Numărul 5/2013 (supliment festiv dedicat sărătorilor de iarnă) Revista Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară ”Dumitru Moțoc”, din București
PICĂTURA DE VIAŢĂ REVISTA COLEGIULUI TEHNIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ „DUMITRU MOŢOC” BUCUREŞTI, STR. SPĂTARUL PREDA NR.15, SECTOR 5 – Picaturadeviata@gmail.com - SERIE NOUĂ NUMĂRUL 5/2013 (supliment festiv al sărbătorilor de iarnă)
ECHIPA DE REDACŢIE: RESPONSABIL NUMĂR: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTOR-ŞEF ŞI COORDONATOR PROIECT EDITORIAL: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTORI: prof.MARIA-MIRELLA POPESCU prof.VALERIA ROŞCA EDITARE ŞI RESEARCH: prof. MARIA-MIRELLA POPESCU COORDONARE ILUSTRARE GRAFICĂ: prof.VALERIA ROŞCA ILUSTRARE GRAFICĂ: Mădălin Adrian Lungu(XIF) Oana Costache (XID) Luana Mihaela Pălii (absolventă) Mihai Tudorică (absolvent) Colaboratori: as.med.Anca Mihai, Mihai Tudorică (absolvent), Luana Mihaela Pălii (absolvent), Cristian Dan (absolvent) Colaboratori elevi: Miahela Burcin(IX D), Georgiana Roman (IXD), Raluca Teodora Palangă (XD), Andreea Pomârleanu(XE), Eleonora Diță (XE), Bianca Dumitrache (X E), Armando Boeru (IX E), Cristina Marineanu (XID), Oana Cristina Costache (XIDIsabel Sütö (XIE) ,Mădălin Adrian Lungu (XI F), Corina Cristina Sima, Andreea Dinicu (XII B), Daniela Alexandra Iuhaş (XIIB), Diana Rădan (XIIB), Neluța Gabriela Nae (XC), Sorina Ionela Anton (XE) Coordonare elevi: Maria Mirella Popescu (XIC), Nataşa-Delia Maier (IXD, XC, XD, E, XID, XIIB), Maria Pătroescu (XIE), Valeria Roşca (XI F)
Povestea coperții Fie ca gândurile bune ale Oanei Costache de la clasa a XI-a D să vă însoțească de-a lungul perioadei sărbătorilor. Desenul pe care, modestă cum e, l-a adus în tăcere și l-a lăsat pur și simplu pe masă era însoțit de un zîmbet larg și de multă veselie în ochi. Părea că se sfiește cu el. Noi, în schimb, ne-am bucurat teribil. Este atâta optimism în el, încât ne-am gândit să vi-l oferim drept cadou de Crăciun, alături de gândurile noastre bune.
Cuprins
• • • • • • --
Cu sărbătorile și cu vacanța în suflete........ suflete.................................. .................................................................. ........................................ Agenda Moţoc ................................................... ...................................................... Cu ochii în 4... ................................................... ....................................................... Veni, vidi, vici ................................................... ....................................................... Serbarea de Crăciun sau Moțocul are talen talen................................... ................................... ............................ Gazeta de perete................................................... perete................................................... ................................................... Rețeta fericirii................................................................................................................ fericirii................................................................................................................ Recenzii în oglindă................................................... oglindă................................................... ................................................ Știați că? ................................................... .............................................................. Generațția nou Genera nouăă................................................... ................................................... In corpore sano................................................... sano................................................... ................................................... Din nou la antrenament antrenament.................................................. ............................................................ ............ ...........................
Agenda medicală: Cum ne revenim în formă după sărbători sărbători........ ................................... ............................. ..
3 4 5 6 6 9 10 11 14 16 26 27 28
Cu sărb s rbătorile rb torile șii cu vacanța vacan a în suflete... Pentru echipa de redacţie, ritmul în care a trecut toamna a semănat unui vis fabulos. Zile festive, sărbătorire a liceului ca în povești, faptul că ne-am recăpătat clădirea de bază, renovată, colaborările cu ONG-urile și Primăria, frumoasa finală a Cupei Moțoc la fotbal și balul bobocilor au fost precum niște cadouri de Crăciun pe care leam fi primit în avans.. Numărul 2 al revistei nu se lasă aşteptat şi promite să fie mai bogat, mai atractiv, cu articole mai incitante, poezii mai inspirate, poveşti mai originale, glume mai bune, evenimente mai interesante şi mai obiectiv surprinse, cronici mai îndrăzneţe, colaborări mai numeroase. Se putea altfel? Dar, înainte de numărul al doilea, ne gândeam că nu am putea nicidecum să lăsăm vacanța de iarnă și sărbătorile să treacă așa, stingher, fără nicio urare. Și ce alte urări ar putea fi mai potrivite din partea redacției decât acest supliment festiv?! Pentru moţoci, decembrie este una dintre cele mai frumoase luni din an. Nu vor lipsi parfumul de cozonac şi aroma de vacanţă la pachet, învelite-n cetină de brad şi pudrate din belşug cu praf de scorţişoară. Nu am păstrat, după cum era de aşteptat, decât parțial rubricile cu care sperăm că v-ați familiarizat deja, pe unele înlocuindu-le cu alte rubrici învelite în poleială sclipitoare şi legate cu panglici colorate. Nu ne mai rămâne decât să îți înmânăm cadoul și să îți urăm un sincer și călduros La mulți ani! La anul, nu sta pe margine, vino şi tu să ni te alături la următoarele numere, cu contribuţii originale sau articole îndrumate de profesorii şcolii. Pune-ţi dorinţa de a deveni celebru prin revista şcolii şi… fii optimist, s-ar putea să ţi se împlinească! Şi nu uita să râzi şi să colinzi mult în decembrie! E luna cea mai frumoasă din an, lună de sărbătoare, petreceri, adunări de familie, daruri şi surprize, lună de bilanţ şi de planuri de viitor! Deci, haideţi să spunem cu toţii: trăiască distracţia! Cu toate gândurile bune, Echipa de redacţie
3
Agenda Moţoc
• Miss & Mister Bobok 2014 - Duminica 23 februarie ora 19.00, Club ONE. Repetitii: 12, 14, 18, 20 februarie, orele 14.00-16.00. Selectia finala: Sambata 25 ianuarie, ora 11.00, la Liceul Cervantes, cu participarea tuturor celor ce s-au clasat pe primele 3 locuri de miss si mister la balurile bobocilor din licee in 2013. • Elevii care s-au înscris la Cursuri Gratuite de Formare pentru Elevii Bucuresteni Clasele IX - XII sunt rugați să intre pe site-ul http://www.educatiepmb.ro/ pentru a vedea ora și locul desfășurării cursurilor. După cum știți cei care vor participa la toate orele (fără absențe!) vor fi premiati cu o tabără la mare. Vă urez succes! • Primăria Sectorului 5 și Instituto Cervantes din București inițiază în acest școlar un parteneriat pentru educație, în cadrul căruia au organizat un program de învățare a limbii spaniole, sub titlul ”Copiii din Sectorul 5 învață limba spaniolă”, dedicat liceenilor din segmentul de vârstă 16-18 ani, din unitățile de învățământ preuniversitar de stat din Sectorul 5. Proiectul se desfășoară până în luna iunie a anului în curs și vizează promovarea culturii și a limbii spaniole, în contextul dezvoltării conceptului de multiculturalitate, pornind de la necesitatea dezvoltării industriei lingvistice (traducere și interpretariat, tehnologii lingvistice) și urmărește, în perspectivă, facilitarea accesului tinerilor români în mediul de afaceri multilingvist. Pentru înscrieri, ia contactul cu prof. Georgeta Galeriu.
• Ansamblul de Stat al Baletului pe Gheata din
Sankt Petersburg - nestemata din patrimoniul cultural al Rusiei si singurul balet profesionist pe gheata, din lume,- ajunge la Bucuresti pentru un spectacol feeric, cu reprezentatia LACUL LEBEDELOR, pe 18 ianuarie 2014. Productia LACUL LEBEDELOR este pusa in scena de coregraful artist emerit al Rusiei Konstantin Rassadin, iar in ultimii 5 ani a fost prezentata pe cele mai prestigioase scene din SUA, Canada, Olanda, Germania, China, Spania, Coreea, Taiwan, Grecia, Portugalia, Irlanda, Serbia, Slovenia, Turcia, Elvetia, Columbia si Argentina. Faimosul libret, ce istoriseste povestea unor printese transformate in lebede de catre un vrajitor malefic, al carui blestem poate fi spulberat doar de iubirea unui print, prinde viata pe scena patinoar si imbina intr-un mod unic muzica simfonica, gingasia costumelor si maiestria balerinilor, pentru un spectacol unic. • Vă aşteptăm joi, 12 decembrie, începând cu ora 14:00, la conferinţa “Vreau să fiu Antreprenor". Înscrie-te gratuit aici >>http://tinyurl.com/nam5dcb. • Nu uita! La începutul semestrului al doilea, se organizează simularea examenelor de bacalaureat la clasele a XI-a și a XII-a. Te poți informa și înscrie la profesorul diriginte, profesorii de specialitate și informatician. Ai început să înveți?!
4
Cu ochii în 4... Luna decembrie este, cu siguranță, una dintre cele mai pline ale anului. Și în sens propriu, și în sens figurat. Ne uităm cu un ochi nerăbdător spre anul ce va să vină și ne croim planuri mari. Cu celălalt ochi însă ne întoarcem spre lunile ce au trecut și face bilanț. Tot un fel de bilanț vă propunem și noi! Numai că nu e al unui singur an, ci al istoriei moderne a omenirii.
