating a possible new identity.

1

În Conceptul Strategic București 2035, aceste sate fac parte din Aglomerația Urbană București, iar o centură auto este planificată a înconjura capitala conținând de asemenea aceste sate. De asemenea, salbele de lacuri din proximitatea Bucureștiului sunt considerate resurse importante în dezvoltarea teritorială a capitalei. vezi http://www.mdrap.ro/userfiles/ espon/dimensiune_teritoriala/reuniune2/prezentare03.pdf

CSAV Journal 2 0 1 8 202

Fig. 3. Afumați, plan sat la scara 1:5000. Afumați, village general plan, 1:5000.

CSAV Journal 2 0 1 8 203

Fig. 4. Afumați - plan zonă la scara 1:500. Afumați, area plan, 1:500.

CSAV Journal 2 0 1 8 204

Fig. 5. Afumați - plan 1:200. Afumați, plan, 1:200.

Fig. 6. Afumați - secțiune transversală. Afumați - cross-section.

Fig. 7. Afumați - studiu pe machetă, perspectivă de interior. Afumați - study on model, interior perspective.

Fig. 8.

Afumați - studiu pe machetă, vedere de sus.

Afumați - study on model, top view.

CSAV Journal 2 0 1 8 205

CSAV Journal 2 0 1 8 206

Fig. 9. Brănești, planul satului 1:5000. Brănești, village plan 1:5000.

CSAV Journal 2 0 1 8 207

Fig. 10. Brănești - plan zonă 1:500. Brănești - area plan 1:500.

CSAV Journal 2 0 1 8 208

Fig. 11. Brănești - plan intervenție 1:100. Brănești - intervention plan 1:100.

Fig. 12. Brănești - secțiune transversală intervenție. Brănești - intervention cross-section.

CSAV Journal 2 0 1 8 209

Fig. 13. Brănești - studiu pe machetă, perspectivă. Brănești - study on model, perspective.

Fig. 14. Brănești - studiu pe machetă, vedere de sus. Brănești study on model, top view.

CSAV Journal 2 0 1 8 210

Fig. 15. Cosmopolis - plan general 1:5000. Cosmpolis - general plan 1:5000.

CSAV Journal 2 0 1 8 214

Fig. 19 - 21. Cosmopolis - studiu pe machetă, perspective. Cosmopolis - study on model, perspectives.

CSAV Journal 2 0 1 8 215

Fig. 22. Fundeni- plan general al satului 1:5000. Fundeni - general village plan 1:5000.

CSAV Journal 2 0 1 8 217

Fig. 24. Fundeni- studiu pe machetă, vedere de sus. Fundeni - model study, top view.

CSAV Journal 2 0 1 8 218

Fig. 25. Găneasa- plan general al satului 1:5000. Găneasa - general village plan 1:5000.

CSAV Journal 2 0 1 8 219

Fig. 26. Găneasa- plan zonă 1:500. Găneasa - area plan 1:500.

CSAV Journal 2 0 1 8 220

Fig. 27. Găneasa- plan intervenție 1:100. Găneasa - intervention plan 1:100.

CSAV Journal 2 0 1 8 223

Fig. 34. Moara Domnească - plan zonă 1:500. Moara Domnească area plan 1:500.

Fig. 35. Moara Domnească - plan intervenție

1:200. Moara Domnească - intervention plan 1:200.

Fig. 36. Moara Domnească - plan intervenție 1:200. Moara Domnească - intervention plan 1:200 Fig. 37 - 39. Moara Domnească - studiu pe machetă, perspectivă și vedere de sus. Moara Domnească - model study, perspective and top view.

CSAV Journal 2 0 1 8 226

Fig. 42. Pasărea - secțiune intervenție. Pasărea - intervention cross-section.

Fig. 43 - 44. Pasărea - studiu pe machetă, vedere de sus și perspectivă. Pasărea - model study, top view and perspective.

CSAV Journal 2 0 1 8 234

Fig. 54. Tunari - secțiune intervenție 1:100. Tunari - intervention cross-section 1:100.

Fig. 55. Tunari - vedere Est intervenție. Tunari - intervention East view.

Fig. 56 - 57. Tunari - studiu pe machetă, perspective. Tunari - model study, perspectives.

Vernacular Architecture as an instance of tectonics Vernacularul ca instanțiere a tectonicii

CSAV Journal 2 0 1 8 235

Prof. Dr. Arch. Augustin IOAN ”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest augustinioan@yahoo.com Keywords: vernacular, tectonics, architecture Tectonics is the science of composition, of articulation through edification in an assembly of otherwise disparate things, such as to display the correct, harmonious distribution of forces, of tensions on ground.

Tectonica este ştiinţa alcătuirii, a articulării prin edificare într-un ansamblu a unor lucruri altminteri disparate, astfel încât ele să dea seama despre distribuţia corectă, armonioasă, a forţelor, a tensiunilor de pe pământ.

The Architekton is the old man, the chief of the tektons team, the only one that knows from the beginning how the building will look like, the unfinished edifice. Architecture has been, until Postmodernism, much more conservative, more belated as historic generation and consumption of change than the other arts.

Postmodernism is the only artistic style that was born out of architecture, therefore, in the case of Postmodern style, the change, innovation, breach with tradition originates in architecture.

There is already enough literature on the topic; I would recall here Kenneth Frampton`s introduction to his book ``Studies in Tectonic Culture`` and Demetri Porphyrios text ``From Techne to Tectonics``.

Arhitektonul este bătrânul, şeful echipei de tektoni, singurul care ştie de la început cum va arăta clădirea, edificiul încă neterminat. Arhitectura a fost, până la Postmodernism, mult mai conservatoare, mai întârziată ca timp istoric de generare şi de consumare a schimbării decât celelalte arte. Postmodernismul este singurul curent artistic care s-a născut din arhitectură, aşadar, în cazul curentului Postmodern, schimbarea, inovaţia, ruptura cu tradiţia începe tocmai în arhitectură. Există deja suficientă literatură în marginea acestei teme; aş aminti aici doar introducerea lui Kenneth Frampton la cartea sa „Studies in Tectonic Culture” şi textul lui Demetri Porphyrios „From Techne to Tectonics”.

The Greek word that tectonics originates from is tekton (verb. tektainomai): carpenter or, through extension, artisan that works rough material, with – the significant – exception of metal: the ironman, the hammersmith cannot be tekton,

Cuvântul grecesc de la care se revendică tectonica este tekton (vb. tektainomai): tâmplar sau, prin extensie, artizan care lucrează un material dur, cu excepţia -semnificativă - a metalului: metalurgistul,

CSAV Journal 2 0 1 8 236

they are subduing the hardness through fire, almost liquefying, and only afterwards they process the material.

The builder is however recovered under the carpenter`s ``umbrella``: the Greek word that describes the craft of building also seems to have origins in the Sanskrit word taksan (ax, hatchet, cleaver), that sends to carpentry and to the use of the cleaver. Architekton was therefore the master builder, the most venerable and the wisest (arché) among them. Working with etymology generated in the last decades in architecture a direction which Frampton places under the generic of a 1982 definition given to tectonic by A.H. Borbein:``Tectonic becomes the art of the assembly`` (Frampton, 1995, 5). This art of bringing together, of articulation of subassemblies – with functional autonomy and own formal identity – as an ensemble is, therefore, a ``federation`` of objects that accede to work together. In consequence, the tectonics is opposed to that ``autocracy`` of building that assumes the sedimentation of successive layers of matter where, between the laid unit (adobe, brick, stone block) and the ensemble there is no intermediary levels of aggregation. The effort of efforts relief into the ground is a collaborative one, which stresses the node and the joint, therefore the articulations, more than the mass, the field of matter, as in the case of the second example.

The tectonics in a maximal sense is architecture itself.

