Artout27

Fotografie: Miruna Gaman

Art Out Artă. Arhitectură.

Patrimoniu. Restaurare ART OUT- ISSN 2069 – 6949 ISSN-L = 2069 – 694

Art Out nr. 27 ECHIPA/ EDITORIAL TEAM Director & redactor -şef/Director & editor-in-chief: Director adjunct/Deputy Director: Redactor-sef adjunct/Deputy Editor-in-chief: Responsabil comunicare/PR: Webdesign:

Laura Lucia Mihalca Alexandru Găvan Mihai Ivaşcu Diana Mihăescu Eduard Petermann, Iulia Rădulescu, Nicoleta Radu

Echipa redactională(numărul curent)/ Permanent editorial team (current issue):

Redactori colaboratori/Associate editors:

Coordonator numar/Issue coordinator: Corectură/Proof: Grafică copertă/Graphic cover: Copertă/Cover: Design & DTP: Traducatori/Translators:

Mail: Site: Facebook:

Mihai Ivașcu, Laura Lucia Mihalca Ana-Maria Brighila Emilia Cernăianu, Maria Bischin, Judy Florescu , Andreea Ghiţoiu, Raluca E. Goleşteanu, Gabriel Kelemen, Sorana Leru, Mihai Moldoveanu, Ligia Niculae, Raluca Niţă, Nona Pârvulescu, Dana Simionescu, Eduard Petermann, Laura Lucia Mihalca Denisa Nicoleta Viaşu Ruxandra Marin Foto: Miruna Gaman Ioana- Mădălina Sterpu Ruxandra Măcărescu

redactie@artout.ro www.artout.ro www.facebook.com/ArtOutMagazine

CUPRINS. SUMMARY EDITORIAL

Destinul ne invită la dans.

Dansul - poezia inefabilă, oda mișcării, imnul muzicalității! , Laura Lucia Mihalca

OAMENI ŞI PROIECTELE LOR. PROJECTS Gest-mimică-model-poză. Partea a II-a. Ştefan Mihaela Andreea Daniela Bălan Reflecţii. Lect. univ. dr. Georgeta Mihele

INTERVIEW

Despre dans, ca practică zilnică şi despre emoţie, ca stare curentă. Interviu cu Andreea Georgiana Marin Despre percepţia corpului şi a emoţiilor, de-a lungul timpilor dansului… Interviu cu Andreea Novac Un interviu cu cel mai activ actor de teatru-performance din România. Interview with Istvan Teglas Asangrefria - Arta contemporană sau depăşirea condiţiei umane. Interviu cu Joel Barnes Sport, entertainment, recreaţie sau hobby? Pe scurt, juggling contemporan. Interviu cu Iulian Manea

DOSAR TEMATIC. THEMATIC FOLDER

Dansul ce schimbă vieţi, Nona Pârvulescu Când stelele dansează sau de toate pentru toți, Mihai Ivaşcu Dansul: prim-planul filmului muzical, Andreea Ghiţoiu Dansul ielelor, Dana Simionescu Atenție ! Motor! Se dansează!, Raluca Niţă Balet, dans și magie, Sorana Leru Coregrafia materiei fluide, Gabriel Kelemen

8 12 60 24 30 44 74 75 86 91 38 42 47 50 65 68 80

ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN. ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN

Privire comparativă asupra reconversiei arhitectonice a Căii Rahovei şi zonei Kamionek. Partea I, dr.

Raluca E. Goleşteanu

PREMIUM BONUS

Tentaţia Imaginilor. Partea a II. Cubismul între imaginarul social şi cel artistic la începutul secolului XX, Maria Bischin Polymer, sau cum să transformi o fostă fabrică de jucării într-un centru de cultură, Ligia Niculae Affordable Art Fair, Emilia Cernăianu

98 107 109 120

8 | EDITORIAL

Destinul ne invită la dans Dansul -

poezia inefabilă, oda mișcării, imnul muzicalității!

Editorial de Laura Lucia Mihalca

F

iecare artă produce o emoție aparte publicului.

Dansul și-a dovedit încă din cele mai vechi timpuri importanța, atât în viața publică, cât și în cea privată.

Pasiune, atracție, senzualitate și senzorialitate, dragoste de viață - toate sunt înglobate în puritatea dansului tradițional sau contemporan. În Antichitate, dansatoarele erau mereu prezente la serbări, spre delectarea invitaților. Practică cultural-artistică frecventă, dansul constituie și una din temele inconografice frecvent întâlnite în cadrul pieselor de ceramică antică.

Evul Mediu a adus metafore noi imagisticii, transpuse unui univers animalier și vegetal. Este perioada în care civilizațiile medievale dezvoltau dansul ca parte a elementelor definitorii a culturii locale proprii.

Renașterea a însemnat o înnoire și o maturizare a lumii dansului, prin diversificarea stilurilor și prin introducerea unor serbări la curțile regale, dezvoltându-se simultan și o vestimentație specifică.

Barocul a constituit un moment de înflorire a artelor, dar și o exagerare.

Eleganța și căutarea continuă a rafinamentului au însoțit toate aceste epoci. Modernitatea a adus cu ea o mai mare diversitate a stilurilor și a genurilor artei, inclusiv ale dansului.

Baletul, dansul modern și contemporan, toate au atras

EDITORIAL | 9

Fotografie: Miruna Gaman

privirile publicului, inspirând scriitori, pictori, sculptori, gravori, fotografi la crearea unor noi compoziții sensibile și pline de expresivitate.

Apariția unor noi stiluri muzicale a coincis cu apariția unor dansuri specifice. Intensificarea competițiilor de dans sportiv și de dans modern a dus la o mai bună promovare în rândul publicului amator și specializat.

Apariția liceelor, a facultăților și școlilor particulare specific, dar și a showurilor TV specifice au condus la intrarea dansului în atenția publică constantă.

Am îndrăznit să vorbim despre jocul stelelor, iar intenția a plecat tocmai din pasiunea și bucuria dansului, a muzicii și a lumii spectacolului pe care mulți dintre membrii echipei redacționale o au.

Când stelele dansează este un număr care încântă încă de la prima răsfoire, fiind o provocare căreia trebuie să îi răspundem.

10 | EDITORIAL

Fotografie: Miruna Gaman

12 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

Gest - Mimică Model - Poză Partea a II-a. Un proiect de Andreea Necolau Melancolie

I

maginile următoare ilustrează cel mai în vârstă uimire a realizat-o din poziție frontală a capului față model ales de mine - un domn de 104 ani. de obiectiv întredeschizând gura.

L-am situat în categoria melancolică datorită vârstei înaintate ce l-a împiedicat să își exteriorizeze foarte mult trăirile. Mi-a fost destul de greu să îl fac să treacă prin stări afective, mișcându-se cu greu. Din această provocare am izbutit să scot câteva stări ce pot fi diverse prin expresia gurii și poziția capului.

Spre exemplu, în cazul melancoliei gura este închisă și capul este ridicat, iar în starea ce ilustrează tristețea gura este deschisă și capul este aplecat.

În momentul tristetii începuse să plângă, comemorând o amintire foarte neplăcută, sprâncenele erau lăsate în jos, la fel și colțurile ochilor, gura întredeschisă schițând un strigăt de durere.

La cei 104 ani a fost destul de greu să îl fac să își inducă anumite stări, dar starea de melancolie, a fost o stare în care se află destul de des, încercând să își aducă aminte din tinerețe. Am ilustrat starea din semiprofil, cu ochii ațintiți către cer, cel mai interesant aspect este acela de a-i urmări toate ridurile de expresie, fața fiindu-i brăzdată de acestea. Starea de

După terminarea acestui proiect fotografic m-am îmbogăţit foarte mult din punct de vedere vizual, dar am şi învăţat să relaţionez mai uşor cu persoane de diferite vârste şi diferite tipologii comportamentale.

Comunicarea a avut rol foarte important, fără aceasta nu aş fii reuşit să conving modelele alese să îmi pozeze şi nu aş fii reuşit să le ajut să îşi inducă stările respective, sau să înţeleagă ideea proiectului meu.

Modelele din imaginile de ai jos au varste diferite, dar în funcţie de temperamentul fiecăruia, exteriorizează mai mult sau mai puţin această trăire.

Toate incearca sa transmita sentimentul de furie.

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 13

Fericire

Uimire

Spre exemplu, dacă modelele ar fi fost păpuşi, atunci totul ar fi fost mult mai simplu, dar în momentul în care apar persoane reale ca modele, este o întreagă luptă în care trebuie să regizezi anumite stări pentru a dobândi expresia dorită. Am observant că dacă pun alături două persoane ce au o diferenţă destul de mare de vârstă, dacă au acelaşi tip de comportament, gesturile vor fi similare indiferent de experienţa de viaţă acumulată. Uimirea şi frica au fost stările unde aproape toate persoanele au avut aceeaşi mimică, în cazul stării de frică folosind şi gestica. A fost cel mai greu să colaborez cu bătrânii şi copiii, persoanele de vârsta apropiată mie percepând mult mai bine ceea ce vreau să transmit. Dacă am alăturat persoane de aceeaşi vârstă, dar cu temperamente diferite, am observat că mimica şi gestica diferă de la un temperament la altul, din nou vârsta diminuându-şi rolul în faţa caracterului în ceea ce priveşte exprimarea anumitor stări. Am fotografiat şi persoane de diferite naţionalităţi, ce datorită culturii diferite şi diferitei

Tristete educaţii, transmit cu ajutorul imaginii fotografice o expresivitate deosebită, dar la capitolul manifestare a trăirilor, acestea sunt delimitate cel mai bine tot de temperamentul fiecărei persoane în parte. Categoriile sociale din care fac parte modelele alese de mine sunt diverse, dar nici acest lucru nu a influenţat atât de mult modul de exprimare sau controlul asupra mimicii şi gesticii. Pentru realizarea fotografiilor am abordat atât persoane foarte apropiate mie, cât şi persoane pe care le-am cunoscut în mod spontan şi am avut surpriza să primesc un aport mai mare de la unele persoane pe care abia le întâlnisem, fiind extrem de receptive.

Gestul, mimica, modelul şi poza în arta mea fotografică au însemnat comunicare, cercetare şi experimentare vizuală, redate cu ajutorul unor modele de tipologii şi vârste diferite.

14 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

GABRIEL SPAHIU - STUDIU DE CAZ

pentru a putea intra în pielea diferitelor personaje:,,În situaţii corpul exprimă mult mai corect şi mult mai bogat’’, gestul fiind o alegere inconştientă sau a Pentru aprofundarea gestului şi a mimicii în inconştientului.’’ lumea teatrului şi a filmului, am intervievat câteva El consideră că inconştientul este cel care alege persoane ce fac parte din această lume... gestul: ,,Simt ceva, conştientizez o parte, exprim o Gabriel Spahiu a fost prima persoană cu care am intrat în contact. În momentul în care l-am întrebat ce înseamnă pentru el gestul, mimica, modelul şi poza, acesta mi-a răspuns: ,,Acting is living truthfully under imaginary circumstances.” G. Spahiu nu se poate adapta, nu-şi poate controla gestul şi mimica în televiziunea directă, el folosind strategii mentale

parte şi mai mică’’. În timp ce discutăm, la un moment dat face o paralelă între pictură şi gestul actoricesc. ,,În spatele compoziţiei picturale este un gest, un gând ce dă naştere operei, aşa şi actorul simte foarte mult, gândeşte, doreşte să gesticuleze şi dă naştere unor stări, grimase şi gesturi – unui personaj. În viaţa reală omul simte ceva, conştientizează o parte din ce

Gabriel Spahiu - mimica feţei exprimă melancolie, privire uşor pierdută, fruntea încruntată, gura schiţează un zâmbet într-o parte

Gabriel Spahiu - expresie ce pare uşor amuzată, un zâmbet discret, fruntea încreţită, privirea fixată într-un punct

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 15

simte şi exprimă o parte şi mai mică din ceea ce simte.’’ trăirile ,,personajului’’ sau actorului din momentul respectiv. În teatru mersul este prezent mult mai Deşi cei mai mulţi actori îşi imaginează de cele mult decât în film, în film mişcarea mâinii este mai mai multe ori stări, Gabriel Spahiu îşi imaginează preponderentă, de aceea insistăm pe mâini, pentru situaţii ce dau naştere emoţiilor. că mersul nu este mereu văzut. Mersul decodifică din starea personajului respectiv. În teatru gesturile pot O alta persoana din domeniul teatrului si fi cantitativ mai abundente decât în film. Gesticulatul filmuui ce m-a fascinat este Elvira Deatcu, o prezenţă abuziv poate oboseşte foarte mult spectatorul, dacă fermecătoare cu o mimică şi o gestică foarte gesticulezi prea mult ca actor înseamnă că deţii o controlată, comunicarea fiind oferită în mare parte mare nesiguranţă, trebuie şi gândit cât exprimăm prin expresia ochilor. Primul lucru la care s-a gândit în prin gesturi.’’ momentul în care am rugat-o să-mi vorbească despre gestică şi mimică a fost mersul: ,,Mersul şi în viaţa În film este destul de greu când eşti pus în grosreala şi în actul artistic spune foarte multe despre plan unde orice gest poate dăuna foarte mult, poţi întări tot mesajul printr-un gest sau poţi distruge tot.

Receptorul urmăreşte tot, observă maxilarul, jocul buzelor, al sprâncenelor şi al ochilor.’’

Elvira Deatcu - gura uşor întredeschisă, muşchii feţei relaxaţi, privirea către obiectul aparatului de Poză şi a ,,poza’’ pentru actori este un stil de fotografiat viaţă. Gesturile lor sunt atât de studiate, au dobândit atâta experienţă şi inteligenţă emoţională, încât se detaşează foarte uşor de ,,imagine’’ şi ceea ce percepem noi prin poză şi imagine, secretul lor este poza naturală, dobândirea naturalului în orice fel de circumstanţă, atât pe scenă, cât şi în viaţa reală. Cu toţii au ţinut să sublinieze diferenţa dintre mimică şi gestică din faţa camerelor de filmat şi de mimică şi gestică de pe scenă.

Prin ,,antrenamentul” camerelor de filmat, actorii au dobândit o încredere în sine şi o stăpânire ce le conferă mereu o stare de calm şi o suficienţă a ceea ce simt, detaşându-se oarecum de ceea ce înseamnă corp fizic frumos, bazându-se mai mult pe ceea ce emană şi ce mesaj transmit, ca tipologie de ,,poze’’ diferite bazate pe gesturi şi mimică, ajutândune să percepem dincolo de postură printr-o ,,poză’’ cu esenţă.

16 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

Ştefan Mihaela Andreea

INTRODUCERE Trăind în plină epocă a schimbărilor și răsturnărilor perceptuale, artistul de azi este, am putea spune, silit să relaționeze cu idei si concepte ce îi sunt servite sub semnul “gratuității” tocmai pentru ca acesta să fie mult mai ușor supus tentației de a le consimți. Având în jurul său un flux uriaș de informație, există ispita de a gusta din cât mai multă, ceea ce, în fond, nu ar fi un lucru rău, căci omul

este o ființă dornică de cunoaștere. Însă ceea ce se pierde din vedere este selectivitatea. De aceea sunt de părere că artistul contemporan are libertatea de a se lăsa purtat de curent, dar nu în sensul de a se abandona pe sine, ci în sensul de a-și plia identitatea și crezul său creator pe oportunitățile pe care le oferă actualitatea, oferind publicului elitist ceea ce nu se așteaptă, iar celui larg ceea ce se asteaptă. Altfel spus,

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 17

să încerce să se folosească de tot ce îi oferă massmedia si consumismul – cei doi poli care modelează azi gandirea umană – pentru ca prin atribuția sa de formator de opinie, să devoaleze falsitatea si imperfecțiunea din spatele “furnizoarelor de fericire”.

Am îndrăznit să abordez dintr-o viziune personală tema “site-urilor de socializare” dorind să demonstrez că o comunicare dintre un emițător și un receptor

îndeplinește misiunea de a fi deplină doar în cazul în care această comunicare are loc în timp și spațiu real, față în față, iar nu într-un mediu virtual, în care se participă la comunicare doar cu o înșiruire de litere, o suită de emoticoane și o poză de profil. În cazul acesta avem de-a face cu o comunicare pasivă, laxă.

De aceea am ales sa fac o expunere voită a propriei persoane, într-o manieră codificată.

18 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

ARGUMENT Omul postmodern, dedicat atât de mult rutinei “cea de toate zilele”, a început să se piardă pe sine însuși, risipindu-se într-o degringoladă de forme fară conținut. Ajunge la finalul acestei metamorfozări să se autodefinească prin niște idei total străine de ființa lui. El o numește “emancipare”; eu “autonegare”. În condițiile culturii contemporane, a fi o personalitate cu viață socială înseamnă să faci cât mai multe compromisuri cu tine însuți pentru a primi acceptul celorlalți; să arăți lumii întregi cât de fericit ești tu, pentru că asta ți se arată și ție la rândul tău, că cel de lângă tine este fericit. Dar tu știi că nu ești așa cum pretinzi că ești, iar faptul că cei de lângă tine ți

se înfățișează ca fiind niște oameni deplin împliniți te umple și mai mult de frustrare. Și de aici începe drama. Se creează astfel un fel de cult al Eului, un eu total străin de el însuși, alterat și pervertit, generat de tot acest curent al site-urilor de socializare.

Nu de puține ori am auzit afirmația: “Dacă nu ai Facebook, nu exiști! ”… Atât de mult s-a denaturat viziunea umanității? Se acceptă ca fiind reală existența într-un spațiu și timp ce nu are nici o tangență cu Realitatea? Cu siguranță că voi fi contrazisă și mi se va spune: “Ești prea exagerată!

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 19

E pur și simplu o altă modalitate de a-ți face prieteni, de a te amuza, de a cunoaște și tu mersul lumii ăsteia! Că doar nu mai suntem pe vremea bunicii, cu scrisorele aruncate printre gard! ”. Greșit!

Este doar o altă modalitate de a-ți spori starea de angoasă! Ca să nu mai zic că studiile o dovedesc că cei cu o viață activă într-un spațiu de socializare virtuală, în realitate sunt cei mai singuri și nefericiți oameni! Și când spun “singuri” nu ma refer musai la faptul ca nu au prieteni, căci doar e plină lista cu n-sute de astfel de “paraziți”, ci tocmai la faptul că în multitudinea asta de pseudoamici nu există, poate, nici măcar unul în care să aibă cu adevarat încredere, nici măcar unul

căruia să-i spună durerea lui interioară… asta este ceea ce-l face să se simtă singur… nu are cine sa empatizeze cu el…

Nu am nimic împotriva progresului. Ce poate fi mai frumos decat schimbarea spre bine?! Însă sunt împotriva unui progres fals înțeles, a omului mașinizat, a involuției grotești ce poartă cu nerușinare masca desăvârșirii absolute. Tot ce vreau să demonstrez este cât de important este contactul fizic cu persoanele din jurul nostru. Nu poți cunoaște un om doar din zambetul crispat pe care îl afișează într-o fotografie; nu-i poți cunoaște gusturile în materie de muzică

20 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

doar din postarea unei melodii. Omul este atât de complex și misterios, iar singurul mod de a-i cunoaște adevăratul său chip este prin luarea contactului real cu el. Este de-a dreptul fascinant să descoperi în mimica feței, în inflexiunile vocii, în limbajul trupului un întreg univers de gânduri și trăiri ce te face să te identifici cu cel din fața ta. Întrun proces de comunicare, comunicăm 55% prin limbajul corpului, 38% prin tonalitățile vocale și doar 7% prin sensurile cuvintelor. Faceți și dumneavoastră un calcul și vă ve-ți da seama cât de mult se pierde din acestea într-o comunicare virtuală... E practic, o comunicare în stare de comă...

CONȚINUTUL LUCRĂRII

accent pe promovarea Eului, într-o manieră cât mai narcisistă, mergând pe ideea că cu cât ai mai multe poze “drăguțe”, cu atât se va aglomera lumea să îți dea cerere de prietenie și cu cât vei avea mai mulți prieteni, cu atât vei fii mai fericit. Dar nu te vei promova niciodată cu adevărat așa cum ești, pentru că știi că ai defecte și urăști asta. Te vei afișa așa cum ai vrea să fii, iar în acest caz nu ești Tu. De aceea, am realizat fotografii cu persoane fără chip, adică persoane fără identitate și fără nici o personalitate. Am ales să realizez și o carte obiect, intitulată la propriu “Face book” al cărei conținut nu va cuprinde nimic, aceasta simbolizând neînsemnătatea multitudinii de informație care există în acest mediu virtual și felul în care este adus omul ce nu are principiul selectării informației.

“Zona mesajelor” va fi reprezentată de plicuri din sârmă. Plicul exprimă, în general, confidențialitate.

Lucrarea mea constă în creearea unei “pagini” Asociat cu sârma, care este un aliaj, deci, la origine, personale de Facebook, adusă la o altă dimensiune a un metal, se creează iluzia că prin aceasta se sporește percepției, materializată în lumea reală a obiectelor, siguranța. Însă sârma creează doar conturul plicului, scopul fiind acela de a arăta că un spațiu virtual adus iar nu plicul însuși. Astfel, prin spațiile goale oricine în spațiul real își pierde din “frumusețea” și “srălucirea” poate vedea informația de acolo. cu care defilează în mediul său, pentru că se dovedește Am realizat și o serie de desene în marker , ce a fi artificial. au un aer proaspăt, lejer ce vor comunica împreună În general, pe Facebook se pune foarte mult cu textele scrise cu alfabetul rus ( limba fiind româna),

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 21

22 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 23

făcând astfel o codificare a propriei persoane.

un spațiu intim, personal, asemenea unei încăperi, ce face trimitere în mod simbolic la pagina de Facebook, Seria de acuarele vor fi așezate în așa fel încât care prin definiție, este un spațiu privat. Această să amintească de site-ul Pinterest, care relaționează structură va fi construită în așa fel încât să aibă acces cu alte site-uri la construirea profilului personal de pe înăuntrul ei un număr infim de persoane, selectânduFacebook. mi astfel “prietenii”.

Toate aceste elemente vor sta într-un ansamblu de pânze, dispuse sub formă hexagonală și legate Ştefan Mihaela Andreea între ele cu ajutorul unor balamale, creîndu-se astfel

24 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

Daniela Bălan. Proiect licenţă

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 25

26 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 27

28 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 29

30 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS

Reflecţii. Lect. univ. dr. Georgeta Mihele ARDELEAN DELIA- „CĂLĂUZA”

A

rticolul care urmează este o sinteză de reflecţii ale studenţilor absolvenţi ai secţiei Sculptură de la Facultatea de Arte din Oradea, departamentul Arte Vizuale, promoţia 2014, asupra întregului demers de realizare a propriilor lucrări de licenţă.

Prezentând, rând pe rând fiecare sculptură,

Termenul „călăuză”, asociat păsării în zbor decupează numai o secvenţă din simbolistica legată de această imagine. Cu încărcătură mai degrabă funerară, tema aleasă de studentă îţi strecoară în suflet o notă de melancolie, o tresărire în faţa acestui „memento”. Te întrebi ce suflet grav, ce frământări nefireşti vârstei îl animă pe tânărul autor al sculpturii: să fie doar candoarea tinereţii în preajma marilor

elaborată sub coordonarea lect.univ.dr. Ioan Mihele şi întrebări ale existenţei? asist.univ.dr. Marius Vesa, autorul articolului inserează În capitolul intitulat „Motivaţia alegerii temei” şi propriile gânduri în raport cu actul creativ descris. sculptoriţa dezvăluie dubla semnificaţie sub care a imaginat personajul psihopomp: de a conduce sufletele în lumea umbrelor, dar şi de a aduce sufletele nou-născute pe pământ.

