Picatura de viata by Iulia Ros

Anul ;colar 2014-2015 (primăvară) Revista Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară ”Dumitru Moțoc”, din București

PICĂTURA DE VIAŢĂ - REVISTA COLEGIULUI TEHNIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ „DUMITRU MOŢOC” BUCUREŞTI, STR. SPĂTARUL PREDA NR.15, SECTOR 5 picaturadeviata@gmail.com - SERIE NOUĂ, ANUL AL III-LEAANUL ŞCOLAR 2014-2015 , PRIMĂVARĂ

ECHIPA DE REDACŢIE: RESPONSABIL NUMĂR: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTOR-ŞEF ŞI COORDONATOR PROIECT EDITORIAL: DR. NATAŞA-DELIA MAIER REDACTORI: prof.MARIA-MIRELLA POPESCU EDITARE ŞI RESEARCH: prof. MARIA-MIRELLA POPESCU ILUSTRARE GRAFICĂ: elevi:Georgiana Dragomir (IX E), Georgiana Roman (X C), Alexandru Cristea (X C), Miruna Petrescu (X C), Constantin Ecaterina (X B), Sorin Sterie (XII H), Roxana Marin (X A ip), Florian Nițu (X C), Roberto Bratu (absolvent) Ana Maria Cervis (XI C), Radu Andrei (X E), Dany-Ionuț Ionescu Muslum (XII H) cadre didactice: Mihaela Florescu, Carmen Patoi, Sorina Băjenaru Colaboratori: Mihai Tudorică (absolvent), Roberto Bratu (absolvent), Cristian Dan (absolvent), Geafar Baniata (absolvent), prof.consilier Monica Pătlăgean, prof.Doina Nicoleta Nedelea, prof.Carmen Patoi, prof. Mihaela Florescu Colaboratori elevi: Alina Jugănar (IX D), Ștefania Gargalâc (IX D), Bogdana Năvârcă (IX D), Raluca Teodora Palangă (XI C), Andreea Pomârleanu(XE), Eleonora Diță (XI D), Bianca Dumitrache (XI D), Armando Florentin Boeru (XI D), Dănuț Cucoș (XI E), Florentina Vasile (X C), Cătălin Arambașa (IX D), Alexandra Călin (IX D), Alexandra Maria Marican (IX D), Leonard Lăzureanu (IX D), Sorina Ionela Anton (XI D), Luciana Voinea (XI D), Georgiana Burcea (XI D), Andreea Pomârleanu (XI D), Marina Stoian (XI D), Marius Hristache (XI B), Alexandru Soare (XI B), Cosmin Mărgean (XII C), Oana Costache (XII D), Ilena Dodu (XII D) Coordonare elevi: Maria Mirella Popescu (XIIC, XIIH, IX E), Nataşa-Delia Maier (IXD, XI C, XI D, XB, XII D), Georgeta Galeriu (XC, ), Mădălina Calcan (XII D).

Povestea coperţii: În cap de primăvară, ce putea fi mai evocator și mai delicat decât această pereche de balerini?! Toate speranțele noastre de mai bine, toate gândurile voastre de iubire (ce mai contează dacă vi le prilejuiește Sfântul Valentin sau Dragobetele?! Iubire să fie!), toată încrederea în visurile primăverii vi le dăruim în această lucrare grafică a Anei Maria Cervis (XI C). Maestră a umbrelor și a hașuratului, Ana se dăruiește trup și suflet fiecărei lucrări. Ne veți da dreptate, dacă vă uitați cu mai multă atenție la detaliile ei incredibil de rafinate. Celelalte coperți sunt ilustrate astfel: coperta II – Andrei Radu (X E); iar coperta III – Miruna Petrescu (X C).

Cuprins Primăvară, cu suflet de licean...................................................................................... Agenda Moţoc ................................................... ...................................................... Gazeta de perete………………………………….........................................…………………………………… Cu ochii în 4... ................................................... ....................................................... Portretul unei generații: Geafar Baniata................................................... .......................... Dragobetele sărută fetele................................................... ............................................ Concursul cetățenilor mai buni................................................... ...................................... Un liceu… adoptat! ................................................... ........................................................ Mărțișorul… la Moțoc................................................... .................................................... Despre ipostazele feminității, altfel................................................... .............................. Perspective asupra unui sistem educativ: Turcia – o vizită de studiu.................................. Un concurs inedit: Nicolaus Copernic................................................... ............................

3 4 6 7 8 9 10 11 12 13 14 16

Dacă e primăvară, e Spring Day! ..................................... ............................................... Ziua porților deschise la Moțoc – Ediția a II-a....................... ............................................... Știați că? Obiceiuri pascale în Europa.................................. .............................................. Veni, vidi, vici! ................................................... ................................................................. Gün Aydin, Türkyie! ................................................... ........................................................... Marele bazar: lumea cu parfum de lokum, trandafiri și baclava.......................................... E zi de târg! Se caută… meserii............................................. .............................................. În Delir, la concursul ”Marin Preda” ....................................... ............................................ Ifantis, o fabrică de mezeluri cum ne place nouă................................................... ........... Responsabil cu timpul liber................................................... .............................................. -Recenzii în oglindă................................................... .......................................................... -Societatea noastră modernă. Dosar tematic................................................... ............... -Dreptul la opinie: ................................................... ............................................................ -Lumea în oglinda mea -Copilăria, vârsta de aur a omenirii Generația nouă................................................... .................................................................. In corpore sano................................................... ................................................................. Agenda medicală: Îngrijirea părului.................. .................................................................. Trend up! Sau: Tendințe în moda pentru primăvară-vară................................................... Cuvinte despre fotbalul fără vârstă Colțul PSI: Comportamente în echipa de lucru................................................... ................ ”Cuget deci exist!” ................................................... .............................................. Colțul dulce și pripit................................................... ........................................................... Despre școală cu drag................................................... ....................................................... Povestea vorbei................................................... ................................................................. Titanic: 14-15 aprilie 1912...................................................................................................... Azi în laborator: Avantajele și dezavantajele consumului de zahăr.....................................

17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 29 31

33 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 54

Primăvară, cu suflet de licean… ... Cu elanuri, cu bucurii, cu noi iubiri. Mai contează dacă au înflorit de Sfântul Valentin sau de Dragobete?! Bucuroși, le acceptăm pe amândouă. Sfidători, ne încălzim la focul iubirii ca să alungăm iarna din oase. Abia așteptăm să înverzească pomii, să îmbobocească florile din grădinița școlii și să purtăm, din nou, eșarfe și balerini. Ne e sete de schimbare și asta se vede și în paginile revistei. Dacă la începutul anului școlar ți-am făcut cunoștință cu o nouă rubrică, Responsabil cu timpul liber, acum reformăm Agenda Moțoc (în încercarea de a oferi materialul cel mai grăitor despre liceul nostru). Te anunțăm, de asemenea, că acesta este numărul în care îți iei la revedere de la rubrica S-a întâmplat în…, care își va înceta apariția la sugestia colaboratorilor noștri și, din următorul an școlar, va fi înlocuită cu un alt format. Îți amintim tot ce nu știai Despre școală cu drag, despre sărbătorile și tradițiile aferente primăverii. Te invităm la distracție, dar și la reflecție. Spații generoase de reflecție cu privire la asumarea unui destin, în interviul lunii. Cu cine?! Păi… ghicește! Dacă nu, citește! Un alt spațiu al reflecțiilor personale în rubrica acelora Responsabili cu timpul liber. Generația 9 te așteaptă cu un dosar generos de poezie și proză, toate cu... D, de la... Dragoste! Ilustrație de fundal: Inocență, de Georgiana Dragomir (IX E) (creion și guașă)

Pentru o nouă primăvară și pentru noi iubiri! 3 Echipa de redacţie

Agenda Moţoc

Corelarea sistemului educaţional cu piaţa muncii – Un proiect european care promovează pregătirea profesională De prof. Mihaela Florescu (articol preluat din Tribuna învățământului)

Contextul în care am demarat acest proiect european, finanţat din Fondul Social European, a fost acela că România se confruntă cu o problemă de proporţii în ceea ce priveşte inserţia tinerilor absolvenţi, atât de studii preuniversitare, cât şi superioare, pe piaţa muncii. Această stare de fapt este cauzată de o serie de factori specifici, precum lipsa calificărilor, a studiilor de specialitate, a certificărilor în strânsă corelaţie cu oferta pieţei de muncă şi cu realităţile sociale, formarea şi dezvoltarea de resurse umane care nu pot fi integrate ulterior pe piaţa muncii. O mare parte a acestei stări de fapt este cauzată şi de insuficienţa şi ineficienţa activităţilor de consiliere şi orientare în carieră din învăţământul preuniversitar, activităţi care ar trebui să dubleze procesul educaţional şi `n cadrul acestor acţiuni elevii să fie ghidaţi, sfătuiţi, prin intermediul unor programe personalizate, în alegerea celei mai bune oferte de studii atât în timpul liceului, cât şi după finalizarea lui, urmată de dezvoltarea carierei, a vieţii profesionale, finalizând cu integrarea în societate ca adulţi şi ca profesionişti pe piaţa muncii.

Din această cauză, este nevoie de un proiect care să urmărească creşterea competitivităţii tinerilor pe piaţa forţei de muncă, prin dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor de muncă ale elevilor din ciclul liceal şi profesional, în cadrul unor stagii de pregătire practică, cu scopul de a facilita accesul acestora pe piaţa forţei de muncă după absolvirea studiilor. În perioada 6 mai 2014 – 5 noiembrie 2015, CEDS, Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Socială, împreună cu Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moţoc, din Bucureşti, şi ENGIM SAN PAOLO – Ente Nazionale Giuseppini del Murialdo, implementează proiectul „Inserţia elevilor din învăţământul liceal pe piaţa muncii, prin stagii de pregătire eficientă şi inovatoare”. Cei trei parteneri deţin o experienţă semnificativă în ceea ce priveşte educaţia şi formarea profesională, consilierea şi orientarea în vederea inserţiei tinerilor pe piaţa muncii, precum şi derularea de proiecte finanţate din fonduri europene şi comunitare. Ideea proiectului ne-a venit nouă, echipei de profesori ingineri de la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moţoc, din sectorul 5 al Capitalei, pornind de la problemele cu care ne confruntăm în privinţa resurselor reduse pentru promovarea învăţământului profesional şi tehnic, precum şi pentru motivarea tinerilor în alegerea viitoarei cariere şi în formarea lor iniţială. Ne-am spus că putem să accesăm fonduri europene cu atât mai mult cu cât în şcoala noastră învaţă mulţi elevi proveniţi din categorii defavorizate, ceea ce a fost un avantaj în evaluarea proiectului nostru.

Lipsa experienţei şi a cunoştinţelor practice necesare pentru a performa într-un mediu competitiv, a abilităţilor de comunicare/ lucru în echipă îngreunează accesul tânărului absolvent la un loc de muncă.

Am ţinut foarte mult să găsim un partener transnaţional cu experienţă şi expertiză în formarea profesională, astfel încât să oferim elevilor noştri o experienţă europeană utilă în formarea lor şi, de ce nu, o experienţă culturală, dar şi posibilitatea exersării competenţelor de comunicare. Ne bucurăm că am reuşit să le oferim celor mai buni dintre copiii noştri stagii de pregătire în Italia. Un alt punct forte al proiectului este parteneriatul cu CEDS, Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Socială, organizaţie care a mai derulat cu mult succes proiecte cu finanţare europeană, o organizaţie tânără şi extrem de activă, interesată să găsească soluţii pentru tinerii defavorizaţi. Acest proiect vizează formarea competenţelor profesionale ale tinerilor printr-un program inovator şi integrat de pregătire practică a elevilor Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moţoc, din Bucureşti, în scopul facilitării procesului de inserţie a viitorilor absolvenţi de liceu pe piaţa muncii. Pregătirea practică se va realiza la cel puţin două mari companii multinaţionale, cu care şcoala va încheia acorduri de parteneriat şi cu care va derula activităţi practice şi aplicative. Programul este dublat de activităţi de consiliere şi orientare profesională, care să le asigure elevilor o perspectivă coerentă asupra domeniilor profesionale în care îşi pot desfăşura activitatea viitoare, dar şi continuarea studiilor. Pentru creşterea motivaţiei elevilor de a lua parte la acest program, va fi organizat un concurs

pe bază de proiecte, în urma căruia vor fi desemnaţi 50 de câştigători, care vor beneficia de o vizită de studiu în Italia. Aceste vizite le vor oferi elevilor noi perspective în alegerea domeniilor în care vor dori să profeseze, schimbul de experienţă şi bune practici oferindule totodată o altă viziune asupra integrării lor pe piaţa muncii. Proiectul va genera efecte pozitive pe termen lung prin facilitarea inserţiei pe piaţa muncii a elevilor de învăţământ preuniversitar, prin organizarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea unor stagii de pregătire practică în industria alimentară, dublate de activităţi de consiliere şi orientare profesională care îi vor ajuta pe tinerii absolvenţi să facă alegeri cât mai pertinente şi asumate `n ceea ce priveşte oportunităţile de angajare şi oferta de studii viitoare. Pe termen scurt şi mediu, stagiile de pregătire practică, activităţile de consiliere şi orientare profesională îi vor ajuta pe elevi, pe de o parte, să obţină rezultate cât mai bune atât la examenele naţionale, cât şi la alte examene şi concursuri şcolare/extraşcolare, iar pe de altă parte, îi va familiariza cu mediul de lucru din cadrul unei instituţii angajatoare. Suntem foarte optimişti în derularea acestui proiect, pentru că elevii şcolii noastre vor avea de câştigat foarte mult şi suntem convinşi că venim cu valoare adăugată în pregătirea unor tineri care au avut şansa să opteze pentru un domeniu de care va fi nevoie tot timpul pe piaţă, domeniul industriei alimentare.

Gazeta de perete

Veți citi în această secțiune (a cărei ilustrație a fost creată de Ana Maria Cervis , XI C):

Cu ochii în 4... Martie… lună a unui nou început. Odată cu primăvara, cu renașterea naturii, se trezesc la viață și energiile creatoare ale omului. Ne veți da dreptate citind care au fost evenimentele lunii martie, de-a lungul anilor. Vă promitem o selecție cel puțin interesantă, pentru că, de această dată, am ales ineditul în detrimentul răsunătorului. Și, ca să se asorteze, selecția lunii aprilie pune accentul pe ideea de nebunie, de haos, de instabilitate. De Bianca Dumitrache și Armando Florentin Boeru (XI D)

S-A ÎNTÂMPLAT ÎN… MARTIE 1 Martie 1896: Savantul francez Henri Becquerel descoperă radioactivitatea naturală 1 Martie 1565: A fost fondat orașul Rio de Janeiro. 7 Martie 1960: Primii 20 de cosmonauți sovietici au fost selectați pentru pregătirea zborului spațial. 13 Martie 1900: În Franța, ziua de muncă pentru femei și copii este limitată prin lege la 11 ore.

14 Martie 2009: Are loc, la Bacău, primul zbor pe un avion supersonic (MIG - 21 Lancer) a unei femei pilot din România (sublocotenent Simona Măierean). 17 Martie 1756: La New York este celebrată pentru prima dată Ziua Sfântului Patriciu (St. Patrick's Day). 17 Martie 1969: Golda Meir devine prima femeie primministru al Israelului.

23 Martie 2001: Pictorului Ion Irimescu i-a fost decernat Premiul pentru Excelenţă în Cultura Română. 31 Martie 1966: Lansarea navei spațiale sovietice fără echipaj uman, Luna 10, primul vehicul spațial care a intrat pe orbitaLunii. 23 Martie 1919: Benito Mussolini fondează, la Milano, „Fasci di Combattimento„ (partidul fascist italian).

PERSONALITATEA LUNII: Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago), filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al Catedrei de Istoria Religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.

S-A ÎNTÂMPLAT ÎN… APRILIE 1 Aprilie 1778: Olliver Pollock creează simbolul dolarului american ($), la New Orleans 8 Aprilie 1960: NASA lansează primul satelit meteorologic. 8 Aprilie 1904: Franța și Marea Britanie semnează Antanta cordială.

17 Aprilie 1964: Geraldine Mock 27 Aprilie1883: Papa Leon al XIIIdevenit prima femeie care a lea înființează Arhidieceza de zburat singură în jurul lumii. București. 17 Aprilie 1970: Nava spațială 27 Aprilie 1941: Al doilea război Apollo 13, în ciuda defecțiunilor mondial: Trupele germane intră în ei, s-a întors pe Terra în siguranță. Atena. 19 Aprilie 1971: Sierra Leone 30 Aprilie 1803: SUA cumpără de la devine republică și Siaka Stevens Franța teritoriul Louisiana în președintele ei. schimbul sumei de 80 milioane 19 Aprilie 1971: Se lansează prima franci–aur. stație spațială, Salyut 1.

PERSONALITATEA LUNII: Leonard Dorin Doroftei (n. 10 aprilie 1970) este un fost pugilist român, campion mondial WBA la categoria semi-ușoară (61,9 kg) A început să practice boxul la vârsta de 14 ani la clubul “Prahova Ploiești”. A câstigat medalii de bronz la Jocurile Olimpice de la Barcelona în 1992 și la Atlanta în 1996. De asemenea, a fost campion mondial în 1995 și campion european în 1996 si 1997. Palmaresul său la amatori este de 239 de victorii și 15 înfrângeri.

