Picătura de viaţă

PICĂTURA DE VIAŢĂ - REVISTA COLEGIULUI TEHNIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ „DUMITRU MOŢOC” -

BUCUREŞTI, STR. SPĂTARUL PREDA NR.15, SECTOR 5 - SERIE NOUĂ - NUMĂRUL 1/2012 (SEPTEMBRIE – OCTOMBRIE)ECHIPA DE REDACŢIE: RESPONSABIL NUMĂR: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTOR-ŞEF ŞI COORDONATOR PROIECT EDITORIAL: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTORI: prof.MARIA-MIRELLA POPESCU prof. CORNELIU ŞENCHEA prof.VALERIA ROŞCA prof. ANGELICA VIŞINESCU prof.DANIELA-CRISTIANA MINCIU EDITARE ŞI RESEARCH: prof. MARIA-MIRELLA POPESCU ILUSTRARE GRAFICĂ: Lungu Mădălin Adrian (XF) Nataşa-Delia Maier Machetare: Liuba Grecea

Colaboratori: prof.psiholog Monica Pătlăgean, prof.ing. Adriana Coza, prof.ing.Florentina Apetrei, prof.Adriana Călugăru, prof.ing.Rodica Stanciu, as.med.Anca Mihai, Mihai Tudorică (absolvent), Ana-Maria Grigore (absolvent) Colaboratori elevi: Tudor Valentin Militaru (IXE), Cristina Marineanu (XD), Mădălina Miroiu (XD), Monica Zincă (XD), Isabell Suto (XE), Corina Cristina Sima (XIB), Daniela Alexandra Iuhaş (XIB), Cristian Dan (XIIB), Sonia Mihai (XIIC), Carla Fontanelli (XIIH), Andreas Lixandru (XIIH), Bogdan Ştefan Muscalu (XIIH) Coordonare elevi: Maria Mirella Popescu (XIIC), Georgeta Galeriu (XE,XIIB), Nataşa-Delia Maier (IXE, XD, XIB, XIIH), Ion Şoană (XE)

POVESTEA COPERŢII: Nu întâmplător, acest prim număr are o copertă foarte asemănătoare aceleia pe care a avut-o primul număr din seria veche a revistei. Dorim, în felul acesta, să ne exprimăm întreaga noastră gratitudine faţă de generaţiile care au fondat revista şi care i-au ales, atât de inspirat, numele. Credem, mai mult, că putem, într-un moment atât de simbolic, să aruncăm o binevenită punte peste generaţii şi să reînnodăm o tradiţie a colegiului nostru. Cu siguranţă, noua Picătură de viaţă este la fel de veselă, la fel de „pusă pe şotii”, la fel de îndrăzneaţă. Sperăm să fie şi cel puţin la fel de inspirată şi de creativă. Cu toate „marile speranţe” în buzunar, pornim din nou la drum! So, let’s go!

Cuprins (Re)start................................................ 02 A venit toamna!…................................. 03 Scrisoare către o 9 generaţie................ 04 Agenda Moțoc............................. 05 CU OCHII-N PATRU................................. 07 Portretul unui grafician: Mădălin Adrian Lungu........................... 08 Veni, Vidi, Vici!............................ 10 Cu lumea-n cap: Sinaia.......................... 11 O tabăra de neuitat............................... 12 Şcoala TV sau… ..................................... 13 Cum faci să dispară de la 1500 la 1600 elevii de pe plajă.................................... 13 Balkanic Festival.................................... 14 Şi noi am fost la Noaptea cercetătorilor.......................... 14 Notiţe de… parcurs - Parada elevilor bucureşteni............................... 16 „Omul nu poate ajunge om decât prin educaţie!”............................. 17 Gazeta de perete......................... 18 Puntea peste generaţii.......................... 19 Recenzii în oglindă................................. 20 Ştiaţi că?................................................ 23

generația nouă.......................... 25 Acelaşi tu!.............................................. 26 Silence................................................... 26 Angelus.................................................. 26 Viaţa...................................................... 27 Vampirii................................................. 27 Poveste.................................................. 28 In corpore sano......................... 30 Beneficiile pe care ni le aduce sportul................................. 31 Agenda medicală: ................................. 32 Despre nutriţie, siluetă şi alţi monştri…...................................... 32 Colţul dulce şi pripit .............................. 33 Răsfăţ de toamnă ................................. 33 Bucataria moleculară............................. 34 Cât de îndrăzneţ sunteţi?...................... 35 Toamna se numără bobocii!.................. 37 Let’s talk about..... trend!...................... 38 Despre școală... cu drag............................................. 39 Povestea vorbei..................................... 40 Picătura de râs....................................... 40 Topuri geografice interesante................ 41 A Traditional Irish Wedding................... 42

(Re)start Ura! Hip-hip-ura! De trei ori! Vă rog! Da, dragii noştri, ne-am hotărât să o facem! Am dat restart Picăturii de viaţă, revista Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moţoc. Sau, mai scurt, revista moţocilor (mai cu moţ decât toţi). De ce? Dintr-o mie de motive (minus unul, două, trei...)! Glumim, cum e şi firesc la începutul unui an şcolar nou. Pentru că, după o vară năucitoare, avem nevoie, cu toţii, de un spaţiu care să găzduiască, nestingherit şi paşnic, toate gândurile noastre. Toate acele experienţe pe care le considerăm demne de a fi amintite. Şi mai ales toate bucuriile noastre. Deci, inspiraţi adânc, să pătrundă o gură zdravănă de aer până la cea din urmă celulă pulmonară şi... haideţi să răsfoim! Acest număr este special nu doar pentru că este primul dintr-o nouă serie, made in 2012, ci şi pentru că este cel dedicat lunilor septembrie şi octombrie, foarte dragi sufletelor noastre şi încărcate de nenumărate sugestii. Începe şcoala! O, da! Boboci, gânduri proaspete, idei de început de an! Amintiri din luna lui cuptor. Impresii din nisipul fierbinte de august. Pun pariu că abia aşteptaţi să povestiţi despre ce am mai făcut peste vară! Veţi regăsi o parte dintre experienţele voastre estivale în dosarul Veni, vidi, vici! Să nu uităm că septembrie este o lună aniversară şi pentru oraşul nostru drag, Bucureşti.

Iar „apogeul” întregii sărbători a fost, pentru noi, Parada elevilor bucureşteni.

Pe de altă parte, nici octombrie nu este o lună mai puţin simbolică: abia aşteptăm ziua de Sânmedru, când, pentru lumea satului, se încheie un an agricol, iar pentru noi înseamnă că s-a mai scurs un an din viaţa şcolii. Începe un altul. Mai bun! Mai vesel! Mai Moţoc! Fiţi alături de noi la ceas de aniversară şi haideţi să ni-l reamintim şi pe oenologul Dumitru Moţoc, patronul nostru spiritual.

A! Era să uităm esenţialul! Picătura de viaţă apare o dată la două luni. În numere duble. Şi nici nu v-am spus ce găsiţi în paginile revistei... informaţii, articole, interviuri şi reportaje, idei pentru: preocupări fru-fru, distracţie, şic, gânduri despre şcoală şi... mult, mult, mult chef de viaţă! Toate grupate în dosare tematice, precum: Agenda Moţoc (anunţuri şi prezentări ale evenimentelor ce vor urma), Veni, vidi, vici! (evocări ale distracţiilor, plimbărilor şi excursiilor), Gazeta de perete (gânduri, informaţii utile, idei pentru timpul timpul liber şi Recenzii în oglindă – dialog între generaţii despre cărţi, filme, spectacole, muzică... răsfăţ!), Generaţia 9 (spaţiul vostru de creaţie.

Indiferent din ce domeniu al literaturii sau al artelor vizuale, atâta vreme cât oglindeşte pulsul adolescenţei), In corpore sano (sfaturi, idei şi tendinţe în sport, nutriţie, sănătate, vestimentaţie şi aspect fizic), Despre şcoală cu drag (dedicat preocupărilor voastre şcolare). Şi, bineînţeles, tot ce v-aţi mai dori şi nu aţi îndrăznit încă să visaţi. Deci, dragi moţoci, scrieţi, visaţi, îndrăzniţi! Picătura de viaţă începe cu voi!

Echipa de redacţie, cu drag!

02

A venit toamna!…

Iată-ne deci la începutul unui nou an şcolar. de piaţa muncii. Învățământul tehnic şi profesional Clipe ca acestea nu sunt doar un bun prilej de de calitate, realizat în legătură directă cu nevoile bilanţ, ci mai ales sunt momente în care privirile no- economiei actuale și viitoare, este cheia succesuastre se îndreaptă spre viitor, spre noua etapă ce se deschide în existenţa fiecăruia dintre cei care facem parte din această comunitate şcolară... dascăli, elevi, părinţi.

Dragii noştri, ştim cu toţii cât de importantă este o şcoală pentru comunitate şi ştim, de asemenea, cât de important este rolul cunoştinţelor şi al abilităţilor în formarea adolescenţilor de astăzi, a lucrătorilor şi tehnicienilor de mâine. Tocmai de aceea, pentru că recunoaştem importanţa lui a şti şi a şti să faci ne bucurăm atât de mult să îi întâmpinăm pe toţi elevii noştri în pragul anului şcolar 2012-2013. Bobocilor le dorim răbdare, astfel încât să se adapteze noului climat şi noilor colegi, iar celor aflaţi în anul de absolvire le dorim multă putere de muncă, perseverenţă şi concentrare, pentru a se putea pregăti în vederea marii provocări ce îi aşteaptă vara viitoare, examenul de bacalaureat. Bineînţeles, tuturor elevilor noştri le dorim un an şcolar bun, un drum uşor printre dificultăţile învăţării şi mult succes în proiectele lor şcolare şi extraşcolare.

Fiecare an îşi are notele lui aparte. Acum, o noutate în şcoala noastră este dată de înfiinţarea primei clase din învăţământul profesional, dar şi de susţinerea de cursuri destinate formării adulţilor.

Aceste iniţiative sunt concretizări ale unuia dintre cele mai dragi vise ale noastre, şi anume diversificarea ofertei educaţionale şi a posibilităţilor de formare, astfel încât şcoala să devină un partener de nădejde al agenţilor economici, furnizând educaţie de calitate şi adaptată nevoilor exprimate

lui într-o instituţie şcolară precum a noastră. Avem încrederea că elevii noştri se formează temeinic într-un domeniu ocupaţional căutat. Astfel, nu doar ei, nu doar noi, ca şcoală, ci întreaga comunitate, împreună, vom deveni mai competitivi, mai puternici, mai dinamici.

Credem că putem cu toții să contribuim la crearea unui sistem de educație eficient, la atingerea nivelului maxim de competitivitate a serviciilor noastre de formare. Sperăm ca, într-un viitor destul de apropiat, să putem găzdui, din nou, cursuri ale şcolii postliceale şi să venim astfel în întâmpinarea agenţilor economici cu noi calificări, impuse de cererile din domeniul industriei alimentare. Ceea ce ne dorim cu toţii, în fond, este să putem asigura cea mai bună calitate a programelor de învăţare, să promovăm îmbunătăţirea continuă a parcursului de formare, să vă sprijinim în traseul vostru educaţional şi să putem asigura un mediu sigur, sănătos, riguros, atât de necesar transformării voastre din elevi în tineri specialişti.

Drept încheiere, vă doresc tuturos multă putere de muncă, perseverenţă şi rezultate cât mai frumoase şi vă urez un călduros Bun venit la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moţoc.

Mult succes!

Director, prof. Liliana Drăghici

03

Scrisoare către o 9 generaţie Dragi boboci, Aş dori, în primul rând, să vă urăm cel mai călduros Bun venit la liceul nostru, Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moţoc, un liceu care îi primeşte pe elevii de astăzi, pentru a-i trimite în societate, ca absolvenţi, pe tinerii plini de iniţiative de mâine; un liceu, din punctul meu de vedere, diferit în mod semnificativ de altele, deoarece, aici, elevilor li se sprijină ideile, le sunt ascultate dorinţele şi li se oferă o stare de siguranţă în ceea ce priveşte educaţia. Profesorii, excelent pregătiţi, sunt gata oricând să sară în ajutorul vostru, tocmai pentru ca voi să dobândiţi siguranţa cunoştintelor accumulate (dar asta nu înseamnă că nu vor fi la fel de gata să vă descurajeze de la orice exerciţiu al timidităţii şi al neimplicării). Ce-ar mai fi de spus? Păi, numeroasele proiecte şi programe în care este implicat liceul vă aşteaptă să vă implicaţi. De ce v-aş sfătui, personal, să o faceţi? Hai să vedem: un proiect dezvoltă caractere, ajută la descoperirea de noi talente destinate unui domeniu sau chiar unei viitoare cariere şi vă pune în situaţia de a interacţiona mereu cu persoane despre care habar nu aveaţi cât v-ar putea ajuta. Sau chiar vă plimbă prin ţară, în tabere, şcoli de vară şi excursii. Trust us! Ştim exact despre ce e vorba! Am fost şi suntem implicaţi în diverse proiecte ale şcolii.

Aşa că vă urăm succes, atât în primul an de liceu, cât şi în următorii trei ani. Şi vă mai urăm: să rămâneţi la fel de veseli, să aspiraţi spre înălţimi, să râdeţi zi de zi, să faceţi şi mai multe decât am făcut noi!

Cu bucuria de a fi colegi si prieteni, Cristian Dan (clasa a XII-a B) şi Monica Zincă (clasa a X-a D)

04

• Am „bifat”: Evenimente în lumea „moţocilor” o Preselecţia concurenţilor pentru participarea la concursul Miss Boboaka şi Mister Bobok, în cadrul Balului Bobocilor, ediţia 2012, a Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moţoc. Probe pentru preselecţie: prezentare, interviu de cultură generală, defilare, atitudine scenică.

Organizatorii preselecţiei: clasa a XII-a H, coordonată de prof. Ion Şoană. o Concurs de selecţie pentru echipa de majorete a liceului. 5 octombrie 2012.

Organizare: Asociaţia sportivă a Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară „Dumitru Moţoc”. Principalul criteriu pentru selecţie este proba aptitudinală.

Concurentele s-au prezentat cu o propunere pentru programul de animaţie sportivă. Pe baza exerciţiului prezentat, în funcţie de dinamismul acestuia, coregrafie, dificultatea elementelor de acrobaţie s-au ales câştigătoarele care se pregătesc deja pentru calendarul de competiţii sportive. o Sfârşitul lui octombrie este pus sub semnul participării elevilor noştri la un schimb de experienţă internaţional. Prof.Niculina Dedu, însoţitoarea grupului de opt elevi care pleacă, pentru o săptămână, în Italia ne mărturisea că „depunerea proiectului s-a făcut, iniţial, ca într-o joacă. Pur şi simplu am vrut să încercăm. Am dovedit că putem şi, astfel, opt elevi ai cursului liceal superior au şansa de a petrece o săptămână plină de experienţe educative şi de activităţi practice pe lângă Bologna”. Ne-au promis să ne povestească pas cu pas evenimentele în numărul următor al revistei. Le urăm mult succes! o Simpozionul Şcoala în universul educaţiei contemporane: principii, judecăţi de valoare, promovarea de bune practici. Organizat

de colegiul nostru, în colaborare cu Casa Corpului Didactic Bucureşti, evenimentul va avea loc în 25 octombrie 2012. Grupul-ţintă este reprezentat atât de cadrele didactice din şcoală, cât şi de voi, elevii şcolii, ca actori ai propriei formări. Cu siguranţă, va fi interesant prin produsele finale pe care şi le propune: prezentările participanţilor, diplome, bannere ce reprezintă imaginea instituţiei, prin raportare la rezultatele activităţilor, atât curriculare, cât şi extracurriculare, ale elevilor. o Sărbătorirea zilei liceului nostru! Mai e cazul să vă amintim când? Abia aşteptăm cu toţii: 26 octombrie, de Sfântul Dumitru, aniversăm 19 ani de când colegiul nostru poartă numele oenologului Dumitru Moţoc. o Mare eveniment mare! 18 noiembrie este data fixată pentru Balul Bobocilor. Unde? În discoteca Why Not. Deci, dragi boboci, vă aşteptăm la cea mai dulce distracţie, la cel mai

05

aşteptat eveniment al primului vostru an de liceu. Promitem „enternainment” de calitate şi un concurs pe cinste: Miss Boboaka şi Mister Bobok. Muzică şi surprize.