In a moderate sense it is just one of the two historically consecrated manners of practicing this commitment with matter with the purpose to offer shelter, as one of the most cited authors of Frampton – I named Heidegger. Does Frampton ignore here, the new ephemerae architecture (disposable architecture), that does not consist nor out of articulation, nor out of sedimentation? What about parametric architecture, file-to-factory produced? As a consequence, the quoted author infers, tectonics is a composing gesture that does not pointing only some parts of the building, but also worlds in general, such as the case of art. Talking about art, one must necessarily mention another Greek word: techné, later escribed by art on the mastered craft channel. Or, the same Frampton asserted in someplace else in 1992, that architecture is nor art nor technic – it is (but mostly must stay) an

făurarul nu pot fi tekton, ei întâi supun duritatea prin foc, aproape lichefiind-o, şi abia apoi prelucrează materialul. Constructorul însă este recuperat sub umbrela tâmplarului: cuvântul grec care descrie meşteşugul zidirii pare a-şi avea la rândul său originile în sanscritul taksan (bardă, secure, topor), care trimite la tâmplărie şi la folosirea toporului. Architekton era aşadar maestrul constructor, cel mai venerabil sau mai înţelept (arché) dintre ei. Lucrul cu etimologia a iscat în ultimele decenii o direcţie în arhitectură pe care Frampton o plasează sub genericul unei definiţii din 1982 dată tectonicii de A.H.Borbein: „Tectonica devine arta îmbinărilor” (Frampton, 1995, 5). Această artă a aducerii întreolaltă, a articulării de subansambluri - cu autonomie funcţională şi identitate formală proprie - în întregul este, de aceea, o „federaţie” de obiecte care consimt să lucreze împreună. Prin urmare, tectonica este opusă acelei „autocraţii” a zidirii care presupune sedimentarea de straturi succesive de materie unde, între unitatea depusă (chirpic, cărămidă, bloc de piatră) şi întreg nu mai există nivele intermediare de agregare. Efortul de descărcare a eforturilor în pământ este unul colaborativ, care solicită nodul şi încheietura, articulaţiile aşadar, mai mult decât massa, câmpul de materie, cum e cazul în al doilea exemplu.

Tectonica în sens maximal este chiar arhitectura. În sens modic însă este doar unul dintre cele două feluri consacrate istoric de a practica acest angajament cu materia în scopul oferirii de adăpost, cum spune unul dintre autorii cei mai frecventaţi de Frampton - l-am numit pe Heidegger. Ignoră Frampton aici, parcă, mai noua arhitectură efemeră (disposable architecture), care nu constă nici în articulare, nici în sedimentare?

Dar arhitectura parametrică, fabricată file-to-factory?

Prin urmare, inferează autorul citat, tectonica este un gest alcătuitor care nu vizează doar părţi de clădire, ci şi de lumi în genere, aşa cum este cazul artei.

Vorbind despre artă, trebuie numaidecât menţionat un alt cuvânt grecesc: techné, circumscris ulterior de artă pe filiera meşteşugului măiestrit. Or, spusese altundeva în 1992 acelaşi Frampton, arhitectura nu este nici artă, nici tehnică - este (dar, mai ales, trebuie să rămână) meşteşug artizanal, lucrare a mâinilor, angajament corporal nemediat cu materia.

CSAV Journal 2 0 1 8 239

Profile

CSAV Journal 2 0 1 8 240

Chiara Bertolin obtained her Master degree and PhD in Astronomy at the Padua University, Italy. During her carreer, she was involved in several EU funded projects (i.e. Millennium, Sensorgan and Climate for Culture) and in international Scientific Cooperation developing cross-disciplinary research interests towards Climatology, microclimate and Indoor environmental assessment for Cultural Heritage Preservation.

Chiara is a member, since 2011, of the Scientific Committee of the National Standardization Body “Environment” of the Cultural Heritage Commission (previously Italian body - UNI, actually Norwegian body - SN) and of the European Committee for Standardization CEN/TC 346 - WG7 “Specifying and measuring Indoor/Outdoor Climate”. She has conducted a significant number of monitoring and survey campaigns in museums and historical buildings, especially churches, with mixed decorated wooden collections and objects, and studied in depth their climate-induced chemical, physical and biological decay developing damage functions and mechanisms. She worked as Scientific advisor for UNESCO in the Private Committees Program for the Safeguarding of Venice, for the Venice Civic Museums Foundation (MUVE) and for the Diocesan Museum in Udine, Italy.

Chiara is today Associate Professor in “Zero Emission Refurbishment of the Built Environment” at the Norwegian University of Science and Technology NTNU in Trondheim, Norway and her research is more devoted on directly tracing risk of mechanical damage on existing/historic material induced by environmental changes both in real and controlled environments using Innovative, no-destructive technique. She is today the coordinator and principal investigator of the Young Research Talents project: SyMBoL - Sustainable Management of heritage Buildings in a Long-term perspective, started in September 2018 that aims to solve the debate about the appropriate environmental conditions to preserve, in time of climate change, mass tourism and issues connected with the energy use, the most precious heritage buildings in Norway i.e. the Stave Churches and their distempered paintings.

CSAV Journal 2 0 1 8 241

Tiepolo’s frescoes back to the natural light: the assessment of environmental risks Frescele lui Tiepolo înapoi în lumină naturală: evaluarea riscurilor de mediu Chiara BERTOLIN I Agata MLECZKOWSKA I Marcin STROJECKI

Department of Architecture and Technology – Faculty of Architecture and Design, Norwegian University of Science and Technology, Alfred Getz vei 3-7491 Trondheim, Norway Institute of Atmospheric Sciences and Climate – Italian National Research Council, Corso Stati Uniti 4 – 35127 Padova, Italy Jerzy Haber Institute of Catalysis and Surface Chemistry, Polish Academy of Sciences, ul.

Niezapominajek 8, 30-239 Krakow, Poland

chiara.bertolin@ntnu.no

Keywords: Tiepolo`s frescoes, wall paintings, natural light, microclimate, soiling Abstract Several measures were implemented in September 2015, to protect the cycles of frescoes painted by Giambattista Tiepolo (1696-1770), and preserved inside the Gallery of the Diocesan Museum in Udine, Italy.

A multidisciplinary study was conducted to assess the preventive conservation measures in the Gallery, a room of 70 m located at the first floor in the northwestern wing in the Archbishop`s Palace, established before the Tiepolo’s frescoes were shown again after decades to visitors under natural light conditions. The results achieved from the extensive monitoring campaign allow to recognize the effect of two main disturbing factors since the opening of the Gallery to the public after the conservation intervention, i.e. the 2

Abstract Mai multe măsuri au fost implementate în septembrie 2015, pentru a proteja frescele pictate de Giambattista Tiepolo (1696-1770) ce au fost păstrate în interiorul Galeriilor Muzeului Diecezan din Udine, Italia.

Un studiu multidisciplinar a fost realizat pentru a evalua măsurile preventive de conservare din galerie, o cameră de 70 m2 situată la primul etaj din aripa nord-vestică a Palatului Arhiepiscopiei, înființată înainte ca frescele lui Tiepolo să fie expuse din nou, după decenii vizitatorilor în condiții de lumină naturală. Rezultatele obținute din campania amănunțită de monitorizare permit recunoașterea efectelor a doi principali factori dăunători, începând cu deschiderea galeriei către public după intervenția de conservare, adică efectele induse de lumina zilei și prezența vizitatorului. Înțelegerea analizei datelor și discutarea rezultatelor simulării ambelor aspecte

CSAV Journal 2 0 1 8 242

effects induced by the daylight and the visitor presence.