Marcată atât de teluric, cât şi de spaţiul aerian,

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 31 în jocul subtil dintre viaţă şi moarte, dintre fizic şi CIOTĂU ADRIANA-CONSTRUCŢIE LUDICĂ. metafizic, „călăuza” apare în imaginaţia tinerei autoare „CUBUL GENERATOR DE SPAŢII PLASTICE” sub forma lebedei, „a unei păsări mitice, elansate, imponderabile, pe care sa o poată străbate vântul şi energiile aerului, dar care să aibă şi concreteţea Fiind la bază arhitect, sculptoriţa Adriana Ciotău teluricului, reprezentată prin metal”(p.4). Autoarea îşi realizează lucrarea de licenţă sub forma unui joc de o vrea învestită şi cu puterea de a străbate pragurile volume, considerând că jocul este primul şi cel mai dintre lumea vizibilă şi cea invizibilă. nesofisticat mijloc de creaţie. Ea îl ridică însă la rangul Studiindu-i pe Brâncuşi şi Paciurea, dar şi de experiment, aplicând în sculptură principiile reprezentările sculpturale ale lumii artistice antice, arhitecturale ale lui Dominique Perrault.

studenta Delia Ardelean şi-a rafinat forma sculpturii Repetiţia unor suprafeţe şi volume este ritmată sale, dorind să surprindă „Pasărea măiastră - Călăuza de culoare. Urmând afirmaţiilor lui Brâncuşi conform între pământ şi cer”(p.7). cărora„adevărata formă plastică ar trebuie să sugereze Spre acest rafinament au condus-o şi lecturile infinitul şi că suprafeţele ar trebui să arate ca şi cum ar din Andrei Pleşu, Evseev, Claire Gibson, Luc Benoist înainta încontinuu, ca şi cum ar pleca din acea masă, într-o existenţă cu totul desăvârşită şi completă”(p. 2), sau Vasile Lovinescu.

Adriana Ciotău îşi alege atent cromatica, pătrunderea „Călăuza” concepută de absolventa noastră şi limitarea spaţială, raportul dintre interior şi exterior. este proiectată spre cer, ca o săgeată ce străbate Ea doreşte scoaterea spaţiului din anonimat, creând văzduhul, „o formă de lumină, o forma angelică, câmpuri de interes datorate cromaticii propuse semi-transparentă, pe jumătate văzută şi pe jumătate nevăzută”(p.23).

Penajul de metal al păsării este un joc de texturi, consistenţe şi caractere (fier, tablă zincată, plasă): „el este dual, de zi şi de noapte, de lumină şi de întuneric, după cum străbate vămile nevăzute ale văzduhului.

De asemenea, ea are chei prinse în penajul cozii pentru a deschide aceste praguri şi a trece sufletele de pe un tărâm pe altul. Aceste bucăţi de metal au rolul de zornăitori”(p. 24).

Sculptura are contururi, linii de vibraţie şi mici piese metalice care texturează suprafeţele volumelor. Îmbinând forme compoziţionale ovoidale cu forme alungite sau vibrate, autoarea lucrării doreşte să surprindă un animal fantastic hibrid, capabil să treacă orice prag existenţial. Ea afirmă că s-a ghidat în acest demers după observaţiile pe care Ion Frunzetti le face asupra modelajului lui Paciurea.

Simbolistica metalelor este subtil exploatată de creatoarea „Călăuzei” şi concurează la întregirea imaginii. Atenta distribuţie a fierului (element masculin, dur, aspru, mat) şi a zincului (care contrabalansează prin maleabilitatea sa „feminină”, strălucitoare) conferă nobleţe lucrării. „Tabla de zinc este un substitut vizual al argintului, astfel pasăreacălăuză a primit un veşmânt de ceremonie, aflat sub semnul feminin, lunar al argintului ”(p. 39).

Delia Ardelean doreşte ca sculptura sa să trezească în sufletele noastre nostalgia „eternei reveniri”, a perioadei întoarcerii la „cuib” a sufletelor fugare.

Construcţia sculpturală oferă fronturi diverse de percepţie, ea este o masă compactă, un spaţiu în care suprafeţele şi unghiurile au o „solidaritate internă şi o disponibilitate reciprocă, limitele închizându-se şi creând un afară” (p. 2). Jocul de lumini şi umbre

32 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS devine şi el interesant şi creator.

Autoarea lucrării menţionează faptul că un punct de plecare în demersul său l-a constituit opera de maturitate a lui Piet Mondrian. Cunoscând bine raportul de volume şi spatii din arhitectură, valorificând cunoştinţele din cadrul sculpturii (vezi Rudolf Bone - Expansiune. Din spaţiul sensibil în cel virtual) sculptoriţa alege jocul cu cuburi. Ea îşi propune să „modeleze”, asemenea lui Nichita Stănescu, „ascetica” acestora dată de alternanţa oarecum monotonă a verticalelor cu orizontala, insuflând nota de vibraţie personală.

IZSO LUCIAN– „DON QUIJOTE” Plasat de autor pe aleea care duce la Facultatea de Arte Vizuale, „Don Quijote” te intimidează prin prestanţă – pe cal, e mai semeţ decât jandarmul călare de azi – dar şi prin apariţia fantomatică – aerul, vibrând în jurul contururilor subţiri, te face să gândeşti că ar fi doar o nălucă.

Profesori şi studenţi ne frământăm nemărturisit, de ce oare îl întâlnim în traseul nostru „iniţiatic” tocmai acolo? Este un avertisment sau un obstacol în calea „Construcţia ludică” conţine nouă cuburi– devenirii noastre. şapte egale, mai mari şi două mai mici–poziţionate Pentru Dali, viaţa autorului lui „Don Quijote” a astfel încât să accentueze verticalitatea şi să confere fost într-adevăr un avertisment. Să mori în închisoarea monumentalitate sculpturii. datornicilor, răpus de sărăcie (ca mulţi alţi artişti, de Stabilitatea cubului, imagine a unui spaţiu altfel) în culmea gloriei? clar definit, este „modulată”, înviorată prin culori Să fie un obstacol-avertisment de tipul „Cei ce (primare şi binare). Contrastul de culori (ex. galben- intraţi aici lăsaţi orice speranţă”? Renunţaţi la idealuri albastru) accentuează construcţia, pătrunderea sau şi vise? intersectarea volumelor. „M-am folosit de proprietăţile optice ale culorilor pentru a reda o anumită restrângere a formei faţă de spaţiu sau o anumită expansiune în spaţiu a formei. Astfel, culoarea roşie dă senzaţie de retragere, absorbţie” (p. 26).

La baza construcţiei apare culoarea verde ce conferă o oarecare greutate si stabilitate lucrării. De fapt, verdele, galbenul şi violetul se constituie ca o coloană a construcţiei datorită efectului lor psihologic de stabilitate.

Culorile poziţionate lateral au fost alese pentru a sugere o anumită libertate şi dinamică a formei în spaţiu şi senzaţia de plutire. Culoarea albastră a pătratului mic accentuează adâncimea, pătrunderea şi intersecţia de mase, iar cea galbenă a celuilalt îl fac să pară că înaintează în spaţiu. „Cubul generator de spaţii plastice” este o acrobaţie a construcţiei, un joc subtil de iluzii optice rezultate din alternanţe şi suprapuneri.

Acestuia i se adaugă „Cubul magic”– o construcţie cu pereţii interiori căptuşiţi cu material reflectorizant. Dacă vei privi în interiorul „cutiei magice” printr-o fantă sub formă de pătrat, vei vedea suspendată şi rotindu-se în jurul axei sale, o miniatură a lucrării mari. Pereţii interiori, ca nişte oglinzi, reflectă un adevărat spectacol de forme şi culori pe care autorul le pune, nevăzut, în mişcare.

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 33 Tânărul absolvent Izso Lucian afirmă că „Don Quijote” este proiecţia lui Cervantes, care, datorită întâmplărilor nefericite din viaţa sa a fost deseori numit „cavaler al tristei figuri”. Cavalerul de la Mancha este întruchiparea unui personaj a cărui revoltă ia forma umorului, uneori amar, împotriva propriei sale iluzionări şi a neputinţei de a-şi fi ajustat idealurile după măsura vremurilor, a situaţiilor şi a oamenilor epocii sale.

de a imprima notele de originalitate sculpturii sale.

Efortul de a se detaşa de lucrările reprezentative înfăţişându-l pe Don Quijote – începând cu Lorenzo Coullaut Valera, Paul Viaznikov, Auguste Lanin şi sfârşind cu Bogdan Adrian Lefter sau Eduardo Enrique Alessio – este deosebit.

Reprezentarea filiformă a personajului i-a fost sugerată de Giacometti. Ca element de limbaj plastic a folosit linia, căreia i-a imprimat dinamism Autorul sculpturii „Don Quijote” îşi propune să prin structurarea semnelor plastice într-un echilibru fixeze o piatră de hotar în faţa privitorilor lucrării sale instabil, folosind linii curbe, spiralate, oblice, pentru ca aceştia să îşi poată schimba la timp viaţa întretăiate. A urmărit să creeze mai multe centre interioară. de interes, element specific compoziţiei dinamice.

Unitatea compoziţiei este dată de preocuparea Citindu-l pe Jean Grenier, Izso Lucian observă pentru păstrarea proporţiilor dintre părţi şi ansamblu, însă că opera ta te dezvăluie în acelaşi timp şi pe tine, dintre formă şi conţinut. ea este o dezvăluire continuă. Rămâne ca privitorul să ia în consideraţie şi măsura în care sculptorul Fragilitatea personajului (idealist, visător, mărturiseşte „don quijotismul” propriei persoane. inocent) este sugerată prin structura aerată a lucrării.

Utilizarea fier-betonului însă – ca linie de contur – Lucrarea lui Izso Lucian este dovada cunoaşterii urmăreşte să redea, conform afirmaţiilor autorului, caracterului personajului său, dar şi a operelor de „durabilitatea şi caracterul nemuritor al personajului sculptură cu subiect similar, în efortul de personalizare, cervantin” (p.39).

34 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS RAŢIU FELICIAN – „GENETICA PUTERII” Raţiu Felician abordează cu temeritatea specifică vârstei sale aforismul lui Constantin Brâncuşi: „Viaţa se aseamănă cu o spirală, nu ştim în care direcţie este ţinta ei, însă trebuie să mergem în direcţia pe care noi o socotim cea justă” (p.3). Autorul îşi propune să îl ilustreze. El dublează spirala, sugerând lanţul genetic, la capătul căruia va fixa propria imagine, sub forma unui bust.

să descifreze caracterul omului după trăsăturile fizionomice.

Realizându-şi autoportretul, autorul ni-l oferă ca pe un material de studiu, destăinuind tensiunea din spatele gestului său. Îşi va îmbogăţi cunoaşterea de sine în urmă acestei duble devoalări – ca artist şi ca om. În acelaşi timp, el îşi propune o confruntare cu sine însuşi, pentru a depăşi treaptă cu treaptă dificultăţile pe care le implică lucrarea.

Realizată din suportul de bare de fier şi bustul Sculptorul urmăreşte să ne facă să medităm la din ciment, „materiale solide, rudimentare” (p.42) – „importanţa genotipului uman moştenit de individ, care poate fi doar modelat, nicidecum modificat după spusele autorului, lucrarea respiră o oarecare austeritate. complet în raport cu trăirile morale şi sociale”(p.3) „Concluziile” inserate în susţinerea lucrării Evoluţia individului se realizează prin modelare de licenţă dezvăluie experienţa complexă prin care – la vârste mici, mai ales – dar şi prin automodelare, a trecut tânărul creator: cunoaşterea de sine prin începând cu vârsta conștiinței de sine. prisma încercărilor la care a fost supus ca om şi viitor Sculptorul ne atrage atenţia asupra ştiinţelor artist, emoţia în faţa receptării operei sale de către divinatorii între care fiziognomonia, capabilă privitori.

PROJECTS .OAMENII ȘI PROIECTELE LOR | 35

MAGDALENA ERDEI – „IPOSTAZIERI ALE FEMINITĂŢII” Pasionată de misterul „eternului feminin” şi sensibilizată spre acest subiect „ de întâmplări cu totul speciale” din viaţa privată, după cum afirmă autoarea, lucrarea este şi reflexul unei lecturi impresionante, şi anume, cartea lui Dan C.Mihăilescu „Castelul, biblioteca, puşcăria. Trei vămi ale feminităţii exemplare”(Humanitas, Bucureşti, 2013).

asigură autoarei nota de originalitate a viziunii sale asupra acestui subiect. Aceasta dezvoltă – în susţinerea teoretică a lucrării sale – o comparaţie cu alt grup statuar, „Burghezii din Calais”. Perspectiva este interesantă.

Sculptoriţa a aranjat elementele plastice într-o „horă”, într-un cerc magic, amintind de şezătoare, cu nota sa de seninătate şi convivialitate. Dialogul dintre personaje este unul spumos, cu cochetării şi mici banalităţi, specific femeilor din înalta societate.

Sunt prezente însă şi teme grave. Nota de gravitate se regăseşte în modalitățile diferite de vibrare a Lucrarea de licenţă a Magdalenei Erdei se va elementelor plastice. rezuma la transpunerea plastică a ideii „Feminităţii încoronate”. Percepute ca nişte structuri vegetale, Personajele nu doar povestesc, „ci fiecare dintre încorporând fragilitatea dar şi tenacitatea firului de ele este o poveste în sine. Unele sunt uşor aplecate, iarba, aflate între sacrificiu şi rod haric, castelanele semn că îşi şoptesc ceva. De aici o anumită intimitate respiră o uimitoare vitalitate. a gestului, o familiaritate funciară care leagă aceste femei în viaţa, cultură şi artă,” afirmă autoarea (p.46).

Compusă din şapte siluete feminine, a căror materialitate este vibrantă şi redusă la consistenţa Pendulând între metafora focului şi cea unor limbi de foc sau unor frunze înălţate spre vegetală, artista le vrea îmbinate pe amândouă în cer, sculptura vrea să redea spectacolul unor vieţi compoziţia sa. „Mistuirea ilustră” şi „structura fragilă” zbuciumate şi nobile, acceptând căderea dar şi le-a propulsat pe aceste eroine ca modele umane ridicarea cu aceeaşi demnitate uimitoare. pentru societatea actuală, în derivă, în care valorile de urmat sunt estompate.

Cunoaşterea modalităților de tratare a personajului feminin în decursul istoriei artei îi Materialul folosit în realizarea proiectului este

36 | OAMENII ȘI PROIECTELE LOR. PROJECTS tabla zincată. Martelată, acesteia i se imprimă vibraţii şi dobândeşte anumită texturalitatea:„în bătaia luminii creează senzaţia unor siluete înveşmântate în ţesături nobile” (p.46). Autoarea urmăreşte – conform afirmaţiilor sale – să îmbine forţa cu maleabilitatea, impozanţa cu gentileţea. Liniile meandrice evocă focul, dar şi vegetalul, conturând silueta feminină. „Aşezate în spaţiu deschis, siluetele vor fi mişcate uşor de adierea vântului. Această mişcare inerentă poate fi citită în cheia unei anumite fragilităţi a vieţii, a caracterului imprevizibil al existenţei umane, chiar şi pentru personaje atât de bine situate din punct de vedere social” (Concluzii. p.46).

Mişcare, lumini reflectate de suprafaţa strălucitoare, clinchetul uşor al tablei de zinc, toate vor alcătui un amalgam de sunete şi imagini, un dialog plurivalent.

38 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Fotografie: Miruna Gaman

Un articol de Nona Pârvulescu

B

Dansul ce schimbă vieţi

ucovina, 1936, perioada interbelică. Teatrul din centru, măreţul şi impunătorul teatru din centru, cândva animat de miile de suflete iubitoare de artă, de frumos, de emoţia actorilor când întâlneau privirile criticilor oneşti, de oftatul ludic al copiilor care păreau că se sufocă in acele costume de ocazie, de suspinul adânc al femeilor la vizionarea unei romanţe franţuzeşti şi de zâmbetele malţioase ivite tardiv pe sub mustţă de către bărbaţi la scena unui duel sau a unei lupte, in care personajul preferat de doamne „pierde în mod ruşinos”.

ea, dar s-a trezit făcând facultatea de pedagogie.

Teatrul din centru era pasiunea ei. La început venea ca simplu spectator, dar apoi… Apoi, a început să ţina cont de propriile didascalii, să facă coregrafii acasă, să creeze alte personaje sau pur şi simplu să schimbe finalul după bunul plac. Era un om de o valoare inestimabilă a teatrului, doar că acest lucru era ştiut doar de ea. Era convinsă că lumea este prea îngustă la minte ca sa accepte ideile unei profesoare de biologie. Ştia sigur că dacă ar fi mai organizată, mai cu picioarele pe pămant şi mai puţin înverşunată, “Teatrul din centru, mareţul şi impunătorul viaţa i-ar fi mult mai uşoară. Dar nu avea timp de teatru din centru pe care toţi il iubeaţi e ca o fantasmă asta…cel puţin nu acum. rea in amintirile voastre superficiale. Laşilor!”, repeata Elena avea in jur de douăzeci si şase de ani, obsesiv Elena in gând, plină de dispreţ. era de o inteligenţă sclipitoare şi de o frumuseţe Elena iubea muzica şi arta, dansul şi pictura. răpitoare. Era genul de femeie care spunea lucrurilor Voia sa devină o “artistă sclifosită”, după cum glumea pe nume, ambiţioasă, încăpăţânată şi… cu multe idei

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 39 măcar să se uite şi în acelaşi timp era recunoscătoare că nimeni nu o deranjează in timpul spectacolelor ei. În prima duminica din noiembrie, Elena şi-a pus rochia roşie de catifea cu corset şi şi-a strâns părul castaniu într-un coc mare. Şi-a pus paltonul grena, şi-a luat partiturile şi a pornit spre teatru. Cu cât se apropia mai mult însă, cu atât sunetul pianului vechi se accentua. Surprinderea şi suspansul au ţinut-o cu sufletul la gură, nici nu îşi amintea drumul cătrelocul părăsit, parcă zburase până acolo. A şovait la uşa de la intrare, dar gândul că cineva îi profanează pianul şi… îi fură scena o înnebunea, aşa că a dat buzna in camera semi-întunecată, trântind uşa. Era prea întuneric ca sa vadă cine cânta, cert este că, deşi făcuse destul zgomot când intrase, pianistul sau pianista nu s-a sinchisit nici măcar sa o privească, cântand in continuare.

Era uluită. Mai veneau oameni aici? Oare pe ea o văzuse cineva pe scenă? Oare se făcuse de râs?

Trebuia să îi fie teamă sau să se bucure că sunt oameni la fel de pasionaţi ca ea?

Piesa se încheie brusc. Elena cunoştea acea piesă bine, aşa că putea spune cu uşurinţă unde misteriosul sau misterioasa s-a incurcat, scăpându-i un oftat.

-Este o banalitate a cânta o notă greşită, dar a cânta fără pasiune este de neiertat. Nu cred că pasiunea vă lipseşte dumneavoastră, spuse Elena din uşă fără să îşi dea seama.

Mii de scuze, domnişoară, spuse o voce masculină cu blândeţe. Mi-am cam ieşit puţin din mână în ultima vreme. Sper să nu socotiţi acest lucru ca pe o indolenţă, dar.. (urmă o pauză) am observant că dumeavostră veniţi aici doar după orele cinci. Iar fixe, cum spunea tatăl ei. În fiecare duminică dupăastăzi mi-am permis sa vin cu câteva ceasuri mai amiaza mergea la teatrul părăsit din centru. Cânta la devreme să… pian, dansa, interpreta mai multe roluri, făcea tot ce visa sa facă de pe scaunul spectatorului.

Dumneata de unde ştii că vin pe aici? a întrebat Elena rece, vrând să pară stăpână pe situaţie, deşi ii Teatrul cândva plin, cu decoraţiuni somptuoase, tremura vocea. era acum o mare încăpere mare şi goală. Cortina prăfuită, ruptă pe la margini, de un roşu aprins, era Sunt soldat de război, domnişoară. Am fost singura pată de culoare a întregului mediu citadin gri. trimis aici din motive de sănătate. Nu prea îmi găsesc Pânzele de paianjen erau peste tot, iar singura sursă rostul in acest oraş ca să fiu sincer. Auzisem de de lumină erau candelele pe care le aducea Elena, celebrul teatru din centru şi acum cateva săptămani întrucât ferestrele fuseseră acoperile cu scânduri m-am decis sa îl vizitez, să îmi fac de lucru. Am avut de lemn. Pentru un trecător obişnuit, suficient de surpriza să găsesc… pasionat de adrenalină încât să intre înăuntru, teatrul Un nimic mare, gol şi părăsit, îl întrerupse Elena. arăta ca o casă bantuită, însă pentru Elena aceasta era adevărata casa. Aici se putea desfăşura fără teama de Uite, domnule, aşa apreciază oamenii ceva ce cândva ridicol, fără ca cineva să o cenzureze… aici putea sa iubeau, părăsind. Cum un lucru nu le mai satisfice fie ea, fara regrete. Ura oamenii care iubeau teatrul de nevoile, nu îi mai distrează sau pur şi simplu nu le mai odinioară, dar care treceau pe lângă el acum fără ca ocupă timpul, îl lasă în paragină.

40 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER Este adevărat, domnişoară. Oamenii devin din ce în ce mai superficiali. Cu toate acestea, am avut plăcerea să aud o tânără domnişoară cântând la pian si punând in scenă nişte creaţii proprii cel puţin la fel de ingenioase şi inteligente ca cele contemporane.

De unde ştiţi că erau creaţii proprii, domnule, întrebă Elena jucându-se cu braţara de la mâna stângă, evitând sâ îl privească în ochi.

Sunt pasionat de teatru. În obsesia mea, zâmbi bărbatul, cunosc tot ce s-a pus în scenă vreodată. Ei bine, aproape tot, mă îngrozeşte gândul că mintea umană este atât de limitată. Sunt terifiat de faptul ca într-o viaţă nu voi putea cuprinde acest vast, minunat lucru cum este teatrul. Mi-am dat seama că sunt ale dumnevoastră acele mici piese de teatru. Nu vreau sa par nebun, dar cu riscul de a părea, vă urmăresc de ceva zile de pe scaunul din spate şi am senzaţia că vă cunosc de o viaţă. Doamne, par nebun de-a binelea, dar acele creaţii vă reprezintă, au ceva… ceva din dumneavoastră în ele.

Ei, nu păreţi nebun de-a binelea, domnule, doar nebun! surâse Elena, surprinsă şi puţin ruşinată.

Dar spuneţi-mi, nu eraţi soldat? Soldaţii pot fi oare sensibili?

Un soldat nu poate avea pasiuni? Un soldat nu poate fi sensibil? Aşa credeţi? Că tot vorbeam de superficialitate, râse bărbatul Numele meu este Elena, zise brusc, clar.

Dumitru, spuse acesta, sărutându-i mâna. Drept să vă mărturisesc, atunci când v-am ascultat prima oara creaţiile sau piesele de teatru am fost confuz.

Nu le mai auzisem sau văzut vreodată, dar puteam să jur că sunt sub semnătura unor nume mari. Sunteţi talentată, cred că aveţi o carieră in acest domeniu… În faţa nedreptăţii sorţii, nu protestez decât creând, spuse Elena privind in gol. Sunt profesoară… În ceea ce priveşte domeniul artistic, sunt doar o amatoare.

O amatoare pasionata de Mozart şi cu un talent incredibil.

Deci un soldat cantă Chopin şi este pasionat de teatru, il întrerupe Elena, privindu-l cu o sclipire in ochii de un negru intens. Altceva?

Ei, sper să nu vă dau pe spate, dar dansul este o altă pasiune a mea.

Nu… Să vă arăt?

Cum, aşa, fără muzică?

Cred ca amândoi ne gândim la acelaşi vals vienez, nu? * Dumitru şi Elena nu aveau nevoie nici de muzică, nici de coregrafie, nici de alte cuvinte, nici măcar de un ring de dans. În clipa în care mâinile lor s-au întâlnit, au ştiut că muzica sufletelor lor a ajuns la acordul suprem şi că destinele lor s-au sincronizat pe vecie. Acel dans a decis viitorul. Clipa s-a dilatat şi timpul a stat în loc, hotărându-se pe acel ritm de vals imaginar atâtea vieţi şi atâtea sorţi. Chiar şi viaţa mea se datorează acelui dans. Cum? Elena şi Dumitru sunt străbunicii mei, ce si-au unit destinele prin valsul vienez.

