Am trăit s-o văd și pe-asta de Coca Elena Gheorghiu by Anticus Multicultural Association

Coca Elena Gheorghiu Am trăit s-o văd și pe-asta!

A m trăit s-o văd și pe-asta!

Coca Elena Gheorghiu

Anticus Press, Constanța, 2020

Asociația Multiculturală “Anticus” Editura Anticus Press Constanța www. anticusmulticultural. org friends@anticusmulticultural. org

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GHEORGHIU, COCA ELENA Am trăit s-o văd şi pe-asta! / Coca Elena Gheorghiu. - Constanţa : Anticus Press, 2020 ISBN 978-606-9693-01-8 821. 135. 1

Coperta: Alsu Shikhova

Servind scriitorul, salvăm patrimoniul Serving the writer, saving the heritage

Am trăit s-o văd și pe-asta!

1 APRILIE Am trăit s-o văd și pe-asta!

Că tot este ziua păcălelii, să începem o poveste tristă că de aceea trăim în izolare și avem nervii precum niște fiare amărâte, eroi imaginari, fapte închipuite, dar vremuri reale și. . . pe locuri, fiți gata, start! Azi, 1 Aprilie, avem doi eroi, Brânduș Pogonat și Narcisa Pogonat, două nume de flori veștejite că amândoi sunt trecuți de 70 de ani și își duc viața decent într-un bloc din cartierul Tomis IV. Au doi copii care sunt plecați, băiatul în Suedia și fata în Spania. Copii lor sunt realizați în străinătate. Băiatul Victor Pogonat, doctor la Stockholm, iar fata, Sorana Pogonat, este arhitect în

Coca Elena Gheorghiu Madrid. Amândoi eroii noștri au vîrsta de 70 ani, el, Brânduș, este născut în 5 ianuarie 1950, iar Narcisa, în 12 septembrie 1950. Amândoi constănțeni din vechi familii de la țărmul mării, orășeni get - beget și care nu au fost martori la nici un război mondial. Părinții lor fuseseră pe front, în cel de-al doilea război mondial. Tatăl lui Brânduș, Codruț Pogonat luase parte la luptele din Munții Tatra în 1943, iar tatăl Narcisei fusese luat prizonier la ruși și venise acasă după 5 ani. Amândoi tații le–au povestit odraslelor lor ce pățiseră pe front și grozăviile ce le-au văzut și îndurat în acele vremuri. Brânduș și Narcisa s-au căsătorit în 14 mai 1970, la Constanța, când amândoi erau studenți, el la Politehnică în București și Narcisa la Institutul Pedagogic din Constanța, secția fizică-chimie. Erau prieteni de când erau elevi la liceul Mihai Eminescu, însă până nu s-au căsătorit nu au avut relații intime. Altfel spus. . . erau vecini nu numai de cartier, dar au copilărit la distanță unul față de celălalt de patru case. Stăteau pe strada George Enescu, Brânduș locuia la nr. 4, iar Narcisa la nr. 8. Se cunoșteau de când erau copii, la fel ca și părinții lor.

Am trăit s-o văd și pe-asta! Tatăl lui Brânduș era contabil, iar tatăl Narcisei era frizer la Cooperativa Igiena. Din clasa I până într-a VIII-a, au fost la Școala Generală nr. 13 de pe strada Mihai Viteazul, iar la liceu au reușit amâdoi la Mihai Eminescu, fost Ana Ipătescu pe vremuri. Au avut dirigintă pe profesoara de matematică, doamna Sainer. Narcisa Sandu, căci așa se numea de domnișoară, era o copilă plină de ambiții și întotdeauna premiantă. Brânduș era un elev deștept, dar leneș, ca băieții, și se obișnuise mereu cu mențiune, că nu-și batea capul să progreseze. Degeaba îl cicăleau părinții Codruț și Maria, că el, fiind singurul copil la părinți, știa că le trece repede supărarea, nu rezistau farmecului lui, și tot ei veneau repede să-l pupe și să-l răsfețe. Familia Sandu și Geta Grigore era mai exigentă cu odrasla lor, îi verificau temele și n-o lăsau să iasă la joacă așa des cu fetele din cartier. Era singura fată a lor și era înfiată, iar asta nu știau decât ei și o mătușa care locuia în Tuzla. Fata nu știa nimic deoarece deschisese ochii pe acești doi părinți pe care-i respecta și mai ales îi iubea enorm. Brânduș îi păcălea pe părinți, spunîndu-le că ș-a termint temele și ieșea afară să joace fotbal cu băieții din

Coca Elena Gheorghiu cartier. Avea doi prieteni Gore și Teo care mereu veneau și băteau la geam și strigau: - Brânduș, noi suntem la fotbal, tu ce faci de nu ieși afară? Mama Maria care era învățătoare, venea obosită de la școală, iar tatăl, Codruț, care lucra la Trustul de Construcții Industriale ajungea seara târziu acasă și, încrezîndu-se în cuvântul băiatului că spune adevărul, nul mai controla nici unul la teme. Brânduș stătea patru ore afară și juca fotbal, după care venea în fugă acasă și se apuca de lecții. Vremuri frumoase, amintiri frumoase păstrate în suflet de Brânduș până la vârsta senectuții. Narcisa se juca cu fetele “picioruș”, săreau coarda sau jucau jocul nouă pietre. De multe ori se certa cu prietena ei, Cornelia, care era mai iute și câștiga mereu, dar până seara se împăcau și a doua zi o luau de la capăt cu năzbâtiile și jocurile. În vacanțele de vară mergeau în tabără cu doamna profesoara Popescu. De regulă, la Sinaia, că acolo era cazarea și mâncarea mai bună. Suntem în anul 1962, când amândoi erau în clasa a VI-a și la vârsta de 12 ani. Străduța fiind mică, se

Am trăit s-o văd și pe-asta! cunoșteau toți vecinii și cei mici și cei mari. Aveau improvizat, într-un copac mare, un panou de baschet, adică un coș de baschet și se țineau meciuri frumoase, nu glumă, și cu alți copii mai mari din cartier, până seara târziu. Trece timpul ca săgeata și uite așa au ajuns cei doi copii la liceu. Au fost examene, iar notele obținute de cei doi au fost frumoase, Narcisa cu 9, 50, iar Brânduș cu nota 9 și amândoi elevi la același liceu, Mihai Eminescu din Constanța. Părinții lor erau tare mândri de ei și după reușita la liceu nu le-au mai pus nicio piedică în a ieși afară și a mai sta până noaptea târziu la joacă cu fetele și băieții. Era anul 1965, epoca aceea comunistă când oamenii aveau o altă educație și respect. La liceu nu au fost colegi de clasă, el era în a IX-a A și ea în a IX-a B. Timp de patru ani au fost colegi de liceu, din 1965 până în 1969, și nu comunicau foarte mult, adică nu-i făcea “curte”, cum făceau unii adolescenți din acea vreme. Narcisa era curtată de un coleg din clasa a XI-a, mai mare decât ea cu doi ani, pe nume Vlad Andreiescu care avea tatăl căpitan în armată, iar mama, profesoară de limba română.

Coca Elena Gheorghiu O invita mereu la serile dansante care se făceau în cadrul liceului și după aceea o conducea tacticos acasă. Brânduș avea ochii la o colegă de clasă, blondă și tare glumeață, pe nume Anda Grigore. Era fata unui frizer Take și a unei vânzătoare cu numele Constanța, care lucra la un magazin de pantofi din centrul orașului Constanța. Liceul făcut în timpul lui Nicolae Ceaușescu, în care elevii purtau matricole, bentițe și uniforme, toți la un același nivel însă cu regulamente stricte căci altfel îi aștepta exmatricularea, de unii era greu de suportat. S-a tot ținut Brânduș de Anda Grigore timp de un an, însă în final a renunțat la ea că nu dorea nici s-o sărute, nici s-o țină de mână, era ca o sălbatică. După clasa a X-a, Brânduș și-a ațintit privirea spre Narcisa, că aveau același traseu, dar mai ales cunoștințe comune din cartier. Aveau subiecte comune și a renunțat cu ușurință la Anda și a sperat într-o prietenie trainică și reușită cu Narcisa. Brânduș era un băiat șaten cu ochii verzi, căci semăna cu mama lui, statură atletică și zâmbet frumos. Narcisa era brunetă, cu ochii negri și cu un aer de mulatră americancă. Era slăbuță, potrivită la înălțime și avea un zâmbet șmecheresc. Avea picioare frumoase și părul și-l purta în coadă. În clasa a XI-a, Narcisa fusese surprinsă de către Brânduș când aceasta se întălnise cu Vlad Andriescu, întors de la facultate și care

Am trăit s-o văd și pe-asta! o aștepta cu un buchet mare de trandafiri. Până să iasă de la ore, Brânduș se duse glonț la Vlad și pe un ton autoritar îi spuse: - Auzi amice, este prietena mea! Oi fi tu student, dar dacă nu dispari în câteva minute, te cotonogesc de nu te vezi! Ca să nu iasă scandal, Vlad plecă dezamăgit, dar nu înainte să-i spună pe un ton nervos: - Ești un țopârlan! Mă mir că se uită fata asta la tine! Plec acum că nu vreau să am belele, însă o să dau un telefon să îi spun toată scena asta penibilă pe care tu ai făcut-o! A plecat Vlad, iar Brânduș nu i-a spus nimic Narcisei, crezând că acesta nu va sufla nici o vorbă despre cele întâmplate. A doua zi, Narcisa care vorbise cu Vlad la telefon de toate cele întâmplate, îl certă pe Brânduș la liceu și îi spuse în lacrimi: - De ce nu mi-ai spus și mie de Vlad, mincinosule ce ești! Pentru că mai erau doi colegi lângă ei care auzeau discuția, înfuriat, Brânduș i-o reteză: - Ori eu, ori el, dacă nu alegi, treaba ta, îți dau răgaz o săptămână.

Coca Elena Gheorghiu Vlad plecă la București că avea acolo o colegă de facultate care îl aștepta, erau prieteni de la începutul anului I și aveau de gând să se căsătorească. Dus a fost Vlad și nici că a mai dat un semn de viață, iar rezultatul era clar, Narcisa va rămâne cu Brânduș, căci el era aici, iar Vlad la distanță și fără nici un semnal de viață! Suntem în anul de grație 1968, când cei doi eroi erau clasa a XI-a și cu vise mari de adolescenți. Brânduș era meditat la matematică și fizică, deoarece vroia să dea la Institul Politehnic București. Narcisa nu se medita și le spuse părinților că vroia să rămână în oraș și să se înscrie la Institutul Pedagogic de trei ani din Constanța, secția Matematică – Fizică, ea fiind o elevă de nota 10 la aceste materii. În vara anului 1968 veni de la Tuzla, mătușa Aglaia, sora mamei Geta. Aceasta era o femeie grasă și guralivă și mare maestră în a răspândi zvonuri care mai de care. Neștiind că Narcisa este în camera ei și învață pentru a doua zi, se apucă să-i spună surorii sale: - Auzi fă, tu știi că pe o stradă mai încolo este o femeie care seamănă leit cu fiică-ta, o fi mă-sa Narcisei? Când auzi aceste vorbe, Geta sări ca arsă și strigă la Aglaia:

Am trăit s-o văd și pe-asta! - Fă, nu ești întreagă la cap? Fata este acasă în camera ei, stă și învață. . . Liniște totală, căci cele două nu știau că Narcisa trăsese cu urechea și abia aștepta să plece mătușa Aglaia ca să o întrebe pe maică-sa cum a putut atât amar de vreme să nu-i spună acest adevăr. Seara plecă Aglaia și tânăra Narcisa înfuriată o întrebă pe maică-sa: - Bine, mamă, 18 ani n-ai putut să-mi spui? - Cum te-a lăsat sufletul să nu îmi zici? Ai văzut că tot a ieșit adevărul la suprafață? Speriată de aceste vorbe, Geta căuta să-și potolească fata, însă nu era chip. Venise și Sandu de la serviciu și încerca să le potolească însă totul a fost în zadar. Timp de o săptămână, Narcisa nu a mai vorbit cu ai ei și făcea greva foamei. Exasperată, Geta îi spusese de unde o luase de la 3 zile din spital, căci mama ei naturală avea atunci 16 ani și părinții nu o primise acasă cu un copil din flori. Narcisa în vara aceea se împăcase cu mama, însă intrase într-o gașcă cu încă două fete care fumau și consumau și băutură. Nu umblau cu băieți, că le era frică să nu rămână gravide, însă frecventau toate discotecile din Mamaia și Eforie. Veneau acasă uneori la ore nepotrivite, o bagase în sperieți pe Geta care nu mai știa ce metode să folosească pentru fata ei. Aveau niște

Coca Elena Gheorghiu bani la CEC, așa cum era pe vremea aceea, și i-a scos și au cumpărat un Trabant. Primul care a luat carnet a fost Sandu și dupa aceea a luat și Narcisa. În clasa a XII-a deja mergea la cursuri cu Trabantul și era mândră nevoie mare. S-a despărțit de Viviana și Lorena cele două prietene plimbărețe și a căutat să-și vadă de învățătură. În toamna lui 1968, s-a întâlnit cu Vlad întâmplător prin centrul Constanței. Era cu o fată blondă și înpingea un căruț cu gemeni. Se certau pe stradă precum țiganii și el îi reproșa: - Du-te tu după Similac, toată ziua nu faci decât să mă cerți, altă treabă nu ai! O văzu pe Narcisa și lăsă căruciorul blondei și îi spuse bucuros: - Ce faci dragă, cum îți merge cu învățătura? Blonda se duse lângă el și îl avertiză: - Dacă în momentul ăsta nu te duci după lapte pentru fete, jar mănânci, pămpălăule! Narcisa nu îi răspunse nimic, ci o luă la goană cu imaginea urâtă pe care i-o făcuseră cei doi.

