Art out26pdf

6 | EDITORIAL

Art Out Artă. Arhitectură.

Patrimoniu. Restaurare ART OUT- ISSN 2069 – 6949 ISSN-L = 2069 – 694

Art Out nr. 26 ECHIPA/ EDITORIAL TEAM

Director & redactor -şef/Director & editor-in-chief: Director adjunct/Deputy Director: Redactor-sef adjunct/Deputy Editor-in-chief: Responsabil comunicare/PR: Webdesign: Echipa redactională(numărul curent)/

Permanent editorial team (current issue):

Redactori colaboratori/Associate editors:

Coordonator numar/Issue coordinator: Corectură/Proof: Grafică copertă/Graphic cover: Copertă/Cover: Design & DTP: Traducatori/Translators:

Mail: Site: Facebook:

Laura Lucia Mihalca Alexandru Găvan Mihai Ivaşcu Diana Mihăescu Eduard Petermann, Iulia Rădulescu, Nicoleta Radu Ana-Maria Bîrdan, Mihai Ivașcu, Cezara Miclea, Laura Lucia Mihalca Maria Bischin, Daniela Frumuşeanu, Sorana Leru, Mihai Moldoveanu, Cristina Niculae, Raluca Niţă, Diana Oancea Morar, Laura Păun, Gregorio Pulcher, Dana Simionescu Ana – Maria Bîrdan Denisa Nicoleta Viaşu Ruxandra Marin Foto: Laura Păun Ioana- Mădălina Sterpu Alina Burtan Călcîi, Andreea Ferigeanu, Alexandra Gogoşaru, Alina Iordan, Laura Lungu, Ruxandra Măcărescu, Simona Mihalca, Andreea Murgu, Alina-Raluca Pipirigianu, Andra Irina Porumbeanu

redactie@artout.ro www.artout.ro www.facebook.com/ArtOutMagazine

RECOMMENDATIONS. RECOMANDĂRI | 7

CUPRINS. SUMMARY EDITORIAL

Un muzeu al inocenței, o dilemă între sensibilitate şi raţiune. Un manifest de conservare a iubirii, dincolo de timp, dincolo de viaţă, dincolo de noi. A museum of innocence, a dilemma between sensibility and reason. A manifesto for love conservation, beyond time, beyond life, beyond us, Laura Lucia Mihalca Muzeul inocenței. Museum of innocence, Ana-Maria Bîrdan

9 15

OAMENI ŞI PROIECTELE LOR. PROJECTS

Colecţia „Black and white butterfly”. „Black and white butterfly” collection by Izabela Purdescu Cowley open air. Proiect de Aylin Bayhan. Project by Aylin Bayhan Centru expozitional by Ionuţ Pescaru Jazz-ul in ipostaze cromatice. Chromatic stages-Jazz music.

A project by Andreea Grabriela Ionescu Gest-mimică-model-poză .Partea I. A project by Ana Necolau Gala de modă- proiecte de licenţă, Universitatea Natională de Arte din Bucureşti

18 25 35 38 42 46

INTERVIEW

Recenzie ROCAD (mai 2014). ROCAD review (May 2014) Interviu cu domnul Juhani Pallasmaa. Interview with Mr. Juhani Pallasmaa Interviu cu domnul Paul Andreu. Interview with Mr. Paul Andreu Interviu cu Constantin Iftime. Interview with Constantin Iftime Interviu cu Simone Scafi: „Diferenţele sunt forţa noastră”. Intervista con Simone Scafi

63 65 67 68 74

CE AM VĂZUT, CITIT, AUZIT. WHAT WE HAVE SEEN, READ, HEARD

Tiparele Vieţii (expoziţie de artă vizuală). Patterns of Life (visual art exhibition), Daniela Frumuşeanu Art Safari. Un nou loc de vânătore pentru iubitorii de frumos.

A new ‘hunting’ place for beauty lovers, Mihai Moldoveanu

81 86

ADVERTORIAL

Vernisajul expoziţiei de arte plastice „Viaţa la Curtea Regală”. Review- opening of the fine art exhibition „Life at the Royal Court”, Cezara Miclea 90

DOSAR TEMATIC. THEMATIC FOLDER

Artefactul pe care nu îl citesc sau film sonor. The artifact I do not read or the movie tone, Mihai Ivaşcu Ipostazele inocenţei în viaţa omului, Dana Simionescu Good night, kids!, Cristina Niculae Poveşti de trezit copiii. Wake-up stories for children, Raluca Niţă Sunt încă un copil în căutarea noului sau cum te atrage muzeul în mrejele lui. I am still a child looking for the new in everything or how the museum can attract you Muzeul interior și cel exterior. Il museo interiore e quello esteriore, Gregorio Pulcher Prin muzeu, în căutarea inocentei, Laura Lucia Mihalca

ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN. ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN

Experienţa locuirii în 5 dimensiuni. The experience of living in five places, Laura Păun De-a arhitectura, Sorana Leru

PREMIUM BONUS

Tentaţia Imaginilor. Partea a II-a. The temptation of images. Part II, Maria Bischin Poveste cusută cu fir/stil (Kirchenpelz - Pardesiu-Mantou).

A story embroidered with style (Kirchenpelz – Overcoat - Mantle)

109 115 138 140 145 153 156 161 165 171 175

8 | RECOMANDĂRI. RECOMMENDATIONS

EDITORIAL | 9

Un muzeu al inocenței, o dilemă între sensibilitate şi raţiune Un manifest de conservare a iubirii, dincolo de timp, dincolo de viaţă, dincolo de noi

A museum of innocence, a dilemma between sensibility and reason. A manifesto for love conservation, beyond time, beyond life, beyond us Editorial de Laura Lucia Mihalca Translated by Laura Lungu “In good museums poetically constructed, consisting of pulses of the heart, we are consoled not only because we find in them the old objects we love, but also because we lose any concept of time.”

“In good museums poetically constructed, consisting of pulses of the heart, we are consoled not only because we find in them the old objects we love, but also because we lose any concept of time.”

The Museum of Innocence - Orhan Pamuk

The Museum of Innocence - Orhan Pamuk

S

F

ă-ţi devină prietena o clădire, să-ţi fie prietene or a building to become your friend, for an operă de artă şi, implicit, autorii lor... e poate artwork to become your friend, and thus, mai mult decât ai îndrăznit să visezi, să-ţi imaginezi, their authors ... it’s maybe more than you dare to să-ţi doreşti. Şi totuşi, acest lucru este posibil, astăzi dream, to imagine, to want. Yet, this is possible, today mai mult decât ieri. more than yesterday.

Muzeul este de ceva timp un organism viu, ofertant cultural şi educaţional. Este una din puţinele instituţii publice – dacă nu chiar singura – care ne poate deveni un sprijin şi un aliat real. Desigur, acest lucru este posibil doar cu acordul nostru şi cu dorinţa noastră declarată.

The museum is a living organism that culturally and educationally has a lot to offer. It is one of the few public institutions - if not the only - who can become a friend, a support and a real ally. Of course, this is only possible with our agreement with our stated desire.

Pentru artişti, istorici, oameni de cultură şi For artists, historians, artists and lovers of beauty iubitori de frumos în general, muzeul a fost şi continuă in general, the museum has been and continues to be să fie o experienţă fascinantă. a fascinating experience.

Lectura romanului “Muzeul inocentei” al lui Orhan Pamuk a fost pentru mine o altă experienţă încântătoare. Povestea plină de şarm şi de savoare captivează cititorul prin ineditul său, prin pitorescul personajelor şi al locurilor.

Reading the novel “The Museum of Innocence”

by Orhan Pamuk was another delightful experience for me. The story full of charm and savor captivates the reader through novelty and the picturesque of the characters and places. The novel presents a shattering love story, the love of two young souls, Romanul prezintă o poveste de dragoste eager to know and experience the love for art,

10 | EDITORIAL

https://www.facebook.com/TheMuseumOfInnocence?fref=photo tulburătoare, o dragoste a două suflete tinere, dornice să cunoască şi să experimenteze, dar şi o dragoste ardentă pentru artă, colecţii şi tabieturi.1

collections and customs.1

Orhan Pamuk’s book is, in my opinion, a tribute of love and passion for collections. For the author, Cartea lui Orhan Pamuk este, după părerea collecting has a special meaning, as he himself 1 Romanul prezintă povestea de dragoste dintre said: “To collect means to be in the possession of Kemal şi Fűsun, o iubire care nu se poate împlini. something, it is a compensation for something else.

Bărbatului nu îi rămâne decât să o privească de departe, să o viziteze când şic and, că o rudă corectă ce este. În timp, el dezvoltă un obicei ciudat: colecţionează 1 The novel tells the story of Kemal and Füsuns love, a love din obiectele pe care le întâlneşte în casa ei, făcându-I that can not be true. The man can only watch her from the cadou altele noi. Este o formă de a conserva fragmente distance, as a true relative as he is for her. In time, he developed a strange habit: collect the items he finds in her home, making de viaţă ce ţin de persoană dragă.

“Aşa se naşte un înduioşător muzeu al iubirii, umplut vreme de zece ani cu rujuri şi cercei ai feţei, cățteibibelou, pahare de apă şi şerveţele furate de la masă.

Doar sufletul obiectelor rămâne să îi amintească bărbatului de marea lui dragoste – ele, dar şi povestea însăşi, pentru scrierea căreia în roman apare, îndatoritor, un personaj numit (tot) Orhan Pamuk. Ca peste tot în romanele scriitorului turc, marile teme (iubire, tradiţie, destin) se desfăşoară pe fundalul unei Turcii mereu în schimbare. Aici, revoltele anilor 1970 şi modernizarea uluitoare a oraşului Istanbul în acel deceniu alcătuiesc, la rândul lor, un muzeu aparte, în care se amestecă nume de străzi şi de actori ai vremii, emisiuni la televizor şi mărci de băuturi de mult uitate.” (Note – Luminita Munteanu, editura Polirom, 2010)

new ones as a gift. It is a form of preserving fragments of life related to the beloved one.

«This is how a museum of love takes place, filled for ten years with lipstick and earrings in your face, puppies, toy, water glasses and napkins stolen from the table. Only objects remain to remind the soul of the great man’s love - they, and the story itself, which in the novel writing appears, helpful, a character named (All) Orhan Pamuk. As everywhere in the novels of the Turkish writer, great themes (love, tradition, destiny) unfold against a backdrop of ever-changing Turks. Here, the riots of the 1970s and stunning modernization of Istanbul in that decade make up, in turn, a special museum, in that mix street names and the actors of the time, on television shows and beverage brands long forgotten. «(Note - Luminita Munteanu, Polirom edition, 2010)

EDITORIAL | 11 h t t p : / / w w w. e c o n o m i s t . c o m / b l o g s / prospero/2012/05/orhan-pamuks-museuminnocence

https://www.facebook.com/ TheMuseumOfInnocence?fref=photo mea, un elogiu adus iubirii şi pasiunii pentru colecţii.

[...] It is a kind of obsession. “2

What astounded and fascinated me, beyond the Pentru autor, colecţionismul are un sens aparte, după cum el însuşi mărturisea: “A colecta se referă la text itself, is that the writer has founded this museum a deţine, este o compensaţie pentru altceva. [...] Este in Istanbul. What greater proof of love for collections un fel de obsesie.”2 and search for veracity, if not writing about the museum and its setting?

Ceea ce m-a uluit şi m-a fascinat, dincolo de Orhan Pamuk bought the house described textul propriu-zis, este faptul că scriitorul a fondat acest muzeu în Istanbul. Ce dovadă mai mare de in the novel, transforming it in The Museum of iubire pentru colecţii şi de căutare a veridicului, dacă Innocence, a building with 83 offices, one for each chapter of the book. nu o scriere despre un muzeu şi înfiinţarea lui?

Orhan Pamuk a cumpărat casa descrisă în This writer wanted to create a place of roman, transformând-o în Muzeul Inocenței, o clădire remembrance, a place for him, dedicated to his cu 83 de cabinete, câte unul pentru fiecare capitol din hometown of Istanbul. Evidence of the creation carte. of this museum can be seen in the success of the initiative, all culminating with the European Museum Prin aceasta, scriitorul a dorit să creeze un loc of the Year Award, awarded by the European Forum al rememorării, un loc pentru sine, dedicat oraşului of the Museums in 2014 in a ceremony hosted by the natal, Istanbul. Dovada importanţei creării acestei Art Museum of Estonia in Tallinn. It must be said that instituţii muzeale poate fi văzută în succesul de care this museum was selected winner from a series of 2 Interviu realizat de Aygül Cizmecioglu pentru 40 candidates, arguing that “can be seen simply as a Qantara. Deutsche Welle / Qantara.de 2012. Qantara. 2 Interview by Aygül Cizmecioglu for Qantara. Deutsche de editor: Lewis Gropp (http://en.qantara.de/ Welle / Qantara.de 2012. Qantara.de editor: Lewis Gropp (http:// en.qantara.de/content/interview-with-orhan-pamuk-the-museumcontent/interview-with-orhan-pamuk-the-museum-ofof-innocence-a-declaration-of-love-to-the-city-of) innocence-a-declaration-of-love-to-the-city-of)

12 | EDITORIAL

https://www.facebook.com/TheMuseumOfInnocence?fref=photo iniţiativa s-a bucurat, culminând cu premiul pentru Muzeul European al Anului, acordat de Forumul European al muzeului în 2014 în cadrul ceremoniei găzduite de Muzeul de Artă al Estoniei de la Tallinn.

Trebuie spus că acest muzeu a fost selectat câştigător dintr-o serie de 40 de candidate, cu argumentul că “poate fi văzut pur şi simplu ca un muzeu istoric al vieţii Istanbulului pentru a doua jumătate a secolului XX. Este un muzeu creat de scriitorul Orhan Pamuk ca o versiune integrală şi bazată pe obiecte a poveştii fictive de dragoste din romanul său omonim. Muzeul Inocenței este destinat să fie un model personal, local şi sustenabil pentru noi dezvoltări de muzee.

Muzeul Inocenței inspiră şi stabileşte noi paradigme novatoare pentru sectorul muzeal. [...]”.3

historical museum of Istanbul life for the second half of the twentieth century. It is a museum created by the writer Orhan Pamk as a full version and a fictional story based on the object of love from the eponymous novel. The Museum of Innocence is intended to be a personal model, being local and sustainable for the new development of museums. The Museum of Innocence inspires and establishes innovative paradigms for museums all over the world. [...] “.33 Are there similarities between the Museum of Innocence44 founded by Orhan Pamuk and The Romanian Folk Museum initiated by Horia Bern? Is it the case that each one of the two created a “personal” museum and not a “national” one? 55

I have written a lot about museums, perhaps Să fie oare similitudini între Muzeul Inocenței4 fondat de Orhan Pamuk şi Muzeul Ţăranului Român more than it is even needed. Museum experiences should iniţiat de Horia Bernea? Să fi creat, în fapt, fiecare, un be among our common cultural experiences beyond the everyday little fun. We had issues of the magazine muzeu “personal” şi nu unul “naţional”?5 3 Muzeul a primit un trofeu: Oul de Henry Moore. Vezi detalii aici: http://www.emya2014.eu/index.php?page=207.

4 Orhan Pamuk a devenit primul laureat al Premiului Mary Lynn Kotz cu Muzeul Inocenței în 2013, fiind numit cel mai bun scriitor pentru un catalog muzeal şi pentru o carte de artă, ambele publicate in SUA in 2012. Sursa: http://www. masumiyetmuzesi.org/ 5 Vezi articolul lui George Banu în Dilema Veche, 522, 1319 februarie 2014. Sursa online: http://dilemaveche.ro/sectiune/

3 The museum received a trophy Egg Henry Moore. See details here: http://www.emya2014.eu/index.php?page=207.

4 Orhan Pamuk became the first laureate of the Mary Lynn Kotz Prize with The Museum of Innocence in 2013 and was named the best writer for a catalog museum and art book published in the U.S. in 2012. Source: http://www.masumiyetmuzesi.org / 5 See the article by George Banu in Dilema Veche, 522, 13 to 19 February 2014. Source online: http://dilemaveche.ro/sectiune/ polul-plus/articol/muzeul-inocentei-muzeul-taranului.

EDITORIAL | 13

https://www.facebook.com/TheMuseumOfInnocence?fref=photo Am scris destul de mult despre muzee, poate pentru că este şi nevoie. Experienţa muzeală ar trebui să se numere printre experienţele culturale obişnuite ale noastre, dincolo de micile distracţii cotidiene.

Am mai avut numere ale revistei cu dosare tematice dedicate sferei muzeale. De data aceasta, este altceva.

Vorbim de muzeu în termeni de candoare, inocență, puritate – vorbim de un muzeu al inocenței, al copilăriei, al dragostei. Vorbim de muzee pentru copii şi copilărie sau de muzee mature care au dezvoltat secţii pentru copii, cu programe de pedagogie muzeală absolut superbe. În luna internaţională a copilului, redevenim copii atunci când scriem despre proiecte care se pot înscrie într-o linie muzeala nouă.

Colecţionăm cu toţii, (în) voluntar, amintiri, emoţii, gânduri, senzaţii. Dorim să conservăm timpul, savoarea locului, dragostea sau pur şi simplu viaţa, cu tot amalgamul ei.

Muzeul vostru imaginar ce conţine?

Laura Lucia Mihalca Redactor-şef polul-plus/articol/muzeul-inocentei-muzeul-taranului.

with themed folders dedicated to the museum sphere.

This time is different. We are talking about museums in terms of candor, innocence, purity – we are talking about a museum of innocence, of childhood, of love.

We are talking about children and childhood museums or museums that have developed mature wards for children, museum pedagogy programs absolutely gorgeous.

During the International Children’s Month, we become young again together with the new museums raising in a new light.

We are all collectors, of (in) voluntary memories, emotions, thoughts and sensations. We want to preserve time, the savor the place, or simply love life with all its confusion.

What does your imaginary museum contain?

14 | RECOMANDÄ‚RI. RECOMMENDATIONS http://thirstylinguist.files.wordpress.com/

https://www.facebook.com/ TheMuseumOfInnocence?fref=photo

http://www.economist.com/blogs/prospero/2012/05/ orhan-pamuks-museum-innocence

EDITORIAL | 15

Muzeul inocenței

Museum of innocence Editorial by Ana-Maria Bîrdan Translated by Simona Mihalca

P

entru că am început luna iunie sărbătorind ziua copilului, Art Out dedică acest număr Inocenței. Raluca Niță ne aduce aminte de Walt Disney și de desenele copilăriei noastre, de nevoia viselor pentru o lume mai bună, Mihai Moldoveanu ne prezintă un nou loc de vânătoare pentru iubitorii de frumos: Art Safari, un punct de referință reprezentat de Pavilionul de Artă din București. Greogorio Pulcher iese din tipare cu stilul său propriu, discordant, dar extrem de sincer, analizând patrimoniul genetic al copilului, pierderea inocenței cauzată de forța cu care realitatea se impune voinței noastre și activarea rațiunii, care ne sprijină în haosul vieții, dar totodată, ne îndepărtează de modul natural de a simți și de a dori specfic copilului.

Dana Simionescu ilustrează Ipostazele inocenței în viața omului, prin multitudinea jocurilor la care participăm: jocurile funerare, jocurile războinice sau cele cu propriile frici, toate ca formă de protecție, așa cum sunt gulerele neconvenționale pe care le realizează, iar Daniela Frumușeanu prezintă proiectul Tiparele vieții, un studiu decorativ al plantelor uscate colectate din sere, eveniment cultural-artistic care omagiază împlinirea celor 150 de ani de la înființarea

B

ecause we started July by celebrating International Children’s Day, Art Out is dedicating this issue to innocence. Raluca Niță reminds us of Walt Disney and the cartoons of our childhood, of the need of dreams for a better world.

Mihai Moldoveanu presents us a new hunting ground for art lovers: Art Safari. Greogorio Pulcher breaks the patterns with his own, discordant but extremely honest style and analyses the genetic patrimony of the child and how society and reality are the loss of innocence.

As we have accustomed you, we also dedicate this issue to a foreign culture, one that celebrates this month its National Day. In an interview with Simone Scarfi, professor of Italian Language and Culture at the Torino University, we talk about the country with the greatest cultural patrimony in the world and the closeste culture to the Romanian one. It could only be Italy, who on June 2nd, 1946 proclaims itself a Republic. A people whose personality stands out through beauty and style is defined by Simone Scafi as a civilization of tolerance and integration, a road which is not as easy as it would be thought.

16 | EDITORIAL

Universității Naționale de Artă București.

române. Nu poate fi vorba decât despre Italia, care pe 2 iunie 1946 se proclama republică. Un popor al cărui Așa cum obișnuim, dedicăm acest număr unei personalitate se remarcă prin frumusețe, creativitate culturi străine care serbează luna aceasta ziua națională și stil, este definit de Simone Scafi drept o civilizație și vorbim într-un interviu acordat de Simone Scafi, a diferențelor, un popor a cărei forță subzistă tocmai profesor de limbă și cultură italiană la Universitatea prin diversitate și ne arată ce înseamnă toleranța din Torino, despre țara cu cel mai mare patrimoniu și integrarea, un drum nu atât de ușor precum s-ar cultural din lume și despre o cultură apropiată celei crede, pe fondul problemelor sociale și economice.

Ana-Maria Bîrdan Coordonator Art Out nr. 26

Oamenii Ĺ&#x;i proiectele lor

18 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

Colecţia „Black and White Butterfly” „Black and White Butterfly” Collection by IZABELA PURDESCU

C

olecţie pe care am prezentat-o în luna aprilie, în cadrul Festivalului Internaţional Bucharest Fashion Week: „BLAK AND WHITE BUTTERFLY”. Este o colecţie în care am experimentat diverse posibilităţi tehnice pe care mi le-a oferit supradimensionarea volumelor, cu scopul de a crea un nou ideal de frumuseţe, dar şi în sensul de a remodela silueta umană, deşi....recunosc că de multe ori m-am gândit doar la spectacolul pe care-l oferă sculpturalitatea formelor create de mine. Am dorit, pur şi simplu, să arăt până unde se poate merge cu supradimensionarea, cu obţinerea volumelor apelând la toate cunoştinţele dobândite pe parcursul celor nouă ani de studiu în domeniul design-ului vestimentar. Este vorba de cei patru ani de liceu de la Liceul de Arte Plastice N. Tonitza, a celor trei ani de facultate şi a celor doi de masterat de la Facultatea de Arte Decorative şi Design a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti. Materialele folosite sunt: inul, bumbacul şi lâna - materiale pe care le-am accesorizat cu tricot de lâna, cu nasturi supradimensionaţi, lasetă şi diverse şnururi împletite. Paleta cromatică a fost restrânsă la alb şi negru, cu accente aurii şi roşii.

T

he collection I presented in April at The International Festival Bucharest Fashion Week: “ BLAK AND WHITE BUTTERFLY” is a collection in which I experienced various technical possibilities that oversizing of volumes offered me, aiming to create a new ideal of beauty, but also in the sense of remodeling the human silhouette, although… I admit that several times…I have only thought of the show that my sculpturing of shapes gives. I simply wished to show how ar oversizing, gaining volumes can go ,by the use of the knowledge earned throughout nine years of studying in the field of fashion design.

I am talking about the four years of high school, in The Plastic Arts High School “N. Tonitza”, the three years of college and the two years of Master Degree, in The Decorative Arts and Design Department, of The National Arts University of Bucharest. The fabrics used are: flax, cotton and wool-fabrics I accessorized knitted wool, with oversized buttons, lace and diverse braided knots. The chromatic palette was black and white, with accents of red and gold.

Translated By Ruxandra Măcărescu

Izabela Purdescu

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 19

20 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 21

22 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 23

24 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 25

Cowley open air.

Proiect de Aylin Bayhan Project by Aylin Bayhan

P

T

roiectul pe care l-am dezvoltat pe parcursul he project I developed during the second celui de-al doilea semestru la facultatea de semester at Oxford Brookes University is an arhitectură din cadrul universităţii Oxford Brookes open air cinema. este un cinema în aer liber.

The key word in the brief that I received from Cuvântul cheie al cerinţei primite de la the university was “recreation”. The main focus was facultate a fost “recreerea” iar principalul scop, acela developing a design for a building and its associated de a construi o clădire şi a amenaja spaţiul destinat space in which a specific audience in Oxford could acesteia în care un anumit grup de locuitori ai Oxford- engage in recreational activities, in response to a ului să poată desfăşura o activitate de recreere. specific site. În urma unui interviu luat unei comunităţi din zona în care urma să se desfăşoare proiectul, am constatat că numărul cinematografelor era redus, la fel ca numărul sptiilor verzi în care oamenii s-ar putea bucura de activităţi comune în aer liber. Prin urmare, am ales să dezvolt design-ul pentru un cinema în aer liber.

Following an interview me and my colleagues took to the community who loved in the site allocated for our project, I discovered that that specific area of Oxford lacked both cinemas and green spaces in which people could enjoy common activities in open air. This is where the idea of designing an open air cinema stemmed from.

Ceea ce diferenţiază The Cowley Open Air Cinema de restul cinematografelor este că rândurile cu scaune sunt aşezate pe acelaşi nivel şi nu în trepte.

Pentru a asigura un unghi favorabil de vedere al ecranului, acesta este înclinat la acelaşi unghi ca spătarele scaunelor, astfel generând forma cinemaului.

What makes The Cowley Open Air Cinema different from the rest of the cinemas is the arrangement of the chairs. Instead of making rows of seats on different levels, I arranged them all on the same one and tilted their back side. In order that the viewing angle to the screen would be appropriate for each row, I tilted the screen to the same angle as the back of the chairs and that was the main generator of the form of the cinema.

26 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 27

28 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 29

30 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 31

32 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 33

34 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 35

Centru Expozitional

by Ionut Pescaru

C

ondiţiile speciale datorate amplasamentului lotului - strada Ion Câmpineanu, o stradă îngustă, în apropierea bulevardului Magheru, suprafaţa relativ mică - 18 x 15 m, retragerea obligatorie de 4 m faţă de imobilul nr. 8, au determinat distribuţia funcţiunilor cu un maxim de eficiență în sensul funcţionalităţii şi al suprafeţei. Necesitatea proiectării unui spaţiu care să găzduiască mai multe tipuri de activităţi - miniconcerte de muzică, prezentări de modă, proiecţii - s-a materializat într-un spaţiu multifuncţional la subsol, profitând astfel de întreaga suprafaţă a lotului. Extinderea pe orizontală, cât şi pe verticală - sala are o dublă înălţime - permite polivalenta activităţilor. Parterul conţine recepţia şi biroul administrativ, asigurându-se o comunicare vizuală verticală cu spaţiul multifuncţional. Având în vedere eficienţa funcţională şi spaţială, circulaţia verticală şi spaţiile secundare - depozitari şi g.s. - au fost amplasate pe latura adosată calcanului. Astfel etajele 1, 2, 3 şi 4 conţin spaţii expoziţionale permanente, complet închise ( et. 2, 3, 4) sau semideschise, spaţiul etajului 1 ce comunica printr-o supantă cu parterul.

Condițile necesare unei bune funcţionări a spaţiilor de expunere au rezultat în folosirea unui sistem special de faţadă cortină de sticlă translucidă, ce difuzează uniform lumina în interior, asigurând în acelaşi timp o imagine reprezentativă, în special pe timpul nopţii, creeandu-se astfel un reper şi o evidenţiere în frontul continuu şi compact al străzii.

Ionut Pescaru

T

he special constraints of the site - Ion Campineanu street, a narrow street, near Magheru avenue, the relative small area - 18 x 15 m, the 4 m compulsory backing from the no. 8 house, determined a good functional distribution in terms of efficiency and area rationalization. The requirment of designing a space which can host several types of activities - small music concerts, catwalk presentation, projections - lead to a multifuntional space below groung level, taking advantage of the entire site area. The horizontal, as well as vertical expansion - the room has a double height - gives the possibility of a polyvalent functioning. The ground floor contains the reception and an administrative office, as well ensuring a vizual link with the space below. Considering spacial and functional efficiency, the vertical circulation and collateral spaces - storage, rest-rooms - have been disposed on the side of site adjacent to the dead wall. Thus, the 1st, 2nd, 3rd and 4th floor contain permanent gallery spaces, closed ( 2nd, 3rd, 4th floor ) or partly open, the 1st floor which links to the ground floor through a gap.

The requirements of the gallery spaces materialized in the use of special facade system, a translucent curtain glass wall, which disperses an even light inside, providing a representative view, specialy during the night, creating a distinctive mark in the compact and continuos street front.

36 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

Plan parter

Plan etaj 1

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 37

Plan etaj 2

Plan etaj 3

Sectiune

Plan etaj 4

38 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

Jazz-ul in ipostaze cromatice Chromatic stages-Jazz music A project by Andreea Grabriela Ionescu Translated by Alina-Raluca Pipirigianu

Î

F

n realizarea lucrării „Ipostaze cromatice-Jazz” or the creation of my work entitled ‘Chromatic am folosit ca punct de pornire şi concept stages-jazz music’ I used, as a concept, a de bază silueta unui cântăreţ de jazz, pe care am silhouette of a jazz singer, which I represented in reprezentat-o în diferite ipostaze cromatice. different chromatic images.

Jazzul este un stil de muzică apărut la începutul sec al XX-lea în statele sudice ale Statelor Unite, având proveniența în melodiile populației de culoare, urmașii sclavilor de origine africană. Influenţa cântăreţilor a ajutat la crearea de improvizaţii cromatice care sugerează atmosfera produsă de melodiile jazz. Improvizaţia fiind un element tipic în jazz, artiştii improvizau pe diferite teme. Pentru a crea un impact vizual privitorului, chipul cântăreţului rămâne acoperit de o mască.

Folosirea măştilor albe reliefate face ca identitatea cântăreţului să rămână misterioasă, privitorul având ocazia de a-şi imagina ce personaj se poate ascunde sub aceasta. Masca reprezintă un simbol al teatrului, în timp ce cântăreţul reprezintă un simbol al muzicii jazz, ambele formând un spectacol creator de ambient, de comunicare, de show. În cadrul acestei lucrări am folosit mijloacele de expresie ale

Jazz is a style of music which appeared at the beggining of the XX th century in latin America, having actually its origins from the music of the black people, population descending from the african slaves. Using the jazz singer, as a sort of emblem, helped in creating chromatic improvisations, thus involving a typical jazz atmosphere. Jazz artists used to be spontaneous in different topics because improvisation was a typical element of jazz music. In order to create even more visual impact, the face of the singer remains covered by a mask.

Using white and bulging masks, makes the singer look even more mysterious, so that the viewer can imagine what kind of character such mask might hide. The mask is a theatre symbol, while the singer, is a jazz music symbol, both creating atmosphere, expressing communication, show. In this working material, I used means of expression from the Pop Art

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 39

curentului artistic Pop Art. Curentul artistic foloseşte tehnici ale producţiei în masă, ale industrializării, pentru a crea opere de artă.

movement. In order to create works of art, the Pop Art movement uses tehniques of mass production, of industrialization.

Procesul de realizare s-a desfăşurat pe parcursul a patru săptămâni, pornind de la un contur în creion a întregii lucrări, urmând pictarea compoziţiei şi în cele din urmă amplasarea măştilor albe.

This process of my work lasted 4 weeks, starting from the pencil outline, continuing with the painting of the work and then adding masks on the faces.

Lucrarea “Ipostaze cromatice-Jazz” capătă contur cu ajutorul măştilor care nu reprezintă doar un obiect ce acoperă faţa,ele sunt importante pentru conţinutul lor (portret moral portret social ascuns) cât şi pentru lor forma integrală pe care o căpăta.Atâta timp cât măştile rămân neînsufleţite nu au decât o valoare plastică;atunci când încep să “acţioneze” ele capătă expresie, un sens şi trimite o idee, valorizând tot ceea ce intra în relaţie cu ele .Masca prin definiţia ei ascunde , oferă o iluzie prin care păcăleşte publicul.

Fie că este înlocuit un om simplu cu un erou,fie că este înlocuit un om sărac cu unul bogat,vorbim de un singur rol: absolvirea de orice responsabilitate , critică.