Dansul mai presus de toate este un mod de viaţă. Face parte din instinctele noastre. Nu putem spune dacă cineva dansează mai bine sau mai prost, este ca şi cum am aprecia cine respiră mai rău sau mai bine. Există oameni care şi-au dat seama ca dansul face parte din natura umană şi îl aprofundează, asta face diferenţa între amatori şi profesionişti.

Din păcate, in 2014, lumea este prea ocupată să se redescopere prin dans. Mai trist este sentimenul de penibil sau de jenă pe care il au unii oameni atunci când dansează. De ce?

Ar trebui să dansăm când suntem veseli, trişti, plictisiţi, obosiţi sau stresaţi. Majoritatea ar suspecta de nebunie un om care dansează atunci când aşteaptă autobuzul. Profesorul de matematică ar alarma direcţiunea dacă copiii, obosiţi de prea multe teoreme, şi-ar da mâna şi ar face o horă. Desigur, astea sunt extreme. Dar de ce stă atat de multă lume pe scaune la petreceri? De ce elevii in pause stau jos?

De ce copiii stau pe canapea şi zic că se plictisesc?

Cred ca pot acorda câteva ore pe săptămână acestei arte datorită căreia astăzi mă aflu aici. Sunt în viaţă datorită dansului şi dansul mă menţine în viaţă.

Tot ce vreau să rog… pe oricine citeşte aceste rânduri este să se gândeascâ de două ori înainte să refuze o invitaţie la dans.

Nu mă pot gândi la o încheiere mai potrivită decât refrenul unei melodii pe care o am în minte de câteva zile şi care mă motivează de alte câteva luni “dansez ca să îmi amintesc că sunt in viaţă şi trăiesc.”

Nona Pârvulescu

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 41

Fotografie: Miruna Gaman

42 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Un articol de Mihai Ivaşcu

Fotografie: Miruna Gaman

Când stelele dansează sau De toate pentru toţi

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 43

“Când stelele dansează, unii ard prăjituri, Când stele dansează alţii încep să coasă frivol în pătura americană a succesului.”

C

unoaşteţi zilele acelea de mai în care posturile consacrate de televiziune redifuzează emisiuni arhivate în speranţa că această mică ieşire din prime-time le va oferi oportunitatea de a stabili ce să mai arate în sezonul estival? Bineînţeles că nu, pentru că ele nu există, cum nici dragostea eternă nu se declanşează de fiece dată în aprilie, cum nici petrecerile nu ţin până a doua zi, cum reducerile sunt de fapt reeditarea unui preţ pe o hârtie cartonată şi îmbogăţire sigură prin dublarea numărului de ţoale şi micşorarea cu un sfert a preţului uneia dintre ele. Dar să lăsăm realitatea pentru cei cu adevărat interesaţi de ea. În blocul de pe Calea Victoriei, chiar la ultimul etaj, la domnul şi doamna Coca se făceau prăjituri.

Cu toţii ştim că pentru sexagenarii gustători de epocă de aur aceste momente sunt un prilej incontestabil de a te lăuda la tot blocul, deschizând geamul nu pentru a aerisi, ci pentru a lăsa mireasma aluatului (veşnic gălbui şi oropsit pe o tavă a pluridecadelor-a prins toate evenimentele de la 54 încoace) să inunde sufletele şi portofelele mai puţin îngăduitoare ale veşnicei văduve de la un etaj inferior sau ale studentului întârziat.

-Hai dă-te de acolo.. Că în baza ta.. Ptiu, mamă, o bunătate! Auzi, da io nu-l scot acuma, să ştii că-l mai las să se mai aşeze.. Măi.. ia măi mâna că se lasă..Pui tu ghearele repede!

”

pe Calea Moșilor aud tot ce aude el, a început să caute un program artistic cu adevărat interesant. Și l-a găsit pe TvR, într-o coregrafie fastuoasă semnată C.P, în care o cunoscută figură feminină, de dragoaste rănită, dansa charlestone, fredonând versurile propriului ei șlagăr.

-Ia uite, exclamă aproape stupefiat domnul Coca (a se observa cum, chiar atunci când împărtășesc o bucurie, stă în quelque choseul unor bătrâni să-și împroprieze o grimasă urâcioasă), a dat ăștia (un ăștia iluzoriu, e un fel de prezență mioritică metafizică, referindu-se la un grup nedeterminat) drumul la divertismentu vechi!

-Vaaai. Ce bucurie, ce voce avea femeia asta..!Ah, da cred că acum a început..Da, păi acum, că mai devreme nu era.

Discuția a continuat în aceași nuanță de vorbim, analizăm, de uitat nu ne uităm, până într-un moment când din bucătărie un foarte specific miros de ars a invadat spațiul livingului.

-Ahhhh, offfff, darar în el de televizor..Trebuia să îmi arăți tu toți artiștii, că parcă nu i-am mai văzut..Să vezi că s-a ars și nu avem și noi ce să dăm la fata aia.

Când stelele dansează, se ard prăjituri.

Fata aia era Adela, care, printr-o foarte fericită întâmplare, ajunsese să-și prezinte lucrările de artă la Domnul Coca asculta tăcut ponegririle iubitei o semi-cunoscută emisiune televizată pentru tineri sale consoarte, nu pentru că ar reprezenta imaginea și artiști nu foarte consacrați, intitulată Când stelele utopică a soţului în vârstă, deloc deranjat de patima dansează. Ca format semăna cu showul douămiist verbală a interlocutoarei sale, grijuliu, atent şi retras- Veniți cu noi pe programul doi! Doar că ceva mai puțin misterios „e domn şi la vârsta a treia”, ci doar pentru că artizanal și ceva mai mult natural, mizând pe faptul că, având ca invitați artiști, nu ar mai trebui să repete cu ei nu ştia ce să spună. intrările, ieșirile din platou etc și dacă se încurca..”eh, e În sensul în care chiar nu mai avea ceva de zis, artist, nu bagă nimeni la socoteală”. a deschis micuţul televizor cu ecran plat (cel mai Dar emoţiile din spatele operatorilor de cameră nou lucru din casa lor, îl achitaseră chiar când se despărţiseră zvârlugile de la A.S.I.A) şi a îceput, în tihnă, sunt altele. preacunoscutul său proces de informare. După ce a Când stelele dansează, unii ard prăjituri, Când dat volumul la maxim, apăsând în exces pe butonul stele dansează alţii încep să coasă frivol în pătura de +, de parcă după hașurarea completă a bandei de americană a succesului. sonor, ar mai putea exista vreun loc liber, asigurânduse astfel că atât copiii din fața blocului, cât și Dana, fetița grea de o ureche care cântă la pian, la blocul de Mihai Ivaşcu

44 | INTERVIEW

Despre dans, ca practică zilnică şi despre emoţie, ca stare curentă Interviu cu Andreea Georgiana Marin

Interviu realizat de Laura Lucia Mihalca

D

ansul poate fi o stare zilnică generatoare Andreea este printre puţinele dansatoare de bucurie, de bună dispoziţie. Şi acest care jonglează la fel de bine pe ringul de dans şi pe lucru ni-l confirmă Andreea Georgiana Marin prin scena cuvintelor. Energică, ambiţioasă şi entuziastă, tot ceea ce face. este dedicată în tot ceea ce face. Rezultatele nu au întârziat să apară: conduce o şcoală de dans Am cunoscut-o aproape întâmplător, aş alături de Virgil Andrei, instruind cursanţii în lumea putea spune, însă mai târziu aveam să înţeleg dansurilor latino: salsa, bachata şi kizomba. motivele întâlnirii: redescoperirea bucuriei de a dansa…continuu.

Laura Lucia Mihalca (L.L.M.): Voi începe cu o întrebare destul de complexă: ce înseamnă dansul pentru tine şi cum a ajuns să fie experiență cotidiană?

îmi place, succesul este garantat ) •

am întâlnit oameni frumoşi, care îmi demonstrează că românii nu sunt aşa cum cred mulţi şi că, atunci când vine vorba de timpul lor liber şi de banii lor, unii dintre ei aleg să facă ceva ce le dezvolta trupul, mintea şi sufletul

•

datorită dansului am cunoscut oameni care au devenit importanţi în viaţa mea şi care m-au ajutat şi continuă să mă ajute să devin un om mai bun şi mai frumos (profesional, fizic, dar şi spiritual).

Andreea Georgiana Marin (A.G. M.): O să spun replica standard (vorba unui cursant al nostru): ”Dansul mi-a schimbat viaţa.”

Spun asta pentru că: •

mi-a dat mai multă încredere în mine

•

când îmbrăţişăm/mă apropiam de cineva nu mă simţeam prea confortabil, iar acum nu am nici cea mai mică problemă cu asta J)

•

• •

Dansul a ajuns să fie o experienţă cotidiană m-a ajutat să mă mişc mai bine, să îmi pentru că l-am cunoscut pe Virgil, cel care m-a învăţat cunosc mai bine corpul, ce poate face el şi să dansez şi cu care exersam de 3-5 ori/săptămână. El dorea să-şi deschidă o şcoală de dans şi, după ceva ce pot exprima cu ajutorul lui timp, din 2 oameni motivaţi plus prieteni, cunoscuţi, m-a învăţat să înţeleg mai bine oamenii colegi (care ne-au devenit cursanţi), dorinţă, speranţă şi pasiune, a luat naştere Platinum Dance. mă ajută să mă simt bine (dacă şi melodia

INTERVIEW | 45 (L.L.M.): Ce te-a determinat să alegi salsa, bachata şi kizomba?

latino?

Ambiţie pentru că la şcoala la care am fost, la cursul de salsa, am nimerit la o şedinţă unde cursanţii erau destul de evoluaţi, iar pentru mine, neştiind nici măcar pasul de bază, totul era o nebuloasă. O cursantă a încercat să-mi explice câte ceva, dar nivelul meu era mult prea scăzut pentru a putea înţelege ce se întâmplă. Încercam să imit paşii, dar nu a fost deloc uşor. Ştiind că la celelalte stiluri de dans, unde predarea a început cu pasul de bază, am înţeles destul de repede, mi-am dat seama că e nevoie să merg la un curs de începători. Deja devenise o provocare pentru mine. Să fie salsa chiar atât de greu de învăţat?

Oamenii dansează unii cu alţii indiferent dacă se cunosc sau nu şi puţini sunt cei care pleacă fără să danseze măcar un dans. Cu asemenea ritmuri şi când vezi atâţia dansatori pe ring, nu ai cum să stai jos.

(A.G. M.): Am descoperit salsa L.A., bachata şi (A.G. M.): Întâmplarea şi ambiţia. Întâmplarea salsa cubana în luna noiembrie 2011, la o şcoală de pentru că iniţial voiam să urmez fie un curs de dans. autoapărare, fie un curs de dans, însă îmi doream mai (L.L.M.): Care este atmosfera localurilor cu mult autoapărare. O colegă a mea a găsit o ofertă la muzică şi dansuri latino? Există un profil psihologic dansuri şi am mers împreună cu ea. Acolo am văzut pentru prima dată o figură de salsa şi am auzit de al publicului lor? bachata (bachata era o noutate pentru mine, nu ştiam (A.G. M.): Atmosfera este una plină de căldură că există acest stil de dans). şi la propriu, şi la figurat. J

E greu de trasat un profil psihologic, însă cred că salseros pot fi caracterizaţi prin perseverenţă, ambiţie, pasiune şi chiar adicţie.

(L.L.M.): Ai ajuns să fii instructor de dans. Te-a schimbat această experienţă? Înţelegi altfel dansul de atunci?

(A.G. M.): Pot spune că am perceput dansul diferit încă de când am început să învăţ să dansez. Înainte să merg la cursuri aveam impresia că ştiu să dansez şi că nu e mare lucru să înveţi să dansezi. Asculţi muzica şi încerci să te mişti pe ritm. Ei bine, mi-am dat seama că nu este aşa, mai ales când ai un partener de dans. Pentru a simţi şi a interpreta muzica, pentru a ”te înţelege” cu partenerul de dans este nevoie să înveţi cum să faci asta. Ca în orice domeniu, dacă vrei Kizomba…eiii..aici i-aici. Deşi e printre ultimele să faci ceva bine, e nevoie de muncă şi perseverenţă. stiluri de dans apărute în peisajul latino, are puterea Faptul că predau este o experienţă inedită pentru de a te cuceri. Cred că ”de vină” este priză, îmbrăţişarea mine. Practic formăm nişte oameni. E ca şi cum ai ajutând să se realizeze o conexiune puternică între avea un copil pe care îl înveţi să vorbească. Acesta parteneri. Când mă gândesc la kizomba mă încearcă învaţă din ce în ce mai multe cuvinte, formează cu ele un sentiment foarte intens care trebuie trăit acolo, la propoziţii, începe le pună în diferite contexte şi, încet, graniţa dintre piepturile partenerilor, să fie ştiut doar încet, începe să comunice inteligibil cu ceilalţi. Aşa se de ei, fără a fi clar pentru spectatori…cel mult intuit întâmplă şi cu ”puii” noştri. Învaţă figuri, combinaţii, de aceştia. Ca o şoaptă auzită doar de ei… Şi cât de încep să le danseze pe muzică. La început mai pierd puternică e această senzaţie când partenerii de dans ritmul, mai ratează accente, stopuri, însă, în cele din urmă, ajung să simtă muzica şi să comunice cu sunt şi iubiţi… partenerul lor de dans.

(L.L.M.): Ai practicat şi alte tipuri de dans (L.L.M.): Cum te percep cursanţii? înainte? Câţi ani de dans ai? În ceea ce priveşte bachata şi kizomba, decizia nu e greu de luat. Sunt dansuri care se lipesc instant de sufletul fetelor. Cine a încercat ştie la ce mă refer.

Bachata parcă a fost făcută pentru fete, însă băieţii au un rol foarte important pentru că ei le ajuta pe acestea, prin leadingul lor, să-şi pună în valoare feminitatea (expresia: ”Băiatul reprezintă rama, iar fata tabloul” este des folosită în lumea dansului).

(A.G. M.): Asta aş vrea şi eu să aflu J. Ce ştiu sigur (A.G. M.): Înainte de a învăţa dansuri latino n-am mai urmat niciun curs de dans, deşi dansam este că mi-aş dori să fiu pentru ei unul dintre oamenii destul de mult (prin casă, la petreceri etc) şi-mi plăcea. care i-a ajutat să trăiască mai frumos.

Dansez de când eram mică, dar ”organizat” de 2 ani (L.L.M.): Cum ai descrie şcoala de dans pe şi jumătate. În acelaşi timp cu şedinţele de dansuri care o conduci şi în ce context se încadrează ea în latino făceam şi dans sportiv (vals, tango etc). peisajul cultural românesc actual?

(L.L.M.): Unde şi când ai descoperit dansurile (A.G. M.): Ne dorim să oferim celor care ne aleg

46 | INTERVIEW posibilitatea de a învăţa cât mai repede să ”martor” al dansului lor. danseze, să aducem un strop de frumuseţe în viaţa (L.L.M.): Crezi în puterea de a suda cuplurile lor şi, prin dans, să-i ajutăm să-şi dezvolte armonios trupul, mintea şi spiritul şi să-şi creeze noi oportunităţi. pe care o are dansul?

(A.G. M.): Da. Dansul poate apropia foarte mult (L.L.M.): Cat de activă este comunitatea de doi oameni. În plus, dansul este una dintre puţinele salsa din România? Dar cea de kizomba? şi cele mai frumoase activităţi recreative/distractive (A.G. M.): Comunitatea este destul de activă: la care partenerii pot participa împreună. Din pacare, se organizează flash-mob-uri, apariţii TV, evenimente cred şi în ”puterea” pe care o are lipsa dansului într-un caritabile etc. Mi-ar plăcea însă ca aceste stiluri de cuplu, dar şi în ”puterea” unui cuplu de a îndepărta dans să fie şi mai mult promovate pentru că merită. individul de pasiunile lui, în cazul ăsta, dansul.

(L.L.M.): Cum caracterizezi dansurile latino (L.L.M.): Ce planuri de viitor aveţi la şcoala din cadrul showurilor romaneşti televizate? de dans?

(A.G. M.): Consider că apariţiile în showuri sunt insuficiente. Dansul este o activitate pe care toţi ar trebui să o avem în ”agenda” noastră. Din păcate, mass media ”îndeamnă” prea puţin oamenii să danseze, promovează prea puţin dansul.

(A.G. M.): Să devenim din ce în ce mai buni, să promovăm mai mult aceste dansuri pentru ca tot mai mulţi oameni să afle despre ele. Este păcat ca oamenii să nu ştie despre salsa, bachata, kizomba şi să nu încerce să înveţe să danseze, având în vedere că nu sunt nişte dansuri foarte complicate.

(L.L.M.): Ai senzaţii diferite atunci când dansezi salsa, faţă de atunci când dansezi kizomba (L.L.M.): Cum arată o zi obişnuită din viaţa sau bachata? Ce se schimbă? ta.? Cum începe şi cum se termină ea?

(A.G. M.): Da. Când dansez salsa simt energie, (A.G. M.): O zi obişnuită din viaţa mea începe forţă, exuberanţă. Când dansez kizomba este o cu dans şi se termină cu dans J. altă experienţă pentru că, fiind foarte puternică (L.L.M.): E vară, e perioada concediilor… conexiunea, simt că îmi pot cunoaşte partenerul Cum arată vara 2014 pentru tine.? de dans. Respiraţia, tensiunea corpului acestuia îmi dezvăluie cât este de relaxat, de implicat în dans.

(A.G. M.): Nu sunt prea convinsă că a venit. Încă o aştept J. Cu siguranţă va fi o vară plină de dans, de (L.L.M.): Diferă mult ce se întâmplă în dansurile latino practicate în România faţă de ce oameni frumoşi în jurul meu, de mare şi de plimbări montane. avem în restul Europei sau în America?

(A.G. M.): Lucrurile diferă prin faptul că, spre deosebire de România, în multe dintre ţările din Europa şi America, dansurile latino sunt prezente de mai mult timp, acestea sunt mai bine promovate, iar dansatorii mai experimentaţi ajung să dezvolte dansurile.

(L.L.M.): Aş vrea să încheiem în imagini vizuale şi auditive. Care este cea mai frumoasă imagine receptată de tine până acum? Dar cel mai frumos sunet?

(A.G. M.): E o întrebare la care nu m-aş fi aşteptat.

Cea mai frumoasă imagine o reprezintă expresia pe (L.L.M.): Dacă dansul ar putea fi transpus care o prinde uneori chipul unei persoane deosebite din viaţa mea. Privirea senină, zâmbetul cald care îmi pictural, ce ar ilustra pânza? sugerează inocenta, puritate sufletească… mi-e greu (A.G. M.): Depinde de dans. Aceste stiluri sunt să descriu această expresie şi să exprim în cuvinte diferite şi cred că fiecare ar trebui ilustrat în alt fel. plăcerea, uimirea, liniştea şi speranţa pe care le simt în acele momente.

Salsa L.A.- scenă, reflectoare, strălucire, public Sunetul..hmm..cam grea decizie. Cred că Salsa Cubana-o rueda pe plajă şi muuult soare ”taifasul” păsărelelor în zorii dimineţilor de vară...când Bachata-un cuplu dansând pe malul mării, nu e perturbat de alarmă ceasului. valuri atingându-le picioarele sub lumina liniştită a (L.L.M.): Mulţumesc pentru interviu. asfinţitului.

(A.G. M.): Cu mult drag!

Kizomba-un cuplu ilustrat în îmbrăţişarea dansului, pe un vârf de munte, luna fiind singurul

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 47

Dansul: prim-planul filmului muzical Un articol de Andreea Ghiţoiu

Motto: “I don’t make love kissing, but i make love dancing.”

Fred Astaire

M

omentul în care filmele mute au prins „grai” a marcat o evoluţie ireversibilă în cinematografia universală. A fost suficient un simplu sunet şi totul s-a schimbat: Acum dansatorii şi muzicienii se ridică de pe scaunele spectatorilor şi urcă pe scena marilor actori. Sfârşitul cinematografiei mute declanşează miraculos lumea sonoră a filmului, care avea să debuteze în istorie cu denumirea de „Musical”.

O dată cu primul film de acest gen „Cântăreţul de Jazz”1, şansele artiştilor cantori si dansatori pe scena 1 The Jazz Singer este realizat de Alan Crosland

marilor producţii de film, cresc considerabil începând cu anii 30 ai secolului XX. Filmul muzical a imprimat în memoria publicului, dorinţa de spectacol şi gustul către plăcerea zgomotului. Producătorii erau încântaţi să-şi vadă publicul absorbit de această sărbătoare în stil romantic Hollywoodian.

Totul părea schimbat nu doar în casele de producţie dar şi în ochii spectatorului care de această dată, putea să vadă ritmul imaginilor după sunet. Să nu uităm că datorită procedeului de înregistrare

în 1927 şi este considerat primul lung-metraj sonor.

48 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

sonoră, dansatorii puteau să-şi facă numărul în cele mai prestigioase proiecţii de film.

Vedetele pe care le-a creat Hollywood în perioada filmelor mute ajungeau să fie eclipsate de alte figuri care urmăreau celebritatea nu doar in calitate de actriţe, dar şi ca dansatoare. Putând înregistra cântecul, producătorii au căpătat o nouă vizune a naraţiunii artistice. Timp de mai mulţi ani filmul a fost un pretext de a permite vedetelor să cânte şi să danseze. „A fost epoca cărţii poştale pe disc de operă comică.”1 Tot acest procedeu al reproducerii sonore îl datorăm unor nume cu adevărat notabile în lumea cinematografului fonograf şi aici îi enunţam pe Edison, Gaumont, Nicola Magnifico, Masone, Engl, Vogt, danezii Petresen şi Poulse. Prin noua descoperire, aceştia, inconştient pregăteau un nou teren dansului care începepea să devină tot mai mult proiectat pe ecranele din cinematografe.

Această epocă de maturitate a cinematografiei aduce în atenţia publicului spectator, dansuri care îşi au rădăcinile de timpuriu ca baletul „bolero-ul”, rumba, dar şi mai recente în acelaşi secol ca stepul.

Secolul XX lansează dansuri incitante bazate în mare 1 Traian Popescu Tracipone, în „Amintiri despre film și eroi”, pg.123, Ed. Militara, Bucureşti, 1982,

parte pe tradiţiile africane, americane şi irlandeze, ca „jazz-ul” şi stepul. Cu o dublă bătaie din picior, e aproape imposibil să nu ne amintim de Fred Astaire şi secvenţele în care acesta dansează. Să nu uităm însă că Fred joacă în cele mai multe roluri ale sale, alături de Ginger Rogers, cu care formează un cuplu admirabil. Aceştia au încins scenele cinematografiei cu flecurile metalice specifice pantofilor de step.

Putem urmări specatcole întregi de dans dacă facem o retrospectivă a filmelor în care Fred Astaire și Ginger Rogers au apărut. Surprindem cadre sofisticate, decoruri fastuoase, muzică memorabilă şi nu în ultimul rând costumaţiile elegante ale protagoniștilor, în filme ca : „Flying down to Rio”2 „Top Hat”3 şi „Swing time”4. Tot cu bătăi ritmice de step, se fac remarcaţi Shirley Temple şi Gene Kelly la care surprindem elemente coregrafice de balet în stilul clasic „Broadway”; Şi nu putem trece mai departe fără să pomenim de filmul „Singing în the rain”, care în timp a primit statutul de film legendar din partea criticilor contemporani. Filmul a dat naştere celei mai populare secvenţe din istoria cinematografului unde Gene Kelly cu dezinvoltura şi cu atitudinea firească specifică unui actor bun, dansează vesel prin ploaie.

2 Producție din 1933, în regia lui Thornton Freeland 3 Producție din 1935, în regia lui Mark Sandrich 4 Producție din 1936, în regia lui George Stevens

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 49

îi întâlnim şi în filme ca „24nd Street”5 şi „Broadway Melody”6.

Cu dorinţa de a descoperi mai multe în lumea cinematografului sonor, ne îndreptăm atenţia cu mare grabă către „ Rumba”, termen care era folosit şi în etichetarea femeilor cu un stil de viaţă libertin. Cu mişcări lascive şi gesturi senzuale, dar elagante, în ritm de bolero, putem urmări dansul neizbutit al actriţei Greta Garbo, în filmul „Two-Faced Woman”7. Însă una dintre cele mai incitante scene se regăseşte în filmul care poartă acelaşi nume cu dansul Rumba.8 Cuplul dansator ne aduce în prim plan pe actorii George Raft şi Carole Lombard. Aceştia dansează rumba pe un tempo de bolero, mai lent decât ritmul specific, cu mişcări erotice şi preluări de elemente spaniole.