• Concurs pentru voi: Povestea noatră o Când? În perioada 15 octombrie-15 noiembrie. Este adresat tuturor celor care trăiesc, cu capul în nori şi picioarele pe pământ, o frumoasă poveste de dragoste. Vă provocăm să ne povestiţi cum v-aţi cunoscut. Să ne spuneţi povestea voastră. Să ne arătaţi de ce vă iubiţi. Cele mai frumoase trei poveşti se vor publica! Bineînţeles, vă mai aşteaptă şi premii-surpriză. Poveştile se trimit pe adresa redacţiei noastre: picaturadeviata@gmail. com. Sau se transmit, prin intermediul Centrului de Documentare şi Informare (contactaţi prof.documentarist Angelica Vişinescu), echipei redacţionale.

• Noutatea editorială a numărului: I. L. Caragiale - Cele mai frumoase scrisori. alese de Dan C. Mihăilescu. o „...Dumnezeu să-ţi facă ţie parte de vremuri mai bune la bătrâneţe. Noi am început cu veselie şi sfârşim cu mâhnire.“ (I.L. CARAGIALE). „În cele ce urmează, veţi găsi scrisori ce rivalizează valoric oricând cu momentele şi schiţele. Nu am operat tematic şi nu am selectat în numele varietăţii, ci am mers normal, pur şi simplu cronologic, urmărind nucleele şi elementele definitorii ale exitenţei sale: complexul originii modeste; ambiţia ascensiunii sociale (artistice, financiare şi politice deopotrivă); mândria meşteşugarului talentat; amestecul temperamental de conservatism, de profunzime şi superficialitate, de rebeliune şi egoism, obsesia nenorocului şi altruismul.“ (Dan C. MIHĂILESCU) • Expoziţia toamnei: AUTOR - Târg de bijuterie contemporană, 3-4 noiembrie, Bucureşti o AUTOR, unicul târg de bijuterie contemporană românească dezvăluie noile colecţii de bijuterii ale finalului de an 2012. Acesta este o continuare a expoziţiei de bijuterie contemporană Extins, organizată în 2009. Ajuns la cea de-a VIII-a ediţie, evenimentul îşi propune să ofere spaţiu de manifestare şi expunere impulsurilor artistice şi inovative ale designerilor.Peste 40 de designeri români sunt pregătiţi să vă dezvăluie, în primul weekend din noiembrie, cele mai noi bijuterii de creaţie contemporană de autor dar şi tendinţele

06

•

•

•

•

pentru 2013.

Festivalul de sezon: Festivalul Internaţional de Film Experimental (BIEFF), 20 - 25 noiembrie, Cinema Scala şi sala Elvira Popesco, Bucureşti, sub patronajul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti şi al Universităţii Naţionale de Arte, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei. o BIEFF este singurul eveniment din România dedicat experimentului în cinema şi arta vizuală, având ca scop promovarea creaţiilor inovatoare atât la nivel conceptual şi tematic, cât şi formal, stilistic, a unor artişti cu viziuni profund personale asupra realităţii contemporane şi care în acelaşi timp explorează cu îndrăzneală limitele limbajului cinematografic. Promovând graniţa dintre cinema şi arte vizuale, festivalul oferă expunere unor artişti ale căror lucrări care au fost prezentate în muzee şi galerii de artă, însă rareori în cinema.

Pe ultima sută de metri: Cinema Edu - filme non-hollywood gratuite pentru liceeni din toata ţara Bucureşti, 1 februarie 2012 - 31 decembrie 2012 o Asociaţia Culturală Macondo îi aşteaptă din toamnă pe liceeni la Cinema-Edu. Peste 30 de licee din Bucureşti şi alte 20 din ţară au acces gratuit la cinematografele şi spaţiile culturale din programul Cinema-Edu. Rulează trei producţii special selectate, printre care se numără „Loverboy”, în regia lui Cătălin Mitulescu, nominalizat la „Un Certain Regard” în 2011.

Idee de week-end: Cartea de Hârtie. Ateliere de manufactură, tipar şi legătorie, Bucureşti, 17 septembrie 2012 - 17 noiembrie 2012, Muzeul Ţăranului Român. o Cartea de Hârtie se adresează persoanelor cu vârsta peste 18 ani care doresc să realizeze o carte proprie. Cărţile realizate pot fi expuse în cadrul evenimentului „Carte cu Arte”. Atelierele se desfăşoară la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, în cadrul Atelierului de Carte, săptămânal. Participarea în cadrul atelierelor este gratuită.

Pentru pasionaţi: A XXII-a ediţie a Festivalul Naţional de Teatru, Bucureşti, 26 octombrie 2012 - 4 noiembrie 2012. o Festivalul Naţional de Teatru, cea mai importantă trecere în revistă a spectacolelor produse în România pe parcursul unei stagi-

uni, stă sub semnul celor doi autori cărora UNESCO le-a dedicat anul 2012: suedezul August Strindberg, comemorat la 100 de ani de la dispariţie, şi conaţionalul I.L. Caragiale, sărbătorit la 160 de ani de la naştere şi deplâns la 100 de ani de la moarte. În acest an, selecţia finală aduce la Bucureşti 18 teatre (producători) şi 32 de spectacole grupate în 6 secţiuni! Biletele sunt disponibile la casele de bilete ale teatrelor care vor găzdui spectacolele din cadrul Festivalului Naţional de Teatru.

• Premieră cinematografică: Saga Amurg: Zori de zi, partea a II-a. Pe ecrane, începând din 16 noiembrie o Povestea a ajuns la final. Aşa cum ştim din partea I, Bella a dat naştere micii Renesmee, iar Edward a readus-o la viaţă prin transformare în vampir. Dar clanul rival Volturi a aflat de noua, ciudata creatură jumătate omjumătate vampir. Bella şi, mai ales, pruncul sunt iar în mare pericol. Familia Cullen, soţul iubit, dar şi prietenul vârcolac fac tot ce le stă în putinţă ca ele să fie în siguranţă.

CU OCHII-N PATRU De ce o astfel de rubrică? Răspunsul e tare simplu: pentru că avem nevoie să ştim cu toţii câte ceva despre ce s-a mai mişcat în lume. Pentru că e uimitor să afli cine şi ce a mai făcut. Pentru că vrem să ne amintim. Sau pentru că suntem curioşi. Pentru că…

Prof. Valeria Roşca S- A ÎNTÂMPLAT ÎN… SEPTEMBRIE • 23.09.490 î.Hr. – Bătalia de la și al treilea pod din lume; Război Mondial: Germania inMarathon; vadează Polonia; • 14.09.1922 – Jean François • 20.09.1459 – prima mențiune Champollion, orientalist, a • 24.09.1970 – a fost adus pe documentară a cetății descifrat o inscripție egipteaPamânt, pentru prima oară, Bucureștilor într-un hrisov al nă din epoca lui Ramses al IIsol lunar de către capsula de lui Vlad Țepeș, redactat în limlea, rămânând în istorie drept întoarcere a stației automate ba slavonă; cel care a reușit să descifreze Luna –16 (U.R.S.S.); scrierea hieroglifică; • 23.09.1846 – descoperirea • 11.09.2001 – S.U.A.-atac teplanetei Neptun de astrono- • 14.09.1928 – a fost inaugurarorist sinucigaș asupra Wold mul francez Le Vernier şi astrotă Crucea Eroilor de pe vârTrade Center (Manhattan), nomul britanic Couch Adams; ful Caraiman (munții Bucegi), moment care şochează şi înmonument închinat eroilor doliază America şi întreaga • 14.09.1895 – are loc inauguraceferiști căzuți în Primul Răzomenire; rea podului peste Dunăre între boi Mondial, construit între • 23.09.2002 – a luat naștere Fetești şi Cernavodă (proiectul 1926-1928, din inițiativa Regilui Anghel Saligny), care era, browserul web Mozilla Firenei Maria; la acea vreme, cel mai lung fox.

(4088 m) din Europa Centrală • 01.09.1939 – începe al Doilea

PERSONALITĂŢI ALE LUNII SEPTEMBRIE 25.09.1913 – S- a născut în suburbia Cărămidari a Bucureştiului Maria Tănase Este una dintre cele mai mari legende ale cântecului popular şi tradiţional românesc.

07

27 sept 1951 – Dumitru Prunariu, născut la această dată, este singurul român care a zburat în spaţiul cosmic 7 zile 20 de ore şi 42 de minute cu misiunea Soyuz 40.

Este considerat un simbol al României, fiind unul dintre oamenii care au văzut Pământul din spaţiu.

OCTOMBRIE • 14.10.1465 – prima menţiuprima Thanksgiving Day (Ziua • 01.10.1971 – Roy Oliver Disney nare documentară a Bucureşrecunoştinţei); a inaugurat parcul de distracţii tiului ca reşedinţă domnească • 11.10.1810 – primul festival Walt Disney World Resort, în a lui Radu cel Frumos, Domn Oktoberfest; onoarea fratelui său decedat, al Ţării Româneşti între 1462- • 10.10.1857 – începe construcWalt Disney; 1478; ţia Universităţii Bucureşti • 17.10.1979 – Maica Tereza • 12.10.1492 – Exploratorul după planurile arhitectului primeşte Premiul Nobel penCristofor Columb a ajuns pe Alexandru Orăscu; tru Pace, datorită acţiunilor de insulele Bahamas. A navigat • 01.10.1875 – Ion Creangă a sprijinire a săracilor din Calcutspre vest pentru a descoperi debutat în Convorbiri literare ta (India). Este beatificată în o nouă rută spre Asia, dar a cu Soacra cu trei nurori; 2003 de către Papa Ioan Paul descoperit un nou continent, • 01.10.1908 – Henry Ford a înal II-lea; America; ceput comercializarea primului • 16.10.2004 – Radio3Net devi• 14.10.1789 – Preşedintele automobil de serie, denumit ne primul radio românesc care George Washington proclamă Model T, la preţul de 825$; emite exclusiv pe internet.

PERSONALITĂŢI ALE LUNII OCTOMBRIE 18.10.1967 – Ştefan Bănică Jr. – a debutat ca actor în filmul Eroii nu au vârstă (1984) şi devine cunoscut pentru interpretarea personajului Mihai din seria de filme Liceenii.

Debutează în lumea muzicii cu albumul Un actor/un rock´n roll (1992), urmat de multe altele recompensate cu numeroase premii, discuri de aur şi de platină.

26.10.1980 – Cristian Chivu – a început fotbalul la Reşiţa, a jucat apoi la Universitatea Craiova (1998-1999). De acolo, a plecat la Ajax (1999-2003), unde, în urma evoluţiilor remarcabile, a fost numit căpitan al acestei echipe, dar şi al echipei naţionale.

Din 2007, Cristi joacă pentru Internazionale Milano, alături de care câştigă competiţia între cluburi Liga Campionilor.

Portretul unui grafician: Mădălin Adrian Lungu Mulţi dintre voi îl cunoaşteţi. Este colegul vostru de la clasa a X-a F. Ceea ce ne era oarecum necunoscut despre Mădălin ar fi talentul său la desen. Fără excepţie, toate ilustraţiile făcute “manual” îi aparţin. Fie că este vorba de “şapourile” grafice ale fiecărui dosar tematic, fie că este vorba despre natura moartă reprodusă în dosarul Generaţia nouă. Îi mulţumim şi îi dorim mult success mai departe.

08

La mulţi ani!

Luna octombrie este lună aniversară pentru colegiul nostru. Iată 10 motive pentru a ne bucura #1: 64 de ani de existenţă! împreună!

Am luat naştere în 1948, sub numele de Şcoala Medie Tehnică de Industrie Alimentară, prima de profil, cu sediul în Bucureşti, str. Popov nr. 56 (azi General Berthelot). Am avut iniţial 20 de dascăli şi cinci clase, reprezentând fiecare o secţie (panificaţie, #2: tutela spirituală a fermentative, conserve, ulei şi produse zaharoase). oenologului Dumitru Moţoc In 1993, s-a produs învestirea şcolii cu numele profesorului #3: 60 de ani sub acelaşi acoperiş dr. docent Dumitru Motoc, În 1952, sub patronajul Fabricii fapt apreciat ca recunoastere Muntenia, a fost ridicată clădirea a prestigiului pe care îl are principală, ce se află încă în numele marelui dascăl, reabilitare. Avea 24 de săli de clasă, fondator de şcoală şi om de stiinţă. un laborator şi o sală de sport

#6: noi!

Atât de mulţi, veseli şi mereu cu poftă de viaţă!

Toţi! Şi dascăli şi elevi!

#4: prezenţă!

Inclusiv în spaţiul virtual. Şi nu doar prin generaţiile foarte tinere! (vezi foto alăturate din 1978! acestea există pe un cont de facebook!)

#7: tradiţia! #8: implicarea în proiectele internaţionale #9: expertiza în învăţământul tehnic

#10: puterea de a ne

#5: elevii noştri merituoşi Mulţi dintre ei sunt laureaţi ai diverselor concursuri şcolare şi extraşcolare

reinventa mereu!

Oricând gata de „restart”!

09

Cu lumea-n cap: Sinaia O tabăra de neuitat ŞCOALA TV Balkanic Festival Şi noi am fost la Noaptea cercetătorilor Notiţe de… parcurs Parada elevilor bucureşteni „Omul nu poate ajunge om decât prin educaţie!”

10

Cu lumea-n cap: Sinaia “Căldură mare, mon cher!”, ar fi spus Caragiale, dacă ar mai fi trăit. Bucureştiul este deja încins şi nu suntem decât la început de iunie. E bine că vine vara. Chiar dacă este deja foarte cald. E bine şi că se termină şcoala, adaugă un autocar întreg de adolescenţi care, la sfârşit de an şcolar, se întreabă Noi unde fugim de-acasă? Simplu de răspuns, având în vedere canicula timpurie: la munte. Şi munte a şi fost. Cu tot tacâmul!

Prahova rules! Traseul – unul clasic: Muzeul Nicolae Grigorescu (Câmpina) – Muzeul Iulia Hasdeu (tot Câmpina) – Cota 1400/ Castelul Peleş (Sinaia). Înainte de toate, ne-am oprit la Casa Memorială ” Nicolae Grigorescu” din Câmpina. Refăcută, după un incendiu devastator, impresionează prin rafinata împletire a frumuseţii austere a interioarelor rustice cu luxura senzuală a iatacurilor otomane: cergi, laviţe, pistoale, măsuţe cu încrustaţii în sidef. Tablale de aramă, ulcioare cositorite din alte vremuri. O bibliotecă discretă.

Peste tot, un aer de curată, proaspătă simplitate. Şi care cu boi. Multe. Cele mai multe pe care le-ar putea vedea oricine, adunate la un loc. Cel mai mic, într-un raft de bibliotecă. Mărunt şi delicat, în rama lui aurie, cu paleta cromatică a unui braţ de copil. Ne reculegem. Apoi ieşim.

Ne aşteaptă, câţiva kilometri mai încolo, Castelul Iuliei Hasdeu. Nu are o poveste prea veselă. Un ghid ne-o spune, cu o voce lugubră, evident marcat de tragicul destin al tinerei atât de talentate, moarte la doar 19 ani, de tuberculoză. Trist, paradoxal sfârşit cu care tatăl nu se poate nicicând împăca. Atmosfera din interior este delicată, ca într-un budoar: bibliotecă hexagonală, pereţi tapisaţi, dantele; buchete de flori brodate de mama fetei prea curând

dispărute; obiecte personale şi fragmente de corespondenţă. În contrast, camera de spiritism. Şi foile pe care, se pare, Hasdeu însuşi ar fi “transcris” mesajele “trimise” de Iulia, din lumea îngerilor, în timpul transei spiritiste. Un luminator cu evidente trăsături masonice. Şi acelaşi aer încărcat de simboluri peste tot: oglinzi, heruvimi, ochi pictaţi, candelabre şi sfeşnice. Plecăm seduşi de atmosferă, dar şi uşor nedumeriţi.