Fiecare avem măşti interioare de care ne folosim,ele reprezentând o necesitate dictate de nevoile noastre.

My work ‚Chromatic stages-Jazz music’, becomes vivid with the help of these masks, which do not represent only an object covering the face but are also important because of their meaning ( being a sort of moral or social hidden portrait), shaping also the final aspect. As long as masks are not ‚alive’, they can only get an artistic value; when they start to ‚react’, they show expression, meaning, ideas, and all these aspects connected to the mask, gain a certain value. The mask, through its own definition , hides, offers a certain illusion, thus playing tricks to the public. Whether we might replace a person with a hero, a poor person with a rich, we speak actually about a single role: the usage of masks involves lack of responsibility, of critics. We all have interiour masks, which we might use; they represent the need to hide

40 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

Masca reprezintă un simbol al teatrului, desemnând chiar personajul, căpătând expresivitate prin actiune-umană. Masca este un fel de fotogramă a unei acţiuni umane. Este necesar elementul fundamental care îi dă viață - omul; numai el poate să contureze o acţiune care, în raport cu timpul şi cu spaţiul, să devină teatru. Masca, la începuturile ei, avea un caracter sacru, apoi, odată cu evoluţia sa, şi-a câştigat locul în reprezentaţiile cu tentă teatrală, în tragediile şi comediile antice, în teatrul medieval, în teatrul renascentist. Măştile apar ca o necesitate a creeări unui supra-actor, deşi se presupune că măştile au apărut şi din necesitatea suprimării actorului care este vulnerabil şi care poate fi uşor trădat de propriile sentimente, fiind supus imprevizibilului.

Cu toate acestea actorul depune o muncă dublă în lucrul cu masca, el trebuie să îşi însuşească o nouă personalitate, o nouă voce şi un nou model de a se folosi de gestica corporală pe scenă. Utilizarea măştii implică o colaborare strânsă între ceea ce suntem noi şi ceea ce vrem să devenim o dată ce masca a atins porii corpului nostru. Este o amprentă a unui chip dispărut.

our feelings.

The mask represents a theatre symbol, the character itself, where human action gives expression.

The mask might be a sort of representation of a person.

For a mask to become ʽalive’,a certain element is required: man; only a person can reveal action, and in contact with time and space, theatre is created. At the beginning, the mask was a sacred element, then, with the passage of time, it was used in theatre , in tragedies and comedies of antiquity, in the medieval theatre, in the theatre of the renaissance. Masks might represent the need to create a super-actor, although, on the other hand, it was pressumed that they were used to hide the actor’s vulnerability, who might be easily ‚read’ when expressing his feelings and who might have been subjected to the umpredictable.

However, when using a mask, the actor makes a double work, he has to embrace a new personality, a new voice, and find new ways to use his body expression on stage. Once that the mask touched our face, its usage involves a chemistry between what we really are and what we want to become.The mask becomes a symbol of a dissapeared face.

În contextul lucrării prezentate masca figurează In the context of my work, the mask represents ca element vizual fix, ce reprezintă caracteristica a fixed visual element. The mask and the setting are principală şi punctul vulnerabil, alături de decor. the main elements but show also vulnerability.

Lucrarea capătă un contur matur, plasând The work of art takes the final shape, placing întregul personaj în centrul de interes. Datorită thus the whole character in the very centre of our măştilor albe reliefate cântăreţul apare plasat înainte, fiind cel mai potrivit personaj pentru spectacole. interest. Because of the white bulging masks, the Încă din Grecia Antică, cântăreţii purtau măşti de ţap singer looks very close to us, becoming the most înfăţişând făpturi legendare. Încă din Antichitate, suitable character for show. Starting from Greek masca lui Dionysos era un simbol pentru teatru, fiind history, singers used to wear goat masks, which asociată cu procesiunile dionisiace ale acelui ”a nu fi represented legendary figures. In antiquity, Dionysus mask used to be a theatre symbol, being connected tu însuţi”, marcând creaţia actoricească. to the Dionysus way of dissimulation, shaping thus Măştile sunt realizate din ipsos acoperind artistic act. întreaga fizionomie a feţei, având un efect Masks are created from plaster, covering all the bidimensional interesant. Tipurile de personaje reprezintă evoluţia diferită care se regăseşte în cele face, but giving an interesting dimensional effect. The

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 41

patru pânze. Rolul acestora este de a se afla în fața privitorului, transmiţând o energie pozitivă. Deşi lucrările înfăţişează ipostaze cromatice diferite, ele capătă o “mască” a propriilor sale personalităţi în concordanţă cu limbajul plastic. În această situaţie ele anulează sensul lor propriu şi crează o altă identitate. Alăturarea măştilor de personajul pictat arată într-un mod direct o imagine a dansului, alături de gestica specifică scenei. Poziţia dreapta a capului este important, deoarece ea impune demnitate şi verticalitate personajului.

various types of characters are represented in the 4 pictures. These pictures have the role of transmitting positive energy to the viewer. Works of art reflect different chromatic stages and in connection with artistic language, they show a mask, a personality. In such case, they create a new identity. Adding masks to painted characters might represent the image of dance, which together with gestures, are typical for the scene. It is important to keep the head tight because it suggests dignity and verticality of the character.

Compoziţia plastică bidimensională ia formă prin corelarea intenţionată a măştilor volumetrice expresive ce subliniază în mod unitar, echilibrat şi clar semnificaţiile pe plan emoţional. Esenţial pentru compoziţia figurativă este că valoarea expresivă depinde de lumină şi de ambianța în care este situată.

Prin urmare compoziţia are şi un sens mai larg de organizare a lucrării cu spaţiul ambiental. Raportul armonic are o influenţă în obţinerea aspectului estetic al picturii. Echilibrul este un alt principiu al compoziţiei, care defineşte întregul personaj prin formele sale şi poziţia acestuia. Echilibrarea dinamică apare sub formă de mişcare aparentă. Tehnica de lucru folosită este acrilic pe pânză.

The artistic work shapes by joining expressive bulging masks, which bring a balanced and clear emotional significance. In order to be expressive, the work of art depends on the light and of the setting.

Harmony of the work gives esthetic value. Equilibrium is another principle of the process, defining the whole character through its shapes and position. The dynamics of the work gives a certain movement. The technique used is acrylic on canvas.

Concluzie: Impactul lucrării asupra privitorului trebuie să fie unul pozitiv, prin care oamenii să contribuie la bucuria şi la optimismul reprezentat în pictură. Privitorul este liber la interpretare şi la aflarea modului în care măştile sunt asociate cu personajul. Întreaga formă a picturii insuflă o îmbinare perfectă a elementelor cromatice cu un cadru vesel. În concluzie, realizarea acestui traseu al transpunerii licenţei a reprezentat un moment important de documentare şi de abordare a unui curent artistic modern. Expunerea lucrării poate insemna o ocazie de redecorare a unui spaţiu lipsit de culoare, dar si o noutate în cadrul lui.

Conlusion: This work should have a positive impact on the viewer; people can feel the joy and the positivism reflected by a painting. The viewer has the right of free interpretation and of how masks might represent certain characters. The whole shape of the character shows the perfect combination of chromatic elements and of a positive setting.

As a conclusion, accomplishing this research work meant an important moment for documentation but also representing a modern artistic movement.

These images might be an opportunity to redecorate a colorless space or just to bring change.

42 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

Gest - Mimică - Model - Poză. Partea I A project by Ana Necolau

C

onsider că mimica şi gestica definesc şi subliniază caracterul persoanelor. Gesturile noastre, limbajul trupului nostru oferă un recital a ceea ce simţim. Încă de la început, când era ilustrată în peşteri, arta a fost inspirată şi se învârtea în jurul expresiei umane, a gesticii sale, folosindu-ne pe noi ca exemplu sau preluând un model, o muză. Din nefericire, deşi cu toţii ne învârtim aproape în aceeaşi arie de inspiraţie, tema universală centrală fiind omul şi ceea ce simte el, abordăm unii termeni pe care de cele mai multe ori îi confundăm sau nu îi folosim în mod corect. Eu consider că mişcările corpului, numite şi “limbajul corpului”, pot avea uneori sens simbolic şi în acest caz participă la comunicarea nonverbală.

Postura corpului este definitorie pentru anumite mesaje. Limbajul trupului semnifică comunicarea prin intermediul mișcărilor sau poziției corpului. Poate fi conștient sau inconștient. Acest limbaj este observat de oricine, dar nu i se acordă suficientă atenție. Uneori îl ignorăm și încercăm să ne ascundem în spatele cuvintelor, dar nu trebuie să uităm că nu putem

păcăli pe oricine. Copiii reacționează la acest tip de limbaj deoarece ei înțeleg lumea prin intermediul intuiției. Același lucru poate fi aplicat în cazul adulților când sentimentele sunt cele implicate. Persoanele care sunt într-o stare emoțională proastă vor acorda mare importanță acestuia.Prin gest ,mimica şi poza ajungem la comunicarea non-verbală, înţelegem transmiterea voluntară sau involuntară de informații şi exercitarea influenţei prin intermediul elementelor comportamentale de prezenţă fizică a individului sau ale altor unităţi sociale, precum şi percepţia şi utilizarea spaţiului și timpului ca și artefact. Comunicarea nonverbală este comunicarea fără cuvinte şi este de două feluri: comunicarea paraverbală şi limbajul trupului.

Limbajul trupului are cel mai puternic efect asupra celorlalți. Albert Mehrabian - cercetător american - a cercetat fenomenul şi a ajuns la concluzia că un interlocutor este impresionat de cuvinte în proporţie de opt la sută, de intonaţie douăzeci şi trei la sută, şi de limbajul trupului în proporţie de 69 %. Un individ cu o mimică zâmbitoare, tonic, dinamic, introduce o

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 43

stare de bine, în opoziţie cu un individ apatic lipsit de tonus şi neîngrijit, limbajul trupului împrumută nota atmosferei.

Un aspect important în percepţia mea sunt mişcările corpului, numite şi “limbajul corpului”, pot avea uneori sens simbolic şi în acest caz participă la comunicarea nonverbală. Postura corpului este definitorie pentru anumite mesaje. Umerii lăsaţi său capul plecat indică timiditate, deprimare, amărăciune, sentiment negativ sau un sentiment de inferioritate; capul sus şi umerii drepţi transmit mulţumirea şi chiar superioritatea. Într-o discuţie, aplecarea spre interlocutor poate însemna interes, atenţie. Retragerea corpului, dimpotrivă, sugerează respingere. Încrucişarea brațelor la piept semnifică închidere în sine față de interlocutor sau subiectul discutat. Din perspectiva mea una dintre cele mai importante componente umană este componenta psihologică, de aceea în lucrarea mea de doctorat am rezervat acesteia un capitol în care pe lângă

interpretarea mea am dat oferit citate din diferite cărţi ale unor psihologi renumiţi. Totul este condus de emoţiile nastre interioare şi de gândurile noastre ce ne patronează, în general, gestica şi mimică.

Daniel Goleman în lucrarea ,,Inteligența Emoțională’’ ne precizează că activitatea umană în afara axei motivație-scop, esenţială pentru buna ei desfășurare, trebuie să dispună şi de un puternic suport energetic, când ne întâlnim cu o serie de situaţii noi, neprevăzute, când trebuie să facem faţă acţiunilor unor factori perturbatori, mijloace pur intelectuale sunt absolute necesare, dar nu suficiente. În aceste împrejurări se impune cu stringență reactivarea sau detensionarea individului, acest lucru este posibil de realizat cu ajutorul unor noi procese psihice pe care le denumim PROCESE AFECTIVE. De asemenea Daniel Goleman definește afectivitatea. Afectivitatea este o vibraţie, concomitent organică, psihică şi comportamentală, ea este tensiunea întregului organism cu efecte de atracţie sau respingere, căutare

44 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

sau evitare. Procesele afective ar putea fi considerate ca reprezentând motive active, aflate în plină desfășurare, în timp ce motivele nu reprezintă altceva decât procese afective condensate, cristalizate, ,,solidificate’’. Afectivitatea este prezentă începând cu pulsaţiile inconştientului şi terminând cu realizările ultimative ale conștiinței; este considerată ca fiind componenta bazală, infrastructurală a psihicului, dar şi nota lui definitorie. Procesele afective au mai multe proprietăți: polaritatea, intensitatea, durată, mobilitatea, expresivitatea.

extern sau intern - pe o durată mai lungă, asupra unui obiect sau fenomen, în scopul de a-i determină structura sau particularităţile de comportare. Este adevărat că vederea ocupă un loc amplu, deosebit de important, în procesele de observare. Observaţia că metodă nu se limitează la vedere ci implică şi auz, miros, uneori pipăit, iar alteori chiar simţul gustului. În plus, dirijarea sistematică, convergentă, a acestor mecanisme de cunoaştere presupune atenţie, iar integrarea într-un tablou unitar a elementelor furnizate de aceste căi diferite este condiţionată de participarea gândirii. Datorită caracterului ei complex, cunoaşterea care se bazează pe observaţie nu se limitează la aspectele de suprafaţă, direct sesizabile.

Astfel, cu ajutorul mecanismelor gândirii (judecata, raţionamentul, de tip analitic său sintetic, inductiv sau deductiv) pătrunde dincolo de acestea, dezvăluind laturi noi, anterior necunoscute. Credem că este necesar să insistăm asupra acestei “interpretări” - cu ajutorul gândirii - a datelor realităţii, ea trebuind să se efectueze cu multă prudenţă, sub controlul riguros al datelor concrete, altfel se poate ajunge uşor la concluzii şi interpretări greşite, exagerate.

După aceste sumare consideraţii asupra observaţiei ca act de cunoaştere în general, să vedem cum poate fi utilizată sau ce elemente ne poate furniza ea cu referire la subiectul uman. Desigur, baza observării o vor constitui elementele de suprafaţă care sunt cel mai uşor de determinat: aspectul fizic şi manifestările de comportament sub variatele lor forme: mersul, mimică, gesturile, vorbirea, îmbrăcămintea.

Patricia Hedges în lucrarea ,,Personalitatea și temperamentul’’, definește reflexele ca fiind mecanismul fundamental al activității nervoase superioare. Actul reflex dispune de mai multe componente, cum ar fi: calea aferentă, legătura centrală, calea afectoare, căile de retroaferentație, căile suplimentare aferente. Prin reflexe se accentuează semnalizarea şi reglajul, reflexele necondiționate simple sau complexe sunt fixate la nivelul speciei şi sunt date ereditar, îndeplinind funcții vitale conservarea, apărarea, reproducerea, nutriţia, apresiunea, reflexele de orientare sau exploatatorii ce diminuează modalitățile senzoriale. La om cele mai multe reflexe noi, se realizează pe baza altor reflexe condiționate. Emoţiile de bază sunt: fericirea - strălucirea ochilor, zâmbet larg; furie - împreunarea sprâncenelor, expresia ochilor de supărare şi mimica buzelor; părerea de rău - sprâncenele se apropie şi se unduiesc în sus; frica - sprâncenele se ridică şi se despart. Zâmbetul poate fi de mai multe feluri: zâmbetul răutăcios; timid, folosit de tineri nesiguri; Toți oamenii trec prin diferite stări, de la cele de aprobare. mai frumoase la cele mai tenebroase. Aceste stări sunt ilustrate pe chipurile noastre, mai ales când sunt Liviu Filimon precizează în lucrarea ,,Mimică foarte intense. Indiferent de vârstă, cu toții avem trăiri și Fizionomie’’ că metoda folosită în psihologie pe care deși uneori încercăm să le mascăm, acestea aşa cum mulţi tind să considere, devine o însuşire ne ,,invadează’’ chipurile. Cele mai pure expresii sunt care are la bază exclusiv funcţia vederii. În realitate, cele ale copiilor până în șapte ani. Aceștia exprimă observaţia constă în concentrarea tuturor simţurilor sincer fiecare stare. Atunci când plâng sau când râd, - a mecanismelor, respectiv a analizatorilor, prin care mimica și gestica lor este copleșită de aceste stări. omul ia contact cu modificările survenite în mediul Nu toți oamenii sunt la fel de expresivi, dar indiferent

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 45

cât de opacă ar fi expresia ta în momentul în care ești copleșit de tristețe, îți pot da lacrimile sau când abundă fericirea în sufletul tău, este imposibil să nu ai nici o licărire în privire. Actorii maschează sau redau mimica și gestica, nu neapărat legându-se de stările interioare ale acestora, reușind prin diferite mijloace psihologice să își inducă aceste stări. Fotografiile ce surprind anumite expresii ale unor persoane ce dețin stări foarte profunde sunt extrem de impactante, mesajul fiind mult mai profund chiar decât al fotografiilor de teatru în care actorii își dau toată silința să provoace impacte cât mai mari. Realismul stărilor și surprinderea momentului respectiv în punctul climax, sunt cele mai expresive imortalizări.

Pentru teza mea de doctorat am studiat gestica și mimica mai multor persoane de diferite vârste, imortalizând diferite stări prin intermediul fotografiei digitale. Cuprinzând intervalul 3-105 ani, am încercat să fac aceste persoane de diferite categorii sociale să își inducă stări de bucurie, tristețe, melancolie, dezgust, euforie, mânie, frică și uimire.

Unele fotografii au captat aceste stări pe moment, totul fiind regizat spontan, iar altele sunt fotografii mai vechi pe care le-am strâns de-a lungul timpului, surprinzând diferite stări ale unei persoanelor. În esență, ar fi o mare diferență între expresiile induse și cele reale, deși eu pot spune că am fotografiat expresia unor prieteni foarte apropiați, pe care în decurs de foarte mulți ani i-am văzut trecând prin diverse stări și expresiile induse pe moment erau identice cu cele reale. Cu toții putem fi actori, dar și actorii în momentul când plâng în timpul unui rol se manifestă similar stării ce au avut-o și în viața reală, redând de multe ori aceeași expresie. Am observat că există persoane ce au o expresie statică, mesajul fiind transmis cel mai mult prin expresia ochilor și persoane ce se exteriorizează foarte mult ajutânduse și de gestică. Acest mod de exteriorizare depinde foarte mult și de tipul de temperament al persoanei respective și uneori de vârstă și educație. Persoanele melancolice sunt mai retrase și nu își exprimă foarte

expansiv trăirile, nu folosesc prea mult musculatura feței, iar gestica este aproape nulă, fiind mai reținute și mai misterioase. Același lucru poate fi observat la un copil ce a fost foarte bine educat, sau căruia i-au fost impuse anumite rigori, atunci acesta nu se va putea desfășura în voie, mereu simțind o oarecare frică în desfășurarea oricărei activități. Persoanele sangvinice sunt mult mai vulcanice, simțind nevoia să își exteriorizeze stările mult mai mult, folosindu-se și de ajutorul gesticii. Copiii, comparativ cu persoanele mature, sunt mult mai spontani în exprimări, se exteriorizează mult mai repede și pot trece într-un interval de timp mult mai scurt de la o stare la alta.

Persoanele mature sunt mai reținute de multe ori și din cauza unei poziții sociale.

Imaginile următoare mă dețin ca model, încercând să redau toate stările afective alese pentru aceste proiect. Este ciudat să îți studiezi propriile trăiri, să te analizezi, să te fotografiezi și să ale ce le impune o anumită conduită. revezi stările retrăite pe moment. Eu sunt o persoană extrovertită ce transmit prin intermediul gesticii, dar și al mimicii fiecare trăire.

Majoritatea stărilor sunt induse, dar am încercat să îmi amintesc momente sau persoane ce m-au bucurat, dezgustat, înfuriat, întristat, retrăind acele clipe pe plan mental și reușind să le transmit în fața aparatului de fotografiat.

Starea de fericire este redata printr-un râs din tot sufletul cu gura larg deschisă, mușchii feței încordați, ochii dețin o strălucire ce transmite fericirea. Starea de tristețe este transmisă prin gestică și mimică.

Ambele mâini sunt așezate fiecare pe un obraz, semn al disperării. Ochii, privirea plină de tristețe, îndreptați câtre pământ. Furia este redată printr-un țipăt, gura larg deschisă, capul ridicat, ochii închiși, sprâncenele încruntate. Aici intervine și gestica ce subliniază această stare de furie prin susținerea capului cu mâna dreaptă, nevoia de ajutor și încleștarea degetelor mâinii stângi în pielea gâtului, ce denotă disperare.

Ana Necolau

46 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

Gala de modă- proiecte de licenţă,

Universitatea Natională de Arte din Bucureşti Urban jumpers – Alexandra Simion “Iris Apfel spunea într-un interviu că lumea de azi este mult prea gri şi că acum avem nevoie de culoare mai mult că niciodată .Tema proiectului pleacă de la o stare interioară , un mood personal, o tendinţa pe care o simt în curs de dezvoltare în industria modei. Consider că prin înţelegerea culorilor şi efectului lor asupra noastră , ne putem crea o stare de comfort, ne putem cunoaşte mai bine , ne ajută să ne exprimăm mai uşor. Culoarea este o formă de comunicare! Colecţia incearca să influenţeze starea celui care poartă hainele, într-un mod pozitiv.”

Designer: Alexandra Simion Coord: Conf. Univ. Dr. Doina Lucanu Models: Kimberly Dinca, Lavinia Chiliment, Corina Petrut Foto: Alexandru Anghel

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 47

48 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 49

50 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 51

52 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII Č˜I PROIECTELE LOR | 53

ClearBox - Dumitrasc Ioana Lorena Coord: Ioana Sanda Avram Foto: Stefan Amariutei Model: Shakti Maya MUA: Mirry Degeratu

54 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

Ondine - Alexandru Nimurad

The inner manifestum - Cazacu Elena Profesor coordonator: Sergiu Chihaia

Profesor coordonator. Lector. Univ. Dr. Ioana Sandra Avram “The inner manifestum” descrie starile profunde ale Fotograf : Vlad Bîrdu unui personaj urban care trece printr-o serie de etape transformative: identitate,tranzitie,echilibru.

Motto: “I am what I choose to become”

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 55

IRONic Feathers - Laura Smarandache Prof. Coordonator : Paula Barbu Fotograf: Cristina Venedict Fotograf asistent: Alex Venedict Model: Ştefana Chelaru Make-up: Ioana Cristea

56 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

The Theory of Body - Constanta Balaban

povestea și relația om-natură, aceasta fiind sesizată prin intermediul ramificărilor prezente atât în broderiile aplicate cu biluțe, executate manual, cât și Prof Coord.: Conf. Univ. Dr. Doina Lucanu în accesoriile voluminoase. Acestea la rândul său sunt Colecția “The Theory of Body” se axează pe imaginea interpretările sistemului arterial al corpului uman care feminității, care are la bază conceptul emancipării se aseamănă cu ramificările crengilor de copaci. femeii.Corpul feminin denotă o întreagă artă, atât prin forme, cât și prin sensibilitatea pielii, de aceea Fotograf: Cristina Venedict colecția pune în valoare aspectele feminine ce scot Asistent fotograf: Alex Venedict în evidență frumusețea naturală cu un aspect artistic. Make-up: Ioana Cristea În ceea ce privește subiectul abordat în proiect, este Model coperta: Dabija Simona, Bordea I. Alexandru Model shooting: Anca Roventa

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 57

58 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

Blhite s/s 2014 - Cristina Iliescu

şi îl conduc spre un aer sofisticat, feminin, clasic.

Contrastul profund accentuează zonele de interes şi propune o interpretare liberă, negrul da intensitate Alb şi negru sau negru şi alb?

Non-culorile nu vor ieşi niciodată din ecuaţia modei cu limite bine definite, iar albul şterge din greutate iar colecţia “Blhite” demonstrează acest lucru. Se prin lumină. poate vorbi despre un simplism complicat sau o complexitate simplă exprimată geometric,Plinul şi Prof coord: Doina Lucanu Golul ieşind în evidenţă, formele urmează trupul Fotograf: Alma Arhip Modele: Andreea Apostu, Ana Maria Ferencz

PROJECTS .OAMENII Č˜I PROIECTELE LOR | 59

Beyond - Stan Marius Marius ne incurajeaza sa ne depasim limitele si vine cu o viziune futuristica inspirata din arhitectura moderna.

Coordonator Conf. Univ. Dr. Doina Lucanu Model: Emilia Gheorge Fotograf: Stefan Moldoveanu Fotograf asistent: Flavius Adrian

60 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

La femme fleur - Ioniță Mădălina Colecția “La femme fleur” este o reinterpretare a stilului New Look.

Coordonator Conf. Univ. Dr. Venera Arapu Fotograf: Ana Catalina Model: Stefana Chelaru

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 61

Interview

INTERVIEW | 63

Recenzie ROCAD (mai 2014)

ROCAD review (May 2014)

Interview made by/ Interviu realizat de Cezara Miclea Translated by Andra Irina Porumbeanu

Î

T

mpătimiţii de arhitectură prezenţi în Bucureşti he architecture enthusiasts present în perioada 7-8 mai nu aveau cum să rateze cea in Bucharest between the 7 and 8th of de-a treia ediţie a Convenţiei Române de Arhitectură May couldn’t miss the chance to attend the third şi Design, susţinută la Palatul Patriarhiei. Atmosfera edition of the Romanian Architecture and Design internaţională menţinută s-a datorat personalităţilor Convention(ROCAD), held at the Patriarchal Palace. din domeniul arhitectural, care au luat cuvântul pe The mentained international atmosphere was parcursul programului întins pe două zile. due to the architectural personalities who took the Convenţia a început cu ceremonia de deschidere floor during the two days of program. la care au luat parte primarul Bucureştiului, Sorin The convention began with the opening Oprescu şi Principele Radu al României. Am fost prezenţi la dezbaterea dintre personalităţi importante ceremony attended by the Mayor of Bucharest, Sorin din domeniul arhitecturii, printre care şi şeful Oprescu and Prince Radu of Romania. We attended arhitect al Bucureştiului, Gheorghe Pătraşcu, în care the debate between prominent figures in the field s-a discutat situaţia actuală a arhitectului. Meseria of architecture, among whom the chief architect arhitectului a fost comparată cu cea a medicului, iar of Bucharest, Ghoerghe Pătrașcu. The topic of the una dintre observaţiile care m-au amuzat cel mai tare debate was the current situation of the architect. a venit din partea şefului arhitect, care a susţinut că

64 | INTERVIEW

diferenţa dintre arhitect şi medic este că în timp ce The job of the architect was compared to that medicul îşi acoperă greşelile cu pământ, arhitecţii le of the doctor, and one of the observations which amused me the most came from the chief architect acoperă cu iederă. who argued that the difference between an architect A doua zi a continuat cu prelegerea despre and a doctor is that while the doctors cover their arhitectura bionică a lui Rosa Cervera şi Javier Pioz. errors with earth, the architects cover them with ivy.

A urmat să ia cuvântul Glenn Murcutt din Australia, care a vorbit despre stilul arhitectural al caselor din The second day continued with a lecture about Papua Noua Guinee, aflată la nord de Australia. După the bionic architecture of Rosa Cervera and Javier Pioz. pauza de prânz, a urmat redactorul şef al revistei Glenn Murcutt from Australia was the next to take the „Arhitectura 1906”, care a explicat cel mai bine rolul floor and he spoke about the architectural style of unei reviste: acela de a informa, încânta cititorul şi de the houses in Papua New Guinea, north of Australia. a prezenta un crez comun.

After lunch, followed the chief editor of the magazine “Architecture 1906” who gave the best explanation of M-am întors cu o perspectivă nouă asupra the role of magazines: to inform, delight the reader arhitecturii, mai ales că am intervievat doi arhitecţi and to present a common belief. minunaţi, domnul arhitect Juhani Pallasmaa din Finlanda şi autorul aeroportului Charles de Gaulle, I came back with a new perspective on domnul Paul Andreu. Odată cu vizitarea convenţiei architecture, especially since I interviewed two ROCAD, s-a închegat şi mai bine legătura dintre artă, wonderful architects, Mr. Juhani Pallasmaa from ştiinţă şi creativitate.

Finland and Mr. Paul Andreu, the architect of the Charles de Gaulle airport. The link between art, science and creativity became stronger with the visit Cezara Miclea at the ROCAD convention.

Fotografii asigurate de autor

Photos provided by the author

INTERVIEW | 65

Interviu cu Juhani Pallasmaa Interview with Juhani Pallasmaa

Interview made by/ Interviu realizat de Cezara Miclea Traducere de Andra Irina Porumbeanu

Cezara Miclea: Ați avut suficient timp să vă Cezara Miclea: Did you have enough time to familiarizați cu arhitectura din București? Ce părere get familiar with the architecture from Bucharest? aveți de stilul ei?

What do you think of its style?

Juhani Pallasmaa: Ei bine, sunt pentru a doua oară în București și cred că am văzut mai multe la prima vizită. Am fost destul de impresionat de bogăția orașului, de stratificarea arhitecturală și istorica, așa că m-am întors cu drag. Sunt destul de impresionat de orașe cu diferite zone culturale.

Juhani Pallasmaa: Well, I’m here for the second time and I saw perhaps more of Bucharest the first time. I was quite impressed by the richness of the city, it’s architectural and historical layering, so I gladly returned. I am quite impressed by cities which have different cultural areas.

C.M.: Începutul carierei dumneavoastră a fost influențat de raționalism, un derivat al umanismului, doctrină care a afectat orientarea socială a țărilor occidentale încă din antichitate. Neagă existența divinității și a armoniei universale. Cu toate acestea, ați creat un tip de casă, intitulat Moduli 225, ce adoptă principiile armoniei universal cu împrejurimile natural și nu afectează mediul. Vă rog spuneți-mi în ce măsură pot intra clădirile din zilele noastre din nou în contact cu natura?

C.M.: Your early career was highly influenced by rationalism, which is derived from humanism, a doctrine which affected the social orientation of Occidental countries since ancient times. It denies the existence of divinity and universal harmony.

However, you created a type of house entitled Moduli 225, which embraces the principles of universal harmony with the natural surroundings and it does not affect the environment. Please tell me what are the chances for the nowadays buildings to get in touch with nature again?

J.P.: Ei bine, sunt multe feluri în care un om poate intra în legătură cu natura. Eu vin dintr-o țară europeană cu numai 5 milioane de locuitori deci suntem în permanent contact cu natura. . Eu însumi mi-am petrecut copilăria la o fermă micuță așa că am crescut cu natura. Natura este foarte importantă. De fiecare dată când sunt obosit sau deprimat, merg o jumătate de oră prin pădure și totul este în regulă.

Am studiat modul de construcție la animale încă din copilărie. Natura este pur și simplu plină de miracole.

Cu cât știi mai multe detalii legate de fenomene microscopice, cu atât natura devine mai miraculoasă, așa că eu cred de multă vreme că doar studiul naturii poate supraviețui omenirii și ne poate învăța umilință.

J.P.: Well, there are many ways of being in relation with nature as a human being. I come from a country from Europe of only 5 million people, so we are constantly in contact with nature. I myself grew up on a small farm when I was a young boy, so I have grown with nature. Nature is very important.

Whenever I’m tired or depressed for something, when I walk to the forest for half an hour, everything is ok.

I have studied animal building behavior since my childhood. Nature is just full of miracles. The deeper you know details at microscopic phenomena, the more miraculous nature becomes, so my belief has been for a long time that only studies of nature can

66 | INTERVIEW Avem nevoie de umilință.

C.M.: Aveți un tip preferat de adăpost creat de animale?

J.P.: Pentru mine, poate cel mai miraculos exemplu este sistemul de ventilare a aerului din cuibul termitei dar aproape orice structură făcută de animale pe care o studiezi este de necrezut. Cel mai remarcabil lucru care ar trebui să ne pună pe gânduri este că pe măsură ce animalele se apropie de ființele umane din punct de vedere biologic, avem mai puține de învățat din punct de vedere arhitectural. Arhitecții ar trebui să observe insectele.

C.M.: Un celebru filosof român, pe nume Mircea Eliade, spunea că spiritualitatea ar putea fi dobândită fie prin educație, instinct ori prin revelație. Care dintre acestea este mai interesantă pentru dumneavoastră și de ce?

JP: Oricine are capacitatea de a vedea se confruntă obligatoriu cu o dimensiune spirituală.