Geafar Baniata Portretul unei generații:

sau.. Cum să (nu) fii sufletul petrecerii atunci când chiar contează

O vorbă din popor spune așa: ”Ce naște din pisică șoareci mănâncă!” În numărul precedent, vi l-am prezentat pe Mohamed Baniata, unul dintre cei mai buni foști elevi ai noștri și, cu siguranță, o tânără voce reprezentativă pentru generația lui. Astăzi, vă facem cunoștință cu fratele său mai mic, Geafar, care ne-a fost coleg. Și pe care să nu îl comparați cu fratele mai mare! (vă roagă chiar intervievatul nostru!) Cine îl cunoaște, spune că Geafar e adolescentul tipic. Foștii lui profesori (și am întrebat câțiva) spuneau că e tare alintat. Și că se ține de năzdrăvănii. Printre colegii mai tineri, părerile sunt împărțite. Pentru unii, e sufletul petrecerii. Se spune că glumește mereu și că rareori se ia în serios. Alții, dimpotrivă, spun că uneori nu știe de glumă. Profa lui de română (care mi-a predat și mie când eram a IX-a) spune că, dincolo de joaca lui, poate să facă orice, atâta vreme cât își propune. Și că e unul dintre foarte rarii absolvenți din promoția trecută care au ajuns la facultate. Acum, Geafar este student la Universitatea din București, la facultatea de Management al afacerilor. Pentru că asta și-a dorit din clasa a X-a. Îi plac prietenii și ieșirile, s-a implicat în activități și proiecte ale școlii oricare alt elev, nu a făcut niciodată caz de performanțele lui (cu toate că, pentru câțiva ani a practicat rugby-ul la modul serios), nu a uitat nicio clipă să se distreze copios în liceu, dar nici nu și-a uitat țelurile: bac și facultate. Nu putem spune decât ”Bravo!” Suntem tare, tare mândri de tine! Și sperăm să fii un minunat exemplu pentru colegii tăi. A consemnat: Florentina Vasile (X C) F.V.: În ce promoție ai terminat liceul? G.B.: Chiar în ultima! Adică 2013-2014.

F.V.: Care ar fi un motiv pentru care te-ai mai bucura să fii licean? G.B.: Singurul motiv pentru care m-ar mai încânta să fiu licean ar fi acela de a mă bucura de timpul petrecut alături F.V.:Ce planuri aveai când ai terminat liceul? Dar acum? de anumiți profesori, respectiv colegi (iar noi adăugăm că G.B.: Principalul meu plan era acela de a începe o facultate. probabil toate năzdrăvăniile ar fi tot acolo, în ”programul” Acum, este de a acumula cât mai multe cunoștințe și de a de studio – n.r.). încheia cu brio următorii ani de studiu. (semn că prioritățile se schimbă, după ce termini liceul, nu-I așa? – n.n.) F.V.: De ce anume crezi că este nevoie în viață pentru a reuși? F.V.: Care îți erau profesorii preferați? Dar materiile G.B.: De perseverență, de seriozitate! preferate? G.B.: Au fost mulți și multe, de aceea aș prefer să îți răspund că, de-a lungul anilor, am avut parte de profesori deosebiți, F.V.: Un mesaj pentru generațiile viitoare? unii și-au iubit meseria, puțin mai mult decât ceilalți, aș G.B.: În opinia mea, am ajuns să le demonstrez tuturor faptul putea spune, dar, cu siguranță, aceștia ne-au schimbat într- că este posibil atât să menținem o viață sănătoasă (prin un mod pozitiv, prin diferite căi. sport, plimbări, distracție etc.), să menținem partea amoroasă a vieții, cât și să pierdem timpul navigând sau jucându-ne diferite jocuri, dar, cu siguranță, cea mai F.V.:Ce te-a ghidat spre acest liceu? importantă parte, la această vârstă, este cea în care noi G. B.: Este foarte aproape de casă. Serios! Plus invățăm, pentru că, de fapt, abia de acum ne croim drumul recomandarea fratelui meu mai mare, care terminase deja spre viitorul nostru. clasa a noua în același liceu. F.V.: Cu ce părere ai ieșit ca absolvent pe poarta liceul nostru? G.B.: Având în vedere că a fost schimbată conducerea chiar înainte de a termina liceul, părerea mea a fost din ce în ce mai bună. Îmi plac curățenia și disciplina impecabile pe care le văd când revin în vizită. F.V.: Ce anume crezi că te-a ajutat ”să treci bacul” din prima? Știi cât de rar se întâmplă asta pe la noi și cât de greu este, de fapt. Ce ai recomanda celor care urmează să dea examenul anul acesta sau în promoțiile următoare? G.B.: Cu siguranță, am fost avantajat de faptul că am învățat pe toată perioada liceului (chiar dacă uneori sau la unele materii mult mai puțin decât trebuia). Celor ce urmează să susțină examenul de bacalaureat le recomand ca, în această perioadă, să studieze în plus față de cât o făceau până acum. Serios! Mult în plus!

Dragobetele sărută fetele! Vorba de mai sus este veche și, oricât ar părea de glumeață, este doar o vorbă din popor de care ne-am folosit, cu mult umor și cu multă bucurie, spre a prilejui o nouă întâlnire… dulce! Că, deh, nimic nu e mai dulce decât dragostea. Așadar, în numele iubirii, indiferent dacă sărbătoriți neaoșul Dragobete sau mai recentul și evident occidentalul Sfânt Valentin, ne-am adunat cu toții în jurul rețetarelor și am căutat, cu înfrigurare, ingredientele care să ne facă entuziaști și, de ce nu, mai iubitori și mai fericiți. Au iești câștigătoare scorțișoara, ghimbirul, ciocolata, căpșunile. Toate ingrediente dulci și inspirate. Pentru fiecare dintre noi. Și, așa cum ne stă bine, am înfățișat tuturor ce a izvorât din fantezia creatoare a acelora care s-au străduit să definească gustul iubirii. Trandafiri din mere, brioches tressees împletite în formă de inimă, tarte generos ornate cu fructe, turte dulci și aromate, amorași din aluat fraged, inimioare din pandișpan glazurat sau rulat, fursecuri cu cacao, bomboane și ciocolate s-au reunit armonios pe mesele expoziției, spre deliciul elevilor și al profesorilor care sau întrecut în măiestrie. Că nu degeaba suntem liceu de industrie alimentară, nu-i așa?! Parafrazându-l pe Iona lui Marin Sorescu, spunem și noi că trebuie să se găsească oricând ceva bun și dulce și-n casa noastră. Altfel, ce-ar zice lumea?!

Fete cu mâini de aur

Mândre de ce ne-a ieșit

O echipă muncitoare

Cine ar putea rezista acestor căsuțe de turtă dulce mici cât palma?!

Concursul cetățenilor mai buni De Armando Florentin Boeru (XI D) Ilustrare foto: Armando Florentin Boeru (XI D) Ilustrație de fundal: Miruna Petrescu (X C) Nu mică ne-a fost uimirea când, în această primăvară, am primit din partea ENGIM Nazionale (partenerul nostru italian în cele două mari proiecte POSDRU pe care le derulează colegiul) invitația de a participa la Cea de-a VI-a ediție a Concursului Național ”Educazione e citadinanza”, a cărui temă, anul acesta este pacea (“La Pace è possibile: io da che parto stò?”). Concursul se înscrie printre măsurile cu ajutorul cărora organizația luptă pentru o educație responsabilă a tinerilor, dându-le subiecte asupra cărora să reflecteze mai atent, fie elaborând eseuri, fie surprinzând fotografic propriile puncte de vedere. Ar trebui menționat că, în anii trecuți, subiectele referitoare la cetățenia activă au fost la fel de atrăgătoare: educație pietonală, alimentară, de mediu, constituțională sau asupra egalității de gen. Iată care este justificarea organizatorilor pentru alegerea temei din acest an: mai mult decât oricând, în acest moment, lumea are nevoie de voci care să se înalțe și să strige ”Pace!”. Nu doar războaiele purtate cu arme tulbură Terra, ci și lipsa muncii sau popoarele

care trăiesc în condiții disperate, popoarele care aspiră la democrație sau relele tratamente pe care le aplicăm lumii vii. Ne lipsește pacea chiar și dimprejurul nostru sau din noi. Eseurile sau fotografiile realizate se vor constitui ca răspunsuri la două întrebări în care organizatorii identifică sursele procesului de reflecție: Care sunt ”armele” păcii? Ce pot face eu pentru pace? La acest concurs, liceul nostru participă prin creații fotografice. Am semnat și trimis un acord de colaborare cu ENGIM Nazionale, neam pus pe reflectat și, cum ar spune Arghezi, ”a ieșit ce a ieșit!” Lucrările trebuiau trimise pe CD la Roma până la 10 aprilie. După primirea lor, vor fi supuse jurizării alături de lucrările copiilor din Italia, iar la 18 mai se vor anunța rezultatele concursului. Toate lucrările, atât eseuri, cât și lucrări fotografice, vor fi expuse pe site-ul lor și în spații special amenajate la sediul ENGIM Nazionale, la sediile locale sau în alte unități educaționale cu care organizația colaborează. Iată mai jos și proiectul nostru fotografic!

Când îmi privesc nepoțica, pacea se instalează în interiorul meu. Degeaba-i pace în jurul nostru, dacă în suflet avem război. Pentru mine, un copil care crește armonios, înconjurat de liniște și de iubire e un glob de cristal. Glob în care văd un viitor bun

Un liceu… adoptat De dr.Natașa-Delia Maier Ca și cum nu aș cunoaște regulile jurnalismului școlar, am să încep fără introducere. Fac un salt direct la aspectul cel mai interesant și mai frumos: fotografii ale unor copii promotori ai schimbării în școala lor. Mai jos, de-a lungul articolului, aveți imagini de la un workshop în cadrul proiectului „Adoptă un liceu”, în parteneriat cu fundația ROI. Consiliul elevilor a discutat cu tutorii și mentorii de coaching despre proiectele liceului (atât despre cele care se doresc continuate, cât și despre altele, noi) și despre ce și-ar dori să se întâmple nou în colegiul nostru. Printre nevoile identificate de copii s-au aflat înființarea unui post de radio, obținerea unei rețele Wi-Fi gratuite, un magazin de incintă sau înființarea unei trupe de teatru. Bineînțeles, tot ei au stabilit punctele forte ale liceului (implicarea în proiecte și parteneriate internaționale, mediul de lucru curat și civilizat), oportunitățile de care a trebui să ținem cont (ajutorul agenților economici și al multor ONG-uri gata să ne sprijine în lucrul cu elevii), dar și un aspect trist: insuficienta promovare a școlii noastre în comunitatea locală. În idee, iată ce înseamnă Adoptă un liceu: un program al fundației mai sus numite, în parteneriat cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului care se implementează în perioada 2013-2016, în 5 licee din comunitățile – Brașov, București, CîmpulungMuscel, Cluj, Iași, Sibiu, Zalău, Pitești, Ploiești.

Liceele participante vor beneficia de programe de construire de echipe, de educație non-formală pentru elevi, pentru profesori și pentru părinți, de implicarea constantă în consiliul de administrație a unui membru din comunitatea de afaceri, de burse de merit și de stagii de practică, de renovări de spații fizice, toate asumate, conduse și implementate de către elevi, profesori și părinți în urma unui proces continuu de coaching. Despre cum a funcționat până acum proiectul, puteți afla mai multe din documentarea intervenției pe site-ul – www.adoptaunliceu.ro. Practic, oricine poate avea acces la metodele folosite, la analiza rezultatelor, la elementele de succes sau de mai puțin succes al programului, putând prelua în viitor aceeași metodă pentru a adopta un liceu din comunitatea locală. Toate interviurile și intervențiile filmate sunt publice, iar cei trei ani se vor încheia cu realizarea unui film documentar care va face publică pe un post de televiziune național povestea celor 5 licee transformate. Un alt țel al acestuia este crearea unei rețele naționale de experți în transformare educațională pe baza metodologiei folosite, care va pregăti facilitatori

din cadrul școlilor, pentru integrarea transformării în cultura instituției respective. Metoda aleasă de proiect, Action, Reflection, Learning, aplicată cu succes la nivel mondial pentru formarea de echipe performante atât de organizații comerciale, precum și în comunități locale sau instituții de învățământ din alte țări, are o istorie de 30 de ani și pune deosebit accent pe învățarea experiențială. Tocmai de aceea, atelierele de lucru, după cum puteți vedea în fotografii, sunt la fel de personalizate precum rezultatele acestora, căci fiecare decizie se ia în funcție de comunitatea școlară și spre binele acesteia.

Spre deosebire de alte proiecte, programul ADOPTĂ UN LICEU vine cu patru principii de abordare complet noi pentru școala noastră: 1) Principiul autonomiei și al independenței actorilor din proiect, (minimă implicare a inițiatorilor și a coordonatorilor de proiect, dar stimulare continuă a comunităților locale (elevi, profesori, mediu de afaceri) în a-și asuma responsabilitatea ); 2) Principiul scalabilității continue a proiectului: (buget în funcție de nevoia școlii, nu în funcție de mărimea ei); 3) Principiul puterii colective (toate resursele (expertiză, resurse financiare și logistice) atrase și implicate trebuie să aparțină cât mai multor surse, pentru o responsabilitate împărtășită, chiar și cu riscul de a face mai dificilă gestionarea resurselor) și 4) Principiul intervenției integrate (în cazul în care mai multe organizații intervin într-un liceu, organizatorii vor coordona aceste acțiuni, astfel încât resursele să fie utilizate eficient, cu un impact maxim, procesul de învățare să aibă loc în condiții optime, iar schimbarea urmărită să fie una durabilă).

Mărțișorul… la Moțoc De dr.Nataşa-Delia Maier Ilustrare grafică: ing. Carmen Patoi

Întrebarea, hazlie desigur, este dacă putea fi și altfel decât alimentar. Răspunsul – ferm! – dat de colegele mele și mai ales de doamnele inginere este: Niciodată! Deja tradiție a colegiului nostru, Expo-Mărțișorul a avut, în acest an, misiunea de a ne înveseli în cap de primăvară. Astfel încât instrucțiunile venite de la organizatori pe e-mail au fost simple și sugestive: sandviciuri hazlii! Simțul umorului și capacitatea de a ne ”juca” puțin cu mâncarea ne-au fost puse la încercare în mod serios. Și, cum nimeni nu știe să se joace mai bine decât copiii noștri, bineînțeles că am avut numeroși doritori să ne arate ce înseamnă o tartină amuza(n)tă. Formele vesele s-au împletit pe platourile cu îndemânare încărcate: lalele din roșii umplute alături de canapele cu mutrișoare de pisicuțe; buchete de primăvară din verdețuri, mozzarella, roșii, dar și o întreagă miniaturală gospodărie comestibilă (purceluș, cățeluș, pisică, cocoș, puișor toate apetisante!). Sandviciul s-a reinventat cu atâta ingeniozitate, încât… a devenit… dulce! Până la urmă, argumenta Mădălina Turbatu de la XI A î.p., un tort ce este dacă nu o tartină dulce?! Straturi de pandișpan unse cu creme pe bază de unt și suprapuse pentru a fi decorate… Atfel, nu se putea să nu le vină câtorva ideea de a ne provoca din punct de vedere culinar: gogoși cu cremă glazurate, tartine-fursec și chiar torturi festive. S-a discutat, s-a dezbătut, s-a tot negociat noțiunea de sandvici (căci pe aceea de hazliu nu mai era cazul să o punem sub semnul întrebării) până la finalul apoteotic marcat prin degustarea și aprecierea produselor. Care s-au dovedit a fi la fel de bune pe cât au fost de vesele. Și până la următorul Expo-Mărțișor nu ne rămâne decât să găsim o idee la fel de amuzantă pentru o nouă temă de expoziție.

Un 8 Martie dedicat femeilor:

Despre ipostazele feminității, altfel!