Avem timp să ne limpezim gândurile prin Sinaia. Ajungem pe la prânzişor şi ne împărţim în două cete. După chef şi puteri: unii, mai temerari, plecăm spre Cota 1400. Ai ce vedea! Străzile şerpuiesc, pline de casele pitoreşti ale staţiunii regale, spre înălţimi, printre brazi. Aer răcoros. Aici de-abia a înflorit socul şi mai poţi vedea şi bujori. Facem o socoteală: la Bucureşti s-au scuturat de vreo şase săptămâni. Ajungem la punctul de telegondolă după o drumeţie de vreo două ore bune (ghinion: telescaunul era în revizie). Final destination: Trei brazi, cabana pierdută prin grohotiş. Drumul a meritat: priveliştea e năucitoare, aerul proaspăt, iar mâncarea genială! (mai ales dulceaţa de mure, pe care o primim din partea casei). Coborâm, nu tocmai convinşi de ideea că ar trebui să facem acest lucru. Dar trebuie să ajungem şi la autocar. În faţa cazinoului, îi regăsim pe ceilalţi. Au fost la Peleş. Le-a plăcut. Drumul e splendid, iar castelul – o minunată bijuterie vizuală ce se iveşte, încântător şi surprinzător, dintre brazi tocmai când te întrebi dacă mai ai mult de mers până acolo. Vizita? Ei… o adevărată incursiune în atmosfera casei

11

regale: lux, rafinament, gusturi impecabile, alegeri cromatice minunate. Reţinem: coroana regală “bijuterită” dintr-un tun capturat pe front, colecţia de arme a Maiestăţii Sale Carol I, trista moarte a prinţesei Măriuca, statutul de invitat permanent al lui George Enescu.

Părăsim Sinaia încărcaţi de energia muntelui. Şi de amintiri. Şi de gânduri… Soarele ne salută vesel de peste creste. Vom reveni. Cu siguranţă, când vom mai fugi de acasă.

A consemnat, Dr.Nataşa-Delia Maier

O tabăra de neuitat În vacanţa de vară, între 23 şi 30 august 2012, a fost organizată, de Primăria Municipiului Bucureşti, deja tradiţionala tabără pentru elevii activi şi merituoşi, la mare. Unde? Păi unde e mai multă viaţă şi mai mult tineret decât în staţiunea Costineşti. Bineînţeles, am fost însoţiţi şi de câteva

simţeam în dispoziţia necesară. Nu vrea să participe niciun elev; asta până când au sosit “argumentele sensibilizatoare”: dacă ne înscriem şi câştigăm cel puţin un titlu, drept răsplată puteam merge într-un club. Auzind acestea, bineînţeles că s-au inscris mai mulţi. Tema concursului ar fi trebuit să fie funny night (o noapte amuzantă), aşa că s-a hotărât ca băieţii să se deghizeze în fete şi fetele în băieţi. Dacă nu, atunci în animăluţe. Bineînţeles, ipostazele alese au fost foarte, foarte hazlii. Am avut iepuraşi şi pisicuţe, Lady Gaga şi al ei Alejandro. Mai ales ale băieţilor ţinute au fost extrem de comice şi astfel au reuşit să câştige toate locurile de frunte.

Una peste alta, ne-am dat seama că a fost o tabără frumoasă, deoarece am avut libertatea pe care şi-o doreşte orice copil. Profesorii nu au fost foarte exigenţi cu noi şi toţi am fost relaxaţi (a contribuit şi joggingul matinal din ziua a doua… dar what happened in the camp stays in the camp). Am dintre doamnele profesoare din liceul nostru. Ajunşi avut oportunitatea de a cunoaşte persoane noi şi de acolo, după un drum luuuung, toţi cei 45 de moţoci a ne mări cercul de prieteni (iată dezlegarea mistam fost cazaţi, fără prea multe întrebări, la hotelul erului şi răspunsul la cea mai chinuitoare întrebare Belvedere (nici acum nu înţelegem legătura dintre a voastră legată de ce caută X sau Y în clasa noastră? numele şi aspectul vilei…), unde am stat în grupuri La cine e în vizită?). de câte 3, respectiv 4 persoane în cameră.

Dacă aţi ratat această tabără, este mare Masa o luam, în fiecare zi, la “restaurantul” păcat! Dar niciodată nu e prea târziu. Dimpotrivă, (dacă acea linie de autoservire o putem numi aşa…) hotelului Regal, cu toate că mâncarea nu a fost prea grozavă. Ne-am promis, în compensaţie, să stăm departe tot anul de margarină, crenvurşti şi diverse “chestii” pane.

Pe plajă se putea practica tot felul de jocuri, precum campionate de volei sau fotbal organizate de echipa voluntarilor PMB sau întreceri ad-hoc de rezistenţă (provocate, de obicei, de cei care se simţeau plini de energie după micul dejun şi capabili de a se întrece la flotări fără număr sau îngropatul în nisip). Într-una din seri, organizatorii au hotărât să facă un concurs de miss şi mister. Sincer? NU ne

12

aveţi grijă, de-a lungul anului şcolar, să fiţi harnici şi să luaţi note bune, ca să dovediţi cât suntem de active şi merituoşi. În cazul în care se mai organizează o asemenea tabără, sigur nu o să regretaţi că aţi fost premianţi sau că aţi participat la proiectele şcolii noastre. Şi vă veţi felicita că n-aţi ratat o astfel de unică ocazie.Trebuie să mergeţi neapărat, între noi fie vorba! Nu veţi regreta nici măcar o secundă, vă promit eu!

Mădălina Miroiu (clasa a X-a D)

ŞCOALA TV SAU… CUM FACI SĂ DISPARĂ DE LA 15.00 LA 16.00 ELEVII DE PE PLAJĂ Să nu mă întrebaţi despre părerea mea în legătură cu tabăra desfăşurată în perioada 23-30.08.2012!

Despre mare, numai de bine. Am dat like umbrelei de soare, valurilor şi saltelei aproape toată ziua. Mai puţin între trei şi patru. Motivul? Proiectul ŞcoalaTV, organizat tot din iniţiativa Primăriei Municipiului Bucureşti şi susţinut de Sorin Lupaşcu, un om televiziune cu o carieră nu doar îndelungată, ci şi consistentă şi impresionantă. Omul despre care vă vorbesc a trecut prin mai toate televiziunile importante din România (ProTV, Antena1, TVR) şi are la activ cursuri de perfecţionare în SUA. Sorin Lupaşcu este unul dintre cei mai respectaţi jurnalişti muzicali din ţara noastră. Mai mult, la fiecare sfârşit de săptămână, găzduieşte emisiunea Total Weekend, difuzată la TVH 2.0, în cadrul căreia, ca preşedinte al Asociaţiei Jurnaliştilor Muzicali din România, nu se sfieşte să promoveze talentul muzical adevărat, indiferent de genul abordat.

La ŞcoalaTV am învăţat (măcar teoretic, căci singurul mare punct slab al cursului a fost că nu ne-a oferit suficient oportunitatea de a lucra practic) cum se realizează o emisiune de televiziune, in ce constă aceasta şi care sunt etapele dezvoltării succesului în televiziune. V-aţi fi gândit vreodată că aveţi nevoie de cel puţin cinci camere ca să filmaţi correct în platou? Sau că lumina e exact ca mâncarea din tabără: caldă sau rece, bună sau rea?! Şi că, într-o emisiune, echipa din faţă nu constituie nici măcar un sfert din oamenii necesari bunei desfăşurări a treburilor? Că trebuie să scrii scenariul fiecărei emisiuni din avans şi că poţi pune în valoare sau ruina capitalul de imagine al unei frumoase domniţe doar filmând-o dintr-un unghi anume? Iată pentru ce motive aş recomanda totuşi, dacă vă întâlniţi cu acest tip de proiect/ curs, să nu îl rataţi.

A consemnat pentru voi, Cristian Dan (clasa a XII-a B) P.S. În fotografie: noi, cei mulţi, gălăgioşi şi veseli, în ziua absolvirii

13

Balkanic Festival Festivalul Balkanic a avut loc între 23 şi 25 septembrie 2012 la Grădina Uranus din Bucureşti.

Acest festival este acum abia la cea de-a doua ediţie, dar zilele închinate spaţiului balcanic reprezintă primul eveniment de muzică şi cultură de acest gen din România.

În cea de-a doua zi de festival, 24 septembrie, spectacolul a începu cut cei de la Ternipe Muro Shavo, o formaţie de muzică ţigănească din Ungaria, ai cărei membri au reuşit foarte repede să strângă o mulţime de lume în jurul scenei. Atmosfera s-a animat aproape imediat. Apoi, au urcat pe scenă cei de la Mahala Rai Banda, formaţie care, ca de fiecare dată, a reuşit să-i facă pe spectatori să cânte împreună cu muzicienii. Ştafeta a fost preluată grupul Baba Zula, un band turcesc, fondat în 1996, specializat într-un gen muzical mai

puţin cunoscut nouă, cel psihedelic, dar care a oferit fanilor săi un spectacol live de-a dreptul memorabil. Reprezentaţiile lor ritualice sunt un melanj artistic ce reuneşte dansatoare din buric,costume impresionante, poezie, teatru şi desen, un festin audio-vizual incitant. În ciuda faptului că ne aflam la un concert, atmosfera festivalului era foarte linistitoare, tocmai datorită oamenilor. Adevăratul spirit balcanic a ieşit din plin la iveală: toţi se comportau foarte frumos unul cu celălalt, chiar daca nu se cunoşteau între ei, cinsteau un pahar de vin fiert cu scorţişoară în sănătatea lor sau împărţeau câte un măr copt. Ce mai! Adevărată atmosferă de sâmbătă de toamnă, care a fost completată de bunătăţi la ceaun, precum fasole cu ciolan, varză cu costiţă, gulaş, sarmale cu mămăliguţă, pljeskavica sârbească pe grătar, dovleac copt, bragă, cofeturi (dacă nu ştiaţi, acesta este un nume vechi pentru dulciuri) şi de un must dulce şi răcoritor, foarte proaspăt.

Carla Fontanelli (clasa a XII-a H)

Şi noi am fost la Noaptea cercetătorilor Noaptea Cercetătorilor este un proiect iniţiat de Uniunea Europeană ce se desfăşoară în toate ţările membre şi afiliate în cea de-a patra vineri a lunii septembrie. Evenimentul, organizat în Bucureşti de Institutul de Fizică Atomică, se bucură de sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, ca şi de cel al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, scopul principal fiind acela de a aduce împreună cercetătorii şi publicul larg, de a promova ideea de muncă de cercetare în rândul tinerilor şi al publicului larg, în general.

Se doreşte astfel schimbarea percepţiei actuale, prezentarea lor ca membrii activi ai societăţii şi, în

14

acelaşi timp, stimularea tinerilor pentru a lua în considerare o carieră ştiinţifică. În anul 2012 s-a ajuns la cea de-a şaptea editie, prin care s-a marcat închiderea lucrărilor conferinţei Diaspora în cercetarea ştiinţifică şi în învăţământul superior din România şi la care au luat parte importante universităţi, institute şi centre de cercetare din Bucureşti şi din ţară, precum: Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive, Agenţia Spaţială Română, Universitatea din Bucureşti, Universitatea „Politehnica” Bucureşti. Evenimentul a inclus prezentări şi experimente ale cercetătorilor români şi străini, teleconferinţe şi, pentru prima dată, transmisiuni în direct de la CERN şi de la Agenţia Spaţială Europeană. Credeţi-ne, colţul de vizionări cu fotoliile „puf” şi tabureţii din burete a fost foarte animat!

Mai ales în timpul proiecţiei filmului Discovery Prin gaura de vierme prezentat de Morgan Freeman!

Standurile universităţilor, institutelor şi centrelor de cercetare participante s-au pregătit să ne ofere şansa de a fi „parteneri de cercetare” ai oamenilor de ştiinţă români, dar şi străini, prin diversele experimente derulate.

Pentru o seară, am interacționat direct cu oamenii pasionați de stiință și inovație, cu realizările și poveștile lor din spatele muncii de cercetare. Activităţile au permis interacţiunea directă cu cercetătorii, prezentarea experimentelor ştiinţifice într-un mod simplu şi distractiv, implicarea în activităţi pregătitoare care să încurajeze contactul ulterior cu cercetătorii şi domeniile lor de activitate.

Pe durata evenimentului, am primit un paşaport pentru ştiinţă în care am putut strânge ştampile de la prezentatorii proiectelor (doar trebuia să dovedim cumva tuturor că noi chiar am fost acolo! Şi că am avut ce asculta!). Institutul de fizică seismică a avut ca proiect prezentarea funcţionării pe viu a seismografului, aparat care înregistrează orice mişcare ce se produce la nivelul scoarţei terestre; ca experiment amuzant, am putut să înregistrăm fluctuaţiile provocate de propriul „tropăit”. Institutul Naţional al Sportului a adus echipamente militare de luptă (veste cu senzori, căşti) şi arme reale, pe care le puteam ţine în mână. Imaginaţi-vă că aţi juca Counter strike de-adevăratelea! Ce nu ştiam însă e că echipamentele sunt aşa de grele, în realitate, încât după numai cinci minute nu mai pot fi ţinute în mână. Darmite să mai şi tragi la ţintă! Institutul de fizică atomică ne-a reţinut atenţia cu un experiment despre magnetism. Şi pentru că am ştiut să răspundem la câteva întrebări despre magnetizare, am primit cadou magneţi.

Nu am reuşit, din păcate, să ghicim câte beţe de chibrit erau într-un borcan, altminteri le-am fi câştigat şi pe acelea. Interesantă a fost şi întâlnirea cu familia profesorilor Groza, universitari de origine română.

Doamna profesor Ioana Groza, o fire foarte veselă (după cum se vede în fotografie), specialistă în fizică cuantică, ne-a onorat cu atenţia dumneaei şi ne-a făcut să ne simţim mândri de noi înşine, pentru că ne-a vorbit despre valorile româneşti, ne-a oferit argumente pentru a ne simţi mândri ca popor şi ne-a prezentat motive pentru care ar trebui neîncetat să aspirăm la mai mult. Cu adevărat vedete ne-am simţit când am participat şi la un interviu, care va putea fi vizionat pe site-ul evenimentului, începând cu luna noiembrie. A mai avut loc şi un concurs, am completat chestionare de feed-back şi neam promis că ne vom întoarce şi la anul care vine!