The understanding from data analysis and discussion from simulation results of both these two aspects allow to conclude if these new environmental conditions (i.e. a new “zero status”) are good enough for the preservation of these unique frescoes.

permite să se ajungă la concluzia că aceste noi condiții de mediu (adică o nouă „stare zero”) sunt suficient de bune pentru conservarea acestor fresce unice.

Future comparison (obtained with the same instruments/ methods) of data analysis with the “zero status” indicators (e.g. environmental parameters, moisture content, air exchange rate, deposition loss rate, deposition velocity, particulate matter concentration, surface thermal gradients) presented in this paper, will inform the museum staff on better or worse conditions for the conservation of the Tiepolo’s frescoes allowing to set up adaptive/ corrective interventions to improve the situation year after year.

Viitoare comparații (folosind aceleași instrumente / metode) a datelor de analiză cu indicatorii de “stare zero” (de exemplu parametrii de mediu, conținutul de umiditate, rata de schimb a aerului, rata pierderilor de depunere, viteza de depunere, concentrația particulelor, variația termică de suprafață) prezentată în această lucrare va informa personalul muzeului asupra unor condiții mai bune sau mai grave pentru conservarea frescelor lui Tiepolo, permițând să se stabilească intervenții adaptive / de corectare pentru a îmbunătăți situația an după an.

Highlights • Monitoring campaign to assess indoor microclimatic conditions after conservative interventions established before the opening to the public of Tiepolo’s frescoes.

• Focus on the risk induced by the two main disturbing factors after the new opening: the effects induced by the daylight and the visitor presence.

• New method of data analysis for the measurements of moisture content collected with relative methods • Modeling of soiling rate and comparison with the visitors presence

De subliniat: • Campanie de monitorizare pentru evaluarea condițiilor microclimatice de interior după intervențiile de conservare stabilite înainte de accesul dat publicului la frescel elui Tiepolo • Concentrare asupra a doi factori principali de deranj pentru noua deschidere: efectele cauzate de lumina naturală și prezența vizitatorilor • Metodă nouă de analiză a datelor pentru măsurătorile cantității de umiditate acumulate prin metode relative • Modelarea gradului de murdărire și compararea cu prezența vizitatorilor

1. Introduction The cycle of frescoes in the Archbishop’s Palace in Udine, Italy – today housing the Diocesan Museum – was painted by Giambattista Tiepolo (born in Venice 1696 – died in Madrid in 1770), one of the most famous European painters of the 18th century. Between 1726 and 1729, the artist created in Udine his earliest grand decorative scheme encompassing the stairwell

1. Introducere Ciclul de fresce din Palatul Arhiepiscopului din Udine, Italia – astăzi sediul Muzeului Diecezan - a fost pictat de Giambattista Tiepolo (născut la Veneția în 1696 decedat la Madrid în 1770), unul dintre cei mai renumiți pictori europeni din secolul al XVIII-lea. Între anii 1726 și 1729, artistul a creat în Udine cea mai veche schemă decorativă a sa, care cuprindea plafonul scării,

CSAV Journal 2 0 1 8 244

Fig. 1a. Gallery plan and vertical section with the construction details of the wall with the frescoes: masonry (MW, red arrow) and wooden frame (WW, brown arrow). The locations of indoor measuring points for continuous monitoring, are marked with red dots (temperature, relative humidity, carbon dioxide and particle number concentration) and with cyan dot for outdoor particle number concentration. Planul și secțiunea verticală a galeriei cu detaliile constructive ale peretelui cu fresce: zidărie (MW, săgeata roșie) și rama de lemn (WW, săgeata maro). Localizarea, poziția punctelor de măsurare interioară pentru monitorizare continuă sunt marcate cu puncte roșii (temperatură, umiditate relativă, dioxid de carbon și concentrație a numărului de particule) și cu albastru Cyan pentru concentrația numărului de particule din exterior.

CSAV Journal 2 0 1 8 246

measures, that could be used in the future to assess the environmentally induced risks in the Gallery over time.

zonă a frescelor - care să permită profesioniștilor din domeniul conservării să stabilească un nivel de referință sau “stare zero” imediat după ce măsurile au fost aplicate, care ar putea fi utilizat în viitor pentru evaluarea riscurilor induse de mediu în Galerie în timp.

2. Methods

2. Metode

2.1. Description of the Gallery

2.1. Descrierea Galeriei

The Gallery is of a trapezoidal shape, approximately 17.5 m long, 4 m wide and 5.3 m high. The wall that constitutes the longer base of the trapezoid has five windows and the opposite wall, which has no openings, preserves (together with the painted ceiling) the cycle of Tiepolo’s frescoes (Fig. 1a). The frescoed wall is made of masonry along approximately two thirds of its length (MW), the rest consists of the wooden frame (WW) (thicknesses of the two fragments of the wall are given in Fig.1a). The Gallery, on the shorter lateral side has an entrance door connecting to the adjacent Throne Room and, through this room, to the monumental staircase.

The wall on the side opposite to the entrance has a window-door facing the north side and churchyard of the St. Antony’s church.

Galeria are o formă trapezoidală, de aproximativ 17,5 m lungime, 4 m lățime și 5,3 m înălțime. Zidul care formează baza mai lungă a trapezului are cinci ferestre, iar peretele opus, care nu are deschideri, păstrează (împreună cu tavanul vopsit) ciclul frescelor lui Tiepolo (Fig. 1a). Peretele cu fresce este realizat din zidărie de-a lungul a aproximativ două treimi din lungimea sa (MW), restul fiind din cadre din lemn (WW) (grosimea celor două fragmente ale peretelui este dată în Fig.1a).

Galeria, pe partea laterală mai scurtă, are o ușă de intrare care se conectează la camera adiacentă a tronului, și, prin această cameră, la scara monumentală. Zidul de pe partea opusă intrării are o ușă - fereastră orientată spre partea de nord și biserica bisericii Sf. Anton.

2. Monitoring The monitoring consisted of two kinds of measurements: continuous measurements of several environmental parameters over a prolonged period of time and seasonal monitoring surveys of the moisture content and surface temperature by spot measurements at a number of points in the Gallery.

2. Monitorizarea Monitorizarea a constat în două tipuri de măsurători: măsurători continue ai câtorva parametri de mediu pe o perioadă lungă de timp și studii de monitorizare sezonieră ale conținutului de umiditate și a temperaturii suprafeței prin măsurători punctuale pentru un număr de poziții din Galerie.

2.2.1. Continuous monitoring Continuous monitoring of temperature (T) and relative humidity (RH) was carried out from 19 May 2015 till 14 October 2016 at an interval of 15 minutes in 2 locations (TESTO 175 H1 Datalogger), in proximity of the frescoes - at the distance of 50 mm from painted

2.2.1. Monitorizarea continuă Monitorizarea continuă a temperaturii (T) și a umidității relative (RH) a fost efectuată de la 19 mai 2015 până la 14 octombrie 2016 într-un interval de 15 minute în 2 locații (TESTO 175 H1 Datalogger), în apropierea frescelor - la distanță de 50 mm de suprafața vopsită

CSAV Journal 2 0 1 8 267

Research

CSAV Journal 2 0 1 8 268

(Re-)înființarea unui loc: comunitate intențională și fundație culturală la Poienărei, Argeș

„Povestea începe cu trăirile unui copil care hoinărea toată vara prin sat și pe dealuri, care iubește livezile, umbra și roadele lor, razele de lumină curajoase, ce pătrund prin frunzișul des, foșnetul vântului și mireasma fructelor coapte. Ea continuă cu o dragoste tăinuită pentru tradițiile și meșterii satelor, acei puțini care nu au abandonat meșteșugul și îl practică cu entuziasm copilăresc. Acei meșteri care își doresc ucenici cu ajutorul cărora satul de mâine să nu fie străin de cel de azi.

Proiectul intervine într-un proces pentru a continua și pentru a (re-)inventa satul contemporan.