Am trăit s-o văd și pe-asta! Suntem în aprilie, ziua când pandemia face tango și vals cu prea multe minți și trebuie să învățăm că până la final mult mai este. Suntem în anul de grație 1969, când trebuiau amîndoi eroii noștri să pună burta pe carte ca să-și ia examenul de maturitate, căci așa se numea bacul în acea vreme. Narcisa conducea Trabantul ei și era mândră tare de performanțele ei șoferești. De multe ori îl lua și pe Brânduș în mașină că aveau același drum la școală și vecinii erau obișnuiți cu imaginea celor doi în mașină cu drumul spre școală. Narcisa nu avea relații intime cu nici un băiat, că erau vremurile când fata mare era respectată și pusă undeva în dreptul inimii. Brânduș avea niște tentații de a se iubi cu Narcisa însă aceasta era mai șmecheră decât el. Căuta să evite să se ducă la el când erau părinții plecați de acasă și mai ales să rămână numai ei doi într-o cameră, fie ca și aceea de la școala unde se întâlneau când erau de serviciu pe liceu. Brânduș se făcuse un bărbat în toată regula și mintea îi mergea numai la fete, căci Narcisa nu era

Coca Elena Gheorghiu disponibilă. Așa că se lua cu prietenii lui, Nicu și Gelu, mai mari decât el cu trei ani și care îi făcuseră cunoștință cu o doamnă de 35 ani care avea soțul la pușcărie și care mai umbla cu tineri. Pentru o sumă piperată, la Bianca își pierduse Brânduș fecioria și nu insista să facă amor cu Narcisa. A ținut-o pe această femeie până când s-a însurat cu Narcisa și nu a spus la nimeni de existența sa. În anul 1969, amândoi luaseră examenul de maturitate și după aceea s-au înscris la facultate. Brânduș a plecat la Politehnică, secția mașini și motoare, iar Narcisa, secția fizică-chimie din cadrul Institutului Pedagogic din Constanța. Era tare nervoasă în prejma examenelor de admitere și când își amintea că este adoptată, îi sărea în cap lui mamă-sa și se rățoia la ea: - Mă miram eu de ce sunt sunt brunetă și voi sunteți blonzi!. . . Mă gândeam că semăn cu vreo bunică, însă, si ele tot blonde sunt, căci am văzut niște poze în album. ” Ca să nu o irite, mama Geta o lăsa în banii ei și nu îi mai spunea nimic, înjurând în gând pe Aglaia care nu își ținuse gura și i-a adus numai necazuri în familie.

Am trăit s-o văd și pe-asta! Narcisa se mira de ce nu o mai căuta așa de des Brânduș și credea că-și făcuse altă prietenă decât pe ea. Brânduș era un mic vulpoi, avea viața lui intimă cu doamna Bianca și asta o știau numai ei doi. După terminarea examenelor, Brânduș plecă la munte cu prietenii lui Nicu și Gelu și se distraseră de mama focului. Narcisa a rămas în Constanța și a făcut toată vara plajă la Modern. Mama Geta se ducea la solar ca să se bronzeze peste tot și se ducea apoi la plajă și își punea cearceaful aproape de mal și nu stătea decât două ore deoarece nu vroia să facă insolație și să se înroșească ca un rac. Altfel trebuia să pună iaurt pe spate. Toamna, amândoi au început facultatea, el la București și ea la Constanța. Părinții lui Brânduș, familia Pogonat, nu și-au lăsat odrasla la cămin, ci au închiriat pentru odrasla lor un apartament în Drumul Taberei. Îi costa ceva, însă ce nu făceau părinții pentru odorul lor!? Narcisa fiind acasă nu îi băgase pe părinții ei la cheltuială, ci din contră, din banii de bursă, contribuia și ea la cheltuielile casei. La sfârșitul anului 1969, Brânduș veni acasă să facă sărbătorile cu ai săi. S-a bucurat când a întâlnit-o pe Narcisa și i-a propus să facă amândoi revelionul la hotelul Continental. La cumpăna dintre ani,

Coca Elena Gheorghiu Brânduș i-a propus Narcisei să se mărite cu el, că nu va regreta niciodată această alegere. Bucurie mare și Narcisa a spus alor săi de această cerere și părinții ei au fost tare încântați. În luna mai, anul 1970, cei doi au stabilit nunta la Hotelul Parc din stațiunea Mamaia și de atunci sunt împreună până în zilele nostre, adica au peste 50 de ani de căsnicie. De aici, povestea celor doi eroi cu 50 de ani în spate, cu bune și rele, va avea evenimente care mai de care ieșite de sub talpa timpului și a destinului. Nunta mare cu invitați de soi și mai ales din partea părinților lui Brânduș, căci tatăl fiind contabil i-au venit toți colegii de serviciu. La fel și colegele Mariei, toate învățătoare și profesoare de la Școala Generală nr. 1 de pe Bulevardul Lenin, din Constanța. De la Sandu și Geta, mai puțini, că erau frizeri puțini la acea vreme. Distracție mare, meseni mulțumiți de servirea bună de la Hotelul Parc. Prima noapte de soție a Narcisei a fost eșec total. Brânduș obișnuit cu amanta lui Bianca se cam ferea să îi facă vreun rău acum, soției sale, așa că se culca pe o ureche și dimineața se scula tot pe aceeași ureche. I-a

Am trăit s-o văd și pe-asta! povestit tatălui Codruț evenimentele din prima zi de căsătorie și acesta îl certă: – Măi, tu ești tăntălău? Dacă nu îți faci treaba de bărbat, să știi că o să divorțeze soția de tine!. . . A doua zi și-a intrat în drepturile sale de bărbat, și toată lumea a fost mulțumită, adica ambele tabere. Peste o săptămână, Brânduș plecă la București la facultate, iar Narcisa își continuă studiile la IP3, la Constanța. În 1972, veni pe lume primul născut al familiei Pogonat, un băiețel zdravăn care primi numele de Victor. Era brunet precum Narcisa și avea ochii verzi, ca ai tatălui. Era o frumusețe de copil, amândoi părinții erau studenți, unul în București, anul III, iar Narcisa, la sfârșitul examenelor de la IP3, primi post în localitatea Movilița, de lângă Topraisar. Era chinuită, Victor nu dormea toată noaptea și ea stătea la socrii ei. Aceștia le dăduseră o cameră separat, dar țipetele lui Victor îi scotea din sărite și se sculau buimaci, însă nu puteau să spună nimic ca să nu se supere odrasla de la Bucuresti. Brânduș venea de obicei sâmbata acasă, stătea puțin să se joace cu Victor, după care pleca cu prietenii la câte o bere. Conducea Trabantul Narcisei și aceasta se făcea foc și pară când îl mirosea și duhnea a băutură. Cei

Coca Elena Gheorghiu doi părinți dacă vedeau că aceștia se ceartă, le atrăgea atenția: - Voi vedeți la noi așa ceartă și gălăgie, cum este la voi? Narcisa să termini școala și să-ți iei concediu pentru creșterea copilului!. . . A stat acasă până în anul 1974, când a terminat și Brânduș facultatea și a fost repartizat în Constanța la Trustul de Construcții Industriale. În toamnă, acesta a făcut cerere pentru o locuință și i s-a repartizat un apartament în cartierul Tomis IV, la blocurile M3. Bucurie mare că acum Victor crescuse și nu mai era balamucul acela ca atunci când era bebeluș și nici părinții nu se mai puteau băga în viața lor intimă sau să le știe discuțiile. Toamna, Narcisa începu școala și își angajase o bonă pentru Victor. Era o femeie trecută de 60 de ani, din cartier, care nu avea bani și nici copii care să aibă grijă de ea. O chema Vera și lucrase ca muncitoare la fabrica Integrata de lână din Constanța. Bucurie mare în familie, Narcisa a rămas însăcinată și, în septembrie 1975, a adus pe lume la Spitalul Judetean o fetiță pe nume Sorana. Semăna perfect cu tatăl ei, era șatenă cu ochii verzi și finuță ca mama. A fost nevoită să-și mai ia încă 3 ani de concediu fără plată de la Inspectoratul Școlar și, până în

Am trăit s-o văd și pe-asta! anul 1978, a stat acasă cu fetița. Brânduș aducea destui bani acasă, așa că nu se punea problema existenței. Victor avea grijă de surioara lui, dar și-ar fi dorit mai mult un frățior. În martie 1977, Brânduș era trimis la specializare la București două săptămâni pentru că era propus pentru funcția de inginer șef. 4 Martie 1977, zi fatidică, cutremur mare în București. Narcisa speriată foarte tare, dădu telefon la hotelul unde știa că este cazat soțul ei. O zi întreagă a încercat să dea de cineva, dar fără succes, nu a răspuns nimeni. Îi lăsase pe copii la părinții ei și plecă în goană cu trenul la București. Își făcea în minte cele mai negre scenarii și nici nu accepta ca soțul ei să moară așa tânăr, la 27 ani. Când a ajuns la București, a luat taxiul și a plecat la hotel. A rămas înmărmurită de imaginea dezolantă pe care o găsi în București. Își tot spunea în mintea ei: „Am trăit s-o văd și pe-asta!”. Era orașul ca după bombardament. Îl găsi pe Brânduș în stare de șoc, la hotel. Albise și abia putu să îi spună: - Cu 10 minute înainte de cutremur, am plecat de la cofetăria Casata împreună cu doi colegi, am luat taxiul și am venit la hotel. Puteam fi mort! Nu am putut să iau

Coca Elena Gheorghiu legătura cu tine, deoarece curentul este interupt, telefoanele nu merg. S-au îmbrățișat și au plecat spre gară să-și cumpere bilete și să vină acasă la Constanța. Narcisa rămase cu acel tic verbal și spuse: Am trăit s-o văd și peasta! Bucureștiul sub ruine, ferească Dumnezeu drăguțul!. . . Viața și-a intrat și după 1977 în normal, că așa este când destinul își pune amprenta asupra păcătoșilor. Trec anii și apar și ridurile și tinerețea se cam duce, nu se lasă așa ușor de înduplecat. După 1978 Narcisa a început școala din nou, căci acasă avea pe Vera care se ocupa exemplar de cei doi copii ai săi. Victor avea șase ani și se ducea la grădiniță în Tomis Nord iar Sorana avea trei ani și stătea acasă cu tanti Vera care dăduse în mintea copiilor. Se împăca foarte bine cu fetița, se jucau împreună, desenau și pictau pe caietele aduse acasă de Narcisa. Brânduș era bine văzut la serviciu, era apreciat de către colegi și după specializarea făcută la București, fusese numit inginer șef la T. C. Ind.