A consemnat în numele ştiinţei, Ştefan Bogdan Muscalu (clasa a XII-a H)

15

Notiţe de… parcurs -

Parada elevilor bucureşteni

• Peste 20.000 de elevi s-au adunat sâmbătă dupăamiaza în faţa Sălii Palatului pentru a participa la parada care avea să fie urmată de un concert în Piaţa Constituţiei. Acest eveniment, organizat de Centrul de Proiecte și Programe Educaționale și Sportive pentru Copii și Tineret din cadrul Primăriei Municipiului București, împreună cu Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Consiliul General al Municipiului București și Școala Democrației, a avut loc pe 29 septembrie începând cu ora 15:00, reunind aproximativ toate liceele bucureștene, ba chiar și unele școli generale ori cluburi de dans. Chiar dacă niciunul dintre noi (fie organizator, profesor ori elev) nu ne așteptam ca parada să înceapă fix la ora stabilită, colegii noştri au venit cu dragă inimă cu mult înainte ca ceasul să apropie de ora trei după-amiaza pentru a ne asigura locul. După vreo 45 de minute de așteptare, aclamări și căldură ucigătoare, parada a luat-o din loc, înaintând pe Calea Victoriei. (A.I.) • Parada elevilor se desfăşoară în fiecare an de Ziua Elevilor Bucureşteni, încă din anul 2009 (atunci a fost aprobată de Guvern ca activitate menită să marcheze Zilele Bucureştiului), acum fiind la cea de-a patra ediţie. Ne-am întâlnit ca să ne reprezentăm liceul atât prin cântece, cât şi prin afişe cu versuri compuse de noi, defilarea derulându-se fără niciun incident. Aceasta a avut rolul de a pune în valoare fiecare instituţie de învăţământ din Bucureşti, prin intermediul elevilor dornici de a demonstra originalitate, implicare şi entuziasmul specific tinerei noastre generatii, în astfel de organizaţii. Am parcurs traseul: Sala Palatului, Calea Victoriei, Splaiul Independenţei, Bulevardul Unirii până la destinaţia mult aşteptată, Piaţa Constituţiei. Datorită acestei parade, traficul a fost restricţionat între orele 17:00 şi 23:00, şoferii fiind îndrumaţi să circule pe rute ocolitoare pentru a ajunge în centrul capitalei. (A.L.)

16

• Nu pot spune că nu au fost anumite licee ce să nuți sară în ochi, ca de exemplu: Onicescu, Basarab, Mihai Eminescu ş.a; nici liceul nostru nu a fost mai prejos şi am făcut o atmosferă pe cinste: am fost foarte numeroşi anul acesta şi sper că ne-am făcut simţită prezenţa la paradă.(A.I.) • Fiecare liceu, de fapt, a fost amintit prin prezenta elevilor săi la paradă: au existat şi liste de prezenţă pe care le-au completat doamnele şi domnii profesori care neau însoţit, menţionând numărul celor însoţiţi.

Din liceul nostru au fost prezenţi aproximativ 170 de elevi, atât elevii din clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a, cât şi – surprinzător – bobocii, susţinători fervenţi ai şcolii noastre după abia două săptămâni de când au început cursurile. Am ajuns in Piata Constitutiei in jurul orei 17:00,unde am asistat la un concert susţinut de Smiley, Alex Velea şi Dj Project împreună cu Adela. Fiecare artist ne-a încântat cu melodiile lui, făcând atmosferă atât prin muzică house, pe gustul nostru, cât şi prin melodii dance şi pop, până în jurul orei 21:00. (A.L.) • Odată ajunși în Piața Constituției. concertul a început (după ce, desigur, au fost prezentați organizatorii) și nu oricum, ci cu Alex Velea. Acesta, aclamat de fanele înnebunite, a interpretat Don’t say it’s over, Secret Discret, Când noaptea vine, Whisper, Dragoste la prima vedere, Yamasha, Minim doi, ba chiar și piese celebre precum Danza Kuduro (Don Omaf feat. Lucenzo), Party Rock Anthem (LMFAO), Tonight I’m lovin’ you (Enrique Iglesias), Bumpy Ride (Mohombi feat. Pitbull ).

Velea ne-a făcut chiar și o surpriză: împreună cu dansatoarele lui au dansat pe arhicunoscuta melodie Gangnam Style (PSY). Acesta și-a încheiat prestația prin a Stinge Lumina împreună cu Ruby. În continuare, am avut parte de o perspectivă jazz de la nimeni altul decât Smiley! Vocea acestuia a răsunat în întreaga Piață a Constituției pe cunoscutele Plec pe marte, Love is for free, În lipsa

mea, Designed to love you, Dead man Walking, Preocupat cu gura ta, Am bani de dat (precum noi toţi), Cea mai tare piesă, Dream Girl, Oficial îmi

merge bine, I wanna know your name (Swedish House Mafia), dar și I gotta feeling (Black Eyed Peas) cu niște versuri total speciale. Concertul a fost încheiat de Dj Project și Adela Popescu, antrenându-ne cu piesele Mi-e dor de noi, Plouă încet și Hotel. Adela a încheiat seara prin a ne spune un călduros „Bun rămas“, punând capăt acestui eveniment primit cu brațele deschise nu numai de elevi, ci și de restul bucureștenilor. (A.I.) Au consemnat pentru voi, Alexandra Iuhaş (clasa a XI-aB) şi Andreas Lixandru (clasa a XII-a H)

„Omul nu poate ajunge om decât prin educaţie!”

Vorbele nu îmi aparţin. Aş fi vrut să le rostesc. Ca fiecare dintre noi, de altfel.

Dar ne-a luat-o înainte Immanuel Kant.

Dincolo de ideea dictonului, aparent simplu, e o întreagă lume: şcoli şi licee, copii – mai mari sau mai mici – şi dascăli.

Tuturor ni se adresează îndemnul la educaţie. Am ţinut să ni-l reamintim vineri, 5 octombrie, când am sărbătorit Ziua Internaţională a Educatorului. În Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moţoc, această sărbătoare a fost marcată, fapt sesizabil în atmosfera festivă, relaxată, de încercarea de a privi „prin ocheanul întors”. Perspectivele s-au răsturnat şi, la fel cum zi de zi elevii ne invită să reflectăm asupra adolescenţei, să ne întoarcem la o vârstă pe care mulţi am considerat-o derutantă, noi i-am îndemnat ca, prin activităţile extraşcolare şi de educaţie informală să mediteze asupra imaginii, rolului şi responsabilităţilor dascălului. Incursiunile prin muzee, Grădina Botanică, Centrul Vechi au fost tot atâtea prilejuri de a ne prezenta unii altora din perspective inedite. Am fost ghizi şi „oameni-resursă” în ce priveşte istoricul oraşului. Am fost cei mai simpli dintre bucureşteni şi ne-am bucurat de frumuseţea sălbatică a unei zile însorite de toamnă. Am ecologizat alei prin parcuri, pentru că, la noi, ideea de protejare a resurselor naturale este un ideal de frunte.

Ne-am jucat şi am reînvăţat arta de a ne distra frumos împreună. Am vorbit, în Centrul de Documentare şi Informare al şcolii, despre roluri şi imagini ale profesorului. Nu oricum: citind, cu nostalgii uneori abia înţelese din paginile lui Grigore Băjenaru.

Cismigiu&Comp.dovedeşte, la atâţia ani distanţă, că nimic nu s-a schimbat fundamental. Nici şotiile, după cum ne asigură cu simpatie dumnealor, „oa-

menii mici” (M.H.Simionescu); nici simpatiile: evocăm, cu drag, uneori cu nostalgie, pe alocuri cu umor – şi de o parte şi de cealaltă – imagini ale profesorilor care ne-au marcat. Dezbatem, stabilim procente şi scoatem, precum magicianul un iepure din joben, formula dascălului perfect: doză triplă de suflet, cel puţin o găleată de pasiune; neapărat măcar un fir de autoironie; şi muuuultă toleranţă. Musai să fie un „bun profesionist”. Trecem cu umor peste preconcepţii şi ne pregătim să înfruntăm, în comun, discuţia cu psihologul Agenţiei Naţionale Antidrog. Tematica? Tentaţii interzise. Sfidarea legilor. Transcenderea limitelor. Şi ne amintim că totuşi suntem adolescenţi. Măcar unii dintre noi.

Urmează jocuri educative. Şi preselecţii: pentru miss, pentru mister, pentru majorete. În concluzie? A fost o zi frumoasă. Şi lungă. Mai ales senină. Ni s-a urat La mulţi ani! Şi mă adaug, la rându-mi, vocii elevilor: La mulţi ani!, dragi colegi! Să avem un an mai senin şi cu mai multe succese care să ne răsplătească puterea de muncă!

Dr.Nataşa-Delia Maier

17

Puntea peste generaţii Recenzii în oglindă şTIAŢI CĂ?

18

Puntea peste generaţii Puntea peste generaţii este un spaţiu publicistic privilegiat, dedicat întâlnirii cu foştii elevi, absolvenţi ai Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moţoc.

Mulţi dintre ei s-au făcut remarcaţi prin carierele deosebite, prin realizările neaşteptate, prin faptul că au reuşit „să facă diferenţa” în domeniile în care lucrează. În fiecare număr ne propunem deci să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte (cum ar fi zis Nichita...) cu un astfel de absolvent remarcabil.

Despre şcoala noastră cu drag… - de vorbă cu ing.

Lucica Stanciu Ştim cu toţii cât de „special” şi deosebit este profilul liceului nostru, unul dintre nu prea numeroasele centre ale învăţământului tehnic din domeniul industriei alimentare din ţara noastră. Poate că tocmai natura deosebită şi „plină de viaţă” a acestui domeniu îi face pe absolvenţi să aleagă studiile universitare din sfera chimiei sau a tehnologiei domeniului alimentar. Iar uneori, din când în când, atunci când norocul ne surâde, unii dintre absolvenţi se întorc, spre a deveni dascăli. Spre a transmite şi altora învăţătura pe care au primit-o aici. La Moţoc.

A consemnat: prof. Valeria Roşca V.R.: - Doamna Lucica Stanciu, sunteţi absolventă a spunea sau făcea. Într-una dintre ore, pusese acestui liceu. Ne povestiţi despre el? cam multe note de 4 şi, simţindu-se întristată L.S.: - Da, am absolvit acest liceu, pe vremea când se de situaţie, şi-a dorit să se binedispună. Ne chema Liceul Industrial Nr. 15. Dar profilul era spuse: ,,hai să ascultăm pe cineva căreia să-i acelaşi: liceu de industrie alimentară. dau o notă mare!” Şi mă numi pe mine! Am V.R.: - Cum era viaţa de liceu pe atunci? avut impresia că mi s-a deschis pământul S.L.: - Ştiţi, atunci când văd filmul Liceenii, mă sub picioare şi că mă va înghiţi. M-am înroşit regăsesc în anii mei de liceu. Îmi amintesc până în vârful urechilor, m-am ridicat, mi-am de uniforma cu sarafan bleumarin cu cămaşă aranjat bentiţa strânsă zdravăn pe urechi şi, bleu sau albă, de bentiţa albă care prindea cu o voce pierdută, mi-am cerut iertare: „nu părul, de matricola obligatorie, prinsă în m-am pregătit pentru lecţie”. Tocmai atunci piept. (n.r.: matricola era numele sub care era îmi găsisem şi eu cu cale, din cine ştie ce motiv, cunoscută bucăţica textilă ce avea brodată să nu învăţ. Doamna a rămas surprinsă, tare numărul matricol, unic pentru fiecare elev, neplăcut surprinsă şi, clătinând nemulţumită pe care fiecare dintre voi îl poate găsi în din cap, m-a iertat: eram una dintre elevele carnetul de note) Îmi amintesc cu nostalgie care, de regulă, învăţau. Nu se aşteptase de atmosfera din clasă, de concursurile dintre ca tocmai eu să nu mă pregătesc vreodată clase… Atmosfera era mult mai competitivă. pentru oră.

V.R.: - Cum erau profesorii?

V.R.: - Ştiu că aţi urmat studiile Facultăţii de Industrie S.L.: - Erau oameni deosebiţi, pe care îi divinizam.

Alimentară –Bucureşti şi, după câţiva ani de V.R.: - Vreţi să ne povestiţi despre o amintire dragă lucru în producţie, aţi venit la catedră. Cum inimii dumneavoastră? a fost prima zi ca profesor? Mai ales că aţi S.L.: - E vorba de oră de Limba şi literatura română. devenit dascăl tocmai în liceul în ale cărui Aveam o profesoară care-mi era tare dragă, bănci v-aţi aşezat odinioară ca elevă! regretata doamnă Verman, o lady prin fineţea S.L.: - Emoţionantă! Intram în cancelarie. Mă ei, prin eleganţă, prin distincţia în tot ceea ce întâlneam cu profesorii mei. Dar cea mai

19

emoţionantă a fost întâlnirea cu doamna V.R.: - Pentru elevii noştri aveţi un mesaj?

Verman, căreia i-am cerut iertare că o S.L.: - Da! Să înveţe să-i respecte pe cei din jur. Vor supărasem atunci. Mă privea cald, cu multă câştiga, în felul acesta, mult mai mult respect, înţelegere, dar mai ales cu mândrie. Eu, fosta mai multă prietenie. elevă a dumneaei îi eram acum colegă. Am V.R.: - Vă mulţumesc! depăşit foarte greu impresia de straniu: eu mă vedeam tot elevă, la ora de limba română…

Recenzii în oglindă Cântecul de sirenă: Harfa de iarbă

Forever young: Romeo şi Julieta

Vreţi o carte „aproape adevărată” (să explic: semi-autobiografică) a unui autor pe care profesorii îl credeau „subnormal”, dar pe care comisia examinatoare de psihiatri îl găseşte ... geniu?

Iată: Harfa de iarbă a lui Truman Capote!

(Chiar dacă nu ştiţi - încă - ce e o harfă ...)

Alte curiozităţi? Mama lui avea 17 ani când l-a născut; la 18 ani a început universitatea (şi la absolvirea ei divorţase deja - dar asta e altă poveste, a mamei). A fost dat să fie crescut de două mătuşi - la ţară (din aceste trăiri a creat Harfa ...), a învăţat singur să scrie şi să citească, a publicat un mini-roman la 11 ani (bineînţeles, despre vecini) şi a devenit faimos de la primul lui roman adevărat – Alte glasuri, alte încăperi. Apoi, câteva povestiri au accente de foarte bun thriller psihologic (cum vă plac vouă nu sunt cu vampiri, dar... aproape): Miriam, Şoimul fără cap, Arborele nopţii.

Nu ştiu dacă Truman Capote a avut cu adevărat casa din copac- despre care povesteşte în roman (e locul central al acţiunii), dar ... credem în realitatea ei. V-aţi dat seama până acum că din orice carte transpare interioritatea autorului, înţelegem cum vede el lumea din felul în care scrie? „Harfa de iarbă” povesteşte o lume în care ne simţim transportaţi, în care o să vreţi să vă întoarceţi din când în când – şi la 30 de ani, şi la ...(?) , şi la ... :) Voiam să spun despre un amestec de veselie, nostalgie, suspans, dar nicio sugestie a mea nu poate recrea atmosfera aceea. O să vedeţi, tot citind, că puţine cărţi te „trag” cu adevărat în lumea lor, încât să uiţi de tot. „Harfa de iarbă” poate face asta - e o picătură de viaţă! prof. Angelica Vişinescu

Într-adevăr, știu că nu toți sunteți fanii cititului. Pentru unii, este asociat cu o crimă, iar atunci când vă întreabă cineva despre ultima carte citită...cam 80% dați acelasi răspuns: „Să citesc?Doamne... nu am citit o carte în viaţa mea...”. Dragilor, cititul chiar nu dăunează grav sănătății sau mentalității și nici nu e pedepsit cu moartea... dar, mă rog, asta e cu totul o altă poveste. Acum...Romeo și Julieta...(William Shakespeare).

Aproape imposibil să nu fi auzit de această tragedie. Dar, cu toate că ați auzit, probabil majoritatea n-ați încercat să o citiți, măcar printre rânduri (o decizie incredibil de greșită).

Când auziți de această carte vă gândiți numai la lucruri „siropoase”,tot soiul de „dulcegării” și alte drăgălășenii, nu?

Dar nu e tocmai cum vă imaginați.

Prima dată când mi s-a recomandat, nici eu nu am vrut s-o citesc; nu prea eram pasionată de poveștile acestea de „dragoste nemuritoare”...tragice şi înconjurate de fatalitate; până când am văzut câteva citate din piesă, care m-au lăsat mască. Apoi, am căutat cartea pe internet și, spre fericirea mea, am găsit-o. Nu mă mai puteam dezlipi de povestea relativ simplă, dar tristă: cunoscându-se la un bal organizat în casa familiei Capulet, Romeo și Julieta încep a-și trăi propriul „love story”, cu toate că erau conștienți că, din cauza propriilor familii care se dușmănesc, nu pot fi împreună.