Uneori, imaginile fac cât o mie de cuvinte. Mai ales pentru Miruna Petrescu (X C), care a ales să ne vorbească despre felul ei de a-și privi propria mamă prin intermediul a două lucrări grafice: 1. Maica răbdătoare(sus), pentru că fiecare mamă știe să își iubească și să își apere copilul, să se bucure pentru el și să sufere alături de el. 2. Îngerul păzitor(jos), pentru că, deși nu mai vrem să o recunoaștem acum, când suntem adolescenți, mamele au mereu grijă de noi. Sunt asemenea îngerilor păzitori, dar sunt îngeri pe care îi putem vedea și îmbrățișa

Perspective asupra unui sistem educativ: Turcia – o vizită de studiu De dr.Natașa-Delia Maier Turcia: o cunoștință… necunoscută În cadrul proiectului sistemic POSDRU 174/149155, "Personalul didactic din sistemul de învăţământ preuniversitar și universitar de stat promotor al învățării pe tot parcursul vieții", un grup de cincisprezece membri ai colectivului didactic din colegiul nostru, cu voioșie ”păstorit” de directorul adjunct, prof. Georgeta Galeriu, și-a propus să identifice noi oportunități de colaborare, de schimb de experiență și de încheiere a unor parteneriate școlare cu două dintre colegiile unui megalopolis european aparte – Istanbul. De ce Turcia?! Răspunsul este mai simplu decât s-ar crede. Fiind o țară în curs de aderare la UE, reprezintă un mediu recognoscibil din cel puțin un punct de vedere: și noi ne-am aflat în aceeași situație, ne-am confruntat cu aceleași temeri, am trecut deja prin reformele sistemice prin care trec și turcii. S-a simțit acest lucru mai ales în întrebările și îngrijorările formulate de cei de la Okyanus College, liceul privat din cartierul Avcilar care poate constitui oricând un exemplu de bună practică instituțională, atât pentru propria țară, cât și pentru instituțiile din țările membre UE. Apoi, este importantă crearea unor punți de legătură pentru ulterioare proiecte și colaborări, mai ales că lungul proces al aderării dechide metaforic ușile țărilor candidate spre fonduri de preaderare ce pot fi accesate cu ușurință. Iar când partenerii preexistă, ideile de proiect vin mai ușor. Uimitorul Avcilar Prima oprire, într-un Istanbul de nerecunoscut pentru turistul obișnuit, a fost în cartierul Avcilar, al cărui peisaj dominat de zgârie-nori este fundalul pentru viața didactică a Colegiului Okyanus, o prestigioasă unitate de învățământ privat, în seama căruia părinții își pot lăsa pruncii de la grupa mică a grădiniței și până la absolvirea liceului. În cursul vizitei, pașii noștri au fost ghidați de domnul director Şentürk Uçak. Despre frumusețea instituției și despre dotările sălilor am să las fotografiile să vorbească. Pentru noi, importantă a fost primirea caldă de care ne-am bucurat, căci se vede, și dincolo de vorbe, că gazdele noastre erau mai mult decât pregătite să îmbrățișeze ideea unor parteneriate europene. Nu am fost singurii care să își formeze o perspectivă asupra sistemului de învățământ al altei țări: în timp ce comparam metode, curricule și stiluri de a lucra, omologii noștri au fost curioși atât referitor la organizarea procesului educativ în România, cât și la felul cum am perceput tranziția către (și apoi integrarea în…) sistemul educativ standardizat UE. Accentul discuțiilor a căzut asupra cooperării internaționale, drept care s-au și semnat acordurile de parteneriat de principiu. Am plecat uluiți de observatorul lor astronomic (cu telescop Hubble, unic în sistemul preuniversitar turcesc), în aceeași măsură ca de eficiența echipei administrative și de calitatea evidentă a activităților derulate în această școală.

Pod peste continente! A trece Bosforul înseamnă, în sens literal, a trece pe un alt continent. În acest fel, am pus pentru prima dată piciorul în Asia. Iar a trece pe un nou continent înseamnă a trece prin experiențe noi. Vă rog să citiți afirmația în sens literal! Situat în cartierul Ümraniye, cel de-al doilea liceu pe care l-am vizitat aparține sistemului de educație public, finanțat deci din fondurile statului și evident subordonat ministerului omolog MEN din Turcia. 75.yıl Cumhuriyet mesleki ve teknik anadolu lisesi este, în fond, un liceu economic, cu toate că numele lui ar induce pe oricine în eroare (meslek, în turcă, însemnând meserie sau profesie). Dincolo de aparențele modeste ale clădirilor și de poarta strașnic păzită (aspecte în care ne asemănăm deja întru totul), acest liceu este, de fapt, o instituție de învățământ cu o vastă experiență de formare. După cum îi spune și numele, școala are 75 de ani vechime în furnizarea de servicii de formare, fapt pe care și domnul director Ibrahim Polat l-a subliniat în prezentarea propriei instituții de învățământ. Ne-a bucurat foarte tare faptul că domnul director a ales, în primul rând, să ne conducă spre cancelarie. Nu doar pentru că aceasta este un spațiu familiar nouă, ca dascăli, dar ne-a bucurat și întâlnirea cu omologii noștri, profesori, ingineri și maiștri. Judecând gestul managerului de școală, l-am privit ca pe un evident semn de apreciere a colegilor săi. Dacă ideile de parteneriat cu cei de la Okyanus au tot atins subiectul schimbului de bune practici, cu acest colectiv didactic am identificat un domeniu de interes cel puțin inedit: organizarea activităților extrașcolare. De ce? Simplu! Pentru că ni s-a oferit oportunitatea de a-i vedea pe elevi ”la treabă”, făcând ce se pricep ei cel mai bine: să dea tonul la distracție. Am fost invitați în sala de festivități a școlii să ne dăm întâlnire nu doar cu muzica și cu dansurile tradiționale turcești (să fie ”vina” claselor de turism?!), ci și cu formația de rock a liceului (al cărei nume, foarte inspirat ales! s-ar traduce în română drept ”Pauza”). Cum a mers? După tradiționalul dans de înfrățire, totul s-a încheiat cu o serie de vesele fotografii de adio, pe treptele școlii, cu salutări și schimb de adrese de corespondență și cu promisiunea reflecției asupra modului în care activitățile din afara cursurilor ar putea deveni materialul unui proiect, spre satisfacția și beneficiul energicilor noștri adolescenți. Până la urmă, dincolo de prăpastia diferențele culturale, există mereu câte un pod suficient de puternic care să ne unească.

De prof.Nicoleta Doina Nedelea Ilustrație de fundal: Georgiana Roman (X C)

•

expoziţional şi suntem foarte mulţumiţi de rezultate. • Expoziţia noastră va fi amplasată pe holul principal imediat după reînceperea cursurilor, iar materialele expuse vor putea fi admirate până la sfârşitul anului şcolar. Vă rugăm să participaţi şi la seminariile, dezbaterile şi proiecţiile de film pe care le vom organiza în această În luna martie, o echipă formată din perioadă. elevi de clasa a IX-a de la Colegiul • Echipa este formată din elevii Hussain Tehnic de Industrie Alimentară Hina-Nasrin, Hussain Norin-Bushira „Dumitru Moţoc” s-a înscris la (clasa a IX-a B), Arambaşa Cătălinconcursul naţional interşcolar Mihai, Călin Alexandra-Cristina, „Nicolaus Copernic”, organizat de Marican Alexandra-Maria (clasa a IX-a Asociația Secular Umanistă din D), Dragomir Georgiana-Iuliana (clasa România. a IX-a E), Brătuleanu Robert-Marian, Concursul își propune să aducă în Radu Constantin-Florin, Stoian atenția elevilor și a profesorilor Adriana, Tilea Georgiana-Izabela subiecte legate de astronomie și de (clasa a IX-a G) şi coordonată de prof. cosmologie. Nedelea Nicoleta-Doina. Fotografiile acestui articol îi înfățișează în timpul Cum tema acestui concurs este „Cum a apărut şi cum evoluează Universul”, atelierului de creație, în cursul căruia au realizat și au asamblat expoziția. iar obiectivul principal este să scoată Nu rămâne decât să le mulțumesc în evidență atât cunoștințele elevilor, cât și calitățile lor creative, era firesc pentru dăruirea cu care au lucrat și ca scopul practic al activităților să fie pentru sprijinul pe care l-au acordat organizarea unui spațiu expozițional. participării noastre, ca liceu, la acest proiect. Se presupunea ca, pe baza informaţiilor pe care le deţinem până în acest moment despre apariţia şi evoluția Universului de la Big Bang până în prezent, să ilustrăm acest subiect prin orice fel de material vizual. Astfel, a fost organizat un atelier de creaţie în care noi, echipa participantă, alături de alţi colegi din şcoală, am încercat să punem în valoare abilităţile noastre creative. A fost primul pas pe care echipa l-a făcut în vederea realizării materialului 16

Ilustrare fotografică: ing.Carmen Patoi

Ceea ce determină spiritul unui loc sunt mai ales tradițiile lui. Și liceul nostru are câteva. Astfel, deși nu scrie nicăieri că,primăvară de primăvară, trebuie să ”ne mobilizăm” spre onorarea Spring Day în stilul nostru specific, de liceu de industrie alimentară, totuși o facem. Aproape pe nesimțite încep să apară glasuri care să întrebe ”când se organizează anul acesta Spring Day?!” (răspunsul corect ar fi 8 aprilie...) Uităm noi de alte cele (spre dezamăgirea unora), dar să uităm de Spring Day?! Nici gând! E atâta haz în a aștepta să vezi la ce au dat naștere nesfârșitele planuri de bătaie ale elevilor și profesorilor! Rezultatul e oricum delicios și frumos. Mai multe despre asta, în mai multe imagini, adică, pe contul de facebook al școlii (în caz că nu îl mai știți, https://roro.facebook.com/colegiulmotoc.bucuresti). Iar în încheiere (după ce s-au citit referatele cu ingrediente, metode de preparare, însemnătatea rețetei) nu rămâne decât să rememorăm cât de bine ne-am distrat și înfruptat (și anul acesta) din preparate ale bucătăriilor țărilor Uniunii Europene (iar vedeta, acompaniată de cântecul Marianei Negrilă (XI A î.p.), ca să ne meargă toate cele mai bine la suflet, a fost, incontestabil, masa românească. Era firesc, nu?!

În cadrul Săptămânii Să știi mai multe, să fii mai bun, colegiul nostru și-a întâmpinat, pentru al doilea an consecutiv, oaspeții dornici să ne calce pragul Cum vremea nu a ținut cu noi, ”distracția și-a mutat sediul în sala de sport a bazei sportive Helmuth Duckadam a liceului nostru

Un iepuraș de Paște care a venit ceva mai devreme anul acesta, spre bucuria și încântarea tuturor participanților. Mulțumim Carrefour pentru ajutorul acordat!

De la mic la mare, în haine de sărbătoare: grădinița cu care ne mândrim

O mare de oameni salută drapelul adus de Robert Dușmanu și de Miruna Petrescu însoțiți de vocea prof.Dragoș Lazăr, intonând imnul de stat

Mereu activi: liderii consiliului elevilor, în frunte cu președintele lor, Sergiu Ciaușu Cheia succesului nostru: un colectiv puternic

Antrenăm absolvenți de-a VIII-a la... jocuri hazlii: gustarea pe nevăzute și dansul cu portocala

Cu mai micii noștri colegi de la Școala generală, în încercarea de a-i familiariza cu bazele meseriei. Alegi conștient dacă ești familiarizat

Concurs de sănătate… s-a dat startul la salate!

Premii din plin meritate: trupa Șatra a dansat minunat, iar majoretele au animat atmosfera la început, pentru cei sfioși

Ce e dulce, multe aduce! Inclusiv prietenii! Dar mai multe, într-un jurnal fotografic, pe pagina de facebook a școlii! www.facebook.com/colegiulmotoc.bucuresti

Știați că...? Obiceiuri pascale din Europa Cu toții așteptăm cu mare, mare nerăbdare Paștele, cea mai importantă sărbătoare din calendarul religios creștin. Bineînțeles, de aceasta se leagă o sumedenie de simboluri și interpretări. De la ideea că, din punct de vedere spiritual, renaștem și noi prin post și ascultare și până la tradițiile orașului: goana după ”cadourile” iepurașului, înnoirea din punct de vedere vestimentar, participarea la slujba de Înviere pentru a aduce lumina sfântă în case ș.a.m.d. Iar dacă vi se pare interesant să comparăm obiceiuri de Paște, haideți să discutăm despre unele dintre cele pe care le cunoaștem mai puțin. De pe la noi sau de prin alte țări. De Sorina Ionela Anton (XI D) Ilustrație de fundal: Miruna Petrescu (XC)

•

GERMANIA este locul de unde a pornit tradiția Iepurașului de Paște. Copiilor li se povestea despre un iepuraș care ascundea ouă și ciocolată care puteau fi găsite numai în ziua de Paște. O altă tradiție tipic germană este pomul de Paște, în care sunt agățate ouă decorate.

•

În IRLANDA, în sâmbăta dinaintea Paștelui sau imediat după slujba de Înviere - în funcție de zonă - oamenii obișnuiau să înfigă un hering într-un băț înalt, cu care se plimbau prin tot orașul. Toți cetățenii îl urmau, rostind cuvinte urâte la adresa peștelui, până ce ajungeau la râu, unde îl aruncau. Tradiția, deși considerată anterioară creștinismului, se trage de la faptul că oamenii nu aveau mulți bani de cheltuit pe carne, înainte de Paște, așa că mâncau hering, cea mai ieftină sursă de proteine. Sătui de atâta pește, înaintea Sărbătorii îi organizau “înmormântarea", înlocuindu-l cu carne de miel.

•

În POLONIA, în ziua de Paște, nu se face fum, așa că oamenii nu pot aprinde focul pentru ași încălzi mâncarea. De aceea, toate specialitățile, de la ouă și cârnați, la turte cu drojdie de bere și prăjituri cu semințe de mac, sunt servite reci.

•

Familiile tradiționale din MAREA BRITANIE gătesc pentru Sărbătoarea de Paște o prăjitură cu fructe, care are în mijloc un strat de marțipan, iar deasupra așază 11 bile de marțipan, simbolizând cei 11 apostoli (cu excepția lui Iuda).

•

Nici ROMÂNIA nu se lasă mai prejos când vine vorba de obiceiuri de Paște. De exemplu, în dimineața de Sărbătoare, oamenii se spală cu apa în care au pus un ou roșu și un ban. Se spune că aceia care fac asta vor avea noroc și sănătate tot restul anului. De asemenea, un obicei popular din a doua zi de Paște este udatul. Practicat mai mult la sate, în Bucovina și în Transilvania, udatul presupune ca băieții să meargă acasă la fetele nemăritate cu o găleată de apă, iar pe cele pe care le găsesc dormind să le stropească. Fetele care au fost udate se vor căsători în cursul acelui an, spune legenda.

Veni, Vidi, Vici!

Veți citi în această secțiune (ilustrația coperții aparține absolventului Roberto Bratu): - Gün Aydin, Türkyie! - Marele bazar: lumea cu parfum de lokum, trandafiri și baclava - E zi de târg! Se caută… meserii - În Delir, la concursul ”Marin Preda” - Ifantis, o fabrică de mezeluri cum ne place nouă

De dr.Natașa-Delia Maier Dimineți cu muezini și difuzoare ”Allahu akbar, Allahu akbar … Hayya ‘alâ s-salât, hayya ‘alâ l-falâh” – cam așa sunau diminețile mele de la Istanbul (pe care l-am cunoscut cu prilejul unei vizite de studiu în acest martie). Vorbele de mai sus, îndemn la rugăciune, reprezintă chemarea pe care muezinul o adresează credincioșilor islamici (adică aproximativ 99% din populația orașului). Și cum numărul de moschei ale Istanbulului este cam direct proporțional cu numărul de biserici ale Bucureștiului (calculat la km2 și la număr de locuitori), este imposibil să nu remarci, în cele din urmă, că, acolo, ritmurile zilei sunt temporizate de glasurile megafoanelor care amintesc, de cinci ori pe zi, credincioșilor să se prosterneze (cu toate că, teoretic, Turcia este declarată republică laică).

Un oraș palimpsest Termenul palimpsest, așa cum e definit în DEX, înseamnă ”pergament/papirus de pe care s-a șters/ras scrierea inițială pentru a se putea reutiliza și pe care se mai văd urmele vechiului text”. Cuvântul just spre a descrie, arhitectural, Istanbulul vechi. În foto, Ayasofia – mărturia perfectă a ”recuperării” otomane a trecutului popoarelor cucerite și Dolmabahce – o altă dovadă a capacității de reinterpretare/revalorizare arhitecturală (aici, barocul turcit, într-o răpitoare și opulentă creație). Numele însuși al orașului este palimpsestic: în timpul antichității greco-romane, Byzantion; apoi, a preluat numele, împăratul roman Constantin (Constantinopolis). Mult timp, pe plan internațional, așa a fost cunoscut, deși turcii îl numeau Istanbul (de etimologie incertă, abia în 1930 devine numele oficial al orașului).

Megalopolisul pe două continente Cu tot respectul pentru tradiția religioasă, încolo orașul…nu prea e tradițional. Astăzi, Istanbul este cea mai mare aglomerare umană a Europei (populație de 20 de milioane). Fără a fi capitala Turciei, acesta este principalul ei centru financiar, comercial și cultural (a fost capitală culturală europeană în 2010!, statut pe care și-l adjudecă fie și doar pentru minunățiile arhitecturale care îi punctează istoria bimilenară). Având, în km, de la un cap la altul, cam cât o călătorie București-Ploiești, orașul se întinde peste 27 dintre cele 39 de districte ale provinciei cu același nume. Partea europeană (în regiunea istorică Tracia) și cea asiatică (în Anatolia) sunt confortabil conectate prin două poduri rutiere uimitoare și… un tunel de metrou subteran. Nici nu știu care dintre aceste realizări de urbanism extrem a fost mai șocantă pentru mine! Dacă podurile peste Bosfor m-au făcut să le privesc ca pe o misiune arhitectonică imposibilă, metroul Marmaray, cu cei 13,6 km de tunel săpat pe sub Marea Marmara, m-a lăsat fără cuvinte (mai jos, imagini din stația nodală).

Un oraș al contrastelor Alături de Atena și Roma, Constantinopolul, adică Istanbulul se clasează printre cele mai venerabile capitale europene. Cu moschei superbe (ar fi de amintit celebra Moschee Albastră, contestată în Evul Mediu pentru cele șase minarete ale ei) și parcuri înflorite, cu miile de mâțe vagaboande și cu străzi ce amintesc nefericit de București, cu uimitoare cartiere populare, pline de zgârie-nori (ridicate pe falia nordanatoliană) care îl fac capitala europeană cel mai expusă seismic, cu parfumurile îmbătătoare și aglomerația infernală a Marelui Bazar, cu mâncarea lui fabuloasă și cu dulciurile extraordinare, cu traficul haotic și aglomerat și cu neîncetata revărsare de oameni pe străzi, Istanbulul este un oraș greu de cuprins în cuvinte.