Pentru a susține în egală măsură continuitatea și (re-)inventarea satului românesc, situl ales trebuia să se afle într-o zonă mai puțin atinsă de dorințele arzătoare ale modernizării, dezvoltării nefirești, atât din punct de vedere etnografic, cât și arhitectural.

Așa începe povestea locului, care mi s-a dezvăluit pe parcursul unui an, pe care l-am cunoscut la ceas de seară, când norii grei de ploaie apăsau satul din deal, dar el radia și printr-o șoaptă mă convingea să-l aleg ca fundament al ideii mele.

Astfel s-a conturat tema care are ca puncte de plecare locul și o comunitate intențională formată din cinci familii tinere doritoare să descopere ce înseamnă a locui la curte, ce înseamnă să întreții o gospodărie și cum te întrețin roadele muncii din gospodărie. Membrii comunității vor locui permanent în satul Poienărei, dorind să se întrețină din produsele locale. Astfel, vor avea o vatră unde vor pregăti conserve pentru iarnă, dulcețuri, murături, vor avea un turn plin cu plante medicinale și multe mirodenii. Aceștia oferă oportunitatea atât sătenilor să povestească despre cunoștințele lor și să petreacă momente culturale, spirituale, educative în cadrul fundației, cât și celor din afara satului, care ar putea deveni gazde ale comunității pentru cel puțin zece zile, participând la toate activitățile gospodăriei.

Din punct de vedere arhitectural, locul în sine este un dat puternic, o succesiune de poieni separate de rânduri de pomi în proximitatea livezii cu câteva luminișuri. Spațiului neconstruit descris i se alătură o alee pavată străjuită de brazi înalți ce conduc către școala neutilizată a satului (în sat mai sunt trei copii, cel mai mic având 10 ani; numărul sătenilor: 70).

Proiectul ia formă în urma stabilirii relațiilor dintre spațiile nou propuse și existentul, fie el construit (școala, gardul de lemn, de plasă) sau neconstruit (limitele vegetale, topografia). „A mă așeza în umbră”, la marginea poienilor, nu a însemnat doar o simplă privire „către” și refacerea limitei luminișului prin construit, ci a însemnat a răspunde punctual datelor locului, declivității terenului, orientării, punctelor de belvedere obținute.

Mi-am propus să lucrez cu limitele fragile cu care operează satul și cu relația de vecinătate care se creează între clădirile aceleași gospodării, sau între clădiri și vegetație, sau între toate acestea și cele alăturate.

Andreea-Ioana NICUȚ - diploma project, July, 2018

CSAV Journal 2 0 1 8 269

The (Re-)creation of a place: intentional community and cultural foundation in Poienărei, Argeș (Re-)înființarea unui loc: comunitate intențională și fundație culturală la Poienărei, Argeș Andreea-Ioana NICUȚ - diploma project, July, 2018

”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest Keywords: intentional community, nature, modernisation of the rural space

The project interposes in the ”modernisation” process of the rural space to improve this approach. Supporting the continuity and the (re-)invention of contemporary village, the site was chosen in a less touched area by acute wishes of modernisation, unnatural evolution, both from the ethnographical and architectural points of view.

The idea of the project starts from the ” less is enough” collocation (Pier Vittorio Aureli, Less is enough: On Architecture and Ascetism) by which we have to understand the change as a moral aspect of personal example, an individual attitude, which is going to collect and fructify.

Thus, the subject has blueprinted, which has begun with the place and the intentional community (five families) eager to discover what means to dwell in the countryside, what means to maintain a household and to valorize its harvest. The community members are going to live permanently in

Proiectul intervine în procesul de „modernizare” a spațiului rural pentru a contribui în mod necesar în acest demers. Pentru a susține continuitatea și (re-)inventarea satului contemporan, situl a fost ales într-o zonă mai puțin atinsă de dorințele arzătoare ale modernizării, dezvoltării nefirești, atât din punct de vedere etnografic, cât și arhitectural.

Ideea proiectului pornește de la sintagma „less is enough”( Pier Vittorio Aureli, Less is enough: On Architecture and Ascetism) prin care trebuie să înțelegem schimbarea ca un lucru moral prin modelul propriu, printr-o atitudine individuală, care se va cumula și va rodi.

Astfel s-a conturat tema care are ca puncte de plecare locul și o comunitate intențională (cinci familii) doritoare să descopere ce înseamnă a locui la curte,

CSAV Journal 2 0 1 8 270

Poienarei village and be connected to new and old practices, which place the project nowadays.

In this project, one of the composition principles of the act of building was the taking over and contamination of every architectural object with elements from which its neighbours were created.

Also, an important role had the more rugged places or those with dense vegetation. The building detached itself to allow fluency to the terrain, it withdraws into the shade to look to the glade, respectively. Everything relies on a mutual respect between human beings and nature, and on this newly (re-)created atmosphere.

ce înseamnă a întreține o gospodărie și a valorifica roadele ei. Membrii comunității vor locui permanent în satul Poienărei și vor fi conectați la practici noi și vechi, care plasează proiectul în actualitate.

Unul dintre principiile de compoziție ale actului de a construi în acest proiect a fost preluarea și contaminarea fiecărui obiect arhitectural cu elemente din care au fost create vecinele lui. De asemenea, un rol important l-au avut locurile mai accidentate sau cele cu vegetație densă. Clădirea se detașează pentru a lăsa cursivitatea terenului, respectiv se retrage în umbră pentru a privi spre luminiș. Totul se bazează pe un respect reciproc între ființa umană și natură și pe această nouă atmosferă (re-)creată.

CSAV Journal 2 0 1 8 271

CSAV Journal 2 0 1 8 272

CSAV Journal 2 0 1 8 273

CSAV Journal 2 0 1 8 274

Fig. 1. Norwegian University of Science and Technology, Trondheim - Passive House research project visit, July 2018. Coordinators and

students from all three cooperating universities: UAUIM Romania, UNICT Italy and NTNU Norway. Universitatea Norvegiană de Știință și Technologie, Trondheim - vizită la proiectul de cercetare, Casa Pasivă, iulie 2018. Coordonatori și studenți din toate cele trei universități aflate în cooperare: UAUIM România, UNICT Italia și NTNU Norvegia.

CSAV Journal 2 0 1 8 275

Lofoten Peninsula and Eolian Archipelago: Vernacular architecture experiences in two Fisherman’s villages Peninsula Lofoten și Arhipelagul Eolian: experiențe de arhitectură vernaculară în două sate de pescari VVITA Project - Modernizing Learning and Teaching for Architecture through Smart and Longlasting Partnerships Marius VOICA I Elena Cristina MÂNDRESCU I Mihaela HĂRMĂNESCU I Marina MIHĂILĂ I Andra PANAIT I Adrian MOLEAVIN I Alexandra AFRĂSINEI I Ioana Elena ZACHARIAS VULTUR I Georgică MITRACHE I Magdalena STĂNCULESCU1 Vincenzo SAPIENZA I Ivo CALIO I Antonio GAGLIANO I Gianluca RODONO² Luca FINOCCHIARO I Chiara BERTOLIN I Markus SCHWAI³ ¹ Lead institution: UAUIM, ”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism of Bucharest, Academiei Street, 18-20 – 010014 Bucharest (Romania) ² Partner institution: UNICT, University of Catania, Piazza Università, 2 - 95131 Catania (Italy) ³ Partner institution: NTNU, Norwegian University of Science and Technology of Trondheim, Hogskoleringen, 1 - 7491 Trondheim (Norway)

Keywords: vernacular heritage, fishermen villages, communities, teaching methods Practice at European level regarding architecture and urbanism education reveals an increased need to interconnect theoretical approach in students teaching from universities and true reality of professional practice. The VVITA project proposes a transnational cooperation between UAUIM, UNICT and NTNU that raises the question of higher education in Europe and underlines the thematic approach of the complexity of current rural heritage conditions emergencies, actual chances and challenges where the traditional division of disciplines are outdated. The project’s priorities consist in increasing the quality of teachers training and the quality and relevance of competences and skills for students in

Practica la nivel european în ceea ce privește arhitectura și educația în urbanism evidențiază o nevoie crescută de a interconecta abordarea teoretică în procesul de predare studenților din universități și realitatea practicii profesionale.