S-A ÎNTÂMPLAT ÎN… ÎN… DECEMBRIE
De Bianca Dumitrache (XE) și Armando Florentin Boeru (XE)
01.12.1918: Marea Unire. Moment despre care învăţăm 25.12.: sărbătorirea Naşterii Domnului. Una dintre cele mai frumoase sărbători de peste an, ce ne umple cu toţii la istorie şi care a devenit Ziua Naţională a mereu sufletul cu bucurie şi speranţe noi; României (din 1 august 1990, a devenit sărbătoare 26.12.1805: Austria și Franța au semnat Tratatul de la naţională această zi memorabilă); 05.12.1901: naşterea regizorului şi producătorului de Pressburg; 26.12.1891: se năştea scriitorul American Henry Miller, animaţie american Walt DISNEY ; una dintre cele mai controversate voci ale prozei 06.12.: Sfântul Nicolae. Cel mai iubit sfânt de către americane, pus sub interdicţie datorită libertinismului copii, cu siguranţă (poate, mai puţin, de către cei romanelor sale; obraznici, care ştiu că îi aşteaptă nuieluşa); 16.12.1911: exploratorul norvegian Roald Amundsen 28.12.1612: Prima observare a planetei Neptun a fost făcută de Galileo Galilei. atinge Polul Sud; 20.12.1805: o armată franceză condusă de împăratul Napoleon I a înfrânt decisiv armata ruso-austriacă, comandată de țarul Alexandru I; 22.12.1989: Revoluţia Română, eveniment care a adus eliberarea ţării noastre de comunism;
PERSONALITĂȚILE LUNII Nu ne puteam decide asupra unei singure personalități, așa că vă oferim o selecție bine asortată (vă invităm să îi recunoașteți din imaginile alăturate): 3 decembrie 1919 – A murit, in vârstă de 78 de ani, Pierre A. Renoir, pictor și sculptor francez. 5 decembrie 1791 – A murit, la Viena, în vârstă de 35 de ani, Wolfgang Amadeus Mozart, mare compozitor austriac. 6 decembrie : 1912 – A murit Ion Mincu, architect român; 1926 – A murit, la vârsta de 86 de ani, Claude Monet, pictor impresionist francez. 14 decembrie 1503 – S-a născut Nostradamus, astrolog și medic francez, autor al unor celebre profeții. 20 decembrie 1963 – A murit, la București, Paul Constantinescu, compozitor, violinist și dirijor roman. Membru corespondent al Academiei Române. 21 decembrie 1375 – A murit, la Verona, Giovanni Boccaccio, scriitor italian. 22 decembrie 1858 – S-a născut G. Puccini, compozitor Italian – „Madama Butterfly“, „Tosca“. 23 decembrie 1694 – A murit Dosoftei, mitropolit al Moldovei. 25 decembrie 1977 – A murit Charlie Chaplin, la vârsta de 88 de ani, în Elveția. 26 decembrie 1557 – A murit Pătrascu cel Bun, domn al Țării Românești. 29 decembrie 1872 – S-a născut, la Făgăraș, criticul literar, filologul și poetul Ovid Densusianu. 30 decembrie 1944 – A murit Romain Rolland, scriitor francez. 31 decembrie 1889 – A murit Ion Creangă, scriitor român.
5
Veni,, vidi, Veni vidi, vici! vici!
Proaspăt, Proasp ăt, la închiderea ediției:
Fotoreportajul pe care vi-l propunem în paginile ce urmează surprinde, credem noi destul de elocvent, spiritul serbărilor iernii în colegiul nostru. După cum era de așteptat, după un semestru lung, încărcat de evenimente, de surprize de tot felul de, abia așteptam cu toții să ne mai și destindem și să ne pregătim puțin sufletele pentru Crăciunul ce va să vină. Iată că ”Misiunea relaxarea” a luat startul! Cu ajutorul colegilor noștri talentați, am lucrat ”sub acoperire” și am încercat să fim buni spiriduși, bune ajutoare de Moș Crăciun, astfel încât și în cugetele noastre să se lumineze a sărbătoare. Nu ne dorim decât ca speranța Nașterii Domnului să fie cu noi, cu toți. Blândețea acestei sărbători să ne înalțe sufletele, să ne îmblânzească, să ne facă din nou nevinovați ca niște prunci, ca să ne bucurăm, cu toții de spiritul ei. Crăciun fericit, moțoci! Iar Anul care vine să ne aducă numai bine! Andreea Dinicu (XIIB)
6
Majoretele și trupa de dansatoare, suflete vesele (și sufletul petrecerii), alături de doamna prof.Liliana Drăghici și domnul prof. Ionuț Șoană, directorii școlii noastre
Un cald cuvânt de bun venit prinde întotdeauna bine la deschiderea unei serbări. Nu doar că a imprimat un aer festiv întâlnirii, dar a avut și darul de a mai liniști din emoțiile colegilor noștri prezentatori.
Fermecătoare voce, Ana, colega noastră este unul dintre acei oameni care se pun în valoare tocmai când abordează cântecul popular. Atât de vibrantă, încât ne întrebăm ”pe când la Românii au talent?!”
Centrul de Documentare și școlii s-a însuflețit. Elevi deopotrivă, se bucură să după o lună decembrie tezelor
Informare al și daascăli, se destindă încărcată, a
Unde e acum acel Momo care la toate întrebările din 2012 de la Mister Highschool răspundea ”Încântat!” ?! Prezentatorii noștri, Momo și Omar, din nou ”la înălțime”, au asigurat atmosfera bună și au contribuit la succesul serbării
Un cor vesel și frumos. Chiar foarte frumos! Voci vibrante, pline de veselie, interpretând colinde din repertoriul tradițional românesc, dar și din cel internațional.
Colinde cântate de un mic ansamblu coral al studenților de la Teologie, invitați ai părintelui prof.Ciprian Dinu. Frumoasă interpretare, cum numai ei știu să o facă!
Multă energie, multă bucurie în coregrafia exuberantă a dansatoarelor noastre. Chiar că Moțocul are talent!
Într-o lume de pitici, zâne spiriduși. Neau adus cu ei spiritul de carnaval micuții din grupele mijlocii și mari ale Grădiniței Moțoc. Absolut încântători!
Parcă niciând refrenul Leru-i ler nu a răsunat mai frumos decât din interpretarea ansamblului de la grădi, care a ținut să respecte tradiția chiar și în privința costumelor!
Andreea a arbitrat întrecerea demonstrativă a celor doi campioni. O zi de gală, un meci de gală pe măsură. Și o bună ocazie de a arăta băieții ce pot.
Cei doi mari campioni ai COLEGIULUI MOȚOC. În colțul albastru Ionuț (pre numele de concurs Adrian Spartacus Mînă- campion mondial WKF juniori și campion european seniori; în cel negru Nicu Ionescu - dublu campion național. Suntem foarte mândri de voi!
8
GAZETA DE PERETE
Veți citi în această secțiune: -Rețeta fericirii -Recenzii în oglindă: -Concerte magice -Cărți de dat în dar -Filme de neratat -Știați că? 9
Rețeta fericirii mele De Mihaela Burcin (IX D) Rețeta fericirii este un amestec de ingrediente dulci și amare.Pe mine, mă fac fericită familia și frații mei, pe care îi iubesc enorm. Nici nu știu ce aș putea eu să le ofer tare de preț acum, în prag de Crăciun. Poate că darul perfect ar fi să mă străduiesc să le ofer tot atâta dragoste câtă simt și eu că primesc. Căci asta nu se cumpără în Mall. Apoi, fericită mă fac și prietenii, pe care îi iubesc enorm, prieteni care la rău mă sprijină și mă fac veselă atunci când întâmpin anumite necazuri. Cred eu că darul cel mai important pe care îl primesc de la ei e sinceritatea.Nu sunt dintr-aceia care ”să-mi sufle în borș” numai de dragul de a nu trebui să își bată capul cu mine. Dimpotrivă, au grijă să mă atenționeze când procedez greșit sau când, cu naivitate, fac cele mai mari tâmpenii. De așa prieteni să tot ai parte. Și dacă tot fac liste, ce aș putea eu să pun în rețeta fericirii lor? Poate aceeași sinceritate. Natura pe care o iubim și de care știm să ne bucurăm enorm este și ea un ingredient-cheie al fericirii mele. Mă simt fericită să văd soarele. Mă bucură forma ramurilor copacilor. Și când privesc florile, îmi dau seama că fericirea, cel mai de preț lucru din lume, vine și din faptul că pot să le văd, să le simt, să le miros. Fericirea? Cum arată odată ce ai pu-o la ”dospit” și ”copt”? Nu știu. Dar mi-ar plăcea să cred că e ca niște cristale prețioase ce nu se obțin prea ușor și pentru care trebuie să lupți. Chiar merită să lupți pentru a aduce fericire celor dragi ție. Și să te bucuri de ea alături de ei. De fiecare notă bună și de fiecare apreciere