Am trăit s-o văd și pe-asta! Naveta zilnică pentru Narcisa era un coșmar, trebuia să prindă mașina de la Autogara Constanța Nord, ca să ajungă la școală după aproape o oră. Avea însă o clasă bună la care era dirigintă, copii de la țară cu bun simț și respect. În anul 1978 și-a dat definitivatul în învățământ pe care l-a luat cu notă maximă. Acum avea șansă să dea concurs pentru intrare în oraș și să ocupe un post în învățământ. A mai făcut naveta pâmă în anul 1980, când a dat concurs și-a ocupat un post la Școala Generală nr. 22, din cartierul Brătianu, din Constanța. Victor era elev de școală și Sorana mergea la grădiniță, lucrurile se mai aranjaseră în familia Pogonat. Se duceau la sfârșitul săptămânii la părinți, pe rând, când la ai ei, când la ai lui. Era vremea lui Ceaușescu, timp în care oamenii aveau un loc de muncă sigur, se respectau între ei, examenele erau luate de către cei competenți, nu se dădeau diplome ca la talcioc, pe bandă rulantă. La începutul anului 1981, Brânduș care era cogeamitea inginerul șef, se parea că se încurcase cu secretara Luiza, o tânără de 19 ani, venită de pe băncile liceului și care nu prea avea legătură cu bunul simț și morala. Timp de doi ani, Brânduș și Luiza au fost amanți însă Narcisa habar nu avea, venea obosită de la școală, făcea mâncare și

Coca Elena Gheorghiu lecții cu Victor și nu mai avea gânduri că poate soțul o înșală. Maria Pogonat, mama lui Brânduș, într-o zi când își făcea cumpărăturile din Piața Griviței, își văzu feciorul care era cu o tânără în mașina lui. Nu a spus nimănui, s-a gândit că poate i s-a părut, neavând ochelarii la ea. În 1981, Luiza făcu o întrerupere de sarcină și puse piciorul în prag, amenintându-și șeful. - Dacă nu divorțezi de proasta de nevastă-ta, o să te dau în gât și să te văd pe unde o să-ți scoți cămașa! Luiza era o fetișcană blondă, cu ochii albaștri și o aluniță pe obrazul stâng. Avea picioare atletice și un mers de gazelă ce îi băga pe toți bărbații în boală. Brânduș nu suporta să fie șantajat în așa hal, și se repezi la amantă și îi strigă: - Nu te va crede soția mea, îmi pare rău că m-am încurcat cu o mucoasă și periculoasă pe deasupra. În 1982, Luiza plecă de la T. C. Ind și se angajă telefonistă la Spitalul Municipal. Brânduș i-a mai dat ocoluri de câteva or, însă aceasta îl înlocui pe domnul inginer cu un tânăr doctor mai apropiat de vârsta ei. Cezar avea 25 de ani și era mai frumos decât Brânduș și mai educat decât acesta.

Am trăit s-o văd și pe-asta! Dacă văzu că este dat la gunoi de către amantă, Brânduș reveni la soția lui ca un pisoi ce mergea în vârfuri. Narcisa n-a bănuit nicio clipă toate cele întâmplate, era soțul ei un mare actor care știa să se poarte frumos acasă. În 1981, toată familia plecă la munte la Sinaia cu mașina, căci acum aveau o Dacia 1310, iar trabantul Narcisei era de mult uitat. S-au distrat de minune, au stat la o pensiune frumoasă și-au făcut multe excursii prin imprejurimi. Au vizitat castelul Peleș și au putut să se bucure de toate stațiunile de pe Valea Prahovei. Brânduș a câștigat la loz în plic, o sumă frumușică, așa că nu prea au cheltuit bani mulți la munte. Când au ajuns acasă, au aflat că bunicul Codruț era bolnav și trebuia internat la spital. L-au internat la urologie la doctorul Tode, deoarece bătrânul avea probleme cu prostata. A stat în spital două săptămâni unde a făcut tratament, după care a fost externat și i s-a recomandat să facă operație. Vești proaste, că așa este lumea construită, nu numai cu bucurii! La începutul anului 1982, bunicul Codruț a făcut operație de prostată, dar nici după acestă intervenție nu s-

Coca Elena Gheorghiu a simțit foarte bine, astfel că va mai trăi încă trei ani după care va pleca la cele sfinte, în 1985. Bunica Maria nu mai știa cum să-i intre în voie, căci devenise agresiv verbal și nici nu avea chef să meargă la serviciu. Astfel că în 1983, se va pensiona căci nu-i mai stătea capul să mai facă nici un calcul sau socoteli. La sfârșitul anului 1982, părinții Narcisei au cumpărat o casă la Cumpăna. Au vândut casa unde a copilărit Narcisa și sau mutat la Cumpăna, unde aveau un teren de 1000 mp, cu livadă de pomi fructiferi și, pe lângă casă, viță de vie. Era raiul pe pământ și Narcisa împreună cu copii și soțul, mergeau în fiecare duminică la părinți. Ai ei erau liniștiți, nu se agitau și nu se certau între ei. Starea de liniște o imprimau și copiilor și era tare bine. În anul 1983, Narcisa s-a înscris la gradul II în învățământ și a reușit cu notă mare. Avea alta poziție în școală acum, Victor era elev la Șscoala nr. 7, iar Sorana clasa a II-a, la aceeași școală. Amândoi copilașii erau buni la învățătură, printre fruntașii clasei. Narcisa și Brânduș se ocupau de educarea lor și făceau temele cu ei, așa că rezultatul era cel scontat. Victor Pogonat era mai cu tupeu decât sora lui, mai timidă, și care toată ziua era la lecții și mai puțin în fața blocului la joacă cu fetele. La sârșitul lui 1983, amândoi

Am trăit s-o văd și pe-asta! copii au luat premiul I, așa că părinții i-au dus la Bușteni, într-o binemeritată vacanță. Au stat zece zile la Bușteni și copiii au fost încântați de telecabină dar mai ales de telescaun. În ultima zi de concediu, Brânduș a dat nas în nas cu Luiza, care se plimba prin centrul orașului și care râdea zgomotos la brațul unui bărbat. Brânduș care era cu soția și copiii, s-a făcut că n-o vede, iar aceasta dându-și seama de figura făcută, l-a lăst pe amicul ei și a venit glonț către Brânduș, și îi spuse: - Domnule inginer, vă faceți că nu mă cunoașteți dar timp de doi ani m-ați cunoscut prea bine și râzând prostește și tremurâdu-i mâinile de emoție, se pregătea să-l scuipe în față dar Brânduș o luă înainte și o îndepărtă cu un ghiont în spate și îi spuse: - Doamnă sunteți nebună, nu vă cunosc, plecați de aici că îmi speriați copiii Aceasta traversă în viteză strada, mai să o calce mașina și se duse înapoi la prietenul ei, râzând mai ceva decât o nebună. - Tăntălăule, eu eram o femeie frumoasă, tu cu țiganca asta te asortezi, că amândoi sunteți negri la suflet.

Coca Elena Gheorghiu Narcisa rămase ca la dentist, dar îi dădu o replică usturătoare soțului: - Undeva este un sâmbure de adevăr, nu cred că femeia asta e nebună. Ca să dreagă busuiocul, Brânduș îi spuse calm: - Dragă, dacă toate femeile de la serviciu ar fi venit să-ți spună așa baliverne, tu pe toate le-ai fi crezut? O săptămână cei doi soți, după ce-au ajuns acasă, nici nu au mai vorbit, dar păstrau o atmosferă decentă în casă, ca să nu simtă copiii răceala dintre ei. Toamna, copii au început școala și ei Serviciul, că se distraseră destul în vacanță, și acum la muncă! La cumpăna dintre ani, cei doi au făcut revelionul împreună cu părinții Narcisei. Aceasta își aranjase la Cumpăna o căsuță frumoasă și se împrieteniseră și cu alți doi vecini, nea Ion și Valerica, el era zugrav și ea casnică și nea Vasile și Miruna, el, instalator sanitar și ea, femeie de serviciu la grădiniță. Anul 1984, an în care regimul lui Ceaușescu făcea eforturi ca să se plătească datoria externă pe care România o avea, către alte state, și tot anul 1984, bunicul Codruț a stat prin spitale căci avea sănătatea șubredă care îi dădea bătăi de cap.

Am trăit s-o văd și pe-asta! Maria care era o femeie calmă în esență, își mai pierdea și ea cumpătul și uite așa se îmbolnăvi și ea cu nervii. Nu dormea nopțile și începuse să aibă crize mari de memorie. Uita pe unde își punea lucrurile, se ducea la piață și uita portofelul la tarabele de unde cumpăra câte ceva, nu se mai ocupa de curățenie ca altădată și toată ziua îl boscorodea pe Codruț, punîndu-i în cârcă toate bolile de care suferea și ea. Era semn de demență. În primăvara lui 1984, Brânduș plecă la specializare la Praga. Exista un protocol între România și Cehoslovacia de schimb de cadre și specializări în industrie. Aici a întâlnit o colegă, ingineră și ea, Karra Stratiska. Era o tânără ieșită de pe băncile facultății din Praga și a fost dragoste la prima vedere. Avea 24 ani și Brânduș 34 ani, era mai în vârstă decât ea cu 10 ani. Karra era blondă cu ochii verzi, semăna cumva cu Luiza, doar că era mai înaltă de 1, 80, și avea statură atletică. Brânduș nu i-a spus că este însurat, a păcălit-o că este singur și este inginer în București. Timp de două săptămâni, aceștia s-au întâlnit la un hotel din Praga, căci mama Karrei nu îi permitea să vină acasă cu vreun bărbat. După două săptămâni, despărțire ca-n filme, cu lacrimi și regrete din partea celor doi, iar Karra îi spuse într-o engleză stricată că o să-l caute, dar să-i dea

Coca Elena Gheorghiu numărul de telefon. Brânduș s-a făcut că plouă, că doar nu avea să-și strice familia din cauza unei fetișcane care picase la așternut după o zi de când s-au cunoscut. A venit acasă, la Constanța, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu i-a mirosit. Doar nu era să-i povestească Narcisei de aventura lui. . . În 1984, vara, au plecat cu copiii în Bulgaria, la Varna. Au stat o sătămână și au fost tare încântați de Balcik, de castel - cuibul reginei, catedrala și de grădina botanică. La sfârșitul lui 1984, Geta Grigore, mama Narcisei, se înbolnăvi de diabet și trecu pe insulină. Era așa de bolnavă că Sandu se purta cu ea ca și cu un ou și nu vroia s-o supere. El făcea toată treaba prin curte ca să nu se obosească soția lui. Venea fuga de la frizerie și făcea și treburile din grădină și urgențele din casă care trebuiau rezolvate, tot ce era nevoie. În iarna lui 1984, Brânduș stătea mai mult pe la ai săi, căci tatăl era bolnav, iar mama devenise neputincioasă. Au făcut revelionul împreună cu părinții, pe strada George Enescu unde se născuse Brânduș și au reușit să se simtă toți bine. În primăvara lui 1985, Codruț fusese internat iar la Spitalul Județean și după două săptămâni a fost externat. Pe data de 1 Aprilie, a trecut la

Am trăit s-o văd și pe-asta! cele veșnice. Maria, mama lui Brânduș când l-a anunțat, nu a crezut așa ceva fiind ziua păcălelilor. A venit într-un suflet, au fost anunțați și colegii tatălui de la serviciu și vecinii. Toți aceștia au venit acasă cu o lumânare așa cum se obișnuiește la români. L-au privegheat două zile după care a fost înmormântat creștinește la Cimitirul Central. Aveau loc de veci moștenit de la mama sa. Codruț nu era chiar un om bătrân, putea să mai trăiască, dar viața și moartea nu te anunță niciodată când trebuie să vii sau să pleci. S-a făcut pomană cu peste 70 persoane, rude, colegi de serviciu, prieteni și vecini, în casa lui Codruț, sau așezat mese în toate cele trei camere. Lipsa unui părinte abia acum se vedea și își pusese amprenta în sufletul lui Brânduș ce încă nu se dezmeticise bine că tatăl lui nu va mai fi pe această lume. Narcisa încă îi avea pe amândoi părinții, ea era binecuvântată din această privință. El se învinovățea că nu a făcut destul pentru tatăl lui, nu l-a dus la București la control și l-a lăsat pe mâna doctorilor din Constanța. Anul 1985, numai cu belele a fost, așa că vroia să treacă mai repede și cu el, toate necazurile. Noroc cu cei doi copii, Victor și Sorana, care învățau bine și aveau multe bucurii din partea lor.

