Diftongii, triftongii, hiatul Despărţirea cuvintelor în silabe. Trecerea regulamentară

• Dacă grupurile ch, gh sînt urmate de vocalele e, i, acestea au valoare de sine stătătoare (litera h este literă ajutătoare; ea nu se pronunţă): che-nar = 5 s, 6 l; ghe-mo-toc = 7 s, 8 l. • Grupurile che, chi, ghe, ghi au valoarea unui singur sunet cînd e, i, h sînt numai litere ajutătoare: unchi = 3 s, 5 l; unghi = 3 s, 5 l; chiar = 3 s, 5 l; cheamă = 4 s, 6 l; gheaţă = 4 s, 6 l. 3. Ltera x poate reprezenta două sunete: cs (sufix, excursie); gz (examen, exerciţiu). • Se scrie: fix, complex — la singular; ficşi, complecşi — la plural. • La singular şi plural sunetele «cs» sînt redare grafic prin două litere în cuvintele: cocs, ticsit, rucsac, micsandră, îmbîcsit etc. 4. Litera â apare în numele propriu România şi în cuvintele din familia lui: român, românesc, româneşte. Această literă este admisă şi în nume proprii de familie după dorinţa purtătorilor lor. (Costantin Brâncuşi) 5. La sfîrşitul cuvîntului apare uneori litera i afonizat: mari, pomi, cîini, flori.

Diftongii, triftongii. Hiatul

Repere teoretice

• Observaţi despărţirea în silabe a cuvintelor: o-daie, toam-nă, pia-tră, ui-te, oş-tean, scai. • Din ce sînt formate grupurile de sunete evidenţiate? Aţi remarcat că ele fac parte din aceeaşi silabă? Grupul de sunete, alcătuit dintr-o vocală şi o semivocală, pronunţate în aceeaşi silabă, se numeşte dif-

tong.

E x e m p l e: noap-te, bui-mac, ci-re-şii, deal, iureş, cu-cu-vea-ua. • Observaţi despărţirea în silabe a cuvintelor: trăiau, le-oai-că, ari-pioa-ră. • Cîte sunete alcătuiesc grupurile evidenţiate? • Ce sînt aceste litere: vocale, semivocale?

Grupul de sunete, alcătuit dintr-o vocală şi două semivocale, pronunţate în aceeaşi silabă, se numeşte

triftong.

E x e m p l e: bă-lă-ioa-ră, iau, miau. Uneori, în procesul vorbirii, două cuvinte se rostesc împreună; ca rezultat apar diftongii şi triftongii, atunci cînd formeză silabe alcătuite din vocală şi semivocală. Aceşti diftongi şi triftongi se scriu prin liniuţă. E x e m p l e: te-a chemat, te-oi ajuta, i-ai spus, dă-i cartea. • Observaţi despărţirea în silabe a cuvintelor: po-ezi-e, i-de-e. • Evidenţiate sînt două vocale alăturate, care fac parte din silabe diferite. Două vocale alăturate, ce se află în silabe diferite, alcătuiesc hiatul. E x e m p l e: mă-ci-e-şii, Mi-o-ri-ţa.

Atenţie!

1. La început de cuvînt sau la începutul unei silabe care urmează după o vocală se scrie şi se pronunţă ie: ied, ieftin, iepure, ieşire, proiect, treier, creier. 2. După consoană se scrie şi se pronunţă ea: ceai, deal, geam, leac. 3. Atunci cînd diftongul ia alternează cu ie, după consoanele b, p, v, f, m se scrie şi se pronunţă ia: biată-bieţi, piatră-pietre, amiază-amiezi, fiară-fier, viaţă-vieţi. 4. După ch, gh se scrie ea cînd alternează cu e: cheamă-chemi, gheată-ghete. 5. Cînd nu există forme alternante după ch, gh se scrie ia: chiar, ghiaur.