Proiectul VVITA propune o cooperare transnațională între UAUIM, UNICT și NTNU care ridică problema educației superioare în Europa, și subliniază abordarea tematică a complexității actualelor situații de urgență a patrimoniului rural, șansele și provocările actuale acolo unde diviziunea tradițională a disciplinelor este depășită. Prioritățile proiectului constau în sporirea calității pregătirii procesului de predare a cadrelor didactice și a calității și relevanței competențelor și aptitudinilor studenților în domeniul regenerării mediului rural. Alt scop este de a dezvolta și testa noi

CSAV Journal 2 0 1 8 276

the field of rural environment regeneration. Another aim is to develop and test new teaching methods, formats and instruments in education of the rural build heritage, supporting the innovation and creativity through disciplines interferences and different profile architectural universities in an international context.

More on innovation purposes, the proposed theme on rural specific setups is meant to increase interest in social and architectural urgencies, culture and tradition and how theory may become action and professional result, through blend-in learning and intensive program.

Technology of the project is based on labeling the knowledge and ultimate accomplishments in three case studies at the Europe physical extremities (Danube Delta in Romania, Filicudi Island in North Sicily Italy, Lofoten village in North Norway). Each case study has major differences of needs, approach themes and solutions in progress to adopt, despite identified critical situations (depopulation) and cultural-vernacular-historic existent potential.

With a duration of two years, the VVITA project is structured in management and implementation activities, three international meetings, three Intensive Programmes for higher education learners, three Intensive Programmes for teaching staff and one multiplier event.

Within the management and implementation activities, project dissemination of the successful outcomes will be ensured. Three intellectual outputs are going to be developed.

The first one consists in “Methodological guidelines for teachers” and will include teaching methods presented, discussed and reviewed within the activities. This will present ways to combine methods or strategies and instruments within these methods, as the interdisciplinary projects are defined, according to the subject elected.

metode de predare, formate și instrumente în educația patrimoniului construit în mediul rural, susținând inovația și creativitatea prin interferențe disciplinare și diferite universități arhitecturale de profil într-un context internațional.

Mai mult din motive de inovare, tema propusă referitoare la setările specifice pentru mediul rural este menită să crească interesul pentru urgențele sociale și arhitecturale, cultură și tradiție, și asupra modului în care teoria poate deveni acțiune și rezultat profesional, prin învățarea integrată și programul intensiv. Tehnologia proiectului se bazează pe etichetarea cunoștințelor și realizările de ultimă oră în trei studii de caz la extremitățile fizice ale Europei (Delta Dunării în România, Insula Filicudi în nordul Siciliei Italia, satul Lofoten din nordul Norvegiei). Fiecare studiu de caz are diferențe majore de necesități, teme abordate si soluții în curs de adoptare, în ciuda situațiilor critice identificate (depopularea) și potențialul cultural-vernacular-istoric existent.

Cu o durata de 2 ani, proiectul VVITA este structurat în activități de management și implementare, trei întâlniri internaționale, trei Programe Intensive pentru studenții din învățământul superior, trei Programe Intensive pentru profesori (personalul didactic) și un eveniment de multiplicare.

In cadrul activităților de management și de implementare va fi asigurată diseminarea rezultatelor de succes ale proiectului. Vor fi dezvoltate trei (tipuri de) produse intelectuale.

Primul constă în „Ghid metodologic pentru profesori” și va include metodele de predare prezentate, discutate și revizuite în cadrul activităților. Acesta va prezenta moduri de combinare a rezultatelor sau strategii și instrumente în cadrul acestor metode, fiind definite proiectele interdisciplinare, în funcție de subiectul ales.

Al doilea rezultat presupune dezvoltarea unui nou modul de predare „Predarea metodelor-sinteză pentru

The second output supposes to develop a new teaching module “Teaching Cross-methods to vitalize heritage villages through innovative technologies”, to test the elaborated teaching material within the Intensive Programmes for higher education learners and to implement the new module in existing curricula of the partner universities.

And the third intellectual output is a digital platform to inform about the project and its results to the broader public, to ensure the sustainability of the cooperation between the project partners and to support their further joint activities as an interdisciplinary dialogue.

It is also a channel for involving different stakeholders in the discussions on society relevant projects. http://vvita.uauim.ro

CSAV Journal 2 0 1 8 277

a vitalizarea satelor de patrimoniu prin tehnologii inovatoare”, pentru testarea materialului de predare elaborat în cadrul Programelor Intensive pentru studenții din învățământul superior și implementarea noului modul în curricula existentă a universităților partenere.

Si al treilea rezultat intelectual este o platformă digitală care să informeze despre proiect și rezultatele sale publicului larg, pentru asigurarea sustenabilității cooperării dintre partenerii proiectului și să susțină activitățile lor reunite de viitor ca dialog interdisciplinar.

Este de asemeni și un canal de a implica diferiți stakeholders în discuțiile asupra proiectelor relevante ale societății. http://vvita.uauim.ro

General References: Hărmănescu M., Enache C. Vernacular and Technology. InBetween, Procedia Environmental Sciences. 32 (2016) 412-419 Mihaila, M. Banica, C. Sustainability: notions, directions, dictionaries and rewriting application terms in architecture. in Proceedings Book – Conference: Conference URBAN INCERC INCD: 10th edition of the research conference on constructions, economy of buildings, architecture, urban and territorial development | INNOVATIVE CONCEPTS AND SOLUTIONS FOR ADAPTING TO CLIMATE CHANGES, BUCHAREST, OCTOBER 2015., At URBAN INCERC INCD BUCHAREST, ROMANIA, Editura INCD URBAN-INCERC, OCTOBER 2015, ISSN 2393-3208. (2015) pp.36-46 Mitrache G. Spatial Patterns of Traditional Romanian Houses - a Roadmap to National Specificity. Applied Mechanics and Materials.

(2012): 1665-1668.

Moleavin A., Petrea S. Traditional Sense of Space as Basis for a New Architectural Theory / Sentimentul tradiţional al spaţiului ca bază pentru o nouă teorie de arhitectură. publicare: volumul cu lucrări dedicat conferinţei ”International Conference on Architectural Research [ICAR] – Re[Search] through Architecture” ISSN 2393 – 4425, ISSN-L 2393 – 4425, ISBN 978-606-638-112-3, Editura Universitară ”Ion Mincu” Bucureşti Sapienza V., Bertolin C., Calio I., Finocchiaro L., Gagliano A., Hărmănescu M., Mândrescu E.C., Margani G., Mihăilă M., Panait A., Rodono G. and Voica M. VVITA Project - Sustainable and inclusive development of strategies to vitalize villages through innovative architecture technologies, Proceedings of the 4th Biennial of Architectural and Urban Restoration, BRAU4 host of the Itinerant Congress Hidden Cultural Heritage: Under Water, Under Ground And Within Buildings 15-30 April, 2018, Catania, Italy, ISBN: 978-88-909-1165-1 (2018) Voica M., Mândrescu E.C., Vărzaru C.I., Breiling M. End of EU: Sfistofca. Steps for saving a traditional community, Urbanism.

Architecture. Constructions. 6.4 (2015)

CSAV Journal 2 0 1 8 278

Fig. 2.