Coca Elena Gheorghiu Băiatul era clasa a VI-a și Sorana clasa a III-a, la aceeași școală. La vârsta asta, Victor începuse să se uite după fete, colege mai mari cu fundulețe frumoase și sâni mai mari, căci colegele din clasa lui erau cam pitice. La sfârșitul clasei a VI-a, diriginta o chemă pe Narcisa Pogonat la școală. Victor se luase la bătaie cu un elev din clasa a VIII-a în curtea școlii, unde fusese prins că o ciupise de fund pe prietena acestuia, Laura. Se făcuseră două găști de elevi, unii de clasa a VI-a, colegii lui Victor și una de-a VIII-a, colegii lui Nicu. Victor cu toate că era mai mic de ani, era mai vânjos si mai iute de mână, căci își lovi adversarul cu un pumn în față de-i ieși sângele pe nas. Abia reuși diriginta să-i despartă din bătaie și îl amenință că îi va scădea nota la purtare. Când ajunse Narcisa la școală, rămase uimită de cele auzite, de comportamentul fiului ei, care acasă era potolit și ascultător. S-a rugat mult de dirigintă să nu-i scadă nota la purtare că o notă de 9 îl făcea să piardă premiul întâi. Dar diriginta foarte supărată, nu avrut să asculte rugămințile mamei și uite așa, Victor Pogonat nu a mai luat niciun premiu. După acest incident urât care i-a afectat pe toți, în toamnă, mama l-a mutat la școala unde preda ea, Școala Generală nr. 29 și totul a fost dat uitării.

Am trăit s-o văd și pe-asta! În vara lui 1985, nu au mai plecat în vacanță la munte, ci au mers la Cumpăna, la bunici. Brânduș se ducea de obicei la mama sa care era singură și care suferea după soțul ei. Maria era și ea bolnavă, dar nu recunoștea acest lucru, nu vroia să fie o povară în calea băiatului ei, își făcea singură mâncare și treburile zilnice din casă și curte, ca să nu apeleze la Brânduș. Victor, mutat la școala nouă, s-a obișnuit greu cu noul colectiv de profesori, dar mai ales cu noii colegi. Toți prietenii săi erau în Tomis Nord, iar aici erau mai mult fete decât băieți. Copiii erau de condiție mijlocie și nu prea comunicativi cu noii veniți. Clasa a VII-a a fost un calvar, pierduse locul I pe care-l ocupase o fată mai tocilară, și asta îi crease o stare de nemulțumire și mare stres. Îi tot explica mamei că el nu ține neapărat să fie pe primul loc și-o ruga din tot sufletul lui de adolescent că ar fi bine să fie mutat înapoi la Scoala Generală nr. 7, unde erau toți prietenii lui. Așa că mama nu a putut rezista rugăminților lui și în 1986, în clasa a VIII-a, l-a mutat înapoi la Scoala nr, 7, în clasa de unde el plecase. Primavara, bunica Maria a făcut pomană de 1 an pentru bunicul Codruț și a invitat toti vecinii din cartier. Pomană mare, amintire pe măsură!

Coca Elena Gheorghiu La sfârșitul anului 1986, Brânduș a fost chemat la telefon de o voce necunoscută. Era Karra din Praga, care făcuse rost de numărul lui de la un coleg din București și care dorea să știe ce mai face. Norocul a fost că a răspuns el la telefon și nu Narcisa, că altfel ar fi ieșit un scandal de toată frumusețea, ca la ușa cortului. Acesta i-a spus la telefon că urmează să plece peste o săptămână la Berlin, că este foarte ocupat și să nu-l caute. Karra vroia să-l anunțe că ea va sosi în vară la Mamaia și dorea să se întâlnească cu el. La auzul acestor vești, Brânduș luat pe nepregătite, n-a avut timp să născocească ceva mai bun decât că are o mamă bolnavă care lociuește în Maramureș, departe de el și trebuie să se ducă la ea. Karra și-a dat seama că nu este ceva în regulă cu acest bărbat și i-a spus dezamăgită că o să încerce să uite numarul de telefon și regretul că l-a cunoscut. Brânduș răsuflă ușurat. Narcisa fiind acasă, întrebă cine a fost la telefon, dar el băiat isteț îi răspunse că un coleg din Praga, pe care-l cunoscuse când fusese la specializare, și dorea să vină la ei să stea. A motivat că nu are spațiu suficient de cazare. Minciuna a prins, deoarece Narcisa avea alte probleme de rezolvat mai arzătoare decât telefonul dubios al soțului.

Am trăit s-o văd și pe-asta! În 1987, Victor dădu examen de admitere, la Liceul Mirea cel Bătrân și fusese admis printre primii cu o notă foarte bună, 9, 75. Tatăl foarte fericit de realizările fiului, i-a cumpărat acestuia o bicicletă Pegas, drept recompensă. Sorana se făcuse și ea domnișoară, era clasa a VI-a și învăța tot așa de bine ca fratele ei. În 1987, Narcisa dădu examen pentru gradul I în învățământ pe care îl luă fără prea mare greutate. A dat o masă mare la Restaurantul Parc din Mamaia, unde și-a invitat colegii de la școală și cei veniți din București pentru susținerea lucrării de specialitate. În iarna lui 1987, Geta Grigore care avea diabet și se trata cu insulină fusese internată la spital deoarece era slăbită. Nu se împăcase cu programul de mâncare la ore fixe și se îmbolnăvise și de nervi, nimeni nu-i mai intra în voie. Toată lumea încerca să n-o mai contrazică și cu greu au lămurit-o că n-ar strica să facă un tratament de specialitate în spital. A stat zece zile internată după care a fost externată în preajma sărbătorilor de iarnă. La cumpăna dintre anii 1988 – 1989, familia Pogonat a petrecut revelionul la Cumpăna, căci știau că Geta este bolnavă și doreau să stea cât mai mult cu ea. În 1989 primăvara, Sandu Grigore făcu accident vascular și fu internat de urgență la spital. Pe 5 aprilie, cu diagnosticul de anevrism cerebral, Sandu nu a mai putut fi salvat și a murit,

Coca Elena Gheorghiu ducându-se și el după cuscrul Codruț. Geta fiind mai bolnavă decât Sandu nu putea să-și explice cum de n-a murit ea și Dumnezeu l-a luat pe soțul ei. Sosită într-o fugă de la școală, Narcisa când îl văzu pe tatăl său mort, nu putu să zică decât: - Am trăit s-o văd și pe-asta! Tu, mamă, bolnavă, și moare tata care în viața lui nu l-a durut o măsea! Geta, cu diabetul ei, când o văzu pe Aglaia că începu să bocească, sări la ea boscorodind-o: - Aglaie nu mai boci, că și tu ai vină la moartea lui Sandu, că toată viața ți-a mers gura ca melița. Sandu fuse îngropat la Cumpăna, căci își cumpărase și loc de veci, odată cu cumpărarea casei. Copiii, Victor și Sorana, au fost tare afectați de moartea bunicului Sandu, că acesta era un om tare blând și se purta mereu frumos cu ei. Anul 1988, vai de el ce an, își zicea Narcisa, măcar să treacă mai repede, își pierduse tatăl care îi făcuse o copilărie frumoasă și niciodată nu și-a închipuit că nu este tatăl ei biologic.

Am trăit s-o văd și pe-asta! După înmormântarea lui Sandu, Narcisa o rugă pe mama Geta să-i spună adevarul despre părinții ei biologici. Mama adevărată era o femeie de origine rromă din Tuzla, avea un bărbat alcoolic și încă opt copii. Narcisa fiind primul copil, bărbatul ei o amenințase că, dacă nu-i băiat, să nu vină acasă c-o omoară și astfel a fost nevoită să o dea. Aflând adevărul despre adevărații părinți, Narcisa îi mulțumi lui Dumnezeu pentru părinții minunați care i-au oferit dragoste și o copilărie fericită, fără griji. Când s-au întors acasă de la Tuzla, de la mătușa, Geta și Narcisa au devenit și mai bune prietene și chiar i-a spus cu vocea tremurână: - Mamă, tu într-adevăr ai fost mama mea adevărată, că m-ai crescut, ai avut grijă de mine, m-ai păzit de foc și de apă. Chiar dacă nu ești mama care m-a născut, tu pentru mine ești adevarata mamă, și tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte acolo unde este, a fost un tată adevărat! Că lucrurile s-au lămurit acum, Narcisa nu mai era curioasă să afle cine îi sunt părinții și se ocupa de familia ei formată din Brânduș și cei doi copii. Cele două femei rămaseră singure, Maria și Geta nu-și reveniseră după moartea bărbaților și își făceau gânduri negre referitoare la bătrânețea lor.

Coca Elena Gheorghiu Victor și Sorana, elevi silitori mergeu foarte bine cu școala, iar Narcisa, era tare mândră de rezultatele obținute de copii. Victor îl avea ca diriginte pe profesorul de matematica domnul Sava, foarte bun și foarte cunoscut în oraș, de la Liceul Mircea cel Bătrân și care îl aprecia pe Victor, fiind un copil inteligent căruia îi placea matematica. Sorana, încă elevă la școala generală, devenise o domnișoară în toată splendoarea ei, se îmbrăca frumos, cu gust, iar atunci când ieșea afară și se întâlnea cu fetele din cartier îi plăcea să se machieze. În 1989, an plin de frământări atât în zona socială, industrială, cât și în cea agrară, a culminat cu revolta de la sfârșitul anului când Ceaușescu, președintele țării, a fost omorât. Schimbări radicale în România și urmărirea cu lupa a teroriștilor care, de fapt, numai ei știu dacă au existat sau nu. Narcisa făcea toată noaptea de pază la școală și Brânduș la întreprinderea lui. Venit cu surprize de tot felul și mai ales cu alte mentalități, anul 1990 a fost anul schimbărilor radicale.

Am trăit s-o văd și pe-asta! În luna martie, Brânduș a fost schimbat din funcția de inginer șef și în locul lui a fost pus un tânăr revoluționar, subinginer, care lucrase în Primăria Constanța și care știa de șmecheriile care se făcuseră în acele zile. Brânduș plecă și își făcuse, în curte la mama Maria, o spălătorie auto și un atelier de reparații auto. Mai luase cu el și doi muncitori, foști subalterni de-ai lui de la serviciu, adica putem să-l numim un mic patron. Mama Maria s-a bucurat că fiul ei lucrează în curte la ea și la toți vecinii povestea ce afacere profitabilă are feciorul ei și cât de bine îi merge. Uite că timpul trece și Sorana ajunse să dea examen de intrare la liceu. Așa se face că și ea, asemenea fratelui ei, a dat examen de admitere la Liceul Mireca cel Bătrân unde a intrat fără prea multe probleme. Acum nu se mai punea problema ca să se plece din țară în concediu, ca în timpul lui Ceaușescu, așa că familia Pogonat și-a făcut vacanța de vară în Grecia, la Paralia Katerini. Au vizitat orașul Salonic, Meteora și au făcut baie în Marea Egee. Au venit după zece zile tare încântați și au promis că anul viitor vor merge și cu cele doua mame să vadă și ele pământurile civilizației antice.