Este suficient să te uiți la cer într-o noapte înstelată ca să înțelegi că există o lume a spiritului. Cred că dimensiunea spirituală provine, fie din cunoștințe fie din convingeri. În cazul meu, aceasta rezultă din încercarea de a obține cunoștințe. Cu cât citesc mai mult și experimentez cu atât mai puternică devine credința mea în existența spirituală.

CM: Gândiți-vă la 3 cuvinte care ar descrie legătura dintre artă și arhitectură.

J. P.: Existența umană a arhitecturii și artei. Ele exprimă atât cum este să fii o ființă umană în această lume, cât și frumusețe. Nu sunt sigur dacă există ceva care leagă cele două zone. Și aș spune, de asemenea spiritualitatea, înțelegerea că totul are odimensiune mentală, în plus față de dimensiunea sa materială.

survive mankind and also studies of nature can teach us humility. We need humility.

C.M.: Do you have a favorite type of shelter created by the animal?

J.P.: For me, perhaps the most miraculous example is the termite nest’s air conditioning system, but almost any animal structure that you study is just unbelievable. The most remarkable thing that should make us think is that the closer you become to the human beings in biological terms, the poorer the animals are for us as architects. The architects should learn from insects.

C.M.: A famous Romanian philosopher called Mircea Eliade said that spirituality could be achieved either by education, instinct or revelation. Which one of these is the most appealing to you and why?

J.P.: Anyone who has the capacity to see is necessarily confronted with some spiritual dimension.

You just need to look at the sky on a starry night and you cannot avoid understanding that there is a world of spirit. I think that the spiritual dimension arise either from knowledge or belief. In my case, it arises from trying to obtain knowledge. The more I read and I experience things, the stronger my belief in spiritual existence becomes.

C.M.: Think of 3 words which would describe the connection between art and architecture.

J.P.: Human existence of architecture and art. They express how it feels to be a human being in this world, and then beauty. I’m not sure if there is something that connects the two areas. And I would also say spirituality, the understanding that everything has a mental dimension in addition to its material dimension.

INTERVIEW | 67

Interviu cu Paul Andreu Interview with Paul Andreu

Interview made by/ Interviu realizat de Cezara Miclea Traducere de Andra Irina Porumbeanu

Cezara Miclea: Ați avut suficient timp să vă Cezara Miclea: Did you have enough time to familiarizați cu arhitectura din București? Ce părere get familiar with the architecture from Bucharest? aveți de stilul ei?

What do you think of its style?

Paul Andreu: Din păcate, am venit ieri și mă întorc mâine dimineață, așa că este o vizită foarte scurtă. Am mai fost în București cu mult timp în urmă, înainte de revoluție, dar nu-mi amintesc prea multe legat de clădirile sale.

Paul Andreu: Unfortunately, I came yesterday and I go back tomorrow morning, so it is a very short visit. I went to Bucharest a long ago, before the revolution, but I don’t remember much of its buildings.

CM: Aveți evenimente similare ROCAD în C.M.: Do you have any similar events like ROCAD Franța? Cum sunt receptate de public? in France? How are they received by the public?

PA: Nu, nu chiar la fel, dar am fost în multe țări cu astfel de evenimente. Am participat în America de Sud și în Japonia. Este foarte frumos să organizezi astfel de evenimente. Mai întâi de toate, aceasta este o oportunitate de a îți prezenta munca. Cred că seamănă cu deschiderea unei ferestre, în special pentru studenți. Doar nu le oferi cunoștințe; le au deja de pe Internet. Este frumos să direcționezi pasiunea cuiva, să deschizi fereastra pentru ei. După aceea, ei pot decide dacă le place, mai mult sau mai puțin. Și ei știu cum să învețe mai mult. Acesta este scopul acestor întâlniri.

P.A.: No, not exactly the same, but I went to many countries with such events. I participated in South America and in Japan. It is very nice to organize such events. First of all, it is an opportunity to present your work. I think that it is like an opening window, especially for the students. It’s not like giving them knowledge; they already have that on the Internet.

It is nice to direct the passion of somebody, to open the window for them. After that, they can decide if they like it, more or less. And they know how to learn more. This is the purpose of these meetings.

C.M.: Which project from which country did CM: La ce proiect din ce țară v-a plăcut cel mai you enjoy to work at the most? mult să lucrați?

P.A.: The projects are like your children, you like PA: Proiectele sunt precum copiii, îți plac toate. them all. You don’t choose between your children.

Nu faci diferențe între copiii tăi. Chiar dacă ai avea o Even if you had an idea, you wouldn’t say it. idee nu ai spune-o.

C.M.: What are the main sources of inspiration CM: Care sunt principalele surse de inspirație to you when you create sketches for new buildings? atunci când realizați schițe pentru cladiri noi?

P.A.: I’d like to know. Frankly, I don’t know. At PA.: Aș dori să știu. Sincer, nu știu. La început că the beginning I make sure that I found something am găsit ceva care să mă inspire, și apoi notez asta. that inspired me, and then I write it down. But there is Dar nu există nici o regulă, nici o metodă. Desenez no rule, no method. I draw until I am convinced that până când sunt convins că asta este soluția posibilă. this is the possible solution. That is all that I do.

Asta este tot ce fac.

68 | INTERVIEW

Interviu cu Constantin Iftime Interview with Constantin Iftime Interviu realizat de Cezara Miclea Translated by Ruxandra Măcărescu

Pe scriitorul, poetul şi jurnalistul Constantin Iftime îl cunosc de aproximativ doi ani. Frecventează aproape în fiecare zi Biblioteca Universitară Carol I, unde merg şi eu să studiez. Vesel şi întotdeauna dispus să împărtăşească o anecdotă din viaţa sa cu tine, interviul luat domnului Iftime a reprezentat un must-have în paginile revistei de artă şi cultură Art Out. Asemeni aerului autentic de dandy al dlui Iftime, vă invit la o lectură în acelaşi stil.

I have known the writer,poet,and journalist Constantin Iftime for approximately two years. He goes to The Universitary Library Carol I,where I also go to study. Cheerful and always willing to share an anecdote of his life with you,the interview taken to Mr. Iftime turned out to be a must-have through the art and culture pages of Art Out Magazine. With the authentic dandylike mood of Mr.Iftime, I invite you to a piece of reading written in the same style.

Cezara Miclea: Ce rol a jucat literatura în viaţa dumneavoastră?

Cezara Miclea: What part has literature played in your life?

Constantin Iftime: Eram în şcoala generală, prin clasa a VII-a, când am optat pentru literatură. În satul meu natal aveam un profesor de literatură care voia să mă facă scriitor. Periodic mă întreba dacă vreau, căci constatase - cum ştia el? - că am talent. Într-un sat în care nu era lumină electrică, venise acest profesor, cu filologia terminată şi student la filozofie. De altfel, un om foarte violent, cred, nefericit. Îmi dădea cursuri de istoria filozofiei pe foi bătute la maşina de scris, iar

Constantin Iftime: I was in secondary school, in the seventh grade -I believe- when I chose literature. In my native village,there was a teacher of literature ,who wanted to make a writer of myself.

He regularly asked me if I wanted to, as he had noticed – how could he tell? – that I had talent.

In a village without electric lightning, there had arrived this teacher graduating from philology and studying philosophy. Therefore a very violent

INTERVIEW | 69 eu le citeam dimineaţa înainte de a merge la şcoală.

Atunci aveam mintea limpede. Aşa am început să citesc intens. Am început cu proza romantică, pe teme istorice, Dumas şi Walter Scott mai ales, dar cel mai mult m-am desfătat cu realiştii, de la Dickens şi Conrad la Jack London, de la Balzac la Maxim Gorki, totul într-un amestec febril. La un moment dat am crezut că Maxim Gorki e cel mai mare prozator, cum cred acum despre Lev Tolstoi. În clasa a VIII-a am fost abonat la revista de literatură pentru tinerii scriitori, „Luceafărul”. În liceu abia am ajuns la farmecul de moarte al prozei psihologice minore. Nu e vorba încă de Proust. Dostoievski, mult mai târziu, m-a lecuit de rafinamentele francezilor. Am început să scriu atunci romane de la 15 ani. Am continuat cu proza, în liceu fiind premiant la concursul şcolar „Tinere condeie”.

Pot spune că am fost un autodidact şi atunci, căci nu mai credeam în profesorii de literatură. Eu aveam o problemă cu limba: elaboram greu, aveam emoţii foarte puternice şi de multe ori nu primeam nota care mă satisfăcea. Asta mă complexa. Am vrut să dau la filozofie atunci şi-mi trebuia o adeverinţă că am deţinut funcţii în UTC. Aşa că am dat examen la Politehnică. Debutasem în reviste literare cu poezie deja. În timpul facultăţii am stat mult la Biblioteca Universitară din Iaşi. Citeam tot timpul. Aşa am devenit aproape un cititor profesionist. Ca şi acum.

De 14 ani, sunt zilnic de la prima oră până la sfârşitul programului, la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti.

man,unhappy,I believe. He gave me courses of philosophy’s history on typed papers, and I would read them in the morning, before going to school.

My mind was clear at the time. And so I started to read intenssively. I began with the romantic prose on historical themes, Dumas and especially Walter Scott, but my delight were by far the realists , from Dickens and Conrad to Jack London,from Balzac to Maxim Gorki,all in a fervnt mixture. At a certain point, I thought Maxim Gorki to be the gratest writer, as I do now of Lev Tolstoi. In the eighth grade, I suscribed to the young writers magazine, The Evening Star. Barely in high school, I got a sense of the deathlike charm of minor psychological prose. And here I am not talking about Proust yet. Much later, Dostoievki was the one who healed me of the French refinements. I began writing novels then, since my fifteens. I went on with the prose, being prized in the high school contest Juvenile Inks. I can still say I was an autodidact back then, as I did not believe in teachers of literature. I had a problem with language, I speculated difficultly,I was extremely nervous, and I did not often get the mark to satisfy me. That was my complex. I speculated difficultly,I was extremely nervous, and I did not often get the mark to satisfy me. That was my complex.I wanted to enrol in philosophy, and I needed a legal proof of my owning functions in UTC. So I sit the exam for the Polytechnic.

I had already debuted with poetry in literary magazines.Throughout univrsity,I have stayed a lot in The Universitary Library of Iași I read all the time. That was how I have almost become a professional reader.

C.M.: Cum a început deschiderea spre poezie As I am now. For 14 years, I have been here every day, a lui Constantin Iftime, proza fiind primul gen literar from the early hours to the end of the schedule,at The către care aţi aspirat pentru prima oară?

Central Universitary Library of Bucharest.

C.I.: Am scris proza la început cum scriu toţi cititorii. Aventurile vieţii, pe care mi le refulam, Cezara Miclea: How did Constantin Iftime’s încercam să le descriu acolo. Apoi au ieşit la iveală marile complexe. La mine a fost de la început openness to poetry occur, prose being the first literary problema limbajului, în ce fel să scriu sau în ce fel să genre to which you initially aspired? vorbesc. Aveam cuvintele, dar nu găseam de pe ce Constantin Iftime: I wrote prose at the poziţie să vorbesc. Am fost un revoltat ascuns, dar la begining, as all readers do . My supressed life început mă temeam ca să mă arăt astfel. Ţin minte că am renunţat la douăzeci de ani să scriu poezie pentru adventures were what I was trying to there.Then,big că parcă scriam ca toţi. În comunism ne erau permise complexes came out.I had the language problem doar simulări de revolte. Nu descoperisem aventura from the very begining, what way to write or what modelor literare. Intuiam că trebuie să mă conectez la way to speak.. I was a hidden revoltee, but I initially marile mode ale timpului, care în anii ‚80 veneau încet- feared of showing myself differently. I remember încet şi la noi. Textualiştii, cum li se spune celor care giving up writing poetry for 20 years,as it seemed to au debutat în acea perioadă, o rup cu tradiţia poeziei me I was writing like anyone else. In comunism,we moderne de la noi, care fusese deja recuperată prin were only allowed to have simulations of revolts. generaţiile ‚60 sau ‚70. Aşa începe, cred eu, poezia I had not yet discovered the adventure of literary aşa-zisa actuală. Am putea spune că am trecut în patterns. I felt I had to connect to the big time trends postmodernitate şi noi. După ‚90, poezia actuală s-a ,which during the 80’s ,had slowly started to come

70 | INTERVIEW to us as well. Textualists, as the debutants of that period were called, broke the tradition in the modern poetry we had, which the 60’s-70’s generations had already regained.. This is how, I think, the so-called actual poetry starts. You could say we have also gone through postmodernism. After ‚90, current poems have adjusted to the language textualists use, wether it got more relaxed or pigmented with elements of peripheral language: argot,intimacy,sex,religion etc.

The novelty has been great,in the way poetry directly speaks of life. Of course, it’s not worth making an essay here,but neither this direction came to an end. There has been quite a lot of howling,and when howling, the song notes get more simple.

Cezara Miclea : Among the works you have written, which is your favourite and why? tot raportat la limba textualiştilor, fie au mai relaxat-o, fie au pigmentat-o cu elemente de limbă periferică: argou, intimitate, sex, religie ş.a. Noutatea a fost mare în felul cum poezia vorbeşte direct despre viaţă.

Criticii vorbesc de o reontologizare a poeziei. Sigur, nu-i cazul să facem un eseu aici, dar şi această direcţie nu a mers până la capăt. S-a urlat cam mult, iar în urlet notele cântecului sunt simple.

C.M.: Dintre operele scrise de dumneavoastră, care este preferata şi de ce?

C.I.: Întotdeauna mă bucur de noile căi ce mi se deschid, ca şi ceea ce mi se oferă pe drum.

Cred că sunt un om al călătoriilor. Aici vorbim de călătorii în câmpul meşteşugului literar. Ceea ce am de spus, de trăit, ca stare sau sentiment, a rămas la fel ca la 20 de ani. Poetul e mereu un întârziat. E un adolescent perpetuu. Noutatea vine din cum spui.

Fiecare sensibilitate se aşează într-o anume poziţie faţă de ceilalţi. Contează dacă ai curajul să te aşezi acolo. Poate fi ceva provocator şi pentru tine şi pentru ceilalţi. În asta constă curajul în poezie. Este ceva la limită, între liniştea împăcării, care ţine de umilitate şi zgomotul lumii, căci trebuie să te aşezi în locul vizibilităţii maxime. Orice poet ştie când este preţuit, când este vizibil. Ideal ar fi să scrii ca şi cum nu te-ar interesa acest lucru. E greu să ai un asemenea curaj.

Acum caut să scriu poezii pe tema naturii şi a satului.

Citesc anticii şi mă uimesc enorm. Au o limbă enorm

Constantin Iftime: I always rejoice the new paths lying before my eyes and the things I get on the way. I think of me as a man of journey. And here it’s not about travelling in the field of literary working.

What I need to say, live,as a state or sentiment is the same as when I was 20. The poet is always late.

He is a perpetous adolescent. New things come from how you tell them. Each sensitivity stands in a certain position twoards the other people. Having the courage to stand there is what matters. It may be something challenging both for you and the others.

This is what courage means to poetry. It is something in between,the silence of recouncilation,which requires humility,and the noise of world,for you have to take the maximal visibility seat. Any poet knows when he is valued,when he is visible. It would be ideal to write as if it did not interest you. It is difficult to have such courage. Now I seek to write poems on the theme of nature and village.I read the antigues and I am extremely astonished. They have an exceedingly powerful language. Then, they sit in the right position twoards themselves,the one which we have lost. They have something of what is said to be the man of inception. Now we only think of the adventure of steping into a child’ shoes. Perhaps for such reason, many themes of our literature link to the tragedy of losing childish naiveness,with feelings and histories,not of innocence in general. Antiques have a sort of maturity,similar to a complete soul,unworried about the concience of modernity. I try,as I said,to recreate an adventure,the one of modern,of the actual human, on the nature’ stage. I enjoy small

INTERVIEW | 71 de puternică. Apoi se aşează într-o poziţie corectă, corectă cu ei înşişi, din care privesc sau simt, poziţie pe care noi am pierdut-o. Au ceva din ceea ce se spune a fi omul începutului. Noi ne gândim acum doar la aventura de a intra în pielea copilului. Poate de aceea multe teme din literatura actuală de la noi ţin de tragedia pierderii naivităţii copilăreşti, cu simţăminte şi istorii, nu a inocenţei la general. Anticii au maturitate asemănătoare cu un suflet întreg, nemăcinat de conştiinţa modernităţii. Încerc, cum am spus, să redau o aventură modernului, a omului actual, pe scena naturii. Mă bucur de micile reuşite ca Ahile, care odată, la furie, măcelărise turme de oi în care îşi vedea duşmanii. E problema de a vedea altceva şi de-a avea curajul de a fi întreg în acele fantasme.

C.M.: Când ştiţi că aţi scris un text sau o poezie bună?

C.I.: În zilele în care-mi iese parcă mereu cânt.

Nu-ţi mai pui atâtea întrebări dacă faci bine sau nu. Ai starea de bine. Aventura se petrece la nivelul limbajului de-acum. Nimereşti tonul potrivit al cântecului tău.

La limită, poezia poate fi şi o bolboroseală de cuvinte.

Cuvintele vin pe fire nevăzute ca portativele notelor muzicale. Cuvintele se ţin de fire foarte puternice între ele. Fiecare poet inventează o limbă. Pentru asta îţi trebuie un antrenament continuu, cum face un gimnast. Citeşti şi-ţi reglezi fluxul de cuvinte, cum spuneau suprarealiştii, care au avut unul din cele mai tari programe de a te manifesta într-un fel, fie în literatură, fie în artele plastice. Bine, nu pot spune că rezultatele sunt pe potriva programului. Dar toată arta modernă, în care încă ne aflăm, ţine de tensiunea conştiinţei. La artist e vorba de conştiinţa esteticului.

Astăzi avem şi o estetică uriaşă a urâtului. Cred că poetul actual cam la ea se raportează cel mai mult.

C.M.: Care sunt tabieturile dumneavoastră atunci când compuneţi text sau poezie?

C.I.: Trebuie să scap de treburi cotidiene. E greu de scris altfel. Acum scriu foarte bine în orice mediu, în gară, în baruri. Cel mai mult contează în ce relaţie mă aflu cu cei pe care-i iubesc. Eu sunt om slab şi mă umplu cu sentimentele celor cunoscuţi, nu mai vorbesc de cei pe care-i iubesc. Scriu bine cu pixuri care alunecă bine şi au o urmă foarte subţire. Mă enervează sau mă irită grafia scrisului meu, atunci

achievements like Achilles,who,in rave,once killed sheep flocks among which he saw his enemies. It is a matter of seeing something else and of having the courage to be entire with those ghosts.

Cezara Miclea: When do you know you wrote a good text or poetry?

Constantin Iftime: The days I always feel like singing.You stop questioning yourself so much if you do it right or not.You are in a good mood. The adventure occurs in language from now on. You get the right tone of your song. To the limit, poetry can also be a babbling of words. Words come on invisible wires,like the staffs of musical notes.Words hang on very powerfully connected wires. Every poet invents a language. For that you need intenssive training, just like a gymnast. You read in order to set your flowing of words,as the surrealists,who had one of the best programmes of self-manifestation,wheter in literature or plastic arts. Well,I cannot say the results have confirmed to the programme. But the whole

72 | INTERVIEW când este prea regulată. Când scriu pe calculator, mă obsedează cum oscilează lungimile versurilor, vreau să-mi dea imaginea tumultului sau a liniştii.

Când citesc, îmi vine repede să scriu. Lectura e un fel de pauză. Când mai fac mişcare fizică, între eforturi abrupte, mă las pe o saltea şi adorm brusc câteva momente. Apoi mă trezesc foarte încărcat. Nu pot porni la scris fără să beau la început o cafea. Tot un fel de pauză. Scriu mereu cu o muzică nu numai în creier, dar şi în urechi. Apoi îmi vine greu să o opresc. Mai am şi alte ciudăţenii, dar nu vreau să te sperii.

modern art, in which we still find ourselves gets to the tension of conscience. For an artist, it comes to the conscience of the aestethic. Nowadays, we even have a huge aestethic of the grotesque. I think the actual poet tends to report mostly to it.

Cezara Miclea: What are your habits when writing a text or a poem?

Constantin Iftime: I need to get rid of mundane stuff. Otherwise,it is hard to write. The most important is my relationship with the ones I love. I am a fainhearted man and I fill myself with feelings of the ones I know.

C.M.: Ce tensiuni intrinseci iubirii faţă de Now I write well in any environment,at the literatură v-au influenţat în a continua opera începută railway station,in pubs. I write well with pens that leave în „Vreau altă realitate, Artă, Merg pe mâna ta”, în volumul ce urmează a fi lansat, „Elefantul de câmpie”? a slender trace. It is the script of my handwriting that annoyes or irritates me, when it is too regular. When C.I.: Primul titlu spune clar ce vreau. Adică, în I write on the computer,I am obsessed with how line acea carte propun o altă realitate în viziunea artistică. lengths osciliate,I want them to picture me the image A fost făcută ca o carte polemică. Chiar foarte dură. of tumult and silence. When I read, I presently feel like Mă raportez la poezia de grup. Acolo am fost foarte writing. Lecture is a kind of breaktime. When I get to personal, ca reacţie la masificarea vocilor. Apoi, make physical movement,between abrupt efforts,I lie am încercat să propun o limbă aparte. E o limbă a down on a mattres,and suddlenly fall asleep for a few zgomotului, a plonjării repetate, a ruperii realităţii moments.Then,I wake up very resourceful. I cannot cotidiene în bucăţi atât de mici încât e greu s-o mai get down to write,whithout drinking some coffee at recompui. Totul a fost făcut urmând regula artei. Am first. Again,a kind of breaktime. I always write with mers pe mâna artei meşteşugite. Acum ar trebui music,not only in my head,but also in my ears. Then,I să adaug că e o artă greu de gustat. Le-am dat find it hard to stop it. I have other odds,but I don’t cititorilor ceva care poate produce indigestie, dar want you to get scared. starea produce şi atitudinea de a o lua de la capăt, cu forţe proaspete. Cuvintele dau mereu senzaţia de forţă. „Elefantul de câmpie” e un fel de cal troian.

Cezara Miclea : What intrinsic tensions of the În burta lui bag viziuni noi poetice. Fac şi o trecere literature love begun in “I want another reality, Art, I în revistă, în câteva aluzii, a unor viziuni din poezia trust your hand” are found in the volume going to be modernă. Trimit, mai ales, la americani. Cred că în released as în volumul ce urmează a “The elephant continuare limba noastră poetică trebuie forţată of plain”? spre obiectualizare. Obiectualizare, de la obiecte Constantin Iftime: The first title says clearly pe care trebuie să le evoce cuvintele, cu o secţiune what I want. I mean, in that book I propose another consistentă. reality in the artistic vision. It was made as a book of polemic Even a very tough one. I report myself C.M.: Cum aţi prezenta generaţia din care faceţi to the group poetry. I was very personal there,as a reaction to the voices turning into masses.Then,I parte? tried to come up with a particular language. It is a C.I.: Eu practic fac parte din generaţia ‚90, după language of noise,of repeated plunging,of breaking vârstă. Ca atitudine, vreau să cred că sunt post-actual. casual reality in such small pieces,that it gets hard to Încerc să trec dincolo de gusturile ultimilor zece ani recompose. Everything was made by the rule of art. I din poezie. Limba devine mai complexă, asimilează trusted the hand of shifted art. Now I should add that ce este actual, dar a trecut prin elaborarea lecturilor it is a difficult to taste kind of art.I gave my readers

INTERVIEW | 73 lungi. Nu se mai poate azi scrie fără o lectură prin care să-ţi arzi toate copilăriile. Eu am fost, ca adolescent, în câteva tabere de creaţie literară şi-mi dau seama că există o poezie a acestei vârste, care poate merge până mai târziu, ce are ceva constant. O asemenea poezie trebuie bătută mai târziu cu vergile, care înseamnă învăţarea meşteşugului, ca produsul să scape de păduchii sau insectele care nu se văd. Altfel, insectele astea îi mănâncă urzeala mai târziu.

C.M.: Care sunt punctele avute în comun între politică şi proză? Care sunt deosebirile?

C.I.: Acum mă pregătesc de un roman şi caut să găsesc poziţia din care voi vorbi. Eu nu cred că pot vorbi în proză, unde trebuie să fii de o coerenţă comună, fără a nu mă raporta la relaţia mea cu realitatea. Aici intră în primul rând în vedere realitatea politică. Voi încerca să urmez exemplul prozatorilor premoderni, care încercau să vorbească despre realităţi fără a mai complica lucrurile în spaţiul psihologic. Aceasta a fost un spaţiu extraordinar de mult exploatat de scriitorii secolului XX. Flaubert îl anunţa deja la sfârşitul secolului lui. Şi atunci cred că trimiterile la social, la politic, ca orizont larg dar de bază, nu poate fi ocolit.

Sigur, acum se pune problema ce fel de mijloace artistice folosim. Va conta mult construcţia. Nu mai ţine nici construcţia rigidă.

Fotografii publicate cu acordul lui Constantin Iftime

something that can cause indigestion,but the state stirs the atittude of starting again with new forces.

Words always give you the sensation of force. „The Elephant of plain ” is a sort of Trojan horse. I stuff his stomac with new poetic visions. I bring up things ,a make a few allusions of modern poetry. I particularly get to the Americans. I continue to think that our poetic language has to be forced to objectification.

Objectictification, from objects that the words have to evoke,with a consistent section.

Cezara Miclea: How would you present the generation you are part of?

Constantin Iftime: I am basically part of the 90’s, by age. By atittude,I want to think I am postactual. I try to get beyond the tastes of the last 10 years of poetry. Language becomes more complex.

It assimilates what is actual, but it’s been through the elaboration of long lectures. Today,you cannot do writing without having a lecture to burn all your childsh ideas. As a teenager,I went to some literary creation camps and I’ve noticed there is a poetry of this age,that can still work later on,that is something constant. Such poetry will later on have to be beaten up with willow twigs,which means learning the trade,in order for the product to escape of the lice and insects we cannot see. Otherwise,these insects will eat away its warp.

Cezara Miclea: What points do politics and prose have in common? What are their differences?

Constantin Iftime: Now I am preparing for a novel,and I am looking for the right position to speak.I don’t think I can talk in prose, where you have to be of a common coherence, without not reporting myself to my relationship with reality. Firstly, here is political reality that gets into the view. I will try to follow the postmodern writers’example, who tried to talk about realities,without complicating things in the psychological area. That was an extraordinary space,long explored by writers of the XX century.

Flaubert wa already announcing it at the end of his century. And then, I believe social,political allusions as a wide,but basic horrizon cannot be ignored. Of course, now we wonder what artistic ways to use.

Construction will mean a lot. The rigid construction doesn’t work anymore.

74 | INTERVIEW

Interviu cu Simone Scafi: „Diferenţele sunt forţa noastră” Intervista con Simone Scafi Interviu realizat şi tradus de Bîrdan Ana-Maria

C

u ocazia serbării zilei naţionale a Italiei, stăm de vorbă cu Simone Scafi, profesor de limbă şi cultură italiană la Universitatea din Torino. Privim către prima capitală a Italiei, vorbim despre cultura şi identitatea italienilor, despre cum este privit multiculturalismul în unul dintre cele mai dezvoltate oraşe europene.

Alpii, care străbat transversal nordul Italiei şi lanţul Apeninilor, care se desfăşoară longitudinal, sunt un prim factor care separă poporul italian, determinând o diversitate culturală impresionantă. Simone Scafi susţine că această diversitate este caracteristica principală a italienilor şi în acelaşi timp, forţa care îi leagă. Ne eliberăm de stereotipuri şi privim o imagine reală a Italiei.

I

n occasione della festa nazionale d’Italia, parliamo con Simone Scafi, docente di lingua e cultura italiana all’Università di Torino. Guardiamo verso la prima capitale d’Italia, parliamo della cultura e dell’identità degli italiani e come viene percepito il multiculturalismo in una delle grandi città dell’Europa.

Gli Alpi che attraversano il nord d’Italia e la catena degli Appenini sono il primo fattore che separa il popolo italiano, portando ad una diversità culturale impressionante. Simone Scafi sostiene che la diversità è la caratteristica principale degli italiani e allo stesso tempo, la forza che li tiene uniti. Ci liberiamo dagli stereotipi e guardiamo la vera immagine d’Italia.

I

n questo numero parliamo con Simone Scafi, docente di lingua e cultura italiana all’Università di Torino. Guardiamo verso Torino, la prima capitale d’Italia, parliamo dell’identità degli italiani e la loro cultura, come viene vista e vissuta la multiculturalità in una delle città italiane con la maggiore diversità.

INTERVIEW | 75 Ana Bîrdan.: Stimate Domnule Profesor Simone Scafi, mă bucur că putem discuta, chiar dacă de la distanţă, după trei ani de când Italia sărbătorea 150 de ani de la unire. Cum aţi descrie oraşul Torino, prin ce a atras atâta timp şi continuă să o facă?

Ana Bîrdan: Gentile professore Simone Scafi, è un piacere sentir La anche a distanza, dopo tre anni, da quando si festeggiavano 150 anni dall’unificazione del Paese. Come descriverrebbe la città di Torino e qual è il suo fascino?

Simone Scafi: Mă bucur că ne reauzim şi că putem colabora pe marginea unor teme care, acum mai mult ca niciodată, sunt fundamentale pentru Italia şi pentru dezvoltarea în sens european. Poporul italian nu este unul omogen, prezintă diferenţe lingvistice şi culturale însemnate, de la o regiune la alta, de la nord la sud, de la est la vest, până şi de la un cartier la altul. Cred că cea mai mare problemă a Italiei este lipsa unei identităţi naţionale specifice şi adevărate din punct de vedere lingvistic, cultural, social şi economic. Fiecare regiune se distinge în bine şi în rău de celelalte, diversitatea este paradoxal unicul ţesut adeziv care ne ţine laolaltă. Torino se distinge de restul oraşelor italiene prin multe aspecte. Unul dintre numeroasele deosebiri este eleganţa şi afirmarea estetică a arhitecturii străzilor, palatelor şi pieţelor.

Ce-i drept, cea mai mare parte a filmelor regizate în Italia au loc între Torino şi Roma. Torinezii par oameni reci, distanţi, dar cu timpul şi cu ceva răbdare, se schimbă sau poate devine obişnuinţă. Există o zicală care spune „piemontezul este prefăcut şi educat”, proverb care era valabil mai degrabă înainte de valul imigraţiei din anii ’70, ani în care întregul oraş a fost copleşit de venirea italienilor meridionali pentru a lucra la faimoasa FIAT, cunoscută în lume prin bune şi rele. Familia mea aparţine acestui val care a ajuns în Piemont pentru a-şi găsi un loc de muncă şi care cu timpul a devenit de-a locului, păstrându-şi, cu toate acestea, rădăcinile vii. Acesta este unul dintre punctele forte ale oraşului, capacitatea de a accepta şi de a integra persoane a căror limbă şi cultură se deosebesc semnificativ; acelaşi lucru a avut loc ulterior (la nivel numeric mai restrâns) cu imigranţii (lucru care se petrece în continuare). Torino este în continuă mişcare şi cred că acest aspect îl face un oraş tot mai viu şi internaţional, departe de a fi un oraş provincial.