Cu cât enunţăm mai mult din numerele prestigioase de dans, de atâtea ori simţim că luăm şi noi parte la specatacolele vremii sau că îl vedem pe Fred Astaire dansând în triplicat cu propriile imagini O dată cu rememorarea stepului în reflectate de oglinzile retrovizoare. cinematografie, ne apare înaintea ochilor imaginea Prin reiterarea unei epoci a filmelor muzicale clasică cu Fred Astaire îmbrăcat după moda anilor într-un context cu totul nou al cinematagrafiei 30, în smoching, redingota şi pantofi negri lăcuiţi, la contemporane, unde ne întâlnim cu filme tip „Homecare se mai adăugă: pălăria, mănuşile şi...inca ceva: made”, nu putem decât să fim nostalgici și să ne Bastonul! aducem aminte…

Tot în aceeaşi perioadă, apar cadre întregi cu grupuri de fete, nespus de frumoase, care ocupau Andreea Ghiţoiu marile scene în dansuri ritmice. Eceste „girls-uri” creau o atmosferă magică datorită jocurilor de compoziţie geometrică a dansurilor. Acest merit i se datorează Bibliografie: în primul rând coregrafilor care se puteau lăuda cu Clifford Thurlow; „Totul despre scurtmetraj, astfel de creaţii, dar şi unor regizori cunoscuţi ca: Ed.IBU Publishing, București, 2010 Lyod Bacon şi Robert Z. Leonard. Cu aceste amintiri ale trecutului clasic cinematografic, avem întipărite Traian Popescu-Tracicone; „Amintiri despre film pe retină imaginea dansatoarelor care se unduiază şi eroi”, Ed. Militara, București , 1990 sub aripile aparatelor cu veşminte fluturate de vântul ventilatoarelor, totul trucat prin procedeul”dunning”. http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Fred+Astaire Scenele principale de dans au fost filmate cu ajutorul unor oglinzi care altădată încântau saloanele frizeriilor http://www.istoriafilmului.ro/articole/plan-american lui Napoleon al III-lea. Aceste oglinzi erau folosite http://www.scolidans.ro/latino/rumba pentru idealul tipic american, de a standardiza picioarele balerinelor din cetatea filmului.

5 Producție din 1933, in regia lui Lyod Bacon

Aceeaşi pasi ritmici ai stepului în stil „Broadway”, 6 Producție din 1929, in regia lui Harry Beaumont 7 Producție din 1941, in regia lui George Cukor 8 Producție din 1935, in regia lui Maryon Gering

50 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Dansul ielelor Un articol de Dana Simionescu

FIINŢELE

SUPRANATURALE

sunt personaje aflate la limita dintre real şi imaginar, cu capacităţi supra-omeneşti, şi abilităţi fantastice, cu aspect fizic eteric sau neobişnuit, locuiesc în locuri nepopulate de oameni, cu caracter duplicitar şi capricios, cu puterea de a intervenii în destinul muritorilor. Ele pot fi clasificate în funcţie de locul în care vieţuiesc, şi cultura din care fac parte, iar faptul că aceeaşi fiinţă supranaturală feminină poate fi regăsită în diverse culturi sub diferite nume, exprimă universalitatea arhetipului şi existenţa unui subconştient colectiv.

İELELE sunt considerate în folclorul popular ca slujnicele împăratului Alexandru Macedon, care au furat apa vie primită de acesta de la împăratul İvantie, şi astfel ele au zburat şi s-au transformat în zâne, o altă legendă spune că ele zboară spre a căuta calul lui Alexandru Macedon, pe care îl vor găsi doar în vremea de apoi, în rai. Ele se plimbă grupate câte trei sau nouă, şi călătoresc noaptea prin cer, cântând şi jucându-se, iar pământenii se tem de puterea lor. İelele mai sunt numite zâne, sfinte, dansele, frumoasele, fecioarele, rusaliile, doamnele, împărătesele, şi se spune că fiecare

ABSTRACT: The Iele are feminine mythical creatures In Romanian mythology. There are several differing descriptions of their characteristics. Often they are described as virgin fairies (zâne in Romanian), with great seductive power over men, with magic skills and attributes similar to the Ancient Greek Nymphs, Naiads and Dryads. The Iele are said to live in the sky, in forests, in caves, on isolated mountain cliffs and in marshes, and reported to have been seen bathing in the springs or at crossroads. From this point of view, the Iele are similar to the Ancient Greek Hecate, a three headed goddess of Thracian origin, who guards crossroads.

They mostly appear at night by moonlight, as dancing Horas, in secluded areas such as glades, the tops of certain trees (maples, walnut trees), ponds, river sides, crossroads or abandoned fireplaces, dancing naked, with their breasts almost covered by their disheveled hair, with bells on their ankles and carrying candles. In almost all of these instances, the Iele appear to be incorporeal. Rarely, they are dressed

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 51

are un nume, ca de exemplu: Rudeana, Ruja, Rujalina, Trandafira, Magdalina, Margalina, Savantina, Ana, Tiranda, Todosia, Sandalina, Ruxanda. Ele au aspect de zâne şi vieţuiesc în văzduh, păduri, munţi, ape şi la răscruce de drumuri, iar noapte se întind pe iarba verde, beau apă din fântâni, fac baie în lacuri şi izvoare, şi zboară prin aer abia atingând pământul cu corpul lor translucid şi cântă neomenesc şi supranatural. Ele răpesc cântăreţi sau feciori tineri, care apoi nu au voie să zică ce au văzut, altfel sunt pedepsiţi cu moarte sau boală. İelele sunt îndrăgostite de dans, iar horele lor se aud, dar puţini le văd, iar locurile atinse de ele rămân arse şi fără rod, iar oamenii trebuie să se ferescă de ele, altfel rămân bolnavi sau paralizaţi. İelele se spune că au şi o stăpână pe nume İrodeasa sau AradiaDoamna, care le conduce în călătorii şi dansuri, şi în faţa ei se închină căluşarii când pornesc jocul lor.

Dacă ele sunt necinstite, şi se munceşte de ziua lor, ele pedepsesc şi aduc furtună, grindină, răpesc copii şi dau foc gospodăriilor. Zilele lor încep sâmbătă seara şi ţin până în lunea de după o săptămână din duminca lor şi apoi pleacă de unde au venit. Există şi câteva leacuri împotriva lor, jocul căluşarilor, frunza de pelin, leuşteanul, usturoiul, şi descântecul, iar cine

in chain mail coats. The effect of their specific dance, the Hora is similar to the dances of the Bacchantes.

The place where they had danced would after remain carbonized, with the grass incapable of growing on the trodden ground, and with the leaves of the surrounding trees scorched. Later, when grass would finally grow, it would have a red or dark-green color, the animals would not eat it, but instead mushrooms would thrive on it.

Dimitrie Cantemir describes the Iele as ‘’Nymphs of the air, in love especially with young men’’.[1] The origin of these beliefs is unknown. The name iele is the Romanian popular word for “they” (feminine).

Their real names are secret and inaccessible, and are commonly replaced with nicknames based on their characteristics. The names based on epithets are: Iele, Dânse, Drăgaice, Vâlve, Iezme, Izme, Irodiţe, Rusalii, Nagode, Vântoase, Domniţe, Măiestre, Frumoase, Muşate, Fetele Codrului, Împărătesele Văzduhului, Zânioare, Sfinte de noapte, Şoimane, Mândre, Fecioare, Albe, Hale, etc.[2] But there are also personal names which appear: Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda,

52 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

le întâlneşte e bine să nu vorbească.

Trandafira, Rudeana, Ruja, Păscuţa, Cosânzeana, Orgisceana, Lemnica, Roşia, Todosia, Sandalina, İelele se sărbătoresc la 50 de zile după Paşti, Margalina, Savatina, Rujalina, etc.[3] These names la Pogorârea Sfântului Duh peste Apostolii lui İisus must not be used randomly, as they may be the basis Hristos, fiind o sărbatore populară, care se serbează for dangerous enchantments. It is believed that every în aceeaşi zi cu Cincizecimea, zi dedicată morţilor. witch knows nine of these pseudonyms, from which Această sărbătoare numită şi Rusaliile se serbează she makes combinations, and which are the basis for trei zile sau şapte zile, în funcţie de zona geografică spells. şi tradiţiile acelei zone şi oamenii cred că cei ce nu cinstesc această zi sfântă sunt pedepsiţi de Rusalii, The Iele are said not to be solitary creatures, but fiinţe supranaturale feminine, spirite ale morţilor care gather in groups in the air, where they can fly with au părăsit mormintele în Joia Mare, care au sărbătorit or without wings; they can travel with incredible Paştele cu cei vii şi care au refuzat să se întoarcă de speeds, either on their own, or with chariots of fire. unde au venit, dar nu sunt strigoi, ci fecioare frumoase. The Iele appear sometimes with bodies, at other Una din supersiţiile legate de Rusalii spune că cei ce times only as immaterial spirits. They are young and dorm în această zi sub cerul liber sau beau apă din beautiful, voluptuous immortals, their frenzy causing fântână vor cădea sub vraja ielelor. Tradiţia spune delirium in onlookers, and with bad tempers, but not că în această zi biserica trebuie să fie împodobită în being necessarily evil. They come in groups of three crengi de tei şi nuc, ca simbol al limbilor de foc ale or seven. This version is mostly found in Oltenia, were Sfântului Duh, coborâte peste Sfinţii Apostoli, şi apoi three Iele are considered the daughters of Alexander credincioşii primesc crenguţele acasă pentru ca să the Great, called Catrina, Zalina and Marina. le pună în casă în semn de apărare faţă de duhurile They are not generally considered evil genii: rele şi necazuri. Descrierea lor populară şi mitologică conturează portretul unor femei frumoase, jucăuşe, they resort to revenge only when they are provoked, offended, seen while they dance, when people step

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 53

nemuritoare. Rusaliile, İelele, au atributele unor Nimfe, Elfe, Sirene, Naiade, astfel au caracter păgân şi este uimitor cum ele sunt sărbatorite în zile sfinte din calendarul creştin ortodox român. Astfel dintre toate fiinţele malefice, ele sunt cele mai de temut, şi sunt singurele care au atâtea nume eufemistice create pentru a le îmbuna spiritul răzbunător, iar numele de İele, identic cu pronumele personal feminin, le-a fost dat tocmai ca să nu le supere, şi la fel cu toate celelalte denumiri seducătoare. Mulţi nu le consideră genii malefice, ci doar spirite sensibile şi capricioase care pedepsesc doar pe cei care le provoacă şi le necinstesc, iar principalele lor atribute sunt dansul şi cântecul nepământean, fiind forţe ce nu trăiesc individual, ci în cete ce călătoresc în aer, şi zboară cu sau fără aripi, în viteze fantastice, şi în toate descrierile sunt acorporale, precum îngerii, strigoii, şi cu veşminte seducătoare.

on the trodden ground left behind by their dance, sleep under a tree which the Iele consider as their property, drink from the springs or wells used by them. Terrible punishments are inflicted upon the ones who refuse their invitation to dance, or the ones who mimic their movements. The one who randomly hears their songs becomes instantly mute. A main characteristic is their beautiful voices which are used to enchant their listeners, just like the Sirens from ancient Greek mythology. Invisible to humans, there are however certain moments when they can be seen by mortals, such as when they dance at night. When this happens, they abduct the victim, punishing the “guilty” one with magical spells, after they previously caused him to fall into sleep with the sounds and the vertigo of the frenetic Hora, which they dance around their victim, who is abducted, to disappear forever without a trace.

Dimitrie Cantemir vorbeşte despre İele în Descriptio Moldaviae şi le numeşte nimfe ale aerului, îndrăgostite cel mai des de tinerii mai frumoşi, şi despre faptul că nu se cunoaşte originea acestui mit, iar numele de İele nu este un nume, ci pronumele

The Iele are also believed to be agents of revenge for God or of the Devil, having the right to avenge in the name of their employers. When they are called upon to act, they hound their victims into the center of their dance, until they die in a furor of

54 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

personal feminin ele, rostit popolar, iar numele lor real, tainic şi de nepătruns este înlocuit cu epitete imparţiale, iar numele lor nu pot fi rostite întâmplător pentru că pot fi invocaţii periculoase. Numele lor de Rusalii, izvorăşte de la latinescul Rosalia, serbare a trandafirilor puşi peste morminte, sărbătoare care s-a suprapus peste Cincizecime. Rusaliile au origine mitologică şi evidenţiază obiceiurile de pomenire şi cinstire ale morţilor, fiind o serbare legată şi de bogăţia vegetală, iar sâmbăta dinaintea Rusaliilor este numită şi Moşii de vară, sau Moşii cei Mari. Alte legende spun că Rusaliile ar fi bătrâne rele, ce pedepsesc pe cei ce le necinstesc, şi că apar noapte înainte de cântatul cocoşilor, sau că sunt spiritele morţilor, în timp ce alţii le imaginează ca femei frumoase, cu aspect antropomorf, înveşmântate în alb, plutitoare, şi călătoare prin aer, păduri şi ape, personaje care dansează, cântă, şi care spre deosebire de strigoi populează pământul doar vara, şi numai de Rusalii.

madness or torment. In this hypostasis, the Iele are similar to the Ancient Greek Erinyes and the Roman Furies.

To please the Iele, people dedicated festival days to them: the Rusaliile, the Stratul, the Sfredelul or Bulciul Rusaliilor, the nine days after the Easter, the Marina etc. Anyone not respecting these holidays was said to suffer the revenge of the Iele: men and women who work during these days would be lifted in spinning vertigo, people and cattle would suffer mysterious deaths or become paralyzed and crippled, hail would fall, rivers would flood, trees would wither, and houses would catch fire.

People also invented cures against the Iele, either preventive or exorcistic in nature: garlic and mugwort worn around the waist, in the bosom, or hung from the hat; or hanging the skull of a horse on a pole in front of the house. The most important cure is the dance of Căluşari. This custom was the subject Comparaţie intre iele şi nimfe of episode of the popular TV series, The X-Files - see Această comparaţie nu are intenţia să The X-Files (season 2) demonstreze ca ielele româneşti sunt integral The same common Indo-European mythological moştenitoarele nimfelor greco-romane. Această

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 55

viziune asupra divinităţilor feminine din spaţiul carpato-danubiano porneşte de la mitologia preromană şi continuă în Dacia Romană şi în folclorul românesc. Faptul că există asemănări între miturile şi simbolurile diferitelor culturi, l-a determinat şi pe psihanalistul C. C. Jung să vorbească despre inconştientul colectiv care se manifestă prin arhetipuri. Deasemenea în această comparaţie nu se poate discuta despre puritatea folclorului român, întru-cât s-au suprapus elemente mitologice romane, indo-creştine, slave şi alte populaţii migratoare.

Asemănarea dintre İele şi Nimfe a fost consemnată şi de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldavie, întrucât acesta numeşte personajele ce populează cerul în superstiţiile moldoveneşti: nimfe ale văzduhului.

Atât ielele, cât şi nimfele au ca asemănare caracterul colectiv, mai multe denumiri, nume personale, au legende personale şi viaţă particulară. Ele personifică forţe ale naturii: creştere, fecunditate, cu caracter agrest, campestru, silvestru şi acvatic. Nimfele locuiesc, la fel ca şi ielele în păduri, copaci, izvoare, lacuri, adică în locuri nepopulate de oameni, şi care nu fac parte din viaţa cotidiană a acestuia.

base is suggested by the close resemblance with the Nordic Elves, youthful feminine humanoid spirits of great beauty living in forests and other natural places, underground, or in wells and springs; having as a sacred tree the same maple tree; and with magical powers, such as having the ability to cast spells with their circle dances. The elves also leave a kind of circle were they had danced, the älvdanser (“elf dances”) or älvringar (“elf circles”). Typically, this circle also consisted of a ring of small mushrooms. Arguably, Iele are the Romanian equivalent of the fairies of other cultures, like the nymphsof Greek and Roman mythology, the vili from Slavic mythology, and the Irish sídhe.

There is some discussion on the topic that an episode of “Destination Truth”; which had a follow up episode may have encountered Iele. The Romanian forest episode, in the episode they believed they were encountering ghosts or aliens. Some viewers went to the online boards for the show discussing that the events and behavior closely tied with the Iele.

56 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

La nimfe există compartimentări: Naiade, Nereide, Oceanide, care fac parte din compartimentul acvatic şi nimfele munţilor: Orestiaide, nimfele copacilor şi pădurilor: Hamadryadele şi Dryadele. Şi la iele se face această compartimentare, de exemplu ielele din spaţiul acvatic se numesc: Fete de leac, Ştima Apei, Vâlva Apei, Sânziene, Drăgaice, Rusalii, Zâna Florilor, sau cele de tip campestru se numesc: Zâna Pădurilor, Fetele Pădurii, Muma Pădurii şi alte epitete. De exemplu există asemănare evidentă între nimfele Hamadryade şi ielele de tipul Fata din Dafin, care ambele tipuri trăiesc în arbori, iar dacă îşi pierd virginitatea, nu se mai pot întoarce în ei, chiar dacă dafinul nu este un arbore specific teritoriului român, poate exista o trimitere subtilă la Daphne. Legătură există între nimfele Dryade şi iele de tipul Fata Pădurii, şi între nimfele apelor, Nereide, Naiade, Oceanide şi ielele ca Fata de Apă.

ale logodnei, căsătoriei şi iubirii, fiind legate de ele multe legende şi tradiţii, superstiţii, ritualuri pentru găsirea ursitului. Deasemenea nimfele sunt divinităţi ale naşterii, ale copiilor, iar Rusaliile se zice că moşesc copii la naştere şi legenda spune că ar fi fost fiicele lui Alexandru Macedon Împărat, deşi alţii nu le numesc iele, ci ursitoare.

Nimfele şi ielele mai au ca atribute comune: nemurirea, magia, virginitatea, şi faptul că sunt atrase de tineri muritori, iar numărul lor deşi e greu de specificat se învârteşte în jurul cifrelor de 3,7, 9, 10, 12. Anticii s-au temut de nimfe, dar le-au venerat, la fel cum au fost şi ielele, care au şi un dans ritualic împotriva răutăţii lor, căluşul. Ambele tipuri de divinităţi feminine sunt imaginate cu păr despletit şi lung, cunună de flori pe cap, veşminte transparente şi albe. Ele pot fi şi rele şi benefice, fiind asemănate cu viţa care este când bună, când rea. Este interesant Atât ielele, cât şi nimfele sunt imaginate ca fete faptul că nimfele sunt asociate cu Artemis-Diana, iar frumoase, zburdalnice, graţioase, care sunte legate de ielele cu İleana Cosânzeana, desemnată de multe ori cântec şi coregrafie, sunt virtuase, şi călătoresc în cer, Crăiasa ielelor. Deasemenea nimfele sunt în conexiune prin ape şi păduri, fiind capricioase şi răzbunătoare , cu Dyonisos, iar ielele cu dansatoarele, întru-cât au ca pedepsind pe cei ce le necinstesc cu boli sau moarte. punct comun, dansul frenetic, halucinant, sălbatic şi Atât ielele, cât şi nimfele sunt cunoscute ca ocrotitoare hipnotic. İelele româneşti permit conturarea ipotezei

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 57

că ele sunt concretizarea permanentă a cultului nimfelor în Dacia Romană, care s-au suprapus peste folclorul român şi au rezultat aceste divinităţi supranaturale feminine, care au multe asemănări cu nimfele antice. \ „Dansul este cea mai frumoasã artã, pentru cã el nu este traducerea sau abstractizarea vieţii; el este viaţa însãşi”, spunea Havelock Ellis şi avea dreptate, căci dansul este simbol al vieţii, al energiei interioare, al spontaneităţii. Astfel, dansul oferã multiple satisfacţii. El ne învaţã sã fim armonioşi în întreg limbajul al gesturilor şi exprimă feminitate, graţie, sublim, şi face trimitere la călătoria emoţiilor din interior către exterior, şi la zbor, căci dansul înseamnă desprindere de pământ şi năzuinţă spre cer şi înălţimi.

Hora Sânzienelor este similară cu dansul apsarelor, ceea ce nu face decât sa exprime universalitatea şi generalitatea cu care circula ideea unui mit, a unei legende, care apoi se dezvoltă şi amplifică în funcţie de zona geografică şi culturală în care se aşează.

Personaje feminine supranaturale precum ielele, sau sânzienele din folclorul românesc le putem gasi simultan, în numeroase culturi de pe pământ, toate simbolizând în esenţă credinţa oamenilor în spirite,

venite să facă legătura dintre lumea aceasta şi lumea de dincolo, iar atracţia acestor spirite către dans şi coregrafie exprimă călătoria lor între cer şi pământ, adică în aer, spaţiul gol dintre cele două.

Fotograful Amalia Gaiță este atrasă de mişcarea continuă, de dans, fluiditate, feminitate, fiind clar o amprentă pentru ea, iar acest lucru devine evident şi în pictorialul numit Dansul ielelor, în care coregrafa și dansatoarea Cristina Siminiceanu, cu proiectul ei de dans numit Mynah, a purtat creațiile vestimentare realizate de mine, pentru proiectul intitulat Dansul ielelor. Prin aceste creații vestimentare am încercat sa redau tema dansului sub aspectul unor ființe supranaturale, care plutesc în aer și se desprind de pământ, purtând rochii care fac parte din structura lor de ființe supranaturale. Materialalele sunt transparente și diafane, încercând să sugerez ideea de mișcare fluidă, ce plutește prin aer, fără nici un fel de obstacol. Culorile rochiilor se aseamănă cu nuanța pielii celor două iele, încercând să sugerez că vestimentația lor, face parte din ele și din întreaga lor ființă. Rochiile realizate pentru cele două dansatoare sunt lungi, cu linii drepte, ce acoperă, dar și descoperă trupul aflat în continuă mișcare.

58 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Jocul căluşarilor este un dans ritualic, şi cel mai important leac împotriva ielelor, care atinge apogeul în săptămâna Rusaliilor, când are abilitatea de a vindeca pe cei atinşi de spirite malefice.

Căluşarii sunt dansatori cu puteri magice, care aduc prosperitate, călătorind din sat în sat, cu puteri tămăduitoare prin dans. Originea acestui dans arhaic este greu de stabilit şi naşte controverse. Regulile stricte ale jocului cu capacităţi psiho-fizice oculte, cu caracter exorcist şi cu dimensiune ritualică de origine ancestrală demonstrează înscrierea lui pe Lista Pa¬trimoniului Cultural İmaterial al Umanităţiii UNESCO în anul 2005. Așadar în cadrul pictorialului și filmului realizat de Amalia Gaița pentru creatiile mele vestimentare și Cristina Siminiceanu a adus în prim plan și doi dansatori care au sugerat și amintit de dansul căluşarilor, în contrast cu dansul celor doua iele, ce purtau rochiile lungi.

Dana Simionescu

Echipa filmului Mynah - The dance project - Episode 3 – Dansul ielelor Dancers: Ibrasi Alexandra,Cristina S.,Milcu Michael,Corrado Rogobete Choreography: Cristina Siminiceanu Video/Edit:Amalia Gaița MUA:Bejenaru Emanuela Dresses:Dana Simionescu Pentru a urmări filmul: https://vimeo.com/98167657

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 59

Fotografie: Miruna Gaman

60 | INTERVIEW

Despre percepţia corpului şi a emoţiilor, de-a lungul timpilor dansului…

Interviu cu Andreea Novac

Interviu realizat de Laura Lucia Mihalca

P

e Andreea Novac o urmăream atent în spectacolele sale şi în activitatea sa de trainer şi coregraf. Am avut o surpriză plăcută când am aflat că şi scrie şi face acest lucru foarte bine. Ea reprezintă cu siguranţă un suflu nou adus scenei artistice contemporane romaneşti şi de acest lucru m-am convins (dacă mai era nevoie!) la Centrul Naţional al Dansului, unde i-am cunoscut atât valenţele expresive, cât şi cele organizatorice.