Marele bazar: lumea cu parfum de lokum, trandafiri și baclava

De Ștefania Gargalîc (IX D)

Am avut marele noroc, vara aceasta, ca în vacanța lor mică și intensă, părinții să își dorească să mă ia și pe mine într-o călătorie spre Istanbul. Un oraș imens, despre care se spune că, pe cât e de frumos, pe atât de periculos și că, dacă ai curajul să încerci tot ce ți se oferă, vei face descoperiri uimitoare. Cel puțin la capitolul mâncare, așa a fost! Dacă cumva eşti la dietă, nu îţi recomand să mergi al Istanbul. Nu de alta, dar, cu siguranţă, acul cântarului va arăta ceva mai mult, chiar şi numai după câteva zile. Bine, se exclud cei cu voinţa de fier care pot rămâne indiferenţi la minunăţiile pe care le vezi în vitrine sau la mirosul îmbietor de kebab, pe care îl simt de la depărtare. Eu nu am rămas indiferenţă şo mi-am satisfăcut toate poftele, de la baclava şi rahat la kebab iskender şi kofte. Ispite sunt la tot pasul, fie că sunt vitrinele în care sunt aranjate frumos kilograme de rahat de toate soiurile, cu fistic, cu migdale, cu nuci cocos, fie că sunt baclavalele mai mici sau mai mari, în toate formele posibile, fie că sunt vânzători ambulanţi de covrigi şi de castane coapte sau de porumb fiert. Ce poate fi mai bun în clipa de odihnă pe o bancă la soare decât o baclava şi un pahar de suc de rodie proaspăt stors? Mai-mai că îţi vine să îţi iei câte o pauză! Noroc că sunt multe de văzut şi timpul e destul de scurt! Dacă eşti pe fugă şi vrei să ronţăi ceva sănătos, poţi alege nişte fructe gata curăţate şi tăiate sau un suc de fructe stors pe loc. În altă după-amiază, ne-a făcut cu ochiul o terasă foarte aglomerată de pe lângă universitate, unde am mers pe principiul că, dacă e plin de localnici, sigur e bună mâncarea. Singura problemă era că nu aveau meniu în engleză. Chelnerul ne-a invitat să aruncăm un ochi înăuntru şi să arătăm cu degetul ce vrem, iar la final, ne-a taxat după cum a vrut el. Oricum, nu ştiam cât ar trebui să coste. Dar mâncarea a fost bună si nici nu a fost scump. Nu pot decât să repet: e bună tare mâncarea la Istanbul!

E zi de târg! Se caută… meserii Ilustrare grafică: prof. Mihaela Florescu În premieră, anul acesta, Camera de Comerţ şi Industrie a

O mare de tineri interesați de învățarea unei meserii

Colegiul Moţoc&friends

Ne-am făcut prieteni noi: Colegiul Tehnic de Aeronautică Henri Coandă

Municipiului Bucureşti s-a implicat în programul săptămânii de școală altfel, „Să știi mai multe, să fii mai bun”, prin organizarea, împreună cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) a „Săptămânii porţilor deschise pentru promovarea învăţământului profesional în sistem dual cu durata de minimum 3 ani”. Astfel, elevii din clasele a VII-a şi a VIII-a interesaţi să înveţe o meserie care să le asigure o existenţă sigură şi decentă au fost așteptați între 2 și 8 aprilie, în intervalul orar 10.00-18.00, la sediul istoric al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București la sediul istoric al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, situat în str. Ion Ghica, nr. 4, sector 3, pentru a descoperi ce meserii sunt căutate pe piaţa muncii. De asemenea, au putut să obţină informaţii utile despre ceea ce presupune pregătirea teoretică şi practică în domeniul profesional şi tehnic şi să afle de la persoane abilitate care sunt avantajele învăţământului în sistem dual. Evenimentul organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi ISMB s-a dovedit a fi un pas eficient în direcţia aşezării la aceeaşi masă a formatorilor de forţă de muncă, a angajatorilor şi a celor aflaţi în căutarea unui drum în viaţă. La această primă ediţie a „Săptămânii porţilor deschise pentru promovarea învăţământului profesional în sistem dual cu durata de minimum 3 ani” au participat reprezentanţi ai unor companii precum: Porsche România, Telekom, Ţiriac Auto, Radisson, Romaero, Novotel, Billa, Deichmann, Kika, Hervis, Humanic, Hesper, East Electric, Danex, Mobilux, Uzina Mecanică Bucureşti, dar şi ai unor institute de prestigiu – INCD pentru Fizica Materialelor, INCD pentru Mecatronică şi Tehnica Măsurării, INCD pentru Microtehnologie, INCD pentru Textile şi Pielărie Bucureşti, alături de profesori ai colegiilor, grupurilor școlare și liceelor tehnologice de profil care au intrat într-un dialog constructiv cu numeroşii elevi şi părinţi care au vizitat târgul. Potrivit reprezentanţilor companiilor participante, acestea au căutat: electricieni, mecanici aeronave, confecţioneri, tehnicieni telecomunicaţii, tinichigiivopsitori, sudori, strungari, mecanici auto, operatori maşini unelte, electronişti, mecanici agricoli, apicultorisericultori, brutari, bucătari, frigotehnişti, tâmplari etc. În acest context, după cum era firesc, colegiul nostru s-a aflat din nou la înălțime. Panourile ilustrative au constituit un bun prilej de sinteză a ceea ce reprezintă colegiul nostru. Coșurile, din nou pline, au fost apetisante și înviorătoare în peisaj. Pentru toți copiii și părinții, am avut la îndemână pliante și un mesaj, același pe care îl transmitem și la Zilele porților deschise: ”Ne-am adunat azi, cu mic cu mare, să împărtășim tuturor bucuria de a fi elev si profesor la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară „Dumitru Moțoc”. Sperăm că v-am convins, dragi copii, și că prima voastră opțiune, atunci când alegeți liceul, va fi Moțoc. Vă așteptăm cu drag!” .

Copiii au reuşit să încălzească atmosfera iar Tomiță a fost şef de echipaj

Dani Neagu și Eli Dodu (XII D): senioarele își instruiesc succesorii

Înfrigurare înaintea concursului

În urmă cu o lună, mai exact după ce simulările se terminaseră, mă simţeam foarte uşurat că am scăpat de ele, deşi mai era foarte puţin până la bacalaureat. M-am hotărât că trebuie neapărat să mă apuc de învăţat. Însă, în prima oră de română, după ce ne-am aflat notele la simulări, profa a început să vorbească cu trei dintre colegii mei în legatură cu concursul de lectură de la liceul “Marin Preda”. Concursul consta în a răspunde la întrebări privind detalii din câteva opere ale marelui prozator, si anume: ”Cel mai iubit dintre pământeni” care era “luat” de colegul meu, George Neagu, “Viaţa ca o pradă” ales de colega mea, Alina Stoica, “Moromeţii” – volumele 1 şi 2 pe care şi l-a ales Geanina Stoica. Ultimul şi cel mai dificil (după spusele profei), rămăsese “Delirul”, pe care nu mai voia nimeni să și-l “adjudece”. Profa a început să se roage de câţiva dintre noi. Mi-am spus în gând, după ce profa a sugerat viitorii cititori ai “Delirului”, printre care mă aflam şi eu: ”Cine mai are timp să citească şi cartea asta? Deja e prea tarziu, n-o să mapuc de ea, mai ales că n-am timp şi nici nu-mi place să citesc romane”. Dupa care, profa ne-a spus că are legătură cu istoria celui de-al Doilea Război Mondial şi cu asta a reuşit să mă convingă, măcar să devin curios. După ore, m-am întâlnit cu un prieten şi i-am spus ce mi s-a întâmplat în legătură cu cartea şi acesta mi-a zis: ”Bă, eu zic s-o citeşti, are legătură cu regimul antonescian, cu legionarii, îl prezintă pe Adolf Hitler ca fiind delirul Europei la vremea aia, încercând să facă orice sacrificiu pentru a o cuceri. Alina, Geanina, George și eu: marele test de lectură

M-a convins pe de-a-ntregul, mi-am zis instant:”Bă, tre` să citesc cartea asta!!!” I-am spus profei a doua zi şi am intrat in joc. Am terminat cartea, însă cu un regret amarnic şi cu un nod în gât, de tristeţe profundă, provocată de “Sfârşitul volumului I”.

De Cosmin Mărgean (XII C) Ilustrație de fundal: Roxana Marin (X a ip) Mi-a cam părut rău că am terminat-o, pentru că a rămas o poveste neterminată, volumul II nemaiapărând, din moment ce Marin Preda murise şi n-a mai apucat să-l scrie. Eram mai mult curios de povestea de dragoste dintre Ştefan si Luchi, decât de războiul în sine despre care ştiu cum se termină. În sfârşit, venise si ziua pe care o aşteptam de foarte mult timp, doar ca să treacă repede pentru a scăpa de ea. Aveam foarte multe emoţii, fiind prima oară la acest concurs; colegii mi-au spus să mă liniştesc; le spuneam că m-am liniştit, însă nu eram deloc liniştit. Ne-am asezat cu toţii în bănci, fiecare liceu la locul lui. Aşadar, au sosit întrebările. Majoritatea erau din “Moromeţii” şi din “Cel mai iubit dintre pământeni”, la care au răspuns colegii mei, deşi au cam greşit la unele. Nici “Viaţa ca o pradă” nu a fost uitată, s-au pus întrebări şi din acest roman, la care colega mea a răspuns corect. Totuşi, pentru “Delirul” meu au venit DOAR două întrebări la care am răspuns corect, deși mă aşteptam să mă întrebe mai mult.

La final, PREMIUL AL II-LEA

A venit şi partea a doua a concursului, care consta dintr-un test-grilă, dar, spre supriza mea, nu aveam nicio întrebare din “Delirul”, ceea ce m-a enervat enorm. Toate cele 10 întrebări le-au fost adresate colegilor mei, care au gresit la două dintre ele. Una era din “Moromeţii”, la care ne-am dat toti cu presupusul, pentru ca nu eram siguri de ea, şi alta era legată de unul Stefan Pop, de care niciunul dintre noi nu ştiam: cine naiba era?! Bineînteles că răspunsurile alese au fost… greşite. S-a adunat punctajul la final, iar “Moţocul” adunase 18 puncte, ieşise pe locul 2, pe primul loc fiind “Marin Preda” cu 19 puncte. Mi-a părut atât de rău că nu mi s-a adresat şi mie vreo întrebare; aşa probabil am fi luat locul 1!. In sfârşit, delirul din mine se oprise odată cu sfârşitul concursului, în timp ce făceam ultima poză cu diploma pentru Premiul 2. Totuşi, sunt mulţumit că am participat la acest concurs, pentru că am citit o carte foarte frumoasă, care îmi va rămâne foarte mult timp în minte, mai ales sfârşitul precipitat. Încerc să-mi dau seama cum l-ar fi continuat Marin 24 Preda, dacă ar mai fi fost în viaţă.

Ifantis – o fabrică de mezeluri cum ne place nouă

De Oana Costache (XII D) Ilustrație de fundal: Georgiana Roman (X C) Ilustrare foto: Ilena Dodu (XII D)

punct de vedere?! Că afumarea nu se face cu fum lichid, cum am mai văzut prin alte fabrici, ci, din respect pentru preferințele de gust și pentru tradițiile românești, afumarea se făcea cu ajutorul rumegușului. Deci, fum natural! Și cum mai mirosea! Nu vreau să vă povestesc ce poftă de mâncare a stârnit asta printre noi. I-am întrebat și pe muncitori, dar ei spuneau că sau obișnuit cu mirosurile. Am văzut și cum unele produse erau introduse în baia de abur pentru a le da textura netedă, tipică mezelurilor din magazin. În următoarea etapă, produsele finite ajungeau în camera curată (nu că nu ar fi fost curat peste tot în fabrică! Dar așa o numesc ei camera aseptică, unde nu are voie să pătrundă niciun germen și unde și noi am fost invitați să mai tragem o pereche de încălțări de protecție și să ne punem măști și mănuși, ca nu cumva că contaminăm ceva). Acolo se ambalau produsele, ca, apoi, etichetate și depozitate corespunzător, să ia calea supermarketurilor. A fost o experiență de neuitat, pentru că am aflat mult mai multe lucruri și am mai văzut și eforturile depuse și condițiile pe care angajații le respectă tocmai pentru că vor să asigure o calitate cât mai bună a produselor alimentare înainte de a fi date spre vânzare. La finalul vizitei, spre surpriza noastră delicioasă, am fost invitați la o activitate de degustare. Cu toată seriozitatea am ”atacat” (fără pâine, pentru cine nu știe!) patru dintre produsele fabricii și, pe chestionarele date, ne-am spus punctul de vedere în legătură cu acestea. Înainte de plecare, fiecare elev a primit câte un mic cadou din partea firmei, constând din câteva dintre cele mai îndrăgite produse, tocmai pentru a ilustra și citatul de pe sacoșa promoțională, un citat din Virginia Woolf: ”One cannot think well, love well, sleep well, if one has not dined well” (Nu poți gândi bine, iubi bine, În următoarea etapă, am fost în camera unde se dormi bine, dacă n-ai cinat bine). Sperăm să mai avem face recepția și tranșarea cărnii (și Doamne, ce frig mai parte de asemenea experiențe și, poate, în viitor, vom era!). După aceea, am intrat în cămara de condimente, avea ocazia să lucrăm cu această echipă minunată. unde se aflau și rețetele (bine păzite sub cheie!) pentru mezeluri, dar și elementele de finisare ale produselor (membrane, clipsuri, role de etichete care arătau pur și simplu hazliu). Știind acum ce ”intră” într-un produs, am pătruns în camera unde se prepară pasta (pentru salam și cârnați, dar și pentru parizer). Următoarea cameră a fost destinată produselor lăsate la maturat. După aceea am văzut etapele prin care trece pasta de mici (și chiar mirosea ca în bucătărie!). Cu simțurile stârnite, am intrat în camera de afumare, unde 25 produsele stăteau pentru a prinde gustul specific de afumat. Ce este unic și frumos la Ifantis, din acest Dacă ați cumpărat, și sigur ați cumpărat măcar o dată un produs Ifantis, ați putut citi pe etichetă: Alegeți Ifantis, alegeți calitatea!. Ca să vedem și noi cum e cu sloganul respectiv, ne-am ales ca țintă a activităților din săptămâna Să știi mai multe, să fii mai bun! tocmai vizitarea acestei fabrici. Fabrica de mezeluri Ifantis România a fost înființată, ca membră a grupului grecesc cu același nume, în anul 1999, cu un scop precis: acela de a produce o gamă diversificată de produse de mezelărie pe piața românească. Noi, clasa a XII-a D, însoțiți de dirigă (ing.Mădălina Calcan) și de profa noastră de română (dr.Natașa-Delia Maier), am avut nemaipomenitul noroc ca miercuri, 8 aprilie, să facem o vizită completă a fabricii Ifantis: birouri, linii de producție, depozite, laborator. Ajunși, după o lungă navetă, la Otopeni, unde e fabrica, în primă etapă, după ce am fost întâmpinați de domnul director și ni s-a făcut instructajul, ne-am echipat corespunzător: bonetă, halat si botoși de protecție. NU am intrat în fabrică decât după ce ne-am dezinfectat mâinile și, pe o bandă specială cu perii, botoșii. Igiena e cuvânt-cheie aici!

Responsabil cu… timpul liber !

Pentru că am avut timp liber, Mădălin Adrian Lungul (XII F) a desenat, iar colegii tăi au reflectat. Iată ce vei citi: -Recenzii în oglindă -Societatea noastră modernă. Dosar tematic -Dreptul la opinie: -Lumea în oglinda mea -Copilăria, vârsta de aur a omenirii

Recenzii în oglindă De Bogdana Năvârcă (IX D)

Acesta este titlul unei dublete interesante: carte și serial de televiziune pentru adolescenți (serialul este creat și dezvoltat de Kevin Williamson și Julie Plec, în timp ce cărțile din care s-a inspirat fac parte dintr-o serie a cunoscutei prozatoare americane L.J. Smith). Recomand personal cărțile acelora cărora le place să citească mai degrabă, decât să se uite la serial pe net sau la tv. Atât în serial, cât și în carte, este vorba despre un loc numit Mistic Falls (un oraș fictiv în Virginia), bântuit de forțe supranaturale. Acțiunea gravitează în jurul triunghiului amoros format de Elena și cei doi frați, Ștefan și Damon, toți trei având un trecut misterios. Serialul/cartea urmărește viața Elenei Gilbert (Nina Dohev), o liceană de 17 ani, care se îndrăgostește de vampirul Stefan Salvatore (Paul Wesley), el având 162 de ani. Relația lor se complică atunci când Damon Salvatore, fratele lui Ștefan, își face apariția în oraș. Dorința de răzbunare îi e pusă la încercare când se îndrăgostește, la rândul său, de Elena, pentru că o asociază cu dragostea lui pierdută, Katherine Pierce. Elena dezvoltă o relație de prietenie frumoasă cu Damon, cu suișuri și coborâșuri, ajungând să se iubească reciproc. O relație care ilustrează drumul iubirii adevărate, drum presărat cu obstacole (dar insuficiente în balanță cu dragostea lor!) Iar de aici vă las pe voi să citiți cartea sau să urmăriți serialul. Dar vă recomand, cel mai bine, ca întâi să citiți cartea, ca să înțelegeți mai bine despre ce e vorba (în plus, asta creează o stare emoțională de bine). Și în timp ce vă garantez că e faimoasă și bine vândută cartea, vă promit că serialul p să vă țină în suspans (și de aceea, devine interesant).