Coca Elena Gheorghiu Schimbările bruște într-o țară, dar mai ales în ordinea firească a oamenilor, în unele cazuri a dat rezultate, în altele, nu. Victor, clasa a XI-a era concentrat pe materiile care trebuiau aprofundate pentru admiterea la facultatea de medicină de la București. În anul 1990 nu prea sunt schimbări radicale în viața familiei Pogonat, Victor încă în clasa a XII-a a fost detronat din fruntea clasei de către o colegă Bianca Sorescu, o blondă măruntă, cu ochelari și dioptrii mari. Toți o porecliseră tocilara, dar ea nu se supăra, chiar le răspundea: Fraierilor, mai bine încercați să mă întreceți dacă sunteți așa de deștepți! Tot anul școlar, Victor încercă să se dea la ea, șase luni a tot a încercat, dar Bianca nu a cedat așa ușor. Ea avea părinții plecați din 1990 în Germania, la unchiul Frantz, iar ea locuia la bunica în cartierul Medeea într-o casă cu etaj, pe strada Locomotivei. În luna mai, Victor veni la Bianca să ia niște cursuri la anatomie, căci se meditau la aceeași profesoară. Au stat de vorbă aproape o oră și o întrebă dacă bunica este acasă, dar ea naivă îi răspunse că nu, că este dusă la cimitir la mormântul bunicului.

Am trăit s-o văd și pe-asta! Cum de șase luni se gândea la momentul acesta, era bine să acționeze acum și să se convingă dacă este fată mare sau nu. Închise ușa cu viteză și o forță pe aceasta să se dezbrace. Bianca nu avea nici o șansă să se lupte cu un băiat aflat în călduri, așa că se consemnă ordinului. Amândoi neprihăniți, ea fată mare și el fecior, a fost o luptă ca în carpeta:, ‚Fuga din Serai”. După o oră s-au rezolvat toate problemele însă Bianca îl amenință: - O să te duc să te reclam la poliție că m-ai violat, nesimțitule! - Să crezi tu, ai avut martor? Adio și n-am cuvinte! Victor și Bianca au dat amândoi la medicină în 1991 la București și au intrat amândoi cu note mari. În 1992 s-au căsătorit în Constanța, însă stăteau amândoi la cămin. În același an a venit pe lume și fiul lor, Laurențiu. Acum Narcisa era bunică, iar Maria și Geta erau străbunici. Bucuria lor, că în fiecare săptămână, prin rotație, se duceau la București cu mâncare pentru prințul Victor. Brânduș și Narcisa au închiriat în București o garsonieră pentru Victor că avea și copil mic și bonă.

Coca Elena Gheorghiu Trebuiau să învețe, iar Laurențiu era foarte agitat noaptea și nu-i lăsa să se odihnească. Cei doi tineri, Victor și Bianca vor rămâne în București după terminarea facultății de medicină, așa că Brânduș și Narcisa au rămas acasă numai cu Sorana. Afacerea îi mergea bine, angajații erau mulțumiți, service-ul aducea profit la fel și spălătoria auto. Sorana în clasa a XI-a se îndrăgosti de un băiat Dragoș Motrogan, cu doi ani mare decât ea, și el elev la același liceu. Nu era o problemă că este amorezată de Dragoș, problema era că acesta, de etnie rromă, provenea dintr-o familie săracă care locuia în cartierul Piața Chiliei. Erau 7 copii, el cel mai mare, maică-sa era femeie de serviciu la grădiniță iar tatăl lui lucra sudor la Șantierul Naval. Narcisa și Brânduș, când au aflat despre familia lui, au fost împotriva acestei prietenii. Tatăl era un bețiv scandalagiu cunoscut de vecinii din cartier, dar mama sa era liniștită care se descurca cum putea să-și crească copii. Dorina, că așa o chema, era blândă, curată și cu bun-simț. Dragoș, cu toată condiția lui, a fost un băiat silitor, care a reușit să intre la Facultatea de subingineri

Am trăit s-o văd și pe-asta! din Constanța, secția Construcții Hidrotehnice. Sorana a mers la București, unde a dat examen la Arhitectură, unde a intrat fără probleme și, fără să vrea, a teminat relația cu Dragoș. Micuțul Laurențiu împlinea doi ani în 1994, și era un copil care creștea frumos. Semăna la față cu Bianca, dar avea constituția lui Victor. Era plinuț și plin de viață. Sorana l-a cunoscut la aceeași facultate pe un băiat Teodor Moldoveanu, care era cu doi ani mai mare. Era renumit ca mare fante pe la Arhitectură și care schimba fetele precum șosetele. Pusese ochii pe ea încă din primul an, dar își știa cartea de vizită. Ea nu prea era entuziasmată de curtea făcută de el. Teodor era din București și provenea dintr-o familie buna, tatăl era avocat și mama profesoară de franceză. Era singur la părinți, jongla cu banii și, pe deasupra, avea două bunici care cotizau gras la nepot. Locuia singur într-o garsonieră din Drumul Taberei, unde își ducea iubitele. Din 1995, până în 2015, Sorana și Teodor au fost prieteni cu bune și rele la grămadă. Teodor avea o idee fixă că Sorana nu fusese fată mare la el și se supăra pe aceasta temă spunîndu-i furios:

Coca Elena Gheorghiu - Așa sunteți voi astea din Constanța, niște parașute, pun rămășag că primul bărbat din viața ta a fost un țigan de la mare. Sorana râdea la auzul acestor vorbe că Teodor avea dreptate cu primul bărbat care fusese țigan. Victor termină faculatatea de medicină și își găsise un post la Giurgiu. Bianca, mai norocoasă, prinsese un cabinet dentar în București și uite așa, cu apartament în Balta Albă, se puteau considera doi oameni realizați. Copilul Laurențiu mergea la grădinița din cartier. De multe ori veneau și cele două străbunici să-i viziteze, care erau topite după cel mic. Și Sorana îl iubea pe Laurențiu, era încântată de cât este de frumos și isteț. Ea nu putea să facă copii, că făcuse o întrerupere de sarcină când era clasa a XII-a, și nimeni nu a știut decât o prietenă Rodica, care o dusese la un medic ginecolg cunoscut care îi explicase că este periculos să facă întrerupere la trei luni. Asta pentru că ia fost frică de părinți, că nu a vrut să-i supere și atunci a acceptat acest lucru. În 2000, termina facultatea și Sorana, și își găsisie serviciu la Primăria sectorului IV din București, ca arhitect. Teodor Moldoveanu lucra deja la Primaria sectorului I, unde era arhitect șef și venea foarte obosit și

Am trăit s-o văd și pe-asta! nervos acasă în Buftea, unde locuia într-o vilă frumoasă. Sorana îl lăsă în banii lui și niciodată nu îl contrazise, pentru că acesta când se supăra o amenința: - Casa este a mea, ușa a ta! Poți pleca, că mă stresezi, ai o gură cât o șură! În anul 2000, Geta a fost nevoită să-și taie piciorul din cauza diabetului și s-a înbolnătit de depresie că nu a putut să accepte acestă situatie. După trei luni de chin, în vară, singură și înconjurată de cele două pisici și cățelul Bobiță, și-a dat sfârșitul acasă la ea, în Cumpăna. Bietul cățel a lătrat toată noaptea. A fost înmormântată alături de soțul ei, Sandu. Toată lumea a participat la ceremonia de înmormântare, copii, nepoți și strănepoți. Anul 2000 nu se prea întrezărea a fi bun, așa că Narcisa și Brânduș așteptau să treacă cât mai repede. A rămas în viață numai Maria, mama lui Brânduș, căci ceilalți trecuseră granița pe tărâmul celălalt. În anul 2000, spuneau unii bătrâni, precum străbunicii lui Brânduș, că omenirea în anul 2000 va avea o soartă urâtă. Rasa galbenă va domina pământul, iar bolile vor secera oamenii pe capete. Brânduș și Narcisa aveau doar un nepoțel de la Victor pe care-l iubeau ca pe ochii din cap. De la Sorana nu aveau nici un moștenitor și nici nu prea se omorau ca să facă vreunul.

Coca Elena Gheorghiu Afacerile lui Brânduș mergeu bine, își mai deschise un service auto în cartierul km 4-5, care avea mai mulți clienți decât cel din centru. În 2000, aveau amândoi 50 de ani, și Brânduș și Narcisa. Erau deja trecuți de tinerețe, și se apropia vertiginos bătrânețea. Narcisa își dăduse toate gradele și era acum director adjunct la școala unde preda chimia. Copii lor, atât băiatul, cât și fata erau la casele lor în București stabiliți. Rămăseseră singuri precum doi huhurezi, doar cu Maria, mama lui Brânduș. Mergeau pe la București, odată la două săptămâni, ca să-și vadă nepotul. Stăteau la Victor, dar la Sorana evitau deoarece bărbatul ei, Teodor era foarte capricios și ținea doar la familia lui și îi credea pe aceștia inferiori. Narcisa avea un coleg de matematică, pe Marin Ciorasca, despărțit de soția lui de 5 ani și i se puse pata pe Narcisa. Era în vârstă de 45 de ani, profesor bun, dar ca om era tare nervos și nu vedea nimic în afară de matematică. Brânduș s-a prins de manevra lui și de curtea asiduă făcută soției sale, dar a mers pe blat. Într-o zi, cuprins de gelozie, o întrebă pe nevastă-sa: - Dragă, ochelaristul ăla de matematică îți face ție curte, că am văzut că se schimbă la față când mă vede că intru în cancelarie? Narcisa îi răspunse calmă:

Am trăit s-o văd și pe-asta! - Tu, atunci când ne-am întâlnit la munte cu tinerica aceea, ai recunoscut ceva? Norocul tău că nu mă omor să mă uit eu după bărbați! Îmi face curte și atât, fraierul! În 2001, cei doi soți s-au ocupat mai mult de pomeni. I-au făcut pomană lui Codruț Pogonat, lui Sandu și Getei. În vara lui 2001, au plecat în excursie în Italia, la Milano, Torino și Verona, împreună cu Maria care a fost tare încântată de ce vizitase, că nu fusese plecată prin alte țări. La București, Victor și familia au plecat și ei în excursie în Spania, la Barcelona, și le-a plăcut mult de tot. Și-au făcut prieteni doi spanioli, Miguel și Carmencita, tot medici stomatologi ca și ei. Din 2000, până în 2004, când în fruntea României era Ion Iliescu au fost multe zile pline de controverse, de situații în care unii oameni au devenit bogați peste noapte și alții, pe post de săraci, au părăsit țara. Unii și-au salvat sărăcia, dar alții au devenit și mai săraci pe meleaguri străine. Mulți lideri politici, precum Adrian Nastase, au fost luați la bani mărunți și chiar au făcut închisoare, că nu au putut justifica bogăția mare și nici afacerile. Brânduș era om de afceri cu stare materială destul de bună. Două service-uri auto, nevasta profesoară și asta îl

Coca Elena Gheorghiu făcea să își mai ajute copiii de la București din când în când, că acolo viața era mai scumpă decât la Constanța. Nepotul Laurențiu ajunsese elev de clasa I, și era tare cuminte și preocupat de școală. Mergea la o școală în cartierul Balta Albă și de el avea grijă o bonă din Ferentari, pe nume Veronica. În 2002, familia Pogonat, Victor și Bianca au fost plecați în Suedia la Stokholm, unde Bianca avea un văr care era inginer la uzinele Volvo și pe care-l chema Paul Dragoman. Plecase pe timpul lui Ceaușescu, fusese îmbarcat pe o navă și când a ajuns în Suedia și a văzut traiul de acolo, a dat bir cu fugiții de pe vapor și a rămas în Suedia, la Malmo. Mai târziu, s-a mutat la Stokholm cu familia. Motor acțiune, că suntem în luna mai și imaginația a intrat în șomaj tehnic! Mi-am propus să scriu cartea asta și Dumnezeu să îi netezească calea spre publicare. Suntem în anul de grație 2002 și să vedem ce fac personajele că toate sunt invenții ale imaginației mele în pas cu aceste timpuri bizare de tot rahatul turcesc de la Istambul.