Laura Lucia Mihalca (L.L.M.): Începuturile sunt cele mai frumoase. Crezi că experienţa dansului, transpusă în activitatea ta zilnică, devenită ulterior chiar profesie, a fost o descoperire de moment sau mai degrabă rezultatul unei căutări îndelungi, filtrate prin prisma lecturilor şi a backgroundului cultural-artistic al tău?

Andreea Novac (A.C.): Începutul meu în dans a fost abrupt. Nimic din ceea ce făcusem până atunci nu lăsa să se întrevadă virajul brusc către dans.

Probabil că întotdeauna am avut preferinţe către zona umanistă sau artistică, dar nu le-am cultivant în mod deosebit. S-a întâmplat însă într-o zi să fac un modul de terapie prin dans (mă pregăteam să-mi dau licenţa

INTERVIEW | 61

în psihologie) şi atunci am simţit că nu mai vreau să fac altceva. Drept care am renunţat la psihologie şi m-am înscris la coregrafie.

(L.L.M.): Dacă nu ai fi ales dansul ca mijloc de expresie, ce alt gen artistic ai fi ales?

(A.C.): Învăţătoarea îi spunea mamei că am un fel aparte de a îmbina culorile. Poate că înspre pictură m-aş fi îndreptat, deşi nu pot trage o linie dreaptă cu mâna. Şi-mi place să scriu. Da, cred că mai degrabă aş scrie decât aş picta.

(L.L.M.): Cum te-ai descrie în 3 cuvinte?

(A.C.): Receptivă, optimistă, introvertită (deşi nu par).

(L.L.M.): Dansul înseamnă altceva pentru tine de fiecare dată când te aflii în altă ipostaza: coregraf, dansator, instructor de dans, responsabil comunicare al Centrului Naţional al Dansului (CNDB)?

(A.C.): Îmi place mult travaliul creativ, vorbesc aici despre ipostazele de dansator şi coregraf. Încerc să descopăr tot felul de lucruri, să mă ţin în continuă transformare, să fiu la curent cu ce se întâmplă în jur.

Nu am fost niciodată un executant, nu-mi plac formele fixe şi mereu sunt în căutare de experienţe care să mă testeze. Cred că asta facem toţi într-o măsură mai mare sau mai mică. Când coregrafiez lucrez cam la fel – creez contexte în care dansatorii se pot mişca, pot căuta, ţin la viaţa unui proces, mai mult decât la produsul final. Cursurile şi atelierele de dans sunt puţin diferite – acolo sunt foarte atentă la oamenii cu care lucrez, la putinţele şi limitările lor. Dansul, dincolo de aspectul său tehnic, care nu e deloc de neglijat, începe în momentul în care descoperi ce te mişcă. Şi am perioade: uneori lucrez mai mult pe emoţional, alteori sunt mai tehnică şi mai formală. Iar de când am început să lucrez la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti ca responsabil de comunicare am înţeles cât de important este să poţi pune în cuvinte accesibile ceea ce nu este întotdeauna uşor de înţeles.

Uneori am senzaţia că traduc spectacole. Este

62 | INTERVIEW

un domeniu nou pentru mine, îmi place, am (A.C.): Sunt destul de minimalistă în acest sens. învăţat multe lucruri cu care altfel nu m-aş fi întâlnit, Decorurile sunt aproape inexistente, luminile sunt dar nu cred despre mine că am coordonatele şi minime, iar muzica lipseşte aproape în totalitate. structura unui PR în adevăratul sens al cuvântului.

Poate şi pentru că mi se pare că nu am nevoie de ele, că este suficient omul şi corpul. Felul acesta de (L.L.M.): Cum vezi tu Centrul Naţional al a lucra îşi pune miza în capacitatea de expresie a Dansului în peisajul cultural românesc actual? interpretului, în putinţa creatoare a coregrafului. Le (A.C.): E un “rău” necesar. CNDB cred că se află potenţează. Ştiu că nu sună foarte incitant, dar vorba printre puţinele instituţii de cultură din ţară care se aceea “less îs more” face sens pentru mine în acest aliniază şi produce artă contemporană. Chiar dacă moment. Şi n-am creat niciodată după “reţete”. acest lucru înseamnă că uneori este privit şi perceput (L.L.M.): Performance-urile tale vorbesc ca un OZN. mult despre căutarea tandreţii şi despre (L.L.M.): Îţi gândeşti spectacolele pentru un public anume? Ai în vedere un anume profil demografic şi psihologic al lui? Gândeşti spectacolul altfel când ştii că se va juca pe o scenă mică sau pe una amplă?

(A.C.): Nu creez gândindu-mă la public. M-ar limita şi nu ar fi tocmai cinstit nici faţă de public, nici faţă de mine, nici faţă de oamenii cu care lucrez. Ştiu doar că-mi place să risc şi nu vreau că arta mea să fie comodă. N-am creat pentru scene mari, în afara coregrafiilor de teatru pe care le-am conceput. Dar am jucat pe scene mai mari decât cele pe/pentru care am gândit spectacolele. Acum ţi-aş spune că îmi plac mai degrabă scenele mici, care nu pun foarte multă presiune pe mine. Dar o scenă mare şi o producţie mare ar fi o provocare pe care aş accepta-o imediat.

decorporalizare. Ele devin, în final, un eseu al dragostei dincolo de corp. Unde simţi că te situezi în această căutare?

(A.C.): Spectacolele mele reflectă preocupările momentului şi corespund unor etape ale dezvoltării mele artistice. La început eram foarte interesată de corp, de puterea lui de abstractizare sau dimpotrivă, de foarte concretul lui. Apoi am început să fiu ataşată de relaţia dintre public şi performer/dansator şi am pus accent pe tipul de interacţiune ce se poate naşte într-o sală de spectacol. Cu “Despre tandreţe” m-am jucat intre real şi imaginat, între ceea ce alegi să arăţi şi ceea ce există real. Îmi place să-mi creez spectacolele luând în considerare un adevăr al momentului care există numai când ai în faţă spectatorii. Aici apare şi căutarea şi tandreţea.

(L.L.M.): Ai personalităţi din lumea dansului (L.L.M.): Cât de importante sunt decorurile, la care te raportezi? luminile şi muzica în spectacolele tale?

INTERVIEW | 63

(A.C.): Aş minţi să spun că nu am fost şi sunt în cupluri, poate ca mijloc de a readuce armonia, influenţată de anumiţi artişti, au fost spectacole de a se reapropia şi de a comunica din nou cu care mi-au schimbat perspectivă şi mi-au modificat adevărat? traiectoria artistică, dar încerc să nu am idoli.

(A.C.): Cred în puterea terapeutică a dansului (L.L.M.): Există o anume scenă a lumii pe care pentru fiecare din noi. Nu am încercat niciodată să îţi doreşti să performezi? Dar anumiţi artişti cu lucrez cu cupluri, însă sigur ar fi benefică, comunicarea care îţi doreşti să colaborezi? corp la corp nu este atât de uşor alterabilă.

(A.C.): Nu m-am gândit la scene ale lumii, poate (L.L.M.): Ce proiecte ai în curs? şi pentru că idea de “scenă a lumii” face referire la (A.C.): Mă pregătesc pentru că în toamnă aş succes. Nu-mi doresc neapărat succesul în sensul acesta al cuvântului. Iar artişti sunt mulţi cu care aş vrea să încep să lucrez la un nou performance – un duet cu Istvan Teglas. Se va numi “Let’s die together”. vrea să lucrez.

(L.L.M.): Cum arată o zi obişnuită din viaţa (L.L.M.): Ai spectacole de care te simţi ataşată ta?

Cum începe şi cum se termină ea? mai mult?

(A.C.): Mă trezesc greu şi târziu, nu sunt deloc (A.C.): Dacă vorbim despre spectacolele mele, o persoană matinală. Parcursul unei zile oscilează da. Solo-ul “Dance a playful body” încă mă consumă.

La 7 ani după prima reprezentaţie încă am emoţii între repetiţii şi Centrul Naţional al Dansului, iar seara de obicei am ateliere. Când nu am ateliere, am când îl prezint. spectacole. În general închei ziua dansând.

(L.L.M.): Dacă dansul ar putea fi transpus (L.L.M.): E vară, e perioada concediilor… Cum pictural, ce ar ilustra pânză? arată vara 2014 pentru tine? Cum arată vacanţa (A.C.): Nu sunt sigură ce ar ilustra, dar ştiu cum pentru tine, dacă ai una? ar trebui să fie: să aibă mai multe planuri, unele mai (A.C.): Nu am vacanţă. Nu am mai avut de ani vizibile, altele mai puţin vizibile sau doar sugerate, să de zile.

Nu-mi lipseşte neapărat, o săptămână de răstoarne convenţia sus – jos, să lase loc imaginaţiei, pauză este suficientă. Vara în general este cea mai să aibă multă culoare, să-mi inspire multă viaţă, să fie aglomerată perioadă a anului, călătoresc mult. Fie uşor provocator. am rezidente şi repetiţii, fie ateliere, fie mă duc să (L.L.M.): Crezi în puterea de a vindeca pe care particip la ateliere în afara ţării. Este perioada mea de o are dansul? Crezi că ar trebui încercată mai des acumulare.

64 | INTERVIEW (L.L.M.): Propun să încheiem în imagini vizuale şi auditive. Care este cea mai frumoasă imagine receptată de tine până acum? Dar cel mai frumos sunet?

(A.C.): Mi-e tare greu să-ţi răspund. Aşa, la prima mână, îmi vin în minte spectacolele lui Romeo Castellucci sau ultimul pasaj din “Un veac de singurătate”. Pentru imagini. Iar legat de sunet/muzică, dacă ţin cont de faptul că am ascultat-o o săptămână întreagă pe repeat, aş zice “The pearl fishers” Bizeţ. Şi liniştea. Îmi place şi îmi face bine.

(L.L.M.): Mulţumesc pentru interviu.

Fotografii furnizate de Andreea Novac, preluate din spectacolul “Despre tandreţe”.

Creditele foto: Dani Ioniţă, Mihaela Noroc, Iulia Antocica, Liviu Ştefan.

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 65

ATENŢIE ! MOTOR! SE DANSEAZĂ!

Un articol de Raluca Niţă

Marlene Dietrich in Shanghai Express

O

amenii comunică între ei prin semne convenţionale şi astfel şi-au făcut iluzia deşartă că se şi înţeleg. În realitate, fiecare atribuie celorlalţi ceea ce simte.

singuri, pentru că ceea ce ne înspăimântă cel mai mult este conştiinţa imposibilităţii de a găsi atunci, în ultimul moment, în grabă, un COMPLICE”, scria Liviu Rebreanu.

Se spune că în faţa marilor maeştri, cuvintele sunt sărace. Eu aş spune că nu îşi găsesc rostul, că ar trebui să inventăm altele noi, cum obişnuia să spună Nichita, cuvinte care să vorbească cu lacrimi, cu emoţii, cu teamă, cu bucurie.

Au trecut 14 ani fără Vittorio Gassman. Fără actorul care între adevăr şi minciună ştia să îşi joace neputinţele cu dezinvoltura unei victorii. Actorul care nu a reuşit să se vindece de propria-i viaţă, creând destine paralele. Creator de imagine şi conţinut datorită altor enormi artişti: regizori ca Dino Risi, Mario Monicelli sau Ettore Scola, actori ca Ştefania Sandrelli, Nino Manfredi, Alberto Sordi, Ugo Tognazzi, scenarişti ca Furio Scarpelli. Nimeni nu e singur în dansul cu viaţa, în jocul cu umbrele, ca în “Depăşirea”, “Parfum de femeie”, “Monştrii”. Adevărate partituri unde Gassman inventa nuanţe existenţei.

Există oameni care, cu priceperea şi graţia artei au creat coregrafii vitale pentru noi toţi, au făcut cuvintele şi imaginile să danseze, tăcerile să se caute, şi toate acestea cu simplitate, smerenie şi respect.

Oameni fragili care ne făceau să râdem şi care râdeau mult. Pentru că simţul umorului nu este altceva decât bunul simţ, care dansează.. Iar râsul este un dans în jurul fricii, cum scria Vasile Ghica. Vittorio Gassman, “M-am folosit de teatru pentru această Marlene Dietrich si Vittorio de Sica sunt trei dintre ei. dimensiune a jocului, care la rândul ei este o altă mască a adevărului”, spunea în 1990.

“Toată viaţa am fost însoţit de singurătate.

Cred că teama de moarte se naşte atunci când stăm A fost denumit actorul-poet dar şi ironicul lucid

66 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Vittorio de Sica

Vittorio Gassman

Cocteau va spune “începe cu o mângâiere, sfârşeşte cu o lovitură de bici”. A intrat în istoria imaginii ca un înger şi a părăsit această lume acum 22 de ani cu discreţia unui om obişnuit. O icoană a cinematografiei care a avut, alături de Charles Chaplin şi Marilyn Monroe, privilegiul de a fi identificată încă de la rostirea numelui. Şi apoi, personajul Dietrich - acel amestec de geniu, artificiu, spontaneitate: sofisticat şi natural “femme fatale” şi “hausfrau”, nemţoaica aristocratică şi star internaţional. Cântă, joacă, comunică în trei limbi.

Provocare sexuală şi simţ matern, artistic şi simplitate laolaltă, trecând cu adevăr din atelierul celor mai celebri fotografi pe frontul plin de durere al celui de al doilea conflict mondial, cântând pentru soldaţi, glumind şi mâncând cu ei.

Dovada vie că frumuseţea se construieşte din interior, transformând-o dintr-o brunetă şi grăsuţă berlineză într-un complex de imagini ca în “Shanghai Expres” sau ca cele din fotografiile realizate de Don English. Abstractul absolut al unui chip născut din întuneric, ca dansul care se naşte în culise, sculptat apoi cu lumină într-un joc de pene negre.

Fără îndoială, în spatele acestor transformări ale Mariei Magdalena Dietrich von Losch în Marlene se află inteligenţa şi temperamentul unei femei în stare de a se dărui, depozitara unor principii clare, care o fac, spre exemplu, să nu accepte propunerea lui Hitler de a se întoarce şi de a lucra în Germania, dar şi să aleagă şi să iubească, în afara unui soţ practic inexistent, invizibil, tatal unicei sale fiice, Maria, personaje foarte diferite între ele, ca Erich Maria Remarque sau Jean Gabin care o apreciau pentru pasiunea sa dar şi pentru îndârjirea de care dadea dovadă în expunerea unui punct de vedere.

O femeie plină de forţă, de slăbiciuni şi contradicţii.

În vremuri cinematografice când de cele mai multe ori ne simtim împânziţi doar de micul mit umplut de vulgaritate, Marlene Dietrich cu maximă rigoare a mitului sau autentic, ne aduce în minte o la sensibilitatea lumii, personaj uneori epocă în care cinematograful construia adevărate controversat, complex dar artist desăvârşit, la 14 ani potenţe naturale de talent rafinat, având capacitatea de la moarte Vittorio Gassman ne surâde satisfăcut, de a rămâne impenetrabile ele insele. pentru că atunci, în ultima clipă, atât de în grabă, şi-a Prima divă de la Hollywood care cu fermitate găsit un COMPLICE: jocul de-a viaţa sau jocul de-a germană şi-a arătat în public semnul maternităţii, eternitatea. S-a stins în somn, ca într-o continuare, latura sa “haus frau”, femeia care a reuşit să îşi trăiască ca în celebrul dans din “Parfum de femeie”, fragil şi în şi să îşi parcurgă poveştile de dragoste cu discreţie beznă, puternic mergând spre lumină. şi understatement, “la femme fatale” care putea Nimeni nu poate spune cu exactitate când s-a născut Marlene Dietrich. În 1901? 1902? 1904?

Marlene Dietrich. Un nume despre care Jean

să sărute în faţa tuturor o femeie - jucându-se rămânând fără multe dubii heterosexuală, creatoarea unui stil personal având la bază o disciplină aproape bărbătească, artista care până la 60 de ani a încântat

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 67 lumea întreagă cu vocea sa şi doamna modestă care a acceptat să se retragă din lume, încă vie. 15 ani retraşi în sine însăşi şi un adio în tăcere.

Semnul unor noi secole care încă îşi mai caută îngerul...albastru.

Vittorio De Sica era un boem, o fire umbroasă şi imprevizibilă. Actor desăvârşit, părintele neorealismului în cinematografie, autorul capodoperelor “Hoţi de biciclete” şi “Aurul din Napoli”, rămâne încă un mister.

160 de roluri interpretate, de 31 de ori regizor, 4 premii Oscar într-o carieră de aproape jumătate de secol, De Sica rămâne neobositul degustător de teme şi de provocări. Astfel, spectatorul acelor ani îşi aminteşte un De Sica areşalul Carotenuto în “Pâine, dragoste şi fantezie” (un mini clasic al anului 1953, pentru bătrânul critic cinematografic, De Sica e sinonimul creatorului monumentelor neorealiste, “Sciucia” (1946) şi “Hoţi de biciclete” (1948), în timp ce pentru generaţiile mai tinere rămâne autorul filmului de căutare expresivă: “Sechestraţii din Altona”(1962) şi “După vulpe” (1966).

Un personaj-evantai De Sica, multiplicat la maxim, cu un temperament scăpat de sub controlul unei personalităţi extrem de torturate. Seducător în viaţă şi pe marele ecran dar şi rece, distant, atingând chiar limitele sadismului în relaţia cu actorii la filmări.

In spatele acestei măşti-reale aş numi-o, se ascundeau temerile, invidiile şi neîmplinirile unui om obişnuit.

O viaţă personală extrem de complicată, trăită pentru o perioadă lungă de timp între soţia Giuditta Rissone (căsătoriţi în 1937) şi amanta de atunci, soţie din 1964, Maria Mercader, mama fiilor săi Christian actor, regizor ca tatăl său şi Manuel compozitor.

Aşadar o viaţă împărţită, chinuită de vină - nu exista încă legea divorţului în Italia -, noaptea de Anul Nou trăită pe fugă din casa nevestei în cea a amantei, o coregrafie nevrotică a singurătăţilor, o existenţă cu bătăi de cap dar care îşi găsea impactul dorit, ca forţă şi libertate, în artă.

Simplitatea naturală a filmelor sale ca macrocosmos, s-a născut din microcosmosul personajelor interpretate de De Sica care sunt de o incontestabilă valoare.

Criticii consideră că arta interpretativă a actorului De Sica a cunoscut două etape: prima, cea a anilor ’30 în “Gli uomini che mascalzoni”, “Il , signor Max”, “Grandi magazzini” şi cea de a doua etapă –

involutivă – cu rare excepţii ca “Adio armelor”(1957) şi “Il generale della Rovere” (1959).

De Sica crescut de fapt şi de drept pe scenă, devine actor de teatru, apoi de revistă, reuşind să impună în film un anumit tip de tehnică teatrala în lucrul cu actorul, vizibilă în “Altri tempi”, “Padri e figli”, “Tempo di villeggiatura”.

S-a spus că De Sica, descoperitorul neorealismului, găsind puncte comune cu “Roma, oraş deschis” de Roberto Rosellini şi “Obsesie” de Luchino Visconti, are o carieră artistică importantă în perioada 1943-1951, adica de la filmul “I bambini ci guardano” la “Umberto D.”. astfel că, restul creaţiilor cinematografice reprezintă fructul unui talent prea repede înşelat de o măiestrie corectă, organizată, trecând de la rolul de creator la cel de meşteşugar.

Evident, părerea criticilor nu e unanimă, De Sica rămâne încă o enigmă ca şi creaţia sa plină de neprevăzut, asemeni unei cariere născute într-o viaţă mereu alta.

Ar mai fi de amintit în treacăt prietenia de o viaţă devenită complicitate creativă cu Cesare Zavattini.

Mai mult decât o colaborare, o simbioză perfectă, mai mult decât o prietenie, fructul unei stime şi al unei influenţe. 30 de ani de legătură intensă cu jurnalistul, poetul, scriitorul Zavattini. Acestei relaţii îi datorăm unul din filmele cele mai frumoase de după război, povestea-ireală “Miracol la Milano”, alături de melodrama socială “Hoţi de biciclete” şi filmul poem al singuratăţii “Umberto D”.

“Noi doi”, obişnuia să spună Zavattini,” suntem ca laptele în cafea, nu se înţelege niciodată unde se termină cafeaua şi de unde începe laptele”. În timp ce De Sica îi sfătuia pe cei tineri:” Nu uitaţi că actorul nu e Dumnezeu. Nu vă obosiţi să fiţi diferiţi. Fiţi umili. Învăţaţi să îi ascultaţi pe alţii”.

Am văzut trei destine trecându-ne prin faţa ochilor. Trei artişti care nu şi-au propus să recreeze o lume, ci să o oglindească cu sensibilitate şi umilinţă.

Aşa cum numai valoarea ştie să treacă prin viaţă. Şi să rămână.

Trei destine într-un dans. De multe ori întâmplător, niciodata inutil. Ca o vară scurtă, plină de soare. Dar să nu uităm că Shakespeare spunea “Verile scurte adesea sunt primăveri timpurii”. Şi să credem în mâine. Dansul nu se opreşte aici.

Continuă... Continuă....

Raluca Niţă

68 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

BALET, DANS ŞI MAGIE

Un articol de Sorana Leru

E

xistă activităţi în viaţă care te rup de firul evenimentelor cotidiene, care opresc timpul în loc, în faţa cărora orice altceva păleşte, orice gând dispare, simţi cum ceea ce faci te cuprinde cu totul, fiecare celulă din tine este invadată de o forţă mult peste puterea ta de control... şi atunci te dăruieşti cu totul, te contopeşti cu pasiunea ta, devine parte din tine.

Fiecare dată este ca prima oară, o revedere după o lungă perioadă de aşteptare, plină de nerăbdare, curioasă dacă voi observa un progres, păşesc de două ori pe săptămână în sala de balet. Câteodată ajung plouata, altădată e frig sau prea cald, drumul uneori pare lung deşi nu e, poate am avut o zi mai grea sau sunt obosită, dar toate astea se lasă pe covoraşul de la intrarea în sală. O parte dezertează încă de când păşesc în minunata clădire care ne adăposteşte,

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 69 de tranziţie dintre tradiţionalismul caracteristic stilului neoromânesc şi detaliile geometrice tipice modernismului, ca şi capăt de perspectivă a străzii ce curge din dreptul Facultăţii de Arhitectură, stabilind o legătură subtilă şi elegantă între cele două. Interiorul este întunecos, tavanul foarte înalt, o scară monumentală domină fiecare etaj pe care îl parcurge, aerul ascunde mistere încă nedescifrate de balerinele care urcă grăbite la etajul patru. Liftul mă duce cu gândul la personajul pălărierului din Alice în Ţara Minunilor, ne poartă dincolo încet, este plin de înţelepciune, pe parcursul drumului ne spune în şoaptă poveţe din bătrâni.

Odată ajunsă în sală, magia prinde contur, ferestrele mari abundă încăperea cu lumină, oglinzile se uită curioase la noi, o multitudine de obiecte colorate dau viaţă unui spaţiu în care ne regăsim întru totul: fuste tutu, poante, evantaie şi pene, tablouri şi tot soiul de obiecte reprezentând balerine gata să danseze pe cea mai suavă melodie auzită vreodată. Pereţii sunt plini de poze cu noi, afişele de la spectacole ne amintesc de emoţii negrăite, imagini cu momente pe care le păstrăm cu drag în suflet, până şi limbile ceasului ce ne grăbeşte de fiecare dată sunt sub forma unor picioare de balerină.

“Ballet is a dance executed by the human soul.”

Alexander Pushkin

un palat încărcat de istorie, cu o uşă metalică grea, împingerea ei anevoioasă reprezentând pentru mine trecerea barierei către lumea magică.

Palatul Universul, construcţie semnată de nume sonore precum arhitectul Paul Smărăndescu şi inginerul constructor Emil Prager, a fost inaugurat în noiembrie 1930 în centrul capitalei. Arhitectul a plasat somptuoasa clădire, reprezentativă pentru perioada

În scena intră de fiecare dată cu acelaşi zâmbet optimist şi fermecător, prima balerina, profesoara noastră de balet, radiind la vederea noastră şi noi la a ei, veselă, tonică şi plină de viaţă. Cred că este cu adevărat cea mai iubită persoană pe care o cunosc, noi toate mişunam cu drag în jurul ei, ascultând cu nesaţ sfaturi şi corecţii, dar veşnic recunoscătoare pentru acele ore magice petrecute împreună.