nu mă bucur cu adevărat când sunt la școală. Acolo nu sunt ai mei, care să îmi zică: ”Bravo, Mihaela!” Știu că odată voi fi și eu mare. În sensul acela. Știți voi. Și va veni atunci o vreme în care va trebui să știu să îmi aleg acel partener de drum, de viață, care să mă facă să mă simt iubită și lângă care să fiu fericită. Enorm de fericită, dacă se poate, vă rog! (Măcar să visez la asta acum...) Uneori, paradoxal, eu cred că fericirea o poți obține cu lacrimi pe obraz... Sunt lacrimi de durere și de tristețe care ne ajută să ne prețuim și mai mult bucuriile și șansele și prietenii. Fără ele, nu am ști când să ne oprim din drum și să admirăm ce avem pe lângă noi. Iar câteodată, când admirăm prea mult, vin și altfel de lacrimi din ascunzișurile sufletului: cele de bucurie. E așa de grea rețeta asta de fericire! Și nu e sigur că îți iese. Dar de cumpărat tot nu o poți cumpăra. Ce-i drept, cadou se poate primi! Dacă se gândesc să ți-o ofere familia, frații, prietenii, persoana iubită... Și va veni o vreme când vom și îmbătrâni, dar și atunci cred că vom vrea să avem parte de fericire și de liniște sufletească, de bucurii alături de nepoți și, poate, strănepoți. Și, la bătrâneți, amintirile de-o viață o să le mângâiem cu emoție. Simt eu că așa va fi! Chiar și despărțindu-ne de cei dragi, în sufletul nostru, putem păstra fericirea atunci când știm că am făcut tot ce ne stătea în putință pentru ei și că am dat cu sufletul curat. Rețeta fericirii trebuie să o dăm mai departe, la cei ce ne urmează, ca și ei, la rândul lor, să aibă o viață plină de bucurii și mult mai multă fericire. Și pe mine și gândul ăsta mă face fericită. Să fiți și voi fericiți în prag de Nou An! La Mulți Ani! 10
Recenzii în oglindă Tonul face muzica Un regal muzical de dr.Natașa-Delia Maier
Celebrul tenor Jose Carreras a revenit în România cu un cadou cu totul deosebit, un concert tematic de Crăciun, pe scena Pavilionului Central de la Romexpo, pe 15 decembrie 2013. Chiar dacă am auzit de sute ori melodii precum “White Christmas”, “O Holy Night” şi “Let It Snow”, tenorul va reuşi cu siguranţă să aducă atmosfera magică a sărbătorilor de iarnă în sufletul tuturor spectatorilor săi. Deşi a ajuns să fie una dintre cele mai cunoscute figuri ale operei internaţionale, Jose Carreras reuşeşte în continuare să îşi cucerească publicul prin modestie, eleganţă şi simplitate. De la interpretarea rolului Pinkerton din “Madama Butterfly” de la New York City, până la colaborarea cu Placido Domingo şi Luciano Pavarotti sub numele de “Cei trei tenori”, cariera sa de 40 de ani cuprinde peste 60 de roluri interpretate pe marile scene muzicale ale lumii şi dueturi cu cele mai mari voci ale lumii. Orchestra Națională Radio și Corul Academic Radio au avut o prestație magistrală, fiind intens aplaudate de public, dar și de însuși marele tenor! Una dintre cele mai noi stele ale muzicii de gen, soprana Natalia Ushakova, sa bucurat de aplauze furtunoase din partea publicului, în special atunci când a cântat o strofă din „Silent Night" în limba română! Aceasta a uimit și prin vestimentația sa, purtând două rochii superbe, una neagră și una roșie, completând întregul tablou prin senzualitate, rafinament, eleganță și mister. Fiind o Gală de Crăciun, din repertoriu nu au lipsit „White Christmas", „Adeste Fideles", "Have Yourself a Merry Little Christmas", „Ave Maria" interpretate în engleză, spaniolă, germană, franceză. Spectatorii au apreciat foarte mult și colajul muzical de colinde celebre, precum „Jingle Bells" și „We Wish You a Merry Christmas" răsplătind Orchestra Națională Radio și Corul Academic Radio cu aplauze și ovații.
Alergând printre stele De Raluca Teodora Palangă(XD)
Pe 13, 14 şi 15 decembrie, ora 19:30, Ştefan Bănică şi-a aşteptat publicul la Sala Palatului din Bucureşti pentru seria concertelor de Crăciun. Pentru al doisprezecela an consecutiv, artistul continuă tradiţia concertelor sale de Sărbători. “Ne pregătim pentru întâlnirea din decembrie; voi nu trebuie decât să fiţi acolo, liberi, deschişi, fără griji, pentru încă o serie de concerte pe care, împreună, le putem transforma într-un eveniment memorabil. Anul acesta, împreuna cu voi, o să «Alerg printre stele», o să aflaţi «Ce e dragostea», pentru că niciodată «Nu e prea târziu» şi, în concluzie, «Doar o dată-i Crăciunul»”, a declarat Ştefan Bănică. În acest an, show-urile de Crăciun marca Ştefan Bănică se desfăşoară sub titulatura “Alerg printre stele”, după numele celui mai recent hit lansat de artist, al patrulea single de succes extras de pe albumul “Altceva”. De peste un deceniu, concertele de Crăciun – Ştefan Bănică reprezintă un mod tradiţional de intrare în perioada sărbătorilor de iarnă. Muzică live, lumini, ecrane, efecte grafice, invitaţisurpriză, dans şi interpretări de excepţie – reprezintă câteva dintre ingredientele uneia dintre cele mai complexe producţii de gen din România. Tradiţia concertelor extraordinare de Crăciun, marca Ştefan Bănică, a început în 2002, artistul demarând atunci un proiect care avea să devină un spectacol de referinţă în lumea showbiz-ului românesc. Cortina a căzut în jurul orei 19:45 în aplauzele miilor de fani prezenţi, dornici să păşească în lumea de poveste a lui Ştefan Bănică. Uşor, uşor scena a fost luminată şi, de la pianul său alb, Ştefan a interpretat primele note ale piesei “Noapte de Crăciun”, note ce au dat startul unei seri pline de surprize muzicale. Îmbrăcat într-un costum albastru şi purtând o cămaşă neagră, artistul a înaintat pe platforma ce an de an leagă scena de sală, parcă subliniind legătura specială dintre el şi fani, şi a salutat publicul. Scena s-a transformat rapid într-o căsuţă cu poveşti, iar publicul a putut descoperi care le vor fi ghizii în călătoria “printre stele”: The Rock ‘n’ Roll Band, trupa The 50′s şi o secţiune de corzi, care a adus un sound captivant pieselor. Mai presus de toate a fost Ştefan, cu al său zâmbet fermecător, care an de an aduce bucurie fanilor ale căror inimi bat pentru două ore pe ritm de rock ‘n’ roll. 11
Cărți de dat în dar JRR Tolkien: Scrisori de la Moș Crăciun De Corina Cristina Sima (XID)
Cartea cu bunici De dr.Natașa-Delia Maier
În luna decembrie, John, Michael, Christopher şi Priscilla, copiii lui J.R.R. Tolkien, aşteptau cu nerăbdare plicurile acoperite de zăpadă purtând timbre de la Polul Nord. Înăuntrul lor descopereau câte o scrisorică având un scris tremurat, însoţită de nişte superbe desene în culori sau, uneori, doar de nişte schiţe. Aceste scrisori veneau chiar de la Moş Crăciun. Scrisorile lui Moş Crăciun ascundeau minunatele poveşti de la Polul Nord: Cum au fugit toţi renii împânzind întregul Pol Nord, cum ursulpolar s-a căţărat pe vârful Polului ca să caute gluga Moşului, dar Polul s-a rupt la mijloc şi a căzut pe acoperişul casei lui Moş Crăciun, iar bietul urs a aterizat direct în sufrageria Moşului, cum s-a sfărâmat luna în patru bucăţi, stelele desprinzându-se de la locul lor, Omul-din-Lună căzând în grădina din spatele casei lui Moş Crăciun. Veţi afla şi despre un teribil război, şi despre nenumăratele necazuri pe care hoardele de goblini le-au pricinuit Moşului şi ajutoarelor lui. Uneori, ursul-polar era cel care se chinuia să le scrie copiilor câte un răvaş; alteori însă, această sarcină cădea în seama lui Ilbereth, secretarul moşului, un spiriduş care avea un scris foarte caligrafic. Scrisorile sunt, de fapt, cele pe care autorul le trimitea copiilor săi, fără ca aceștia să știe. Iar ilustrațiile sunt absolut fabuloase! Nu mai trebuie să spun, cred, că și acestea sunt realizate tot de Tolkien, pe marginea poveștii din fiecare scrisoare.