De dr.Natașa-Delia Maier Romanul, publicat în 1954, aparține lui Radu Tudoran (pe numele său real Nicolae Bogza, celebrul frate al nu mai puțin celebrului poet avangardist Geo Bogza) și constituie o expresie kathartică a renunțării la un mare vis de tinerețe: acela de a înconjura pământul cu goeleta Speranța, construită cu propriile mâini, între 1945 și 1947. De aceea, cartea, al cărei personaj principal e căpitanul Anton Lupan, prezintă aventurile echipajului goeletei în

drumul său spre Țara de Foc, cu misiunea dublă de a îndeplini un vis dintotdeauna al căpitanului și de a onora o obligație morală extrem de puternică față de un vechi prieten, Pierre Vaillant, cu care acesta studiase ingineria în Franța și cu care plănuise totul. Muncind împreună la construirea drumului de fier la Istanbul, până când au avut suficienți bani ca să cumpere o goeletă cu două catarge cu care aveau de gând să pornească expediția, prietenii se implică în comerțul naval balcanic, spre a face rost de banii pentru călătoria transoceanică. Astfel, Anton Lupan rămâne la Stambul, inginer de căi ferate, în timp ce Pierre Vaillant pleacă spre Brăila cu un transport de marfă. Din păcate, L'Espérance nu mai ajunge în port, fiind atacată de pirații conduși de Spânul (goeleta e prădată, arsă, abandonată la Sulina, iar Pierre e luat prizonier). După cinci ani, revenit în țară, Anton Lupan descoperă epava goeletei și o recondiționează împreună cu echipajul său. Pleacă în călătoria ce împletește negoțul levantin cu încercările de a afla câte ceva despre Pierre și cu aventura, (astfel, echipajul o salvează de la sclavie și o adoptă pe Adnana), destinația fiind Țara de Foc. Serialul inspirat de carte, îi reunește sub bagheta regizorală a lui Mircea Mureșan pe: Ion Besoiu (pentru totdeauna, căpitanul Anton Lupan), Sebastian Papaiani (Ieremia), Ilarion Ciobanu (Gherasim), Jean Constantin (Ismail), Ion Dichiseanu (Pierre Vaillant) și Colea Răutu (Spânul). Succesul imens, generație după generație, al unui serial aparținând epocii comuniste (1976) se explică, poate, prin fidelitatea în fața călătoriei imaginare a lui Radu Tudoran. E o poveste simplă, fără vârstă, în care aventura părăsește discursul proletcultist generalizat în cinematografia acelor vremuri. Actorii, fără excepție, erau (și unii încă sunt) nume grele ale scenei românești. Cititorii romanului ar putea reproșa micile inadvertențe. A dispărut Cristea Busuioc! Just! (În serial, ”alege” să rămână la mal). Apoi: unde e Negrilă?! Păi, câinele dresat, „distribuit” iniţial, l-a muşcat de mână pe regizor, așa că Mureșan şi-a adus la filmări câinele de acasă, Lăbuș, o corcitură fără nicio oră de dresaj, dar cu bună creștere, intuiție și obediență. Finalul filmului nu corespunde celui din roman. În locul nunții lui Anton Lupan cu Adnana şi primirii biletului în care află că Pierre a naufragiat într-un loc necunoscut în mijlocul Atlanticului, regizorul alege un happy-end de cinema american: căpitanul îşi găseşte (cam prea ușor!) prietenul pe care îl căutase atât şi își încheie „socotelile” cu Spânul, într-un mod demn de nuvelistica lui Slavici.

Încă o invitație la film:

The Commitment Astăzi vă propun o incursiune într-o lume puțin cunoscută românilor: aceea a cinematografiei coreene, care, cel mai adesea, provoacă, prin regizori, prin pelicule, serioase dezbateri asupra unor concepte și mai serioase: conștiință, datoria copiilor față de părinți, puterea unui jurământ. "THE COMMITMENT" este preferatul meu . L-am vizionat de trei ..patru ori și nu mă pot sătura de el. Chiar dacă e un film trist. De Raluca Palangă (XI C)

• • • • •

Regizor : Park Hong-Soo Scenarist : Soo-Young Kim Producător : Duk-Jae Lee Limba : Coreeană (subtitrare engleză/română) Ţară : Coreea de Sud

Choi Seung Hyun

După îndeplinirea misiunii sale, un spion nordcoreean (Park Sung-Woong), este dornic să se întoarcă în ţara natală pentru a-şi revedea fiul, Myung-Hoon (Choi Seung-Hyun) şi fiica, Hye In (Kim You-Jung), dar este trădat de către propria ţară şi ucis de către un agent sud-coreean. Între timp, copiii lui sunt luaţi prizonieri şi obligaţi să muncească. După ceva vreme, un oficial militar de rang înalt îi oferă lui Myung-Hoon o înţelegere, pe care acesta, pentru a-şi proteja sora mai mică, o acceptă, ajungând să fie supus la un antrenament intens timp de doi ani, pentru a se infiltra în țara vecină ca spion. Odată ajuns în Coreea de Sud, sub forma unui imigrant nord-coreean, Myung-Hoon este adoptat de un cuplu de spioni nord-coreeni sub acoperire şi înscris la liceu , unde se îndrăgosteşte de o fată cu acelaşi nume ca cel al surorii sale (și care își dorea să devină dansatoare. Perfect penru el, care visase dintotdeauna să devină pianist). Myung-Hoon primeşte în sfârşit detaliile misiunii lui: călcând pe urmele tatălui său, pentru a ”încheia socotelile” lui curmate de moartea violentă, fiul trebuie să localizeze un spion nord-coreean şi să-l elimine. În acelaşi timp , în Coreea de Nord , se desfaşoară o luptă pentru putere , iar Myung-Hoon devine un obstacol ce trebuie eliminat.

Kim Yoo Jung

Yoon Je Moon

Iată un nou spațiu de reflecție pe care vi-l propunem, împreună cu elevii clasei a IXa D, în buna tradiție a numerelor revistei din acest an școlar.. De ce? Există mai multe motive: avem, în primul rând, nevoie să reflectăm asupra locului pe care îl ave în societate. Vrem să știți cum se reflectă ea în existența noastră. Apoi, avem păreri și noi! Chiar dacă suntem boboci! Și de ce să rămână discuțiile acestea ancorate doar în realitate orei de Limbă română? Sunt realitățile noastre, ale tuturor.

O societate modernă, ce a dat uitării pacea de demult. Este ”venită” de curând și ar trebui să ne facă mai fericiți, prin lucrurile noi și interesante pe care le aduce. Ne dezvoltă atât gândirea, cât și modul nostru de a fi și de a socializa. Până acum am spus părțile bune, dar imediat urmează și cele rele (acestea nefiind deloc puține!) Societatea noastră modernă nu mai este o societate a păcii, iar pentru această afirmație putem înșira sute de argumente. Adevărul este că se vor numai oameni slabi și dependenți, pentru a se da putere celor ce conduc lumea. Dacă am fi cu adevărat liberi, nu am mai avea nevoie de conducători (Scuze, șefa clasei!). Oamenii de rând se supun fără a pune vreo întrebare și se conformează oricărei situații. Suntem ”programați” pentru a avea multe datorii (ce, părinții voștri n-au credite?), mâncăm numai la fast-food, punându-ne sănătatea în mare pericol, fără a fi conștienți de gravitatea situației. Într-adevăr, gândul că nimic nu mai este natural ne sperie pe prea puțini dintre noi. Copiii nu își mai trăiesc cu adevărat copilăria. Nu vor să mai învețe deloc și habar nu mai au ce înseamnă să citești o carte. Sunt total dezinteresați

de aceste aspecte. Într-adevăr, calculatorul este un mijloc informativ foarte bun, dar nu este folosit cum trebuie, lumea devenind absolut dependentă de el. Toată populația este ademenită să privească mândria și narcisismul de la TV. Oamenii sunt fascinați de aceste celebrități și, bineînțeles, iau numai exemplele negative. În afară de scandaluri și alte știri triste, nu vedem nimic frumos. Azi, relațiile dintre oameni sunt bazate doar pe minciună și interes. Având bani, ai popularitate și tot ce îți dorești, ai ”prieteni”. Fără ei nu faci nimic, ei conduc totul. Cu toții conștientizăm că nu e bine ce se întâmplă, dar nimeni nu are curaj să facă ceva (ce, vrei să te respingă și gașca?!) Toate acestea duc, mai mult sau mai puțin, la ”război social”. Nu putem împiedica nimic, deoarece lumea nu mai are respect de sine și demnitate. Se caută doar frumusețea fizică și bogăția superficială, dar nimeni nu caută inteligența (colegii nu se dau în vânt după ”tocilari”). Din toate acestea, cel mai rău este că nimeni nu îl cunoaște pe Dumnezeu cel adevărat, fiecare venind cu altă opinie despre el. Și așa, nimănui nu îi mai place să trăiască în această societate. Cu toții ne dorim pace, dar nimeni nu o caută! De Alina Jugănaru (IX D) Ilustrație de fundal: Miruna Petrescu (X C)

În opinia mea, afirmația că societatea noastră modernă nu mai este o societate a păcii este una cât se poate de adevărată. În primul rând, când spunem societate, ne referim la o masă de oameni care ar trebui să fie unită, modernă – degeaba dispunem de anumite lucruri, dacă nu știm să le apreciem. Consider că nici noi, copiii, nu știm să ne comportăm în societate. Nici nu mai știm ce am putea altceva să facem decât ce vedem în jur. Nu mai ieșim să ne plimbăm (dacă ieșim, e musai să fie la terasă, la cumpărături, să avem ”scop”), stăm toată ziulica tot cu telefonul în mână… Suntem obraznici cu oamenii în vârstă, le purtăm ură altor copii, care au mai multe posibilități, ne batem… Într-un cuvânt, suntem foarte VIOLENȚI. În al doilea rând, există ură nu doar între popoare, ci și între oameni simpli, între familii, între soți și soții, datorită lipsei banilor, datorită neajunsurilor. Și de aici se ajunge ușor la ceartă și la fel de ușor de la ceartă la divorț. Dar nici cei din jur, societatea, nu ne împiedică de la a fi așa. Pe de o parte, suntem noi, confuzi. Pe de altă parte, nici lumea nu e mai plină de înțelegere: partidele politice au toate alte opinii, neapărat diferite, conducerea guvernului ia hotărâri defavorabile, care duc societatea spre o dezordine mare, nu spre pace! În concluzie, datorită celor de mai sus, pot afirma că societatea noastră pare să fi apucat pe un drum fără întoarcere, acela al scandalului și al mizerie. Se duce de râpă! Și pentru că nu vreau asta, încerc să fiu un cetățean mai bun. Așa cum știu eu, un copil. De Cătălin Arambașa (IX D)

Societatea noastră modernă nu mai este o societate a păcii. Vrem ca lumea să ne considere mai buni și vrem să profităm de orice spre a ne fi mai bine, cu un minimum de efort; dar, până la urmă, ce are dacă este chiar așa?! Aș spune că noi, oamenii, avem cu toții nevoie de iluzii, de minciuni. Uneori, adevăruri dureroase împing oamenii la gesturi extreme (chiar la suicid), pe când, alteori, alegem să ne ”păcălim” spre a trece mai departe (cine nu a pus măcar un bilet la loto?). Aproape fiecare om se lasă impresionat de viața din filme sau de cum poți câștiga la bursă. Vise, nu-i așa?! Toate aceste șanse visate ne fac viața mai frumoasă și ne motivează să mergem mai departe cu speranțe în viitor; norocul va fi de partea noastră. În concluzie, pot spune că atâta timp cât nu ne lăsăm duși de val, devenind dependenți de ceea ce ne vând acești ”negustori de iluzii” (tv, ziare, internet, pretenții ale lumii), putem privi minciuna (inclusiv ”înfrumusețarea”, ”cosmetizarea” adevărurilor despre lume) ca un mod mai ușor și mai plăcut de a trece prin viață. De Leonard Lăzureanu (IX D) Ilustrație de fundal: Florentin Alin Vladu (XII H)

Dreptul la opinie:

Lumea în oglinda mea De Cătălin Arambașa (IX D) Ilustrație de fundal Leda în oglindă de Georgiana Dragomir (IX E) Lumea în care trăim este un fel de oglindă gigantică, oglindă ce reflectă aspecte de care suntem atrași, ce oglindește aspecte necunoscute, negative sau neasumate de noi înșine. Eu, ca adolescent, văd lumea în oglindă, precum un vis, care își face cuib în capul meu. Să vi-l povestesc? Lumea e prea ocupată cu viața de zi cu zi, pentru a mai acorda importanță la ce se întâmplă în jurul nostru. Desigur, aproape toți avem o casă, o mașină, haine, hrană pe masă etc. Dacă nu le avem, există șansa să le obținem, cu mai mult sau cu mai puțin efort. Putem obține prin propriile puteri cele necesare pentru o viață decentă. Mă uit în oglinda asta a lumii și văd două categorii de persoane, foarte diferite între ele: îi pot admira pe cei bogați, care au tot ce le e necesar pentru o viață îndestulată, iar, pe de altă parte, îi pot admira pe săraci, care nici măcar strictul necesar pentru a supraviețui nu și-l pot permite, de cele mai multe ori, dar care nu încetează o clipă să lupte. Pot să îi văd în oglinda întunecată și să îi critic pe fiecare în parte. Cei bogați uită că este un Dumnezeu care îți dă puterea pentru a putea munci, pentru a te îndestula și se fălesc că bunurile materiale se câștigă numai prin propriile eforturi și puteri. Mă uit în oglindă și văd o lume care uită că trebuie să iubească și pe aproapele său ca pe sine însuși și să nu îi privească cu dispreț pe cei nevoiași. Îi văd pe nevoiași uneori lipsiți de inițiativă. Alteori, plângându-și de milă Alteori, încercând să cerșească. Sau să apeleze la simpatia societății. Oglinda are multe fețe și ascunde multe imagini în ea. Ei bine, visul meu aici se sfârșește și vă las pe voi să decideți ce este bine pentru voi și ce doriți să vedeți în oglindă. 31

Dreptul la opinie:

Rolul modelelor în formarea personalităţii unui adolescent

A fi absolvent presupune uneori responsabilități pentru care nu întotdeauna suntem pregătiți. Și presupune să învățăm să urmăm modele sau să acceptăm uneori să devenim modele pentru cei mai tineri. De aceea este important să vorbim despre rolul modelelor în această perioadă sensibilă a liceului. De Cosmin Mărgean (XII C) Ilustrație de fundal: Andrei Radu (X E)

Pe la începutul claselor gimnaziale, începem să gândim de unii singuri şi ne întrebăm ce vrem noi de fapt, ce căutăm aici şi unde ne îndreptăm. Odată cu acest blocaj cerem ajutorul, nu ştim cum să continuăm, aşa că ne luăm drept modele diferite personae care au o influenţă mare asupra noastră. Primele modele pe care le luăm în viaţă sunt părinţii noştri, apoi vedem că ei nu o duc chiar aşa bine şi nu vrem să devenim chiar ca ei. Aşa că ne îndreptăm către profesorul nostru preferat care ne înţelege, glumeşte cu noi şi ne dă sfaturi. Mai târziu, alegem eventual un unchi bogat şi fericit drept model, dorind să devenim ca el sau poate chiar ne oprim asupra unui artist sau a unui actor din filme. Persoana pe care o alegem drept model trebuie să coincidă cu ceea ce ne dorim noi. Pe de o parte, e bine să alegem un model în viaţă, fiindcă ne dăm seama uşor ce să ocolim şi ce să alegem, privind la propriul nostru model ales. Pe de altă parte, decât să ne lăsăm influenţaţi de o singură persoană ca model, încercând să devenim ca ea, mai bine să încercăm să fim noi înşine, să fim originali şi să facem ceea ce ne place! Dar cel mai bine este să luăm ceva bun de la orice persoană cu care venim in contact şi să ne construim un caracter care să fie exemplu pentru ceilalţi.