Am trăit s-o văd și pe-asta! Muncim și scriem și se mai ivesc și răutăți, care dau cu noroi, că asta e menirea lor! Copiii la casele lor la București, iar Brânduș cu Narcisa acasă la ei, în Constanța. Se mai duceau din când în când la Cumpăna să aibă grijă de casa părinților Narcisei. În anul 2003 au vândut această casă și au cumpărat una la Bușteni, la munte, unde veneau vara copiii și nepotul, Victor cu Bianca și Laurențiu, și Sorana cu Teodor Moldoveanu. Mătușa Sorana era înebunită după nepotul ei, iar Maria, mama lui Brânduș, se bucura că putea sta împreuna cu nepoții la munte și nu mai era singură. Se putea ocupa de grădină, de flori și toată ziua se certa cu strănepotul Laurențiu care le rupea. Era năzdrăvan și degeaba îl certa, că nu asculta, și făcea tot ce vroia el. Semăna leit cu Bianca, însă avea constituția lui Victor. În clasa a II-a a trebuit să-i pună și lui ochelari, că o moștenea pe mama lui. Nu prea îi plăcea să-i poarte, colegii de la școală râdeau de el și îl porecliseră „aragaz cu patru ochi”. Timpul trece precum săgeata și uite așa am ajuns în 2003, cu bune și rele, așa cum este destinul fiecărui muritor. Dacă te lași dus de gânduri, așa cum obișnuia Maria să facă, de obicei când se gândea la soțul ei care

Coca Elena Gheorghiu era în pământ și nu mai putea să se bucure de copii, de nepoți și strănepot, îți iei câmpii. În vara lui 2003, Victor a fost plecat în Suedia, la vărul Biancăi, și a fost tare încântat de civilizația și curățenia din capitala Suediei. Paul Dragoman îi spuse că dacă vrea se poate interesa de un post de medic stomatolog și poate lejer să vină la Stokholm. Victor i-a spus că încă nu-i momentul să plece din România că atât el, cât și Bianca, au serviciu bun, iar Laurențiu este obișnuit la școală în București, cu colegii lui. I-a spus Biancăi despre cele întâmplate la Stokholm și nu prea a fost încântată de idee. Considera că aici este stabilitate mai mare, serviciul bun, copilul creștea frumos, era obișnuit cu casa, și numai când se gândea că ar tebui să o ia de la capăt cu toate, nu-i prea plăcea. În 2004, s-a schimbat guvernarea și timp de 10 ani la conducera României a fost Traian Băsescu, un deceniu când lumea a putut pleca peste hotare la muncă. Țeapa era la modă, începând de la oamenii de rând până la cei din fruntea țării, cum se spune pe la colțuri – un haos și o debandadă, o piraterie ca pe mare! Famila Pogonat nu a fost lezată în aceste timpuri de nimic. Și-au mai deschis o spălătorie auto în zona C. E. T și totul mergea ca pe roate. Narcisa era bine văzută

Am trăit s-o văd și pe-asta! la școală și era mulțumită de colectivul unde lucra ca profesor și director adjunct. Majoritatea românilor deveneau mai goi și mai săraci, cu speranțe că într-o zi vor veni și vremurile când câinii vor alerga cu mulți covrigi în coadă. Mulți cuprinși de mania persecuției înfundau spitalele de boli psihice. Erau obișnuiți să comande și să o ducă bine și acum își vedeau toate idealurile în prăpastie că nu mai exista nici o valoare. Valoarea care triumfa acum era cea a banului și dacă nu-l aveai miroseai a prost de la distanță. Tot mai mult ura se instala în sufletele oamenilor care munceau la negru și când făceau bilanțul ajungeau la concluzia că munca lor era în zadar. În 2005, Sorana și Teodor Moldoveanu au făcut o excursie la Madrid și au rămas tare încântați de priveliștea din capitala Spaniei. De acolo au plecat la Barcelona, unde Victor îi avea pe prietenii Miguel și Carmencita și le-a plăcut mult Sagrada Familia – renumita catedrală. În 2006, Sorana șia găsit un post de arhitect la Madrid și împreună cu soțul ei s-au mutat în capitala Spaniei. Teodor pentru că nu avusese norocul soției, când se supăra venea la București, stătea câte șase luni, după care revenea în Spania. Narcisa și Victor nu fuseseră de acord cu relația Soranei, dar

Coca Elena Gheorghiu pentru că nici cu Motrogan nu o lăsaseră să umble, acum nu-i spuneau nimic, o lăsau în pace. De multe ori îi reproșa nevestei că fusese egoistă și nu o învățase pe Sorana mai multe despre bărbați, că toți erau sub nivelul intelectual al fetei lui. Narcisa nu-i răspundea că nu avea chef să se certe cu el, dar acesta țipa și mai tare: - Ai înbătrânit, ai surzit și ești și capră râioasă, că nu-ți recunoști greșelile! Narcisa, bosumflată se ducea în camera ei și se apuca de corectat teze de-ale elevilor, dar Brânduș insista și mergea după ea s-o bată la cap: - Voi cadrele didactice sunteți niște căcăcioși, păduchioși și ranchiunoși! O săptămână nu-și vorbeau și aveau și ei o vârstă, de peste 55 de ani, de n-ai fi zis. Brânduș nu putea ține supărare prea mult timp, lăsa garda jos și se împăca cu Narcisa. Rămăseseră doar ei doi în casă, ca niște popândăi care, de multe ori, nu-și mai găseau locul, ba la bucătărie, ba la televizor și timpul trecea pe lângă ei, avertzându-i că va veni și bătrânețea în ograda lor. Sorana dacă își găsise de lucru la Madrid nu mai avea de gând să se întoarcă în România, așa că Narcisa și

Am trăit s-o văd și pe-asta! Brânduș mergeau s-o viziteze. În 2008, și-a găsit și Teodor Moldoveanu un post nu de arhitect, ci de desenator tehnic la Primăria din Madrid. Acum că aveau amândoi serviciu, veneau foarte rar în țară, mai trăia doar mama lui, deoarece în 2007 îi murise tatăl. Mama lui nu avusese o relație bună cu Sorana, dar nu se băga pentru că era unicul copil al ei și nu vroia să-l supere și să-i scoată ochii. Era supărată că nu-i făcea un nepot, și-ar fi dorit tare mult. Tatăl lui murise cu oful acesta, nu îi făcuseră bunici. Când familia Pogonat pleca la fată, în Spania, o lăsa pe Maria la București la strănepot. Laurențiu era deja elev la un liceu de prestigiu din capitală, la Gheorghe Lazăr, și visa să ajungă arhitect ca mătușa lui, Sorana. Era foarte serios, învăța foarte bine, nu era cu fetele, semăna cu Bianca. Narcisa și Brânduș, în 2009, și-au ajutat fata cu bani, deoarece chiriile erau foarte mari, de a putut să-și cumpere un apartament în buricul capitalei. Afacerile le mergeau bine de la trei service-uri și o spălătorie auto, de aceea au hotărât că trebuie să o ajute și erau fericiți că puteau să facă lucrul ăsta. În 2010, au plecat la Madrid, Victor cu Bianca și Laurențiu, Narcisa și Brânduș, și l-au serbat pe tata Brânduș la un restaurant madrilez, că împlinea 60 ani, o

Coca Elena Gheorghiu vârstă frumoasă, aflată la granița dintre maturitate și bătrânețe. Acum începuse epoca mobilelor, avea și mamaia Maria unul și a putut să-și felicite băiatul de 60 ani. Ea avea 83, rămăsese în viață și devenise șefa pomenilor pentru toți morții. Vremuri și timpuri agitate, când orice om alerga după bani și timpul le trecea aiurea, ca banii care îi orbiseră pe toți. Vremea lui Traian Băsescu, în care valoarea dansa la masă cu ultimul om și pleca la braț cu analfabetul. Având copiii plecați departe, unii la Madrid și alții la București, cei doi soți Pogonat stabiliseră reguli de stabilitate atât la Constanța, cât și la munte, unde aveau căsuța de vacanță. Era frumoasă căsuța lor cu geamuri termopan și grădiniță cu flori. În 2011, Narcisa a ieșit la pensie, era de ajuns cu orele la catedră iar în urma rectificărilor salariale făcute, pensiile erau mizere, ea avea 1200 lei. Nu stătea în pensia asta ciudată, Victor și Sorana trimiteau fiecare câte 1000 lei ca să completeze pensia mamei. Service-ul din zona C. E. T a trebuit să fie închis urgent, salariații de acolo erau hoți și puturoși, dar nici cu

Am trăit s-o văd și pe-asta! clienții nu-mi era rușine, că dădeau telefon lui Brânduș și reclamau că acolo se petrec hoții multe. Așa că l-au închis, iar Narcisa a început să se ocupe de celelalte două, supraveghea activitatea pe timpul programului de lucru. În 2011, Laurențiu, nepotul lui Brânduș și al Narcisei intra la arhitectură la București. Bucurie mare pe familia Pogonat și, drept răsplată, Bianca și Victor i-au cumpărat bilete pentru Madrid, unde a stat la mătușa Sorana. Zgârcitul de Teodor cam începuse să facă fițe că nepotul stă la ei, pe capul lor și de multe ori îi scotea ochii Soranei, spunîndu-i: - Dragă, de ce nu l-ai lăsat pe mucosul ăsta la hotel, trebuie să stea aici cu noi, să ne numere dumicații din gură? Sorana își iubea nepotul mult și întotdeauna îi dădea replica: - Măi mucosule, care semeni cu maică-ta, iubești doar persoana ta și de restul nu te interesează! Teodor nu avea cum să facă față torentului de vorbe ale Soranei, așa că se lăsa păgubaș. De o săptămână, începuse să se schimbe, era doar încruntat și nu-i mai plăcea nimic. Se încurcase cu o tânără

Coca Elena Gheorghiu marocancă, pe nume Mercy, femeie de serviciu la o clinică. Nu spuse nimănui de această aventură și continua cu amândouă femeile din viața lui. După o lună, Laurențiu s-a întors la București, a stat o săptămână, după care a plecat la Constanța la bunici și străbunică. În 2012 și-a început viața sexuală cu o studentă de la drept, Flavia Munteanu, o fată înaltă, roșcată, cu aură de sportivă. Aveau aceeși înălțime și Flavia nu-și punea tocuri înalte că îl bătea în cap pe Laurențiu, mai tot timpul purta adidași. Se despărțise de prietenul ei din liceu, de la Buzău, că acesta nu dăduse la facultate, ci plecase în Norvegia la o verișoară. Pe Laurențiu îl alinta” băiatul meu” căci fusese fecior, și Flavia făcea mișto de el că fusese cu nasul doar în cărți și nu știa nimic de femei. Victor a vrut să îl ducă la o tânără de pe centură, dar Laurențiu a refuzat categoric să meargă la o femeie pe care i-o indica tatăl său. Victor i-a cumpărat o garsonieră în zona Lacului Tei și acolo se ducea cu Flavia. Învățau amândoi că erau anul întâi, el, la arhitectură, ea, la drept. Narcisa, pentru că era la pensie, venea la București la nepot de-i făcea curățenie, de mâncare, îi

Am trăit s-o văd și pe-asta! spăla și îi călca. Bianca era plecată mai tot timpul la serviciu, așa că bunica făcea toată treaba. Arhitectura era facultatea unde se făceau șase ani, pe când la drept se făceau doar patru ani. Flavia și Laurențiu se înțelegeau bine și Narcisa o vedea ca pe o viitoare nepoată. Duceau o viață liniștită, nu prin cluburi și nici nu prea le plăceau întâlnirile cu tinerii unde băutura și drogurile erau la vedere. În 2013, când era în anul II, Laurențiu se îndrăgosti de o colega mai mică, din anul I, tot la arhitectură, boboacă venită de la Brăila. Nu știa cum să facă să nu afle Flavia de Emilia Scurteanu și începuse săi facă acesteia curte asiduă. Avea 19 ani, minionă, blondă cu ochii albaștri, și cu un surâs de te băga în boală. A invitat-o la el în garsonieră, când Flavia nu era acasă, și ia spus de toate sentimentele care-l măcinau vizavi de ea. Emilia era fată mare, așa că i-a spus-o direct lui Laurențiu că la acest aspect o să se mai gândească, deoarece are anumite principii învățate de acasă. Bărbatul cu care se va culca va trebui să o ia de soție. După șase luni de curte insistentă, Laurențiu se lăsă păgubaș și rămase cu Flavia că era femeia pe care el deschisese ochii din punct de vedere sexual, așa că renunță la Emilia.