Gata, ora începe, le preluăm fiecare locul la bare, adoptăm poziţia de început, o corectăm sub imboldul “Mândre fetelor, cine mai este ca voi, sunteţi balerine!”, muzica porneşte prompt şi noi odată cu ea.

Sunete armonioase pe acorduri clasice ne umplu de importanţa momentului trăit, ne invadează pe fiecare până în adâncul sufletului şi pun în mişcare trupul şi mintea. Nimic nu pare a mai sta în calea mea în acel moment, dansul mă înalţă peste orice barieră stabilită de muritoarea din mine, cred din nou că orice este posibil, că voi învinge fără doar şi poate. Pe fundal se aude vocea cristalină: “Plié! Relevé!” Gândurile se adună şi capătă contur, ca vărsarea unui vas cu apă, filmată în sens invers. “Battement în faţă!” Mai arunc câte un ochi în oglindă, văd acolo versiunea mea cea mai bună, zâmbesc cu colţul gurii şi continui să mişc fiecare parte din mine cât de corect posibil. “Rond de jambe par terre!”

Fiecare încearcă să îşi depăşească limitele,

70 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 71

72 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 73 să fie mai bună decât a fost ora trecută, dar atmosfera este caldă şi prietenoasă, ne aruncăm câte o privire plină de înţelegere şi susţinere, durerea fizică este ignorată sau luată peste picior, nu ne împiedică să plutim. Piruetele ne învaţă importanţa axului, fiecare muşchi trebuie să sfideze piatră, ne ridicăm în poante, respiraţia se taie, privirea fixează un punct imaginar.

Urmează “diagonala”, o linie trasată pe diagonala sălii, le-a lungul căreia executăm pe rând fiecare exerciţiu, urmărind cu interes şi înfrigurare prestaţia balerinei din faţă. Încerc să memorez mişcarea, recapitulez regulile, mâinile şi picioarele trebuie să lucreze împreună în aceeaşi poveste, privirea aţintită mereu în sus. Emoţiile şi frica de eşec nu îşi au rostul suntem aici să învăţăm, după parcurgerea diagonalei fiecare se retrage într-o parte pentru a mai repeta sau pentru a vizualiza.

Muncim cu drag, lecţia trece mai repede decât ne-am dori, se face noapte şi ora târzie ne trezeşte din magie. Balerina de pe perete arată aproape ora zece, ne salutăm cu o reverenţă şi lecţia se încheie într-un ropot de aplauze.

Ne schimbăm repede în muritoare de rând şi părăsim palatul trăgând de uşa grea metalică.

Fotografii de Vlad Eftenie

Sorana Leru

74 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

INTERVIEW | 75

Un interviu cu cel mai activ actor de teatru-performance din România Interviu cu Istvan Teglas Interviu realizat de Judy Florescu

Istvan Teglas: Ca actor trebuie să te pui tot timpul sub semnul întrebării Istvan Teglas, Pescarusul ultimul act

I

stvan Teglas este singurul actor de origine maghiară care joacă un rol principal pe scena Teatrului Național din București, în spectacolul „Furtuna” după Shakespeare de Alexander Morfov. Pe timpul verii actorul nu își oprește activitatea, având spectacole la Godot Cafe-teatru și la Centrul Dansului, precum și turnee prin țară.

76 | INTERVIEW

Istvan Teglas, Comedie neagra

Istvan Teglas, Furtuna, TNB

Judy Florescu (J.F.): Corpul devine un instrument indiferent de spectacolul în care joci?

(I.T.): Expresivitatea mea, dacă există așa ceva, lumea o vede ca fiind construită dintr-o corporalitate, dar eu înăununtrul meu, nu. Eu n-am urmat niciodată fizicalitatea în sine. Citeam o chestie foarte interesantă de Bob Wilson, care spunea că„Mereu trebuie să lăsăm corpul să reacționeze”. Eu știam lucrul ăsta, pentru că eu așa cam funcționez ca actor sau ca dansator, dar mi-a plăcut foarte mult chestia asta spusă de el, pentru că și mie mi se pare foarte important. Eu cel mai bine lucrez atunci când mă las corpului, asta nu înseamnă că fac mișcări. Corpul tău e mai inteligent decât ești tu. Totul se petrece cumva mai instinctual.

Corpul îți dă direcția bună de a interpreta tot felul de lucruri pe scenă.

Istvan Teglas (I.T.): Corpul mereu e un instrument. Eu așa lucrez indiferent de spectacol.

Acest lucru se vede și în „Furtuna”, deși acolo e o altă tematică, e o piesă, e Shakespeare și e un rol de jucat acolo, cu toate astea eu la fel mă apropii de spectacol.

Chiar dacă la Centrul Dansului am făcut spectacole de mișcare, asta nu înseamnă că îmi schimb corpul și lucrez cu un alt corp la un alt spectacol de teatru.

Cumva abordarea mea e aceeași. Eu de când mă știu cam așa lucrez. Acum depinde de posibilitățile și condițiile pe care le ai. Bineînțeles că la teatru unde ai mai mult text, într-adevăr ai niște limite puse de regizor, de situații, dar eu cumva tot fur și lucrez cu (J.F.): Care sunt problemele pe care le-ai corpul. rezolvat cu ajutorul meseriei tale?

(J.F.): Consideri că îți limitează expresivitatea (I.T.): Au fost multe. Prima oară când s-a un spectacol în care nu-ți folosești corpul? întâmplat o chestie de genul acesta mi-am dat seama câtă putere are felul ăsta de a trăi, de a lucra în teatru.

INTERVIEW | 77

Istvan Teglas, Furtuna, TNB

În copilărie, aveam coșmaruri legate de faptul că nu văd. Acum pare puțin prostește și copilăros, dar m-a agitat mult pe vremea aceea. Am scăpat de frica aceea jucând într-un spectacol în care personajul meu orbea. La repetiții am experimentat cum ar fi senzația asta și lucrând la acel spectacol, experimentând și căutând, cumva am scăpat de tot de fobia asta. Când experimentezi tu pe propria ta persoană niște lucruri și acelea îți ies atunci îți dai seama că are putere terapeutică. Sunt multe, dar asta a fost prima și cumva m-a marcat.

fii mai uman. Te ajută să mai cobori cu picioarele pe pământ și cumva e bine că s-a întâmplat asta. Mai ales în meseria asta, deși nu e deloc comod și mai mult te încurcă, e foarte bine când ești nesigur, când pui sub semnul întrebării ceea ce faci sau să fii pus sub semnul întrebării.

J.F.: Poate regizorii au nevoie să știe că tu știi bine limba română...

(I.T.): Acum nu mă refeream la limba română.

Asta a fost o chestie care mi-a provocat mie o J.F.: Spuneai într-un interviu anterior nesiguranță, dar nesiguranța mea nu are legătură cu că nestăpânirea totală a limbii române ți-a limba. Eu mă refer la un întreg. produs o nesiguranță. Cum ți-ai atenuat această J.F.: Bănuiesc că nu ai un inventar al nesiguranță? nesiguranțelor tale.

(I.T.): Lucrul acesta a fost foarte greu, pentru că, (I.T.): Nu, dar noi actorii, după cum am observat pe lângă alte probleme tehnice, mi-a făcut foarte bine eu, toți suntem cam nesiguri. Și senzația asta de această nesiguranță. Lucrurile nesigure care pe tine nesiguranță e bună pentru ce avem noi de făcut, e te pun într-un fel absurd pe muchie de cuțit, te fac să bună și pentru regizor. Un regizor are o lume a lui,

78 | INTERVIEW

Istvan Teglas, In parc

vrea să construiască o lume în care el crede, și acolo are nevoie de oameni care sunt într-un fel sau altul ușor de convins și ca să fii ușor de convins, trebuie să fii nesigur. De aceea foarte mulți actori, foarte mari, nu reușesc să lucreze cu mari regizor, din cauza anumitor lucruri în care cred, a unor convingeri ferme de care nu vor să scape deloc, au prejudecăți.

Pentru ca tu să te întâlnești și ca om și ca artist cu regizorul și cu ceilalți, ca să se nască un lucru valabil, trebuie ca tu actor să fii nesigur într-un fel sau altul.

J.F.: Nu vrei să spui mai degrabă maleabil?

(I.T.): E insuficient să fii maleabil. Dacă ești maleabil asta nu înseamnă că trebuie să ai principii.

Eu trebuie să pun sub semnul întrebării tot ceea ce cred eu, când mă întâlnesc cu un regizor în legătură cu teatrul, în legătură cu piesa respectivă, cu rolul respectiv.Așa s-a întâmplat și la „Furtuna”. Eu, lucrând cu textul „Furtuna”, m-a marcat îngrozitor de mult. Și cred că pe toți ne-a marcat de fapt. Regizorul (Alexander Morfov) cumva și-a pus viața pe piesa asta.

Eu pentru o perioadă nu mă puteam gândi la altceva în afară de ce spunea el legat de Furtuna. Și lucrul ăsta nu e bine. Eu trebuia să arunc tot ce învățasem la workshop-ul lui David Esrig timp de o lună și să pun tot ce credeam eu sub semnul întrebării, de dragul de

a-l crede pe Morfov.

J.F.: Vorbeai de nesiguranță și cred că e un cuvânt foarte rău pentru un artist pentru că aduce a ezitare și nu cred că e bine să se vadă acest lucru pe scenă la un artist.

(I.T.): Nu mă refeream la asta. Un artist până să ajunge să joace un spectacol, trebuie să ajungă să parcurgă drumul ăsta de la nesiguranță la siguranță.

Trebuie să începi de la o nesiguranță. Normal că pe scenă nu e bine să fii nesigur. E moartea oricărui actor să fii nesigur și eu știu cum este.

J.F.: Cum ai vrea să fii ținut minte?

(I.T.): Mi-am dat seama de lucrul ăsta că indiferent de cum ai vrea tu să fii reținut, nu se va întâmpla lucrul ăsta. E absurd să-ți dorești să fii reținut într-un fel și să lucrezi la chestia asta într-un fel. Eu cred că depinde de foarte mult cum ai fost tu. Dacă tu ca om ai fost într-un fel, lumea te reține , dar nimeni nu te reține la fel. Nici măcar nu am pretenția de fi reținut cum sunt eu de fapt.

Fotografii furnizate de Judy Florescu

INTERVIEW | 79

Istvan Teglas, Revizorul, TNB

Istvan Teglas, D-ale noastre TNB

80 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Coregrafia materiei fluide Un articol de Gabriel Kelemen

Undă staţionară 27 Hz. Foto. autor: Gabriel Kelemen 2014

ABSTRACT: Studying the impact of acoustic vibrations on matter kneaded like a deja vu mysterious human thinking relentless attempt to discern the origin of life - from Vedic cosmologies, the Chinese or the Pythagoreans with replays Semitic increasingly closer chronologically today.

CUVINTE CHEIE: SUNET, VIBRAŢIE, RITM, FLUID, GEOMETRIE, CIMATICĂ, LIMBAJ, ARMONIE.

V

izualizarea sunetului reprezintă unul din visele ances­trale ale omului. Surprinderea în imagine a efemerului sonor preocupă în continuare mediile ştiinţifice. Aproape totul în univers este în stare de vibra­ţie.

gândirea umană în neobosita încercare de desluşire a originii vieţii - de la cosmogoniile vedice, chineze ori semite la pitagoreici cu reluări din ce în ce mai apropiate cronologic de zilele noastre.

Ernst Chladni, acustician austriac, extinde Studierea impactului vibraţiilor acustice asupra şi sistematizează varietatea figurilor geometrice materiei frământă asemeni unui misterios deja-vu obţinute experimental în dispunerea pulberilor, prin

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 81

Undă staţionară 54 Hz. Foto. autor: Gabriel Kelemen 2014 Undă staţionară 33 Hz. Foto. autor: Gabriel Kelemen 2014

influenţa vibraţiei transmise cu ajutorul arcuşului asupra plăcilor metalice ce aveau dimensiuni şi forme diferite. Interacţiunea vibraţie-lichid intră în sfera de preocupări a ilustrului savant Michael Faraday, pionier în studierea undelor staţionare lichide. Mai apoi, elveţianul Hans Jenny medic şi fizician, extinde şi actualizează vizualizarea prin fotografiere şi filmare a propagării undelor sonore în pulberi sau lichide.

El impune termenul cimatică preluat din grecescul kymatika (κυματικά) care semnifică „studiul undelor” (kyma - κΰμα - înseamnă undă).

Metamorfozele materiei lichide, străbătută de energia vibrantă, dezvăluie sub forma pattern-urilor dinamice, simetrii arhetipale de tip iantra-mandala generate de suprapunerile interferenţiale ale undelor

82 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Dinamică fluidă aleatoare realizată prin tehnica Suminagashi. Foto. autor: Gabriel Kelemen 2014

staţionare în masa fluidă. Dinamica undelor staţionare apărute în pulsaţiile ondulatorii ale suprafeţelor circulare lichide, stabilesc punţi de legătură unifi­catoare ce echivalează legile armoniei muzicale cu geometria poliedrală, generate de impulsul logosului primordial. Unitatea indisolubilă dintre protoscrierile arealului carpato-danubian şi undele ce apar ca relief efemer ritmic la suprafaţa oglinzii fluide circulare, similară ochiului de apă.

Breviarul figurilor geometrice apărute pe suprafaţa lichidă ilustrează astfel devenirea treptată din iconi spre veritabili indici ce traduc transformarea aleatoriului, prin ritm, spre structurile incipienţelor semantice la limita dintre explicit şi ambiguu.

Decriptările geometriilor simbolice ancestrale legate de diversitatea semnelor ce aparţin culturilor Cucuteni-Tripolie ori Hamangia sau chiar Vădastra, cu un vădit caracter abstract, coincid intr-un mod surprinzător cu configuraţiile suprafeţelor fluidului în plină mişcare, animat fiind de fluxul ritmat al undelor sonore.

vecinătăţilor cu alte epicentre vibratorii, creează o suprafaţă de unde cu valuri ce dansează interferent, desenând în fapt acel dat comun arhetipal analog până la coincidenţă cu diversitatea semnelor protoscrierilor central europene descrise pe larg de o serie de autori notabili (Marija Ghimbutas, Andrew Fleming, Myth of the Mother Goddess, 1969 ) în încercarea de clasificare, interpretate, elucidare.

Hărţile interferente de la suprafaţa lichidului animat devin sursa unui metalimbaj nesemantizat, prototip matricial presemantic ce suplimentează potenţialul comun protogeometric, declanşând un déjà vu fertil meditaţiilor creative, atingând resorturile diafane dintre divinaţie şi hipnoticul caleidoscop.

La polul opus, tehnicile aleatorii surprind alambicata metamorfoză a oglinzii lichide, juxtapunerea dinamicilor neliniare de tip fluidic, ce inspiră şi devin tehnică de sine stătătoare în caligrafia tradiţională japoneză sub numele de tehnica Suminagashi1, cu origini străvechi bazate pe atenta 1 Suminagashi (sumi = cerneală, nagashi = turnare) reprezintă

Simultan, fiecare actant al acestui balet mecanic o tehnică tradiţională de artă japoneză: pe o suprafaţă liniştită generează o hartă de unde concentrice care, datorită de apă dintr-un bazin se toarnă în mod alternativ cerneală şi săpun, rezultând un model de cercuri. Apoi acestea se amestecă

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 83

Cupru-fier-alamă-inox-argint, 1986. Foto. autor: Gabriel Kelemen 2014

observaţie asupra dinamicilor lichidelor polifazice de tip ulei, situate plutind pe suprafaţa apei, procedură artistică ce, prin dezvoltări succesive, utilizează uleiuri colorate, diferiţi surfractanţi şi care în fine sunt dirijaţi pe suprafaţa nestatornică într-o plutire ce combină incredibile contopiri fluidice policrome, ce în final sunt imortalizate pe suprafaţa absorbantă a finelor hârtii de orez ce absorb şi fixează elegant efemerul haotic.

Mokume-Gane este o metodă aleatorie de dans haotic încremenit. Spectaculoasă, inedită şi dificilă în sensul tehnicii de execuţie, mokume-gane reprezintă un veritabil indicator al virtuţilor maestrului bijutier, împletite indisolubil cu cele ale metalurgului desăvârşit.

Răvăşitor, ludic, sinuos, asemeni texturii lemnului de trandafir ori imitând ritmica suavă a dunelor de nisip, metalele de varii tipuri - de la cupru combinat cu alamă şi argint până la fire de inox, titan şi fier, toate fuzionate contorsionat, fabricând inimaginabile texturi policrome puse în comun cu măiestrie - relevă parcă ceva din mirifica lume a patternurilor naturale, vecine practicilor divinatorii în mod lent, prin ridicarea la suprafaţă, ajungându-se la modele şi forme foarte complexe.

cu un puternic efect pareidolic.

Originară din arealul insular nipon, undeva legată de părintele legendar Denbei Shoami (16511728), metalurg desăvârşit, maestru în realizarea celebrelor săbii japoneze katana, specialist în tehnica obţinerii lamelor stratificate prin forjare. Personalizarea acestor săbii capodopere ale metalurgiei tradiţionale se continuă prin piese speciale realizate la nivelul mânerului, apărătorii circulare din metale neferoase împletite de tip mokume-gane, ce în traducere directă înseamnă nod de lemn din metal. Metalele predilecte aduse laolaltă sunt în genere aurul, argintul şi cuprul. În bijuteria contemporană metalele texturate pătrund treptat venind dinspre Asia, apoi Arabia, Damasc, peninsula Iberică, Toledo, glisând dinspre funcţional spre pitorescul decorativ, la limita dintre ordine şi haos, părând scrieri enigmatice ori algoritmi metalici fractali.

Dr. Arte Vizuale Gabriel Kelemen, Fac. de Arte şi Design Timişoara, 2014

84 | DOSAR TEMATIC . THEMATIC FOLDER

Fotografie: Miruna Gaman

THEMATIC FOLDER. DOSAR TEMATIC | 85

86 | INTERVIEW

Asangrefria - Arta contemporană sau depăşirea condiţiei umane

Contemporary Art or surpassing human condition Interviu cu fondatorul Asangrefia: Joel Barnes Interview with the founder of Asangrefia: Joel Barnes Interviu realizat de Ana-Maria Brighila Translated by Ruxandra Măcărescu

F

H

ericirea nu este doar o noţiune psihologică. appiness is not just a psychological notion.

Capacitatea omului de a ajunge la acest The human capacity of getting to this sentiment este strâns legată de hormonul cerebral sentiment is strongly connected to the brain hormone numit endorfină, care alături de dopamină called endorphine, which, along with dopamine, conlucrează şi transmit senzorial fericirea. works to sensitively convey happiness.

Am fost martoră la una din reprezentaţiile I have witnessed one of the representations of trupei Asangrefria şi am fost complet surprinsă de Asangrefria crew, and I was completely surprised by lejeritatea cu care aceştia performau numere de body how leisurely they were performing body suspension suspension. Totodată, am înţeles cât de fragilă este numbers. viaţa şi că nu e nimic mai important pe Terra înafară Similarly, I understood how fragile life is, and de dorinţa de a muri cât mai târziu. that there is nothing more important on Earth, except Body suspension-ul reprezintă o modalitate for the will to die as late as possible. inedită de exprimare a sentimentelor, ajungânduBody suspension represents an exquisite way se la o Nirvană interioară şi la o autocunoaştere a of expressing one’s feelings, leading to an interior limitelor trupeşti şi mintale.

Nirvana state, and to the self-discovery of physical Suspendarea se face printr-un proces delicat and mental limits. ce implică studierea trupului pentru a determina Suspension is made throughout a process that poziţionarea, numărul şi marimea cârligelor care vor involves studying the body, aiming to figure out the fi introduse în piele, cu scopul de a ridica persoana de positioning,the number and the size of the hooks la sol. which are going to be inserted to the skin, in order to Trupa Asangrefria are origini spaniole şi practică lift the person off the ground. acest sport extrem într-o combinaţie cu teatru, dans The Asangrefria crew has Spanish origins, şi muzică, fiind acompaniaţi indirect şi de publicul and they have been doing this extreme sport in prezent. a combination of theatre,dance and music, while Ei reuşesc să surprindă teme neobişnuite indirectly accompanied by the attending audience. precum suicidul, dragostea, nebunia sau empatia, They manage to reveal unconventional themes fiind comparaţi din punct de vedere teatral cu ,,La like suiciding,love,insanity or empathy, being Fura dels Baus” , un grup spaniol fondat în 1979, la Barcelona, cunoscuţi pentru stilul specific urban al theatrically compared to ’’La FuradelsBaus” , a Spanish group founded in 1979 in Barcelona, known for the secolului XXI. typically urban style of the XXI century.

Am reuşit să obţin un interviu cu fondatorul I had the chance to get an interview with the trupei Asangrefria, Joel Barnés, astfel mi-am potolit Asangrefria crew founder, Joel Barnés, and so I deocamdată curiozitatea pe această temă.

INTERVIEW | 87

Cum s-a înfiinţat trupa Asangrefria?

Asangrefria (Cu sânge rece) s-a născut din dorinţa împotriva Sistemului ce dorea evacuarea iminentă a unui centru social și cultural, în care toate tipurile de ateliere gratuite pentru persoane trebuiau să dispară. Din dorința de a-și exprima sentimentele interioare pe cale artistică, prin care să exprime mai multe tipuri de sentimente comune și mai puțin frecvente, care au fost abordate de noi în modalitaţi unice pentru public.

De ce s-a ales acest nume?

Numele Asangrefria vine dintr-o dezbatere pe care am avut-o cu colegii mei, bazată pe ideea că ar trebui să aibă nume colectiv, astfel am ajuns la concluzia că trebuie să avem sânge foarte rece să ieşim pe scenă și să punem în practică tot felul de tehnici din domeniul de body art ca piercing-ul sub forma jocului, incizii cu bisturiul, suspensii de corp etc. fără repetare anterioară în fața publicului.

Care au fost motivele pentru care v-aţi apucat de suspensii?

Am vrut să fim întotdeauna lideri în domeniul nostru de body art și ca urmare a dezvoltării a sentimentelor profunde pentru modificări corporale.

A devenit durerea o placere cotidiană?

Trebuie să înțelegem că durerea creează un catarsis natural, atunci când ne limităm organismul de a secreta aceleaşi substanţe naturale care ne fac imposibil de uitat starea mentală.

Ce dificultati aţi întâmpinat în drumul spre popularitate?

temporarily fed up my curiosity for this theme .

How was Asangrefria crew founded?

Asangrefria (In cool blood) got life from the will against the System ,which aimed the imminent evacuation of a social and cultural center, where all types of free workshops for people were bound to disappear. From the will to express their interior feelings by artistic means,while showing various types of common and less frequent feelings, which we addressed in some unique ways to the audience.

Why was this name chosen?

The name of Asangrefria has come out of a debate with my colleagues based on the idea that the crew should have a collective name, and so we have drawn the conclusion that we need to have really cool blood, in order to get out on stage and be able to put into practice a wide –range of body art - related techniques, such as ludic piercing, scalpel incisions, body suspensions etc. with no previous exposure to the audience.

From what reason did you take up suspensions?

We have always wanted to be leaders in our body art field, and as a consequence of a deep – feeling development of body modifications.

Has it become an everyday pleasure?

We need to understand how pain creates a natural catharsis,everytime we limit our organism to secret the same natural substances, which make it impossible to forget about the mental state.

What

kind

of

difficulties

have

you

88 | INTERVIEW

Am avut parte de multe probleme. Am găsit o mulțime de oameni cu lipsă de respect și mult mai ignoranţi, pentru că ne considerau că suntem oameni bolnavi sau nebuni. Până şi incapacitatea lor să încerce să evalueze corect, pur și simplu credeau că o facem în schimbul banilor, când noi pur și simplu vroiam să facem artă!

Demonstraţiile stradale sunt o dovadă a dedicaţiei voastre pentru acest sport periculos. În ce măsură au influenţat percepţia publicului?