Un volum colectiv, în buna tradiție a proiectelor editoriale Humanitas, o inițiativă extraordinar de sensibilă și în care m-am regăsit pe deplin. Despre ideea volumului, despre proiect în sine, cel mai bine ar putea să vorbească inițiatorul lui: "Crescut fiind de bunici și copilărind apoi zeci de vacanțe la țară, am fost tare uimit să întâlnesc oameni pentru care bunicii nu înseamnă nimic. Asociați ideii de poveste, copilăria fără bunici mi se pare cel mai trist lucru cu putință. În 2004, am scris în România literară un text -- reprodus în cartea de față -despre bunicii mei. Reacțiile stârnite de acel material și scrisorile pe care le-am primit ulterior mi-au confirmat faptul că există nenumărate povești extraordinare cu bunici. " (Marius Chivu) Cartea conţine poveştile unor nume sonore din massmedia autohtonă, scriitori, lideri de opinie, comentatori şi publicişti, printre care H. R. Patapievici, Radu Naum, Cătălin Ştefănescu, Cristina Modreanu, Cristian Ghinea, Pavel Şuşară, Alex Leo Şerban, Andrei Oişteanu, Tania Radu, Andrei Pleşu, Dan C. Mihăilescu, Radu Paraschivescu, Dana Deac, Lucian Mândruţă. La final, există şi un mic album foto. Între cele 20 de fotografii de epocă se găsesc imagini cu bunicii lui Matei Călinescu, Ana Blandiana, Denisa Comănescu sau Andrei Oişteanu. „Deloc bigotă, atee discretă, dar tenace, bunică-mea, numită şi Maia, s-a stins cam pe la 90, ceea ce ar dovedi realismul cu care ştia să negocieze şi să se tocmească aprig; nu se plângea de sănătate ( o singură dată a leşinat lângă mine, la teatru, la Noaptea Regilor, dar şi-a revenit repede, cu puţin parfum pe la nas), nu-şi lua tensiune, nu ţinea să fie disperată, ţinea însă enorm la preţ, la ban, nu se juca în problemele astea” Radu Cosaşu „Până la doisprezece ani am fost convins că ţara este locul în care trăiesc bunicii mei.(…)Desigur, eram destul de mirat, la şcoală, să aflu că ţara nostră este România, în timp ce ţara mea se numea în mod clar Adâncata.” H.R. Patapievici
12
Invitație la film Marșul soldățeilor de lemn De Corina Cristina Sima
Miracolul de pe strada 34 De dr. Natașa-Delia Maier
Propunerea mea pentru acest Crăciun este un clasic din acest domeniu cinematografic. Vi-i mai aduceți aminte pe Stan și Bran? Filmul despre care vorbim este o inconfundabilă operă cinematografică a celor doi comici care, de-a lungul copilăriei mele, au reușit să îmi smulgă neîntrerupte hohote de râs. Marșul soldățeilor de lemn (titlu original: Babes in Toyland) este un film de Crăciun, fantezie muzicală, american din 1934 regizat de Gus Meins și Charley Rogers. Filmul este cunoscut, de asemenea, după titlurile sale alternative: Laurel and Hardy in Toyland, Revenge Is Sweet (refacerea europeană a titlului din 1948), March of the Wooden Soldiers sau Wooden Soldiers (în SUA). Povestea este relativ simplă. Ollie Dee (Oliver Hardy) şi Stanley Dum (Stan Lauren) au nevoie de bani pentru a achita ipoteca Mamei Peep şi a frumoasei sale fiice Mica Bo-Peep ( Charlotte Henry). Cei doi încearcă să împrumute banii de la angajatorul lor, un producător de jucării. Băieţii nu doresc ca Mica Bo-Peep să fie nevoită să se căsătorească cu maleficul Barnaba. Când nu reuşesc că obţină împrumutul, Stanley se deghizează în femeie. Barnaba, care îşi dă seama la un moment dat, că totul e un simplu truc, hotărăşte să distrugă ţara Minunilor. Pot spune că s-a muncit pe brânci, nu cred că vezi prea multe din filmele care ies după ploaie să aibă o acțiune complexă, bine realizată; acum nu își mai dau regizorii interesul să fie lumea încântată de ceea ce vede, ci doar de a se scoate bani pe seama filmelor fără pic de esență a comediei. Se vede că a fost un film pretențios, prin acel tărâm și acele costume atât de expresive, valoroase în acele vremuri, valoroase și astăzi. O comedioară plăcută, care și în ziua de azi amuză și menține atentia captiva până la final.
Kriss Kringle e în oraș, un bătrânel simpatic care se potrivește perfect descrierii moșului de la Polul Nord. Și pentru că marele magazin Cole's avea nevoie de un Moș Crăciun, iar el se potrivea perfect "descrierii postului“, devine în scurt timp cel mai iubit om din New York. Susan, o fetiță drăgălață, și mama ei, manager la Cole's, par a fi singurele care nu cred în Moș Crăciun. Nici managerii magazinul concurent nu cred și chiar înscenează moșului comiterea unei infracțiuni pentru a fi arestat sau închis într-un ospiciu. Dar, așa cum știm cu totii, Mos Craciun există, așa cum și Dumnezeu există, iar de Crăciun mai mult ca oricând e timp pentru miracole. „Miracle on 34th Street” spune o poveste ceva mai cotidiană a lui Moş Crăciun. Locul renilor şi al spiriduşilor a fost luat de avocaţi, judecători şi psihologi care încearcă să dezbată recunoaşterea oficială a existenţei lui Moş Crăciun. Oricât ar suna de fantezist, filmul nu este nici măcar o secundă prostesc. Oricât ar suna de oficial scenariul, fiecare personaj pare atât de simpatic şi este atât de bine conturat. Ce veți vedea? Un clasic al filmelor de Crăciun care te introduce într-un mod foarte plăcut în spiritul acestei sărbători. Un scenariu bun și inteligent care atinge și alte probleme importante, cum ar fi modul în care trebuie crescut un copil, lăcomia comercianților care încearcă să profite nemăsurat de această perioadă a anului si jocul de interese care stă la baza unor decizii de mare interes public. Edmund Gwenn face un rol excelent pentru care a primit și Oscarul, iar Natalie Wood pur și simplu strălucește. Vă recomand varianta din 1947! (nu doarpentru nostalgici! Pe cea din 1994 nu o voi recomanda decât acelora care care nu gustă filmele alb-negru. )
13
Știaț tiați că c ă? Cea mai așteptată lună din an! Și cum să nu o aștepți? Supranumită Luna cadourilor, decembrie vine ambalată cu fundițe și hârtie colorată, cu miros de cozonac și parfum de vacanță. Dimineți leneșe de Crăciun, asta visez eu acum! Iar până la venirea Moșului, stați să vă amintesc câte ceva, de pe ici și de pe-aiurea, ce se mai spune despre el în țările dimprejur. De Sorina Ionela Anton (XE) Ilustrația tematică de fundal aparține Oanei Costache(XID)
• • •
• •
•
• • •
•
Tradiția împodobirii bradului de Crăciun este de origine germană. Prima felicitare de Crăciun a fost tiparită în Londra, în 1846. În Marea Britanie, primul brad de Crăciun a fost împodobit în 1834, atunci când Regina Victoria l-a adus pe Prințul Albert la Castelul Windsor. Prințul, de origine germană, a dus cu el tradiția împodobirii bradului și a colindelor de Crăciun. In Italia nu se împodobeau brazi de Crăciun, în schimb, se decorau cu fructe piramide mici din lemn. În Etiopia, de Crăciun se sfințesc apele. Oamenii aruncă flori în râuri sfințite, apoi intră în apele acestora pentru a fi binecuvântați. În Suedia, bradul rămâne împodobit încă 20 de zile de la Crăciun. (Ce-i drept și pe la noi rămâne împodobit, cel puțin până la 7 ianuarie) Un brad, pentru a putea fi folosit ca pom de Crăciun, are nevoie de 7-10 ani ca să crească. În Evul Mediu, brazii de Crăciun erau atârnați cu vârful în jos. Se presupune că încă din anul 200 d. Hr. bradul reprezintă un simbol al Crăciunului. Dar tradiția împodobirii lui datează din secolul al XVII-lea. În Germania, în 1605, un brad a fost ornat pentru a destine atmosfera “inghețată” din preajma Craciunului. La poșta din Montreal sosea un număr mare de scrisori adresate lui Moș Crăciun. Pentru a nu-i dezamăgi pe copii, angajații poștei au inceput în 1974 sa răspundă acestor scrisori în numele Moșului. Din 1983 programul de răspunsuri a devenit oficial, iar Moș Crăciun a primit o adresă specială: Moș Craciun – Polul Nord – H0H0H0
14
Știați că...? Obiceiuri de Anul Nou, în jurul lumii Cine nu așteaptă Anul Nou?! Revelionul e prilej de despărțire de un vechi an, de înnoire a sufletelor și a caselor, de noi promisiuni, noi planuri, noi decizii. Pe toate însă le punem sub semnul tradițiilor de care ținem mai mereu seama. Mai jos, veți găsi câteva dintre cele care mi sau părut mai interesante în jurul lumii. De Sorina Ionela Anton (XE) Ilustrație de fundal de Mădălin Adrian Lungu (XIF) •
Toţi ne dorim ca noul an să fie mai bun, să avem mai mult noroc şi să ne fie mai bine. Mulţi îşi fac bilanţuri cu realizările anului ce tocmai s-a încheiat şi liste cu lucruri pe care musai trebuie să le facă anul următor. Culturile şi tradiţiile diferă în lume, dar toate au acelaşi scop: să aducă noroc, fericire şi prosperitate în anul ce vine.
•
În România, în noaptea de Anul Nou semănâncă peşte, care aduce prosperitate şi o trecere lină în anul ce vine. Carnea de pasăre nu este aducătoare de noroc, se zice că aşa cum păsările scormonesc pământul şi-l împrăştie, tot aşa se risipesc prosperitatea şi binele din casă. Ca să aveţi un an bun trebuie să purtaţi ceva roşu, să aveţi bani în buzunar, să vă puneţi o dorinţă la miezul nopţii şi să vă sărutaţi sub vâsc! În Austria, fix la miezul nopţii, posturile de radio şi de televiziune transmit bătăile clopotului Pummerin, de la Catedrala Sf. Ştefan. Urmează apoi Dunărea albastră, de Johann Strauss II, pe acordurile căreia mulţi vienezi ies pe stradă să danseze. De la masă nu lipsesc purcelul de lapte şi, ca desert, îngheţata de mentă, care sunt aducătoare de noroc. În Estonia trebuie să ai stomacul antrenat, pentru că în noaptea de Anul Nou trebuie să mănânci şapte, nouă sau 12 mese. Acestea sunt numere norocoase şi se spune că pentru fiecare masă, persoana repectivă capătă puterea a tot atâtor bărbaţi. Nu se mănâncă toată mâncarea din farfurie, se lasă şi pentru sufletele morţilor, care vin să viziteze casa în această noapte. În Franţa, seara de Revelion este petrecută în familie sau cu prietenii, se mănâncă fructe de mare, foie gras şi se bea şampanie. În prima zi a noului an (le Jour d l΄An) familia şi prietenii fac schimb de liste de angajamente şi de dorinţe. În Mexic şi în Puerto Rico trebuie să mănânci 12 boabe de strugure în ultimele 12 secunde dinaintea miezului nopţii, ca să ai un an plin de noroc. Tot de noroc ai nevoie şi ca să nu te îneci! Guatemalezii scriu pe o foaie amintirile neplăcute din anul ce-a trecut şi dau foc hârtiei pentru a simboliza un nou început în Noul An. Costaricanii aşază în mijlocul străzii o valiză, ca anul ce vine să le aducă multe călătorii. Filipinezii sunt foarte superstiţioşi când vine vorba de Anul Nou: poartă haine cu imprimeuri circulare şi mănâncă alimente cu formă rotundă ca să aibă noroc la bani şi faimă. Iar persoanele scunde, dacă sar cât mai sus în această noapte, vor creşte în înălţime. Grecii numesc ziua de Anul Nou sărbătoarea Sfântului Vasile, unul dintre întemeietorii Bisericii Greceşti, pentru că în această zi se comemorează moartea lui. Se coace o pâine specială, cu un bănuţ înăuntru – vasilopita. Înainte de-a o tăia, se face o cruce cu cuţitul pe pâine şi se taie o felie pentru Dumnezeu, una pentru Sf. Vasile, pentru săraci şi câte o felie pentru membrii familiei şi musafiri. Se mai spune că acela care va avea felia de pâine cu monedă va fi binecuvântat cu mult noroc. Pe vremuri, moneda era una valoroasă, de regulă un ban de aur, dar acum se folosesc mici figurine, special făcute.