Coca Elena Gheorghiu Dar ce să vezi, la sfârșitul anului 2013, Emilia veni la el la ușă, la garsonieră, și suna iar acesta rămase mut când îi auzi glasul la interfon. Norocul lui a fost că Flavia era plecată la Buzău și era singur acasă. Emilia fără să fie rugată, se dezbrăcă și rămase în acea seară la Laurențiu. Mare belea pe capul lui! Cum să facă să jongleze situația cu două femei, fără să știe una de cealaltă. Flavia stătea liniștită la Buzău, își mai prelungise șederea cu încă o săptămână, pentru că-l știa pe prietenul ei că nu se omoară după femei, dar ce să vezi, nu întotdeauna potriveala de acasă este la fel cu cea din târg. Emilia credea că Laurențiu o va lua de nevastă dacă tot i s-a oferit, dar acesta i-a explicat că trebuie s-o lase mai ușor cu măritatul, că el are o prietenă de mai mulți ani și nu poate renunța așa ușor la ea. Vestea asta căzu ca un trăznet pe capul Emiliei, căci începuse să-l iubească și nu-și vedea rostul fără el. Laurențiu le-a povestit părinților lui situația de-a fir a păr și cel mai încântat a fost Brânduș că băiatul avea două iubite, îl credea tot fecior, că nu se omoară să alerge după fuste. În 2014, Laurențiu făcu revelionul cu părinții lui și se duse la munte să își vadă bunicii și străbunica. Le

Am trăit s-o văd și pe-asta! spuse la amândouă și Flaviei și Emiliei că pleacă în Spania la mătușa sa, și se vor întâlni când încep cursurile. Prin primăvara lui 2014, Sorana își anunță părinții că divorțează de Teodor că se încurcase cu marocanca Mercy și avea și un copil, o fată. Era o relație de care nu se mai ferea, se afișa cu ea prin Madrid, fără pic de rușine și toți banii îi baga în fundul Micuței Samira. Când Sorana se înfuria și îi striga ce prost este și ce rău a decăzut că se încurcase cu o femeie de serviciu, acesta îi răspundea: - Din cauza ta, că ești stearpă și nu mi-ai făcut un copil! Le povestise părinților ei tot necazul, iar aceștia, supărați, se întrebau cum fata lor așa deșteaptă și frumoasă n-a avut nici un noroc pe lume. De necaz, Narcisa se înbolnăvi de fiere, avea niște pietre care a trebuit scoase de urgență, așa că, în primăvara lui 2014, s-a operat. Nu s-a mai putut ocupa de casa de la munte, care începuse să se deterioreze și toată ziua oftau amândoi, și ea și Brânduș. Pensia nu prea era de ajutor, cam intraseră pe linie moartă, vremurile veniseră se pare cu boli și tristețe la grămadă. Brânduș se mai confesa la mama Maria, de

Coca Elena Gheorghiu Narcisa era mai greu că nu mai avea părinți, la care să-și spună oful. Copiii erau departe și nu o mai încânta chiar nimic. Tot anul 2014, Laurențiu a umblat cu amândouă femeile din viața lui și chiar și cu altele, ocazii pline de riscuri. Suntem în 2015, să vedem ce noutăți mai aduce anul și ceasul, și motor. . . acțiune! S-a încheiat etapa când la cârma statului era Traian Băsescu și eroii noștri le vor duce pe toate așa cum vrea Dumnezeu, că ei și-au trăit traiul și-au mâncat mălaiul, dar odraslele ce vor veni după ei cine știe pe la ce porți străine vor bate. Căderea în abis a speranței a făcut din generația actuală să nu mai respecte bunul- simț și să calce lejer pe cadavre numai pentru a-și atinge scopul. Prin martie 2015, Narcisa a plecat la fata ei la Madrid, că o măcina gândul că este singură și nu are pe nimeni alături de sufletul ei. A stat la ea în apartament, iar Teodor era ca un motan blând că nu bănuia că Sorana îi povestise soacrei lui, de copilul pe care-l avea și de toate matrapazlâcurile făcute de el. Dacă a văzut Narcisa că ginerele se poartă frumos cu fata ei, a tăcut mâlc, nu avea de gând să strice liniștea copilului ei, de la aceste vești trăznite venite din Spania în România, tocmai la

Am trăit s-o văd și pe-asta! Constanța. Cât a stat la ei, zece zile, Teodor s-a purtat frumos și cu Sorana și cu soacra. Nu a mâncat usturoi, gura nu i-a mirosit. Când a ajuns în București, Narcisa sa oprit la Victor. Aici era o altă atmosferă. Toată familia era fericită, glumeau, nu se așezau la masă dacă nu erau toți, părinți și copil. La începutul verii lui 2015, Emilia veni la garsonieră pe neașteptate ca să-l anunțe pe Laurențiu că este însărcinată. Moment prost ales de ea, că Flavia era acasă și când auzi o voce de femeie, o pofti să intre. Laurențiu era la universitate, iar ea făcea curățenie ca o adevărată stăpână. Când ușa s-a deschis, aceasta dădu cu ochii de o femeie strident machiată și care-i spuse în zeflemea: - Dragă, dacă tu îl cauți pe Laurențiu, să știi că ai dat-o în bară, este la maică-sa, nu i-a rupt ombilicul, îi dă raportul cu tot ce face, pas cu pas. La auzul acestor vorbe, Emilia rămase mută, spuse doar: - Mă iertați, doamnă, cred că sunteți prietena lui de știți atâtea! Flavia cu mâinile în șold, îi spuse: - Ia întinde-o tu acum, eu am treabă și tu arăți ca o proastă care plânge după un papă-lapte de Laurențiu!

Coca Elena Gheorghiu Plecă Emilia în viteză și îi dădu seara telefon să îi spună toată scena legată de Flavia, dar mai ales că era însărcinată cu el și, dezamăgită cum era, se gândea să facă întrerupere de sarcină. La auzul acestor vești venite pe bandă rulantă, Laurențiu nu a mai apucat să-i dea replica și se ruga de Emilia să-i mai dea răgaz câteva zile să-și rezolve situația. Emilia plecă la Brăila, făcu întrerupere de sarcină și renunță la facultate, căci își găsise un post de desenator tehnic la Primăria de la Brăila. Toată vara lui 2015, Brânduș și Narcisa au stat la munte ca să-și încarce bateriile și să uite că așa încet, încet venea bătrânețea pe starda lor. Aveau deja 65 de ani, un moșulică și o băbuță cu reumatism în oase și cu multe ticuri. Brânduș lăsă cele două service-uri în grija unui prieten de încredere și profitul era bunicel. În toamna anului 2015, Laurențiu își începu studiile, iar Flavia, care terminase dreptul, își găsise în București un post de notar public. Pe data de 30 octombrie 2015, Flavia avea bilete la discoteca Colectiv unde venea o trupă rock și s-a rugat de Laurențiu să vină și el că nu-i placea să meargă singură. Prima dată a vrut s-o refuze, dar știa că o să se supere, o să-l certe și o să-i spună vorbe de ocară. Așa că acceptă.

Am trăit s-o văd și pe-asta! Muzică tare, tineret zgomotos. Totul a fost bine până când a izbucnit un foc, un incendiu, și toată lumea s-a înghesuit spre ieșire. Erau pe la mijloc, când Flaviei i-a luat foc bluza și Lautențiu a stropit-o cu bere și, în tot vacarmul ăla, era și el cu focul pe el. La ieșire, erau arși pe mâini, pe picioare, mașini de salvare ca la balamuc și cu țipete ce se ridicau neputincioase până la cer. Victor și Bianca, împreună cu Narcisa care era la ei, au venit în fugă cu mașina, iar bunica Narcisa, când și-a văzut nepotul ca un somalez, a început să strige ca nebuna: - La spital, că am trăit s-o văd și pe-asta, vai de mine, să-l salveze, că eu fac infarct aici. Trei luni a stat Laurențiu la spital și Narcisa i-a anunțat și pe Brânduș și pe Maria, care, la auzul acestor vești, a făcut un atac de panică. Narcisa a stat 3 luni la București și așa a fost de afectată de acest eveniment că nopțile nu mai dormea, ci se frământa până la ziuă când îi venea somnul. Victor când și-a văzut băiatul cât de cât vindecat și l-au adus acasă, i-a spus pe un ton arțăgos: - Dacă nu te luai după tuta aia de Flavia, acum erai bine mersi și nu mai sufereai atât tu, cât și noi pe lângă tine.

Coca Elena Gheorghiu A trecut și 2015 mai mult cu rele, însă vindecarea lui Laurențiu a fost un semn bun că nu murise cum se întâmplase cu atâția tineri care s-au dus să se bucure și sau transformat în scrum. În 2016, bunica Maria din Constanța, mama lui Brânduș care făcuse și un accident vascular masiv în luna martie, trecu alături de soțul ei, Codruț, în lumea celor drepți. Avea 87 ani, destui ca să mai aibă regrete că părăsește această lume, așa că s-a dus cu sufletul împăcat în rai. I-au făcut o înmormântare pe cinste, la care au fost invitați toți vecinii din cartier, colegele Narcisei și salariații lui Brânduș. Au venit din București Victor și Sorana și de la Madrid, Sorana. În vara lui 2016, Victor vorbi cu prietenii din Suedia de la Stockholm să se intereseze de un post de stomatolog și, dacă se ivește, el are de gând să plece din România. În toamna lui 2016, Victor, Bianca și Laurențiu au plecat din România căci își găsise un post bun de stomatolog în Stockholm. Acum Brânduș și Narcisa chiar nu mai aveau pe nimeni în România, căci ambii copii erau în străinătate, cu posturi, cu tot. Laurențiu a terminat și el facultatea de arhitectură și acum avea diplomă de arhitect. Terminase cu Flavia și cu Emilia și acum era concentrat să-și găsească un

Am trăit s-o văd și pe-asta! serviciu în noua lui țară, Suedia. Victor și Bianca și-au vândut apartamentul și garsoniera lui Laurențiu și au reușit să își cumpere un mic apartament la Stockholm. Îngândurați și îngrijorați, cei doi bătrânei din Constanța sperau să meargă și ei într-o zi în Suedia să vadă cum sau stabilit Victor și familia lui. Laurențiu și-a găsit post de arhitect la Malmo și sa mutat acolo. A întâlnit o suedeză finuță pe nume Greta și, în 2018, s-a căsătorit cu aceasta. Viața în România a continuat cu oameni înstăriți, săraci și naivi cât un continent și cu guvernările precum baloanele care de multe ori zburau în aer și acolo rămâneau. Numărul profitorilor și al celor care purtau tichie de mărgăritar, crescuse vertiginos, așa că omul de rând, sărac și plin de griji, mergea mai mult cu nasul în pământ. Alergări când la trap, când la galop, după un ciolan de ros în fruntea românilor, au făcut pe unii parlamentari să-și schimbe conduita și să fie pe post de giruetă. Cum stăteau seara și tot povesteau despre copii și nepot, de multe ori se luau la harță din senin, căci Brânduș se omora să mănânce dulciuri în exces și Narcisa îl certa că nu își făcuse de mult timp analizele.