După căsătoria pe ascuns începe adevărata intrigă. V-ați dat seama, după titlu, că în centrul atenției sunt cei doi, de care vă veți „izbi” pe tot parcursul cărții, spunând o poveste unică: să găsești o iubire și să nu te supui regulilor societății este rar.

Ei sunt o adevărată excepție şi, cu siguranță, o parte din noi tânjește, visează la o poveste asemănătoare. Și încă ceva...

Romeo era trecut de vârsta adolescenței, având în jur de 20 de ani, pe când frumoasa Julieta era o simplă copilă de 1314 ani. În concluzie... dragostea nu are vârstă sau înălțime...

Dragostea e pur și simplu... dragoste. Ea se întâmplă și gata, nimic nu poate opri asta. Piesa e superbă şi v-o recomand și vouă; e o scriere care te duce cu gândul la ce îndrăgești cu adevărat și la ce prețuiești cel mai mult.

Cristina Marineanu (clasa a X-a D)

Nota redacţiei: iată şi exemplarul din biblioteca doamnei documentarist.

Valoarea sentimentală este, cu siguranţă, mult mai mare decât a exemplarului „cuminte” copertat pe care l-am găsit în librării.

20

Eu şi filmul: Some like it hot Some like it hot, sau cum noi, românii, l-am numit: Unora le place jazzul, este genul de film de care nu te poţi lipsi, genul de film care trebuie văzut de fiecare dintre noi.

Poate fi numit al doilea Titanic (sau primul, deoarece a apărut înaintea acestuia), dar acesta este un Titanic al comediei fine şi al inocenţei senzuale.

Un film produs şi regizat de Billy Wilde în 1959. Unii ar spune că un film alb-negru este demodat, când în ziua de azi filmele sunt renumite pentru culorile lor şi pentru locul în care este filmat. Ei bine, culoarea nu ar face altceva decât să strice acest film, care scoate în evidenţă fiecare trăsătură a actorilor săi şi o pune în valoare.

Culoarea este adusă de fiecare gest, de fiecare replică şi de fiecare zâmbet.

Jack Lemmon, Tony Curtis si Marilyn Monroe sunt în rolurile pricipale. Ei bine... ce trebuie să ştiţi mai mult ca să vizionaţi acest film? Jack Lemmon şi Tony Curtis şi-au jucat rolul vietii lor: pentru acesta au devenit renumiţi şi, cel mai surprinzător, au făcut asta în... fuste (pe când, nu doar în anul acela, ci chiar şi astăzi, ar fi numiţi de minţile înguste „travestiţi” şi ar fi huiduiti), devenind Daphne şi Josephine.

Dar aceştia nu numai că nu emană nici pic de vulgaritate, dar fac tot filmul mai intrigant, mai spumos şi mai amuzant.

Prezenţa celei care a fost sex-simbolul anilor 50, Marilyn Monroe (o joacă pe Sugar Kane), aduce cu ea mai mult decât talentul sau rochiile care, în anii aceia, nu numai că erau considerate deocheate, dar cu atât mai mult, nu te lasă să priveşti în altă parte. Voluptatea ei şi copilăria, inocenţa expresiilor te fac să te îndrăgosteşti de ea precum personajul lui Tony Curtis.

Jack Lemmon şi Osgood, adică Joe E. Brown, sunt un cuplu unic şi pentru anii ‘50, şi pentru un film de Hollywood!

Idila lor pare foarte reală şi indestructibilă chiar până la finalul filmului, când Osgood nu se simte deloc deranjat de veştile cum că Daphne ar fi bărbat. Replica finală a filmului îi aparţine şi a devenit renumită: „Nimeni nu-i perfect!”.

Acest film merita văzut. Şi revăzut. Şi revăzut... su­ pravieţuind anilor, încă în fruntea fil­ melor clasice şi a comediei cu bun gust.

Corina Sima (clasa a XI-a B)

Filosofia dansului pentru adolescenţi: Footloose Nu mult timp în urmă, studiourile de film americane au realizat un remake după un film muzical de succes al anilor ’80 – Footloose.

Nu mă voi referi aici la producţia recentă, ci la pelicula originală, care i-a consacrat Kevin Bacon şi pe frumoasa Lori Singer.

Nu cred că mai este nevoie, pentru cei care poate au văzut varianta recentă, să insistăm asupra subiectului.

Câteva precizări se impun totuşi.

Tânărul Ren MacCormack, un împătimit al dansului, se mută împreună cu familia lui într-un orăşel de provincie, unde constată că tinerii şi proaspeţii săi colegi de liceu nu ştiu sau, mai bine zis, nu pot (pentru că le este interzis)... să se distreze. Cum pentru el dansul reprezintă principalul mod de eliberare a energiilor (chiar şi a celor negative), numai gândul că la terminarea liceului elevii nu se vor bucura de un bal de absolvire... îl sperie.

Aceasta pentru că liderul spiritual al comunităţii, respectatul şi respectabilul reverend Shaw Moore (interpretat cu talent de John Lithgow), înfierează în predicile lui muzica pop şi rock and roll ca genuri responsabile pentru coruperea generaţiilor tinere. (Justificabil: nu cu mult timp în urmă, reverendul şi-a pierdut fiul într-un accident de maşină, rezultat al teribilismului propriu vârstei... după un chef-monstru.) Dar Ren ştie ce este echilibrul şi se ambiţionează să-l convingă pe Moore că dansul pe noile ritmuri nu conţine un mesaj nociv şi nici nu îndeamnă la violenţă, autodistrugere sau comportamente antisociale. Va găsi o aliată în însăşi fiica reverendului, rebela (uneori) Ariel, care poartă cu tatăl ei (pe care totuşi îl respectă şi îl iubeşte) un etern „duel al generaţiilor”. Finalul ne arată însă că regizorul nu crede în această formulă, adesea golită de conţinut. Conflictul este atenuat şi stins de firea şi comportamentul lui Ren care îl „învinge” (sau mai degrabă îl „convinge”) pe reverend cu propriile arme – argumentele biblice, luând ca exemplu dansul marelui rege David, după victoria lui asupra filistenilor.

Fiindcă ce altceva înseamnă dansul decât... sărbătorirea vieţii? „Ecleziastul ne asigură că vine o vreme pentru orice lucru pe pământ. Vreme de râs şi vreme de plâns. Vreme de jelit... şi e şi o vreme de dansat. A fost o vreme pentru această lege... dar acum a trecut. Vedeţi, e vremea noastră de dansat. E felul nostru de a sărbători viaţa. Aşa a fost la început. Aşa a fost dintotdeauna. Aşa trebuie să fie acum.”

Manifest al tuturor generaţiilor tinere, Footloose este unul dintre acele filme care nu îmbătrânesc niciodată. prof. Corneliu Şenchea

21

Cine este Doc şi cum de nu îl cunoaşte Songs of a ladies’ man: ultimul concert lumea? al lui Leonard Cohen la Bucureşti

Sau altfel spus, cum de îmi place mie? Nu doar pentru felul cum se autocaracterizează: „Fac muzica mea cretină şi nu ţin cont de nimic în creaţie. Sunt relativ dus cu capul.” (nu e glumă! Chiar aşa spune despre sine). Doc este un cântăreţ român de hiphop, născut în 1980, în Bucureşti (am şi început să vorbesc în rime!). De-a lungul vremii, a avut numeroase nume de scenă (sau... să le zic eu... deghizări?!): Dogg Tagg, Doktor Lirik, L Doctor, L Doc, Nate Doc, Hot Doc. Acum, preferă să i se spună, simplu, Doc. De ce nu este cunoscut? Pentru că muzica lui aparţine unui gen de nişă. Să fim serioşi: rap se ascultă destul de puţin, azi, în rândul nostru. Mai mult, într-un astfel de gen mai puţin ascultat, el „Dragi prieteni, nu ştiu dacă vom mai avea însuşi este un cântăreţ de nişă, un artist neobişnuit, norocul de a ne mai vedea vreodată. Tocmai de dar foarte apreciat în rândul cunoscătorilor. aceea, în această seară, când suntem aici, vrem să dăm totul!” – Leonard Cohen, la 22 septembrie, în deschiderea ultimului concert bucureştean, dulceamărui, de poveste... Un ochi mi-a surâs la ideea celor aproape patru ore de concert (arătaţi-mi unul din „cunoscuţii” zilei care să cânte la fel de mult, la fel de frumos, cu acelaşi sentiment al reverenţei faţă de publicul venit să asiste!). Celălalt ochi mi-a plâns: într-adevăr, cred că a fost ultima binecuvântată ocazie de a-l asculta live – Leonard Cohen a împlinit cu o zi înainte de concert frumoasa vârstă de 78 de ani. Într-o permanentă poziţie de reverenţă, cântând cu ochii mai mult închişi, ca într-o meditaţie, artistul a deschis prin concertul bucureştean turneul Old ideas. Piese precum “In My Secret După numeroase piese pe compilaţii şi ani Life”, “Suzanne” sau “Dance me to the end of love” de colaborări cu unele dintre cele mai cunoscute fac dovada (de parcă ar mai fi nevoie!) a muzicii nume ale rapului underground (Nwanda şi Deliric, pătrunzătoare, a versurilor cu mesaje puternice, împreună cu care a înfiinţat Trilogia şi, ceva mai a sensibilităţii şi talentului muzical şi literar al lui târziu E.L.I.T.A. – Enunţ literalemente imperceptibil Cohen. După îndelungatele aplauze finale, aşezat tacticienilor anti-metaforă, Da Hood şi RACLA), în genunchi şi cu capul descoperit, Leonard Cohen înfiinţează CTC (aka Controlul Tehnic de Calitate) a mulţumit publicului pentru prezenţă şi pentru şi casa de discuri Facem Records. Se poate spune “privilegiul şi onoarea de a cânta în România”. că acestea au fost rampele de lansare pentru Moment foarte tulburător! Simţeam că mi se numeroase voci de rap underground. Primul album umezesc ochii de emoţie şi tristeţe la gândul că, mai solo, Scăpat de sub control, îşi justifică din plin mult ca sigur, a traversat oceanul pentru a-şi lua, rând numele: 22 de trackuri, în total 80 de minute de pe rând, „la revedere” de la ţările şi oraşele de suflet. „foc liric continuu” la care contribuie, printre alţii, Mai ales că trăieşte de mulţi ani în recluziune. Dacă Cedry2k, Maximilian, Guess Who, Mike Diamondz, nu ştiaţi, artistul canadian a părăsit scena muzicală Bitză. Un an mai târziu, se lansează al doilea album, la începutul anilor ‚90, pentru a trăi într-o mănăstire Lucrare de control, despre care nu pot spune decât budistă din California, unde a devenit călugăr şi a un singur lucru: e pur şi simplu demenţial! primit prenumele Jikan, care înseamnă „tăcere”.

Tudor Valentin Militaru (clasa a IX-a E) Dr. Nataşa-Delia Maier

22

Ştiaţi că?

Subiectul vedetă al acestui număr, este, în mod firesc, Bucureştiul. Vă mai întrebaţi de ce?

Păi, septembrie este luna în care aniversăm 553 de la atestarea documentară a oraşului nostru drag. Celebrăm Ziua liceului de Sfântul Dumitru. Iar Sfântul Dimitrie este considerat protectorul Capitalei. Un pont: mai multe curiozităţi veţi afla citind Amor şi galanterie bucureşteană, de Corneliu Şenchea (apărută la Ideea Europeană).

Prof. Valeria Roşca 1. Bucureştiul este, prin populaţie, a 6-a capitală din UE. Oraşul Bucureşti este desemnat capitala a Ţării Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.

2. Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret. Primul drum din Bucureşti a fost Podul Mogoşoaiei (astăzi Calea Victoriei), numită pod pentru că era pavată cu trunchiuri de copaci. Asigura legătura cu moşia lui Constantin Brâncoveanu, Mogoşoaia. Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport.

3. Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocotaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit.

Apoi le vindeau în parcul Tineretului.

4. Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de către aviaţia germană distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.

5. Denumirea veche a parcului Cişmigiu era Balta lui Dura Neguţătorul, dar, în 1779, pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului, Alexandru Ipsilanti porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi. Numele străzii Lipscani provine de la orasul Leipzig din Germania, lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.

6. Între 1798 si 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensamântul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost de 1.929.000.

7. Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crângaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.

8. Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing, Atlanta, Budapesta şi Hanovra.

9. Palatul Telefoanelor din Bucuresti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-

23

norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.

10. Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare româneşti – mititeii – au fost inventaţi la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit La o idee, care se afla pe strada Covaci. Numele a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o o abondantă, gheaţa – crema de Siberia, scobitoarea – o baionetă, ţuica – o idee. Cârnaţii mici au fost numiţi “mititei”, fiindcă, atunci când se terminaseră maţele pentru cârnaţi, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnaţi mai mici şi fără înveliş. Aceştia au fost un succes.

Etimologia numelor cartierelor bucureştene Balta Albă – Aici se afla o groapă de var unde, în vremea lui Caragea, se topeau cadavrele ciumaţilor. Când ploua, locul devenea o baltă. Albă.

Băneasa – Nevasta banului. În cazul de faţă, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

Berceni – Francisc Rákóczi al II-lea pleacă la turci (nici el, nici turcii nu se inţelegeau cu Habsburgii, iar asta îi făcea prieteni). La fel procedează şi o parte din apropiaţii lui Rákóczi. Mai exact o ceată de husari conduşi de groful Miklós Bercsényi. Nu ştiu dacă au stat doar ca să-şi tragă sufletul ori s-au oprit de tot, cert este că, undeva la sud de Bucureşti, husarii Berceni au luat o pauză.

Colentina – Probabil e doar o legendă (asemănătoare cu legenda numelui Bucureştilor). Astfel, Colentina vine de la colea-n-tină – cu referire la locul băltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci intr-o bătălie. O vreme s-a numit şi Olintina.

Cotroceni – Numele ii vine de la a cotroci, cei care cotrocesc. Un vechi regionalism care înseamnă a cotrobăi, a scotoci, a scormoni.

Crângaşi – Etimologia este evidentă. Cândva aici era o prelungire din Codrul Vlăsiei - un crâng. Aici trăiau, normal, crângaşii.

Dămăroaia – această moşie parcelată a aparţinut boieroaicei Maria Damaris.

Dealul Spirii – După numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea şi Spirea), care a ridicat în 1765 pe Dealul lupeştilor o biserică (Spirea Veche).

Dristor – vine de la breasla piuarilor care şi-au avut satul în această parte a Bucureştilor. Aşezarea meşterilor piuari care se numeau dârstari, dârsta fiind piua din piatră folosită la fabricarea postavului şi dimiei. Piuarii fabricau dârste şi pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviţei, care, timp de sute de ani, au fost prezenţe cotidiene, de mare relevanţă economică pentru târgul Bucureştilor.

Drumul Taberei – Tudor Vladimirescu, intrând în Bucureşti pe la vest în anul 1821, îşi aşază aici tabăra de panduri.

Ferentari – paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinată origine a numelui: vine din latină (!), Ferentarius – Soldat din infanteria uşoară a legiunilor romane. După unele opinii, aici s-ar fi aflat câmpul de exerciţii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.

Floreasca – după numele boierilor care au stăpânit locurile respective: Floreştii.

Ghencea - Din turcă vine. Pe vremea fanarioţilor, Ghenci-aga era şeful arnăuţilor din garda domnească. Aici s-a ridicat o biserică.

Biserica era a Ghencei.

Giuleşti - O proprietate boierească: a Juleştilor.

Lipscani – din slavă – Lipsk, Lipsko (locul cu tei). Acest „loc cu tei” este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniţi in Bucureşti cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

Militari – în secolul XIX, aici era zona de instrucţie militară, probabil şi o garnizoană. O vreme a funcţionat aici Pirotehnia Armatei.

Pantelimon – îşi ia numele după Mânăstirea Sf. Pantelimon. În greacă, pan înseamnă tot şi éléïmon înseamnă mila. Panteleimon = cel milostiv, întreg-milostivul.