Generaia nouă

Cu D... De la... Dragoste...! ...de la Dragobete... De la dor... Dosar tematic de creații închinate iubirii. Vă veți întâlni în această secțiune cu creații de: Georgiana Dragomir, Raluca Palangă, Cristian Dan, Mihai Tudorică, Marina Stoian, Ana Maria Cervis, Roberto Bratu

Ce este iubirea? De Raluca Palangă (XI C) Iubirea este un sentiment ..asta e sigur..Dar este un sentiment plin de emoţii. Emoţii pe care rar le poţi simţi. Ca atunci cand ochii noştrii s-au întâlnit pentru prima dată..Ca atunci când am vorbit prima dată...Ca atunci când ne-am reîntalnit prima dată şi amândoi aveam acelaşi gând ... 'Te plac'. Iubirea este emoţia aia pe care am simţit-o când mâinile noastre s-au atins pentru prima dată.. când te-ai uitat în ochii mei.. mi-ai zâmbit şi m-ai luat de mână. Este emoţia aceea puternică pe care am simţit-o când mi-am dat seama cât de aproape eram unul de celalat şi că acea distanţa devenea, încet..încet..inexistentă. Fiorul acela pe care l-am simţit când buzele noastre s-au cunoscut şi mâna ta mângâia cu blândeţe obrazul meu şi toţi acei fluturaşi care aveau o batălie în stomacul meu...Zâmbetele dulci şi inocente tipărite pe chipurile noastre . Cuvintele...cuvintele de care nu aveam nevoie în momentul acela , pentru că privirile noastre spuneau totul. Îmbrăţişările călduroase şi cuvintele dulci îmi făceau inima sa bată cu putere. Micile tale gesturi tandre mă făceau pur şi simplu să nu vreau să mai plec de lânga tine..însă amândoi ştiam că trebuie. 'O să-mi fie dor de tine..' îmi tot repetai ... 'O să treacă timpul repede..' îţi răspundeam şi ştiai că aşa este . Sărut după sărut , îmbraţişare după îmbrăţişare după îmbrăţiişare..Profitam de fiecare clipă rămasă. Momentul a venit iar tu m-ai condus la staţia de autobuz , unde pentru a mia oara buzele noastre s-au întâlnit şi păreau că nu mai vor să se despartă..Autobuzul a ajuns..acel autobuz care acum ne desparte ..dar mai târziu tot el ne va reuni. O ultimă privire..un ultim zâmbet înainte de plecare. Dar timpul trece repede ..şi mai repede decât ne dăm seama o să fim din nou unul în braţele celuilalt. Tristeţea şi dorul fac şi ele parte iubire , iar împreuna cu fericirea , completează acest sentiment. Oare tot ceea ce am scris mai sus , este explicaţia iubirii? Ei bine , nu este . Deoarece , toate acele lucruri scrise mai sus , sunt sentimentele si emoţiile mele , scrise pe o foaie.. Pentru că..în final constat că iubirea nu se explică...ea se simte.

Iubirea adolescentină și trăririle ei De Marina Stoian (XI D) Ce frumos e să iubești și să fii iubit! Cea mai frumoasă vârstă ca să iubești este aceea de adolescent; prin iubire, simți că timpul zboară, orele sunt mai scurte atunci când ești cu persoana iubită; dar și gelozia poate fi un sentiment ce face parte ”din peisaj”. Iar uneori, peisajul are ”mai multe culori” decât avem nevoie sau ne dorim. Aș vrea să vă povestesc trăirile mele în iubire; deși nu prea am curaj, totuși încerc. Eram într-o zi pe stradă, mă plimbam pur și simplu; la scurt timp, m-a oprit el. Și, când spun el, mă refer la un băiat pe care, în mintea mea, l-am comparat zilele trecute cu cel mai bun prieten al meu, confundându-l cu acesta din urmă. El studia în liceul de muzică și era pe cale să devină un maestru în ceea ce privește unul dintre cele mai fascinante domenii pentru o fată: arta. În principiu, dincolo de pregătirea lui școlară, studia chitara electrică. În ziua despre care vă vorbesc, m-a oprit să-mi spună că, de câteva zile, de când ne-am întâlnit prima dată (asta se întâmplase cu cuțin timp în urmă când, accidental, am ajuns să petrecem câteva ore într-un anturaj comun) s-a tot gândit la mine. Uimită fiind, i-am spus că nu cred asta, iar el mi-a cerut numărul de telefon și adresa. Am fost de acord să îi dau doar numărul de telefon. Avea ochii albaștri, senini ca cerul, de care nu aveai cum să nu te îndrăgostești. Și m-am îndrăgostit! Îmi telefona, și vorbeam ore în șir, depănam amintiri din copilăriile noastre și nu ne opream din râs. Trecuse o vreme, de când începuserăm o relație, și deja ne certam din cauza comportamentului său, care se schimbase în totalitate. A intrat în diferite anturaje, începuse să consume alcool, în special vodka, să consume diferite substanțe. Astfel, în fiecare noapte avea tot felul de coșmaruri, începuse să se simta rău, dar, în tot acest timp, i-am fost alături. De fapt, stările de rău s-au explicat curând. El avea leucemie și toate aceste vicii nu au făcut altceva decât să îi accelereze un final tragic. Cu toate astea, iubirea mea pentru el nu s-a schimbat cu34 absolut nimic. Ilustrație de fundal: Îndrăgostiții- de Georgiana Dragomir (IX E)

Clipa Lucrare grafică de Georgiana Dragomir (IX D) – creion și pastel

De ce plâng? De Barbu Monica Adriana (XII D) - De ce plâng, de ce suspin, Cu-ale mele lacrimi reci, Pentru cel la care țin, Și-o să țin și peste veci? - De ce stau așa,-mpietrită, Lâng-o urmă de parfum Și mă mint că-s fericită Când merg singură pe drum? Am nevoie de răspunsuri Căci am mii de întrebări Cât voi mai trăi apusuri Printre-atâtea frământări? - De ce m-alinți așa frumos Și-mi promiți doar dragoste? Totul e taman pe dos, De-ai ajuns o pacoste! - De ce?

Scream De Mihai Tudorică (absolvent) Remember all the times that you smiled that way? I were lost and you would save me. I don't think those feelings will ever fade, You are now a part of me. I was never good at hiding anything, So please don’t hide away from me, Do you understand what you mean to me? You are everything. Won't you cure my tragedy? Will you cure my tragedy? Don't you take your smile away from me.. I’m broken and you’re far away. If you make the world a stage for me. Then I hope that you can hear me scream. When I sit and think of the days we shared, There was nothing I would have ever feard. I’ll keep fueling the same dream.. But will you ever hear me scream?

Furtuna de Cristian Dan (absolvent) În larg soarele apune Şi pe mare noapte-apare, Voind cântecu-i să sune Mult mai tare-n depărtare.

Marinarii de pe punte Trag de pânze să coboare, S-aud glasurile multe, A-nceput furtuna-n mare.

Şi pe punte, şi în cală, Peste tot e numai apă Şi cu-o suflare mortală Toată nava se îneacă.

O sirenă-şi cântă viaţa Pe o stâncă de granit, Pe când luna-ntoarce faţa, În adâncul înnegrit.

Vin dragoni cu nori în spate, Apa se ridică-n munte, Parcă valurile toate Îşi creează drum spre punte.

Pe cer lumina apare, Însă marea-i pustiită, Nu se vede-n depărtare Nicio urmă, cât dee mică.

O corabie-n depărtare, Ce abia de se zăreşte, Ea se face tot mai mare Şi cu ură-n jos priveşte.

Fug sirenele-n adâncuri, Spăimântate de furtună, Marea-şi schimbă-ale ei gânduri, Nu mai cântă; acum tună.

Ce prăpăd a fost pe apă Şi ce linişte-i acuma! Toată marea parcă-ncearcă Să anuleze furtuna..

Este pace-acum pe mare, Calm adânc, încremenit. Apa e prevestitoare Şi un vânt s-a înteţit.

Căpitanul de pe vas Strigă speriat de moarte, Mai mult urlet decât glas: „Marea vrea să ne îngroape!”.

Ilustrație de fundal: Ochiul frumuseții – cărbune de Georiana Dragomir (IX E) 36

Zâna primăvară – lucrare grafică de Georgiana Dragomir (IX E) 38

Amor obsesivo De Raluca Palangă (XD)

Seung Hyun

Iată și cel de-al șaptelea capitol al acestui roman de dragoste pentru adolescenți scris integral în limba spaniolă. Raluca a resimțit imboldul, vorbind cu aceia care îi ”judecau” scriitura pe blog, să se lanseze într-o ”campanie” de ”scris la patru mâini”. Astfel, pe viitor, promite să ne trimită unul dintre textele scrise împreună cu o prietenă din Mexic

-Buena ya!! Que te pasa?? De verdad es necesario pelearnos por una estupidez?? -No es ninguna estupidez Seung! -BUENO PERA YA BASTA SI ?? ME ESTOY ARTANDO DE TUS CRISES !! QUE TE PASA ?? TODA LA SEMANA ESTUVISTE ASI !!-grite furioso -No me grites idiotaa!!-grito Mia..pegandome ...me dio una cachetada ..no lo puedo creer..por unos segundos me quede pasmado...nunca la vi de esta manera...y ...que me pegara?? Ya era demasiado!! -Oye que te pasa mocosa?? Seras mi novia , te amo ,pero no fue yo el que te dije que te quedes a mi lado si ??? Sabias muy bien que por ahora no tengo nada que ofrecerte! Es todo lo que tengo.. asi que si decidiste quedarte aqui conmigo , lo aceptas y punto!-grite aun mas furioso !! Estaba hartoo de sus crises de nina rica que necesitaba mil cosas para estar contenta ..cosas que yo no le podia ofrecer . -Aja..osea hubieras preferido que me vaya y asi livrarte de mi verdad?? -Pero que estupideces dices??- no lo podia creer...no podia creer lo que salia de su boca...cuanto se convirtio en esta nina capriciosa..cuando dejo de ser aquella nina que no necesitaba nada mas que mi amor para estar feliz ? Donde desaparecio esa nena de la que me enamore?? Donde esta esa Mia a la que amo?? -Yo solo digo la verdad! Ya estoy harta de vivir en esta miseria , ya no mas !! -Porque haces esto?? Dijiste que solo necesitas mi amor para estar feliz....por..porque de repente esto ya no es suficiente para ti?-no se porque ..pero no me sentia triste...me sentia....desilusionado??pero a quien miento yo ?? si..estaba triste tambien...porque despues de tantos anos con ella ..no sabia esta parte tan oculta ,de Mia y ahora que me la monstro..no me gusta ...es...asquerosa...no lo puedo creer... -Ya basta de dramas Seung ,ni que fuera para tanto..-me dijo con indiferencia -Dramas?? Oye , quien eres tu y que hiciste con Mia , aquella Mia a la que amo ...aquella Mia que lucho con todas sus fuerzaz para proteger nuestro amor?? Ella es la Mia a la que yo amo..no esta...- dije haciendo una cara de asco..porque esto es lo que me provocaba su actitud...asco.. -Esa Mia , de la que tanto mencionas, desperto !! Y se dio cuenta que el amor no es suficiente!!!-me grito furiosa- Yo no soy echa para esta vida Seung! Te amo ..pero no puedo suportar mas ..-me dijo en un tono tan frio... -Y que vas a hacer??-la pregunte curioso -Tu que crees?? Voy a llamar a mi mama y me voy a ir a Franza..-me dijo decidida...wow ....no lo podia creer...como es esto posible?? Como es posible que..que me diga esto?? En ese momento me senti miserable....umillado...triste..furioso...me senti de mil maneras.....Las lagrimas invadaron mis ojos pero no las querias soltar..no... no en frente de ella ..en este momento ella no merece ni una sola de mis lagrimas .....debo estar fuerte.. -Te vas?? -pregunte tragando mis lagrimas -Si Seung , me voy !- me dijo seria.... no nena....no te vas a burlar de mi !De la nada empeze a reir como loco..tragando mi lagrimas..y dejando salir esa parte de mi que.. a Mia...la asustaba...-Porque te ries??-pregunto nerviosa.. -Porque tu..no vas a ir a ningun lado!- dije mirandola , estavez a los ojos .. -Que??-pregunto incredula -Lo que oiste Mia , tu eres mia ! Desde que decidiste quedarte aqui , conmigo , eres mia y solamente mia , y te vas a ir solo cuando yo te lo permite ..y...dejame avisarte que...esto nunca va a pasar...porque....antes....TE MATO -le dije mientras hacia un paso asia ella ..y la miraba con ..rencor -Q..que to..ton..tonterias dices??-su voz estaba entrecortada..y mientras mas me acercaba a ella ..ella mas trataba de alejarse..pero..no tiene en donde ir..no puede escapar.No se que es que me esta pasando ,pero me siento furioso ! Ella me umillo ..pero no la voy a dejar ir . Es mia !! -No es ninguna tonteria mi amor..tu..no vas a salir de aqui..y..si sales..sales muerta!-grite y ella dio un salto dejando espacar una lagrima ..no ..no me voy a dejar caer..no !! -H..Hyunnie..co..como d..dices esto?? -No trates de ser linda ahora , si ?? Me humillaste Mia..despues de tanto que he luchado..hemos luchado..ahora ya no te importa nada??Mirame bien Mia , tu eres mia y siempre sera asi , hasta que te mueras me perteneces!!

-Que trates de..de..decirme? -Eres tonta o te haces? De aqui no vas a salir ! Eres mia !-grite y me fui cerrando la puerta con llave . Oi sus gritos para que le abriera pero no le hice caso...necesitaba calmarme...necesitaba pensar y aclarar mi mente .. Camine ..camine...camine sin rumbo por un par de horas..hasta que me pare en un parque y me sente en un banca mirando el cielo. Faltaba poco hasta anochecer..Mi cabeza estaba echa un lio....ya no tenia ganas de nada...me sentia inutil...soy un inutil...nunca voy a poder superarme , siempre voy a ser un limosnero..y lo peor esque nadie me va amar...estare siempre solo..odio estar solo...Ahora que lo pienso..nunca he dejado de ser solo..DIOS ..NO ME GUSTA ESTAR SOLO... Tome mi telefono y le llame a la unica persona que ,talves, me puede hacer compania en este momento... -Buenooo -respondio euforico . Me encantaba su manera de ser, siempre con una sonrisa que simplemente te contagiaba. Su manera de comportarse aveces, como un nino pequeno que solamente querias cuidarlo ...amarlo...hacerlo feliz...ESPERA! AMARLO?? Que tonterias estoy pensando.. -Pequeno..te necesito-le dije en un susurro..estaba triste...muy triste...lo necesitaba... -Hyunnie?? Que pasa??Porque estas triste ?? Quien te ..lastimo Hyunnie?? Dime y lo hago pagar!!-su comentario me saco una sonrisa..que nino loco . -Puedo ir a tu casa...?-pregunte dudoso -Claro Hyunnie , aqui te espero! -me dijo y despues solo colgo. Camine lo mas rapido que pude . Lo necesitaba demasiado . Necesitaba una de sus sonrisas para sentirme mejor ..necesitaba sus palavras de aliento...y...talves de sus abrazos..y su calor ... Llege y toque a la puerta. En unos segundos la puerta se abrio dejando ver a un sonriente Ji , vestido en unos pantalones muy largos y una playera igual y con su pello rubio muy alborotado y con una caja de helado en la mano ..era simplemente...ADORABLE! -Pasa Hyunniee-me dijo con la boca lleno de helado -Oye si comes tanto helado de una vez se te va congelar el cerebro - dije con una risa burlona -No es ciertoo-me dijo haciendo un pucherito..como siempre..-Bueno , sientate -me dijo , senalandome el sofa que estaba en la sala de su pequeno departamento . Le hise caso y me sente .. -Gracias.. -Bueno ahora dime , porque estas triste ?-dijo dejando la caja de helado sobre la mesa y sentandose a lado mio. -Mia...ella..me..humillo...ella ya no me ama..Ji...-dije en un susurro dejando escapar una maldita lagrima .... -Q..que??Como que ya no te ama ?-pregunto incredulo ..abrazandome..Recoste mi cabeza en su pecho ..oiendo los latidos de su corazon...que, de un momento a otro ,empezaron a ser mas ..rapidas... -Lo que oiste pequeno...me dijo que ella ya no puede vivir en esa...miseria...que mi amor ya no es suficiente para ella ...-ya no me importaba ...solo parti en llanto...lo necesitaba ...necesitaba desahogarme... -No Hyunnie , no llores!! Esa ...no merece tus lagrimas ! No !-me dijo abrazandome fuerte a su pecho...esto era lo que yo necesitaba para sentirme mejor . Necesitaba de la calor de alguien que me entienda..que me apoya...que me quiera...aunque sea como amigo! Enrolle mis manos en su cintura y atraje su cuerpo mas asia mi .Escondi mi cabeza en su cuello esta vez , dejando salir mis lagrimas...y aunque ella no merecia ninguna de mis lagrimas..necesitaba soltarlas ..Otravez me sentia abandonado..toda mi vida fue asi..primero mis padres...despues mi viejito se murio dejandome otravez solo ..ahora ella..ya no me quiere...y Ji ? El me quiere..o me va a dejar tambien..? -Porque nadie me quiere? Porque todos me dejan?Porque nadie quiere estar a mi lado ?-solloce mientras lo pegaba mas fuerte a mi cuerpo ... -NO! NO DIGAS ESTO , MIRAME!-grito tomando mi cara en sus manos haciendome mirarlo a los ojos ..-NO ME IMPORTA LO QUE MIA QUIERE NI LO QUE DICE , SI ELLA SE VA ES UN IDIOTA POR NO SABER APRECIAR LO QUE TIENE A SU LADO .-grito con los ojos acuosos -Mirame bien y escucha bien lo que te voy a decir . YO estoy aqui contigo ..y no te voy a dejar nunca , nunca ! Te lo juro! Siempre que me vas a necesitar estare aqui para ti.. Cuando seas triste ...solo buscame...cuando seas feliz ..estare alla para que tengas con quien compartir tu felicidad.. cuando te sientes solo ..estare yo ahi para abrazarte y hacerte saber que no lo eres . Cuando tienes ganas de llorar..no lo hagas..sin mi..buscame para que sean mis brazos en las que te refugies ...para compartir tu dolor conmigo ..para llorar yo tambien contigo..Si sientes ganas de morir ..buscame y..mirame ..hablame ..tocame ..gritame y golpeame si lo necesitas..pero solo hazlo..buscame ! Cuando tienes frio...ven a mi lado y con mis brazos te voy a cubrir y protejer de todo lo que a ti te hace mal...solo tienes que buscarme...porque yo estare siempre a tu lado !