•
•
• • • •
•
15
Generația nouă
Vă veți întâlni în această secțiune cu creații de: de: Corina Cristina Sima, Cristian Dan, Luana Mihaela Pălii, Mădălin Adrian Lungu, Mihai Tudorică, Neluța Gabriela Nae, Bianca Dumitrache, Georgiana Roman, Raluca Palangă 16
Love? Consumed. De Cristina Corina Sima Break the chains, talk him down, it’ll blow up, It’s all in them lines, all the hate gathered up, Hold me tight, I am a chew your disgusting arm, don’t mind, All on you now, all that was good in me, drove you blind Show you that the sun creates the shadows Find you down and dusty, we’re already hollow, Talking about love, talking about having fun times, We all hit and run, sweet talk, while we’re all mimes Sweat drips down from my chin in your open mouth,Prepare
And all them tears dried up, too many years, do the math, Fight the feeling, I won’t fall again, no, not tonight, It’s all in them rhymes, in plain sight, no white light My chest’s gonna explode from all them red vibes, Don’t know what you did but I don’t care, it’s all lies, Take your hand and let you fall from the edge of resistance, I will walk away from your soulless body, I am the only evidence
Break them chains, liberty has been waiting and calling, It’s all in them words, the black siren, forever haunting, Hold me tight, I am a destroy you for life, no pity, All blame is yours, ‘cause the light drowned within rationality.
De Mihai Tudorică (absolvent) Trying to face what's next to fight, I'm blind, 'cause I can't see the light. Deep dark shadows force me to hide, From those smiles which show nothing, but pride. As I'm pushed through that door, I sense the smell, I guess now I know, I'm back in my own kind of hell. For too long I tried to escape from this world, Dealing with so many creatures so ugly and bold. But now your part of job is next, You touch me, and say I should rest. While you're preparing a medicine, for your recipe's best! "I won't let you down, I won't leave you behind“ Argh, those cute empty words. Why were I blind? We could have collected so many beautiful memories, But you kept feeding my fears, so dark and so fierce. I guess you found it easier to give up to me, To wake up in the middle of the night and just flee, After feeding me with so many promises, You call them foolish words? I call them lies. You say you're sorry? I'm sorry, you're not. You ask for forgiveness? I'm not God, Hell's too hot. You call me beautiful? I'm not, I'm just fucked. You say I'm different? yes. I'm the one who's been mocked. But after all of this.. All that I'm hoping is to wake up in one piece. I'm fading, I'm barely breathing, can't hold on, I'm dying, I must be bleeding, won't last too long. And now you are acting like nothing ever happened, I must ask you, does it hurts? does it burn? do you know what you've lost? Can you sleep? can you breathe? do you know what you've done? Instead of blaming me, for not being able to kill this state of mind, You would better prepare, 'cause this creature called love will hit everyone. 17
Când voi muri de Cristian Dan (absolvent) Când voi muri, nu voi paradă, Nu vreau aur, nu vreaua rgint, Ci vreau ca lumea să petreacă: Eu n-am murit dezamăgit. Când voi muri, nu vreau sicriu De platină sau marmură, Ci vreau din lemn, să pot să-mi scriu Viaţa-mi frumoasă, dar amară. Când voi muri, nu vreau podoabe, NU vreau argint, nu vreau opale, Ci flori de câmp, din cele oarbe, Căci sunt aşa de muzicale. Când voi muri, să nu se-ntâmple Să plângi la căpătâiul meu, Nu vreau nici preotul să-mi cânte, Căci nu mai cred în Dumnezeu.
18
Dumnezeu și universul De Georgiana Roman (IX-a D) Grafică de fundal: Mădălin Adrian Lungu (XIF) și Mihai Tudorică (absolvent) Dialogurile conștiinței mele. Dacă tot ce e adevărat în cer e și pe pământ, atunci, dacă Dumnezeu a făcut lumea, noi ce mai facem?
Pentru început : - Bună! Eu azi sunt... Hmmm... Eu. Dar nu și pentru azi! Azi voi fi cu totul și cu totul altcineva. - Hmmm... Bună! Eu sunt conștiința ta. Dar tu?!? Cine ai zis că vei fi? - De acuma sunt creatorul... aaa. Pardon! A TOT CREATORUL . - Aha. Păi, și ce ai de gând acum? Ce ai să creezi mai mult decât ce e acum? Dar pentru mine ce ai să faci ? - Bune întrebări ! În primul rând, știi că există doar un singur univers . - Da, și ...? Ce ai de gand?!? - În loc să distrug universul ăsta cu atâtea creaturi ipocrite, mai bine creez un Univers paralel. - Ceeee?!?! Un univers paralel... Dar nu există așa ceva!!! - Da. Dar gândește: acum, fiind ca și Dumnezeu, pot crea orice. Dar dacă aș crea asta o să fie totul diferit. - Diferit? Adică în ce sens? - De unde să încep? - Păi... O idee. Cu începutul ... - Bine. Bine. Hocus pocus, Apparition... - Neah! Nu-i bine. Prea ciudat! - Glumeam. Să zicem puțin de aici, puțin de acolo, ceva dulce, acrișor și ceva fermecător . Și așa apare universul... - Bun pentru inceput. Dar un mic detaliu! Cu ce e diferit? - AAA... Băh... Nu zici că nu ești prost degeaba. (și zâmbi larg) - Hei , mersi! HEI ... - Hai, gata! Să trecem la lucruri mai serioase. Bine... luna și soarele și ziua și noaptea: luna o să fie pătrată și portocalie. Soarele o să fie mov de dimineața înspre răsărit și roșu spre amiază. - Ooo!... De ce luna are o culoare și soarele două? - Luna apare numai seara, când majoritatea dorm. Pe când soarele apare ziua. Deși lumea poate întelege. Dar creierul uman percepe totul altfel, dar... - Păi , tot nu m-ai lămurit cu soarele și cu cele două culori! - Offf... Chiar trebuie să îți explic totul?!? - (...) AAAA - Bine. E simplu. Când soarele este mov, mintea o să perceapă un anumit lucru, iar când soarele este roșu, o sa facă cu totul și cu totul altceva. - Până aici am înțeles... Și ce o să mai faci? - În continuare ... O să creez omul și animalul. - Omul ... Și animalul și cum îi faci? - Păi . Așa-zis omul o să stea în patru labe și animalele o să stea pe două picioare. - Nah, parcă nu se întamplă deja! Când omul se îmbată ca un animal și uită să și meargă și arată ca un animal la circ . Că acolo... Animalele stau în două labe. (și se tăvălea de râs) 19 - Bun așa . (Zic eu) dar nu știu cât la sută o să fie bine.
- Mda. Oricum, omul, pe timp de zi, o să gândească astfel: * La răsărit o să fie ca un slujitor al animalelor. - ( AAA ... slujitor al animalelor?) - Da, ai auzit bine, și pe la amiază o să se comporte ca animalele din acest univers: *Adică o să iasă afară ținut în lesă, o să fugărească veverițele si șoriceii. Și o să creeze un plan diabolic pentru a cuceri lumea. - Cum adică să cucerească lumea? Hai, că exagerezi deja!!! - Off! Dacă zici tu... Atunci facem mici modificări. Oamenii o să fie creați în felul următor: Ziua o să fie extrem de nebuni, exagerați, o să facă totul invers, chiar să vorbească sau să meargă de-a-ndoaselea. * Chiar o să vorbească de-a-ndoaselea; în loc de bună o să zică ănub * Și o să meargă numai cu spatele. - Bine: Cu totul diferit. - Da, asta e și ideea. Ca totul să fie diferit. Nu-i bai, totul e invers tovarăși . Seara, oamenii o să fie cu totul și cu totul normali și animalele o să vorbească. - Hmm... Ești nebun!!! - A, da ! Ai uitat că tu ești conștiința mea!!! Deci practic faci parte din mine! - AAA... - Nu mai ai cuvinte... Ți-a mâncat pisica limba? Dacă DA, atunci stai în universul tău jalnic și gata. Stai acolo unde nimic n-are pic de sens sau pic de logică!!! - Bine. Hai, gata! Hai, culcă-te, că ești obosit. - Dar nu îmi este somn! - Bine... ai treabă... Sau ai de gând să te cerți toată ziua cu tine însuți... Hai, pa!