Rahova – Aici e simplu. Numele e relativ nou şi vine de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate în secolul XIX spre aducere aminte a Războiului de Independenţă: Calea Griviţei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobanţilor.

Sălăjan - Un nume şi mai nou. Nu vine de la Sălaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut şi sub numele de Leontin Sălăjan.

Titan - îşi ia numele de la fabrica de ciment Titan, construită la începutul secolului XX. Vitan - De la D. Papazoglu aflam ce-i ăla un vitan: „În ocolul oraşului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orăşenilor îsi aveau păsciunea”.

24

Același tu!

Silence Angelus Viața Vampirii Poveste Natură moartă 25

Acelaşi tu! de Sonia Mihai, clasa a XII-a C N-ai să te schimbi, degeaba timpul trece; Ai fost şi ai rămas un suflet rece; La inceput, totul ne făcea cu ochiul Nu te juca, te joci cu focul! hmm.. o să te arzi Esti pe vârful unui munte - azi, Dar mâine - sigur ai să cazi…

M-ai pierdut (ştii ce ai făcut, De fapt: m-ai abandonat, Ai sperat că, nechemată, supusă-a ta cu-adevărat, Mă voi intoarce necondiţionat).

Dar nu-aşa a fost: sunt mult mai sus decât te-ai înălţat vreodată Te iubesc şi te-am iubit, dar....

Challenge me, but don`t you dare to judge me.

The tree of my pride, has grown up so wild.

I`m the one who endures, I’m the one who ensures.

All efforts in vain, I feel so much pain.

I`m reaching the truth, and death is the proof.

The last of my kind, I`m losing my mind.

The pain has gone, but I`m all alone.

I fight on my way.

The skills I have shown, abandon, desert me.

The secret is going to break me.

I cry for me, hey... despair is all that I see.

The night is spreading, So my life is ending…

Sărutul tău e otrăvit M-aş otrăvi zi de zi şi asta mă face să stau Şi să plâng din iubire, din furie sau din ură, Şi visez că între noi e doar o iubire pură…

Să mă trezesc din vis cu sentimentul interzis…

Nu-ţi pune semne de întrebare…

Nu mă uit iar inapoi, chiar dacă pe-amândoi ne doare; Fii cinstit măcar cu tine, dacă te mai simţi in stare: Eu nu mai sunt din lumea ta (şi te doare!)

Dar acest subiect închis e în sertare!

Angelus de Mihai Tudorică (absolvent al colegiului)

Silence de Mihai Tudorică (absolvent al colegiului) Let the silence talk, And let my fire walk, Cross the path of despair, Provoke me, if you dare.

I play with fear, see? guilt is coming near!

26

As I fall to the ground, I look to the sky and I sigh, Maybe you’re right, maybe I flew far too high.

While shooking the dust, I can hardly stand up, Then I lift my gaze and see two brown angel eyes hop.

I ask for forgiveness, and if this is the price I should pay, For I flew to the sky, and cried as the sun was fading away, I took my last goodbye, knowing what you’re about to say, Here, cut off my wings and throw them away!

Happiness was never made for me, anyway.

But before you do that, let me say one last pray,

So you won’t go, you’ll embrace me and stay.

Take back all that’s yours, take all that you feeded, I’ve got nothing to give, I’ve got nothing you needed.

Shivering, I begin to whisper my silent prayers, While crying tears of blood, formed rivers.

As I turn around, you cut one wing and it starts bleeding, For I fall to my knees and beg for your healing, I tried so hard to hide from this moment, for I have feard it.

Viaţa

Ca-ntr-un an care-a trecut.

Fiecare chin ce-l capeţi, Tot ce-n viaţă te-mpietreşte, Spui amar în gându-ţi sec: “Nu te-omoară, te-ntăreşte.” Şi oricât te amărăşti, Fără pic de bunătăţi, Tu nu plângi, Nu te opreşti, Ci înveţi din greutăţi.

Vampirii de Cristian Dan (clasa a XII-a B)

de Cristian Dan (clasa a XII-a B) Ce e viaţa? E o glumă – Când te naşti şi cât trăieşti. Şi-nainte să-ţi dai seama, În pământ te vestejeşti.

Plângi de greutăţi şi rele, Chinuindu-ţi a ta minte, Şi-ncă speri, şi încă zici: “Viaţa merge înainte!”

Fiecare greutate, Fiecare rău făcut, Te usucă într-o clipă

Este noapte, este negru, este roşu. Însetat am ieşit printre ai mei, Nu e nimeni, sevrajul e mare, La fel ca mine sunt şi ei.

Ne scoatem colţii, suntem animale În căutare de mâncare, Ne hrănim cu substanţe vitale, Ştiu că suntem existenţe trecătoare.

Deşi nu avem moarte sau îmbătrânire, Ucidem cu sânge rece, însetaţi, Asta este soarta, nu e vina noastră Că suntem blestemaţi.

27

POVESTE de Ana Maria Grigore Am să vă povestesc despre o zi din viaţa mea, o zi obişnuită, o zi de şcoală.

Ceasul strigă la mine: scoală-te, scoală-te, scoală-te... Este ora şase şi trebuie să mă trezesc. Mă uit cu ură la ceasul electronic de pe noptieră. Îl aud toată noaptea cum zumzăie surd în urechea mea. Face zgomot fară rost şi consumă curentul degeaba. Trebuie să îmi caut ceasul vechi, mecanic cu care să îl înlocuiesc; cel puţin acela sună, nu strigă.

Ascult zgomotele casei. Undeva, cred că la baie, se aude cum picură apa. Cineva a uitat robinetul deschis. Oare toată noaptea a curs apa aşa? Mai lenevesc puţin, fiindcă la baie a ajuns tata şi am de aşteptat. Operaţiunea “spălarea” la el durează 15 minute. Mă gândesc cu groază cum vor “curge pereţii” şi cât abur va trebui să suport. Clar, programul lui de spălare este prea lung, încurcă pe toţi şi mai consumă şi o grămadă de apă. Mama iar o să se supere. Parcă o aud: Ce faceţi măi, noi sîntem milionari?

Baia este liberă, este rândul meu. Trebuie să îmi rezolv problemele în cinci minute, fiindcă am de călcat. Calc în fiecare dimineaţă, fiindcă am un dulap mic şi lucrurile se şifonează. O să cer un dulap mai mare şi astfel nu o să mai pierd timp şi nici nu o să mai consum curent pentru netezirea hainelor în fiecare dimineaţă.

Când ies din baie, intru într-o altă ”baie”, dar de lumină. Apartamentul este luminat ca de sărbători.

Cred că ard toate becurile, deşi ai mei îşi beau cafeaua liniştiţi în bucătărie. Incep să apăs întrerupătoarele şi totul revine la normal. Intru în bucatărie şi constat că este foarte cald. Cum să nu fie, dacă mai arde focul la aragaz, deşi cafeaua este gata de mult! Mai răsucesc un buton şi mă linştesc.

Mama pregăteşte pachetele cu mâncare: pentru fiecare câte unul. Este clar, în această dimineaţă ceva nu merge! Stiţi câte şerveţele mari a folosit? A folosit şase şerveţele şi trei pungi de plastic noi. Doamne, câtă risipă! Oare ieri a făcut la fel? Va trebui să aduc înapoi punga de plastic să o folosesc şi mâine.

In cele din urmă plec spre tramvai. În holul blocului, două PET-uri obosite şi hârtii aruncate prin colţuri. Coşul de gunoi, gol, completează imaginea. Pe stradă este şi mai rău. Hârtii, pachete de ţigări, pungi prin care vîntul se joacă mulţumit. Pe cele mai multe le-a zburătăcit în parc, printre flori. Prin cap îmi trec gânduri: este neglijenţă, nepăsare, lipsă de răspundere sau bani irosiţi? În staţie, alte hârtii şi bilete. Un coş de gunoi fără fund stă agăţat de un stâlp. Sub el gunoi, mult gunoi. Din nou mă întreb cine este vinovat: cel care a rupt coşul, cel care a aruncat resturile, deşi a văzut coşul rupt, cel care nu a luat gunoiul, cel care nu a reparat coşul, sau toţi. Greu de răspuns.

Am ajuns la şcoală. Credeţi că am scăpat de hârtii? Nu, nici vorbă. Sunt, şi încă multe, pe jos, prin bănci, în jurul coşului. Cînd au fost aruncate? Au fost aruncate în 10 minute, cât timp au luat colegii mei masa şi nu au nimerit coşul. Orele curg, dăm lucrări şi ce credeţi? Din ce în ce mai multe hârtii. Acum nu sunt singure, au apărut paharele de plastic şi PET-urile. Coşul este plin şi revărsat. Atmosfera?... dezolantă.

Plec acasă şi parcă mă urmăresc hârtiile. Sunt aşa de multe şi sunt sigură că azi nu a fost o întâmplare. Trăim în ţara hârtiilor, a pungilor de plastic şi a PET-urilor. Când mă gândesc că acestea trăiesc atât de mult, mai mult decât noi, mă îngrozesc. Ne vor acoperi.

Este seară. După un “război” cu ai mei, legat de utilizarea unui singur televizor, m-am dus la culcare. Îmi vâjâie capul. Am avut o zi cumplită. Dacă ieri nu ascultam prezentarea despre dezvoltare durabilă de la ora de dirigenţie, acum eram o persoană fericită. Da, eram ignorantă dar, fericită. Şi mâine… mâine cum va fi?… Bine, nici vorbă. Va trebui să fac ceva. Dar ce? Cu ce să încep? De unde? Pe cine întreb? Va trebui să fac ceva…

Nota redacţiei: Ana Maria este unul dintre absolvenţii colegiului nostru, o tânără extrem de activă şi care, pe durata studiilor liceale, a fost implicată în numeroase proiecte şi activităţi care promovează dezvoltarea durabilă. A luat parte la campanii de sensibilizare a opiniei publice cu privire la poluare, eliminarea discriminării de gen, promovarea unei atitudini eco. Eseul ei reprezintă nu doar un exerciţiu de reflecţie, ci o veritabilă invitaţie, adresată fiecăruia dintre noi, spre a avea mai multă grijă de mediul înconjurător.

28

Mădălin Adrian Lungu - Natură

moartă

29

Beneficiile pe care ni le aduce sportul Agenda medicală colţul dulce şi pripit Bucătăria moleculară Cât de îndrăZneţ sunteţi?

Colţul PSI 30

Beneficiile pe care ni le aduce sportul De Isabell Sütö Isabell (clasa aX-a E) Toţi suntem conştienţi că exerciţiul fizic este vital pentru a fi sănătoşi. Cu toate acestea, găsim tot felul de motive pentru care să nu ne facem timp de mişcare. Însă pentru a avea mai multă energie, pentru a ne simţi mai bine în propriul corp, pentru a fi mai plini de viaţă şi mai veseli, avem nevoie de mişcare fizică. Iată ce poate face exerciţiul fizic pentru sănătatea noastră: 1. Îmbunătăţeşte sănătatea inimii.

2. Reduce riscul de a muri prematur din cauza bolilor de inimă.

3. Ajută inima şi sistemul cardio-vascular să funcţioneze mai eficient.

4. Scade simptomele anginei şi ale infarctului.

5. Reduce factorii de risc în a face boli de inimă. (Nu acelaşi lucru îl putem spune despre dezamăgirile în dragoste!).

6. Reduce riscul de a face diabet sau de a avea probleme cu tensiunea.

7. Îmbunătăţeşte toleranţa la zahăr a sângelui, dacă ai diabet şi scade riscul de a face diabet. (Deci, o veste bună pentru pofticioşi şi pofticioase: dacă vrei să mănânci mai multe dulciuri, fă mai mult sport!)

8. Ajută la controlarea tensiunii. (Aproape la fel de mult ca gândul că prietenul/prietena te aşteaptă cu o surpriză plăcută).

9. Îmbunătăţeşte fluxul de lipide din sânge, mai ales reglează nivelul colesterolului: contribuie la scăderea colesterolului “rău”, unul dintre “vinovaţii” pentru bolile de asociate vaselor de sânge şi pentru hipertensiune.

10. Ajută în încercarea de a te lăsa de fumat. (Vei respira mult mai bine şi mai uşor şi vei uita mai repede de nevoia de a aprinde o ţigară) 11. Îndepărtează stratul de grăsime, slăbeşte şi ţine sub control greutatea.

12. Reduce riscul de a face cancer (valabil mai ales pentru cele mai frecvente forme de cancer din zilele noastre: de sân, prostată, col uterin, colon, ovare).

13. Te ajută ca la bătrâneţe să fii mai puternic şi să ai control mai mare asupra

corpului.

14. Îmbunătăţeşte forţa şi starea de bine 15. Ajută la menţinerea sănătăţii muşchilor, oaselor şi încheieturilor 16. Creşte abilitatea de a face activităţile zilnice fără să te simţi obosit. (şi aceasta fără să ai nevoie să bei o cola!)

17. Îmbunătăţeşte flexibilitatea, coordonarea şi echilibrul.

18. Menţine tonusul muscular, îmbunătăţeşte postura, reduce riscul de a-ţi fractura oasele (deci, suntem mai puternici, mai rezistenţi şi arătăm mai bine chiar şi atunci când nu facem nimic altceva decât să ne plimbăm pe stradă) 19. Creşte speranţa de viaţă în medie cu trei ani (nu-i aşa că e o veste bună?

20. Reduce starea de anxietate şi depresie.

21. Îmbunătăţeşte starea de bine şi te ajută să te simti bine cu propria persoană.

Ca să te bucuri de beneficiile sportului şi să nu rişti să îţi răneşti corpul, trebuie să ţii minte că orice activitate fizică trebuie să cuprinda trei faze ale exerciţiului: încălzirea, exer­ ciţiile propriu-zise, relaxarea.

Asa ca pierdeti timpul fa­când ceva uitil , şi anume SPORT!

31

Agenda medicală: Despre nutriţie, siluetă şi alţi monştri…

Ne-am hotărât să luăm taurul de coarne şi, dincolo de miile de sfaturi pe care le-am mai auzit de la prieteni sau le-am văzut pe “feisbuc”, să ne adresăm celei mai competente dintre vocile comunităţii noastre şcolare: cabinetul medical, de unde, cu siguranţă, putem obţine informaţii verificate şi ponturi utile în slalomul nostrum zilnic printre atâtea alegeri alimentare şi tentaţii frumos ambalate. După lupte seculare cu programul nostru (mereu în contratimp cu al medicului, cu al meselor corecte, cu al şcolii…), am reuşit să ne vedem la un sfat de taină cu doamna Anca Mihai, asistent medical, cu care am discutat tocmai despre “miturile” noastre cele de toate zilele din domeniul alimentar (se putea altfel, având în vedere profilul liceului nostru?)

D.A.I.: - Câte calorii este recomandat să manânci pe zi, în funcţie de sex?

A.M.: - Necesarul de calorii pe zi este între 1800 şi 3200, dar la tinerii care fac sport nu se pune problema „Câte calorii sunt recomandate”; cei care fac sport pot consuma chiar şi între 3200-4000 de calorii, datorită antrenamentelor. De fapt, ce trebuie să avem în vedere este că necesarul zilnic de calorii, pentru menţinerea la greutatea actuală, se referă la numărul zilnic de calorii necesare metabolismului unei persoane, pentru ca acea persoană să se menţină la greutatea curentă. Acest lucru presupune ca numărul de calorii arse să fie echivalent numărului de calorii ingerate prin alimentaţie. Şi deci numărul variază pentru fiecare dintre noi. Eu consum o anumită cantitate, tu alta.

D.A.I.: - Cum e bine să îţi imparţi mesele zilnic, pentru o viata sănătoasă? Mulţi spun trei, alţii două, alţii cinci…

A.M.: - În principiu, e bine să consumăm 5 mese pe zi (3 mese principale şi 2 gustări intermediare); iată un plan de împărţire orară: mic dejun între orele 7:00 - 9:00; gustare la ora 11:00; masa de prânz între orele 13:00-14:30; altă gustare la ora 17:00; masa de seară între orele 18:00-19:00. E mai bine să mâncăm mai puţin, dar mai des, decât mult şi la intervale mari de timp.