Simone Scafi: Ciao Ana, è un piacere avere tue notizie e poter collaborare con te all’approfondimento di temi che mai quanto ora sono fondamentali per l’Italia e per lo sviluppo in senso europeo. L’Italia è un Paese disomogeneo, presenta notevoli differenze linguistiche e culturali da regione a regione, dal nord al sud, da est a ovest ed addirittura da quartiere a quartiere. Credo che il problema più grande dell’Italia sia la mancanza di una vera e propria identità nazionale, linguistica e culturale, sociale ed economica. Ogni regione si distingue nel bene e nel male dalle altre e questo è l’unico paradossale collante che ci tiene insieme, le differenze. Torino si distingue in Italia per molti aspetti, uno fra tanti l’eleganza e la cortesia estetica delle vie, dei palazzi e delle piazze. Infatti la maggior parte dei film italiani e stranieri vengono girati fra Roma e Torino. La gente di Torino appare fredda, distaccata ma con il tempo e con pazienza si trasforma o forse ci si abitua. C’è un detto popolare che dice „piemontese falso e cortese”, un proverbio che trovava maggiori riscontri prima del periodo della grande immigrazione, gli anni ’70, anni nei quali la geografia torinese è stata completamente sconvolta dall’arrivo di immigrati dal sud per lavorare alla FIAT, famosa nel mondo nel bene e nel male. La mia famiglia fa parte di questa ondata che è arrivata in Piemonte per motivi di lavoro e che nel tempo è diventata torinese (pur mantenendo la proprie radici vive). Ecco questo è una delle forze della città, la capacità che ha avuto di digerire ed integrare persone così diverse per lingua e cultura; stessa cosa è accaduta successivamente (con numeri meno importanti) con gli immigrati stranieri (ed ancora sta succedendo). Torino è in continuo movimento e tale condizione, secondo me, rende la città più viva, più internazionale e meno provinciale.

A.B.: Ce este specific culturii italiene şi cum o percep studenţii străini cu care intraţi în contact?

A.B.: Cosa pensa che sia tipico per la cultura italiana e come viene percepita dagli studenti stranieri che incontra?

S.S.: Trebuie să spun, înainte de toate, că studenţii străini percep cultura noastră pe baza unor stereotipuri culturale şi modele transmise de televiziune, cinema şi muzică, mijloacele care ajung cel mai uşor în străinătate. Am convingerea că televiziunea şi muzica nu reprezintă cu adevărat cultura italiană, ci doar un aspect superficial şi după

S.S.: Premetto che la cultura che viene percepita dagli studenti è basata moltissimo sugli stereotipi culturali e sui modelli che passano attraverso la TV, il cinema e la musica, i veicoli che più arrivano all’estero.

Sono personalmente convinto che la TV e la musica non siano così rappresentativi dell’italianità nella sua completezza ma solo dell’aspetto più superficiale e,

76 | INTERVIEW părerea mea, cel mai puţin interesant. În ceea ce priveşte lumea filmului, subiectul este mai complex.

Premiul Oscar câştigat de Marea Frumuseţe, a trezit atenţia asupra adevăratei stări în care se află Italia, prin evidenţierea defectelor şi a nonvalorilor de care este plină ţara noastră, dar acesta este un alt discurs.

Cultura ţării noastre se bazează pe diversitate şi diferă de la o regiune la alta, de la o clasă socială la alta, de la un profil politic la altul. O caracteristică a ţării noastre este tocmai această coexistenţă mediatică a personajelor ilustre ale culturii italiene (câştigători de premii Nobel, mari scriitori, regizori, dirijori, actori şi muzicieni) şi figurile spectacolelor lipsite de substanţă, care ocupă acelaşi spaţiu, poate chiar unul mai amplu. Italia are o forţă sublimă care se găseşte în istoria sa, în arta, muzica şi teatrul de care dispune, dar de care uităm deseori din superficialitate. În fiecare an, studenţii pe care mă bucur să-i am la curs, se prind de acest lucru şi doar cei mai curioşi reuşesc să perceapă ce însemnă cu adevărat cultura italiană.

a parer mio, meno interessante. Per quanto riguarda il cinema il discorso è più complesso. Il premio Oscar al film “La Grande Bellezza” ha riportato l’attenzione sulla vera Italia e cioè sui difetti e sui valori vuoti che riempiono il nostro Paese, ma questo è un altro discorso. La cultura del nostro Paese è differenza.

Varia da regione a regione, da un ceto sociale ad un altro, da un profilo politico ad un altro. Una delle caratteristiche del nostro Paese è proprio questa coesistenza mediatica tra personaggi illustri della cultura italiana (premi Nobel, grandi scrittori, registi, direttori d’orchestra, attori e musicisti) e figure dello spettacolo di meno spessore culturale che però occupano gli stessi spazi se non maggiori. L’Italia ha una sublime forza che si basa nella storia, nell’arte, nella musica e nello spettacolo ma spesso ce ne dimentichiamo a favore di maggiore leggerezza. Gli studenti che ho il piacere di avere ogni anno a lezione se ne accorgono e solo i più curiosi riescono a trovare la vera italianità .

A.B.: Vorbind de un oraş multicultural, care este perspectiva italienilor asupra diferenţelor culturale?

A.B.: Parlando di una città multiculturale, come vedono gli italiani le diversità culturale?

S.S.: Torino este un caz particular, cum am zis înainte, a învăţat ce presupune integrarea şi toleranţa.

Cu siguranţă mai sunt multe de învăţat, dar Torino este un model pentru multe alte oraşe. N-aş putea spune acelaşi lucru despre toate oraşele Italiei; multe au parcurs un drum destul de anevoios. Integrarea este cu mult mai dificilă când starea economică şi socială este într-o fază critică. Nu întâmplător, oraşele aflate într-o situaţie precară au cel mai mic procent de integrare (cu toate că în anumite cazuri există un număr ridicat de străini pe teritoriul peninsulei). Italienii au fost întotdeauna sceptici în privinţa deschiderii către alte culturi şi continuă să fie; lucrurile se schimbă, încet şi cu împotriviri politice şi economice de seamă, dar consider că este inevitabil drumul spre crearea unei ţări în spirit european.

S.S.: Torino è una città particolare, come ho già detto prima, ha imparato l’integrazione e la tolleranza.

Certo la strada è ancora lunga ma la mia città ha molto da insegnare alle altre. Non posso dire la stessa cosa di tutte le città italiane. Molte hanno intrapreso un percorso molto difficile. L’integrazione è assai più complicata quando la situazione economica e sociale è critica. Non è un caso che le città più in difficoltà hanno anche il minor tasso di integrazione (sebbene in alcuni casi la presenza di stranieri sul territorio sia notevole). Gli italiani sono sempre stati scettici sull’apertura a diverse culture e lo sono ancora; le cose stanno cambiando, lentamente e con notevoli resistenze, politiche ed economiche; ma credo che sia inevitabile contribuire alla creazione di un’Italia più europea.

A.B.: Credeţi că străinii se integrează cu adevărat în societatea Italiei?

A.B.: Secondo lei gli stranieri si stanno veramente integrando nella struttura sociale italiana?

S.S.: Cum am afirmat anterior, nu se poate vorbi despre Italia fără a analiza diferenţele. La această întrebare se poate răspunde doar evidenţiind fenomenul de la o regiune la alta. Cred că în anumite zone ale ţării procesul de integrare se află la un nivel bun, probabil unul desăvârşit, în timp ce în alte zone este cu mult în urmă, dacă nu inexistent. Şi nu vreau să fac diferenţe între nord şi sud (părinţii mei sunt originari din Lazio şi din Campania), fenomenul este

S.S.: Come ho già espresso più volte, non si può può parlare dell’Italia senza analizzarne le differenze. A questa domanda si può rispondere solo evidenziando il fenomeno da regione a regione.

Io credo che in alcune zone dell’Italia il processo di integrazione sia a buon punto, probabilmente anche completato, mentre in altre zone è ancora remoto se non inesistente. E non voglio fare differenze fra nord e sud (i miei genitori arrivano dal Lazio e dalla

INTERVIEW | 77 transversal. Găsim exemple excelente atât în sud, cât şi în nord. Repet, suntem o ţară a cărei unitate se bazează pe diversitate. Am trăit o vreme în Anglia şi îmi dau seama că mai avem multe de realizat şi mai ales, trebuie să învăţăm să ne folosim resursele în mod inteligent şi cinstit.

A.B.: Când ne gândim la Italia, ne vine în minte arta, civilizaţia romană, albastrul mării şi ”la dolce vita”. Italia se află printre cele mai bogate ţări din punct de vedere artistic şi cultural. În acelaşi timp, prezintă numeroase contradicţii dacă privim istoria recentă, mafia şi problemele economice. Cum pot fi interpretate aceste contradicţii? Poate fi vorba despre o administraţie ineficientă sau există în continuare o ruptură între nord şi sud?

S.S.: Sper să nu devin plictisitor insistând pe aceeaşi idee: diferenţele sunt forţa noastră. Există în continuare o distanţă între nord şi sud, dar ea contează foarte puţin spre deosebire de diferenţele economice, sociale şi politice care se regăsesc între regiunile ţării. Ultimul caz, dintr-o lungă serie de ilegalităţi, aparţine ştirilor recente: asistăm la corupţia contractelor care prevăd amenajarea Expoziţiei din Milano şi proiectul hidrotehnic ”Mose” din Veneţia.

Vorbim de două oraşe mari din nord, care s-au dovedit a fi corupte şi cuprinse de infiltraţii mafiote. Aşadar, nu mai este valabil vechiul model Nord-Sud. Rămân diferenţele economice, care se văd de la o regiune la alta. Fără îndoială, nordul este mai puternic, dar este la fel de adevărat că sudul, odată eliminat sistemul mafiei, are resurse de dezvoltare pe care unele oraşe mari din nord riscă să le piardă din cauza unor politici complet greşite şi îndreptate spre proiecte care, în acest moment, sunt greu de realizat. Să luăm cazul de faţă, Torino, dacă nu şi-ar fi schimbat cursul şi n-ar fi abandonat ideea unui oraş devenit sclavul fabricii FIAT, oraşul nostru n-ar mai fi la fel azi.

A.B.: Spre deosebire de cultura poporului român, unde nivelul stimei în privinţa originii este foarte scăzut, am văzut cât de mândri sunt italienii de locul de origine mai mult decât de naţionalitate. Cum se explică acest lucru? Are legătură cu diferenţele lingvistice?

S.S.: Fiecare italian este mândru de pământul pe care s-a născut şi de dialectul său (chiar dacă nu îl foloseşte), iar acest lucru ţine de unitate. Aceste uriaşe diferenţe pe care s-a creat Italia, au fost strânse laolaltă în mod brusc prin procesul destul de discutabil şi totodată pozitiv al Unificării Italiei din 1861. O limbă atât de variată la origini, a fost substanţial uniformizată datorită televiziunii şi a serviciilor militare, iar un

Campania), il fenomeno è trasversale. Troviamo esempi di eccellenza al sud come al nord. Ripeto, siamo un Paese che fonda la sua unità sulla differenza.

Ho vissuto in Inghilterra e posso dire che abbiamo ancora molta strada da fare e soprattutto dobbiamo imparare ad utilizzare le nostre risorse con furbizia ed onestà intellettuale.

A.B.: Quando si pensa all’Italia a tutti viene per primo in mente l’arte, la storia romana il mare e la “dolce vita”. L’Italia si trova tra i paesi con la cultura più ricca, ma che mostra nel presente tante contraddizioni mirando a ciò che si chiamava nella storia recente la questione del meridione, la mafia e la recente crisi economica nella quale si trovano molti paesi. Come si possono interpretare queste contraddizioni? Si tratta di un’amministrazione poco efficiente? Oppure esiste ancora una rottura culturale tra il settentrione ed il meridione?

S.S.: Spero di non annoiare, ma le differenze sono la nostra forza. La distanza fra nord e sud esiste ancora ma è molto meno importante delle differenze economiche, sociali e politiche che attraversano il Paese in tutte le sue Regioni. E’ di questi giorni la notizia (l’ennesima) della corruzione all’Expo di Milano e al progetto “Mose” delle dighe di Venezia.

Due grandi città del nord che si sono scoperte corrotte e pervase da infiltrazioni mafiose. Quindi il vecchio modello Nord – Sud non funziona più. Ciò che rimane è la condizione economica differente da Regione a Regione dei cittadini. Indubbiamente il nord è più forte ma è altrettanto vero che il sud, una volta eliminato il sistema mafioso , ha grandi margini di sviluppo, cosa che alcune grandi città del nord rischiano di non avere per politiche completamente sbagliate ed indirizzate su progetti ora difficilmente realizzabili. Pensiamo a Torino, se non avesse cambiato rotta ed abbandonato l’idea di una città operaia, schiava della FIAT, ora la nostra città sarebbe già morta.

A.B.: Rispetto alla cultura romena dove il livello di stima delle proprie origini è molto basso, ho notato che gli italiani sono molto orgogliosi del loro luogo di origine, non tanto della nazionalità. Come si puo’ spiegare tale atteggiamento? Ha qualche legame con la variazione dialettale?

S.S.: Ogni italiano è orgoglioso della sua terra d’origine e del suo dialetto (anche se non lo utilizza).

E’ una questione di unità. L’Italia è stata creata sulle immense differenze che sono state all’improvviso

78 | INTERVIEW asemenea proces a întâmpinat rezistenţe însemnate din partea oamenilor, dar şi a multor partide politice.

Pe scurt, procesul a fost atât de violent şi de neaşteptat, încât mi se pare naturală reacţia de rezistenţă la conformismul lingvistic ca o formă de apărare a particularităţilor regionale şi locale. Această explicaţie rămâne doar una de suprafaţă, dar eu iubesc nespus de mult dialectele şi cred că sunt o sursă importantă pentru a înţelege limba şi cultura italiană, tenacitatea şi răbdarea specifică. Suntem un popor care a îndurat de toate, iar dialectul a reprezentat realitatea locală şi un instrument de apărare.

messe insieme, nel processo molto discutibile ed altrettanto positivo dell’Unificazione italiana del 1861. La lingua, assai diversa in origine, è stata uniformata sostanzialmente grazie alla televisione ed al servizio militare e tale processo ha incontrato notevoli resistenze da parte dei cittadini ma anche di molti partiti politici. Insomma, il processo è stato così violento ed improvviso che mi sembra naturale la necessità di resistere al conformismo linguistico per difendere i particolarismi regionali e locali. Tale spiegazione è ovviamente superficiale ma io amo molto i dialetti e credo che siano una risorsa anche per spiegare la nostra cultura e lingua italiana, la tenacia e pazienza italiana. Siamo un popolo che ha A.B.: Cum vi se pare literatura italiană sopportato tutto e il dialetto per molte realtà locali è diventato uno strumento di difesa. contemporană şi ce scriitori preferaţi?

S.S.: Resursele literaturii italiene sunt bogate, prezintă gânditori şi scriitori de seamă. În toate ţările există perioade mai mult sau mai puţin înfloritoare.

După părerea mea, perioada anilor ’60-’70 a fost una sublimă pentru literatura italiană (evident la fel şi în cinema). Eu m-am născut în 1977 şi am respirat imediat cultura libertăţii, a protestelor studenţeşti, a ciocnirilor politice, a terorismului (în acelaşi an Brigăzile Roşii întreprind atentate cumplite care ating apogeul cu uciderea lui Aldo Moro). Odată cu aceste evenimente, literatura ne-a dăruit scriitori de neîntrecut şi de neuitat! Am crescut cu cărţile lui Pasolini, Morante, Moravia, Buzzati, Calvino, Rodari, Eco şi mulţi alţii. M-au format filmele în regia lui Antonioni, Fellini, Salvatores, Bellocchio, Sorrentino, Monicelli, Risi, Comencini şi nu numai. Am avut aproape muzica lui Bob Marley şi a formaţiei Rolling Stones, dar şi a legendarului Fabrizio De Andrè, muzician şi compozitor, Lucio Dala, De Gregori şi Guccini. Formarea mea a avut o amprentă clară la care s-a alăturat literatura contemporană. Am ţinut în mod deosebit la marele prozator torinez Culicchia şi continui să-l preţuiesc; din Torino îmi place extrem de mult Camilleri şi protagonistul său tipic italian, îi stimez pe Stefania Bertola, Margherita Oggero, mă

A.B.: Cosa pensa della letteratura italiana contemporanea e quali sono gli scrittori italiani più vicino al suo cuore?

S.S.: La letteratura italiana ha grandi risorse intellettuali, fini pensatori e grandi scrittori. Come in tutti i Paesi ci sono periodi più o meno floridi. Io credo che gli anni ’60-70 abbiano rappresentato un periodo sublime per la letteratura italiana (come per il cinema, come è ovvio che sia). Io sono nato nel 1977 e da subito ho respirato la cultura della libertà, della contestazione giovanile, dello scontro politico, del terrorismo (nel mio anno le Brigate Rosse mettono a segno terribili attentati culminando fino all’uccisione di Aldo Moro). A fianco di tutto ciò la letteratura ci ha regalato scrittori insuperabili ed indimenticabili!

Io sono cresciuto con i libri di Pasolini, Morante, Moravia, Buzzati, Calvino, Rodari, Eco e molti altri. Mi sono formato anche grazie al cinema di Antonioni, Fellini, Salvatores, Bellocchio, Sorrentino, Monicelli, Risi, Comencini e molti altri. Mi ha accompagnato la musica di Bob Marley e dei Rolling Stones, ma anche del grande mito italiano Fabrizio De Andrè, musicista e poeta, Lucio Dalla, De Gregori e Guccini. Insomma

INTERVIEW | 79 bine dispun lecturile lui Christian Frascella, Fabio Geda şi Mogliasso; mi se par interesante cărţile publicate de Pandiani, Davide Longo şi Paolo Mastrocola. Un rol fundamental în formarea mea au avut şi Domenico Starnone, Andrea De Carlo şi Brizzi. Pe scurt, literatura contemporană italiană trăieşte intens şi cu un pas înaintea societăţii pe care o reprezintă.

la mia formazione ha avuto un’impronta molto precisa alla quale ho aggiunto molta letteratura contemporanea. Ho amato in maniera diversa ed apprezzo ancora Culicchia, gran narratore di Torino e della Torino di cui ho parlato in precedenza, mi piace immensamente Camilleri ed il suo personaggio italianissimo, apprezzo Stefania Bertola, la Oggero, mi diverte moltissimo Christian Frascella, Fabio Geda e la Mogliasso; ho trovato molto interessante Pandiani, A.B.: Cărţile pot schimba vieţi, influenţând Davide Longo e Paola Mastrocola. Sono stanti punti caracterul oamenilor, aşa cum o poate face şi şcoala. fondamentali nella mia formazione Domenico Cum arată pentru dvs., ca profesor, şcoala ideală şi un Starnone, Andrea De Carlo e Brizzi. Insomma la letteratura contemporanea italiana è molto viva e più sistem de învăţământ eficient? avanti della società stessa che rappresenta.

S.S.: Şcoala mea ideală nu cred că există în Italia.

A.B.: Sappiamo che i libri possono cambiare la Cred că în Italia şcoala se bazează pe mulţi profesori care îşi iubesc nespus de mult profesia şi permit un vita della gente, influenzando il loro carattere, così nivel calitativ înalt, dar care paradoxal, în acelaşi come lo può fare anche la scuola. Visto che Lei è timp, îi fac rău, protejând un sistem care s-ar nărui docente ci interessa sapere come vede la sua scuola fără contribuţia lor. Eu mi-aş dori să existe mai mult ideale ed il sistema di insegnamento efficiente? control al calităţii în şcoala publică, o selecţie care să S.S.: La mia scuola ideale non credo esista in Italia. se bazeze mai mult pe competenţă şi pe merite, o Credo che la scuola in Italia sia retta da molti insegnanti reînnoire a corpului de conducere şi de profesori. În e docenti che amano il loro lavoro oltremodo e che privinţa pregătirii profesorilor, mi-aş dori un control permettono un’alta qualità ma che allo stesso tempo anual şi bienal mai mare, care să permită tinerilor şi paradossalmente la danneggiano proteggendo un familiilor o mai mare participare. Şcoala este primul sistema che sostanzialmente affonderebbe senza pas în devenirea omului şi doar prin participarea la loro presenza. Io vorrei più controllo di qualità şi exaltarea diferenţelor, omul poate trăi împlinit şi nella scuola pubblica, più selezione in base al merito poate fi un model pentru urmaşi. Şcoala trebuie să ed alle competenze, un rinnovamento della classe ofere posibilităţi, nu frustrări. dirigente e della classe docente. In contemporanea

mi piacerebbe un maggiore controllo annuale o biennale sulla preparazione degli insegnanti consentendo agli studenti ed alle famiglie una maggiore partecipazione. Insomma, la scuola credo sia il primo passo per la formazione dell’uomo e quindi solo con la partecipazione e l’esaltazione delle differenze si crea un uomo in grado di vivere con serenità e conoscenza ed in grado a sua volta di crescere altri uomini. La scuola deve prospettare possibilità e non frustrazioni.

Fotografie publicată cu acordul lui Simone Scafi

Ce am vﾄホut, auzit

citit,

CE AM VĂZUT, CITIT, AUZIT | 81

Tiparele Vieţii (expoziţie de artă vizuală) Patterns of Life (visual art exhibition)

Un articol de/ An article by Daniela Frumuşeanu Translated by Laura Lungu

Mocanoiu Andreea Maria

C

a la oricare început a fost ideea: aceea de a continua într-un format nou un proiect iniţiat în urmă cu doi ani, PLANT ART 2012. Ca şi atunci, şi de această dată, spaţiul care ne-a găzduit timp de o lună a fost Centrul de Educaţie Ecologică al Grădinii Botanice „D. Brandza”, a Universităţii din Bucureşti.

Astfel, trei cadre didactice ale Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti (Daniela Frumuşeanu, Anna-Mária Orbán, Alexandru Mărginean), împreună cu 29 de studenţi (departamentele: Arte Textile şi Design Textil, Artă Murală, Design şi Modă), au răspuns invitaţiei doamnei Director al Grădinii Botanice, Paulina Anastasiu, de a lucra la un nou proiect, numit de această dată, Tiparele Vieţii.

Mocanoiu Andreea Maria

A

s any thing has its origin, it was first the idea: to continue in a new format a project initiated two years ago, PLANT ART 2012. As back then, and this time too, our host for one month was the Center for Environmental Education of the Botanical Garden „D. Brandza „University of Bucharest.

The three teachers of the National University of Arts Bucharest (Daniela Frumuşeanu, Anna-Mária Orbán, Alexander Mărginean), along with 29 students (departments: Arts Textiles and Textile Design, Mural Art, Design and Fashion) responded to the invitation of Mrs. Director of the Botanical Garden, Paulina Anastasius, to work on a new project called this time, Patterns of life.

The project began with two research visits: Proiectul a început cu două vizite de the first one, in the Botanical Museum of Bucharest, documentare: prima, în cadrul Muzeului Botanic and the second, in the greenhouses of the Botanical Bucureşti, iar cea de-a doua, în cadrul serelor Grădinii Garden of Bucharest. The students were initiated into

82 | CE AM VĂZUT, CITIT, AUZIT

Badalau Steliana

Badalau Steliana

Botanice Bucureşti. Studenţii au fost iniţiaţi în tainele lumii vegetale de biologul Eugenia Niţă. A urmat o perioadă de o lună, timp acordat realizării studiilor de desen în tehnici mixte şi panourilor decorative, ambele având ca bază de studiu şi prelucrare, plantele uscate colectate din sere. Provocarea cea mai mare a fost aceea a lucrului la panourile decorative: studenţii au avut bucuria de a constata cum, aplicând principiile artei decorative şi utilizând elemente vegetale, precum: seminţe, frunze, teci, crengi, pot realiza compoziţii inedite, rafinate din punct de vedere cromatic şi structural. Au înţeles, de asemenea, că aceleaşi legi guvernează natura şi arta.

the mysteries of the vegetal world by the biologist Eugenia Nita. It followed a period of one month for completion of studies for drawing in mixed techniques and decorative panels, both as a basis for the study and processing dried plants collected from greenhouses. The biggest challenge was to make the decorative panels work: students had the advantage of finding how, by applying principles of decorative art and using vegetal elements, such as seeds, leaves, husks, twigs, original compositions can be refined in terms of chromatic and structural ways. They also understood that the same laws govern both nature and art.

După această perioadă de lucru în cadrul Centrului de Cercetare Ecologică, studenţii au lucrat în continuare pe grupe, sub îndrumarea profesorilor coordonatori, în atelierele Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti. Au rezultat ansambluri decorative de interior, imprimate pe material textil sau ţesute în tehnica haute-lisse, imagini fotografice prelucrate digital, lucrări care au continuat demersul artistic început la Grădina Botanică Bucureşti.

After this period of work at the Centre for Ecological Research, students continued to work in groups under the guidance of the teachers coordinating the project, in the workshops of the National University of Arts of Bucharest. Interior decorative assemblies resulted out of this, printed or woven in the fabric haute-lisse technique, digitally manipulated photograps that continued the artistic approach began in the Bucharest Botanical Garden.

Toată cercetarea s-a concretizat sub forma All the research gave rise to the Patterns of Life expoziţiei de artă vizuală Tiparele Vieţii, al cărei visual art exhibition, whose opening was held on May vernisaj a avut loc pe 12 mai 2014, la Centrul de 12, 2014, at the Ecological Research Center of the Cercetare Ecologică al Grădinii Botanice „D. Brandza” Botanical Garden „D. Brandza „University of Bucharest. a Universităţii din Bucureşti.

The exhibition includes: study design, Expoziţia cuprinde: studii de desen, compoziţii decorative compositions printed or woven, made in decorative imprimate sau ţesute, realizate în traditional techniques and / or unconventional photo tehnici tradiţionale şi/sau neconvenţionale, colaje collages, all of the model / core processing plant

CE AM VĂZUT, CITIT, AUZIT | 83

Oana Dorus

Oana Dorus

fotografice, toate având ca model/bază de prelucrare, structuri vegetale colectate din Grădina Botanică „D. Brandza” a Universităţii din Bucureşti.

structures collected from the Botanical Garden „D. Brandza „University of Bucharest.

In this art project, in addition to teachers and La acest proiect artistic, pe lângă cadre college freshmen, Bucharest National University of didactice şi studenţi din anul I, Universitatea Arts (Department of Textile Arts and Textile Design, Naţională de Arte Bucureşti (Departamentul Arte Mural Art, Design and Fashion), also biologists from Textile şi Design Textil, Artă Murală, Design şi Modă), the Botanical Garden „D. Brandza „University of au participat şi biologi din cadrul Grădinii Botanice Bucharest took part at the event. „D. Brandza” a Universităţii din Bucureşti.

Students who worked to make the Patterns Studenţii care si-au dat concursul la realizarea of Life exhibition be real are: Oana Dorus, Adelina expoziţiei Tiparele Vieţii sunt următorii: Oana Doruş, Mateescu, Julia Bălăşoiu, Steliana Badal, Daria Ana Adelina Mateescu, Iulia Bălăşoiu, Steliana Bădălău, Vlad, Bianca Ivan, Julia Raluca Diaconu, Dana Dincă, Ana-Daria Vlad, Bianca Ivan, Iulia Raluca Diaconu, Andreea-Maria Mocănoiu Mioara Vîlcu, Irina Oana Dana Dincă, Andreea-Maria Mocănoiu, Mioara James, Denisa Elena Cirstea, Laura Florentina Lupu, Vîlcu, Irina Oana Iacob, Elena Denisa Cîrstea, Laura Victoria Margareta Dumitrescu, Marius-Alexandru Florentina Lupu, Margareta Victoria Dumitrescu, Ion, Ana Maria Samoilă, Violina Todorova, Moses Marius-Alexandru Ion, Ana Maria Samoilă, Violina Cristina, Cristina Andronache Voloşenco Dimitry Todorova, Cristina Moise, Cristina Andronache, Alexander Rotariu Laurentiu Dumitru, Iris chopping, Dimitrii Voloşenco, Alexandru Rotariu, Laurenţiu Joanna Grama, Corina delay, Evelina Lazarus, Ioana Dumitru, Iris Tocari, Ioana Grama, Corina Zăbavă, Niculescu, Seuşan Cristian Dragos Sabareanu.

Evelina Lazăr, Ioana Niculescu, Cristian Seuşan, It is noteworthy that the project was promoted Dragoş Săbăreanu. at the event Night of Museums, the National Museum Este demn de menţionat faptul că proiectul of Romanian Literature DVD exhibitio presented a fost promovat în cadrul evenimentului Noaptea Patterns of Life; pictures of works appearing in this Muzeelor, la Muzeul Naţional al Literaturii Române context, being accompanied by contemporary fiind prezentat DVD-ul expoziţiei Tiparele Vieţii; Romanian poets’ works of art. imaginile lucrărilor apar în acest context însoţite de Life Patterns project is intended to be a tribute creaţiile poeţilor români contemporani. to the 150 years anniversary of the establishment Proiectul Tiparele Vieţii se doreşte a fi un of the National University of Arts Bucharest and omagiu adus împlinirii celor 150 de ani de la University of Bucharest. We’re talking about an

84 | CE AM VĂZUT, CITIT, AUZIT

înfiinţarea Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti şi Universităţii din Bucureşti. Vorbim despre un manifest artistic, concretizat sub forma unei expoziţii de artă vizuală care promovează respectul pentru natură, pentru om, fiind o demonstraţie a inepuizabilei forţe de expresie a naturii, a creativităţii umane, a muncii de echipă făcute cu entuziasm. De asemenea, proiectul continuă demersul artistic început odată cu expoziţia PLANT ART 2012 şi se încadrează în aria proiectelor culturale şi educaţionale comune Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti şi Universităţii din Bucureşti, cu adresabilitate către comunitatea culturală, educaţională şi ştiinţifică, specialişti, formatori de opinie şi publicul larg.

Daniela Frumuşeanu

artistic manifesto, materialized in the form of visual art exhibitions that promote respect for nature, for man, it is a demonstration of the inexhaustible power of expression of nature, human creativity, teamwork made with enthusiasm. The project continues also the artistic approach which began with the exhibition ART PLANT 2012 and is included in the area of cultural and educational projects of the National University of Arts from Bucharest and University of Bucharest, with the community addressing to cultural, educational and scientific specialists, opinion leaders and to the public.

CE AM VĂZUT, CITIT, AUZIT | 85

Bianca Ivan

86 | CE AM VĂZUT, CITIT, AUZIT

Art Safari.

Un nou loc de vânătore pentru iubitorii de frumos Art Safari. A new ‘hunting’ place for beauty lovers Un articol de/ An article by Mihai Moldoveanu Translated by Alina-Raluca Pipirigianu

„Dacă muzica are Festivalul George Enescu, filmul are Festivalul Internaţional de Film Transilvania, teatrul - Festivalul Caragiale şi cartea - BookFest-ul, arta are, din acest an, Pavilionul de Artă „Art Safari Bucureşti”.

Apariţia Pavilionului de Artă Bucureşti va conduce la revigorarea economiei culturale locale şi la creşterea importanţei industriilor creative. Ne dorim ca în viitor Art Safari Bucureşti să devină un punct de referinţă pentru promenada culturală Esteuropeană.” (Kelemen Hunor, ministru al culturii)

‘If music has the ‘George Enescu’ festival, movie has the ‘International Film Festival of Transylvania’, theatre has the ‘Caragiale’ festival and books have their own ‘Bookfest’, starting from this year, art has its own exhibition as well, ‘Art Safari Bucharest’. This event will revive the local cultural economics and will help grow the importance of creative activities. We wish that ‘Art Safari Bucharest’ becomes a starting point for the East-European cultural promenade’ (Kelemen Hunor, Ministry of Culture)

A

B

gitaţie multă. La casa de bilete este coadă.

Copiii se zbenguie. ,,Nu cred că avem voie să punem mâna pe cada aia cu apă, este exponat”, îi spune un părinte copilului său care se crede, probabil, întrun adevărat muzeu al inocenţei. Studenţi la artă se întâlnesc cu foşti profesori şi amatori de artă dau nas în nas cu opere pe care le ştiu din cărţile de la şcoală.

Nu, nu este Luvrul. Este Art Safari, Bucureşti.

ustle. The booking office is crowded. Children are playing. ‘I do not think we are allowed to touch that tub full of water, since it is an exhibit’, a parent seems to tell his child, who probably thinks he is in a real museum of innocence. Art students meet their old teachers and art amateurs finally face works of art that only knew from their school books. No, it is not the ‘Luvre Museum’. It is ‘Art Safari Bucharest’.

La intrare este o cadă cu apă plină cu flori. În faţa ei, o maşină suprarealistă, combinaţie între Gaudi şi Dali. E lume multă şi aglomeraţie, ca la o ofertă de bormaşini. Nici nu ţi-ai fi imaginat că în Bucureşti sunt atâţia iubitori de artă. Sunt mai mulţi vizitatori aici într-o zi, decât la Muzeul de Artă al României, de vizavi, într-un an.