Coca Elena Gheorghiu În toamna lui 2017, cînd și-a făcut analizele, Brânduș a primit vestea că are diabet zaharat. Se declanșase pe sistem nervos, atunci când nepotul Laurențiu se internase în spital în stare destul de gravă. Era o boală ciudată, ca niciuna alta. Devenea foarte nervos, tuna și fulgera ca din senin și cu salariații nu prea mai avea răbdare. A trebuit să treacă pe insulină și asta îl enerva și mai tare, deoarece îi era frică de injecții și mai ales să și le facă singur, ori în burtă ori în mână. O punea pe Narcisa să i le facă, nu înainte de a o avertiza: - Vezi să nu te grăbești când îmi faci injecția, să fii atentă! Scoasă din răbdări, Narcisa îi dădea replica: - Ia invață singur să-ți faci injecția, nu mă mai cicăli pe mine atât! Trece timpul ca săgeata și pe clipe mi se pune uneori chiar pata, în sala pașilor pierduți și a vieții agitate la o vârstă nici prea-prea, nici foarte-foarte. Eroii noștri cu bolile căpătate sau poate genetic avute de la strămoși, își continuau traiul cu boli crunte sau mai puțin crunte, fiecare în camera lui, căci Brânduș

Am trăit s-o văd și pe-asta! de doi ani avea un sforăit așa de puternic de cădea varul de pe pereți. Narcisa nu se putea odihni dacă acesta începea concertul de sforăit și îi pierea și cheful de somn liniștit. Am ajuns deja în 2018, cu întâmplările și eroii noștri care stau la colțurile unui ring și așteptă ca autorul să le dea suflet unor întâmplări hazlii, scornite și în ordine, în paginile acestei cărți. Colecție de riduri, atât la Narcisa, cât și la Brânduș. Încrețituri la ochi și dinți falși la Narcisa, iar la Brânduș deja proteză, că diabetul îi afectase dantura și ochii. Din 2014 până în prezent, la conducerea României este Klaus Iohannis, fostul primar al Sibiului. Mulți români plecați peste hotare, cu mic cu mare, unii rămași în țară și așteptând cu nerăbdare să le vină banii de la cei plecați la drum. - Ia aminte, omule, îi spunea mereu Narcisa lui Brânduș, că boala ta este așa de ciudată, că treci de la o stare la alta și nici nu știi când te atacă pe căi subterane. Sorana îi trimitea din Spania medicamente mai performante pentru diabet, însă boala avansase și era

Coca Elena Gheorghiu musai să-și facă de trei ori pe zi insulină: dimineața, la prânz și seara. În 2018 vara, Narcisa și Brânduș au fost în Spania la Sorana și au stat o lună de zile după care au plecat la Stockholm la Victor și Bianca, unde se stabiliseră. Au stat și la Laurențiu la Malmo, soția lui era însărcinată în șase luni, iar în luna noiembrie aceasta a născut un băiețel pe care l-au botezat ca pe bunicul, Victor Pogonat. Vorbeau în engleză, căci suedeza era grea, și greu de comunicat în această limbă. La granița dintre 2018 și 2019 cei doi, Brânduș și Narcisa se aflau la Constanța, acasă la ei. Trecerea dintre ani i-a prins certându-se aprig, pe motivul că nemaiducându-se la munte, unde aveau casa de vacanță, aceasta începuse să se deterioreze. Aveau pomi fructiferi, pruni și meri pe care le luau vecinii, iar prin acoperișul casei începuse să plouă. Cele două service-uri și spălătoria, din cauză că fuseseră negljate de Brânduș, plecat mai mult timp, n-au mai adus încasări mari. Salariații, precum șoarecii când pisica nu-i acasă, l-au tras în piept că, în mentalitatea lor, aceștia aveau destui bani, așa că s-au gândit că nu sunt fraieri și îi pot păcăli.

Am trăit s-o văd și pe-asta! Anul 2019 se anunța așa cum debutase, unul tensionat, că amăndoi soții erau ca două pietre tari, nici unul nu renunța la opinia sa și considerau că fiecare are dreptate în felul său. Narcisa căpătase din 2015, un fel de Parkinson, iar Brânduș cu diabetul lui nu suporta să-l contrazică, căci el era bărbat în casă, nu era glugă de coceni. Nu renunța nici în ruptul capului la ideile lui, semăna din ce în ce mai mult cu mama lui, Maria, iar Narcisa trebuia să se conformeze la cerințele lui dacă nu vroia să aibă toată ziua scandal. Dar de multe ori și aceasta își ieșea din pepeni și îl boscorodea de-i mergeau fulgii, spunându-i: - Dacă nu aveam copiii, de mult te lăsam, căci ești cicălitor și încrezut și te-ai învățat ca numai eu să fac treabă, iar tu să comanzi. Pe vremuri nu ținea supărare, dar acum se bosumfla repede, își făcea bagajul și pleca la munte la căsuța de la Sinaia. Brânduș era alb pe la tâmple, i se încrețise fruntea și căpătase trăsături de moșulică. Anula acesta făcea 69 de ani, nu-l prea mai interesau serviceurile auto și nici spălătoria auto, nu mai avea răbdare săși urmărească oamenii. Narcisa îi telefona, acum erau mobile performante, să vină acasă, la Constanța dar el se simțea

Coca Elena Gheorghiu bine la Sinaia că era singur și nu-l bătea nimeni la cap. Le telefona copiilor și se plângea la ei că Narcisa a luat-o din loc și îl bate toată ziua la cap și îi reproșează de toate și de tot. Aceștia aveau grijile lor și ca atare nu prea îl luau în serios și mai știau că ei se iubesc și de fapt se tachinau de când lumea și vroiau să fie luați în seamă de către copii. În vara lui 2019, Brânduș a plecat în Spania la Sorana, iar Narcisa la Victor. Învățase să-și facă injecția singur și gândea că nu mai are nevoie de Narcisa. La fel, si nevasta lui gândea, că a scăpat de concertul de sforăieturi care-i provocau insomnii crunte. Victor însă a certat-o pe Narcisa care i-a reproșat că nu este mai tolerantă cu tatăl lui care este bolnav, și din această cauză, mai nervos. Uite că vremurile s-au schimbat și părinții au ajuns să fie certați de copii. . . O tempora, o mores! La sfârșit de 2019, familia Pogonat, ducea o viață banală, și amândoi deși bolnavi și fără prea multă răbdare, certați prin rotație de către cei doi copii ai lor, au plecat în noiembrie la munte să vadă ce fac cu casa de la Sinaia și în ce stadiu se află.

Am trăit s-o văd și pe-asta! Pe lângă acoperișul stricat, le intraseră hoții în casă și le furase aparatura toată: televizoare, mașina de spălat, calculator, și chiar cele patru fotolii. Narcisa se supărase pe Brânduș că fusese zgârcit și nu plătise un vecin să aibă grijă de casă. S-au sfătuit amândoi să nu le mai spună și copiilor despre paguba lor, că aveau și așa destule pe cap ca să se mai încarce și cu necazul lor. Au făcut revelionul cu niște vecini mai tineri decât ei și care aveau copiii plecați în Italia, la muncă. Au pus muzică și Brânduș a dansat cu vecina Silvia de mama focului de a făcut-o pe Narcisa geloasă. Vecinului Marian, care deja se îmbătase, nu îi păsa și nu era gelos că o știa pe soția lui femeie serioasă, căreia îi plăcea dansul. A venit și 2020 și vecinii pe la ora 04:00 au plecat acasă la ei, iar Brânduș și Narcisa rămăseseră amândoi bosumflați și supărați unul pe altul. Narcisa îi spuse pe un ton de profesoară cicălitoare: - Măi boșorogule, ai sărit peste injecția de diabet care trebuia să o faci seara, dar de dansat și cu un ochi la vecina nu te-ai lăsat, libidinosule ce ești! Supărat de tonul pe care-l avea nevasta sa, și mai ales că avea două pahare în plus, Brânduș se duse și îi

Coca Elena Gheorghiu trase o palmă nevestei de-i șuierase urechea, și o și amenință: - Uite boșorogul te pune la respect, tu ai vrut-o, că nu știi să vorbești frumos cu mine! Rămasă năucă de acest comportament, plângând, se duse și îi spuse: - Nu mai crapi odată, ramolit și bețivan ce ești, că mi-ai mâncat sufletul, tu și diabetul tău! Era prea beat ca să se ducă să-i mai tragă o palmă, așa că se duse și, îmbrăcat cum era, se trânti în pat și începu să sforăie, semn că deja adormise. Narcisa se închină de trei ori și spuse cu glas slab: - Așa cum a început acest an, o să fie clar un an de rahat, că ne-am certat ca niște proști exact la început de an. . . În ianuarie, Brânduș și-a închis service-urile și spălătoria auto. Se gândea să aducă un tânăr să îi țină contabilitatea și să se ocupe îndeaproape de afacerile lui. În luna martie, Narcisa fusese invitată la Ziua Femeii de câteva colege de etnie turco-tătară. Aici venise și un viitor primar pe nume Vergil Chițac. Acesta le felicita pe toate femeile și atmosfera a fost una bună. Au

Am trăit s-o văd și pe-asta! făcut poze, au postat pe Facebook și Instagram, și petrecerea s-a încins odată cu începerea dansului și a muzicii. După câteva zile s-a dat zvonul că în România a apărut un virus Covid 19, foarte periculos, cu febră, dureri de cap și, cel mai rău, cu moarte. Narcisa, când văzu la televizor că domnul Vergil Chițac este suspect de acest virus, o apucară nervii și mai tare, că nu-l ascultase pe soțul ei care-i spusese să stea acasă. Nu a vrut să-și refuze colegele musulmane și, de rușine, a acceptat să meargă la petrecere. Pe la jumătatea lunii martie, în România s-a declarat pandemie și s-au luat măsuri și legi draconice. Cei trecuți de 65 ani, fiind mai vulnerabili la acest virus, erau obligați să stea în casă, iar în orele când aveau voie să iasă afară trebuia să poarte mască și mănuși de protecție. Numai între anumite ore puteau merge la cumpărături. Salariații lui Brânduș intraseră în șomaj tehnic. Pe la începutul lui aprilie, într-o zi când Narcisa era la vecina ei Viorica, unde mai obișnuia să mai bea câte o cafea, Brânduș se sui pe un scaun să se uite la tabloul electric, la siguranțe, căci se oprise lumina. Ghinion, s-a dezechilibrat și a căzut foarte rău, lovinduse la cap de marginea caloriferului. Narcisa, când ajunse acasă, îl găsi întins pe jos, inconștient și, speriată, chemă

Coca Elena Gheorghiu salvarea. Făcu un accident vascular și starea lui era chiar gravă. Bolnav, cu diabet fără injecție făcută, internat la spital, acolo unde nimeni nu mai putea pătrunde din cauza carantinii pentru Covid 19, toată lumea era speriată, cu mască și echipată ca niște roboți albi din cauza echipamentelor de protecție. Narcisa nu a putut fi lângă el, nu avea voie să intre în spital fiind decretată și starea de urgență, și mai tot timpul repeta: Am trăit s-o văd și pe-asta! Pe 15 Aprilie, Brânduș Pogonat trecu în lumea din care nu se întoarce nimeni. A fost înmormântat în Cimitirul Central, alături de părinții lui. Bietul de el, făcuse 70 ani pe 5 ianuarie și nici nu și-a dat seama cum a plecat spre veșnicie. Regula de bază la cimitir în situația actuală, era că puteau participa doar opt persoane. Victor și Sorana n-au putut ajunge din cauză că nu circulau avioanele, nici trenurile, și nici autocarele. Narcisa, ajutată de vecina Viorica s-a ocupat de înmormântare și totul a fost rezolvat cu bine. Și-a anunțat copiii dar nu aveau ce face, le era interzis să vină în România. Vecina Viorica îi povestea că ea și soțul ei, de când cu pandemia asta, se țăcăniseră amândoi, îi apucau nervii din te miri ce și când ieșeau afară erau tot timpul cu ochii pe ceas să nu depășească timpul, ca să nu

Am trăit s-o văd și pe-asta! fie amendați. Dar se apropie 15 Mai, când se va desființa carantina și lumea va reveni la normal, dacă și-ar reveni ar fi bine, dar sechele pentru această perioadă, tot vor rămâne. Este 16 Mai și Narcisa s-a dus la cimitir și a vorbit cu Brânduș o oră, în care l-a certat că s-a suit pe scaun și nu a așteptat să vină ea acasă. Dacă încep avioanele să zboare, ea își așteaptă copiii și nepotul, să le povestească totul despre aceste zile, luni de coșmar, în care omenirea a fost infectată de viruși, știri false, sufocări și dureri acute de cap. O poveste cum alta nu mai este va zbura peste creste, și chiar peste șes, că noi toți avem imaginație mai des!

***