Norwegian University of Science and Technology, Trondheim - Passive House research project visit, July 2018. Universitatea Norvegiană de Știință și Technologie, Trondheim - vizită la proiectul de cercetare, Casa Pasivă, iulie 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 279

Fig. 3. Norwegian fisherman villages and small settlements in Lofoten Peninsula. Visit and observation of rural fisherman housing typology,

boat warehouses and workshops preserved since the 19th Century: Bodø, Moskenes, Å, Henningsvær, Vestbygda - Lødingen. Sate și mici localități norvegiene în Peninsula Lofoten. Vizitarea și observarea tipologiilor de case de pescar, șoproane și ateliere pentru ambarcațiuni păstrate din secolul XIX: Bodø, Moskenes, Å, Henningsvær, Vestbygda - Lødingen.

CSAV Journal 2 0 1 8 280

Fig. 4. Norwegian fisherman village - visit to a 19th Century rural fish oil production workshop, still in function. Sat norvegian de pescari vizită la un atelier producător de ulei de pește (oloiniță) de secol XIX, încă în funcțiune.

CSAV Journal 2 0 1 8 281

Fig. 5. ”Den Sorte Gryte”, the goat milk cheese farm (and one of our VVITA workshop hosts) in Vestbygda village close to the village of

Lødingen, a Norwegian fisherman settlement. Following the recent years climate change, the currents of the Norwegian Sea does not bring fish to the Vestbygda seashore anymore, therefore the dwellers had to divert their activities towards goat farming and cheese production, as well as various berries picking, wool weaving and outdoor sports tourism - cycling, hiking and trekking routes. „Den Sorte Gryte” , ferma de brânzeturi din lapte de capră (și unul din locurile gazdă pentru atelierul VVITA) în satul Vestbygda, în apropiere de satul Lødingen, o așezare norvegiană de pescari. În urma schimbării climatice din ultimii ani, curenții Mării Norvegiei nu mai aduc pește spre țărmul Vestbygdei, așadar localnicii au trebuit să-și reorineteze activitățile spre creșterea caprelor și producția de brânzeturi, precum și culesul de fructe de pădure, croșetatul din lână și turismul sporturilor în aer liber - trasee pentru ciclism, plimbări de agrement și trekking.

CSAV Journal 2 0 1 8 282

Fig. 6. Italy second VVITA workshop after the one in Catania, Sicily: Aeolian Archipelago, Filicudi Island, September 2018. Cel de-al doilea atelier VVITA după cel din Catania, Sicilia: Arhipelagul Aeolian, insula Filicudi, septembrie 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 283

Fig. 7. On the stairs of the San Bartolomeo Cathedral in Lipari, Aeolian Archipelago, Filicudi Island, September 2018. Pe treptele Catedralei San Bartolomeo din Lipari, Arhipelagul Aeolian, insula Filicudi, septembrie 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 284

Fig. 8-9. Aeolian Archipelago, Filicudi Island views, September 2018. Vederi din Arhipelagul Aeolian, insula Filicudi, septembrie 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 285

Fig. 10. Aeolian Archipelago, Filicudi Island site visits, September 2018. Arhipelagul Aeolian, vizite pe sit ĂŽn insula Filicudi, septembrie 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 286

Fig. 11. Aeolian Archipelago, Filicudi Island , September 2018 - some of the coordinating professors from UNICT Italy and NTNU Norway: (from left to right) Ivo CALIO, Luca FINOCCHIARO and Vincenzo SAPIENZA (on the right, next to students).

Arhipelagul Aeolian, insula Filicudi, septembrie 2018 - unii dintre profesorii coordonatori de la UNICT Italia și NTNU Norvegia: (de la stânga spre dreapta) Ivo CALIO, Luca FINOCCHIARO și Vincenzo SAPIENZA (în partea dreaptă, lângă studenți).

CSAV Journal 2 0 1 8 289

Fig. 14. Filicudi Island site visits, September 2018. Vizite pe sit ĂŽn insula Filicudi, septembrie 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 292

Fig. 17. Filicudi Island workshop final presentations, September 2018. Prezentări finale ĂŽn cadrul atelierului de pe Insula Filicudi, septembrie 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 293

Calendar

CSAV Journal 2 0 1 8 294

CSAV Journal 2 0 1 8 295

CALENDAR

2018

Calendarul activităţilor C.S.A.V. Dealu Frumos, jud. Sibiu

- 19-24 aprilie - ERASMUS+ - atelier internațional cu tema ,,Problematica depopulării

satelor(lumii) din perspectiva educației în arhitectură și urbanism”.

Studiu de caz : satul Dealu Frumos, județul Sibiu, România.

Participanți: 25 studenți din România, Olanda, Italia; - 18-29 aprilie - Practică a studenților Facultății de Arhitectură /Restaurare și Conservare de arhitectură Sibiu; - 22-29 mai - Atelier internațional de arhitectură și design, cu tema , Metamorfoza unei gospodării”; Participanți : 26 studenți de la New Design University St.Polten (Austria), Universitatea ,,Transilvania” Brașov, UAUIM București;

- 26 iulie-06 august - Atelier de creație : 10 studenți de la Academia de Arte Plastice ,,StatiArt” Chișinău, Republica Moldova.

______________________________________________ Marcel Nemeti Universitatea de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu” București Facultatea de Arhitectură/Restaurare/Conservare Sibiu Centrul de Studii în Arhitectura Vernaculară Dealu Frumos Tel/Fax : 0269517600 - CSAVDF

Tel/Fax : 0269222215 - Sibiu

CSAV Journal 2 0 1 8 296

Fig. 1. Pont du Gard, Gard, France, the highest and best preserved Roman aqueduct, 40-60 A.D.. Podul Gard, Gard, Franța, cel mai înalt și bine conservat apeduct roman, 40-60 î.e.n..

REVIEWS. BIBLIOGRAPHIES.

CSAV Journal 2 0 1 8 297

Critical opinion to: Sebastien Marot , Sub-Urbanism and the Art of Memory Opinie critică despre: Sebastien Marot , Sub-Urbanism and the Art of Memory Arch. PhD. candidate, Silviu PREDA

”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest predasilviualexandru@yahoo.com Keywords: sub-urbanism, perspective of landscape, art of the garden, non-place, vernacular landscape, super-ruralism

The first question is simple: why did I choose this book? It is the hope for a better understanding of the perspective of landscape. I chose this point of view by chance, starting from an appendix I found at the end of the book by the architect Pierre von Meiss, ”From form to place + Tectonics”, translated from French by Ana Maria Hariton and published at Capitel Avangarde, Bucharest, in 2014. With this landmark of Le Visiteur, published by the philosopher and Architecture critic Sebastien Marot in Paris in 1995, we set out on the road to understand the landscape alternative with the joy of an important breakthrough.

Prima întrebare este simplă: de ce am ales această carte?

Speranța este a unei mai bune înțelegeri a perspectivei peisajului. Am ales acest punct de privire întâmplător, pornind de la o anexă pe care am găsit-o la sfârșitul cărții arhitectului Pier von Meiss, „De la Formă la Loc+Tectonică”, tradusă din limba franceză de Ana Maria Hariton și publicată la editura Capitel Avangarde, București, în 2014. Având ca reper acest extras din Le Visiteur, publicat de filosoful și criticul de arhitectură Sebastien Marot la Paris, în 1995, am pornit la drum pentru a înțelege alternativa peisajului cu bucuria unei descoperiri importante.

Observing the degradation of the urban environment through overcrowding and of the rural environment by altering “the economic forms and structures that traditionally complied with this world under the open sky, with agriculture occupying the main position ...”

(Marot in Von Meiss, 2014, p.366) the author proposes a perspective from the space at the overlap between the village and the city, the perspective of landscape.