At the entrance, one can see a tub filled with water and flowers. In front of the tub, a supernatural machine, a sort of art combination between Gaudi and Dali. It is crowded, as if they made an offer for hammer drills. You could never imagine that there were so many art lovers here in Bucharest. There are more visitors here in one day, than we can find during the whole year at the ‘Romanian Art Museum’.

Sunt două pavilioane mari proiectate de arhitectul Dorin Ştefan şi construite cu materiale asemănătoare celor de la Bienala de la Veneţia sau TEFAF ArtShow din Maastricht. Vedem şase secţiuni distincte: muzee şi instituţii culturale, galerii de artă de patrimoniu, galerii de artă contemporană, obiecte de colecţie (cărţi rare etc.), design, art business şi

There are two big pavilions projected by the architect Dorin Ștefan and built up with materials resembling those from the Venice Biennale or from TEFAF Art Show from Maastricht. We can see six different sections: museums and cultural institutions, heritage art galleries, contemporary art galleries,

CE AM VĂZUT, CITIT, AUZIT | 87

media. În pavilionul din stânga am putut să admir opere provenite de la muzee din ţară pe care nu leam vizitat niciodată, precum Muzeul de Artă din Craiova sau Muzeul de Artă din Târgu Mureş. În centrul pavilionului m-am bucurat să găsesc standul UNArte (Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti), care împlineşte 150 de ani de la înfiinţare.

Pavilionul din dreapta m-a făcut să mă opresc la galeriile de artă contemporană, precum Annart Gallery, Artmark sau Galeria Posibilă, unde se aflau opere de Ştefan Câlţia, Sorin Ilfoveanu, Roman Tolici sau Alexandru Rădvan. Spre vânzare se aflau şi obiecte semnate de Picasso şi Dali. Am fost plăcut surprins de ,,Poetul Geo Bogza arată capului său peisajul cu sonde”, celebrul tablou semnat de Victor Brauner, vândut de Artmark în 2013 pentru suma de 120 000 euro.

Art Safari a putut fi vizitată între 22 şi 25 mai.

Organizatorii proiectului au fost ACOAR (Asociaţia Comercianţilor de Opere de Artă din România),

collection objects (rare books), design, art business and media.

In the left side of the exhibition, I could admire works of art belonging to national museums which I never visited, such as the ‘Art Museum’ of Craiova or the ‘Art Museum’ of Târgu Mureș. In the middle of the exhibition, I was glad to find the stand UNArte (The National Art University of Bucharest), which celebrates 150 years.

The right side of this exhibition made me stop and admire contemporary art galleries like for example the Annart Gallery, Artmark or The possible gallery, where there were works of art belonging to Ștefan Câlția, Sorin Ilfoveanu, Roman Tolici or to Alexandru Rădvan. Objects signed by Picasso and Dali were exposed for sale. I was pleasantly surprised by ‘The poet Geo Bogza shows his head the landscape probe’, the famous painting signed by Victor Brauner, sold by Artmark in 2013 for the amount of 120 000 euros.

‘Art Safari’ could be visited between the 22nd

88 | CE AM VĂZUT, CITIT, AUZIT sub patronajul Primăriei Municipiului Bucureşti, în parteneriat cultural cu AMPT (Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic Bucureşti), cu participarea AGACOR (Asociaţia Galeriilor de Artă Contemporană din România) şi cu susţinerea Deutsche Bank România. ,,Deutsche Bank a susţinut dintotdeauna talentul şi geniul artei şi suntem încântaţi că putem sprijini o astfel de iniţiativă în România. Domeniul artei se poate dezvolta semnificativ când există un cadru adecvat pentru crearea unei legături puternice între artistgalerie-colecţionar, instituţie culturală şi piaţa artei, iar acest lucru este exact ceea ce Art Safari îşi propune să realizeze”, conform lui Mihai Ionescu, Directorul Reprezentanţei Deutsche Bank în România.

Mihai Moldoveanu Fotografii asigurate de autor

and the 25th of May. Those who organized this project were ACOAR (Romania’s artwork traders’ association), under the auspices of the city hall of Bucharest, in Sursa: http://www.b365.ro/art-safari-primul-pavilioncultural partnership with AMPT (The administration of de-arta-din-capitala-i-i-deschide-por-ile-in-mai-ce-pute-i-vedeamonuments and of the touristic heritage Bucharest), foto_207421.html. Fotografiile 2 şi 3 au fost realizate de with the participation of AGAPOR (Association of autorul articolului şi publicate cu acordul acestuia.

Romanian contemporary art galleries) and with the support of Deutsche Bank Romania.

‘Deutsche Bank has always encouraged the talent and the genius of art and we are delighted that we can support such a movement in Romania’.

According to Mihai Ionescu, the manager of Deutsche Bank Romania, ‘the domain of art can really develop when there is proper opportunity in creating a strong link between: artist-gallery-collector, cultural institution- art market and this is what actually Art Safari wants to develop’.

Source of images: image 1: http://www.b365. ro/art-safari-primul-pavilion-de-arta-din-capitala-i-ideschide-por-ile-in-mai-ce-pute-i-vedea-foto_207421. html, pictures 2 and 3 were realized by the author of the article

Oamenii Advertorial Ĺ&#x;i proiectele lor

90 | ADVERTORIAL

Vernisajul expoziţiei de arte plastice „Viaţa la Curtea Regală” Review- opening of the fine art exhibition „Life at the Royal Court” Un articol de/ An article by Cezara Miclea Translated by Andra Irina Porumbeanu

S

H

-a întrebat cineva vreodată ce se întâmplă as anyone ever wondered what happens dacă se împleteşte arta plastică sau if you merge fine or decorative art with a decorativă cu o acţiune cu scop caritabil? Răspunsul charitable action? An answer to this question would este evenimentul petrecut recent în cadrul foaierului be event which recently took place in the auditorium de la Centrul Naţional de Arte „Tinerimea Română” of the National Art Centre “Tinerimea Română”. din Bucureşti.

Organized by our magazine, the exhibition „Life Expoziţia „Viaţa la Curtea Regală” a prezentat at the Royal Court” conducted in partnership with numeroase opere de artă ale artiştilor români the Princess Margaret Foundation gathered various consacraţi: Aurelia Chiru, Cristiana Maria Purdescu, works of art signed by well-known Romanian artists: Lavinia Elena Vieru, Lupu Elena, Ruxandra Marin, Aurelia Chiru, Cristiana Maria Purdescu, Lavinia Elena Alina Pelmuş, Laura Lucia Mihalca, Cristina Ţintă, Irina Vieru, Lupu Elena, Ruxandra Marin, Alina Pelmuş,

ADVERTORIAL | 91

Epifan, Iulia Năstase, Mirela Trăistaru, Maria Nichifor.

Laura Lucia Mihalca, Cristina Ţintă, Irina Epifan, Iulia Năstase, Mirela Trăistaru, Maria Nichifor.

Titlul expoziţiei nu este întâmplător, întrucât luna mai marchează sărbătorirea zilei regalităţii, un The title of the exhibition is not chosen stil de viaţă intrinsec imaginii unor nobili eleganţi, at random, since the month of May marks the înconjuraţi de opere de artă valoroase. celebration of the kingship day, a lifestyle intrinsic to the image of some elegant noblemen, surrounded by Atmosfera de la vernisaj a fost susţinută de valuable artworks. zecile de personalităţi din lumea artei, şi însufleţită de discursul curatorului Laura Lucia Mihalca şi de The atmosphere at the opening was supported către cuvântul Oanei Anton, reprezentanta Fundaţiei by dozens of personalities from the world of art, and Principesa Margareta, care a prezentat publicului un animated by the speech of the curator Laura Lucia videoclip care arăta o parte dintre studenţii talentaţi, Mihalca and the words of Oana Anton representative beneficiari ai programului Tinere Talente derulat de of the Princess Margaret Foundation who presented a fundație. video that showcased some of the talented students who benefit from the charitable actions of the Operele de artă expuse aveau ca teme principale Princess Margaret Foundation. trecerea timpului, regăsită în tablourile Irinei Epifan şi Cristinei Ţintă, portrete ale reginei Maria şi regelui The works of art displayed at the exhibition Mihai (Alina Pelmuş, Ruxandra Marin, Maria Nichifor, had as main theme: the passage of time, found in Mirela Trăistaru), peisagistică având ca inspiraţie Irina Epifan and Cristina Țintă’s painting, portraits of vederile din Balcic (Aurelia Chiru, Laura Lucia Mihalca). Queen Mary and King Mihai (Alina Pelmuş, Ruxandra Am avut plăcerea să admirăm portretul care exprimă Marin, Maria Nichifor, Mirela Trăistaru), landscapes o emoţie pe atât de intensă, pe atât de dificil de redat inspired by the postcards from Balchik(Aurelia Chiru, în mod vizual, realizat de Elena Lupu, cât şi sculpturile Laura Lucia Mihalca). We had the pleasure to admire în sticlă ale artistei Iulia Năstase. Ultima, dar nu cea din the portrait signed by Elena Lupu which expresses urmă operă de artă este rochia de culoare bleumarin an emotion equally intense and dificult to show, as şi portocalie a designerului Cristiana Purdescu. well as the glass sculptures of the artist Iulia Năstase.

The last but not least work of art is the navy blue and orange silk dress belonging to the designer Cristiana Cezara Miclea Purdescu.

Asistent curator

92 | ADVERTORIAL Fotografii publicate cu acordul artistelor.

Lista de lucrări: Regina Maria; Laviu şi peniţă, 50 x 70 cm - Alina Pelmuş Balcic – vis albastru, u/p, 50 x 60 cm – Aurelia Chiru Parfum de Balcic, u/p, 50 x 60 cm, Aurelia Chiru Romanţa soarelui nescrisă, u/p, 40 x 50 cm - Aurelia Chiru Orange and navy blue, Design vestimentar, 100 x 80 cm - Cristiana Maria Purdescu Între trecut şi prezent; fotografie, 60 x 60 cm – Cristina Ţintă Strigăt mut, u/p, 50 x 60 cm - Elena Lupu Privire către trecut; Fotografie, 60 x 40 cm - Irina Epifan Vioară, sticla - Iulia Năstase Compoziţie, sticla - Iulia Năstase Compoziţie, sticla - Iulia Năstase Stella Maris I, u/p, 40 x 50 cm -Laura Lucia Mihalca Stella Maris II, u/p, 40 x 50 cm -Laura Lucia Mihalca Castelul din Carpaţi, u/p, 80 x 60 cm - Laura Lucia Mihalca August 1917, Acrilic/pânză, 60 x 80 cm - Lavinia Elena Vieru Mihai I al României, u/p, 60 x 70 cm - Maria Nichifor Regina Maria, U/p, 50 x 50 cm - Mirela Trăistaru Principesa Maria, în uniformă de roşiori, Tuş şi peniţă, 40 x 60 cm - Ruxandra Ioana Marin Notă: Lucrările pot fi achiziționate până la sfârşitul lunii noiembrie 2014. Pentru detalii, vă rugăm contactați curatorul – Laura Lucia Mihalca: laura@artout.ro.

Lavinia Vieru

ADVERTORIAL | 93

94 | ADVERTORIAL

ADVERTORIAL | 95

Cristina Tinta

96 | ADVERTORIAL

Aurelia Chiru, „Balcic-Vis albastru’’, ulei pe panza, 50x60cm, 400 euro

ADVERTORIAL | 97

Aurelia Chiru, „Parfum de Balcic’’, ulei pe panza, 50x60cm, 400 euro

Aurelia Chiru, „Romanta Soarelui nescrisa’’, ulei pe panza, 40x50cm, 400 euro

98 | ADVERTORIAL

Alina Pelmus

ADVERTORIAL | 99

Irina Epifan

Cristiana Pudrescu

100 | ADVERTORIAL

Elena Lupu

ADVERTORIAL | 101

Mirela Traistaru

Maria Nichifor, Portret (Mihai I al Romaniei)-Maria Nichifor

102 | ADVERTORIAL

Iulia Nastase

ADVERTORIAL | 103

Iulia Nastase Iulia Nastase

104 | ADVERTORIAL

Laura Lucia Mihalca, Castelul din Carpati

Laura Lucia Mihalca, stella maris I

ADVERTORIAL | 105

Laura Lucia Mihalca, stella maris II

106 | ADVERTORIAL

Ruxandra Marin

RECOMMENDATIONS. RECOMANDĂRI | 107

Partener principal

Sponsor principal

Maºina oficialã

DESCHIDERE - 10 MAI 2014, CONACUL HAGIANOFF / MANASIA / JUDEÞUL IALOMIÞA 9 IUNIE 2014 - VILA DOBRUªA / DRÃGêANI / JUDEÞUL VÂLCEA 15 IUNIE 2014 - CASA AVRAMIDE / TULCEA / JUDEÞUL TULCEA 18 IUNIE 2014 - CONACUL BELLU / URLAÞI / JUDEÞUL PRAHOVA 21 IUNIE 2014 - CONACUL CUZA / RUGINOASA / JUDEÞUL IAªI 24 IUNIE 2014 - SINAGOGA / BISTRIÞA / JUDEÞUL BISTRIÞA-NÃSÃUD 26 IUNIE 2014 - CASTELUL HUNIAZILOR / HUNEDOARA / JUDEÞUL HUNEDOARA 27 IUNIE 2014 - CONACUL HODONI / HODONI / JUDEÞUL TIMIª 12 - 17 SEPTEMBRIE 2014: CONACUL APAFI / MÃLÂNCRAV / JUDEÞUL SIBIU BISERICA NEAGRA / BRAªOV / JUDEÞUL BRAªOV CONACUL GHYKA / COTEªTI / JUDEÞUL VRANCEA FINALE - CASA MONTEORU / BUCUREªTI

Parteneri

MUZEUL JUDEÞEAN DE ISTORIE ªI ARHEOLOGIE PRAHOVA MUZEUL BELLU URLAÞI

PRIMÃRIA MUNICIPIULUI HUNEDOARA

ParteR

Parteneri media

ART CAFE - LA SCENA

Dosar tematic

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 109 Alina Manole, Dreaming

Artefactul pe care nu îl citesc sau Film sonor The artifact I do not read or the Movie Tone

Un articol de/ An article by Mihai Ivaşcu

Translated by Andreea Ferigeanu

„Mihai, nu ştiam că ştii să joci şah…”

„Pf. Ce replici răsuflate” gândi Adela, schimbând dispreţuitoare postul ce difuza secvenţe intrate deja în conştiinţa populară şi alegând un altul, mai ”de seară”, mai comestibil. Nu era o fană a trecutului şi dacă cineva ar fi provocat-o la o conversaţie despre acesta, probabil că ar fi oferit nişte răspunsuri neutre, insipide, camuflate în ingenuitatea specifică branşei din care face parte. Ar fi zâmbit a la Brigitte Bardot în „And God Created Woman”, murmurându-şi vârsta ca prim argument în favoarea unei semi-ignoranţe, fatidice generaţiei 20-30 de ani. Desigur, sunt o

”Mihai, I did not know you play chess...”

”Pff. What trite lines” thought Adela, while changing contemptuously the post which was broadcasting scenes which were already enetered into the popular consciousness, by choosing another one, one more ”eveningly”, more proper. She was not a fan of the past, and fi someone have challanged her to a talk about that, she would have given some neutral, tasteless disguised in the ingeniosity of the branch she is a part of. She would have smiled at Brigitte Bardot in ”And God Created Woman”, murmuring her age as a first argument in favour of a semi-ignorance,

110 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Alina Manole, Abstract 7

varietate de premise ce ar atenua lipsa de interes asupra perioadei predecembriste, una dintre ele fiind detaşamentul tutoarei, Paula, de trendul ceauşist: profesia de fotograf şi educaţia aleasă, de tip pensionaristocraţie-1900 au ferit-o de amorţeala sucului mioritic (sau „cico-ului”), propulsând-o într-un soi de ante-timp.

Alina Manole, Abstract 4

predictive generation 20-30 year old.

Of course, there are a veriety of premises which would alleviate the lack of interest over the predecember era, one being the detachment of Paula, tutor, from the ceausist trend: the job as photograph and the good education, like propelling her into some sort of ante-time.

„În fond”..., reflecta ea chiar în acea noapte de ”However”..., she reflected in that very night of iunie, „nu am de ce să reurmăresc arhivele astea color: sunt filme mediocre, cu replici parodiate şi reparodiate, June, ”I have no reason to follow again this colored archives: they are mediocre movies, with parodied pe care parcă nu ne mai săturăm să le auzim.” lines, which of we appearently cannot get enough.

Peste ceva timp, îşi rula ultimele şuviţe rebele Over some time, she was rolling her rebel strands într-un coc nesănătos de strâns, pregătindu-se de un somn odihnitor, care preconiza o frumoasă zi de in an weirdly thight bun, preparing for a resting sleep, sâmbătă. (Frumoasă e un fel de convenţie, în fapt, which was foreseeing a beautiful Saturday. (Beautiful ziua avea să decurgă lent şi bolnăvicios, dar ea nu is some sort of convention, actually, the day was about ştia asta. Cum de altfel, nu ştia cu ce noapte de arhivă to flow slow and sickening, but she did not know that.

As she did not know with what sort of colored archive color avea să se delecteze subconştientul ei fragil.) night her fragile subconscious will entertain.

Pulsaţii intense şi mişcări rapide ale ochilor, Internal pulastions and rapid eye movement, ancorate într-un zvâcnet greoi şi dinamic ce înfăşura anchored in a hardly an dinamic throb which was tot corpul într-o stare de vigilenţă. Somnul paradoxal wrapping the whole body in a vigilance state. The sau Rem (ca romanul optzecist sau ca band-ul de rock american, după preferinţe) alerta organismul osos ce paradoxical sleep – or REM (as the eighties novel, or vizualiza un film descompus, editat pe o peliculă de as the american rock band, to everyone’s liking) the slabă calitate, brodată de ”purici” şi zigzag-uri sepia ce alert of the bony organism which was vizualising a decomposed movie, edited on a low quality tape, tranşau materia imaginativă a montajului. embroidered by ”fleas” and sepia zigzags which

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 111

Alina Manole, Abstract 8

Un ţârâit prelung al unui telefon fix în nuanţa cafelei cu lapte (se auzea?) din alimentara de peste stradă la geamul căreia, o doamnă quintagenară, cu un permanent caramel aprins, murmura ceva. Nu se distingea mare lucru, parcă ar fi intonat un catren, pe care îl tot repeta de frica unui impuls că, oprindu-şi recitalul, perdeaua agăţată într-un cui dospit de varul ce depăşise conturul ultimei zugrăveli, o va cuprinde, asfixiind-o.

Adela se situa pe o stradă lăturalnică, între blocuri, fiind foarte aproape de un teren de baschet.

Stătea ghemuită, printre ghimpii gardului răvăşit, ca să poată observa nişte picioare subţiri, în adidaşi albi de pânză, ce răstălmăceau pământul cenuşiu.

Nişte strigăte barbare, ca să înţeleagă mai apoi că o doamnă asistentă, transportând un radio pe un cărucior cu rotile, a luat-o de mână. Cu nişte ochi scrutători, femeia a introdus-o într-o Dacie roşie (era portocalie dar, cum visul nostru este românesc, confuzia acestor două culori este un must-have) unde a trebuit să strângă nişte benzină.

Un băieţel în şorţ, cu un moţ incomensurabil, arhi-infantil, se juca cu o fetiţă tunsă castron. Adela îi privea de pe geamul Daciei, acum parcată lângă alimentară, unde o coadă imensă de feţe posomorâte, cămăşi de postav şi unghii sidefate, aştepta verdictul. „Ce se dă doamnă, la coada asta?” În acelaşi timp, o

transed the imaginative matter of the fitting.

A long ringing of a landline phone in the shade of milk coffee (was heard?) from the grocery across the street where at its window a quintagenara lady with a permanent hair in a shade of light caramel was mumbling something. You could not understant much, it was as if she chanted a quatrain, which she was keep repeating for fear that, by stoping with her chanting, the curtain hanged in an yeasted nail by the chalk will wrap her, axphysiating her.

Adela was sitting on a closer street, between blocks, very close to a basketball terrain. She was sitting crouched, through the thorns of the ravaged fence, so that she can notice some thin legs, with white canvas sport shoes, which distorted the gray earth. Some barbarian shouts, so to understand than that a nurse, carrying a radio on a wheel chair, took her hand. With some observing eyes, the woman placed her into a red Dacia (it was orange, but, as our dream is romanian, the confusion between those to is a must have) where she had to gather some fuel.

A boy with shorts, with an incalculable, arhiinfantil topknot, was playing with a shorhaired girl.

Adela was looking at them from the Dacia`s window, now parked near the grocery, where a huge queque of gloomy faces, of broadcloth shirts and shimmery

112 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Alina Manole, Autoportret 1900 inspired

Alina Manole, Winter in art

mare petrecere într-un colţ de cadru, unde se serveau platouri reci şi alcool îndoit cu lămâie, gheaţă, înjumătăţit de gospodina şefă „mai pune apă, că nu ştie nimeni”. Şi, la final de război - pentru că nimic nu e mai lesne de comparat cu atrocitatea decât lucrurile care nu au sens -, aceeaşi asistentă cere socoteală unui elev aerian, pe care îl mustră, cerându-i să scrijelească cu litere mici şi necioplite, pe tabla şcolară verde petrol.

Adela este acolo, în primul rând, parcă urmărind pixelii cretei, mânuită molcom. A terminat de scris, dar nimeni nu poate citi. Nimeni nu vrea să citească.

Nimeni nu ştie să citească. Toată lumea conspectează imaginea scrisului ca pe un artefact de muzeu, dar nimeni nu citeşte tăbliţa descriptivă.

Alina Manole, Mica arhaic vs modern muzeul satului

nails were waiting for the sentence. ”What are they giving us at this line?” Meanwhile, a great party, in a corner frame, where cold dishes were served and also alcohol with lemon and ice, halved by the boss housekeeper ”add some more water, nobody knows”.

And, at the end of the war, because there is nothing easier to compare with the atrocity than the things which do not make sense – the same nurse quarrels a airy pupil, who she asks to scratch with small and uncut letters on the green board for school.

Adela is there, firstly, as if she follows the chalk’s pixels He finished writing but no one could read it. No one wants to read. No one knows how to read. Everybody observes the image of writing, as a museum artifact, but no one reads what is on the board.

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 113

Alina Manole, Tradition

Alina Manole, Soon only on CD

Cu toţii aud însă, dar cu precădere Adela, căci ea s-a trezit prima, un generic ce provoacă fiorinostalgici pentru unii, agasanţi şi perturbatori pentru cea din urmă.

Timp…încotro mergi …spre ce meleaguri… „Noroc că m-am trezit...altfel dormeam toată noaptea cu televizorul aprins...şi sonorul ăsta invalid...”

Noaptea şi-a continuat ritmul ei, cu somnul specific şi alte vise ce nu importă subiectului. Mă întreb doar dacă ce nu s-a putut citi în vis se poate citi în realitate şi dacă da, atunci să arhivăm filmul ăsta sonor, care rulează necontenit până şi în somn.

Mihai Ivaşcu

Everybody hears, but especially Adela, because she was the first to wake up, a generic which gives nostalgic chills for some, annoying and disturbing for others.

Time...where do you go...to what lands... ”Lucky they woke me up, Otherwise I would have slept with the tv on the whole night..and this disabled sound...”

The night went on with its course, with its specific sleep, and other dreams which do no matter to the subject. I only ask myself if the things that can’t be read in a dream can be read in reality, and if yes, why should we archive this movie tone, which runs continuously, even during sleep.

114 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Alina Manole, Abstract 3 Alina Manole, Abstract

Alina Manole, Connection acrilic pe panza 60 pe 100cm

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 115

Ipostazele inocenţei în viaţa omului Un articol de/ An article by Dana Simionescu

Copilul râde: „Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”

Tânărul cântă: „Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”

Bătrânul tace: „Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”

(Lucian Blaga, „Trei feţe”)

J

ocul este, prin definiţie, ipostaza inocenţei şi implicit, a copilăriei.

Din punct de vedere istoric, rădăcinile jocului se pierd în negura timpurilor. În opinia lui Johan Huizinga, „jocul este mai vechi decât cultura, pentru că noţiunea de cultură, oricât de incomplet ar fi ea definită, presupune în orice caz o societate omenească, iar animalele nu l-au aşteptat pe om ca să le înveţe să se joace. Ba chiar se poate afirma, fără risc, că civilizaţia omenească nu a adăugat nicio caracteristică esenţială noţiunii generale.”

Jocul apare ca un fenomen complex, ce poate fi definit într-o varietate de moduri. În general, acest termen denumeşte ”acţiunea de a (se) juca”, o ”activitate distractivă practicată din plăcere, mai ales de către copii.” Conform Dicţionarului de simboluri, „jocul este, fundamental, un simbol al luptei, al luptei cu moartea (jocurile funerare), cu elementele (jocurile agrare), cu forţele potrivnice (jocurile războinice), cu sine (cu propria frică, slăbiciune, îndoială etc.).” În opinia lui Herbert Spencer, jocul reprezintă o „exersare artificială a energiilor. Este o formă de socializare, în care individul se construieşte pe sine din interior, dar fiind o fiinţă socială.”

P

lay is the universal language of childhood.

It has been described as behaviour which is ‘freely chosen, personally directed and intrinsically motivated’, or as `what children and young people do when they follow their own ideas and interests in their own way and for their own reasons’ Children play on their own and with others. Their play may be boisterous and energetic or quiet and contemplative, light-hearted or very serious. Play is one of the most powerful and important elements in children’s enjoyment of their childhood, well-being, health and development. It is a natural and instinctive behaviour which should be encouraged and supported throughout childhood. Play in early childhood has been shown to influence the way the child’s brain develops. The neural and chemical reactions in the brain, created by the act of playing, support the development of coordinated physical and mental capabilities.

Our society tends to dismiss play for adults. Play is perceived as unproductive, petty or even a guilty pleasure. The notion is that once we reach adulthood, it’s time to get serious. And between personal and professional responsibilities, there’s no time to play.

Remember that play is important for all aspects of

116 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER Jocurile cunosc un număr impresionant de clasificări. În primul rând, jocul se adresează sferei fizice sau celei intelectuale. Activităţile ludice pot fi diferenţiate în funcţie de vârsta, sexul şi cultura jucătorilor. După vârstă, ele sunt de copii şi de adulţi, ceea ce arată că jocul este prezent permanent în viaţa oamenilor şi astfel, gradul de inocenţă al unui om este determinat de cantitatea jocului prezent în viaţa sa.

Datorită societăţii în care trăim, dorim de multe ori să ascundem inocenţa din viaţa noastră, considerând-o ca pe o dovadă de slăbiciune şi astfel, ne construim feţe şi măşti. Bineînţeles, parcursul jocului în viaţa unui om evoluează spre alte stadii, de la copilărie spre maturitate şi bătrâneţe, însă este mereu prezent fie că arătam acest lucru sau nu.

Prin proiectul Gulerul am intenţionat să arăt felul în care fiecare individ îşi poartă ludicul, jocul şi inocenţa în mod făţiş sau ascuns. Gulerul, ca obiect vestimentar, este folosit în acest proiect ca metaforă pentru inocenţă, pentru joc, pentru ludic şi în funcţie de fiecare guler realizat, se desfăşoară câteva măşti umane în legătură cu acest subiect. Gulerul, ca obiect vestimentar, are rolul de a acoperi gâtul, deci are rol de protecţie, astfel am folosit acest sens al gulerului, pentru a indica ideea că jocul poate fi o armă de protecţie a individului prin păstrarea inocenţei.

Pentru realizarea practică a acestui proiect am utilizat tehnici diverse de manipulare a diferitelor materiale, realizând gulere neconvenţionale, care să sublinieze ideea de creativitate şi joc şi nu ideea de utilitate şi pragmatism.

Dana Simionescu Bibliografie: Chevalier, J., Gheerbrant, A., (1994), Dicţionar de simboluri, Editura Artemis, Bucureşti.

Huizinga, J., (2002), Homo ludens. Încercare de determinare a elementului ludic al culturii, traducere din olandeză de H.R. Radian, cuvânt înainte de Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas, Bucureşti. *** (2002), Limba şi literatura română: manual pentru clasa a IX-a, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti. *** (2002), Mari teme literare, dicţionar – antologie de texte pentru clasa a IX-a, Editura Paralela 45, Piteşti. *** (1972), Mic dicţionar enciclopedic, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti.

our lives, including creativity and relationships. Give yourself permission to play every day.

Like art, play is that quintessential experience that is almost impossible to define - because it encompasses infinite variability - but which we all recognize when we see, or experience. So let us go back to that in an attempt to understand all that contributes to such a necessary and exalted, psychological state. Like art and music, play has a verbal and body language all its own. Even studies of children at play show that language use is different during play than during normal conversation.

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 117

118 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 119

120 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 121

122 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 123

124 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 125

126 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 127

128 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 129

130 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 131

132 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 133

134 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 135

136 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 137

138 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Good night, kids!

An article by Cristina Niculae

I

n the former socialist republics from Eastern Europe, childhood was an important element in the construction of a future society in conformity with the communist ideals. Many generations have gone through school as pioneers or members of the communist organizations for the youth. But outside the ideological practice, the animated cartoons and the toys from before the Revolution of 1989 represented a cherished freedom for the children.

Even today, despite some traces of propaganda, these end up being works of art in themselves thanks to the visionary artists who created them. According to the vastness of the creative project, animations and characters illustrating simplicity and pure innocence were created, but also the refined kind, with a somber aspect and with a hint of melancholy.

As a leader of the communist block, Russia distinguished itself at the head of the production of cartoons for children, using different techniques and styles. The most popular series of animation created in the technique of animated series following the children’s books by Eduard Uspensky, Cheburashka and Ghena the Crocodile brings forward the little animal named Cheburaska, a unique creature, similar to a mouse or a little bear. Cheburashka, whose name comes from the Russian word to stumble over/to fall, ends up in Russia from an exotic country after accidentally being trapped in a box of oranges. She is

discovered by a fruitier who wants to send her to the zoo. Unfortunately, science cannot fit her in a certain category, so Cheburashka becomes an exhibit in a showcase in order to attract customers. Meanwhile, Ghena the Crocodile who works at the same zoo from where Cheburashka was rejected feels lonely and advertises in the city that he is looking for new friends. Cheburashka, along with a little girl and the puppy which she had found on the street will become Ghena’s friends. Throughout the series, the main characters are confronted with the evil mind of an antagonist - Shapoklyak, an old lady and her rat.

In the frame of the Cold War, the competition between the east and the west pervades even in the artistic discourse. Even cartoons are influenced by this war. The Soviet Union created a series of cartoons equivalent to the Occidental Disney one about Winnie the Pooh: Vinni Puh, a brown bear, accompanied by a piglet. The graphics of the Disney concept managed to create a worldwide known brand, but the artistic concept behind the Soviet cartoons distinguishes itself through originality and childish drawing.

Hedgehog in the Fog by Yuri Norstein was awarded Outstanding film of the year in London in 1977 and many other awards. The short film is representative for the Soviet animation for grownups. It is based on a popular story about a hedgehog

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 139

that is lost in the fog on the way to his friend the bear and it has the trace of Russian surreal melancholy. The aspect resembles a collage of cartoons and realistic elements.

Most of the time, the animations were presented in the program “Good night, kids! », which could be found in almost all communist countries, but with different productions. The cartoons lasted for about 10-20 minutes. In Leka nosht Detsa - Лека Нощ, Деца, the captions and some lyrics from the starting song changed in accordance with the four seasons.

But the trend of children’s cartoons before bedtime was launched in Germany, first in West Berlin and later on in East Germany in the 50s and 60s, around the character of Sandmann and his friends.

Sandmann is a popular figure in the film Good bye, Lenin; he is the exemplary model of the communist childhood in the German Democratic Republic and, therefore, a touch in the perfume of Ostalgia. The technique used is that of animated series.