20
Povestea fantastică fantastic a unei fetițe feti e De Bianca Dumitrache (XE) (ilustrație de fundal: Zâna cea bună, guașă, de Luana Mihaela Pălii, absolventă) Într-o după amiază frumoasă de primăvară, pe când soarele mângâie încet pământul, ir vântul adia ușooor... ușurel... abia simțindu-se printre ramurile copacilor de tocmai înmuguriseră, în timp ce mă plimbam prin pădure, vedeam cum totul se trezise la viață... Copaciii se mișcau parcă dintr-o parte într-alta. Mă îndreptam spre casa bunicului. Încet, încet, aproape pe nesimțite am început să mă gândesc că sunt pe cale de a mă rătăci. Cred că mă pierdusem din cauza miresmei îmbătătoare pe care o simțeam în aer; acela era mirosul florilor de primăvară. Pe drum, începui să devin agitată, deoarece simțeam că nu îmi mai găsesc calea cea bună. Îmi îndreptai privirea spre cer și ameții. Simții cum picioarele mă lasă și cad în genunchi pe straturile de frunze putrezite și umede de la roua dimineții... Îmi simțeam pulpele scufundate în ele. Adorm încet, încet... Încep să visez o casă. Dar nu o casă obișnuită. Ci una care era făcută numai și numai din turtă dulce, la malul unul lac de ciocolată. Străjuia intrarea într-o împărăție. Iar împărăția era toată, toată numai din dulciuri. Chiar și copacii erau făcuți din acadele. În timp ce priveam minunata lume de ciocolatăși zahăr, apărură șapte pitici care se duceau, spuneau ei, spre cetatea regelui. I-am întrebat dacă ar putea să mă ia și pe mine cu ei. Au fost de acord... Pe drum, mi-au spus că regele va da o petrecere la care vor veni toate vietățile din povești. Eu i-am întrebat dacă vietățile se pot înțelege unele cu altele. (Deoarece, în povești, din câte știu eu, nu prea se înțeleg... Mai mereu se dușmănesc...Și nici în realitate, dacă judecăm drept! Ce, ați mai văzut lupi prieteni cu mieii? Sau lup mâncat de oaie?!) ”Da, chiar dacă nu îți vine ție să crezi”, îmi răspunse unul dintre ei cu entuziasm. ”Porcușorii cu lupii se înțeleg chiar bine!” continuă al doilea. ”Chiar și vrăjitoarele cele rele se înțeleg cu zânele bune”, sări un al treilea. ”Uf, dar astea nu sunt animale. Eh, dar nu contează. Înțelegi ce vreau să zic! Aici toată lumea se înțelege de minune cu toată lumea!” Aveam să o constat curând. Pe pielea mea. În sala tronului cetății de scaun a Împărăției poveștilor. Păream așa de surprinsă, încât zânele chicoteau pe seama mea. În timp ce făceam cunoștință cu una dintre ele, aceastami s-a adresat pe nume (dar nu m-am mai mirat. Ori nu era asta lumea tuturor posibilităților?!) și mia spus că ea este zâna dorințelor. Văzând cât sunt de pierdută, m-a întrebat cu milă dacă sunt nouă pe tărâmul poveștilor. I-am spus că da și, senină, mi-a spus că, dacă voi crede cu adevărat în ea, va reuși să îmi îndeplinească o dorință. Stând pe gânduri, mi-am amintit că trebuia să fi ajuns la casa bunicului meu. I-am spus zânei asta. Și am adăugat că aș mai fi stat, dar că mă îngrijoram pentru el și pentru ce va crede dacă vede că nu am ajuns încă la el. Apoi mi-am dorit din tot sufletul să ajung cât mai repede. Zâna îmi îndeplini dorința. Și, dintr-odată mă trezii în curtea bunicului. M-am ridicat și m-am uitat năucă în jur. Nici urmă de covorul de frunze pe care adormisem! Bunicul mă privea îngrijorat. Mi-a spus apoi că mă găsise leșinată în pădure și că mă adusese acasă. Eu crezusem că totul a fost doar vis. Se pare că nu era tocmai așa. Și m-am simțit un pic vinovată privind fața ușurată a bunicului, fericit că nu pățisem nimic serios. De-abia mai târziu mi-am dat seama că totul a fost mai mult decât vis: zâna îmi făcuse un dar special, în afara faptului că îmi îndeplinise o dorință. Îmi dăduse puterea de a crede în toate miturile, în toate poveștile și basmele și legendele pe care mi le spuneau oamenii. Și de mă trezi subit în ele. De atunci, de fiecare dată când merg prin pădure spre casa bunicului, mă întâlnescu cu zâna și cu celelalte vietăți. Cred că din cauză că, deși nu îi spusesem nimic, zâna își dăduse seama că îmi dorisem să îi pot revedea. Poate că nu are încotro decât să îndeplinească și dorințele noastre nemărturisite și de aceea îi pot vedea și pot comunica cu ei. Până la urmă, se pare că zâna mi-a făcut cel mai frumos dar cu putință: acela de a putea revedea tărâmul poveștilor ori de câte ori îmi doream. 21
Amor obsesivo De Raluca Palangă (XD)
Capitolele II și III (Da, un mic bonus pentru copiii cuminți). (Ilustrația de fundal: Fallen angel, tehnică mixtă, de Luana Mihaela Pălii, absolventă)
Ji - Enserio ?? De nuevo??Papa ..me lo prometiste !!!!!-grite furioso porque ya estaba cansado! -Hijo porfavor entiende..esque.. -Esque nada !! Me lo prometiste ...pero que estupido yo en creerte verdad? -Hijo...necesitaba dinero y... -Y NADA PAPA !!NADA!!! Me podias decir , yo me hubiera encontrado algun trabajo y ayudarte pero no , tu preferiste meterte otraves en esas malditas cosas que tu llamas " negocios " , porque demonios lo hiciste otravez ehh?? -Ji Yong , escuchame , no hay tiempo de discutir ...nosotros.. -Si padre , nosotros debemos irnos otravez verdad ?? Ahora que ? A donde vamos a ir ?? Porque demonios queres arruinar mi vida como lo hiciste con mi madre ? PORQUE ???-gritaba furioso y con lagrimas en los ojos cuando de pronto senti una dolor en mi mejilla . Me habia golpeado ... -Callate Ji Yong , no te voy a permitir que me hables de esta manera ! Todo lo que hago lo hago por ti para que tu estes bine ! -Como te atrevez a pegarme?? COMO ? Me vas a decir que no tengo razon ?? Que mi mama no murio por tu culpa ?? - y otravez me pego. -Mira viejo , una vez mas me tocas y te juro que me olvido que eres mi padre !! - le di una mirada lleno de odio y me fui a empacar mis cosas ..de nuevo. Cuanto extrano a mi mama ...extrano sus caricias ..sus sonrisas ....sus cuidados, como me esperaba cuando llebaga del colegio . Extrano todo relacionado con ella .Y por culpa de el murio. Por culpa de sus maldidos negoscios ... FLASHBACK -Ji Yong ,Hanna , donde estan??? -Que pasa papa , porque gritas asi ?? -Ji Yong , donde esta tu madre ? -Fue al mercado, porque ? Padre porque estas tan nervioso ,que pasa? -Llamala a tu mama para que venga ahora en la casa , debemos irnos AHORA !! -Pero porque ? A donde? Que pasa papa?! -No tenemos tiempo de explicationes ahora , apurate y llama a tu mama !! -Esta bien pero deja de gritar ! Llame a mi mama pero no me contesto . La llame una y otravez y nada. Deje de insistir y me fui a decirle a mi padre. -Papa , mama no contesta ..creo que no oye el telefono . -Entonces apurate y empaca todo lo que necesitas y la llevamos en el camino , apurate!!! -Pero padre explicame que es todo esto? Como que nos vamos a ir ? A donde ? Porque ? Explicame porfavor !!-grite desesperado -Te explico en camino , por lo que mas queras apurate que si no , no se que va a pasar!! -Papa ...me asustas ..- dije con lagrimas en los ojos . A mis 17 anos , todavia era como un nino que lloraba de cualquier cosa ..pero estavez me estaba asustando de verdad. -Ji Yong , escuchame hijo , no te preocupes por nada , todo va a estar bien , asme caso y te explico en camino si ? -E...e..esta bien..-dije no muy convencido y me fui a empacar. Tome rapido mis ropas y lo necesario y baje en busca de mi papa , el me esperaba abajo , impaciente , con dos maletas . -Vamonos Ji . Salimos de la casa y subimos en el coche y tomamos el camino al mercado . De pronto una camioneta empezo a seguirnos . -Papa.... alguien nos esta siguiendo ..-dije asustado y mis manos empezaron e temblar ? Porque me asuste tanto ? Talvez solo era imagination mia ..pero en ese instante mi papa accelero y entonces me di cuenta de que enverdad nos estaban siguiendo. -DIABLOSS!!! - grito mi padre furioso . -Papa..quienes son ?? Que pasa?? Mira alla esta mi mama .- dije senalando una esquina de la calle en que estabamos . -Dios..no - mi padre estaba palido y al verlo mi corazon empezo a latir con fuerza . Mi padre freno y abrio la puerta para gritarle a mi mama que se suba . Mi madre no entendia nada , la camioneta se acercaba . Mi mama empezo a caminar para entrar al coche , mire detras y vi que del camioneta un hombre sacaba una pistola .