Observând degradarea mediului urban prin supraaglomerare și a mediului rural prin alterarea „formelor și structurilor economice care conformau în mod tradițional această lume sub cer deschis, cu agriculura ocupând poziția principală...” (Marot in Von Meiss, 2014, p.366), autorul propune o perspectivă din spațiul aflat la zona de suprapunere între sat și oraș, perspectiva peisajului.

In the beginning of the book Sub-Urbanism and the

La începutul cărții Sub-Urbanism and the Art of Memory,

CSAV Journal 2 0 1 8 298

Art of Memory, Marot argues the premise offered by the landscape culture and proposes as an alternative to the archaic village-city dichotomy, the perspective of the landscape. Sub-urbanism is a neologism used to define this alternative that brings back into question the approach of urbanism, itself not even a century-old concept, but which now looks at the world from the perspective of the city, from its center.

Marot argumentează premisa oferită de cultura peisageră și propune ca alternativă a dihotomiei arhaice satoraș, perspectiva peisajului. Sub-urbanismul este un neologism folosit pentru a defini acestă alternativă care readuce în discuție abordarea urbanismului, nici el un concept mai vechi de un secol, dar care acum privește lumea preponderent din perspectiva orașului, din centrul acestuia.

To better explain this idea, I will reverse for a moment the forces ratio and, in the author’s note, I start from a mirror perspective, that of super-urbanism, as Sebastien Marot calls it. It is a way of thinking that has as its main subject the metropolis and as its hero and supreme argument Rem Koolhaas, “this wonderful, architect, critic and poet of our day.” Through his famous fuck context, it imposes the architecture program to the place and not the other way around. It is an alternative to classical urbanism that overlaps all of the city’s layers, an approach in which the program builds the place, looking from the top to bottom.

Pentru a explica mai bine acestă idee o să inversez pentru un moment raportul de forțe și, în nota autorului, pornesc de la o perspectivă în oglindă, aceea a superurbanismului, după cum o numește Sebastien Marot.

Este un mod de gândire ce are ca subiect principal metropola și îl are ca erou și argument suprem pe Rem Koolhaas, „acest minunat arhitect, critic și poet al zilelor noastre”. Prin celebrul fuck context, acesta impune programul de arhitectură locului și nu invers.

Este o alternativă a urbanismului clasic suprapunând toate straturile orașului, abordare în care programul construiește locul, privind de sus în jos.

Reversing this report, from a bottom-up perspective, we understand sub-urbanism as a process of interpreting the areas on the outskirts of cities, but not only that, where urban logic overlaps with rural logic on the place of the former gardens and having as argument the place – understood as the origin of the project.

Sub-urbanism reverses the relationship between the site and the program, the site being now the one that generates the architecture project in this perspective. As the author says, we can not be in the situation of Leon Battista Alberti looking for a place for the ideal city, predefinded as a program and inserted into the site, but the question is how can we build the program starting from the place and having as statement its memory ?

Inversând acest raport, privind în perspectivă de jos în sus, înțelegem sub-urbanismul ca un proces de interpretare a zonelor aflate la periferia orașelor, dar nu numai, acolo unde logica urbană se suprapune cu logica rurală, pe teritoriul fostelor grădini și având ca argument locul - ca origine a proiectului. Sub-urbanismul inversează raportul între sit și program, situl fiind acum cel care generează proiectul de arhitectură în această perspectivă.

Așa cum spune autorul, nu putem fi în situația lui Leon Battista Alberti care căuta locul pentru orașul ideal, prestabilit ca program și inserat în sit, ci întrebarea este cum putem să construim programul pornind de la loc și având ca argument memoria acestuia?

Sebastien Marot discusses some important advantages in favor of sub-urbanism. The first is the attention directed towards this third territory, which is the overlap between the village and the city. The

Sebastien Marot pune în discuție câteva avantaje importante în favoarea sub-urbanismului. Primul este atenția îndreptată spre acest al treilea teritoriu aflat la suprapunerea între sat și oraș. Al doilea argument este o

CSAV Journal 2 0 1 8 307

Fig. 2.

Frontispiece to l’Abbé de Vallemont’s, „Curiosite de la nature et de l’art ”, (1705). Frontispiciul pentru Abbé de Vallemont’s, „Curiozități ale naturii și ale artei”, (1705).

CSAV Journal 2 0 1 8 308

Sebastien Marot begins the second chapter saying that psychoanalyst Sigmund Freud has lived enough to read Mrs. Frances Amelia Yates’ book, „The Art of Memory”, reminded at the beginning of the discussion about memory as an art of perception.

The author explains how Freud argues, through the theory of regression, the possibility of simultaneous existence of duality, of contradictory thoughts overlapped at the same time in the human psyche.

Freud describes this possibility by giving the example of a child who has a painful experience at the beginning of his life when he is separated from his mother, when he receives the lesson of distinction. It is possible for the thought to come back later with love, the child having the experience of contradiction.

Marot explains, in the book he wrote about the end of life, „Le malaise dans la culture” in 1929, how Freud compares Rome with the human psyche in which good and evil simultaneously outline the same idea, but an imperfect one, made from fragments of memory. Freud proposes a journey in Rome understood as a map of the psyche, a psycho-city constituted by overlapping historical periods understood as instances of the psyche, partial and incomplete. It is a city seen in four dimensions, a city whose fragments overlap at the same time in the space of memory. At the same time, the psychoanalyst believes that human memory can not be represented, that memory is not something we have, but something we can access. The contradiction is that he himself considers himself an archaeologist of memory, as if it can be represented by ruins. With these arguments, Marot highlights the idea presented by the great psychoanalyst, that in fact we only keep some images of memory, similar to keeping souvenirs.

Sebastien Marot începe al doilea capitol spunând că psihanalistul Sigmund Freud a trăit suficient pentru a citi cartea doamnei Frances Amelia Yates, „The Art of Memory”, despre care am adus aminte la începutul discuției despre memorie ca artă a percepției.

Autorul explică cum Freud argumentează, prin teoria regresiei, posibilitatea existenței simultane a dualității, a gândurilor contradictorii suprapuse în același timp în psihicul uman. Freud descrie această posibilitate dând exemplul unui copil ce are o experiență dureroasă la începutul vieții când este despărțit de mama sa, când primește educația distincției. Este posibil ca gândul să revină mai târziu cu dragoste, copilul având atunci experiența contradicției.

Marot explică cum, în cartea pe care o scrie spre sfârșitul vieții, „Le malaise dans la culture” în 1929, Freud compară Roma cu psihicul uman în care binele și răul conturează simultan o idee, dar una imperfectă, realizată din fragmentele memoriei. Freud propune o călătorie într-o Romă înțeleasă ca hartă a psihicului, un psihooraș constituit din suprapunerea perioadelor istorice înțelese ca instanțe ale psihicului, parțiale și incomplete.

Este vorba despre un oraș văzut în patru dimensiuni, un oraș al cărui fragmente se suprapun în același timp, în spațiul memoriei. În același timp psihanalistul consideră că memoria umană nu poate fi reprezentată, că memoria nu este ceva ce avem, ci este ceva ce putem accesa.

Contradicția este că el însuși se consideră un arheolog al memoriei, ca și cum aceasta poate fi reprezentată prin ruine. Având aceste argumente Marot pune în lumină ideea expusă de către marele psihanalist, aceea că în realitate păstrăm doar câteva imagini ale memoriei, asemănate cu păstrarea unor suveniruri.

CSAV Journal 2 0 1 8 310

Smithson, named by Sebastien Marot as an „situationalist”.

The concept under discussion is that of the non-place, being a logical representation in three dimensions of a place elsewhere, as the author explains, as a geological abstract art, as a sedimentation of thoughts. We find that Robert Smithson visited Rome before writing the theory of non-places, then experimented with art in New York’s ”most decaying suburb” in Passaic, New Jersey.

Just as in the case of Freud’s Rome, it is described how contradictions meet in the Passaic suburb, the center of New York City and the countryside being omnipresent.