Cada palavra que salia de su boca estaba acompanada de un mar de sinceridad..una sinceridad que nunca he visto en nadie..Me quede imovil mirandolo en esos ojos colo cafe de los cuales ya ,las lagrimas caian banando su hermoso rostro...En sus ojos podia leer la deseperacion y..el miedo...pero tambien la tristeza..una tristeza que hasta ahora no le he visto. Solto todo aquelo con tranquilidad..y en ningun momento dejo de mirarme a los ojos.. -Ji...-empece a hablar ..pero sinceramente no sabia que decirle ..-P..porque me dices todo esto...porque haces todo esto... -Porque....-empezo pero etavez dejo de mirarme a los ojos y trato de apartarse pero no lo deje .. -Dime..porque me dijiste todo esto? - estavez fui yo el que tomo su rostro en mis manos ..mirandole suplicante... -Yo..yo te quiero...-dijo ..cerrando fuertemente los ojos y dejando salir un par de lagrimas mas.Me quede imovil analisando sus palavras..Me quiere???Como??...ahh..noo..que tonterias pensaste Seung...me quiere como un amigo..como un hermano.. -Yo tambien te quiero mi pequeno..-en ese momento abrio los ojos , mirandome con sorpresa..limpie sus lagrimas con mis pulgares -Enserio? -Como no podia quierer a alguien como tu?Y mas despues de lo que me dijiste....eres como el hermano que nunca tuve ...mi pequeno hermanito.. -Si..-dijo en un tono triste...y no entendia porque... -Estas bien?? Dije algo malo?? -No Hyunnie..no te preocupes..Tu..solo recuerda lo que te dije si ? Nunca dudes en buscarme.. -Te lo prometo...y..ahora...me siento muy solo...necesito de tu calor ....-le dije otravez con lagrimas en los ojos...El se recosto en el sofa y..levanto su playera. -Que haces?? -Te doy de mi calor...ven..-me tomo de la mano atrayendome asia el ..Me meti por debajo de su playera abrazandolo..Saque mi cabeza y la repose en su hombro , escondiendo otravez mi rostro en su cuello..Su aroma a vanilla me inundo...al igual que su calor... -Gracias...-dije en un susurro.. -Siempre voy a estar aqui para darte lo que necesites...-dijo besando mi cabeza y acariciando mi espalda con sus pequenas manos...Me sentia tan bien..tan protejido....y pronto, el sueno se apodero de mi . (Va continua)

VisÄ&#x192;torul â&#x20AC;&#x201C; cÄ&#x192;rbune de Ana Maria Cervis (XI C)

Când iubirea devine înșelătoare… sau, cum să nu ai încredere în aceia care îți inspiră simpatie la prima vedere. Multe dintre intențiile pe care le afișează cei din jurul nostru pot fi înșelătoare. O vorbă a lui Dante, din Divina Comedia sugera tocmai acest aspect: Drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Anime-ul absolventului Roberto Bratu demonstrează din plin, ce e drept, într-o manieră ironică, demnă de un simț britanic al umorului, adevărul celor de mai sus. Nimeni, niciodată nu e suficient de precaut. Mai ales când vine vorba de căile inimii.

In Corpore Sano

Veți citi în această secțiune (ilustrația, tematică, e propusă de Florian Nițu – X C): - Agenda medicală: Îngrijirea părului - Trend up! Sau: Tendințe în moda pentru primăvară-vară - Cuvinte despre fotbalul fără vârstă - Colțul PSI: Comportamente în echipa de lucru ”Cuget deci exist!” - Colțul dulce și pripit

Agenda medicală: A și venit primăvara! Bineînțeles, acum că am ieșit din iarnă, rezervele noastre de vitamine(puse și mai mult în pericol de ceea ce ronțăim prin pauze) se împuținează. Iar părul… Of, părul! Tocmai acum când nimeni nu mai poartă căciuli și nici nu e vremea încă pentru pălăria de pai, acum e și el la vedere. Al vostru cum e? În ultima vreme, tot aud discuții: ”fată, mă tund, căci nu îmi mai stă părul nicicum!” Ca să mai lămurim ce și cum mai facem să ne îngrijim, vorbim astăzi despre capetele noastre, ale tuturor!

De Georgiana Burcea (XI D)

Cu toții/toatele ne dorim o podoabă capilară impecabilă, un păr lung, mătăsos, strălucitor și plin de elasticitate. Iată câteva mituri despre îngrijirea părului! – Adevărul este la mijloc. O tunsoare proaspătă, care uniformizează părul, creează impresia unui păr îngrijt. Însă asta nu înseamnă că nu va mai cădea, dacă există o problemă reală la nivelul scalpului. Să nu uităm însă că un păr lung este mai agresat în timpul coafării şi spălării, iar firele mai lungi, care oricum ar cădea în număr de câteva sute zilnic, sunt mai vizibile şi astfel panica mai mare! De fapt, tăierea părului îndepărtează vârfurile tocite, iar părul pare mai sănătos, partea terminală şi vârfurile mai strălucitoare, iar culoarea, uniformă.

Ceea ce place ochiului place și părului, ajutându-te să te ”revitaminizezi” după o iarnă lungă

Pierzi zilnic între 50 şi 100 fire de păr? Deci, - Părul reacţionează mai bine la un indiferent câte produse ai folosi, căderea părului pieptene, pentru că perierea îl electrizează şi firele se va petrece, pentru că este natural. par mai neuniforme. În schimb, perierea stimulează Forma firului de păr defineşte, de fapt, aspectul circulaţia la nivelul scalpului. Astfel, cel mai bine părului. Foliculul rotund va avea ca rezultat un este să le alternezi. păr drept, în timp ce foliculul în forma ovală şi lunguiată a folicului determină apariţia părului ondulat sau creţ. Atunci când este ud, părul devine extrem de elastic, putând să îşi mărească lungimea cu până - Spălatul frecvent nu dăunează la 30% fără să se deterioreze. părului, atâta timp cât este folosit un şampon adecvat tipului tău de păr. În schimb, lucrurile care Culoarea părului este dată de melanină (pigment natural al organismului), iar pe măsură ce pot dăuna părului sunt decolorarea şi vopsirea înaintăm în vârstă secreţia de melanină scade, frecventă. Mai ales când alegi să faci asta prea provocând astfel încărunţirea. frecvent și în culori care sunt prea departe în spectru de culoarea ta naturală. Deci, fie-ți milă de părul tău, din când în când!

Ținutele de zi cu zi sunt mai relevante decât cele de pe podiumurile naționale și internaționale, deoarece transpun stilul propriu aplicat ocaziei pentru care ne construim ținuta. Cele din prezentările de modă trasează anumite linii de urmărit, dar, de cele mai multe ori, ținutele nici nu sunt purtabile! De cele mai multe ori, ținutele marilor designeri sunt prezentate pe podium într-un mod extravagant, care poate nu te caracterizează. Cert este că “furăm” anumite trucuri astfel încât să ne facem o ținută șic însă comodă, elegantă (fără prea mult efort), excentrică (fără a fi prea “țipătoare”). Iată 6 tendințe de urmărit ce provin chiar de pe străzile din New York, Londra, Milano și Paris.

•

- Sunt în vogă, ăsta e un lucru clar! Nu degeaba cele mai importante nume de la Hollywood le

“strecoară” în ținutele lor într-un fel sau altul. Fie că este vorba de o fustă, fie că e o poșetă sau chiar o gecuță, franjurile oferă acel “look boho-chic” mult râvnit. - Reinventează cu încredere anumite piese din garderoba ta sau chiar a părinților! Se poartă • salopete largi, salopete strâmte, pulovere lungi, pulovere “intrate la apă”, pantaloni ¾, pantaloni “prea lungi” care acoperă și pantoful…practic, orice vrei tu! Fetele continuă să adopte din ce în ce mai mult ținutele dintr-o singură piesă, întrucât nu trebuie decât să o accesorizeze! • – Aparte de ținuta ta, un accesoriu pare să fie de nelipsit – un smartphone “cool”! Și nu se termină aici! Cheia este chiar husa bumper “cool”! • - Când au apărut pe podiumurile internaționale poncho-ul Burberry (toamnă-iarnă 2014) și poncho-ul Valentino (primavăra-vară 2015), împătimitele de pretutindeni au transformat această piesă vestimentară într-un “must have” fără doar și poate. • - Cămașa lungă, pardon, rochia… este apreciată în rândul fetelor și femeilor de pretutindeni, întrucât este șic și poate fi accesorizată cu orice! Poate fi purtată cu botine, pantofi, sandale, cizme, în funcție de textura materialului din care e facută. • - Acestea sunt mai mult decât binevenite întrucât sunt… altceva! Odată cu revitalizarea tendinţelor anilor ’60, moda a căpătat noi dimensiuni spaţiale, atât în ceea ce priveşte croiul hainelor, cât şi a imprimeurilor accesoriilor. În conformitate cu tendinţele fashion ale sezonului, în special cu imprimeurile care dau fiecărei colecţii o notă distinctivă, opţiunile sunt nelimitate. Nu este de mirare că aceste imprimeuri geometrice sunt recomandate în masă, dacă luăm în calcul faptul că acestea pot da ţinutei noastre ori o notă edgy (prin linii drepte), ori o notă soft (prin curbe). Carouri, sfere, dreptunghiuri, reprezentări abstracte sau color blocks vor acapara în 2015 podiumurile, realizând nişte intersecţii atât de complicate, încât vei rămâne hipnotizată.

De Dănuț Cucoș (XIE)

Bine, ar trebui să îi spun, mai degrabă, mini fotbal. Cam așa se și poate, în liceul nostru, având în vedere că nu suntem așa mulți băieți în clase cât să formăm echipe de fotbal cu rezerve cu tot. Jucăm înjumătățiți, dar cu mare bucurie, toți membrii Colectivului sportiv de la Moțoc, de două ori pe an, serioase campionate de minifotbal: toamna se joacă pentru campionatul liceului, iar primăvara batem mingea pe terenul de fotbal pentru cupă.

Anul acesta, domnul director, care e și profesor de sport, a venit cu ideea să deschidem seria meciurilor eliminatorii din cupă cu o întâlnire cel puțin inedită. Și, iată așa, s-a pus la cale tot ce trebuia pentru un mare meci mare, în care să se confrunte elevii cu profesorii lor.

Meciul împotriva profesorilor liceului a fost un meci deosebit, pot sa zic că sunt mândru că am avut ocazia să joc împotriva dumnealor. A fost un meci superb, dar nu doar pentru că era unul neobișnuit (vă dați seama? Să ai ocazia să bați mingea cu oamenii care îți pun note în catalog și îți explică lecțiile….!); atmosfera a fost una minunată: terenul era înconjurat de elevi, toți erau cu ochii pe noi, dar mai ales pe domnii profesorii, a căror echipă a aliniat la start numele grele ale liceului nostru: prof.Ionuț Șoană (dom’director și profesor de sport), prof.Tudor Onofreiciuc (sport), prof.Cezar Păcuraru (matematică), prof.Dragoș Ivan (economie), prof.Nicolae Barbu (biologie), prof.Dragoș Marinescu (în imaginea de alături, vorbind alături de majorete despre fair play. Predă istorie). Domnul director a fost omul meciului, a dat 3 goluri și era aclamat de sute de elevi care îi strigau numele împreună cu majoretele, de fiecare dată când acesta avea mingea la picior (și mai ales după ce ai noștri colegi s-au înciudat pentru că nu noi băteam).

În cele din urmă, am pierdut meciul cu un scor rușinos pentru noi: 8 la 2. Ceea ce spune că nu neapărat tinerețea și energia câștigă mereu. S-a văzut experiența pe care domnii profesori o aveau în plus față de noi, dar sunt mândru că, deși am pierdut, am pierdut în fața unor oameni pe care eu îi respect foarte mult. Asta a fost o lecție de viață pentru mine: ne-au demonstrat că nu contează ce vârstă ai, tot ceea ce contează e să fii o echipa unită și bine organizată. Domnii profesori au jucat excelent, au fost o echipă în adevăratul sens al cuvântului și asta s-a văzut pe teren. Chiar dacă am pierdut, noi am fost mândri că am avut ocazia să jucăm acest meci!

Colțul

Personal Sincer Intim Propus de prof.consilier Monica Pătlăgean

De multe ori, felul în care o sarcină de lucru este dusă la bun sfârșit depinde și de echipa care lucrează la aceasta. Dacă echipa este bună, atunci lucrurile merg bine Dacă nu, reversul e valabil. Tu te-ai gândit ce roluri joci în echipele din care faci parte? Ci siguranță, încă din gimnaziu, ai experiența muncii în echipă. Mai mult ca sigur, ai fost implicat în tot felul de proiecte școlare. Unele au mers poate bine, altele poate nu. Pe cine dai vina când lucrurile nu merg? De ce e nevoie ca munca în echipă să funcționeze? Care sunt rolurile-cheie? Astfel vei afla ce fel de colegi să cooptezi.

Reflectează! Echipele eficiente au următoarele caracteristici: Obiectivele echipei sunt la fel de importante precum obiectivele individuale Membrii conștientizează când prioritățile personale sunt un obstacol pentru echipă Echipa înțelege obiectivele și se angajează să le atingă Climatul este confortabil și informal Competiția nu își are locul

Iată câteva dintre rolurile strategice de care e nevoie mereu, în orice echipă. Involuntar adesea, măcar unul dintre colegii tăi le va adopta. Învață să recunoști în echipa ta următoarele tipuri de persoane, să te sprijini pe ele și, cine știe, poate că următorul proiect în care te implici va merge mult mai bine:

Susținătorul:

ridică moralul celorlalți în situațiile dificile. Este colegul care îți spune că soarele va străluci pe strada ta și că are să fie bine, că veți reuși să duceți totul la capăt. E optimist.

Investigatorul:

explorează ideile pe toate fațetele. Poate să pară critic sau enervant, dar e cel care mereu caută toate sensurile unei situații. Începe frazele cu să înțeleg că…. Sau pune multe întrebări.

Finalizatorul:

trage concluziile, retușează rezultatul final. În general, identifică impresia de ansamblu ce trebuie transmisă într-o situație. Începe frazele cu Deci sau Până la urmă….

Reflectează! Ce roluri joci în echipele din care faci parte? Identifică rolul dominant. Întreabă-te dacă este cel potrivit țelului vostru. Ce roluri ai prefera să experimentezi în viitoarele echipe din care vei face parte în cariera ta? Cu care dintre rolurile de mai sus interacționezi pozitiv? Care îți creează stări conflictuale?

Colțul

Personal Sincer Intim

Cuget deci exist !

De astă dată, ne-am gândit să nu ne adresăm sufletului. Ci cugetului nostru. Și mintea trebuie ținută trează, curioasă, vioaie. Iar minții îi sunt dragi provocările. Întotdeauna mi-au plăcut provocările. V-am mai spus: uneori mă provoc și singur. Așa că pentru pagina Cuget deci exist, m-am gândit să vă propun o nouă problemă de logică. Personal, am rezolvat această problemă, pe care o găsiți mai jos, în urmă cu un an, în foarte puțin timp. Nici vouă nu cred că vă va trebui mult. Nu trebuie să fii Einstein pentru calcule simple… Propus de Armando Florentin Boeru (XI D)

Iată testul: O pasăre se adresează unui stol: - O sută de păsări, mă luați și pe mine în zbor? De sus se auzi: - Nu suntem o sută! Dacă am fi încă pe atâtea, încă jumătate, încă un sfert și cu tine am face o sută. Câte păsări sunt în stol ?

Pentru soluție, dacă vrei să te verifici de ai răspuns corect provocării propuse, du-te la coperta a III-a revistei!

Colțul dulce și pripit

Tort de vanilie și ciocolată a la Leo Lăzureanu (IX D)

Este o rețetă pentru avansați, pe care eu personal am pregătit-o de câteva ori, chiar pentru școală. Blatul se taie în trei: la bază, se umple cu cremă ganache, apoi al doilea strat e de vanilie și deasupra se ornează tot cu cremă ganache. Pașii, mai jos!

Ingrediente pentru blatul de tort: 150 gr de făină, 6 ouă, 150g de zahăr, 25g de cacao, 4 linguri de ulei, 2 plicuri de zahăr vanilat Mod de preparare: Se bat ouăle împreună cu zahărul și zahărul vanilat (cam10 minute). Peste spuma aerată se adaugă uleiul si se încorporează ușor cu mișcări largi. Se adaugă treptat făina; după ce s-a format o spumă-cremă, se adaugă cacaua și se amestecă bine. Compoziția se toarnă într-o tavă cu hârtie de copt, se dă la cuptor la 180֯C pentru 30-40 de minute (testat cu o scobitoare, aceasta nu trebuie să iasă plină de aluat lipicios din tort, ci uscată).