22
-MAMAAAAAA- grite con todas mis fuerzas pero era tarde , se oyo un disparo y todo lo que vi es a mi mama ,tendida en la calle , llena de sangre . -NOOOOOOOO , No Dios mio noooo!- gritaba mi padre desesperado. Quise bajarme y ir a mi madre pero en ese momento mi padre arranco y se fue . -NO , papa para que haces , regresa , debemos llevarla a un hospital a mi mama!- gritaba llorando. -Hanna...mi amor..perdoname!!!-decia una y otravez mi padre. -PAPA!!! PARAA , VAMONOS DE REGRESO A MI MAMA!! PAPAAA - gritaba yo deseperado y mirando atras pero mi papa acceleraba y esa camioneta todavia nos seguia. -Hanna....- decia una y otravez mi padre. -Papa , no podemos dejar asi a mi mama , porfavor - lo rogaba y suplicaba llorando pero el no paraba ..ni siquiera me miraba. END FLASHBACK. -Mama...te extrano....- mis lagrimas empezaron a caer sin control , mientras yo empacaba . Ha pasado un ano desde entonces pero duele igual como en primera dia . Ya no puedo seguir asi.. no soporto mas esta vida..nunca entendi porque nos mudamos tan seguido , pero cuando murio mi mama por fin lo entendi. Pero ya basta . No voy a seguir asi . Ahora tengo 18 anos , soy mayor de edad y no dependo mas de mi padre. Termine de empacar y baje . El , COMO SIEMPRE , me esperaba abajo con su maleta . Llegamos al aerupuerto y mi padre estaba dispuesto a ir a comprar boletos . -Espera padre. -Que pasa ? -Yo...no voy a ir contigo ? -QUE?? NO TE PUEDES QUEDAR! -No dije que me voy a quedar ..solo que no voy a ir contigo , no mas , no soporto mas esta vida. Necesito paz y tranquilidad , una que tu no me puedes ofrecer . Necesito poder estudiar tranquilo sin cambiarme de instituto cada vez que TU tienes problemas. Necesito poder harcerme amigos ,necesito poder confiar en alguien que no sea yo mismo. Necesito una VIDA , y esto que tengo a tu lado no es vida... -Ji Yong , no me digas eso , sabes que en mi puedes confiar, soy tu padre Ji. -No padre , tu eres la persona en que menos puedo confiar ..me prometiste que no te ivas a meter otravez en esos negocios ..y..mira donde estamos , en el aeropuerto , huyendo otravez. Ya no papa , ya no voy a venir contigo . Te recuerdo que soy mayor de edad y puedo hacer con mi vida lo que me plazca y ya estoy decidido . Tu tomas tu camino y yo el mio . Te lo suplique , te lo rogue de todas formas que renuncias a eso tipo de cosas y ...no te importo lo que yo te dijera ...Ahora , nuestros caminos se separan aqui. -Ji Yong , no me hagas eso , ademas como te vas a ir solo ? No tienes dinero , donde vas a ir , como te vas a mantener? -No te preocupes tu por esto , yo estuve ahorrando dinero desde que mi mama murio. Y si se te olvida yo termine un colegio . Voy a conseguir trabajo y voy a ir a la universidad. - dije en un tono firme ,pero en el fondo me dolia el corazon separarme de el ...pero era en juego mi vida.. -Ji Yong .. Mira ..ven conmigo y te lo prometo , te lo juro que estavez ya no voya meterme denuevo en problemas .me dijo en un tono suplicante.. -No padre! Yo ya no puedo confiar en ti , no mas ..mi mama muria por tu culpa ..y ahora otravez estamos huyendo......y ya no puedo soportar ..y sinceramente ..no quiero morirme . Apenas tengo 18 anos , quiero vivir mi vida como cualquier persona normal...quiero amar..ser amado..quiero reir y ser feliz otravez..y ..con tot el dolor ..te digo que contigo no puedo ser feliz. -Ji , tu sabes cuanto lamento la muerte de tu madre... daria mi vida para poder regresar el tiempo atras ..pero no puedo hijo... -Padre..ya no seas....mentiroso quiere?? Si tu deverdad lamentaras la muerte de mi madre ..no te hubieras metido otravez en esto..asi que no me vengas con estas cosas para tratar de convencerme si ?? -JI YONG!!-me grito - Soy tu padre , me debes respeto!! -Mi respeto lo perdiste en el momento en que rompiste la promesa que me hiciste. -Ji... -No hagas las cosas mas dificiles padre, sabes que tengo razon y sinceramente no quero acabar como mi madre!- en eso momento trato de pegarme otravez pero no se lo permiti. -No mas padre!! No mas !! Que te vaya bien !! - dije y me di media vuelta tratando de detener mis lagrimas pero me era imposibile . -JI YONG! JI YONG REGRESA AHORA MISMO! - no padre.. no mas..perdon.Rapido me compre boleto a uno de los siguientes dos vuelos .. destino...New York. -Al menos dime en donde vas a ir ..-No!No quero que vengas por mi y destruir mi vida . Porfavor no me sigues mas , toma tu camino que yo voy a tomar el mio.
23
-Ji.. -No padre ! NO! -dicho esto . Lo mire por ultima vez y me perdi entre la multitud de gente . Vi que tomo boleto y rogaba que no se llevara para New York . Y no fue asi ..su destinacion era para Brazilia. Mire como se iba y mis lagrimas caian y mi corazon dolia , me dolia porque sabia que era la ultima vez que lo veia pero era lo mejor ....En un momento ya no estaba seguro de nada y estapa a punto de gritarle para irme con el ..pero no lo hise..no podia ..era lo mejor.. Mia Porfin ! Ya cumpli 18 anos y eso significa que mi padre ya no se puede interferir en mi vida! Paso un ano desde que intento separarme de Tabi y desde entonces la relation entre mi padre y yo ya no fue la misma . El sigue con esa ideea de que debo separarme de Tabi ..por mi bien pero yo siempre le dije lo mismo : Lo amo y poco me importa si es bueno para mi o no , con el estoy feliz y esto para mi es mas que suficiente! -Mia , baja a cenar carino! -Ahora vengo mama ! Me baje a la sala , salude a mi padre y me sente a cenar .Nadie decia nada . Era un silencio incomodo ..algo estaba pasando y no se porque algo en mi interior me decia que no era algo bueno. -Que pasa? Porque tan callados ? - me atrevi a preguntar aunque sinceramente no se si queria saber. -Nada Mia .. come y despues hablamos .- dijo mi padre con un tono muy frio . Termine de comer y estaba por salir porque quede de verme con Tabi. Estaba a punto de salir de la casa cuando mi padre me detuvo . -Mia , ven , sientate , debemos hablar .- me dijo muy serio y mi mama solo miraba el piso . -Que pasa ? Dime rapido porfavor que debo ir a ver a mi novie - dije yo con una gran sonrisa en mi cara . - Mia , te lo voy a decir directo . Nos vamos a mudar .- mi sonrisa desaparecio. -Esta es una mala broma !- dije mirandolo en los ojos a mi padre .en sus ojos se leia la sinceridad de sus palvras.... -No es ninguna broma carino..-dijo mi madre en un tono suave como si con eso lograra algo. -Y en donde se supone que nos vamos a ir? -En Franza. -dijo mi padre mirandome serio y yo empiezo a reirme. -Porque te ries ?-dijo mi padre con una sonrisa en la boca . probablemente creia que la idea me agrada . -Porque tu crees que voy a venir con ustedes !-grite nerviosa a lo que mi mama se asusta y me miro con los ojos abiertos de par en par . -Q...que queres decir ?- me pregunto mi mama con lagrimas en los ojos -Es incredible a donde has llegado para separarme de Seung , padre . Es incredible que despues de un ano de el aque incidente todavia estas con esa idea. Pues te recuerdo algo , yo ya soy mayor de edad y puedo decidir sobre mi vida sin que tu puedes hacer algo . Y sabes que ? Yo me voy a quedar aqui , con Seung , con el amor de mi vida y tu no me lo vas a impedir. -Ni se te ocurre !! - me grito y me lanzo una bofetada. -Martin!! -grito mi madre y se paro alado mio. -No te preocupes mama , eso fue la primera y la ultima vez que me toco . Mirame bien padre. Ni tu ni nadie me va a poder separar de Seung , entiendes? Te puedes ir. Y aunque me duele separarme de mi mama , porque de ti sinceramente estoy harta, yo voy a quedarme aqui , con el . -A ver donde te vas a quedar porque esta casa la vendo !- me miro con superioridad y una sonrisa malvada en el rostro . -Enserios? Deverdad crees que no voy a tener donde quedarme ? Papa ... eres tonto o te haces? Te recuerdo que me quedo aqui CON MI NOVIO , que aunque no tiene una casa y vive en un cuarto rentado , creo que vamos a caber los dos en su cama !- lo mire con una sonrisa triumfadora y de nuevo quiso golpearme pero mi mama se interpuso. -Mia basta !- me dice mi madre con lagrimas en los ojos . Esto me duele , me duele verla llorar y la voy a extranas mucho ... -Lo siento mama , yo solo digo la verdad! Y ... lo siento , no quero hacerte sufrir o llorar ..te amo mucho y lo sabes , te voy a extranar mucho... -Hija porfavor... -No mama .. ya estoy decidida. Dicho esto me fuy a encontrarme con Tabi. Ya se staba obscureciendo asi que empece a caminar mas rapido . Saque mi telefono para mirar a la ora y cuando quise guardarlo se me cayo . Me agache a tomarlo y vi detras de mi un tipo que al momento que yo me pare , el tambien lo hiso . Me levante y empeze denuevo a caminar y aquel tipo me seguia . Empece a asustarme y quise llamarle a Tabi para que venga por mi . Pero cuando empezo a llamar ,el tipo me lo rebato y me puso la mano en la boca . Trate de golpearlo pero no pude . Me metio en un callejon y me acorralo a una pared . Su mano seguia en mi boca para no gritar y su cuerpo estaba pegado al mio para no moverme . Mis lagrimas empezaron a salir sin control mientras el besaba mi cuello ! Teania asco , mucho asco y rogaba a dios que Seung me encuentre . Intentaba zafarme pero me era imposible , ese asqueroso tipo era mas furte que yo . Me rompio la blusa que tenia y empezo a tocarme por todos lados . Dios noo !!! Le mordi la mano y entonces grite ! 24