Demonstrațiile şi performanţele de stradă au fost întotdeauna foarte interesante și atractive. Pe stradă, pentru a săvârşi acest tip de exprimare este practic imposibil, fără a avea probleme cu legea. Este foarte interesant, mai ales dacă ne imaginăm situația să fii pe stradă şi să faci ceea ce majoritatea o fac din plăcere şi într-un mod complet natural. În percepția oamenilor și în multe moduri diferite, credem că cel mai bun lucru este că Asangefria nu lasă pe nimeni ca deschiderea uşilor să fie indiferente în mintea oamenilor.

Au devenit suspensiile corporale un mod de viaţă?

encountered on your way to popularity?

We ran into a lot of trouble. We found a lot of disrespectful people, and some much more ignorant ones, as they considered us to be sick or crazy fellows.

Even into their incapacity of fair evaluation, as they really believed we were doing it for money, when all we wanted was to do art!

Street performances are a proof of your dedication to this dangerous sport. In what way have they influenced the audience perception?

Demonstrations and street performances have always been very interesting and attractive.

It is impossible to perform this act out in the street, without getting in trouble with law. It is very interesting, especially if you imagine the situation of you being out in the street and do what most people do in a pleasant and completely natural way.

To people’s perception, and in plenty of different ways, we believe the fact that Asangrefria does not leave any people indifferent to the opening of doors in their mind to be the best thing of all.

Have body suspensions turned into a way of

INTERVIEW | 89

Suspensiile corpului sunt un mod de viață! life?

Pentru că există întotdeauna înainte și după Body suspensions are a way of life! Because, suspensie, nu poţi vedea niciodată lucrurile în același fel, astfel devine un mod de viață, un mod de a fi, o before and after the suspension, you cannot always see things the same way. It therefore becomes a way pasiune. of life, a way of being, a passion.

Credeţi că mass media a influenţat publicul Do you think that media has influenced the prin apariţiile voastre la TV? audience by your appearances on TV? Da, mereu a avut un impact asupra celor Yes, it’s always had an impact on those who stay care stau acasă, nici decum celor care ies in cluburi sau socializează. Cei care trebuie să înțeleagă sunt home, and never on those who go to clubs or socialize. oamenii care se uită doar la televizor, fiind de obicei Those who need to understand are the people who persoane cu un nivel cultural scăzut care văd mereu only watch television, who are usually people at a același lucru. Atunci când apar în televiziune astfel de low level of culture, people who see the same thing persoane se trezesc în acel moment și îşi amintesc at all times. Everytime such humans appear on TV, că sunt vii şi fac eforturi ale creierului să încerce să those people wake up on the spot, to remember they are alive, and make nerve-wracking efforts to try and înțeleagă ceea ce au văzut. understand what they just saw.

Asangrefria înseamnă pasiune şi expresie.

Asangrefria meanspassion and expression.

Cum ar fi viaţa fără suspensii?

How would life be without suspensons?

Viața fără suspendare este doar o viață normală, Life without suspension is just a normal life, a de zi cu zi, suspendarea ajuă spiritul pentru a se ridica mereu la maxim. Combinarea muzicii, a teatrului, a day-by-day life, suspension always helps the spirit be elementelor pirotehnice si a suspensiilor corporale at maximal height.

90 | INTERVIEW

duc reprezentatiile la un alt nivel. Cum reuşiţi să Mixing up music, theatre, pyrotechnical îmbinaţi toate elementele de fiecare dată diferit? elements and body suspensions takes the representations to another level. How do you Totul este combinat printr-un scenariu şi o manage to always combine all these elements scenografie cu care lucrăm pentru ca cele de mai sus, differently? prin urmare, este foarte ușor să creăm un spectacol bun de fiecare dată.

Everything gets combined into a scenario and a scenography we work on with the elements above, Ce înseamnă pentru voi dansul în so it is very easy for us to always put on a good show. compunerea reprezentaţiilor? Este teatrul mai important decât dansul?

What does dancing mean to you when making up your representations? Is theatre more Cel mai important lucru pentru noi este de a important than dancing? transmite senzaţii şi sentimente, deci credem că tot ceea ce este important într-o reprezentaţie, lumini, The most important thing for us is to pass muzica, dans, teatru, artişti, etc. este modul prin care on felings and sensatins, and so we believe all that arta transmite sentimente cu ajutorul lor, astfel le matters in a representation, lights, music, dance, tratăm pe toate la fel. theatre, artists etc. is the way art conveys feelings with their help, this way we treat all of them equally.

Urmează să participaţi la Tattoo Convencion Bulgaria. Ce asteptări ar putea avea publicul de la You are going to participate in Tatoo voi anul acesta?

Convencion Bulgaria. What should the audience expect from you this year? În acest an vom efectua suspensii şi seminarii corporale, suspensiile corporale oferite publicului This year, we are going to perform body sub forma unui nou concept care a fost creat pentru suspensions and seminaries, brought to the public in prima dată în decembrie 2010 şi s-a numit ,,Iad the shape of a new concept, which was firstly created ceresc,,. Suntem încrezători că publicului i-a plăcut şi in December and it was called “Heavenly hell”. We are aşteptăm cu nerăbdare următorul show. positive that the people liked it, and we are looking forward to the next show.

Am aflat că sunteţi asteptaţi şi în Nepal la convenţia internaţională de tatuaje şi modificări I have found out you are being awaited corporale. Înafară de asta, există vreo scenă pe in Nepal, at the international tattoo and body care doriţi mult să performaţi? modifications convention. Besides this one, is there any stage you long to perform on?

O să mergem în primul rând în Bulgaria, apoi Nepal, adică sudul Africii și așteptăm confirmarea We will firstly be going to Bulgaria, then to pentru a veni şi în România. Ne-ar place mult să avem Nepal, in South Africa and we are waiting for a multe reprezentaţii pe scene din Statele Unite ale confirmation to come to Romania. We would really Americii și în Germania. like to have much more representations on stages in the USA and Germany.

INTERVIEW | 91

Sport, entertainment, recreaţie sau hobby?

Pe scurt, juggling contemporan Sport, entertainment, recreation or hobby?

In short, contemporary juggling Interviu cu Iulian Manea, fondatorul Lazy Shadows Interview with Iulian Manea, founder of Lazy Shadows

Interviu realizat de Ana-Maria Brighila Translated by Ruxandra Măcărescu

Ş

tim cu toţii că trebuie să facem cel puţin 30 de minute de mişcare pe zi, pentru a avea un corp sănătos, dar şi o minte liniştită. Dar nu totdeauna este soare afară sau ne putem permite un abonament la o sală de fitness, unde să scăpăm de grijile cotidiene, alergând pe banda rulantă.

W

e all know we need to take at least 30 minutes of physical excercise a day, in order to have a healthy body and a peaceful mind.

But we can’t always find the sun outside or afford a fitness membership, where we can put our daily trouble aside, while jogging on the running band.

Cu toate acestea, internetul oferă o multitudine de alternative banalului alergat prin parc. Aşa că, However, the Internet provides a multitude of navigând prin filele vaste ale Google-ului, am aflat cu alternatives for the dull jogging around the park. stupoare că jonglatul s-a reinventat şi are o grămadă de jucării noi. Am observat că sunt colorate în lumini So, while surfing on the various tabs of Google, I neon şi au denumiri interesante precum poi-uri, found out in wonder that juggling has been reinvented flower stick, kendama,diabolo sau astrojax. and it has a bunch of new toys. I also noticed they are Dar dorinţa mea de a cunoaşte nu s-a oprit coloured in neon lights and have interesting names aici. E destul de frumos să stai gură căscată la vreun like pois, flower stick, kendama,diabolo or astrojax. filmuleţ pe youtube cu oameni care se joacă şi fac But my wish to know about it hasn’t stopped trick-uri complexe, dar sentimentul de inedit şi cel de there. It is quite nice to remain wide-eyed while experimentare m-au condus la aprofundarea acestui watching some sort of youtube video of people sport. playing games and complex tricks, but the feeling of Coordonarea mâinilor, atenţia distributivă şi unicity and experimenting lead me to look into this crearea unui dans sunt doar câteva elemente pe sport. care le poţi învăţa din manipularea obiectelor. După o scurtă lecţie de istorie, am aflat că jonglatul îşi are rădăcinile în cea a civilizaţiei Maori şi era considerat încă de pe atunci o formă de divertisment pentru conducători. Totodată, jonglatul este un mod foarte bun de a face mişcare şi de a te elibera de gândurile

Coordonation of hands, distributive attention and making up a dance are only a few of the elements you can learn from manipulating objects. After a short history lesson, I learned that juggling was rooted in the Maori civilization and that it was by then considered a form of entertaining the leaders. Likewise,juggling

92 | INTERVIEW

inutile, mai ales în contextul actual, unde toată is a very good way of making exercise and getting rid lumea acuză stresul ca fiind cea mai grea boală a of the worthless thoughts,especially given the actual secolului XXI. context, where everybody is blaming stress for being the hardest disease of the 21st. Century.

Ajungând la Street Delivery, m-am decis sămi cumpăr prima pereche de poi-uri de la un stand, Getting to Street Delivery, I decided to buy my după ce i-am văzut pe câţiva băieţi performând cu first pair of pois from a stand, after seeing the fervent foc. Lejeritatea cu care ei se jucau m-a fascinat şi performance of some guys. Their leisureness of am rămas complet măgulită de curajul de care dau playing fascinated me and I felt completely hooked dovadă, pentru că focul poate deveni un duşman, by the courage they were showing, for fire can turn dacă nu este mânuit corect. into an enemy if it is not correctly handled.

După câteva lovituri în cap cu noile achiziţii, m-am decis să cer ajutorul unui profesionist şi am găsit o comunitate din România, care se ocupă cu acest sport. N-a durat mult până când am văzut un anunţ ce invita persoane ca mine la un workshop cu şi despre juggling.

After some hitting of my head with the new purchases,I decided to ask for professional help, and came accross this Romanian community doing their job in that sport. It didn’t take long for me to see an advert inviting people like my to a workshop with and about juggling.

Workshop-ul era condus de o trupă numită Lazy Shadows şi cu ajutorul lor am reuşit să fac primele trick-uri cu noile mele poi-uri. Răbdarea şi perseverenţa de care au dat dovadă m-au inspirat să continui drumul meu în această artă urbană şi am ajuns la concluzia că acesta era elementul ce îmi lipsea din viaţă. Bucuria copilărească a stârnit

The workshop was held by a crew called Lazy Shadows and with their help, I managed to play the first tricks with my new pois. The patience and perseverence they proved inspired me to keep going on this road to urban art, and so I’ve come to the conclusion that this was the missing element of my life. This childish joy gave way to the feeling of new

INTERVIEW | 93

sentimentul de nou şi inedit pe care îl pierdusem în jungla cotidiană, juggling-ul devenind astfel o parte din mine.

Am exersat mult mişcările învăţate la workshop şi cum dorinţa mea de a cunoaşte cât mai multe nu este niciodată satisfăcută, am luat legătura cu managerul trupei Lazy Shadows, Iulian Manea.La întâlnirea cu el mi-a demonstrat că este un om vesel şi deschis la noi colaborări, fiind de accord să-mi răspundă la câteva întrebări despre lumea jugglingului, cât şi despre trupa condusă.

Aş vrea să ştiu de unde aţi început. Când s-a înfiinţat trupa Lazy Shadows?

2013.

Când 5 oameni au crezut în ea, la sfarșitul lui Ce înseamna pentru voi juggling?

Juggling-ul e o stare de echilibru, de prezență.

Când dansăm cu focul ne simțim atenți, calmi, totul începe să se vadă mai clar, inclusiv propriile noastre umbre și iluzii.

Care sunt motivele alegerii acestui sport?

and incredible, which I had long lost in the mundane jungle, juggling otherwise becoming a part of me.

I have been practising a lot the movements I learned at the workshop, and since the appetite for more and more knowledge never gets satisfied, I got in touch with Iulian Manea, the manager of Lazy Shadows. Meeting him showed me that he is a man of cheer and open to new collaborations, agreeing to answer to a couple of questions, both about the juggling world and the lead crew.

I would like to know where you started from.

When was Lazy Shadows crew founded?

When 5 people put their belief into it. At the end of 2013.

What does juggling mean to you all?

Juggling is a state of balance, of presence. When we dance with fire, we feel calm, cautious, everything starts to be seen more clearly, including our own shadows and illusions.

What are the reasons for choosing this sport?

94 | INTERVIEW

În principal, atracția față de foc, echilibru și Mainly, the attraction to fire, balance and flow flow arts. Dar ar mai fi și: întâmplarea, șansa, destinul, arts. But there would still be the occurrence, the dorința de a transmite ceea ce simțim prin dansul cu chance, the destiny, the will to convey how we feel foc, dorința de nou și evident, de show. by dancing with fire, the will of new, and obviously of show.

Când aţi avut primul contact direct cu focul?

When was your first direct contact with the Probabil in copilărie, demult, într-un moment fire? uitat. Fascinația a aparut pentru fiecare într-un anumit moment, probabil magic.

Probably as a child, long ago, in a by-gone moment. Fascination occurred at a certain point for Unde aţi performat prima oară? every one of us, probably a magic one.

Prima oară sub numele Lazy Shadows am Where was the first place you performed? încălzit atmosfera şi am hipnotizat, prin animație cu foc, publicul de la Carol 53, în primele ore ale lui Initially, on Lazy Shadows behalf, we heated up 2014. Am avut de-atunci animații în diverse baruri din the atmosphere and hypnotized by fire animation the București, iar primul show official al trupei, la Festivalul audience from Carol 53, in the early hours of 2014.

Babel din Targoviște (Festivalul International al Artelor Since then, we’ve had animation in various Bucharest Spectacolului). bars, and the first official show was performed by the crew at Babel Festival (International Festival of Care au fost reacţiile publicului la show-urile Performing Arts) voastre?

What were the audience reactions to your Oamenii ne privesc atenți, fascinați. Focul shows? hipnotizează, iar spectacolul nostru are teatru, dans, jonglerie cu foc și muzica live. Publicul ne răsplătește.

People watch us carefully, fascinated. The fire hypnotizes, and our show has theatre, dance, fire Principalul element este focul. Dar pentru juggling and live music in it. We get paid back by the a face foc e nevoie de puţină magie. Care sunt

INTERVIEW | 95

materialele folosite cel mai des la reprezentaţii?

audience.

Jucăriile pe care le folosim cel mai des în show-ul Fire is the main element. But you need a little de acum sunt: poiuri, staff-uri, evantaie și flowerstick. magic to start a fire. What are the materials used most Cat despre magie, fiecare dintre noi are un element often in your representations? magic propriu: fluiditatea, expresivitatea, aptitudini The toys we use most often are: pois, staffs, tehnice pentru jonglat, prezența scenică. fans and flowersticks. Getting to the magic, any of us Se spune că execiţiul este mama învăţăturii. has a personal magic element: fluidity, expression, Oare se aplică acest proverb şi la juggling? technical juggling skills, stage presence.

Plus metoda, feeling-ul, prezența. Sunt mișcări They say exercising is the mother of learning. pe care le simți din prima și iți ies perfect și mișcări Can this proverb also apply to juggling? pe care le repeți zile întregi nu-ți iese nimic până Along with the method, the feeling, the vine un coleg și își dă un hint, sau pur și simplu, la un moment dat simți cum trebuie să te miști, să-ți presence. There are movements you get at first-hand and perform them perfectly and movements you just găsești echilibrul. rehearse for days and get nothing out of it, until a Am observat că oamenii se îndreaptă către partner comes to give you a hint, or simply how you acest mod de recreaţie. Aţi participat la seminarii have to move and find your balance at some point. şi workshop-uri despre curentul juggling?

I have seen that people are getting away Unii dintre noi am participat la câteva workshop- from this kind of recreation. Have you ever taken uri, pentru ceilalți am făcut noi workshop-uri la sala part in lectures and workshops on the juggling de repetiții. stream?

Cum credeţi că va evolua această comunitate juggling din România?

Sperăm ca din ce în ce mai mulți oameni să se

Some of us have participated in a few workshops, for the others we have been holding workshops in the rehearsal room.

96 | INTERVIEW întrepte către juggling ca formă de artă de How do you see the evolution of this juggling stradă, flow art, ca formă de recreere, sport sau hobby community in Romania? și să devenim o comunitate de juggleri pasionați.

We hope to see more and more people turning Care sunt planurile de viitor ale trupei? to juggling as a form of street art, flow art, as a form of recreation, a sport or a hobby, and to become a Ne pregătim pentru festivalurile din iulie și community of passionate jugglers. august, pregătim un nou show și un proiect cu Artidava, dansăm, jonglăm și facem jucării.

What future plans does the crew have?

Aveţi vreun mesaj pentru cititorii revistei Art

We are training for the festivals in July and Out? August, we are preparing a new show and a project with Artidava, we’re dancing, we’re juggling and “Dancing with fire, playing with illusion” – un we’re making toys. mesaj pe care il transmitem cel mai bine live, în showurile noastre.

Do you have any message for the readers of Art Out Magazine?

“DANCING WITH FIRE, PLAYING WITH ILLUSION” – a message which we convey better live, in our shows.

98 | ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN. ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN

Privire comparativă asupra reconversiei arhitectonice a Căii Rahovei şi zonei Kamionek Studiu de caz al Centrului Cultural The Ark (Bucureşti) şi al Centrului Cultural Soho Factory (Varşovia). Partea I Un articol de dr. Raluca E. Goleşteanu

The Ark, one side, photo credentials A. Margulescu

KEYWORDS: SPAŢII INDUSTRIALE (INDUSTRIAL SPACES); CENTRU (CENTER); PERIFERIE (PERIPHERY); GHETOU (GETTO); IDENTITATE URBANĂ (URBAN IDENTITY); FIN-DE-SIÈCLE; BUCUREŞTIUL COMMUNIST (COMMUNIST BUCHAREST); WARSAW; CULTURĂ ALTERNATIVĂ (ALTERNATIVE CULTURE); ANTROPOLOGIA SPAŢIULUI (ANTHROPOLOGY OF THE SPACE); DESIGN; BIROURI VS. SPAŢII CULTURALE (OFFICES AND CULTURAL PLACES); LOFT. ABSTRACT: The reconversion of industrial spaces in new habitats dedicated to the pursuit of business or leisure represents a general tendency within the nowadays city. In Central and Eastern Europe, this trend uncovers a deeper meaning. By comparing two instances, one-The Ark, existing in Bucharest (Romania), and the other-Soho Factory, existing in Warsaw (Poland), the present text emphasizes the attempts of these societies to re-visit the past in a creative way, namely to invest with new symbols places perceived as traumatic in the national narrative. In addition, The Ark and Soho Factory translate the essential ambiguity of labels such as center and periphery, as well as their shifting nature.

ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN. ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN | 99

Motto: ,,Arhitectura

industrială joacă un rol important în cadrul noilor forme de fuziune a identităţii cu spaţiul, regiunea şi istoria. Sunt multe lecţii de învăţat despre cum oraşele se transformă din centre ale industriei în centre urbane”1.

Î

n acest articol ne concentrăm asupra felului în care fostele spaţii industriale au fost reconvertite în centre business şi culturale. O iniţiativă ce a debutat în anii `60-`702, metamorfozarea fostelor hale sau depozite industriale în spaţii de birouri, galerii de artă sau chiar apartamente de locuit, reprezintă astăzi o tendinţă dominantă a societăţii actuale izvorâtă din multiple cauze. Acest proces de reconversie are şi o denumire proprie pe piaţa imobiliară, şi anume hard loft (ex. transformarea fabricilor, spaţiilor exclusiv industriale în zone de habitat), şi traduce în plan arhitectural contextul postindustrial în care ne aflăm, cu componenta ecologică implicită, mutaţiile survenite la nivelul societăţii datorită migrării profesionale din domeniul mecanicindustrial către cel al serviciilor sau chiar către cel al dezvoltării-cercetării, precum şi sensibilitatea modernă, care se constituie într-un liant al acestor fenomene economice şi sociale.

rând, ele exprimă individualitatea fiecărei persoane nevoite să locuiască în oraşe din ce în ce mai populate; nu întâmplător, fenomenul de hard loft este asociat cu crearea districtelor artistice, conceperea unor nuclee spaţiale puternic individualizate care subliniază ponderea importantă în plan social de care se bucură noile profile profesionale post-industriale (artişti, arhitecţi, jurnalişti, etc.), dar şi locul bine-determinat pe care acestea le ocupă în economia spaţiului urban.

Aşadar exemplele de hard loft sunt numeroase, bine cunoscute şi investigate de specialiştii în domeniu. Menţionăm aici pe cele mai, să spunem, spectaculoase, precum transformarea fostelor hale de imprimerie în spaţii de locuit, în Chicago, zona West Side, sau recondiţionarea unui abator din Shanghai, construit in stilul fin-de-siècle, în ceea ce va deveni centrul ,,1933”- important nucleu cultural al noii Chine, simbol a trei coordonate majore ale vieţii contemporane: educaţie, design, stil de viaţă. Londra este, de asemenea, scena unor experimente reuşite în acest sens; există proiecte ambiţioase care valorifică spaţiul prin re-amenajare dar şi prin ingeniozitate la nivel de simbolistică a denumirii: în zona Hoxton, foste depozite de mărfuri au devenit apartamente sub denumirea de ,,Grădinile de bumbac” (Cotton Gardens). Tipic capitalei britanice este şi reconversia spaţiilor legate de industria navală în actualele spaţii locative şi de birouri din Canary Wharf. Tot aici întâlnim şi grandiosul proiect al re-etichetării malului sudic al râului Tamisa (aşa-numitul South Bank) din fostă zonă a prostituţiei în secolul XVIII şi centru industrial în secolul XIX, în spaţiu cultural multimediatic3; în acest caz vorbim de o încercare de a se elimina din mentalul colectiv, prin intermediul hard loft-ului, etape istorice neconvenabile, şi totodată a reconecta utilizarea prezentă a locului la perioade trecute de glorie ale aceluiaşi spaţiu; înainte de a fi personaj în istoria lui Edward Walford despre vechea şi noua Londră, sau în povestirile dickensiene, malul sudic al Tamisei a fost locul în care a luat fiinţă şi a evoluat teatrul elisabethan.

Din China până în Mexic, noile soluţii arhitectonice tratează tema stadiilor transformării industriei clasice într-un hibrid comestibil pentru populaţie, tot ele sunt responsabile şi pentru transpunerea în vizual a identităţii noilor categorii profesionale ce aleg să Schimbarea simbolisticii numelui, relocuiască într-un fost depozit industrial, şi nu în ultim etichetarea unor perioade istorice confuze, crearea unui perimetru artistic sunt trei elemente cheie în 1 `The industrial architecture plays a significant role in new forms of identification with the space, the region and the procesul de hard loft. Cum am menţionat mai sus, history. There are many lessons to be learned about how cities acestea răspund unor tendinţe generice legate de are changing from hubs of industry to redefined urban centres`. actualele nevoi economice, demografice şi ideologice.

Citat din Ljiljana Jevremovic, Milanka Vasic, Marina Jordanovic, În acelaşi timp, reconversia spaţiior industriale în AESTHETICS OF INDUSTRIAL ARCHITECTURE IN THE CONTEXT spaţii de birouri, în zone artistice sau de relaxare vine OF INDUSTRIAL BUILDINGS CONVERSION, p. 87 (vezi secţiunea şi în întâmpinarea unor considerente locale. Fostele bibliografie de la sfârşitul articolului).

2 Sharon Zukin descrie pe larg acest fenomen observat în societăţi comuniste, cele în care industria şi

New-York, unul din centrele pioniere ale hard loft-ului; cartea lui Zukin se numeşte Loft living: Culture and Capital in Urban Change.

Michigan: Johns Hopkins University Press, 1982.

3 Despre Canary Wharf şi South Bank, simboluri de ieri şi de azi, a se conspecta The Book of London. Place Names. London: Ebury Press, 2012; autoarea este Caroline Taggart.