D.A.I.: - Câtă apă este recomandat să bem zilnic?

A.M.: - Minim 2 litri de lichide; nu trebuie neapărat 2 litri de apă, pentru că găsim apa şi în alimentele pe care le consumăm zilnic. Ideal ar fi să bem cât mai des apă la temperatura camere i şi în cantităţi mici, şi nu doar pentru că ne este sete. Putem să ne hidratăm suplimentar consumând şi ceaiuri, supe, sucuri naturale din fructe sau chiar consumând fructe şi legume proaspete, care au şi ele un conţinut ridicat de apă.

D.A.I.: - Că tot veni vorba de fructe: ce tip de fructe este recomandat sa mâncăm zilnic şi în ce cantităţi?

A.M.: - Putem consuma aproximativ orice; sunteţi încă în creştere şi fructele contribuie la dezvoltarea voastră armonioasă. Vă aduc energia necesară pentru zilele de şcoală şi vă oferă vitamine preţioase. De exemplu, la un mic dejun cu lapte, unt şi miere putem mânca şi o banană pe lângă, pentru că este bogată în calciu). Alt exemplu: la şuncă şi ceai putem mânca alături şi o portocală, pentru că este bogată în vitamina C. Gustările dintre mese pot fi fructe: un ciorchine de strugure sau două pere, un pumn de nuci sau migdale, că tot suntem în sezonul lor. Este

32

bine, de asemenea, să “insistaţi” să mâncaţi fructele care sunt de sezon, atunci când este sezonul lor. În primul rând, sunt mai proaspete. Lucru bun, pentru că îşi păstrează vitaminele. Se transportă de la distanţe mai mici. Şi mai bine: sunt mai ieftine şi nu s-au deshidratat. Nu au nevoie de conservanţi. Important este şi faptul că, în acest fel, încurajaţi protejarea mediului. Dacă nu insistăm să consumăm numai fructe extra-sezon, stropite cu tot felul de conservanţi, aduse de la mii de kilometric distanţă, nu doar că avem o atitudine mai “eco”, ci avem grijă să ne diversificăm alimentaţia. Din nou important, pentru că fiecare fruct are combinaţii unice de antioxidanţi şi vitamine, pe care nu ni le putem asigura dacă noi consumăm, să zicem, numai căpşuni şi banane. Deci, diversitatea şi calitatea contează!

D.A.I.: - Noi vă mulţumim pentru interviul acordat şi, cu siguranţă, vom reveni la cabinet, şi pentru alte sfaturi şi “ponturi” legate de alimentaţia noastră.

A consemnat pentru ca să “ne fie bine”, Daniela Alexandra Iuhaş (clasa a XI-a B)

Colţul dulce şi pripit Răsfăţ de toamnă Desigur, pentru mulţi dintre noi, acel Abia aştept să înceapă şcoala are conotaţii aparte. Şi de ce, mă rog, să nu înceapă?! Am aşteptat o vară întreagă să ne reîntâlnim colegii. Sigur, a fost frumos şi la mare şi pe la terase… chiar şi la munte. Dar nimic nu întrece cu adevărat acele după- amiezi de toamnă petrecute pe la colegi. Aşa, ca să ne revedem. Aşa, ca să ne conducem unii pe alţii de la şcoală până acasă. Aşa, ca să mai povestim ce şi cum a fost peste vară. Dacă te gândeşti să îţi inviţi colegii la “un pahar de vorbă” ce-ar fi să dai skip covrigeilor din comerţ şi chipsurilor care nu fac decât să ne strice tenul sau talia? Poţi să îi impresionezi cu aceste două reţete super gustoase şi simplissime. Sau poţi să încerci să le pregăteşti împreună cu prietenele tale/prietenii tăi. Distracţia e garantată! de prof.ing.Florentina Apetrei

RULADĂ DE BISCUIŢI CU BANANE

compoziţia.

Compoziţia 2: Se freacă spumă margarina/untul; se adaugă zahărul şi 2 linguri de nucă de cocos. Se Timp de realizare: 30 de minute amestecă bine.

Dificultate: mică Compoziţia 1 se întinde sub formă de dreptIngrediente: Compoziţia 1: 500 g de biscuiţi; 250-300 ml de apă unghi cu grosimea de 1 cm, pe o folie alimentară. (lapte); 150 g de unt sau margarină; 5 linguri Peste aceasta se întinde compoziţia 2 şi se pun bananele pe una din marginile dreptunghiului format, de zahăr; esenţă de rom, 2 linguri de cacao Compoziţia 2: 1 pachet de margarină/unt; 8 linguri apoi se rulează. Rulada obţinută se dă prin nucă de cocos. Se dă la rece pentru cel puţin 1 oră. de zahăr; 2 banane; 200 g nucă de cocos Important pentru începători/începătoare! În plus: folie alimentară de Rulatul se face cu ajutorul plastic foliei: se prinde folia din partea unde ai pus banaCum se face? nele si se ridică preparatul, Compoziţia 1: Se dau biscudesprinzând compoziţia de iţii pe răzătoare; se adaugă folie. Compoziţia, fiind uncele 2 linguri de cacao şi suroasă, se desprinde sinse amestecă. Apa se fierbe gură. După ce s-a obţinut cu zahărul şi se pune peste rulada, tot pe aceeaşi folie biscuiţii cu cacao; se adause presară nuca de cocos şi gă margarina/untul, esenţa se trece rulada prin aceasta. de rom şi se omogenizează

33

MERE COAPTE CU ÎNGHEŢATĂ Timp de realizare: 30 de minute Dificultate: mică-mititică de tot!

Ingrediente: 4 mere potrivite; 20-30 de miezi de nucă; 4 linguri de zahăr; 1 linguriţă de scorţişoară; 4 linguriţe de unt/margarină; 4 linguri de îngheţată Cum se face?

Se scobesc merele la mijloc. Separat, se toacă nuca mărunt. Se adaugă peste nucă zahărul, scorţişoara şi se ames-

tecă. Amestecul obţinut se pune în scobitura merelor cu ajutorul unei linguriţe. Se aşază merele într-o cratiţă şi, peste fiecare măr, se pune o linguriţă de unt/margarină. Se introduce în cuptorul încins pentru 20 de minute (sau la microunde, pe treapta cea mai înaltă, 5-7 minute). La servire, peste măr se pune o lingură (generoasă!) de îngheţată. Le decorezi după fantezia proprie, cu vafe, ciocolată rasă, frişcă etc.

Poftă bună, iar începătorilor: mult success!

BUCATARIA MOLECULARĂ de prof. Adriana Coza Bucătăria moleculară este o ştiinţă cu o istorie veche de doar câteva decenii şi cu adepţi de seamă. Sunt multe de scris despre ceea ce este bucătăria moleculară, aşa ca o să încep prin a spune ceea ce nu este: nu este „ca la mama acasă”.

Bucătăria moleculară s-a consacrat ca fiind acel tip de gătit care îmbină gastronomia obişnuită cu fizica şi chimia, într-un proces menit să dea naştere la noi şi

tate de a găti afirmă simplist că „oricum toate alimentele sunt formate din molecule”. Expresia „bucătărie moleculară” îi trimite cu gândul la chimia alimentară, în sensul industrial al cuvântului.

Bucătăria moleculară este astăzi bazată pe prezentări spectaculoase, obţinute cu ajutorul unei baterii de procedee şi produse chimice. Este vorba despre ingrediente şi aditivi, comercializate sub numele de Texturas.

Vânduţi în ambalaje sofisticate, la preţuri între 100 şi 200 de euro, însă compuşi din produse chimice cu o valoare nutritivă aproape nulă, spun specialiştii, aceşti aditivi permit realizarea unor tururi de forţă culinare, cum ar fi „o spirală de untdelemn de măsline”, o „îngheţată fierbinte” sau „o crochetă sferică inversă de şuncă”! inedite feluri de mâncare. Practic, Kurti a fost omul care a găprin procedee chimice, mâncăru- tit prima oară merengue în vid, a rilor li se schimbă textura. Carto- injectat coniac în plăcinta cu carfii îi puteţi mânca spumă, carnea ne, fără să strice crusta, a utilizat poate fi jeleu, iar dulciurile pot fi microundele pentru a găti mânefervescente. caruri fierbinţi în interior şi reci Bucătarii care nu au „chef” la exterior, a demonstrat cum se să înveţe această nouă modali- descompun proteinele dintr-o

34

friptură în suc de ananas şi a explicat de ce diferă atât de mult

gustul unei fripturi de miel făcute la foc iute faţă de acela al uneia ţinute opt ore şi jumătate la 80 de grade Celsius. Gastronomia moleculară recomandă prepararea cărnii la temperaturi mici, pentru ca aceasta să devină fragedă şi suculentă.

O specialitate lansată de Kurti este utilizarea azotului lichid pentru fabricarea rapidă a îngheţatei. S-au realizat: gălbenuşul cu albuşul în maioneză (deoarece ele au aceleaşi proprietăţi tensioactive de legături între molecule), uleiul cu gelatină sau chiar apa de gălbenuş cu o infuzie de rozmarin sau cu suc de portocale. Aplicaţiile cele mai spectaculoase ale gastronomiei moleculare vin, în mod surprinzator, nu dinspre bu-

cătării, ci din spatele tejghelelor de bar. Deşi tot mai multe restaurante caută bucătari care sa fie familiarizati cu şcoala moleculară, principiile nou descoperite au avut cea mai bună priză în domeniul mixurilor. Însă, pentru a prepara un cocktail, trebuie să vă înarmaţi cu ochelari de protecţie şi mănuşi, iar asta pentru că lucraţi cu azot lichid la minus 192 de grade Celsius.

Nu încercaţi acasă!

Gelifianţii naturali, precum agar-agar-ul, lecitina, xylitolul (extras de coaja de mesteacăn, care înlocuieşte zahărul) sau guma de guar au transformat deja meniurile din barurile de lux. Se bea je-

leu de gin tonic, se manâncă shoturi aurii cu linguriţa, se infuzează sub presiune castravete în gin cu sirop, se ronţăie vodca amestecată cu piure de fructe şi Cointreau sau se decorează paharele cu geluri şi spume efervescente.

Iată cum ar arăta o reţetă de vin „caramel aserizat”: Ingredientele: o păstaie de vanilie, 200 ml de vin.

Modul de prepare: se pune vanilia sub un pahar cu gura în jos. Se încălzeşte cu un laser de clasa IV până când paharul se abureşte. Se întoarce paharul, se umple cu vin şi se serveşte (nu pot spune precis dacă se mănâncă sau se bea).

Ca fapt divers, din clasa IV fac parte laserele cu cea mai mare putere. Chiar şi razele reflectate ale acestor lasere pot răni vederea sau pielea, iar piromanii ar fi fericiţi să pună mâna pe ele.

De curând, moda bucătăriei moleculare a pătruns şi în România, existând deja, şi la noi, cursuri, concursuri şi demonstraţii. Restaurantele de profil sunt însă puţine.

Cel mai probabil, mobilul inventării şi rafinării bucătăriei moleculare a fost căutarea gustului perfect, iar drumul a continuat, de multe ori, către spectaculos, devenind astfel discutabil scopul acţiunii. Poate de aceea, în Italia a fost interzisă gastronomia de acest tip. Deşi mulţi oameni de ştiinţă sunt de părere că aceste ingrediente nu sunt dăunătoare sănătăţii, sunt necesare cercetări în domeniu, din motive de „siguranţă alimentară”.

Cât de îndrăzneţ sunteţi?

Vă place să vă asumaţi riscuri ? Sunteţi un om temerar sau un conformist, curajos sau laş? Răspundeţi la următoarele întrebări încercuind varianta de răspuns corespunzătoare. Vă puteţi calcula scorul obţinut la pagina 38.

Propus de Monica Pătlăgean, profesor psiholog 1. Vă place să citiţi lucruri noi ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 2. Vă plac musafirii neaşteptaţi ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 3. Întotdeauna preferaţi să vă întoarceţi în acelaşi loc pentru vacanţă ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 4. Aveţi un număr de interese ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 5. Vă place să încercaţi lucruri noi ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 6. Când încercaţi ceva nou, vă faceţi multe probleme că aţi putea deveni ridicol ? . . . . . . . . . . . . . . da 7. Conduceţi maşina prea repede ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 8. De regulă „prindeţi” trenurile, autobuzele în ultimul moment posibil înaintea plecării? . . . . . . . da 9. Vă simţiţi frustrat de persoanele care conduc prea încet ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 10. Credeţi că anumite riscuri pot să facă viaţa mai „condimentată” ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 11. Faceţi orice doriţi, chiar dacă ştiţi că dăunează sănătăţii dvs. ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 12. Aţi semnat vreodată un contract fără să citiţi ceea ce este scris cu litere mici ? . . . . . . . . . . . . . . da 13. Evitaţi locurile aglomerate şi periculoase, cum ar fi, de exemplu, bâlciurile ? . . . . . . . . . . . . . . . . da

nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu

35

14. Dacă v-aţi cumpăra un obiect foarte scump, aţi încerca să-l ascundeţi pentru . . . . . . . . . . . . . . . da a evita plata taxelor vamale ?

15. Ştiţi care sunt locurile cele mai sigure ce pot fi alese în avion ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 16. Aţi risca să vă afundaţi adânc în datorii dacă aţi finanţa un proiect de afaceri ? . . . . . . . . . . . . . . da 17. Aţi prefera o slujbă sigură cu bune perspective şi cu pensie, în locul unei slujbe captivante şi interesante, dar cu puţine perspective şi fără pensie ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 18. Dvs. credeţi că banii cheltuiţi pe asigurare sunt bani pierduţi ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 19. Consideraţi că este dificil să rezistaţi la un pariu ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 20. Vă îmbrăcaţi adesea în mod îndrăzneţ sau neobişnuit ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 21. I-aţi spune şefului dvs. dacă credeţi că a făcut o greşeală ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 22. Întâlniţi un străin în avion şi vă invită apoi să beţi ceva; acceptaţi? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 23. Aţi merge la o întâlnire neprevăzută ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 24. Aţi cumpăra o casă fără să o vedeţi ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 25. Aţi renunţa vreodată la o chestiune de principiu ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 26. Aţi merge la închisoare pentru o chestiune de principiu ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 27. Aţi dormi într-o casă considerată ca fiind „bântuită de stafii” ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 28. V-ar plăcea să faceţi o săritură cu paraşuta ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 29. Aţi merge să faceţi o baie în mare în timpul iernii ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da 30. V-aţi asuma riscurile unei aventuri ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . da Răspuns: Pentru fiecare răspuns da, la întrebările: 1, 2, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 14, 16, 18-30, veţi primi 1 punct.

Pentru fiecare răspuns nu, la întrebările : 3, 6, 13, 15, 17, veţi primi 1 punct.

nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu

riza progresul, dar poate este bine de amintit faptul că uneori este mai înţelept să se asigure un echilibru între riscuri şi puţină prevedere pe de-o parte, şi puţin bun simţ, pe de altă parte.

Dacă scorul este 10 şi 17 puncte: manifestaţi grijă în a asigura o bună balanţă a riscurilor în viaţa dvs., eviDacă scorul este între 18 şi 30 puncte: vă tând penalizările posibile. Sunteţi deplin conştient(ă) asumaţi o mulţime de riscuri şi, probabil, adesea o de hazardul asociat anumitor riscuri şi de aceea nu vă faceţi fără să ţineţi seama realmente de costul eşe- puneţi în primejdie pe dvs. şi nici pe cei din jur, fără a cului. Riscurile trebuie să fie asumate pentru a favo- face mai întâi o evaluare realistă a rezultatului.