Crema de vanilie: 5 ouă, 300g de zahăr, 160 g de făină, 50-60g de unt, vanilie - 1 baton sau semințele de la 1 păstaie. Mod de preparare: într-o oală de fiert lapte (cu pereți dubli, între care este apă), amestecă bine gălbenușurile cu 200g de zahăr. Apoi, pune făina și puțin lapte rece. Între timp, fierbe restul de lapte cu vanilia. Toarnă laptele fiert peste compoziția anterioară, amestecă foarte bine și pune pe foc. Este bine să se amestece continuu compoziția, pentru a nu face cocoloașe. Se fierbe (și amestecă!) până se îngroașă bine și până dispare mirosul de făină crudă. Se ia de pe foc, se adaugă untul și amestecă bine. Albușurile se bat spumă, iar la sfârșit se adaugă 100g de zahăr și se amestecă cu cealaltă compoziție (caldă). Amestecarea se face încet, ca de obicei când se adaugă albușuri spumă

Aici, într-o versiune aparte decorată, cu frișcă, pentru una dintre activitățile de diseminare din proiectul Formarea competențelorcheie la elevii de liceu în vederea combaterii analfabetismului funcțional, cu partenerii noștri italieni de la ENGIM Nazionale

Crema Ganache: 150g de ciocolată amăruie, 500 ml de frișcă lichidă, 50g de unt. Mod de preparare: Într-un bol, rupeți ciocolata bucățele, adăugați untul moale. Frișca o turnați într-o cratiță și puneți pe foc până începe să fiarbă. O turnați peste cicolată și unt. Amestecați ușor cu lingura și o lăsați în pace 7-10 minute. După acest timp, luați un tel și începeți să amestecați cu mișcări circulare în cremă. Veți observa cum, pe parcurs, devine tot mai uniformă și mai densă. Cam așa ar trebui să fie gata de pus la rece. Trebuie să se răcească bine câteva ore, sau chiar peste noapte, la frigider. Și asta-i crema gata de lucrat.

Veți citi în această secțiune (a cărei ilustrație de copertă aparține lui Ionescu Muslüm Dany-Ionuț , XII H): -Povestea vorbei -Lecția de istorie altfel: Titanic – 14-15 aprilie 1912 -Azi în laborator: Avantajele și dezavantajele consumului de zahăr 50

cÉäxáàxt äÉÜux| A venit primăvara! Ai grădină? Ai pregătit aspersorul? Dar compostul? Cum? Nu ştii ce înseamnă aceste cuvinte? Atunci, pune mâna întâi pe carte şi apoi pe sapă! De prof. Maria Mirella Popescu

Pentru a te verifica, vezi soluțiile de pe coperta III a revistei

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Cernoziom s.n. – A: picnic la malul mării; B: îngrăşământ chimic; C: sol fertil. Tărăboanţă s.f. – A: roabă; B: sclavie; C: sită de cernut nisipul. Cazma s.f. – un fel de: A: furcă cu cinci dinţi; B: lopată; C: greblă din lemn. Butaş s.m. – A: magazin de seminţe; B: lăstar pentru înmulţirea plantelor; C: ghiveci din lemn de nuc. Compost s.n. – A: îngrăşământ agricol artificial; B: strat cu răsaduri experimentale; C: îngrăşământ agricol natural. Jardinieră s.f. – A: grădiniţă cu flori; B: grădină de zarzavat; C: cutie cu flori. Aspersor s.n. – A: dispozitiv de stropit grădina; B: aspirator de frunze; C: ascensor acţionat de forţa apei. Horticultură s.f. – ştiinţă care se ocupă cu studiul: A: cailor de rasă; B: plantelor; C: albinelor sălbatice. Pepinieră s.f. – A: teren unde se înmulţesc plantele; B: loc gol, necultivat; C: galerie subterană, unde se cultivă ciuperci. A plivi vb. –A: a admira o pădure; B: a mărunţi pământul; C: a curăţa de buruieni

Bonus: Cum prezentăm elevilor subiectele de bacalaureat într-o manieră interesantă. Partea a II-a. Dacă ți-a plăcut prima parte, din numărul precedent, atunci încearcă să ghicești ce opere sunt prezentate aici în mod hazliu. Dacă nu reușești să le ghicești, poți să verifici răspunsurile corecte pe coperta a III-a. De prof.Maria Mirella Popescu • IREAL! Apariție MISTERIOASĂ la Cozia! O să rămâi ULUIT când vei afla despre UMBRA cărui MARE DOMNITOR este vorba! • Răspunsul care L-A LĂSAT MASCĂ pe Baiazid! Vezi ce i-a spus Mircea. O să dai LIKE și SHARE cu ambele mâini! • Ana NU SE AȘTEPTA la asta! Ceea ce i-a făcut Ion A DAT-O PE SPATE! Vezi și tu despre ce e vorba! • Mihai Eminescu este BOSS DE BOSS! Vezi pe ce BANCNOTĂ îi apare chipul! • Bacovia, așa cum nu l-ai văzut NICIODATĂ! Vezi ce metal îi STÂRNEȘTE INTERESUL poetului! • CE ȚĂRAN! Vezi aici cine A TĂIAT SALCÂMUL! Nu, nu e vorba de VERESTOY ATTILA!

Lecția de istorie altfel:

Titanic – 14-15 aprilie 1912 De Raluca Palangă (XI D)

Când vorbim despre Titanic, mare parte din generația smarthphone se gândește la filmul regizat de James Cameron, a cărui premieră în România a avut loc la data de 10 Aprilie 1998, data de 10 având o mare semnificație în istorie, deoarece, la acea dată, adevăratul Titanic, cel mai mare pachebot din lume, a plecat din Southtampon, Anglia cu destinația New York, având 2225 de persoane la bord (cam cât 8-10 avioane de astăzi). Este adevărat că, în fiecare an, se difuzează la tv filmul Titanic, cel de care aminteam mai sus și la care și cel mai puternic ”macho man” a vărsat măcar o dată o lacrimă, iar Facebookul este plin de statusuri ce anunță această difuzare (deși mulți dintre cei care îl afișează nu sunt cu adevărat interesați de film, ci, mai degrabă, de a fi în rând cu moda. Dar câți dintre noi știm ce a fost cu adevărat Titanicul? Tot ce știe majoritatea sunt detaliile pe care filmul le arată, insuficiente însă. Construcția Titanicului a început pe la 31 Martie 1909 și s-a încheiat la 31 Martie 1912, nava măsurând 269,1 metri în lungime, lățimea acesteia fiind de 28 m. Cu o înălțime de 18 metri de la punctul de plutire până la puntea principală și un tonaj de 46.328 de tone, Titanicul era cel mai mare și cel mai luxos obiect în mișcare construit vreodată de om. Viteza maximă a Titanicului era de 23 de noduri, adică 43 km/h și numai trei din cele patru coșuri cu înălțimea de 19 metri erau funcționale, al patrulea fiind adăugat pentru a face nava mai impresionantă.

La data de 10 Aprilie 1912, Titanicul a părăsit portul Southtampon, în prima sa calătorie. Mândria companiei White Star Line înainta în Atlantic cu 21 de noduri, adica 41 km/h, deși nimeni nu avea cum să știe că această prima călătorie a „navei viselor” va avea un sfârșit atât de neașteptat. Voiajul Titanicului a luat sfârșit la doar patru zile și jumătate după începerea acestuia, într-un mod tragic și greu de înțeles pentru oricine, chiar și în ziua de azi. Impunătoarea navă părea de nescufundat, însă tragedia ne arată că nimic nu este imposibil. Care au fost cauzele scufundării Titanicului? Ei bine, factorul principal a fost viteza acestuia. După ce a primit avertizare asupra iminenței coliziunii cu un iceberg, căpitanul a ordonat mărirea vitezei la 46 km/h, iar la acea viteză, nava avea nevoie de trei kilometri pentru a se întoarce la 90 de grade și pentru a evita izbirea cu imensul munte de gheață.

La data de 14 aprilie 1912, Titanicul s-a lovit de iceberg la tribord, impactul fiind atât de puternic, încât a provocat o tăietură de 90 m, în carenă, inundând foarte rapid patru din compartimentele etanșe ale navei. Căpitanul Smith, împreună cu proiectantul navei, Thomas Andrews, după o evaluare rapidă a situației, a ajuns la concluzia că vasul se va scufunda cu siguranță.

Deși echipajul a început să pregătească bărcile de salvare și pasagerii, aceștia nu erau deloc îngrijorați de situație, ba chiar refuzau să urce în bărci, crezând că sunt mai în siguranță pe punte și că evacuarea este doar o măsură de precauție. Pasagerii de la clasa a treia încep să fie inundați, dar chiar și așa, porțile de acces ale acesteia la puntea principală sunt închise, deoarece prioritatea este acordată pasagerilor de la clasa întâi. Bărcile sunt insuficiente, iar echipajul începe să evacueze nava după protocolul „femeile și copii înainte” (și cu toate acestea, prima barcă a fost lansată cu doar 12 pasageri la bord, deși capacitatea acesteia era evaluată la greutatea a 70 de bărbați). Oamenii încearcă să iasă pe diferite căi, dar se rătăcesc printre coridoarele navei. Din când în când, mai este permis accesul femeilor și copiilor de la alte clase decât I. Vasul începe să se scufunde tot mai mult, iar nivelul apei crește. Bărcile sunt eliberate, fără a fi umplute la capacitate maximă. Situația se complică atunci când apa ajunge la puntea principală, unde erau ultimele două bărci, și, atingând nivelul primului coș, determină prăbușirea acestuia, ceea ce va duce la strivirea unei mulțimi de oameni și la răsturnarea uneia dintre cele două bărci. Scufundându-se tot mai mult, vasul se înclină, ajungând la 45 de grade, moment în care pupa se ridică deasupra nivelului apei, expunând elicele navei. Spatele navei exercită o presiune de 25.000 de tone, mult mai mult decât ar putea să suporte Titanicul, așa că structura cedează, iar vasul se rupe brusc, într-un mod violent. Partea din față se umple de apă imediat și se scufundă, iar pupa, rămasă în poziție verticală timp de câteva minute, se scufundă de asemenea. Aceste momente au fost descrise de către bucătarul navei, care a fost singurul supraviețuitor dintre cei rămași pe vas până la momentul acela. La ora 2:20, pe 14 Aprilie 1912, Titanicul a dispărut complet în mijlocul Atlanticului de Nord. Cele două părți se află la patru km adâncime pe fundul oceanului, la o distanță de doi km una față de cealaltă. În această tragedie sau pierdut 1514 vieți. Majoritatea persoanelor au murit în apele înghețate ale Atlanticului, ce nu aveau mai mult de 2 grade. A fost doar o chestiune de timp până când țipetele oamenilor ce mureau înghețați au încetat, iar oceanul a rămas într-o liniște deplină. După câteva ore de așteptare, vasul Carpathia își face apariția și îi ia la bord pe supraviețuitorii din bărcile de salvare. James Cameron a reușit să îmbine foarte bine povestea Titanicului cu relatările supraviețuitorilor, așa încât să putem vedea că, deși vasul nu a reușit să își termine călătoria, a rămas în istorie ca „nava viselor”: orice om șiar fi dorit să călătorească pe uriașa navă. Însă nu putem să lăsăm la o parte poveștile de eroism, dar și de lașitate, ale oamenilor ce au călătorit pe acesta: un băiat care s-a deghizat în femeie pentru a putea urca pe barca de salvare; Bruce Ismay care a profitat de neatenția unui ofițer și a urcat în barcă etc. Au existat și gesturi foarte emoționante: persoane precum Ida Strauss, care a refuzat să urce în barcă fără soțul ei, orchestra care a cântat până în ultimul moment, Benjamin Guggenheim și Thomas Andrews, doi oameni care au rămas pe Titanic și s-au scufundat cu el, la fel ca și căpitanul Smith, care a fost văzut ultima dată pe punte, după ce toate bărcile au fost lansate. După 70 de ani, Robert Ballard, aflat într-o misiune secretă pe timpul Războiului Rece, a descoperit epava Titanicului, din care, după cum spun oamenii de ştiintă, nu va mai rămâne decât o pată de rugină pe fundul oceanului în următorii 20 de ani. O nouă specie de bacterie devoratoare de rugină consumă tonele de fier rămase din Titanicul aflat pe fundul oceanului, iar acesta se va dezintegra cu trecerea timpului. La 15 Aprilie 2015, se împlinesc 103 ani de la scufundarea Titanicului, cel mai mare naufragiu pe timp de pace din lume.

De Marius Haritache şi Alexandru Soare (XI B)

Problema este că nu luăm în considerare decât 30% din zahărul pe care-l consumăm, în condiţiile în care cea mai mare cantitate de zahăr provine din alimente industrializate precum biscuiţi, checuri, prăjituri, băuturi răcoritoare carbogazoase etc. Zahărul poate apărea pe o etichetă sub multiple denumiri: zaharoză, maltoză, sirop invertit, însă toate se referă la materia dulce în cauză. Zahărul nu are nicio valoare nutritivă decât pentru a suplini sursele de energie. Zahărul oferă o mulţime de calorii goale, care ar fi posibil de obţinut din alte produse care conţin mai multe vitamine, minerale, etc. Zahărul este dăunător dinţilor, deoarece bacteriile din smalţul dinţilor şi contribuie la apariţia cariilor. Consumul excesiv de zahăr contribuie la apariţia depozitului de grăsime, care îţi pune în pericol sănătatea. Zahărul este un indice glicemic ridicat: odată ce înghiţi o bucată de tort, zahărul ce îl conţine se asimilează în sânge imediat. Excesul de zahăr din dieta zilnică este un motiv convingător pentru apariţia aterosclerozei, hipertensiunii arteriale. Zahărul determină o perturbare a sistemului imunitar şi creşte sensibilitatea la infecţii. Totuşi glucidele sunt esenţiale pentru buna funcţionare a creierului, care necesită un aport constant de glucoză (140 g zilnic). Zahărul, în special cel brun, este o bogată sursă de energie şi stimulează buna dispoziţie.

Zahărul ne face fericiţi. Când avem o durere pe suflet şi mâncăm ceva dulce, pancreasul produce insulină, care, la rândul său, duce la eliberare de serotonină-hormonul fericirii. În cazul în care organismul transformă zahărul în glucoză, ne furnizează energie. Este cea mai rapidă modalitate de a îmbogăţi organismul cu energie. Creierul are nevoie de zahăr, la fel cum stomacul are nevoie de alimente. Lipsa zahărului în sânge sau micşorarea bruscă a lui duce la pierderea capacităţii de muncă mentale, apariţia ameţelilor şi chiar a senzaţiei de „leşin de foame”. Principala sursă de alimentare a ficatului nostru este glucoza. Ea este utilă în special atunci când ficatul este bolnav. Zahărul este un bun conservant, şi este utilizat pentru păstrarea alimentelor, cum ar fi gemurile şi jeleurile. Persoanele care consumă zahăr în limite normale au tendinţa să excludă grăsimile rele din alimentaţie. Glucidele sunt cunoscute pentru că reglează apetitul şi favorizează saţietatea. Rezervele de glicogen din ficat şi muşchi sunt limitate, iar epuizarea lor aduce cu sine instalarea stării acute de oboseală.

Și cui oare i s-ar fi potrivit mai bine să discute despre fețele ascunse ale alimentelor decât unui elev de la un liceu de profil? Este și acesta un motiv pentru care e bine să fii la Moțoc

RĂSPUNSURILE PROBLEMEI ”CUGET DECI EXIST” Problema poate fi rezolvată cu ajutorul unei ecuații de gradul I. Dacă notăm cu x numărul păsărilor, atunci ceea ce spune pasărea în zbor s-ar ”traduce” așa: Dacă am fi încă pe atâtea (câte suntem=x, iar încă pe-atâtea= 2x), încă (x/2) jumătate, încă un sfert (x/4) și cu tine am face o sută. Deci: 2x+x/2+x/4+1=100 sau, ampliﬁcat cu patru, ca să scăpăm de numitor, 8x+2x+x=99·4, iar atunci 11x=406, deci x=36. Sunt 36 de păsări în stol. RĂSPUNSURILE RUBRICII POVESTEA VORBEI: Cernoziom (C ) – grup de soluri foarte fertile, de culoare închisă, formate sub o vegetaţie ierboasă, în condiţiile unei clime temperate. Tărăboanţă (A) – roabă. Cazma (B) – lopată. Butaş (B) – porţiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, de la planta-mamă, sădită în pământ cu scopul de a se înrădăcina şi de a forma o plantă nouă. Compost (C ) – îngrăşământ agricol natural, rezultat în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale şi animale, amestecate cu unele substanţe naturale. Jardinieră (C ) – etajeră de lemn, suport de metal etc. pe care se ţin ghivece sau plante ornamentale; cutie în care se pune pământ pentru flori, aşezată la ferestre sau pe balcoane. Aspersor (A) – dispozitiv cu ajutorul căruia se împrăştie apa adusă prin conducte, sub formă de picături, imitând ploaia, asupra unei culturi agricole, a unei grădini cu flori, zarzavat etc. Horticultură (B) – ştiinţă agronomică ce se ocupă cu studiul cultivării pomilor, legumelor, florilor, precum şi cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor. Pepinieră (A) – teren rezervat pentru înmulţirea şi formarea plantelor erbacee sau lemnoase până la plantarea lor pe locul definitiv. A plivi (C ) – a distruge buruienile de pe terenurile cultivate; a smulge, a stârpi o buruiană.

RĂSPUNSURILE SECȚIUNII BONUS DE LA RUBRICA POVESTEA VORBEI În ordine, descrierile jurnalistice pitorești se refereau la următoarele opere literare sau la următorii scriitori: - Umbra lui Mircea. La Cozia, de Grigore Alexandrescu - Scrisoarea III, de Mihai Eminescu - Ion, de Liviu Rebreanu - Mihai Eminescu , autorul Luceafărului - Plumb, de Georgia Bacovia - Moromeții, de Marin Preda