Sandmann is often illustarted traveling through exotic worlds or in futuristic contexts, specific to the socialist ideas of cooperation and technological progress. After the fall of the Berlin Wall, the popularity of the character and nostalgia determined the running of the cartoon on German television channels, but not without the objection on the part

of the audience claiming that a popular symbol of communist Germany had been seized and deformed by the corporate capitalist system.

Animations created in a given political context may become the object of the history of mentalities and imagination. Current generations, if not exposed by parents or grandparents to such cartoons, lose much of the classical and traditional principles and the idealism of the past, especially the communist past. However, idealism is an engine of action and, therefore, of the future. The variety of suggestions on the art, film and animation market nowadays creates, in fact, a separation, dispersion and an individuality of children personalities. If before all children were united by the adulation of less numerous heroes, nowadays children are exposed to commercial productions, most often determined by profit. The documentary from 2008 entitled Consumming Kids: The Commercialization of Childhood discusses ethical issues concerning the marketing monopoly on American children, who are only a category of future consumers for the multinationals. Children are the future of a society. If we do not care about children, doesn’t it mean that we don’t care about the future?

Cristina Niculae

140 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Poveşti de trezit copiii Wake-up stories for children Un articol de/ An article by Raluca Niţă Translated by Alina Burtan Călcîi „De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea.

Sunt din copilăria mea ca dintr-o ţară” (Antoine de SaintExupéry)

“Where do I come from? From my childhood.

I come from my childhood as if it were a country.” (Antoine de Saint-Exupery)

A

fost odată ca niciodată şi va mai fi mult timp de aici înainte. Se reaprind focurile idealurilor mitice. Renaşte dorinţa de a visa. Poveştile se întorc sau poate, nu au plecat niciodată. Cu sângele lor mixt, îmbogăţit de urmele fantasticului, contaminat de istorie, schimburi culturale, călătorii şi experienţe. Astăzi, circulă în lumea multimedia: internet, sute de CD-rom, mii de filme de “descărcat” ca pe o povară din maşinării ciudate şi de aşezat în faţa ochilor, senzaţiilor şi gândurilor copiilor care am fost şi unde încă mai încercăm să ne întoarcem. Însă, eu sunt convinsă că nu există un timp al ingenuităţii, aşa cum nu există o vârstă pentru a crede în poveste. Avem nevoie cu toţii să fim minţiţi cu fantezie, înşelaţi cu imagini fantasmagorice.

Poate pentru că, mai mult decât orice, avem nevoie de amintire. Ca de exemplu, de amintirea unui mit

O

nce upon a time there was and will be long time from now on. Fires of legendary ideals are rekindling. The wish to dream is reborn. Stories are coming back or maybe they never left. With their mixed blood, enriched with the imprints of fantastic, contaminated by history, cultural exchanges, voyages and experiences. They revolve today around the multimedia world: the internet, hundreds of CR-rom, thousands of movies “to download” like a burden of twisted machineries and place in front of the eyes, feelings and thoughts of the children we once were and where are still trying to return.

But I truly believe there is such thing as ingenuity time like there is no age to believe in tales. We all need to be lied to by fantasy, befooled by visionary images. Perhaps because, more than anything else, we need memory. The memory of a pictured myth:

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 141

Imagini/ Images: Arhiva Fundației Domeniul Otetelișeanu

desenat: Albă ca zăpada şi cei şapte pitici.

Snow White and the Seven Dwarves, for instance.

La 100 de ani de la naşterea lui Walt Disney (5 decembrie 2001), acest desen animat a fost produs pentru prima dată în sistem digital. Caseta cuprindea, în afara filmului, versiunea originală a melodiei Someday my prince will come, interpretată de Barbara Streisand, un documentar despre cum a fost realizat acest film, unde se puteau vedea în premieră anumite scene complet necunoscute publicului pentru că fuseseră tăiate de Disney la masa de montaj: piticii construind patul Albei ca zăpada sau Albă ca zăpada învăţându-i să mănânce supa aşa cum eticheta o cere.

Nu sunt unicele lucruri de descoperit. Ideea iniţială spre exemplu, dădea mult spaţiu prinţului, pierdut apoi în favoarea protagoniştilor.

One hundred years after Walt Disney was born (5 of December 2001), this animated picture was produced for the first time digitally. Besides the movie, the tape also included the original version of the song “Someday my prince will come”, interpreted

by Barbara Streisand, a documentary about the movie production that revealed for the first time completely unknown scenes to the audience because they were cut by Disney in montage: the dwarves assembling Snow White’s bed or Snow White teaching them how to eat soup properly. These aren’t the only ones to discover. Par example, the original idea gave more importance to the prince, who was later eclipsed by the heroes.

Dar când ia naştere proiectul acestui desen animat?

But when does arise the project of this animated picture?

th

142 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

De la începutul carierei sale, Disney se dovedeşte un tânăr plin de iniţiative. Crea însă ca toţi ceilalţi: personaje foarte asemănătoare între ele - pisici, şoricei sau iepuraşi negri şi graşi, având forma unor mingi imense. Aceste filmuleţe făcute în grabă se vindeau la metru, sfârşind prin a fi proiectate ca o completare a filmului principal, alături de cinejurnal.

Ever since the beginning of his career, Disney turns out to be an initiative-spirited young man.

Nevertheless, he created very similar characters, just like anyone else: cats, mice or black fat bunnies, shaped as huge balls. These in a hurry short movies were sold by the metre and were eventually imaged as a finish to the main film, alongside the cine-journal.

Walt Disney avea 27 de ani când, torturat de ideea acestui nou desen animat, dezvăluie totul colaboratorilor săi, imitând până şi vocile tuturor personajelor. Cei şapte pitici, care în toate variantele poveştii erau fără identitate, devin mai târziu vii, extrem de diferiţi între ei, plini de sensibilitate. Patru ani a durat realizarea acestui proiect, costând în total 1 500 000 de dolari.

Walt Disney was 27 years old when, tortured by the idea of a new animated picture, he revealed everything to his co-workers, imitating even all characters’ voices. The seven dwarves, which had no identity in each version of the story, later become alive, extremely different one from another and paved with sensibility. This project’s production lasted for four years and it cost 1 500 000 dollars.

În 1937 visul devine realitate. Ia naştere primul film de desene animate din istoria cinematografiei. În 1938 bătea deja toate recordurile la încasări. „Disney a riscat, jucând totul şi a avut dreptate”, scriau ziarele vremii. ”Albă ca zăpada” s-a bucurat de un succes comparabil cu cel al ”Războiului stelelor” şi ”Titanic”, între preferinţele publicului noului mileniu ocupa al doilea loc după ”Pe aripile vântului”. „O eternă iubire, un mit al zilelor noastre, Albă ca zăpada nu cunoaşte timp, e inocenţă şi simplitate în stare pură”, mărturisea Joe Grant unul dintre colaboratorii lui Disney.

In 1937, the dream became reality. The first animated cartoon in history was made. In 1938 it already hit the box office. “Disney had risked gambling his everything and he was right”, reported the newspapers back then. “Snow White” made a hit just as “Star Wars” and “Titanic”, today’s put it second best after “Gone with the Wind”. “An eternal love, a myth of our day, Snow White knows no time, it is pure innocence and simplicity”, said Joe Grant, one of Disney’s co-workers.

La acest film au lucrat mai mult de 750 de oameni, dintre care 65 creatori de efecte speciale de animaţie, realizând 2 milioane de desene. În seara premierei, 21 decembrie 1937, în Sala Cartney Circle

More than 750 people worked on this film, 65 of them creating animation special effects with a portofolio of 2 million cartoons. On the premiere’s night, 21st of December 1937, Marlene Dietrich, Charlie Chaplin, John Barrymore and Clark Gable were

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 143

Theatre din Los Angeles, erau prezenţi Marlene present in the Los Angeles’ Cartney Circle Theater Dietrich, Charlie Chaplin, John Barrymore şi Clark Auditorium and, by the end of the projection, tears Gable, care la sfârşitul proiecţiei aveau ochii în lacrimi. stood in their eyes .

A fost rândul succesului: 8 milioane de dolari într-un singur an (atunci biletul costa 23 de cenţi pentru adulţi şi 10 cenţi pentru copii). Un film tradus în zece limbi. Oscar în 1939. Vizionat de patru generaţii de spectatori din întreaga lume. În 1987, la 50 de ani de la naştere, va fi proiectat în culori şi sunet în 4000 de săli cinematografice din 60 de ţări.

Success made its entrance with 8 million dollars in just one year (a place cost back then 23 cents for adults and 10 cents for children). A ten languages subtitled movie. Oscar in 1939. Seen by four generations of spectators all over the world. In 1987, 50 years after its release, was pictured in color and sound in 4000 theatres.

Astăzi, la San Francisco, la Muzeul Familiei Walt Disney, se pot retrăi toate aceste emoţii, de la primele gânduri animate, la desen, efecte speciale, culoare, sunet, viaţă. Muzeul se află într-o zonă a parcului Golden Gate şi are la dispoziţie trei clădiri. Deschis în anul 2009, muzeul de peste 40 de mii de metri pătraţi, este o adevărată splendoare ce îl onorează pe faimosul Walt Disney şi întreaga moştenire pe care acesta a lăsat-o. Aici sunt prezentate colecţii de documente, idei şi premii câştigate de Disney în timpul vieţii şi a fost construit pentru a le arăta tuturor cât de important a fost acest om pentru cultura Statelor Unite ale Americii şi a întregii lumi, de altfel.

Today in San Francisco, at the Walt Disney Family Museum, all those feelings can be relived, from the first animated thoughts to drawing, special effects, colour, sound, life. The museum is situated in a Golden Gate Park area and has three buildings. Open in 2009, the 40 thousand square metres museum is a real beauty which honors the famous Walt Disney and the entire legacy he left behind. Here are presented collections of documents, ideas and prizes Disney won while living and it was built to show everyone this man’s importance for the USA culture and the entire world too.

Au trecut aproape 77 de ani de atunci.

Povestea, astăzi, mai mult decât ieri, nu mai este un joc desuet de adormit copiii. Sufletul ei nevăzut, necunoscut, reprezintă strigătul preţios al diverselor culturi. Într-o atmosferă în care magicul are rolul principal, cu ajutorul eroilor învăţăm să exteriorizăm şi să înfruntăm obstacolele existenţei, ale imoralităţii,

Almost 77 years have passed since then.

Today, more than yesterday, the story isn’t an obsolete bedtime game anymore. Her unknown and unseen soul stands for the precious cry of multiple cultures. Helped by heroes In a climate of mainly magic, we learn to externalize and face the obstacles of existence, immorality, any kind of misunderstandings, up to racial and species hatred,

144 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER neînţelegerilor de orice fel, până la ura de rasă sau we manage to really difficultly build our identity de specie, reuşim să construim cu reale dificultăţi retrospected to the identities of the others. identitatea noastră raportată la identităţile celorlalţi.

Before the internet, stories had mother’s voice Poveştile, înainte de Internet, au fost vocea and sleep savour covered in big blankets, they were mamei şi aroma de somn acoperit cu pături groase, au fear of the dark and whisper talking, escaping between fost frica de întuneric şi vorbitul în şoaptă, evadare între covers, excuses for a television idea. However a coperţi, pretexte pentru o idee de televiziune. Astăzi paradox it may seem, today the story doesn’t want însă, poate pare un paradox, dar povestea nu mai vrea to settle anyone off anymore. It isn’t mind’s medicine, să adoarmă pe nimeni. Nu este medicamentul minţii, alienation and the lack of opinion, the ideal emptiness alienarea şi lipsa de opinie, golul ideal unde totul tace where everything stays silent and nothing happens. şi nu se întâmplă nimic. Povestea e libertatea ideilor, a The story is freedom of ideas, of fantasy, assets, fanteziei, a valorilor, a visului, suma utopiilor tuturor, dream, the sum of every utopia, the world’s voice in a vocea lumilor într-o cetate cu toate uşile şi ferestrele citadel with all doors and windows open. By it, arises deschise. Cu ajutorul ei se naşte dorinţa de a cunoaşte, the wish to know, reflect and action in a universe reflecta şi de a acţiona într-un univers în permanentă constantly moving. It is still an experimental line that mişcare. Este o linie încă experimentală în care se crosses habit and exception, standing and unknown intersectează obişnuinţa şi excepţie, cunoscut şi by anyone, the same and different that inspires neştiut de nimeni, identic şi diferit, care inspiră noi new anthropological, pedagogic, psychological and proiecte antropologice, pedagogice, psihologice literary multimedia projects. Associated with these is şi literare, multimediatice. Acestora li se alătură the study of popular stories, education philosophy, studiul poveştilor populare, filozofia educaţiei, regia cinematographic directing, poetry and music. cinematografică, poezia şi muzica.

Creating and listening the story means today A crea şi a asculta astăzi povestea înseamnă a-ţi knowing your own childhood, history and cultural cunoaşte propria copilărie, propria istorie, propria identity. It means projecting another framework and identitate culturală. Înseamnă a proiecta un alt context solving contradictions by seeing them into a magical, şi a rezolva contradicţiile privindu-le într-o oglindă metaphorical, transcendental mirror, returning more magică, metaforică, transcendentală, întorcându-te powerful when it comes to real conflicts. We all exile mai puternic în planul conflictelor reale. Toţi emigrăm in the world of stories. Knowing there is a human în lumea poveştii. Ştiind că există un timp omenesc al time of meetings, respect, astonishment before the întâlnirilor, al respectului, al uimirii în faţa diversităţii other one’s diversity. celuilalt.

If we want to form people, we should not Dacă vrem să clădim oameni, nu trebuie să îi overload them with information, ballet, latest bombardăm cu informaţii, balet, tehnologie de ultimă technology, dress them in brand rags or fill their ears generaţie, să îi îmbrăcăm în cârpe de marcă sau să le up with languages different from theirs and leaven turnăm în urechi limbi diferite de a lor, lăsându-i la them. Only direction makes a point. Essential is to dospit. Doar direcţia are un sens. Important este să walk forward, not to arrive. mergi înspre, nu să ajungi.

Saint-Exupery was writing that “If you want to Scria Saint-Exupéry: „Dacă vrei să construieşti build a ship, don’t drum up the men to gather wood, un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după divide the work, and give orders. Instead, teach them lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i to yearn for the vast and endless sea”. întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.”

If we want to build people, we must induce Dacă vrem să clădim oameni, trebuie să le them nostalgia of a cleanliness and simplicity realm, insuflăm dorul de un tărâm al curăţeniei şi simplităţii, teaching them how to crave for a future where what învăţându-i să jinduiască după un viitor în care tot is not essence is redundant, hollow and unwatchable. ce nu e esenţă e superfluu, găunos şi de neprivit.

Every man built with his own hard work, Fiecare om clădit prin truda proprie, prin renunţare, cu dârzenie, cunoaşte poezia poveştii sau nevoia de a surrender and tenacity, know the story’s poetry or the crede că visul se împlineşte întotdeauna. Nu credeţi? need to believe that dream always comes true. Don’t you think? On my inner child’s word of honor.

Pe cuvântul de onoare al copilului din mine.

Raluca Niţă

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 145

Daniela Zbarcea, Poetry, 70x70

Sunt încă un copil în căutarea noului sau cum te atrage muzeul în mrejele lui I am still a child looking for the new in everything or how the museum can attract you Un articol de/ An article by Ligia Niculae Translated by Andra Irina Porumbeanu

ABSTRACT: Starting from childhood memory and how museums can make you an addict of history and science, this current article takes into discussion the educational programs and the children special designed activities present in some of the world museums. Pinpointing some of the most interesting museums from this point of view, this article tries to present, in a comparative perspective, the diversity of these programs.

KEYWORDS: MUSEUM, HISTORY, ART, CHILDREN, EXTRACURRICULAR ACTIVITIES, SCIENCE

146 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Daniela Zbarcea, Vis, tehnica mixta, 70x100cm Daniela Zbarcea, Calatoria, ulei pe panza, 100x70cm

M

I

-am trezit de dimineaţă cu gândul la copilărie, la zilele acelea leneşe când adormeam pe canapea şi mă trezeam ca printr-o minune în pat. La zilele când mă jucam în curtea bunicilor mei, făcând cele mai gustoase plăcinte şi prăjituri din pământ, tapetate cu nisip fin şi cu pietricele atent alese pe post de decor. M-am trezit cu cele mai năstruşnice dorinţe de întoarcere la copilăria mea desprinsă parcă din amintirile lui Nică şi petrecută într-o eternă joacă. Şi da, eu pot spune clar că pentru mine copilăria a fost o perioadă extraordinară a vieţii mele, dar oare la fel vor spune şi cei care s-au născut după anii 2000?

woke up in the morning thinking about my childhood, about those lazy days when I would fall asleep on the couch and somehow wake up in my bed. I thought about the days when I would play in my grandparents’ yard, making the most delicious pies and cookies on earth, all of them decorated with fine sand and carefully picked pebbles. I woke up having the strangest desire to go back to my childhood days which seemed to be taken out of Creangă’s „Childhood memories”, days spent in an endless play. And yes, I can clearly say that childhood was an extraordinary period of my life, but could those born after 2000 say the same thing?

Ieşind din casă cu gândul la copilărie şi cu direcţia spre Muzeul Municipiului Bucureşti, m-am gândit să fac un top al celor mai atrăgătoare muzee, al acelor muzee care să îi atragă pe copii, dar mai ales să îi facă pe adulţi să se simtă iar copii. Zis şi făcut! Am pus la cale un focus grup atipic1 cu ai mei prieteni şi un alt focus grup atipic cu prietenii fratelui meu2.

Stepping out of the house thinking about my childhood, heading for the Bucharest City Museum, it occurred to me to do a top ten of the most attractive museums, those museums that can both attract children and make adults feel children again. No sooner said than done! So I set up an atypical1 focus group with my friends and another just as unusual focus group with my brother’s friends.2

Pe ai mei prieteni i-am întrebat simplu: ce muzeu, în special muzeu de istorie3, îţi aduce aminte

I asked my friends a simple question: which 1 Un focus grup aduce în mijlocul său un număr de oameni museum, especially which history3 museum care discută despre o anumită temă, iar moderatorul ghidează discuţia în aşa fel încât să poată fi analizate mai multe perspective.

Conform regulilor, un focus grup este alcătuit dintr-un număr de oameni care nu se cunosc, pentru a putea răspunde în mod onest la întrebările adresate de moderator. Tocmai din acest motiv, focus grupul folosit pentru scrierea acestui articol nu este unul tipic, ci atipic, care nu respectă întocmai regulile academice de formare a unui focus grup. Participanţii la focus grup au vârste cuprinse între 23 şi 30 de ani, mediu de provenienţă, activitate şi nivel de studii, diferite.

2 Participanţii la acest focus grup au vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, mediu de provenienţă diferit.

3 Unul dintre argumentele aduse în discuţie atunci când am spus că prefer muzeele de istorie a luat în considerare exact

1 A focus group brings in its midst a number of people discussing a certain topic and the moderator guides the discussion in a way that the topic can be analyzed from multiple perspectives.

According to the rules, a focus group consists of a number of people who do not know each other, to respond honestly to questions asked by moderator. For this reason, the focus group used for this article is not a typical, but an atypical one who does not follow the academic rules of forming a focus group. The participants were aged between 23 and 30 having different origin, activities and level of study.

2 The participant in this focus group are aged between 14 and 18 and different origin.

3 One of the arguments brought into discussion when I

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 147

Daniela Zbarcea, Blue sun, 160x80cm

de copilărie şi de ce? Brusc toţi am devenit mai fericiţi şi mai zâmbitori pentru că ne-am adus aminte cum o parte din noi am cântat în ploaie la Muzeul Satului, că ne-am distrat la Muzeul Zambaccian mai mult decât ne-am fi aşteptat sau cum ne-am filmat la British Museum pentru a le arăta celor care nu au fost cu noi ce ”tare” este muzeul şi cât de mult ne-am dori unul aşa în Bucureşti. Am fost surprinsă să aud nume la care nu mă aşteptam – Muzeul Astra Sibiu, Muzeul de Mineralogie Baia Mare, Muzeul Antipa, Muzeul Satului, Muzeul Brukenthal, Sisi Museum, British Museum, Museum of London, Cité des Sciences et de l`Industries, Alte Pinakothek, muzee care nu sunt în special muzee de istorie, ci muzee diverse, dar care ne fac să ne simţim din nou copii. Discuţia a ajuns la muzeele atipice sau chiar ciudate de la noi din ţară, pe care am vrea să le vizităm dacă am avea timp. Muzeul Lingurilor din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul Omului din Ploieşti sau Muzeul Naţional al Ouălor Încondeiate din Ciocăneşti fiind doar câteva din lista noastră. După râsete prelungite, în final am ajuns la concluzia că nouă ne plac muzeele pentru că în toate ne descoperim copilul din noi chiar dacă suntem oameni mari.

reminded them of their childhood and why. We all suddenly became happier and we started smiling at the thought of how some of us had sung in the rain at the Village Museum, of how much (unexpected) fun we had at the Zambaccian Museum or how we filmed ourselves at the British Museum to show those who didn’t come with us how cool the museum was and much we would like to have a similar on in Bucharest.

I was surprised to get some unexpected answers like: Astra Museum in Sibiu, Mineralogy Museum Baia Mare, Antipa Museum, The Village Museum, Brukenthal, Sisi Museum, British Museum, Museum of London, Cité des Sciences et de l’Industries, Alte Pinakothek, all of which, in spite of not being history museums, make us feel like we are children again.

The discussion reached the atypical or even odd museums in our country, which we would like to visit if we had time. The Spoons Museum in Câmpulung, the Museum of Man in Ploiești and the National Museum of Painted Eggs in Ciocăneşti are just a few on our list. After prolonged laughter, we finally got to the conclusion that the reason why we like museums is that in each of them we rediscover our inner child even if we are grownups.

Când i-am întrebat pe adolescenţi care este muzeul lor preferat, m-am izbit de eternul răspuns Muzeul Antipa sau Muzeul Satului. De ce Antipa şi nu Muzeul Hărţilor şi al Cărţilor Vechi, Aviaţiei sau de ce nu Muzeul Nevăzătorilor4. Cât despre muzeele aflate

When I asked the teenagers what their favorite museum was, I was struck by the typical answer Antipa Museum and The Village Museum. Why Antipa and not The Maps’ Museum, the Aviation Museum or even the Museum of the Blind4 instead of Antipa.

conceptul de muzeu de istorie deoarece, pentru mulţi, orice muzeu arată o parte din istorie, o evoluţie în timp şi spaţiu.

4 Pentru cei ce nu ştiu, acest muzeu este unic în Europa, muzeul fiind localizat în cadrul Centrului Şcolar Vatra Luminoasă din Bucureşti. Acest muzeu are o istorie destul de interesantă, fiind înfiinţat de Carol I. Piesele expuse în cadrul acestui muzeu sunt deosebite, printre ele numărându-se maşini de scris în sistemul

said I prefer history museums took into account the concept of the history museum concept because, for many, any museum shows a part of history, an evolution in time and space.

4 For those who do not know, this museum is unique in Europe, and is located in the centre of the Shining Hearth School Centre in Bucharest. This museum has a very interesting history, being founded by Charles I. The exhibits in this museum

148 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Daniela Zbarcea, Rasarit, ulei,100x120cm

Daniela Zbarcea, Iarna in Bucuresti, tehnica mixta,90x60cm

în şi în afara teritoriului ţării, totul a fost cuprins de o There was deep silence with respect to the museums linişte totală. Mai bine îi întrebam despre bazarele din in the rest of and outside the country.

Turcia sau de cum arată plaja din Bulgaria şi discuţia Had I asked them about the bazaars in Turkey ar fi fost mult mai interactivă. or the beach in Bulgaria, the discussion would have Dar până una alta, am selectat o serie de muzee been much more interactive. generate atât ca urmare a focus grupurilor, dar şi a But in the meantime, I have selected a number cărţilor cu descrieri de muzee din biblioteca mea plăpândă; mă interesa locul unde copiii se simt cel mai of museums as a result of the focus groups, as well bine, pentru că muzeul este organizat în aşa fel încât as looking through the books with descriptions să îi atragă constant şi unde programele suplimentare of museums in my feeble library; I was interested sunt extrem de diversificate. Plec în drumul descrierii in finding out where it was that the children felt mele cu muzeul meu favorit din acest punct de vedere, best, because the museum is organized in such a muzeu pe care dacă l-aş vizita zilnic nu cred că m-aş way as to attract them constantly and where the plictisi – Museum of London. Localizat la o aruncătură additional programs are extremely diverse. I begin de băţ de Catedrala Sf. Paul, Museum of London este my description with one of my favorite museum from cea mai bună dovadă că trecutul şi prezentul pot sta this point of view, the museum where I wouldn’t get în acelaşi loc. Din momentul în care i-ai trecut pragul, bored even if I visited it on a daily basis: Museum of vezi copii cu caiete după ei notând sau desenând London. Located at a stone’s throw from St. Paul’s exponate, făcându-şi temele pentru şcoală în timp ce Cathedral, the Museum of London is the best proof that the past and present can “co-occur”. Once stau turceşte pe podeaua muzeului. you’ve crossed the threshold, you see kids carrying Ca şi copil, de la 6 luni până când pot merge, notebooks, drawing or making a list of the exhibits, împreună cu însoţitorul meu am posibilitatea să doing their homework while sitting cross-legged on descopăr forme geometrice şi să mă joc tot felul de the floor of the museum.

Braille sau manuale în alfabetul Moon şi Klain, acestea două fiind sisteme alternative scrierii Braille.

are outstanding. Among them are Braille typewriters or books in the Moon and Klain alphabet, two alternative writing systems.

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 149

Daniela Zbarcea, Muzica, tehnica mixta, 60x80cm

jocuri şi forme care implică atingerea de obiecte.

După ce pot merge şi până la vârsta de 5 ani, jocurile sunt mai diversificate, putând face astfel prăjiturele, castroane, ulcioare nu din pământ, ci din lut sau din alte materiale care implică murdărirea mâinilor.

Dacă mă plictisesc murdărindu-mă, mă duc să ascult poveşti, iar dacă şi de asta mă plictisesc pot să fiu un mic explorator în căutarea obiectelor atent ascunse de personalul muzeului. Şi ca să nu uit, activităţile astea sunt aproape zilnic şi sunt gratuite. De când încep să merg la şcoală, pot participa la tot felul de activităţi speciale pentru şcolari – citit, discuţii pe teme istorice sau competiţii, iar în week-end, împreună cu a mea familie, descopăr Londra de la început până în prezent. Din nou, dacă mă plictisesc, după ce ajung acasă pot să intru pe site-ul muzeului5 şi să printez fişe şi jocuri pe baza a ce am învăţat în muzeu.

As a child, from 6 months old until I am able to walk along with my guardian, I have the possibility to discover geometrical shapes and play all kinds of games that involve touching objects. From the moment I am able to walk up to the age of 5, the games are more diverse and I can thus make cookies and mold bowls and pitchers using clay or other materials which involve getting your hands dirty. If I get bored of this, I go and listen to stories and if I still get bored I can be a little explorer in the search for objects carefully hidden by the staff. Oh, one more thing, the activities take place almost daily and are free of charge. Starting from the first day of school, I can take part in all sorts of activities specially designed for school children – reading, discussions on history topics and competitions, and in the weekends, I can discover London with my family, from its beginning to the present day.

Un alt muzeu care atrage atenţia datorită programelor sale pentru copii, este Muzeul Ştiinţei Again, if I get bored, after I get home I can go de la Paris – Cité des Sciences et de l`Industries. Cel on the museum’s website5 and print cards and games mai mare astfel de muzeu din Europa, adăposteşte based on what I have learned in the museum. sub al său acoperiş un istoric al celor mai interesante Another museum that attracts attention invenţii, alături de un imens planetariu şi o sală 5 Pentru mai multe informaţii se poate accesa link-ul muzeului: http://www.museumoflondon.org.uk/london-wall/, accesat ultima oară la 05 Mai 2014.

5 For more information follow this link: http://www. museumoflondon.org.uk/london-wall/, last accessed on May 5th 2014.

150 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER de cinema. La fel ca şi în cazul Museum of London, spaţiile şi activităţile destinate copiilor sunt extrem de vaste. De la vârsta de 2 ani până la 7 ani, copiii pot descoperi lumea în 1700 de m2. Da, o suprafaţă cu mult mai mare comparativ cu tot muzeul Ştiinţei şi Tehnicii ”Ştefan Precopiu”6 sau Orăşelul Cunoaşterii7.

Dacă m-am plictisit urmărind scenete cu teme ştiinţifice, experimentând sau descoperind cum funcţionează unele obiecte precum televizorul, pot să descopăr (de la 5 la 12 ani) corpul omenesc, să văd ce înseamnă sa prezinţi o emisiune TV, să mă joc cu mijloacele de comunicare, fie ele interumane sau pur tehnice, cum cresc şi se dezvoltă plantele, cum curge un râu sau cum este alimentat cu energie electrică un TV. Majoritatea programelor destinate copiilor sunt organizate în timpul vacanţelor, iar muzeul este închis lunea. De asemenea, trebuie menţionat că dacă credeaţi că sunt lăsaţi de izbelişte copiii, dar şi părinţii care au anumite deficienţe vă înşelaţi, pentru că aici vor descoperi un spaţiu parcă special făcut pentru ei, întrucât muzeul a acordat o atenţie sporită acestei categorii de vizitatori. Singurul dezavantaj al acestui muzeu este că majoritatea activităţilor se plătesc.

because of its programs for children is the Museum of Science in Paris - Cité des Sciences et de l’Industries.

Being the largest of its kind in Europe, the museum houses a history of the most interesting inventions, along with a huge planetarium and a theater. Just as in the case of the Museum of London, the spaces and activities destined for children are extremely vast. From ages 2 to 7, children can discover the world in 1700 m2. Yes, a much larger area compared to the entire museum of Science and Technology “Stefan Precopiu”6 or The Town of Knowledge7. If I got bored watching scenes with scientific themes, experimenting or discovering how some items, such as the television, work I could discover (from the age of 5 up to the age of 12) the human body and see what it is like to present a TV show, to play with means communication, be they interpersonal of purely technical, how the plants grow and develop, how a river flows or how a television is powered by electricity. Most programs destined for children take place during the holidays and the museum is closed on Mondays. It must also be said neither children nor parents with disabilities are left on their own and they will find a space which seems to have been Pentru că nu există copil care să nu dorească să designed for them because the museum has paid se joace, în Rochester, New York, SUA, există Muzeul increased attention to this category of visitors. The Naţional al Jocului – National Museum of Play. only downside of this museum is that most activities Adunând sub al său acoperiş cea mai mare colecţie are paid. de păpuşi, jocuri video şi alte zeci de obiecte de joacă, muzeul este practic împărţit în două – partea Given the fact that there is no child who doesn’t de activităţi8 şi joacă şi muzeu de istorie al jocului. want to play, the city of Rochester, (New York, USA) Singura grădină cu fluturi, amenajată într-un spaţiu has a special museum- The National Museum of Play. închis, se află în cadrul acestui muzeu, cele 20 de Housing the biggest collection of dolls, video games minute petrecute în această gradină fiind o experienţă and other dozens of toys, the museum is basically de neuitat nu doar pentru copii, dar şi pentru adulţi. divided into two sections: one with activities8 and Referitor la activităţile special destinate copiilor, game and one destined to the history of games. şcolarilor, muzeul le oferă programe tematice zilnic, This museum also houses the only butterfly activităţi speciale lunea, iar în funcţie de vârstă şi de garden arranged in a confined space. The 20 minutes interesele lor, elevii pot participa la conferinţe pe teme psihologice sau istorice, debate-uri, activităţi de spent in the garden provide both children and explorare sau cercetare. Pentru copiii cu dezabilităţi, adults with an unforgettable experience. Regarding muzeul poate organiza, la cerere, activităţi special the activities designed for children, pupils, the concepute pentru nevoile lor. Pentru că jocul este museum offers daily themed programs, special 6 Muzeul este localizat în Iaşi în cadrul Complexului Muzeal Naţional ”Moldova”, Iaşi. Pentru mai multe informaţii se poate vizita site-ul http://www.palatulculturii.ro/muzeustiinta. htm, accesat ultima oară la 05 Mai 2014.