“The suburbia is a place of absence, no center, like an amorphous mass, considered the place of a new type of tourism.”

The Passaic Suburb is interpreted as “a Mirror Rome,” a place where the city does not fall into ruin, but “is born in ruins,” as Robert Smithson states in Sebastien Marot’s book. “The paradoxical monuments of the suburb are mirrored ruins.” The author of „Sub-Urbanism and the Art of Memory” explains how, in the artist’s view, suburban monuments do not fall into ruin, but “rise to ruin before being”.

“The suburb exists without a rational past and without an important history. There is no past, just that of a future that has not yet arrived. “- Robert Smithson in Sebastien Marot, „Sub-Urbanism and the Art of Memory” Further, the artist wonders whether the future is outdated, and he replies that in this case he knows the future and believes that it is lost somewhere in the history of non-historical sites. His last work in Passaic is the „Monument of the Sandbox”. It best illustrates time and its irreversible condition marking the artist’s passing from the observer to the creator of the place. In the opinion of Robert Smithson, the Passaic suburb is a special place, being the place where he was born and where he grew up.

discuție este acela de non-loc, acesta fiind o reprezentare logică, în trei dimensiuni, a unui loc din alt loc, după cum explică autorul, ca o artă abstractă geologică, ca o sedimentare a gândurilor. Aflăm că Robert Smithson a vizitat Roma înainte să scrie teoria non-locurilor, experimentată apoi prin artă în „cea mai decadentă suburbie” a New York-ului, în Passaic, New Jersey. La fel în cazul Romei lui Freud, este descris cum în suburbia Passaic contradicțiile se întâlnesc, centrul metropolei New York și mediul rural fiind omniprezente. „Suburbia este un loc al absenței, fără centru, ca o masă amorfă, considerată locul unui nou tip de turism.”

Suburbia Passaic este interpretată ca fiind „o Romă în oglindă”, un loc în care orașul nu cade în ruină, ci ”se naște în ruină”, așa cum afirmă Robert Smithson citat în cartea lui Sebastien Marot. „Paradoxalele monumente ale suburbiei sunt ruine în oblindă.” Autorul cărții „Sub-Urbanism and the Art of Memory” explică cum, în viziunea artistului, monumentele suburbiei nu cad în ruină, ci „se ridică în ruină înainte de a fi”. „Suburbia există fără un trecut rațional și fără o istorie importată. Nu există trecut, doar acela al unui viitor care încă nu a sosit.” - Robert Smithson în Sebastien Marot, „Sub-Urbanism and the Art of Memory”.

Mai departe artistul se întreabă dacă viitorul este demodat, și își răspunde că în acest caz cunoaște viitorul și consideră că acesta este pierdut undeva în istoria siturilor non-istorice. Ultima lucrare a sa în Passaic este „Monumentul cutiei de nisip”. Acesta ilustrează cel mai bine timpul și condiția lui ireversibilă marcând trecerea artistului de la observator la înfăptuitor de loc. În opinia lui Robert Smithson, suburbia Passaic este un loc special, fiind și locul în care s-a născut și a copilărit.

CSAV Journal 2 0 1 8 311

Fig. 3. Robert Smithson, The Passaic Monuments. Robert Smithson, Monumentele Passaic.

CSAV Journal 2 0 1 8 312

Having this new experience as a landmark, we think that the area studied is a place of memory, the place of childhood. That is why I intend to choose the course of the Argeş River as a travel destination, as a study area, with the idea of a section along it, from the mountain to the Danube. The idea of the section argues the advantages of sub-urbanism supported by Sebastien Marot. We aim to experience this area by visiting and building places, proposing projects as an experimental theoretical research.

The problem of the non-place is in question from another perspective, that of the agricultural land, most of the times a place without history or lost in the history of labor and property in the case of Romania.

The sand box is a reference for how we can build these places by looking into the depth of memory. We can deepen the idea of the project through the last chapter of the book describing the adventure of an architect in a suburb of Geneva.

Just as in our case the forests were cut with the pretext of obtaining agricultural land in the plain, as the Argeş River was systematized by dams and by the channel that had to make Bucharest a harbor city, this area of Geneva was transformed by the systematization of the rivers, land and plotting of agricultural roads, Lancy Park being the place to overlap the urban area with the agricultural area in the suburbs of the city. The author reinstates the idea of memory, of permanence (river), of extinction (old houses in which collective dwellings were built) and of persistence (the traces of the systemic river) explaining the overlapping of historical plans.

Marot explains how architect Georges Descombes, a child of this area, return home after college, initiates several workshops with students in this park, just next to the playground of the children. Because the link between the agricultural area and the suburb had to be widened, the architect proposed the project of a subtraversion

Având ca reper această nouă experiență ne gândim ca zona studiată să fie într-un loc al memoriei, în locul copilăriei. De aceea îmi propun să aleg cursul râului Argeș ca un reper de călătorie, ca zonă de studiu, având ideea unei secțiuni în lungul acestuia, de la munte și până la Dunăre. Ideea secțiunii are ca argument avantajele sub-urbanismului susținute de Sebastien Marot. Ne propunem să experimentăm această zona, vizitând și construind locuri, propunând proiecte ca experiment al cercetării teoretice.

Problema non-locului revine în discuție din altă perspectivă, aceea a terenulului agricol, de cele mai multe ori un loc fără istorie sau pierdut în istoria muncii și a proprietății în cazul României.

Cutia de nisip este un reper pentru modul în care putem construi aceste locuri căutând în profunzimea memoriei.

Putem aprofunda ideea de proiect prin ultimul capitol al cărții unde este descrisă aventura unui arhitect într-o suburbie a Genevei.

La fel cum în cazul nostru s-au tăiat pădurile cu pretextul obținerii terenurilor agricole în câmpie, cum râul Argeș a fost sistematizat prin baraje și prin canalul ce trebuia să facă Bucureștiul oraș port, această zonă a Genevei a fost transformată prin sistematizarea râurilor, terasarea terenurilor și trasarea drumurilor agricole, parcul Lancy fiind locul suprapunerii zonei urbane cu zona agricolă, în suburbia orașului. Autorul repune în lumină ideea memoriei, a permanenței (râul), a dispariției (case vechi în locul cărora s-au construit locuințe colective) și a persistenței (urmele răului sistematizat) explicând astfel suprapunerea planurilor istorice.

Marot explică cum arhitectul Georges Descombes, copil al acestei zone, întors acasă după facultate, inițiază câteva workshopuri cu studenții în acest parc, exact lângă locul de joacă al copiilor. Pentru că drumul de legătură între zona agricolă și suburbie trebuia lărgit, arhitectul a propus proiectul unei subtraversări ca răspuns la

CSAV Journal 2 0 1 8 315

Fig. 4, 5. Georges Descombes, Parc de Lancy, Geneva. Georges Descombes, Parcul Lancy, Geneva

CSAV Journal 2 0 1 8 316

Fig. 6. Le Corbusier, Villa Stein.

CSAV Journal 2 0 1 8 317

Fig. 7. Gordon Matta-Clark, „Splitting”.

In the author’s note, we will not end with a conclusion, but with the uncertainty and the hope that we can find a new metaphor of the landscape, looking from the perspective of a place where the village and the city overlap, at the limit of art with architecture, in the same way the architect Alexander Brodsky expresses this same intention through his work.

În nota autorului, nu vom încheia cu o concluzie, ci cu incertitudinea și speranța că putem afla o nouă metaforă a peisajului, privind din perspectiva unui loc în care satul și orașul se suprapun, la limita artei cu arhitectura, așa cum exprimă această intenție arhitectul Alexander Brodsky prin munca sa.

CSAV Journal 2 0 1 8 320

CSAV Journal 2 0 1 8 321