Dacă scorul obţinut este de 9 puncte sau mai puţin: sunteţi preocupat şi grijuliu de la natură. Nu sunteţi dispus să vă asumaţi riscul şi chibzuiţi cu grijă înainte de a vă pronunţa asupra şanselor care ar putea conduce la dezastru. Atitudinea dvs. este matură şi inteligentă. Dezavantajul faptului că aveţi o asemenea atitudine constă în aceea că viaţa poate să vi se pară ocazional plictisitoare.

36

Colţul Psi…

Personal

Sincer

Intim

Toamna se numără bobocii! de prof.psiholog Monica Pătlăgean Şi da, după cum deja ştiţi, şi noi, cei din Moţoc am numărat bobocei frumoşi, curioşi, dornici săşi cunoască noii colegi, profesori, dar mai ales dirigintele.

Fiecare dintre noi am aşteptat acest moment, de începere a liceului, cu nerăbdare, cu speranţe – aş putea spune cu emoţie şi uneori chiar cu… teamă. Ne-am intrebat cum o să fie şcoala, cum vor fi colegii, “mă voi înţelege cu ei, mă vor accepta, va fi uşor să-mi fac noi prieteni?”.

Sunt multe întrebări, ştiu, întrebări reale pe care mulţi adolescenţi şi le pun atunci când trec într-o nouă etapă a vieţii lor. Mulţi dintre elevii care păşesc pragul liceului îşi fac iluzii, speranţe uneori ireale. Îşi imaginează că totul o să fie frumos, distractiv, lesne de urmat. Dezamăgirea este mare atunci cand se constată ca realitatea nu este conformă cu ceea ce aşteptam, cu ceea ce ne imaginam. Probabil de aceea e important de ştiut că trebuie să avem aşteptări cât mai puţine şi că e nevoie să vedem locul respectiv, şcoala, colegii şi abia apoi sa lăsăm mintea să zburde.

Mulţi elevi fac o problemă din ceea ce priveşte acceptarea lor de către ceilalţi, capacitatea de a se integra în grup, de a fi sau a nu fi plăcut de către ceilalţi. Nu voi insista asupra aspectelor psihologice care ţin de acest fapt, dar am să amintesc că sigurul mod de a învinge o teamă, un obstacol este acela de a ne confrunta cu el şi abia apoi să formulăm concluzii. Aşa că corect este să mergem la şcoală, să cunoaştem mai întâi locul, colegii, să discutăm cu ei şi abia apoi să “concluzionăm”.

Mulţi elevi încercă să epateze/impresioneze prin ţinută sau prin atitudine. Fie se îmbracă pentru a ieşi în evidenţă încă din primele zile de şcoală, fie au o atitudine… să zicem provocatoare, care atrage după sine conflicte. În ambele cazuri, rezultatul este negativ, pentru că momentele de respingere nu vor întârzia să apară.

Modul optim de a fi alături de ceilalţi este acela de a ne permite naturaleţea, de a ne purta aşa cum suntem noi, zi de zi, pentru că autenticitatea atrage după sine o atmosferă

plăcută şi prieteni adevăraţi. De asemenea, să lăsăm lucrurile să meargă de la sine, fără a mai formula temeri, aşteptări, pentru că acestea nu vor face decât să accentueze comportamentul de retragere a elevilor respectivi şi, cumva, neînţelegerea de către ceilalti.

E nevoie să înţelegem că nu toţi colegii trebuie să ne iubească sau să ne placă, aşa cum nici noi nu-i putem simpatiza pe toti. Important este să avem încredere în noi, să ne găsim un grup, cerc cu care avem afinităţi, preocupări identice şi în care ne simţim “ok”.

Atenţie, alegeţi-vă prieteni de la care aveţi ce învăţa, care să vă încurajeze şi în niciun caz prieteni care să vă scadă încrederea în voi.

Vă doresc mult succes în acest an şcolar !

Nota redacţiei:Colţul Psi (cunoscut şi sub numele de cod Cabinetul de consiliere şi asistenţă psihopedagogică)vă aşteaptă ori de câte ori simţiţi nevoia să staţi de vorbă cu cineva despre gândurile, sentimentele, neliniştile voastre. Ori de câte ori aveţi întrebări despre viaţă, iubiri, prietenii, şcoală, părinţi, fericire… Lista ar putea continua la nesfârşit!

37

Let’s talk about..... trend!

De Corina Sima, clasa a XI-a B În toamna anului 2012 se poartă, ca de obicei, o listă lungă de culori, textile şi mai ştim noi câte altele. De la paltoane largi şi „spaţioase”, la blană, ţinte metalice şi pielea de culoare neagră.

Dar ce vă spun eu nu vă va spune nicio altă revistă despre modă şi nici, de asemenea, vreun magazin care vă „forţează” sa îi cumpăraţi produsele, prin argumente sensibbilizatoare ca aceasta este la modă, cealaltă nu (ca să nu mai vorbim de preţurile „pe măsură”). Aşa încât, să înceapă şedinţa de „styling”!

1. Dacă brocartul şi printurile asortate nu ţi se potrivesc, atunci nu le lua! Este foarte simplu: oricât de la modă ar fi, nu se mai înţelege nimic dintr-o ţinută cu atâtea feluri de haine, cu atâtea feluri de siluete (mai ales când nu suntem toate fotomodelele pe care ei „le pun in faţă” ca să promoveze fanteziile cusute).

Conceptual, în ziua de azi, moda priveşte complet greşit silueta umană, aceasta fiind catalogată cu stricteţe şi fără nicio ruşine de orice revistă sau magazin. În realitate, toţi suntem diferiţi şi avem corpuri neaşteptate. Suntem frumoşi indiferent de formă, câtă vreme purtăm ceea ce se potriveşte corpului nostru.

2. Nu hainele ar trebui să ne spună cum ne simtim şi nu hainele, create de altcineva, care nu ne cunoaşte, ar trebui să arate cât valorăm (dupa firma care este sau nu în top, cea mai scumpă şi cea mai purtată).

Nu. Ci noi. Noi ar trebui, prin intermediul haine-

38

lor, să spunem cum ne simţim, cum suntem în interior sau cum vrem să arătăm în exterior. Deci, you in, brand out!

3. Observaţi cum, în ziua de azi, preţul este un mic fleac atunci când găsim o bluză sau o rochie care pur şi simplu ne va bântui până când o vom cumpăra. Dar vaţi întrebat vreodată de ce? Simplu. Sunt o mulţime de variante de răspuns dincolo de care acea haină te reprezintă în momentul respectiv, are ceva din personalitatea şi dispoziţia ta. Pentru moment. De aceea, atunci când ajungi acasă, nu mai pare atât de strălucitoare şi interesantă pe cât ţi s-a părut atunci când ţi-ai dat şi ultimii bănuţi ca să o cumperi.

Dispoziţia ta s-a schimbat, atentia ta s-a îndreptat spre altceva şi anume, hainele comode de casă, pe care nu le-ai înlocui cu nimic în acel moment. Atunci? Ce ar trebui să luăm sau să nu luăm?

Ei bine, ce ziceţi de... ceva la mijloc? Trebuie să vă simţiţi comod când purtaţi ceva; de asemnea, trebuie să vă simţiţi atrăgători (ceea ce nu este o crimă!). Dar ceva care strange sau cade din două în două secunde doar inrăutăţeşte situaţia! Deci, comandaţi

ochiului să vadă dincolo de iluzia pe care a avut-o designerul, judecaţi la rece, raţional şi totuşi fiţi, ei bine...voi. Nu altcineva.

4. Unghii lungi, pătrate sau rotunde, ojă ţipătoare cu sclipici.

Chiar asta simţim? Ei bine, în ultima vreme, sunt atât de multe nuanţe şi bijuterii care ne iau ochii, dar câteodată nu sunt cam...deplasate? Haideţi să presupunem că purtaţi azi ceva comod; după noaptea lungă de club, nu vă trebuie tocuri de 15 centimetri sau o altă fustă scurtă. Dar, desigur, unghiile au rămas din noaptea trecută, arătând total nelalocul lor lângă hainele obişnuite. Cum de nu ne-am gândit la asta? Hm...

Bijuteriile sunt mari, lungi, chiar imense câteodată şi una nu este niciodată de ajuns (cu toate că regula este: o singură bijuterie supradimensionată. Ca să se vadă, tocmai de aceea!) Trebuie să ai mână plină, fiecare deget, şi tot spaţiul gol de pe antebraţ. A... de ce? Ai ajuns un suport pentru accesorii. Tu le porţi pe ele sau ele te poartă pe tine? În concluzie, nu este nevoie să fii în trend ca să te simţi bine cu tine însuţi. Designerii ar trebui doar să te ajute, storcându-şi creierii pentru fiecare dintre noi, creând câte ceva care ar trebui să se potriveasca pentru o perioadă anume, un loc anume, din lunga noastră viaţă. Dar tu trebuie să alegi ceea ce a fost creat pentru momentul tău, tu trebuie să alegi dacă vrei să fii un manechin neangajat şi neplătit, un contramodel în materie de stil, o reclamă la cluburile de noapte sau să fii, pur şi simplu, ...tu.

Povestea vorbei Picﾄフura de rﾃ｢s Topuri geografice interesante a traditional irish wedding 39

POVESTEA VORBEI A vorbi de poet e ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă...Nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere tăcerea . Cuvintele îi aparţin lui Tudor Arghezi (vezi foto de mai jos). Noi nu vom avea îndrăzneala de a vorbi despre Mihai Eminescu, dar am ales pentru prima rubrică POVESTEA VORBEI cuvinte pe care le-a folosit cu măiestrie în opera lui. Ce trebuie să faci tu? Alege una dintre cele trei variante de răspuns , apoi uită-te să vezi dacă ai răspuns corect. de prof. Mirella Popescu 1.

2.

3.

4.

5.

6.

avatar - a. sacrificiu suprem; b. reîncarnare succesivă a unei fiinţe; c: poezie cu formă fixă. chilie – a. un fel de chelie; b: mantie neagră, 7. romantică; c: mică odaie la mănăstire. mreajă – a. haină scurtă, purtată de femei; b: 8. peliculă fină de mucegai; c: cursă, laţ, reţea. străveziu – a. transparent, clar; b: verde ca 9. mătasea; c: mat, opac. herb – a: stemă; b: peşte de apă dulce şi rece; 10. c: vas de argint cu ornamente bogate. buche – a: insectă care atacă lemnul vechi; b:

literă din alfabetul chirilic; c: poreclă, supranume. firidă – a: persoană foarte slabă; b: adâncitură într-un zid; c: acuzaţie nedreaptă. zămnic – a: beci, pivniţă; b: paloş, sabie; c: rival. genune – a: vreme geroasă, frig năprasnic; b: prăpastie adâncă, abis; c: pădure de brazi. clondir – a: fustă amplă, purtată de femei în trecut; b: desen în cărbune; c: vas de sticlă, pentru băuturi.

Picătura de râs Iată ce se întâmplă atunci când unii dintre noi se întâlnescu cu „capcanele” testul predictiv. Încercaţi (măcar de dragul glumei), să alegeţi varianta corectă de răspuns pentru următoarele exerciţii (sincer? Nu ştim dacă una, mai multe sau zero variante sunt corecte): 1. Folosirea cratimei în structura s-o ajute se explică astfel: a. Folosirea cratimei indică venirea zânelor să le arate comoara lor b. Rolul cratimei se face atunci când desparţi o silabă de o consoană c. Cratima se foloseşte pentru că este vorba că va urma ceva de spus d. cratima se foloseşte pentru subţierea şi prescurtarea fragmentului 2. În fragment, ideea principală era că: a. O fetiţă care nu auzea şi nu vedea se întorcea de la târg pe jos b. Zânele deschiseseră un târg în care aveau numai bogăţii, ceva anormal, care nu se găsea pe piaţa normală

40

TOPURI GEOGRAFICE INTERESANTE Pentru că ne-am obişnuit să tot auzim despre petreceri extraterestre, goluri extraterestre (sau chiar intergalactice), cred că ar fi amuzant să descoperim împreună care sunt peisajele cele mai neobişnuite, cu un aer marţian sau măcar de pe altă planetă. Fotografiile de mai jos nu sunt izvorâte din fantezia unui regizor de filme S.F., ci sunt ale unor locuri geografice cât se poate de reale. Ar fi interesant de ştiut prin ce diferim unii de alţii, din punct de vedere cultural sau care sunt cele mai ucigătoare animale din lume. prof. Adriana Călugăru

TOP 5 PEISAJE EXTRATERESTRE DE PE TERRA 1. Insula Socotra, Oceanul Indian

2. Lacul Pătat, Canada

3. Văile Seci, Antarctica

4. Rio Tinto, Spania

5. Peşterile de gheaţă, Austria

41

TOP 5 DIFERENŢE ÎNTRE EUROPA ŞI SUA: Iată în ce domenii veţi găsi cele mai interesante şi mai relevante diferenţe între stilul de viaţă à l’européenne şi made in usa 1 Viaţa de zi cu zi 2 Consumul de băuturi alcoolice 3 Bucătaria 4 Sporturile 5 Televiziunea

TOP 5 – CELE MAI UCIGĂTOARE ANIMALE DIN LUME 1 Țânţarul

4 Marele rechin alb

2 Cobra indiană

5 Leul african

3 Meduza Irukanji

A Traditional Irish Wedding In these modern times, many couples try to include ancient customs in their wedding, in the hope that it will bring them luck and happiness.

Here are some of the traditions that Irish people follow on their wedding day: A treat for the groom: In the past, the groom was invited to the bride’s house just before the wedding and a goose was cooked in his honour. Many Irish people believe that showing such generosity to the groom will make sure that he won’t change his mind about the wedding at the last minute.

Bride’s tradition: A traditional Irish bride doesn’t spend a fortune on bouquets of exotic flowers. Instead, she usually wears a wreath of wild flowers in her hair, freshly picked on the morning of her wedding.

She carries more wild flowers in her hands, as well as a “magic” handkerchief and a horseshoe for luck. Part of the bride’s wedding dress is usually used to make the christiening robe for the first born child.

42

RĂSPUNSURI (din pagina 42): 1.

avatar – (b) reîncarnare succesivă a unei făpturi , în unele concepţii religioase; (figurat) transformare neprevăzută şi chinuitoare în evoluţia unei fiinţe sau a unui lucru.

2.

chilie - (C) odăiţă din cuprinsul unei mănăstiri, locuită de un călugăr sau de o călugăriţă; (fam.) cameră mică.

3.

mreajă – (C) unealtă de pescuit formată dintr-o plasă subţire; (fig.) mijloc viclean de a prinde sau de a înşela pe cineva.

4.

străveziu – (a) care permite razelor de lumină să străbată prin el, transparent; clar, limpede, luminos; (despre oameni) cu pielea obrajilor subţire, fină, palidă; (fig.) evident.

5.

herb – (a) stemă a unei ţări, blazon al unei familii nobiliare; (fig.) origine, neam nobil.

6.

buche – (b) a doua literă din alfabetul chirilic; literă; (la plural) alfabet, cunoştinţe generale de scris şi citit.

7.

firidă – (b) adâncitură de forma unei ferestre oarbe, lăsată într-un zid, în peretele unei sobe, cu scop utilitar sau decorativ.

8.

zămnic – (a) beci, pivniţă.

9.

genune –( b) prăpastie adâncă, abis, hău.

10. clondir – (c) vas de sticlă cu gâtul scurt şi strâmt în care se păstrează băuturi.

Gânduri „Made in Moţoc”! Urări de început de an şcolar... Vorbe calde şi visuri dragi. Toate „fresh”!

Mulţi prieteni noi!

Vă doresc un an uşor!

Vreau permis!

Mai multă veselie în jurul meu! Vreau să mă bucur de tot!

V-au adresat urări, alături de doamna dirigintă Măndiţa Albu, colegii de la clasa a XI-a B: Alex C., Alex M., Teo, Diana, Andreea, Alexandra C., Geafar, Bogdan, Marius.

Să fiţi iubiţi! Să iubiţi mult!