7 Pentru cei ce nu ştiu, de curând (15 februarie 2014) s-a deschis acest muzeu în Bucureşti. Având la bază principiul ”cunoaşte şi învaţă”, muzeul este unul atipic spaţiului românesc, dar extrem de prezent pe mapamond. În Bucureşti, muzeul îmbină cunoaşterea cu petrecerile private şi atelierele tematice, oferind o gamă largă de activităţi pentru copiii cu vârste între 2 şi 18 ani.

Pentru mai multe informaţii se poate vizita site-ul http://www. oraselulcunoasterii.ro/, accesat ultima oară la 05 Mai 2014.

8 În cadrul muzeului funcţionează o grădiniţă şi un fel de after-school. Toate activităţile sunt bazate pe cunoaştere şi joacă.

6 The museum is located within the National Museum Complex of Iasi “Moldova” Iasi. For more information you can visit the website http://www.palatulculturii.ro/muzeustiinta.html, last accessed May 5th 2014.

7 For those who do not know, this museum was recently (February 15, 2014) opened in Bucharest. Based on the principle of “know and learn” the museum is an atypical one in the Romanian space but highly present in the world. In Bucharest, the museum combines knowledge with private parties and themed workshops, offering a wide range of activities for children aged 2 to 18. For more information you can visit the website http://www. oraselulcunoasterii.ro/, last accessed May 5th 2014.

8 There are also a preschool and a sort of after-school in the museum. All activities are based on knowledge and play.

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 151 tema centrală a acestui muzeu, copiii sunt încurajaţi activities on Mondays and according to their age and să se joace cât mai mult şi să îşi stimuleze creativitatea, interests, students can participate in conferences pentru că doar prin joacă ei vor reţine ceva. on psychological or historical topics, debates, explorations activities and research. On request, the Nu cred că există copil căruia Inspectorul museum can organize activities designed to suit the Gadget să nu-i fi scos la iveală dorinţa de a fi needs of the children with disabilities. Because the inspector sau de ce nu, spion, Muzeul Internaţional game is the central theme of this museum, children al Spionajului – International Spy Museum fiind locul are encouraged to play as much as possible and to ideal pentru copii. Localizat în Washington DC şi stimulate their creativity; because only through play deschis acum 12 ani, acest muzeu este singurul de will they retain information. acest fel din lume, care prezintă istoricul meseriei de spion aşa cum este ea. Pe cât de interesant este să I don’t think there is a child who wasn’t inspired descoperi ce presupune spionajul, contraspionajul by Inspector Gadget to wish to become an inspector şi activitatea de intelligence, pe atât de diverse sunt or even a spy. The International Spy Museum is the programele pentru copii. Copiii peste 7 ani fac parte ideal place for children. Located in Washington DC din grupul ţintă căruia programele sunt adresate. and opened 12 years ago, this museum is the only Operaţiunea Spionul sau Spion în Oraş sunt doar one of its kind in the world that presents the history două dintre activităţile care transformă copilul într- of the spy trade just as it is. un mic spion. Toate activităţile, indiciile, tehnologia, The diversity of the programs designed for dar mai ales distracţia, fac din această experienţă children equals the excitement in discovering what una de neuitat pentru copii, iar dacă timiditatea îşi spune cuvântul, atunci poţi scrie poveşti cu spioni, intelligence, counterintelligence and intelligence participa la workshop-uri unde înţelegi ce însemnă activities imply. Children older than 7 are part of the terorismul, spionajul, contraspionajul sau de ce nu, să target group to which the programs are addressed. stai de vorbă cu un fost angajat CIA care să îţi explice Operation Spy and Spy in the City are just two of the cu multe detalii ce înseamnă a fi spion. Din nou, dacă activities that transform a little child into a spy. All of nu te-ai săturat de joaca de-a spionii, atunci poţi intra the activities, clues, technology, and especially the pe site-ul muzeului9 şi descărca/juca jocuri cu spioni. fun, make this a memorable experience for children, and if you are rather shy, then you can write stories Un ultim muzeu care merită a fi menţionat about spies, you can participate in workshops where aici, dar care se distanţează de tema în sine a find out what terrorism, espionage, counterespionage acestui articol, este Montréal Biodôme, localizat în mean and even talk to a former CIA employee who Canada. Dacă programele pentru copii sunt destul would explain in great detail what it means to be a de limitate, acest muzeu al naturii este fără doar şi spy. Again, if you are tired of playing the spy, then poate incredibil. Reproducând în cele mai mici detalii, you can access the museum website9 and download printre altele, o pădure tropicală sau Antarctica, / play spy games.

Biodomul deţine şi cel mai vechi schelet de beluga One last museum that deserves to be din lume. Copii se pot distra în cadrul acestui Biodom mentioned here, but distances itself from the topic cu Rana, crocodilul mascotă din Camera Naturalia, zona în care copiii descoperă natura şi animalele şi cu of the article, is the Montréal Biodôme located in ajutorul Ranei descoperă cum animalele şi plantele se Canada. Even is the children’s programs are quite adaptează schimbărilor climaterice sau pot observa, limited, this museum of nature is undoubtedly la microscop, diferenţele dintre solzii peştilor şi penele incredible. Reproducing among others a rainforest păsărilor. Pot vedea filme cu istoria lumii şi evoluţia or Antarctica to the smallest detail, the Biodôme acesteia. Extrem de încurajate sunt vizitele şcolare la also has the oldest beluga skeleton in the world.

Biodom şi activităţile educaţionale în care profesorii Children can have fun in this Biodôm with Rana, the crocodile mascot in the Naturalia Chamber, the area copiilor sunt implicaţi. where children discover nature and animals and with Lista muzeelor care oferă activităţi speciale the help of Rana discover how animals and plants pentru copii este lungă, în cadrul acestui articol adapt to climate change or they can observe under aducând în prim plan doar unele dintre cele mai a microscope, the differences between the scales of interesante. Din prezentare lipsesc, într-adevăr, fish and bird feathers. They can watch movies with activităţile educaţionale din cadrul muzeelor din the world’s history and its evolution. School visits and România, dar nu se poate să termin acest articol fără educational activities which involve the children’s 9 Pentru mai multe informaţii se poate vizita http://www. spymuseum.org/, accesat ultima oară la 05 Mai 2014.

9 For more information follow the link http://www. spymuseum.org/, last accessed on May 5th 2014.

152 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER a menţiona că, probabil, cele mai bune programe teachers are highly encouraged at Biodôm. suplimentare de la noi sunt şcolile de vară din The list of museums that offer special activities cadrul Muzeului Satului şi şcoala de vară din cadrul for children is long, in this article only bringing forth Memorialului Sighet. some of the most interesting ones. The presentation lacks indeed the educational activities in the Ligia Niculae museum in Romania, but I cannot finish this article without mentioning that perhaps the best additional programs in our country are the summer schools within the Village Museum and the summer school part of the Sighet Memorial.

Daniela Zbarcea, Amurg, tehnica mixta, 80x100cm

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 153

Muzeul interior și cel exterior Il museo interiore e quello esteriore Un articol de/ An article by Gregorio Pulcher Traducere de Bîrdan Ana-Maria CUVINTE CHEIE: INOCENȚĂ, MUZEU, ADULT, AMINTIRI, REALITATE, PROGRES, REGRES.

P

P

ornesc de la ideea titlului pentru a face câteva observații cu privire la ce anume păstrează adultul din perioada inocenței. Este adevărat că adultul pierde impresiile experiențelor trăite în copilărie sau din contră, păstrează amintiri și întâmplări într-un muzeu propriu? Să nu existe oare o continuitate între vârsta inocenței și cea adultă?

rendo spunto dal titolo per fare qualche considerazione su cosa rimane dell’innocenza nell’adulto. E’ vero che l’adulto rimuove le sue esperienze infantili, o e’ vero invece che conserva ricordi e fatti in un museo tutto suo, oppore che tra infanzia ed eta’ adulta non ci sia soluzione di continuita’?

Plecăm deseori de la premiza eronată că cei mici sunt inocenți pentru că nu știu și nu au încă lucrurile pe care le știu și le dețin adulții. Copiii sunt văzuți precum o pagină albă, ca un aluat fără o formă bine definită, fapt pentru care vedem copilăria, ca pe o perioadă delicată, dar lipsită de consistență. Pe măsură ce ne maturizăm, avem impresia că începem să scriem pe pagina albă toate lucrurile de care avem nevoie în viață. Nimic mai greșit decât asta! Este ca și cum am crede că o sămânță determină tipul plantei care urmează să crească, în funcție de cum este cultivată. Iar sămânța vegetală este infinit mai puțin complexă decât cea umană. În momentul procreării cromozomii noștri sunt deja pregătiți să înfrunte, în felul lor propriu, experiențele pe care Întâmplarea le scoate în cale, și IQ-ul nostru se adaptează în consecință. La naștere copilul este o ființă în miniatură, dar completă și extrem de eficientă. Încă din copilărie, patrimoniul nostru genetic este complet dezvoltat, ceea ce înseamnă caracterul nostru, înclinațiile noastre, calitățile și punctele noastre slabe, atât fizice, cât și psihice. Toate într-o formă redusă, dar extrem de bine definită. Într-o bună parte, destinul nostru este scris.

Spesso partiamo dall’erroneo presupposto che i bambini siano innocenti perche’ non sanno e non hanno ancora le cose che invece hanno e sanno i grandi. I bimbi sono visti come una specie di pagina bianca, come una pasta senza una forma definita, per cui vediamo l’infanzia come un periodo delicato ma, in fondo, senza qualita’. Con la crescita, pensiamo di iniziare a scrivere sulla nostra pagina tutte le cose che ci servono nella vita. Nulla di piu’ sbagliato.

E’ come credere che un seme dia il tipo di pianta a seconda di come viene coltivato. E il seme vegetale e’ infinitamente meno complesso dei semi umani. Al momento del concepimento i nostri cromosomi sono gia’ pronti ad affrontare a modo loro le esperienze che il Caso ci mandera’, e il nostro IO si conformera’ di conseguenza.Il neonato e’ una persona completa, miniaturizzata ed estremamente efficiente. Fin dall’infanzia abbiamo gia’ sviluppato completamente il nostro personalissimo patrimonio genetico, il che significa il nostro carattere, le nostre inclinazioni, i nostri punti forti e i nostri punti deboli, sia fisici che psicologici. In buona parte e’ gia’ scritto il nostro destino. Tutto cio’ in forma ridotta, ma perfettamente chiara.

Acestea fiind spuse, reiese că adultul păstrează din perioada infantilă absolut totul. Ceea ce pierdem este numai inocența. Copilul este inocent pentru că înțelege lumea doar prin ceea ce vede singur și prin propriile lui dorințe. La un moment dat, câte o experiență – de obicei o traumă sau o semitraumă – îl face să înțeleagă că există o lume externă mai puternică, la care trebuie neapărat să se adapteze, iar

Cio’ premesso, ne deriva che nell’adulto, dell’infanzia, rimane assolutamente tutto. Quello che perdiamo e’ “solo” l’innocenza.

Il bambino e’ innocente nel senso che vede il mondo unicamente attraveso i suoi occhi e i suoi desideri. A un certo punto qualche esperienza – solitamente traumatica o semi-traumatica - gli fa capire che esiste un potente mondo esterno a cui si

154 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER simpla căutare a satisfacerii propriilor dorințe nu mai este posibilă. În acest moment se activează rațiunea, care începe să catalogheze și să ordoneze lumea externă.

Necesitatea de a rămâne ancorați în noua lume reală, ne determină să abandonăm sentimentele infantile, și odată cu acestea obiectele, comportamentul și jocurile copilărești. Dacă din când în când ne mai lăsăm în voia lor, o facem în spațiul privat, aproape rușinându-ne, ca și cum ar fi o slăbiciune. Freud o numea regresiune; el încă mai era de părere că actul de a crește constă într-un progres. În timpul perioadei de maturizare nu putem face altceva, decât să acumulăm experiențe. Muzeul nostru interior se dezvoltă zi de zi, la diferite niveluri, de la subconștientul din subteran, până la cel mai neînsemnat aspect din relația cu semenii noștri.

Fiecare experiență are un sertar, unde este depozitată cu o frumoasă etichetă (Tag ar fi termenul potrivit) și unde rămâne conectată cu restul experiențelor vieții noastre.

Complexitatea omului este insondabilă și misterioasă, și tot ceea ce acumulăm încet încet se adaugă în muzeul interior, alcătuit în mod atât de complex, încât într-un final uităm cu totul de partea infantilă din noi și ne creăm o nouă lume pe care o considerăm reală. Pe trupul copilăriei se așează vălul trist al uitării, dar dulcele său regret îl auzim mereu.

Dintotdeauna arta încercă să îmbine anumite forme expresive cu sentimentele infantile, iar întâlnirea cu aceste amintiri dă naștere unor sentimente contradictorii. Înțelepții și maeștrii spirituali din toate timpurile atrag atenția că binele este o revenire la starea de copil, dar până când nu vom face acest lucru, nu vom fi în stare să înțelegem. Ceea ce ne ține prizonieri este muzeul lumii adulte, este grămada de bagatele pe care le-am învălmășit și care ne dă cât de cât sentimentul siguranței.

deve obbligatoriamente adattare, e che cercare la pura e diretta soddisfazione dei propri desideri non funziona piu’. A questo punto si mette in moto la razionalita’ che inizia a catalogare e sistematizzare il mondo esterno e gli altri.

La necessita’ di restare aderenti al nuovo mondo reale ci fa abbandonare i sentimenti infantili, e con essi gli strumenti, gli atteggiamenti e i giochi del bambino. Se ognitanto ci lasciamo ancora andare ad essi, lo facciamo in privato, quasi vergognandoci, come se fosse una forma di debolezza. Freud la chiamo’ regressione; anche lui pensava ancora che la crescita fosse una progressione.

Durante questo periodo di crescita non potremo fare altro che accumulare esperienze. Il nostro museo interiore cresce giorno dopo giorno, su diversi piani, dal sotterraneo subconscio al piu’ superficiale aspetto che mostriamo ai nostri simili. Ogni esperienza ha un cassetto dove viene riposta, con la sua bella etichetta (Tag e’ un termine perfetto) e dove rimane legata a tutte le altre esperienze della nostra vita.

La complessita’ umana e’ insondabile e misteriosa, e tutto cio’ che andiamo accumulando piano piano ci costruisce un museo interiore talmente complesso che alla fine dimentichiamo del tutto la parte infantile e ci creiamo il nuovo mondo che chiamiamo reale. I reperti infantili si coprono di un pietoso velo di oblio, ma di essi sentiamo sempre un dolce rimpianto. L’arte ha sempre cercato di saldare alcune forme espressive coi sentimenti infantili, e l’incontro coi suoi ricordi fa sorgere sentimenti contraddittori. I saggi e i maestri spirituali di tutti i tempi insistono sulla bonta’ del ritornare bambino, ma finche’ non lo facciamo, non possiamo capire. Quello che ci tiene prigionieri e’ il museo del mondo adulto.

E’ la massa di carabattole che abbiamo affastellato e che ci da’ un minimo senso di sicurezza.

Ecco perche’ io chiamo ricordi quelli infantili, e Iată de ce vorbesc de amintiri când mă refer museo quello adulto. Quelli infantili sono un modo la vârsta inocenței și numesc muzeu vârsta adultă. d’essere, un modo si sentire e di volere. Quelli adulti Partea infantilă reprezintă un mod de a fi în lume, un sono attrezzi, strumenti, roba che prendo in mano, mod de a simți și de a dori. Cea adultă este alcătuită uso e ripongo. din instrumente, unelte, lucruri pe care le iau în mână, Forse per questo non ho mai avuto simpatia le folosesc și le așez la loc. per i musei. La conoscenza che cola’ viene conservata Poate din cauza asta nu mi-au plăcut niciodată e’ cristallizzata, inchiodata, presentata in forma muzeele. Cunoașterea care se conservă acolo, se didattica, gia’ preconfezionata. Ogni bacheca che cristalizează bătută în cuie, prezentată didactic, contiene farfalle trafitte mi intristisce, e tanto piu’ preconfecționată. Fiecare vitrină cu fluturi străpunși quanto piu’ erano belle le sue ali e i suoi colori. Da mă întristează, atât de mult, pe cât de frumoase erau vive dovevano essere meravigliose ed entusiasmanti, aripile și culorile lor. Vii trebuie să fi fost încântătoare da morte mi ricordano la mia. și entuziasmante, privindu-le moarte îmi amintesc de Tempo fa polemizzai con un intellettuale propriul sfârșit.

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 155 Acum ceva vreme mă contraziceam cu un intelectual care lăuda un parc, în care fiecare copac purta o etichetă cu numele dat de om. Înțeleg spiritul didactic, dar după mine, acest lucru se bate cap în cap cu ideea de Natură. În loc să văd Natura, am văzut un muzeu în aer liber. Poate că din același motiv îmi place arta trăită, arta străzii, arta din mijlocul vieții. Și ca să fiu sincer, îmi place viața trăită ca o artă, și niciodată, sub nicio formă, nu mi-aș dori să ajungă într-un muzeu.

che elogiava un parco in cui ogni albero portava l’etichetta del nome che gli era stato dato dall’uomo.

Capisco lo spirito didattico, ma questo, secondo me, fa a pugni con l’idea di Natura. Invece di vedere la Natura, ho visto un museo all’aria aperta. Sara’ per lo stesso motivo che mi piace l’arte vissuta, l’arte per strada, l’arte in mezzo alla vita. E a dirla tutta, mi piace una vita vissuta come arte, e mai e poi mai vorrei che finisse in un museo.

Gregorio Pulcher Raluca Pascu

156 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Prin muzeu, în căutarea inocentei Un articol de Laura Lucia Mihalca

KEYWORDS: MUSEUM, INNOCENCE, MUSEAL PROGRAMS, PEDAGOGY, CULTURAL PRACTICE, SOCIAL EXPERIENCE, FAMILY, COLLECTIONS, ARTEFACTS, CHILDREN. ABSTRACT: Is there any kind of building that reminds us of childhood? Or any museum that inspires purity? When will we assist to the homologation of the art and the literature of children? There are a lot of questions that remain, but this article is a good start for a discussion in this sense.

INVOCAŢIE:

V

is înălţător al spiritului unei naţiuni, emblem încorsetata în rigorile unei gândiri instituţionalizate, organism cultural viu, prieten al copiilor şi al tuturor celor dornici să înveţe, să cunoască, să experimenteze… doar tu poţi schimba ceva în modul de a educa publicul.

tinereţii, inocenta.

Vă voi prezenta foarte pe scurt în cele ce urmează câteva muzee care adăpostesc colecţii uimitoare, la care poate nu ne-am fi gândit. Toate pot fi legate într-o măsură mai mică sau mai mare cu această căutare în vederea unui muzeu al inocentei.

Ne adresăm ţie franc, direct, sincer. Pentru că ţiDe departe unul din cele mai controversate ai dovedit în repetate rânduri utilitatea, candoarea de muzee în acest sens este Museum of Bad Art copil şi spiritual ludic, devenind un foarte bun prieten (MOBA) situat în Massachusetts, care-şi propune să al nostru. documenteze arta kitch-ului.

Există oare vreo clădire anume care să ne trimită Un alt muzeu extreme de interesant este Vent cu gândul la copilărie? Sau vreun anume muzeu care Haven, din Kentucky. Acesta este singurul muzeu să ne inspire puritate? Să fie oare muzeele etnografice dedicate exclusiv figurilor ventriloce. cele mai în măsură să reuşească acest lucru?

Fără îndoială, preferatele copiilor rămân Instituţiile muzeale încearcă să reinoiasca permanent dialogul cu publicul prin campanii de Muzeele de ceară din întreaga lume. comunicare inedite, prin colecţii bizarre sau printr-un design foarte intraznet.

Un alt muzeu care sigur ar interesa publicul tânăr ar fi Mueul Broaştei, situt într-un district al Copilăria înseamnă descoperire, experienţă a cantonului Basel din Elveţia, adunând astăzi peste

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 157

Voicu Dragomir, Improbable birds, may 2014

13.600 de exponate de diferite mărimi şi dimensiuni, toate legate de lumea acestor necuvântătoare.

din Burlington. Încheiem cu Muzeul Circului din Wisconsin, pentru a avea un spectru complet.

Există o instituţie muzeală pe care toate tinerele domnişoare ar putea să o îndrăgească: Muzeul păpuşilor din Bangkok, care adăposteşte peste 400 de păpuşi.

Semnalăm nevoia de muzee dedicate copiilor şi copilăriei şi salutăm muzeele din România care acordă din ce în ce mai mare atenţie programelor de pedagogie muzeală pe care le desfăşoară.

Iubitorii exotismului se vor bucura aflând că există un Muzeu Internaţional al Bananei în California, iar cei care sunt certaţi cu ordinea, vor găsi probabil o oază în Muzeul Gunoiului.

Rămân multe întrebări în suspans, toate căutând ca răspuns…timpul. Ne întrebăm când vom asista la coopatarea copiilor în conceperea programelor muzeale şi a promovării lor. Dorim să ştim când vom asista la omologarea unei literature a copiilor, unei arte a copiilor în sensul în care aceştia să o fi creat, iar adulţii să o fi acceptat drept producţie egală calitativ.

Ne mai întrebăm, firesc, cât timp trebuie să mai treacă pentru că vizita la muzeu sau atelierele de educaţie nonformala din cadrul muzeelor să fie o practică regulate în orice familie.

Toţi cei care se visau constructori şi care îndrăgeau construirea de castele în nisip pot găsi un refugiu în Muzeul Caselor în Miniatură.1 Voioşia copilăriei poate fi întâlnită în parte în cadrul Muzeului Naţional al patinelor cu rotile din Lincoln sau în Muzeul artei şi tehnologiei Mountain Bike din Statesville sau chiar în Muzeul Yo-yo 1 Puteti vizita virtual muzeul aici: http://www. museumofminiatures.org/.

Laura Lucia Mihalca

158 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Voicu Dragomir, Repeated Accidents, 2014

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 159 Voicu Dragomir, Theory of flight, march 2014

Arhitectură modă, design

ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN. ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN | 161

Experienţa locuirii în 5 dimensiuni The Experience of Living in Five Places An article by Laura Păun Translated by Alexandra Gogoşaru

S

W

untem trecători prin spaţii şi spaţiile se metamorfozează în interior, lăsându-ne senzaţia unor locuri care se înstrăinează de noi sau noi de ele, în timp. Uneori găsim contextul arhitectural în care ne dorim să locuim sau îl ticluim după planuri complexe, rod al unei elaborate târguieli între visuri şi tehnică, iar alteori, casele ne găsesc pe noi sau ne cheamă din poveşti sau legături trecute cu oameni care le-au trecut pragurile spre alte lumi. Astfel descrie Ana Blandiana, în Casele vieţilor noastre, mirajul chemării spaţiului: „Felul în care am rămas cu gândul la sat - format din uliţe desfundate mărginite de case joase, parcă lipite de pământ, aşezate pe lungi fâşii înguste, perpendiculare pe drum şi cu spatele spre răsăritul de unde bate iarna crivăţul ţine, mai mult decât de argumentele logicii, de cele ale predestinării.”

e travel through places which metamorphose inside, making us believe they are alienating from us or us from them, in time.

Sometimes we find, in the place we want to live or build after our own elaborate plan, the fruit of an elaborate bargain between dreams and technique and, other times, the houses find us or call us from stories or past connections with people who crossed their threshold to other realms. This is how Ana Blandiana describes, in “The Houses of our Lives”, the charm the call a place has:” The way I keep on remembering the village- with its muddy streets and low houses, almost as if they were glued to the ground, arranged in long narrow lines, perpendicular to the road and behind them the rising where in the winter the North Wind blows- is connected more with the arguments of predestination rather than logic.”

Locuinţa copilăriei, casa bunicilor, camera de cămin, apartamentul comun, garsoniera, nu mai sunt ale noastre, sunt spaţii prin care trecem ca printrun muzeu al vieţii, în care se înscriu, se expun, lasă urme, experienţele vieţii noastre. Casa devine un cadru arhitectural ce se modelează continuu care se metamorfozează continuu, uneori pentru că este timpul, alteori din întâmplare, chemând totodată melancolia statornicirii în locuri, precum cele ale bunicilor sau străbunicilor noştri care trăiau în case şi casele le trăiau viaţa şi se dărâmau odată cu ei.

The childhood place, our grandparent’s house, the dorm room, the shared apartment, the studio aren’t ours anymore, they are places through which we pass as through a museum of life, in which our life experiences sign up, expose themselves, leave traces.

The house becomes a place which is in a continuous metamorphosis, sometimes becomes it is its time, other times by chance, at the same time calling the melancholy of places like our grandparents and grand-grandparents who lived in houses and the houses lived their life and crumbled at the same time with them.

162 | ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN. ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN Şi dacă un spaţiu nu mai cuprinde totalitatea evenimentelor din viaţa noastră, acesta se supune, cel puţin temporar, cunoaşterii şi experimentării noastre senzoriale. Ambianţa locuinţelor din copilărie şi până în prezent se descrie, de cele mai multe ori, prin intermediul celor 5 senzaţii care, treptat, îşi pierd din acuitatea şi din impactul asupra atenţiei noastre distributive. Pentru ca, de la un moment dat, să avem senzaţia generală că locuim doar în noi înşine.

Aşa descrie Gabriel Liiceanu, în aceeaşi carte, Casele vieţilor noastre, experienţa locuirii ca pe un proces de cunoaştere sau de autocunoaştere: „La început a fost greu. Trebuia să-mi remodelez identitatea pe măsura noii locuinţe. Atunci am simţit în ce măsură o casă nu e doar un instrument al locuirii, ci o risipire şi o adunare în spaţiu a fiinţei noastre. Am simţit cum, locuit, un loc ajunge să ne locuiască.”

And if a place is not made from all the events of our life, then it is subject to, at least temporarily, our sensorial knowledge and trial. The atmosphere of the places from childhood until now is mostly being described through 5 sensations, which gradually lose their acuity and impact they have on our distributive care/attention. From a given moment we will have the general feeling that we live only in ourselves. This is how Gabriel Liiceanu describes in the same book, “The Houses of our Lives”, the experience of living as a process of knowledge or self-knowledge: “At the beginning it was difficult. I had to remodel my identity according to the new place. Then I felt how a house is not only a place where you live, but a scattering and gathering in space of our being. I felt how a place lived gets to live in us.”

Locuinţele noastre se definesc pornind de la mirosul pâinii sau al plăcintelor făcute în casă, la florile imediat alăturate casei sau câmpiei din vecinătatea blocului, de unde culegeam florile pentru coroniţele de la sfârşit de an şcolar sau cele pentru ierbar, la cafeaua imperios necesară orelor târzii de lucru. Alteori, arhitectura ce a pătruns din spaţiu în sufletele noastre se descrie vizual prin culori, decor, lemn sculptat, jocurile de lumini şi umbre ale soarelui, motivele florale făcute cu ruloul pe pereţii caselor bunicilor. Sunetul pătrunde şi el în amintirea sau în realitatea locuirii de zi cu zi, de la sunetul cocoşilor la muzica vecinilor de alături, sunetul tramvaielor şi al maşinilor şi, când şi când, la un sunet - replică la chitară a lui „Du-mă acasă, măi tramvai”. În casa copilăriei am simţit gustul celor mai bune preparate de casă pe care, ulterior, a trebuit să le înlocuim cu semipreparatele sau cu produsele de patiserie de la colţul blocului în care am stat în chirie. Experienţa locuirii am simţit-o şi tactil, cuibărindu-ne lângă soba caldă, mângâind motanul care dormea pe calorifer sau pe cărţile pe care încercam să le citim, atingând nenumărate materiale sau ajungând la raftul de sus, din casa copilăriei, care îşi va pierde farmecul încuiat, când am ajuns, într-un târziu, la înălţimea potrivită.

Our houses are define themselves starting from the smell of the home-made bread or pies, the flowers growing next to the house or on the field near the apartment building, from where we would pick them to make tiaras for the ending of the school year or place them in the herbarium, to the absolutely necessary coffee for the late hours of work. At other times, the architecture which touched our souls is described visually by colours, ornament, carved wood, and the games of light and shadow of the sun, or floral motives made with the roll on the walls of our grandparent’s houses. The sound also enters in our memories or reality of day to day life, from the sound of the roosters to the next door neighbour’s music, the sound of trams and cars, and, from time to time, a sound as a response to the guitar from the song “Take me home, tram car”. In the house where I grew up a felt the taste of the best homemade food, which later we had to replace them with precooked or pastries from the corner of the building I lived in rent. I also felt the tactile, nestling beside the warm stove, caressing the tom cat who was sleeping on the radiator or on the books we were trying to read, touching countless materials, touching the upper shelve, from the house we spent our childhood in, which later lost its secret charm when we grew up.

Astfel, casa noastră devine o sumă de experienţe de locuire, de amintiri, de senzaţii. Iar cele 5 simţuri devin factorii necesari în examinarea ambianţei optime. Dacă iniţial, arhitectura pare a fi preponderent vizuală, în timp, percepţia noastră caută, spre echilibrare, raporturi optime între cele 5 simţuri care să ne poată îngădui confortul locuirii.

Thus, our home becomes a sum of experiences of living, of memories, of sensations. And the five senses become the necessary factors in analysing the proper ambiance. If, initially architecture seems to be something visual, in time, our perception searches for a balance between the 5 senses which could give us the comfort of living.

Dar spaţiul pe care îl căutăm şi în care senzaţiile But the place we are looking for and in which noastre sunt supuse unor experimentări deosebit de our sensations are subject to particularly demanding solicitante şi meticuloase, se aseamănă tot mai mult and thorough experiments resembles more and cu natura. Toate par a fi aici construite după o logică more with nature. All seem to be created here after

ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN. ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN | 163 şi o inginerie sub care se ascund mecanisme tăcute, imperceptibile uneori. Bucătăria este în funcţie de sezon, spaţiul se dispune infinit pe orizontală şi pe verticală, pe alocuri ne surprinde mirosul florilor de caprifoi, de tei, de grâu, de frunze uscate şi de ciuperci, sunetul este firesc integrat, calmant, iar atingerea, în ciuda părerilor contrare, nu face să se piardă din magia revelată de complexul de simţuri. Arhitectura ideală pare a fi o coajă imperceptibilă, protectoare în mijlocul naturii.

logic and engineering which sometime hides quiet and imperceptible mechanism. Depending on the season, the kitchen is an infinite place, which sometimes surprises us with the smell of honeysuckle flowers, linden, wheat, dried leaves and mushrooms, the sound is naturally incorporated, serene and the touch, despite contrary opinions, doesn’t lose the magic of the senses. The ideal architecture seems to be an imperceptible and protective shell in the middle of the nature.

În copilărie, proiectanţi imaginari ai acestei arhitecturi ideale minimale, căutam sau ne clădeam mici ascunzişuri în natură. De atunci tot demolăm până la fundaţie casele făurite din gânduri libere şi realizăm construcţii reale, având limita dintre interior şi exterior bine definită, cu scopuri bine precizate: punct de lucru, de odihnă, spaţiu de luat masa. Apoi, devin locuri în care cele 5 simţuri se îmbogăţesc prin experimentare şi se împletesc cu imaginaţia sau cu povestea locuirii.

In childhood time, as designers of this ideal and minimal architecture we were looking or building small hiding places in nature. Since then, we keep demolishing houses made of free thoughts and create real constructions with a well-defined limit of exterior and interior and well-established purposes: a place for work, for rest, a place to eat. Then they become places in which the 5 senses get rich by experimenting and intertwine with imagination or the tale of living.

Laura Păun

164 | ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN. ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN

ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN. ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN | 165

De-a Arhitectura

Un articol de Sorana Leru

F

ructe verzi, julituri, piele arsă de soare, miros Am încredere în teoria lui Freud conform căreia de iarbă proaspăt tunsă, răcoarea dimineţii, omul îşi formează personalitatea în copilărie, în primii picioare prăfuite, fericire în suflet, dulceaţă de cireşe ani de viaţă, având la bază interacţiunea părinteşi ceai de tei... copil, primii ani fiind esenţiali pentru tot restul vieţii.

