Taifas Literary Magazine, No. 9,March, 2021
Paul Rotaru
Efectele contrastului poetic Motto: Când în paradis ninge, în iad arde soare. Aurora Ispas Efectele vieții asupra actului creator sunt de-a dreptul cutremurătoare de cele mai multe ori, însă ele permit conceptualizarea într-o sferă superioară a reperelor vitale în arealul contextului artistic. Oamenii sunt creatori fără a fi neapărat artiști; ei sunt creatori după cum îi orientează vectorii ființării pe pământ și, dacă nu ar îndrăzni în libera lor imaginație, s-ar preschimba în prizonierii propriilor rutine. În romanul social clasic s-au impus caractere și tipologii unice, dar ridicate la standarde peste așteptarea contemporaneității; adică sunt aduse la nivel de absolut în bine și rău, astfel încât acele personaje riscă să pară neverosimile sau, cel mult, exaltări ale preceptelor ce aparțin autorilor. E drept că un scriitor de roman inventează personaje care să reflecte cu naturalețe felurite idei pe care autorul nu le-ar putea exprima în viața de zi cu zi și nici nu lear putea eterniza altfel. Cu toate astea, când spiritul creator își asumă dimensiunea artistică, scriitorul potențează și amplifică sensul ideii până la punctul de fierbere în care principiul se evaporă. Grea misiune prin asumarea ei, știm, dar cine țintește jos, acolo rămâne. Să ni se year I, no. 9, 2021, March
permită un argument! Javert, captiv al disciplinei, al ideii de puritate, își desființează logica autoritară amintindu-și că el este progenitura unei târfe încarcerate. Legea, reprezentată de Inspectorul Javert, o lege strictă, rigidă, inumană și, totuși, concepută de oameni, se azvârle în Sena, pentru curățire, tot așa cum toate valorile omenirii se lasă spălate de trecerea eternă a fluviului vital. Victor Hugo îndrăznește să opună curajul prezentului de a se sinucide în favoarea unui necunoscut viitor care trebuie să se descurce de la sine. Pot oamenii, în libertatea lor supremă, să aibă încredere în viitorul pe care nu și-l pricep? Dacă da, instinctul ne salvează pe toți. Dacă nu, tot instinctul ne va extermina. E comod să credem că, deasupra faptelor noastre, există o inteligență care ne dictează dacă faptele ne sunt bune sau rele. Este mult mai dificil să ieșim din plasma realității, a rutinei, a placentei originare, astfel încât să rupem lanțurile care ne leagă de același prezent gonflabil și conjunctural. De aici, încep granițele artistice. Mai departe, intervin riscurile! Se prea poate ca, în vremuri incomensurabile, haosul să fi avut nevoie de stăpânire. Și de aceea trebuia ucis Tiamat, pentru ca ulterior să ne ivim și noi, oamenii, în orizontul acestui univers. Preocuparea mea personală față de poezie implică inevitabil factorul uman, spre care mă îndrept atât cu un deget acuzator, cât și cu un suflet crispat, timid, uneori de o rezervă excesivă. Cu toate astea, poezia a răbufnit din mine ca o neliniște neînțeleasă, greu acceptabilă, ca un dragon dornic de pârjol, dar care susține pe aripi oamenii cei
3
editorial 3-7
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