-Ayundenmee!!! Seunggg!!! Ayundenmeee!! -el maldito me golpeo en el estomago y me quede sin aire. Empezo a desabrochar mis pantalones ..estaba perdida. -Sueltala imbecil !!!- un grito furioso se oyo , era su voz , mi Seung.. Seung golpio a ese tipo en la espalda y yo me deje caer en la rodillas. El tipo cayo y Seung se fue sobre el dandole golpes una tras otra . El tipo empezo a sangrar y Seung no paraba . Cuando logre recuperar mi respiracion me levante y trate de parar a Seung pero me fue imposible . Golbeaba a ese tipo con todas sus fuerzaz mientras maldecia por lo bajo . Ese hombre ya era inconciente y lleno de sangre . Las manos de Seung no paraban , eran tambien llenas de sangre y yo no sabia que hacer para pararlo . -Seung basta , lo vas a matar !!-gritaba llorando -Que se muere , se lo merece !! Nadie toca lo que es mio !!!-gritaba furioso mientras mas fuerte lo golpeaba . -Seung...basta porfavor , te lo suplico! - intentaba bajarlo de ese hombre pero no podia ! -Dezgraciado!! Esto para que aprendas que con mi novia nadie se meta!!- le gritaba una y otra vez aunque ese tipo era inconciente. Me aleje de el mirandolo incredula . No podia creer que ese era mi Seung tierno y amoroso que siempre me hacia sonreir y ahora... -M....m....me asustas Seung ... - dije en voz baja , mi voz temblaba . Tenia miedo , miedo que Seung mate a ese tipo .. nunca lo vi asi ..nunca . En ese momento el paro y me miro. Miro denuevo a ese tipo y despues sus manos . Una lagrima corio por su mejilla y se bajo de ese tipo y se me acerco . Me tomo en sus brazos y me pego a su cuerpo. -Perdoname Mia.. no queria asustarte mi amor , no se que me paso...c..cu...cuando vi a ese tipo tocarte ....no pude controlarme. Te juro que no queria asustarte mi amor .. -E...es...esta muerto ?-mi voz era entrecortada y mis manos temblaban. -No lo se y ni lo quero saber . - me respondio frio . -Seung....tengo miedo .-empece a llorar fuerte . -No mi amor no , no tengas miedo , nada te va a pasar , te lo juro por mi vida , nadie te va a hacer dano . - su voz ahora sonaba muy nerviosa pero dulce a la vez . -M...me asustaste ...yo nunca te vi asi...- dije mirandolo a los ojos . su mirada se convertio en una mirada triste , le dolio lo que le dije. -Mi amor ...no me digas eso porfavor . No me tengas miedo , nunca , si ? -escondio su rostro en mi cuello llorando. Lo abraze fuerte llorando tambien. -Quero irme de aqui .Llevame de aqui . -se separo de mi y me ayudo a levantarme , me dio su jaqueta ,porque como ese tipo me habia roto mi blusa.. -Vamonos mi amor , te llevo a tu casa . - me dijo besando mi frente . -No ..a mi casa no . Tengo que decirte algo..pero antes , vamonos a tu casa.-le dije abrazandome fuerte a el . -Esta bien. Llegamos a su casa , y me dio una camisa para cambiarme . -Ahora dime , porque no queres que te lleva a tu casa ? -pregunto sentandose a mi lado y abrazarme. -Se mudan !- dije simplemente. -QUE? - se levanto de un salto y me miraba con los ojos abiertos de par en par . - No otravez ! NO !! No lo voy a dejar que te lleva de mi lado me oyes?? NO . -Oye calmate !! Eres tonto o te haces? Dije " SE MUDAN" no " NOS MUDAMOS" , babo ! - dije riendo. -Osea...eso que significa. -Aishh! Significa que yo me quedo aqui , contigo!- dije sonriendo como una tonta. -Mi amorr!!!-se abalonzo a mi y me abrazo fuerte . -Enserio?? - sonreia como nunca -Si mi amor ..pero van a veder la casa ...asi que ... -Y que ?? - me interumpio .-Cabemos los dos aqui! - me dijo con un tono dulce y me miraba con esa mirada que me volvia loca! - Lo se..y que curioaso sabes?? Lo mismo le dije yo a mi padre ..bueno solo un poco diferente..por eso trato de golpearme..-dije riendome por lo bajo -Q..Que?? T..te golpio ?? Y porque te riessss???? -dijo en un tono molesto y curioso a la vez . -Si ! Me dio una cachetada cuando le dije que me quedo ..y..intento darme otra por lo que le dije despues de que el me dijo que va a vender la casa,pero mi mama se interpuso-dije riendome de nuevo -Oye tienes fiebre o que?? Porque te ries?? No entiendo que es tan gracioso ...o...que le dijiste Mia ?? Porque queria golpearte otravez?? -Pues.... yo le dije que me quedo aqui con mi novio y.. -Y??? -Y le dijo que creo..que vamos a caber los dos en tu cama - dije y ya no pude contener mi risa y el tampoco 25 -Esta boquita tuya... estas loca !! -me dijo riendo. - Soy loca y que ? Me hamas asi tambien.
In Corpore Sano
Veți citi în această secțiune: - Din nou la antrenament - Agenda medicală: Revenirea în formă după sărbători 26
Din nou la antrenament De Isabel Sütö (XIE) Ei, hai, că știu eu! Sigur, sigur, sigur și anul acesta, ca și anul trecut și ca și în fiecare an de sărbători mănânci zdravăn și nici că mai faci mișcare. Ore de sport nu mai ai, pe la sală nu mai dai, că sunt și prietenii tăi liberi și e mai plăcut să stai în oraș la suc (ca să nu o zic de-a dreptul, că stăm în Mall la suc și mâncăm de la fast-food), așa că sigur ai să îți ieși nițel din formă după mega combo-ul prim week-end de vacanță+mese de Crăciun+petrecere de Revelion+sărbătorirea în avans a Sfântului Ion (profitând de ultimele zile dinainte de reluarea cursurilor). Deci, iată câteva sfaturi și sugestii care îți vor prinde bine.
Să revii la programul de antrenament este cea mai dificilă parte, dacă l-ai întrerupt în perioada sărbătorilor. Dacă însă l-ai continuat, bravo ție! Dacă nu, încearcă măcar să nu îl privești ca pe ceva tragic. Dimpotrivă, ca pe un mijloc de a mai ”lua o gură de aer și o pauză de la mesele grase”. Pentru cei care au fost mai leneși de sărbători, reluarea antrenamentelor presupune mai mult efort de depus. Dacă te-ai antrenat în mod constant și ai făcut o pauză de o săptămână sau două, vei observa că nu este deloc ușor să revii la programul obișnuit. S-ar putea să fii nevoit să faci câteva schimbări în programul de antrenament, pentru că exercițiile care atunci ți se păreau ușoare, acum vor deveni dificile. Sfatul meu este să nu te simți disperat(ă)! Nu e nicio supărare dacă te antrenezi mai ușor de câteva ori, dar nu uita să revii prograsiv la stilul de lucru de dinainte de sărbători. Și nu încerca să ”dobori recorduri” de la primul antrenament de revenire, că nu o să faci decât o febră musculară îngrozitoare. Însă nu te descuraja, bine?! Acest lucru se întâmplă tuturor persoanelor care fac pauze din antrenamentele regulate. Ține minte că trebuie să-ți reconstruiești rezistența. Nu uita să faci încălzirea înainte de fiecare antrenament, astfel vei preveni accidentările, și să consumi cât mai multă apă pentru a-ți păstra corpul hidratat. Nu va trece mult timp până vei reveni la forma în care erai înainte de sărbători.
27
Agenda medicală medicală Revenirea în formă rbători form după dup sărb rb tori De Daniela Iuhaș (XIIB) Sărbătorile de iarnă sunt perioada cea mai frumoasă din an. Din păcate, efectele meselor copioase și ale petrecerilor speciale sunt resimțite din plin de către organism. De aceea, ai nevoie de un regim alimentar mai simplu, care să te ajute să revii rapid în formă și să combată efectele nocive ale exceselor. Iată sfaturi de lamedicul școlar despre ce poți mânca fără griji.
Legume Începe noul an cu o alimentație sănătoasă și naturală, bazată pe multe legume. Acestea te vor ajuta să elimini rapid toate toxinele acumulate în perioada de excese culinare. Ai nevoie de legume pentru conținutul lor bogat in vitamina B, fier și magneziu, nutrienți care te vor ajuta să fii în formă într-un timp foarte scurt. Ai grijă ca din meniul de după sărbători să nu lipsească legumele verzi, precum broccoli, dovleceii, spanacul.
Fructe Mărul este un fruct bogat în apă și fibre. Această combinație este perfectă pentru a-ți menține hidratarea la cote optime și a-ți oferi senzația de sațietate. Un alt fruct de beneficiile căruia te poți bucura în această perioadă este banana. Conține trei zaharuri naturale (sucroza, fructoza și glucoza) care îți vor da energia necesară.
Cereale integrale Specialiștii în nutriție recomandă cerealele integrale ca fiind o modalitate sănătoasă pentru ca organismul să se refacă după o perioadă de excese. Cerealale integrale conțin o cantitate importantă de vitamina B, care stimulează organele și îți oferă energie.
Ouă Micul dejun este esențial pentru un organism sănătos. Pe lângă sucurile naturale (nu natural 100% din cutia tetrapak! Ci stoarse acasă, din fructe proaspete și legume) și alte alimente sănătoase, ouăle te ajută să ai un tonus muscular bun, datorită aminoacizilor esențiali pe care îi conțin.
28
Dorințe de nou an
Să-mi fie alături cei pe care îi iubesc și să îmi umple inima cu zâmbete și bucurii (Ștefania Gheorghe)
A venit vacanța...! Ne revedem În 2014
30