Uitându-ne în urmă sunt convinsă că fiecare poate Mirosurile şi gusturile copilăriei au trecut peste identifica în trecut mici semnale sau indicii care astăzi douăzeci de ani şi mi le amintesc ca şi cum ar fi fost confirmă rezultatul personalităţii sale. Mici plăceri, ieri. Năşteam senzaţii tari din lucruri mici, jubilam jocuri preferate, înclinaţii, culori, preferinţe, toate îşi la vederea unei flori, un pui rătăcit îmi devenea au rădăcinile în primii ani ai interacţiunii noastre cu într-o clipită cel mai bun prieten, cea mai mare lumea. responsabilitate a mea pe care mi-o asumam cu seriozitatea cavalerilor din poveştile auzite cu o seară Mă uit în urmă şi încerc să revăd mici semnale înainte. care să îmi deseneze firul de-a lungul căruia am ajuns să fiu cea de astăzi, să practic cea mai frumoasă Au fugit anii aceia, dar timpul are grijă ca mici meserie din lume, arhitectura. Încă îmi amintesc prima detalii să îmi amintească periodic de ceea ce a fost cutie de creioane, extazul de a descoperi culorile, odată, de întâmplările care au format persoana care provocarea şi mirosul lor. Orice suprafaţă plană, poartă astăzi cu atâta drag acele imagini şi senzaţii orizontală sau verticală devenise o coală de hârtie, după ea. pereţi, uşi, podea, trotuar, asfalt, fiecare centimetru trebuia umplut cu rodul imaginaţiei mele.

166 | ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN. ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN

Următoarea etapă au fost cărţile, obiecte cu însemne misterioase care simţeam că îmi vor fi în viitor prietene dragi, radiau în mâinile mele şi nu reuşeam să le stăpânesc, aşa că stabileam o legătură unică cu ele mâzgălindu-le fiecare pagină în parte în diferite nuanţe, în funcţie de starea mea de spirit. Faptul că nu reuşeam să le înţeleg profunzimea năştea o luptă şi o încăpăţânare cruntă în mine, nu ratam nici o filă, mă uitam la fiecare în parte şi desenam necruţătoare peste literele aşezate ordonat în grupuri.

în fiecare obiect o multitudine de posibilităţi de utilizare, avem curaj şi iniţiativă, nu ne e frică de eşec, credem în imposibil.

Arhitectura este mult mai mult decât o avalanşă de planuri tehnice, înseamnă artă, înţelegerea spaţiului care ne înconjoară, stabilirea unor relaţii între elemente tehnice şi estetice, echilibru între culori şi texturi, descoperirea frumosului. Dar arhitectura mai înseamnă ceva foarte important: oamenii, utilizatorii săi sunt elementele cele mai importante cărora trebuie Următoarea etapă a fost faza de construcţie să le fie subordonată. Astfel cred că încă din primii ani, propriu zisă: orice colţ sau mobilier care oferea copiii ar trebui îndrumaţi să interacţioneze cu spaţiul oarecare adăpost, putea fi acoperit şi transformat în construit, să îl înţeleagă şi să stabilească legături cu buncăr, mesele au căpătat o nouă înfăţişare, pânzele acesta, cu clădirile, spaţiile verzi, funcţiunile oraşului erau agăţate sub formă de cort, fiecare zonă a micului şi traseele sale. meu univers începea să primească o nouă funcţiune, O echipă de tineri arhitecţi a avut această un scop precis care să ajute la buna funcţionare a viziune, a înţeles importanţa educării copiilor în edificiului ridicat. aceste sens şi a fondat o asociaţie care doreşte să îi După ce am descoperit toate aceste obiecte înveţe şi să îi sprijine pe cei mici în descoperirea lumii şi prieteni noi în interiorul casei, am hotărât că este mari. momentul să evadez în lume şi să iau viaţa în piept, Asociaţia “De-a arhitectura” propune scoţând cearceafuri şi scaune afară şi proiectând dezvoltarea şi promovarea educaţiei de arhitectură şi adăposturi formate cam din orice, crăci de copac, mediu construit în rândul copiilor, pentru că aceştia găleţi, şipci şi stinghii găsite pe te miri unde, etc. să beneficieze de mici de cunoştinţe generale în acest La începutul vieţii interacţionăm diferit cu domeniu şi pentru a deveni astfel cetăţeni mai buni. lumea care ne înconjoară, suntem mai curioşi, vedem

ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN. ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN | 167

Asociaţia a fost înfiinţată la începutul anului 2013, cu scopul de a îmbogăţi oferta educaţională, în parteneriat cu organizaţiile arhitecţilor din România şi companii din domeniul tehnologiilor şi materialelor de construcţii.

Copiii experimentează în mod creativ procesul de învăţare, dezvolta abilităţi practice, se orientează în spaţiu şi înţeleg relaţiile şi structurile dintre spaţii şi utilizatorii acestora.

“De-a arhitectura” dezvoltă numeroase proiecte pentru şcolari, sub formă de cursuri, workshopuri, ateliere şi conferinţe, iar după un an pilot de activitate intensivă în şapte scoli din Bucureşti, asociaţia s-a extins la nivel naţional prin acreditarea ca materie opţională în şcoli, desfăşurându-se momentan în 60 de clase din mai multe şcoli, urmând sa ajungă în toamnă în 100 de şcoli din România.

Cursul opţional îmbină teoria şi practica, aceasta din urmă desfăşurându-se sub formă de vizite pe teren în care copiii observă şi culeg observaţii în compania unor îndrumători arhitecţi. Cei mici sunt ghidaţi să observe, să îşi pună probleme şi întrebări, să înveţe jucându-se. Asociaţia are ca obiectiv responsabilizarea civică prin promovarea unui fond construit de calitate, creşterea gradului de implicare a actualilor şi viitorilor cetăţeni şi însuşirea copiilor cu

noţiuni elementare de arhitectură şi urbanism.

Toate activităţile se desfăşoară cu susţinerea voluntarilor arhitecţi care asistă fiecare clasă şi urmăresc implicarea şi dezvoltarea celor mici. “De-a arhitectura” organizează conferinţe, “De-a arhitectura povestită”, susţinute de arhitecţi ai momentului care le transmit şi le explica copiilor din propria lor experienţă, familiarizându-i cu concepte arhitecturale şi urbanistice într-un limbaj facil. De asemenea, asociaţia participă la evenimente precum Swimathon, competiţie de înot şi strângere de fonduri, unde în iulie vor înota 5 arhitecţi cu scopul de a susţine cursul în toamnă.

Consider iniţiativa asociaţiei “De-a arhitectura” demnă de toată laudă, nu doar din perspectiva unui arhitect, ci şi din cea a unui locuitor care crede în potenţialul oraşului său şi din cea a unui fost copil care încerca să descopere lumea plină de entuziasm şi curaj. În fiecare există încă un muzeu al inocenţei, un loc ascuns adânc, unde acel copil încă mai există, revine câteodată pentru câteva clipite sub forma unui moment de bucurie pură, entuziasm sau elan nestăpânit. La mulţi ani copilului din voi!

Sorana Leru, arhitect

168 | ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN. ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN

ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN. ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN | 169

Premium Oamenii Ĺ&#x;i bonus proiectele lor

PREMIUM BONUS | 171

Tentaţia Imaginilor. Partea a II-a The temptation of images. Part II Un articol de/ An article by Maria Bischin Translated by Alina Iordan

C

S

ubismul este o ruptură faţă de figurativul naturalist tradiţional încă de la Renaştere; cubismul conţine un proiect pozitivist având pretenţia să realizeze o redare ştiinţifică şi aproape radiografică a obiectului; cubismul este în domeniul pictural ceea ce este scanerul în domeniile ştiinţifice. Are o voinţă constructivistă, structuralistă avant la lettre, deoarece reduce elementele umane la eşafodajul lor structural.

Probabil că nu din pură întâmplare a apărut cubismul în secolul matematicilor abstracte. Omul dezarticulat în componentele sale geometrice prefigurează, în plan estetic, omul manipulat al totalitarismelor politice din secolul XX.

ince Renaissance, Cubism was sort of a break from the naturalistic traditional figurative way; he contains a positivist project that claism to realize a scientifical rendering and almost radiographic of the object; cubism is in painting what is scanner for science. He has a constructivist will, a structuralist “avant la letter” will, as it reduces the human elements to their structural scaffolding.

Probably cubism has appeared not by chance in plain abstract mathematics century. The man, disarticulated into its geometric components foreshadow the man of the aesthetic plan, manipulated by the political systems of the twentieth century.

Mişcările artistice şi literare ale secolului XX au aspirat să se autodefinească în chipul cel mai precis cu putinţă. Programele şi manifestele estetice, declaraţiile de principiu, atacurile polemice împotriva unor contemporani sau a unor şcoli de odinioară, au mutat centrul de greutate al întregii probleme în afara domeniului propriu-zis al creaţiei. Kokoschka exclama că artistul trebuie să îşi exprime crezul artistic cu uneltele specifice artistului. În general însă, abundenţa literaturii programatice demonstrează o preocupare perseverentă de delimitare şi de explicare.

Un comentator de prestigiu al artei cubiste, Edward Fry, observa: „Studiul cubismului reprezintă dificultăţi de mai multe feluri. Stilul său, înainte de orice, a evoluat foarte rapid, traversând etape foarte complexe. Aceste schimbări stilistice foarte rapide par să fi devenit foarte rapide în arta secolului XX şi s-ar putea să fie rezultatul repeziciunii schimbărilor care s-au produs în alte arii culturale, în mod particular în domeniul comunicaţiei. În cazul cubismului au fost transformări interioare mai profunde.”1

Artistic and literary movements of the twentieth century aimed to define themselves in the most accurate possible way. Aesthetic programs, principle declarations, polemical attacks against some contemporary or former schools, have moved the center of gravity of the whole matter outside the artistic area. Kokoschka, said that the artist has to express his artistic creed with specific artistic tools.

Generally speaking, however, the abundance of programmatic literature, shows a persistent concern about delimitation and explication. Edward Fry, a famous critical cubist art, observed: “ The study of cubism has some difficulties.His style, above all, has evolved rapidly, crossing complex stages. This quickly stylistic changes seems to have become very fast in the art of the twentieth century and it might be the result of the changes that have occurred in other cultural areas, particularly in that of communication.

In the cubism area, there were deeper inner transformations.”1

Many put the paltry expression on Matisse.

He , who had been judged, many years ago, was a member of the jury of the Fall Exhibition from Paris in 1908, when he said, in front of a paintg of Georges Braque – “ this is made of cubes!”. Others believe that the term first appeared in a Louis Vauxcelles chronicle at Braque’s exhibition from Khanweiler, in the same year. No matter how deep and profound is the current originality, Robert Rosenblum, a thoughtful critical Cubismul, Editura art, puts cubism near other crucial moments in the

Mulţi pun expresia derizorie pe seama lui Matisse. Pictorul care fusese contestat el însuşi, nu cu mulţi ani înainte, era membru al juriului Salonului Parizian de Toamnă din 1908, când a exclamat în faţa unui tablou al lui Georges Braque: „e făcut din cubuleţe!”. Alţii cred că termenul ar fi apărut pentru prima oară într-o cronică a lui Louis Vauxcelles în expoziţia lui Braque de la Khanweiler, în toamna 1 Grigorescu, D., (1972), Meridiane, Bucureşti, pag. 6-7.

1

172 | PREMIUM BONUS aceluiaşi an. Oricât de profundă este originalitatea curentului, un comentator atent, Robert Rosenbaum, îl aşează alături de momente cruciale ale istoriei artei ce nu poate fi despărţită de atmosfera culturală. Din 1905, toţi discipolii lui Matisse „au transformat culorile şi ritmurile lui Gauguin, Cézanne şi Van Gogh în ceva foarte îndepărtat de înfăţişările reale ale lumii.”

Perspectiva asupra lumii perceptibile se modifică necontenit sub înrâurirea unor descoperiri ştiinţifice greu de imaginat până atunci. Aparenta uniformitate a fenomenelor naturale începea să fie pusă sub semnul întrebării, după ce se dovedise că atomul nu este o unitate indestructibilă şi indivizibilă.

Chimia moleculară şi cuantica fizicii începeau să dezvăluie lucruri interesante. Teoria relativităţii generale, elaborată de Einstein în anii 1907-1916, pornea de la faptul, constatat experimental, al egalităţii dintre masa grea (gravitaţională) şi masa inertă a unui corp. S-a văzut că Newton îşi baza concepţia spaţiului absolut pe existenţa rezistenţei inerţiale. Tot spaţiul absolut era la el şi temeiul existenţei forţelor centrifuge. Ernst Mach a emis pentru prima oară ideea că forţa centrifugă se datorează acţiunii tuturor maselor corpurilor cereşti. Experienţele posibile nu contrazic această teză. Turtirea unei planete este cu atât mai mare cu cât viteza sa de rotaţie este mai mare faţă de sistemul de referinţă legat de masele îndepărtate. În consecinţă, nu mai poate fi privilegiat ”a priori” nici un sistem de referinţă, cum sunt cele inerţiale ale mecanicii newtoniene şi ale teoriei relativităţii restrânse a lui Einstein. Altfel ar interveni acceleraţii absolute faţă de aceste sisteme.2 Se enunţă principiul conform căruia legile generale ale tuturor fenomenelor fizice sunt aceleaşi în raport cu toate sistemele de referinţă realizabile în Univers, indiferent dacă acestea sunt inerţiale sau neinerţiale. Prin simpla trecere de la un sistem inerţial la un sistem de referinţă accelerat, mişcarea rectilinie uniformă poate fi transformată într-o mişcare curbată accelerată. Teoria restrânsă a relativităţii devine un caz particular al teoriei generalizate a relativităţii.

Noua mecanică, bazată pe teoria relativităţii, a fost confirmată experimental. Astfel, ea a explicat la timpul respectiv, anomalia planetei Mercur, anume avansul continuu al periheliului orbitei acestei planete, a prezis curbarea razelor de lumină provenite de la aştrii când ele trec prin vecinătatea Soarelui, verificată apoi şi experimental. A fost confirmată datorită ei şi creşterea masei particulelor rapide în marile acceleratoare; a fost constatată creşterea timpului de viaţă al mezonilor rapizi în comparaţie cu mezonii lenţi.

2 Neuman, Carol şi Schor, Anghel, (1983), Istorie sumară a dezvoltării ştiinţei, Editura Politică, Bucureşti, pag. 373-374.

art history. From 1905, all followers of Matisse “ turned the colors and rhythms of Gauguin, Cezanne and Van Gogh in something that has nothing in common with reality.”

The perspective about reality is under a constantly change based on the influence of scientific discoveries that were hard to imagine. The apparent uniformity of the natural phenomena began to be questioned after was proved that the atom is not a indestructible and indivisible unit. Molecular chemistry and quantum physics began to reveal interesting things. The theory of relativity developed

by Einstein between 1907-1916, was a result of the research made upon the equality between gravity weight and the inertial mass of a body. It was seen that Newton based his conception of absolut space on the existence of the inertial resistance. Also, the absolut space was the starting base of the existence of centrifugal forces. Ernst Mach first issued the idea that the centrifugal force is due to the action of all the masses of celestial bodies. The flattening of a planet is even greater as the rotational speed is higher than the reference point linked to the distant masses.

Therefore, cannot be privileged any reference system, such as the inertial system of Newtonian mechanics and Einstein’s theory of relativity. It is said that the general laws of all physical phenomena are the same in relation to all reference system from Univers, whether they are inertial or non-inertial. By simply switching from a inertial system to an accelerated one, the uniform rectilinear motion can be transformed into an accelerated curved motion.The restricted theory of relativity becomes a special case of the general theory of relativity. The new mechanics, based on the theory of relativity was confirmed experimentally. Thus, she explained the anomaly of Mercury, the continuous advance of orbit’s perihelion who predicted the bending of light rays that comes from other celestial bodies when they pass through the vicinity of the Sun. Also, this theory confirmed the increase of the particle mass accelerators.

Thus, the theory of relativity has brought significant changes in terms of time, space, mass, energy, gravitation and acceleration. Max Planck’s quantum theory from 1900 brought a fundamental contribution in explaining the photoelectric phenomenon, but is subsequently developed by Niehls Bohr, W. Pauli, L.de Broglie, W. Heisenberg, P.A.M. Dirac, E.Fermi- is like the theory of relativity, a mass generalization of classical mechanics. The first, has rapidly changed the notions of space and time. In turn, quantum theory modifies the notion of causality. Classical physics is formulated in differential

PREMIUM BONUS | 173 Aşadar, teoria equations.

These relativităţii a adus expresses laws that modificări esenţiale allow the specification în noţiunile de timp of future from present şi spaţiu, de masă, observations. The laws energie, gravitaţie of quantum theory are şi acceleraţie. Teoria static in nature and only cuantelor, a lui Max allow the future events Planck din 1900, a to become a reality. adus o contribuţie For these reasons, the fundamentală în technique binds man explicarea fenomenului to the surroundings. fotoelectric, dar care B e r g s o n’s este dezvoltată ulterior conception about de Niehls Bohr, W. intuition that gives Pauli, L. de Broglie, us the ability to bind W. Heisenberg, P.A.M. the mysterious forces Dirac, E. Fermi - este of life with our own ca şi teoria relativităţii, conscience, will give o generalizare a a justification to mecanicii clasice. those who wanted Prima a modificat to leave in search of rapid noţiunile de the unknown and spaţiu şi de timp. Teoria irrational mysticism. cuantelor în schimb, Experimental modifică noţiunea psychology and de cauzalitate. Fizica psychiatry will add new clasică este formulată areas of knowledge în ecuaţii diferenţiale. and interpretation.

Acestea exprimă legi Literature is changing, care permit precizarea writing is now riguroasă a viitorului Georges Braque, Natură moartă cu cărţi de joc becoming a playback din observaţiile of inner state and prezente. Legile teoriei cuantelor sunt de natură statică şi permit calculul inner conflict between man-esteem and is no longer anticipat numai al probabilităţilor de realizare a an epic narrative. Death in Venice by Aschenbach, evenimentelor viitoare. Din aceste motive, tehnica îl Thomas Mann’s The magic mountain, The Process and The Castle of Kafka, associates the human’s leagă pe om de spaţiul înconjurător. psychological plan with its absurd exteriority. It is a Concepţia lui Bergson, potrivit căreia intuiţia time when the concepts of space and time changes ne dă putinţa să unim misterioasele forţe ale vieţii continually. A cubist ideology itself will not occur cu propria noastră conştiinţă, va pune şi ea la before 1912. What is weird is that in 1912, the îndemână o justificare a celor ce doreau să plece în aesthetic current bound with the idea of symbolism, căutarea necunoscutului şi a misticismului iraţional. especially that of Odilon Redon: “ Before to start, let Psihologia experimentală şi psihiatria vor adăuga me praise the liberating artist, to whom we all owe as noi domenii de cunoaştere şi de interpretare. much as he owed to Delacroix, Manet, Renoir, Seurat, Literatura se schimbă, scrisul devine acum o redare Toulouse-Lautrec, Van Gogh, Degas, Cezanne. I want a stărilor psihice, a conflictului interior om-sine şi to talk about Odilon Redon. In full glory he is more nu mai este naraţiune epică - Moartea la Veneţia a famous than it was Mallarme in life. This master is one lui Aschenbach, Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, of the greatest emancipator of arts. 30 years ago, he Procesul şi Castelul de Kafka asociază planul psihic al invented the notion “ pure painting” and I doubt that umanului cu exterioritatea absurdă a acestuia. Este fauvism, obsolete, but fertile, would have appeared o vreme în care, conceptele de spaţiu şi de timp se without his discoveries in the matter of colors.” modifică necontenit. O ideologie cubistă propriu-zisă Apollinaire asserted the artist’s social sense but nu va apărea înainte de 1912. Ciudat era că în 1912

174 | PREMIUM BONUS se lega estetica noului curent de ideile simbolismului şi mai ales, de cele ale lui Odilon Redon: „Daţi-mi voie să vă aduc la începutul acestei cărţi, laude artistului eliberator, căruia cu toţii îi datorăm tot atât de mult cât le-a datorat el lui Delacroix, Monet, Renoir, Seurat, Toulouse-Lautrec, Van Gogh, Degas, Cézanne. Vreau să vorbesc de Odilon Redon. În plină glorie, el e mai faimos decât a fost Mallarmé în timpul vieţii. Acest maestru e unul dintre cei mai de seamă emancipatori ai artei.

Acum 30 de ani, el a inventat formula pictură pură şi mă îndoiesc că, fauvismul, învechit dar fecund, ar fi apărut fără descoperirile colorismului său.”3

from the perspective of a philosophy that brought him closer to Novalis’s german idealism and Schlegel: involved in social existence, the artist has the role to give to the world the creative seed of progress and to lead the society. Proust thought that “ the world was not created once , but in many stages.”

Picasso claimed: “ I paint objects in the way I think about them, not as I see them”, the latter expressing a doctrine which existed in poetry in the time of Baudelaire, but it was something new in painting.

It was natural for Apollinaire to approve the cubist method from a broader perspective and to define it as “ the art of painting of new set of groups with Apollinaire susţinea sensul social al artistului, borrowed elements matching them with the reality dar din perspectiva unei filozofii ce îl apropia de of conception, not with that of the reality of vision.” idealismul german al lui Novalis şi al lui Schlegel: implicat în existenţa socială, artistul are rolul de a Cubism aims to accomplish an art of conception, dărui lumii germenul creator al progresului şi de a not an art of imitation: “So far, the three dimensions conduce societatea. Proust era de părere că „lumea of Euclid’s geometry were enough for the anxiety that nu a fost creată o singură dată, ci în mai multe etape.” great artist feel when they gazed the infinity.Today, Picasso susţinea: „pictez obiectele aşa cum le gândesc scientist are no longer limited to the three dimensions şi nu aşa cum le văd”, aceasta din urmă exprimând of Euclid. The painters were naturally led by intuition, o doctrină care, deşi există în poezie de pe vremea to the concern to discover the possibilities offerd lui Baudelaire, era revoluţionară în pictură. Era firesc by the new spatial dimensions called the fourth pentru Apollinaire să aprobe metoda cubistă dintr-o dimension.” Those who will integrate science in perspectivă mai largă şi s-o definească: „arta de a cubism are Juan Gris, Gleizes and Metzinger – those picta ansambluri noi cu elemente împrumutate, pe working a lot with elements from concave geometry care le acordă nu cu realitatea viziunii, ci cu realitatea of Riemann and convex geometry of Lobacevsky. concepţiei.”4 But painting must be more than a divison obtained by means of geometry, but also the expression of Cubismul urmăreşte să înfăptuiască nu o artă the human personality. Eidetic method has shown de imitaţie, ci o artă de concepţie: „până acum, cele the artists a much simpler way to get get closer to trei dimensiuni ale geometriei lui Euclid erau suficiente the essence of the object. The essence is thus the neliniştii pe care marii artişti o simţeau când scrutau opposite of the ideal and abstract concepts. infinitul. Oamenii de ştiinţă nu se mai limitează astăzi la cele trei dimensiuni ale lui Euclid. Pictorii au fost conduşi în mod natural, s-ar putea spune prin intuiţie, la preocuparea de a descoperi posibilităţile oferite de noile dimensiuni spaţiale care, în limba atelierelor moderne se cheamă a patra dimensiune.”5 Cei care vor integra ştiinţa în cubism sunt Juan Gris, Gleizes şi Metzinger aceştia lucrând foarte mult cu elemente din geometria concavă a lui Riemann şi din geometria convexă a lui Lobacevski. Dar, pictura trebuie să fie mai mult decât o diviziune obţinută cu ajutorul geometriei, şi anume o expresie a personalităţii umane. Metoda eidetică le-a arătat artiştilor un drum mult mai simplu de apropiere faţă de esenţa obiectului. Esenţa este, în felul acesta, opusă conceptelor ideale, abstracte.

3 Citatul aparţine lui Salmon, A., Tânăra pictură franceză, pag. 5-7, preluat de Cassou, J., în studiul Panorama artelor plastice contemporane, (1971), Editura Meridiane, Bucureşti.

4 Apollinaire, G., (1950), Pictorii cubişti. Meditaţii estetice, Editura Pierre Cailler, Geneva, pag. 10.

5 Grigorescu, D., (1972), Cubismul, Editura Meridiane, Bucureşti, pag. 12-25.

PREMIUM BONUS | 175

Poveste cusută cu fir/stil (Kirchenpelz - Pardesiu-Mantou) A story embroidered with style (Kirchenpelz – Overcoat - Mantle) An article by Diana Morar Translated byAnca Vătafu

A

cesta nu este un cojoc.

Acesta e istorie pură. O istorie cusută cu fir din inima unor oameni care au promovat valoarea şi tradiţia, lăsând-o mai apoi ca moştenire urmaşilor. O parte din ceea ce e mai bun şi mai înalt al unei generaţii.

Cred că asta e de văzut în astfel de obiecte - ADNul cultural al înaintaşilor, pe care îl avem, dar l-am uitat sau nu l-am regăsit încă.

T

his is not a waistcoat.

This is pure history. A history of heart sewn with thread from the heart of the people who have promoted values and traditions, leaving it then as an inheritance.

One part of what is the best and highest of a generation. I think this is to be seen in such objects- the cultural DNA of forebears, which we have, but we forgot it, or we have not found it yet.

În Noaptea At The Night of Muzeelor am vizitat the Museums I visited Muzeul din Bistriţa şi the Museum of Bistrita recunosc că am întâlnit and I admit that I often foarte des piese care m-au saw pieces which Kirchenpelz/Kirchenpoilz- Cojoc săsesc pentru uluit prin fineţe, armonie amazed me with their biserică / Saxon coat for church a întregului, detalii, finesse, harmony of the surpriză, esenţializare… whole, detail, surprise, http://povestisasesti.com/2013/12/07/cojoacele-deDar, un cojoc brodat a essentiality... But an iarna-ale-sasilor-intre-mestesug-si-arta/ fost cel care m-a făcut, embroidered waistcoat acolo în sală, să exclam cu voce tare „wow! Ce modern was the one who made me, there in the hall to loudly şi frumos în cel mai pur sens!” Şi nu mă refer la o haină exclaim “wow! What a modern and beautiful piece nouă, proaspătă creaţie de pe podiumurile actuale, ci in the purest sense, “and I am not referring to a new e vorba de o piesă de îmbrăcăminte de la începutul haute-couture garment, fresh creation from current secolului XX - un cojoc săsesc. Citesc explicaţiile şi runways, but to a piece of clothing from the early înţeleg factorii care au determinat apariţia acestuia twentieth century a Saxon sheepskin.

- de a ţine cald şi de a fi frumos… În acea perioadă I read the explanations and I understand acest cojoc reprezenta o etalare a statutului social, the factors that have led to making it-to keep man deoarece putea să coste foarte mult, era deţinut doar de familiile de vază şi era parte a zestrei ulterioare; warm and nice ... At that time the sheepskin was uneori costa cât o pereche de boi. Era purtat la a display of social status, since it could cost a lot, it biserică, de sărbători sau la nuntă, nu era ceva comun. was held only by prominent families and was part of

176 | PREMIUM BONUS Era purtat cu mândrie iarna în bisericile gotice reci şi austere.

Era nevoie acolo de veşminte călduroase, dar şi de ceva care să echilibreze zidurile îngheţate, vitraliile vii şi pardoseala uzată - de oameni calzi cu haine în culori vii, elaborate şi cu modele de primăvară.

a subsequent dowry, it could sometimes cost as a pair of oxen.

It was worn to church or wedding celebrations, it was not something common to wear.

It was worn with pride, in the cold winter, in austere Gothic churches. Warm clothes were needed there and something to balance the frozen walls, stained floors and worn- by warm people dressed in clothes of bright colors and elaborated with spring patterns.

Surpriza mea a fost una cu efect bulversant, deoarece era atât de frapantă armonia dintre detalii şi întreg, dintre stilizarea modelului şi efectul plastic al intuirii inspiraţiei meşteşugarului, între My surprise was măiestrie şi artă pură. a disconcerting effect Şi mai ales, contrastul since it the harmony dintre toate acestea between details and şi societatea actuală. the whole was so Mi-a apărut ca un striking, between semnal, ca un indicator the model’s styling care marchează ceva and the plastic effect Creaţie din colecţia „100% RO”, realizată de Philippe deosebit de important. of the inspirational Dar e doar un cojoc de Guilet, designeri români, precum Mihaela Glăvan, Kristina intuition of the Dragomir şi Claudia Castrase şi 50 de artizani populari./ iarnă, vechi şi învechit, craftsman, between Creation from the collection “100% RO” performed by purtat de cine ştie câte craftsmanship and Philippe Guilet, Romanian designers such as Mihaela persoane şi acum aflat pure art.

Glăvan, Kristina Dragomir and Castrase and 50 folk într-o vitrină rece…

And especially Totuşi, pentru mine the contrast between Sursa/ Source: http://www.stylereport.ro/stil/100-roa însemnat altceva: o this and society. haute-couture-si-traditionalism-romanesc evidenţă a unui nivel înalt de armonie între It appeared to artă şi utilitate. Ca me as a signal, as an indicator that marks something şi artist, este frumos să faci artă. Atât, fără un scop great. But it’s a winter waistcoat, old and outdated, utilitar…dar societatea, în marea ei masă, doreşte o worn by who knows how many people and now was finalitate practică pentru ceea ce vede. Fie că e artă in a cold windowshop ... However, for me it meant decorativă sau plastică, privitorul/consumatorul, something else: evidence of a high level of harmony de la primul contact vizual cu piesa, o vizualizează between art and utility. As an artist it is nice to make la nivel practic, spunând: „mda, ar merge foarte bine

PREMIUM BONUS | 177 în dormitor” sau „se asortează perfect cu pantofii...”.

Trebuie să mărturisesc că şi eu asta am văzut în secunda doi - un cojoc ca şi acela, asortat cu chipul meu zâmbitor şi cu cizmele preferate gri…

art, just this, without a practical purpose... but society in its great mass wants a practical purpose for what it sees. Whether it’s decorative or fine art the viewer / consumer when first makes eye contact with it must it be at a practical level and he says: “Yeah, it would work well in the bedroom” or “it suits the shoes ..”.

Este plăcut să văd în jurul meu că nu sunt singura impresionată de aşa ceva. Ca dovadă stau multe programe de familiarizare, protejare şi popularizare a patrimoniilor locale.

Din păcate, adesea se întâmpla ca cei ai locului să nu vadă valoarea, deoarece s-au obişnuit atât de mult cu ea…

I must confess that this is what I saw after that - a waistcoat as the one that matched with my smiling face and my favorite gray boots...

It’s nice to see that around me I am not the only one Faptul că impressed by it. Proofs tezaurele naţionale are familiarization sunt apreciate şi de alte programs, protection popoare deja sufocate and awareness of de globalizare, este local heritage. www.romanianlabel.ro deja cunoscut prin Unfortunately it often reinterpretarea iei, happens that the catrinţei, zgărdanului, clopului ciobanilor, sumanului, people who live there do not see the value, because şindrilei şi lista ar putea să continue încă preţ de they have become so accustomed to it... câteva pagini. E important să gândim în viitor, dar The fact that national treasures are already cu rădăcinile fixate în valorile din trecut. Astfel, appreciated by other people, suffocated by oricum îi vom spune: cojoc, pardesiu, mantou, trenci, să îi acordăm întâietate notei originale, tradiţiei şi globalization is already known by reinterpreting unicităţii, căci acestea dau nivelul real de frumuseţe the Romanian blouse, skirts, necklaces, the „clop”, shepherds, the „suman”, „şindrila”, and the list could şi nobleţe al persoanei. still continue for a few pages more.

Diana Morar

Fotografii asigurate de autor

It is important to think about the future but with roots fixed in the values of our past. So however we would name it, waistcoat, coat, , trench coat, we go back to the original note, to tradition and uniqueness because they give the real beauty and nobility of the person.