100 | ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN. ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN

Alternative spaces design

industrializarea au fost însoţite de un bagaj ideologic suplimentar celui din ţările occidentale constituie un exemplu foarte expresiv în acest sens. În ultimii ani, în oraşele din Centrul şi Estul Europei s-au ivit cazuri interesante de hard loft cu atât mai mult cu cât industria a fost asociată în această regiune cu comunismul, întregi categorii sociale problematice pentru regimul oficial au fost defavorizate profesional fiind retrogradate la statutul de muncitorime; nu în ultim rând, spaţiilor muncitoreşti le erau asociate simboluri negative pe harta urbană (insularitate, alcoolism) deoarece făceau parte din regiuni în care relaţiile de tip industrial au debutat cu mult după Anglia sau Austria, fiind deci considerate realităţi anacronice şi aducătoare de frustrări prin comparaţie cu Vestul mai înaintat.

Bucureştiul şi Varşovia sunt oraşe ce conţin exemple de hard loft corespunzătoare celor trei elemente descrise mai sus: simbolistica numelui, revizitarea istoriei şi iniţierea unei ,,enclave” creative în arealul urban. Am ales aşadar să analizăm în acest articol două asemena reconversii, centrul cultural The Ark din Bucureşti şi centrul cultural Soho Factory din Varşovia. Similitudinea dintre acestea două se poate trasa la nivelul perioadei în care au fost construite complexele industriale (sfârşitul secolului XIX) şi stilului arhitectonic abordat (fin-de-siècle şi clasicism adaptat nevoilor industriale).

Dincolo de similitudinile de suprafaţă, în fond

Factory Chimney no 73, location of WW

perioada şi stilul de construcţie sunt caracteristici comune majorităţii centrelor industriale din Europa şi chiar din America de Nord (fin-de-siècle preponderent în Europa în timp ce clasicismul prevalează în America), pretutindeni se ridicau hale industriale ce stilizau cele mai prizate curente artistice ale momentului, există în cele două cazuri localizate la Bucureşti şi la Varşovia asemănări de bază ce fac utilă alăturarea centrelor The Ark şi respectiv Soho Factory. O astfel de asemănare este dată de funcţia acestor situri în cadrul societăţilor de atunci; şi Bursa de mărfuri, instituţia ce a fost adăpostită de către actuala clădire a The Ark, şi complexul de depozite industriale din KamionekPraga, locul pe care funcţionează actualul Soho Factory, au fost expresia modernizării de tip industrial adusă în spaţiul românesc şi polonez, mai târziu decât în restul Europei, de către o clasă industrială preponderent străină, fie rusească, evreiască sau germană. Industrializarea îndelung aşteptată de societăţile sărace din aceste regiuni a ascuns multiple conotaţii politice şi ideologice, pozitive şi negative deopotrivă1, realităţi pe care actualele centre, The Ark şi Soho Factory, încearcă să le recupereze pe diferite

1 Industrializarea varşoviană de la sfârşitul secolului al XIXlea este o realitate complexă în mentalul colectiv polonez deoarece partea centrală şi estică (pe care se găseşte capitala, Varşovia), a ceea ce este astăzi Polonia, denumită în acea perioadă Regatul Poloniei, făcea parte din Imperiul Rus; astfel, modernizarea acestei părţi a Poloniei s-a făcut sub autorităţile ţariste. Nenumărate filme (Andrzej Wajda) şi cărţi (Bolesław Prus) descriu această realitate complicată pentru naţionalitatea poloneză.

ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN. ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN | 101

WAA, architects

History revisited, grafitty of the king crowned in Kamionek in 1573

paliere: simbolice sau geografice.

Corelată cu tendinţa de recuperare a valorilor originare a celor două instituţii este şi încercarea actualelor spaţii (de fapt a celor care au conceput remodelarea arhitecturală a complexelor) de a interpreta interactiv trecutul mai puţin glorios reprezentat prin regimul comunist instaurat în ambele ţări la sfârşitul anilor `40. Numele de factură biblică din cazul bucureştean şi numele de factură new-yorkeză din cazul varşovian reprezintă ironii faţă de închistatul sistem comunist de valori ce nu mai necesită comentariul pe larg, însă elemente din alcătuirea şi funcţionarea celor două centre actuale trimit într-un mod insolit la istoria recentă. Cel mai ilustrativ exemplu este dat de proiectul ,,Aventura varşoviană” (Adventure Warsaw), companie cu sediul în Soho Factory ce organizează tururi neconvenţionale ale Varşoviei în maşini din anii `50, şi care a organizat pe deasupra un muzeu al vieţii de zi cu zi în Republica Populară Polonă. Fără intenţii pedagogice sau de reprezentare a istoriei Poloniei comuniste în manieră cronologică, muzeul, intitulat ,,Farmecul Republicii Populare Polone”, se vrea o platformă de discuţie şi interpretare şi o abordare amuzanto-reflexivă a unor realităţi prezentate până acum exclusiv criticemoţional în sfera publică poloneză.

Pe lângă importanţa faptului că The Ark şi Soho Factory re-evaluează creativ funcţiile pe care complexele respective le-au îndeplinit în societăţile

perioadei în care au fost fondate, aducând în discuţie tema industrializării central-est europene, de asemenea, pe lângă aportul adus la interpretarea istoriei recente, mai există un aspect ce le întrece pe cele enumerate mai sus dat fiind că reprezintă o sinteză a acestora. The Ark şi Soho Factory definesc aspiraţiile actuale ale societăţilor în care activează, încercând, printre altele, să înglobeze trecutul problematic într-un prezent de asemenea complicat, dar şi să genereze modele alternative comunitare, sociale, şi în cele din urmă identitare. După cum vom vedea pe parcursul acestui articol, ambele centre sunt construite în zone ce au dobândit de-a lungul anilor o faimă cu încărcătură puternică, fie datorită abuzurilor comuniste (zona Uranus, în cazul Bucureştiului), fie datorită traumelor colective cauzate de invadarea oraşului de către Armata Roşie (zona Praga, în cazul Poloniei în cel de-al Doilea Război Mondial). Astfel, ambiţia ambelor centre de a reconverti întreaga zonă în care ele activează (cunoscute ca periferii în mentalul colectiv) în nuclee dinamice ale celor două capitale reprezintă esenţa lor ultimă şi totodată adevăratul imbold al comparării acestor centre în prezentul articol.

Va urma...

dr. Raluca E. Goleşteanu

102 | ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN. ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN

House no 18 of Soho factory, Magazyn Praga, credentials see site

Museum of People Republic of Poland, 2 credentials see site

Interior The Ark, photo credentia

Restaurant DW

als Andrei Margulescu

ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN. ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN | 103

Museum of People Republic of Poland credentials see site

Restaurant Dworzec Wschodni, Mateusz Gessler

104 | ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN. ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN

The Ark, front view, credentials A. Margulescu

The Neon M

The Ark, front view, credentials A. Margulescu

The label SH

The late 50s revisited, the People Republic of Poland

The late 50s revisited, the PRL

ARCHITECTURE, FASHION, DESIGN. ARHITECTURĂ, MODĂ, DESIGN | 105

Museum 2

The Neon Museum

The view from Minska street

PREMIUM BONUS | 107

Tentaţia Imaginilor. Partea a III-a Cubismul între imaginarul social şi cel artistic la începutul secolului XX Un articol de Maria Bischin

E

xistă similitudini între Husserl şi geometria cubistă:„Similitudinile între metoda lui Husserl şi arta lui Picasso şi a lui Braque din 1913-1914, deşi istoriceşte coincid, dezvăluie un evident contrast cu metodele orientate spre psihologie ale lui Cézanne şi Bergson. Picasso şi Braque lucrau nu conform unor reguli, ci conform intuiţiei. Când descriau calităţile esenţiale ale obiectelor, ei nu le puneau în relaţie cu un obiect anume, în afara cazurilor în care un obiect real se reprezenta pe sine şi în acelaşi timp reprezenta o clasă de obiecte similare.”1 În colaje şi, mai târziu, în semnele cubismului sintetic, formele erau inventate şi nu reluate în natură; această formă a intuiţiei diferea fundamental de forma compozită a lui Cézanne, aceasta rezultând dintr-un proces psihologic cumulativ, aflat în legătură strânsă cu experienţa vizuală. Forma de reprezentare este considerată o formă aflată la îndemâna oricărui pictor.

Apollinaire explica odată că, un scaun, indiferent din ce unghi ar fi privit, are aceleaşi componente ale unui scaun. Iar Picasso îi spunea lui Leo Stein, fratele Gertrudei: „Un cap înseamnă ochi, nas, gură, care pot fi dustribuite după voinţă, dar capul rămâne cap.” Un asemenea mod de a înţelege ordinea lucrurilor într-o compoziţie e analog, s-a spus, aceluia al construcţiei tonale a dodecafonismului. Dodecafonia reprezintă o tehnică de compoziţie prin care celor 12 culori ale gamei cromatice li se acordă aceeaşi importanţă, numărul de apariţii al două dintre ele fiind egal. Această tehnică a apărut mai întâi în expresionismul muzical şi apoi s-a răspândit şi în pictură şi a fost inventată de Arnold Schönberg în jurul anului 1924.

Teoria cubismului a rămas de-a lungul întregii evoluţii a curentului datoare concepţiilor idealiste intuiţioniste şi, mai tărziu, fenomenologice.

Influenţa cubismului s-a exercitat mai ales în direcţia mijloacelor de expresie şi mult mai rar într-o direcţie filosofică de gândire.

Acestea fiind spuse, cubismul alături de expresionism au transfigurat fie geometric, fie transcendental viziunea omului asupra lumii. În secolul XX, artistul nu mai doreşte a reda picturi clasice, ci se 1 Husserl, Edmund, Meditaţii carteziene - o introducere în fenomenologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, pag.24

108 | PREMIUM BONUS apropie mai mult fie de ordinea geometrică a raţiunii, fie de „ţipătul” de angoasă. Fără un Edvard Munch, un Juan Gris, un Fernand Léger, un Albert Gleizes sau un Picasso arta ar fi rămas încă la stadiul peisagistic luminos, la stadiul de „impresie”, şi nu ar mai fi ajuns la a comunica direct cu filosofia vieţii.

Atunci când zeul Pan a murit, umanitatea are nevoie de un loc compensatoriu, iar acest loc este numai spaţiul pictural ce se metamorfozează de la un curent la altul în scopul lui intenţionat de a aduce mereu ceva nou. „O conştiinţă încărcată simte nevoia să se confeseze”, spunea Albert Camus. Prin urmare, „opera de artă reprezintă o confesiune”, o confesiune ce trebuie să o ascultăm reflexiv.

Maria Bischin Bibliografie: Apollinaire, Guillaume, în Pictorii cubişti.

Meditaţii estetice, Editura Pierre Cailler, Geneva, 1950 Baldovin, Gabriel, Cubismul lui Picasso.

Psihanaliza distrugerii şi a reparaţiei, Lambert Academic Publishing, 2011 Cassou, Jean, Panorama artelor plastice contemporane, Editura Meridiane, Bucureşti, 1971 Francastel, Pierre, Pictură şi societate. Naşterea şi distrugerea unui spaţiu plastic de la Renaştere la Cubism, Editura Meridiane, Bucureşti, 1970 Ganteführer, Anne, Cubismul, Editura Taschen, Bucureşti, 2007 Grigorescu, Dan, Cubismul, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972 Husserl, Edmund, Meditaţii carteziene- o introducere în fenomenologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994 Margalit Avishai, Indecent Compromise. Decent Peace, Stanford University, 2005 Neuman, Carol şi Schor, Anghel, Istorie sumară a dezvoltării ştiinţei, Editura Politică, Bucureşti, 1983 Vianu, Tudor, Fragmente moderne, Editura Cultura Naţională, fondul Bibliotecii Astra Sibiu, numărul 21223, anul 1998

PREMIUM BONUS | 109

Polymer, sau cum să transformi o fostă

fabrică de jucării într-un centru de cultură Un articol de Ligia Niculae

ABSTRACT: For this number I bring into the spot light a quite interesting project, Culture Factory Polymer. Located close to the city center of Tallinn, Estonia, Culture Factory Polymer shows that art is not confined to a specific place, and that with some imagination you can transform an old toys factory into a place for creation.

KEYWORDS: CULTURE, NGO, ART, PROJECT, TOYS, FACTORY Pasajul de legătura dintre cele două corpuri ale Polymer tapetat cu lucrarea lui Andrus Joonas

110 | PREMIUM BONUS

Curtea de acces in Polymer. În dreapta se află cafeneaua și grădina de legume improvizată pe acoperișul unei intrări în fosta fabrică.

Tallinn. Estonia.

Cum ar fi să te trezești într-o dimineață, să iți iei toată inspirația adunată într-o paletă cu culori și să pleci către o fostă fabrică de jucării? Dar mai ales, cum ar fi să locuiești într-un loc unde arta se îmbină cu muzica, unde muzica se îmbină cu energia, totul fiind înfășurat de trecutul fabricii și de mirosul încă existent de plastic topit?

Imagine din timpul Festivalului din 2010 - https://www. facebook.com/culturefactorypolymer/photos/a.10150 105081451581.278728.90122321580/10150105109411 581/?type=3&theater

centru de cultură. Loc de relaxare pentru artiști, spațiu de creație, loc de adăpostire culturală, spațiu de repetiții pentru trupe și susținere de concerte, centru de cursuri de artă, sediu al unor ONG-uri, grădinăcafenea pentru cei care vor să poposească pentru o oră pe un acoperiș improvizat, spațiu expozițional, tipografie tradițională datând din perioada URSSului, toate sub umbrela unei alternative sub-culturale sprijinite atent de niște oameni dedicați conceptului de difuzie culturală.

Mai mult, ce poți face dintr-o veche fabrică de jucării de plastic? O lași în paragină, tristă și plin De la fabrică la centru cultural proces de ruginire sau o valorifici în cel mai cultural mod posibil? Da, concesionezi vechea fabrică de jucării și o transformi într-un loc în care trecutul, După destrămarea URSS-ului și independența prezentul și viitorul se îmbină cu arta, muzica, teatrul, Estoniei, țara a suferit un proces de reconstrucție pe rezultând într-un centru de cultură atipic, dar extrem toate palierele sociale, culturale, politice și economice. de interesant.

Fabrica de jucării, Polymer, a fost închisă în anul 1994, Cu alte cuvinte, în prezentul articol trecem locul rămânând în paragină. Mai bine de 3000 de m2 au pragul unui astfel de proiect pe cât de inedit, pe atât fost lăsați de izbeliște, iar din 2003 a fost concesionată de interesant. Localizat în estul Tallinnului, pe locul de un număr de oameni interesați de artă și transformată fostei fabrici de jucării de plastic, Culture Factory într-un centru cultural. Clădirea nu a suferit îmbunătățiri Polymer, adăpostește sub al său acoperiș un adevărat majore, clădirea suferind doar îmbunătățirea provocată

PREMIUM BONUS | 111

Imagine din timpul Festivalului din 2012 - https://www.facebook.com/culturefactorypolymer/ photos/a.10151005063731581.416705.90122321580/10151005065646581/?type=3&theater

de mâna artiștilor.

Polymer este altfel. În primul rând nu sunt dormitoare, iar majoritatea paturilor sunt niște improvizații din În timp Culture Factory Polimer s-a extins în materiale reciclate. aria sa de activități culturale, momentan adăpostind pe lângă rezidența artiștilor, spații de repetiții și Dacă dormitul în Polymer nu este o problemă, concerte sau loc de expunere și sediul unui număr de fiecare artist putând să își construiască un pat, atunci ONG-uri. Dacă la începutul vieții sale, Polymer era trebuie știut faptul că iernile destul de grele din Estonia un loc destul de retras și greu de ajuns la el, fiind mai nu sunt favorabile creației deoarece fosta fabrică nu este degrabă un loc underground, chiar o alternativă la încălzită, cei care rămân peste iarnă aici, fiind adevărați sponsorizarea instituțională către activitățile culturale, eroi. Fisurile din pereți, găurile din tavanul fabricii, în timp Polymer s-a extins, organizând Culture Factory vopseaua scorojită, mirosul greu de plastic și metal Polymer Festival. îmbibat parcă etern în pereții fabricii, penele de curent regulate, mucegaiul, gândacii, toaleta comună dublată de lipsa apei curente, instalația electrică deficitară, chiar greu de folosit în lipsa unei minime cunoștințe de Artist, rezident Polymer electronist (din când în când te mai poate electrocuta, dar … doar puțin), toate fac parte din viața normală din cadrul fostei fabrici.

Dacă Polymer pare locul ideal pentru a îți petrece o perioadă de creației, acest lucru este posibil. Ușile Cu toate că viața în Polymer este grea, cei fostei fabrici sunt deschise oricui este dispus să facă o care au trecut pragul fostei fabrici au încercat să schimbare în al său ritm de viață și confort. A locui o îmbunătățească nivelul de locuire prin mici artificii perioadă în Polymer este o experiență unică datorită menite să dea pe lângă un aer aparte o notă de faptului că nu este un hotel, nici măcar o pensiune dinamism și novație. ale cărei margarete par să se fi ofilit de ceva vreme.

112 | PREMIUM BONUS

Pat (dintr-o fostă canapea) localizat în zona de dormit , flancat de două televizoare

Totul este notat Fosta fabrica de jucării este un spațiu liber pentru creație. Artistul poate să își exprime sentimentele, trăirile, dorințele, sau supărările oriunde în cadrul fabricii. Tot ce este nou apărut pe pereții, zidurile fabricii este fotografiat și notat. Nimic nu scapă de atenta contorizare a celor care au în grijă Polymer. De menționat faptul că persoanele care au în grijă Polymer sunt artiști, arhitecți, profesori universitari, majoritatea dintre ei locuind acolo chiar și pe timpul iernii. Deși poate vă gândiți că este ieftin să stai permanent în Polymer, total greșit pentru că se plătește mai mult decât dacă ai sta cu chirie întrun apartament mai mult decât decent din centrul Tallinnului.

Unul dintre argumentele centrale aduse în discuție de către rezidenții Polymer este faptul că arta este politică (art is political). Totul are conotație politică motiv pentru care, în semn de ”apreciere” față de evoluția politică nu doar națională, ci internațională Polymer are o zonă parcă special creată pentru răzvrătirea politică.

După cum se poate observa în cadrul celor 3 poze, politicul se îmbină cu arta, libera gândire și spiritul etern creator.

Pat ”suspendat” realizat din scânduri peste care s-a așezat o plapumă groasă. Nu are saltea.

Tipografia nu este etichetare Fosta fabrică de jucării este locul unde funcționează o tipografie din perioada URSS-ului.

Sub ideea că poți imprima cultura la fabrică, în cadrul acesteia se imprimă afișe pentru diferite spectacole ce au loc în Tallinn. Tipografia este unică, singurele persoane care știu cum să o manevreze pentru cele mai interesante afișe și postere sunt mai puțin de 5 persoane, toți fiind trecuți de 40 de ani, motiv pentru care de ceva timp se organizează cursuri de instruire.

Ce este special la aceasta este faptul că imprimarea unui afiș, poster durează foarte mult, matrița fiind realizată manual și necesită un timp îndelungat și multă atenție în realizarea acestora.

PREMIUM BONUS | 113

Modificare a sloganului german folosit de Nazisti la intrarea in lagarul de la Auschwitz in arta te elibereaza In 2010 era loca

ONG, rezident permanent în Polymer Nu mai puțin de 2 ONG-uri - Art Container, Tipografia Polymer și 4 organizații își au sediul în cadrul Polymer – Clubul de Teatru (Role Players), Clubul Motorcycles, Centrul pentru artă și Emoție (Center of Art Methods) și Uniunea Artistilor din Estonia (MARTU). Rezident permanent sunt cele două ONG-uri, Art Container fiind preocupat în special de relația dintre sub-culturii și dezvoltarea acesteia.

Orice este încadrat ca fiind parte a sub-culturii pentru Art Container.

Organizațiile și ONG-urile sunt extrem de active în viața social-culturală a Tallinnului. De exemplu, cei de la Art Container au emisiune radio despre noutățile culturale sprijinind alert și constant tinerii artiști.

Cum totul pare desprins dintr-un vis, Polymer este fermecător în esența sa cu toate că pentru un vizitator care nu știe la ce să se aștepte poate rămâne șocat de simplitatea cu care rezidenții defilează prin camerele împânzite de mirosul de plastic amestecat cu cel al spiritului creator. Tocmai datorită acestor motive ONG-urile și organizațiile culturale sunt rezidenți ai Polymer.

Grădina de pe acoperiș Ca orice clădire destinată industriei și idealului comunist de industrializare, Polymer nu iese din tiparul ordinar. Pentru valorificarea spațiului existent pe acoperișul drept al intrării oficiale în fabrică s-a construit o grădină cafenea care este total atipică. În primul rând ieșirea în grădina nu există, ieșireaintrarea pe acoperiș fiind făcută pe geam.

Pentru că este o grădină florile predomină alături de obiecte reciclate – nisip amestecat cu cioburi și o mască de gaze, de exemplu. Cafeaua alături de sucurile naturale sunt la ordinea zilei, pentru că totul trebuie să se înscrie în tiparele Polymer. Și totuși …

Si totuși sentimentul Polymer este unul ciudat – mizerie amestecată cu nebunia actului creator, mirosul de plastic și fier pierdut printre cearșafurile alb pur întinse la uscat printre tablourile expuse, improvizația pentru îmbunătățirea nivelului de trai în fosta fabrică. Cu toate aceste, Polymer este un proiect cultural extrem de interesant și care merită a fi urmărit în esența sa.

Ligia Niculae

114 | PREMIUM BONUS

Pentru iernile geroase a fost pusă în funcțiune o saună realizată din materiale reciclate.

Bucătărie improvizată.

PREMIUM BONUS | 115

Afișul Festivalului Polymer din 2010 imprimat la tipografia Polymer

116 | PREMIUM BONUS

Imagine din tipografia Polymer

Art Container – obiectul decorativ realiz grăsime de porc pe care sunt scrise diferi central al camerei unde se află Art Conta frigul existent în acea cameră pielea și gr râncezit.

zat din metal și piele si ite mesaje este punctul ainer. De la căldura și răsimea s-au topit și

PREMIUM BONUS | 117

118 | PREMIUM BONUS

Una dintre cele doua incaperi unde se pot expune piesele create tapetate de uscarea hainelor

Arta in Polymer

Zona de razvratire politica

PREMIUM BONUS | 119

Zona de expunere a creatiei

Majoritatea obiectelor realizate in Polymer sunt realizate din materiale reciclate

120 | PREMIUM BONUS

AFFORDABLE ART FAIR Un articol de Emilia Cernăianu

N

u în comparație cu, ci apropó de Art Safari, merită să aducem vorba despre ce înseamnă și cum arată un târg de artă. Nu compar, pentru că în cea mai mare parte comparațiile sunt făcute greșit, în favoarea uneia dintre părți și cu aerul că exemplul cel bun este și o rețetă de succes, or, știm și noi că succesul nu stă în rețetă ci altundeva. Dar, apropó de târgul de artă care a avut loc în București și care a purtat un nume pe cât de incitant pe atât de criticat, ”Art Safari”, încă nu s-a dezbătut suficient

tema târgurilor de artă, ce scop au și cum ar fi bine să se prezinte. Prin urmare, doar apropó de Art Safari, și nu ca o critică prin ricoșeu, vă voi povesti ce-am văzut și ce-am auzit într-un alt târg de artă, Affordable Art Fair (http://affordableartfair.com), din Londra, în Iunie 2014.

Așa cum îi spune și numele, târgul este affordable adică cu prețuri accesibile, ceea ce de la bun început invită toată lumea, indiferent de buzunar.

PREMIUM BONUS | 121

Fondatorii au avut ideea unui târg de artă cu două reguli precise: prețuri cuprinse între 40 £ și 4.000 £ (circa 50-5.000 €) și obligatoriu afișate la vedere.

Toți expozanții sunt artiști în viață, ceea ce oferă colecționarului șansa de a fi și un patron al artelor, chiar dacă de o mai mică anvergură, iar fiecare piesă expusă este originală, reproducerea mecanică nefiind acceptată. Există și un program cu caracter educativ, Really, Really Affordable Art, care constă într-un tur de prezentare al exponatelor cu prețuri sub 500 £. Will

Ramsey, unul dintre co-fondatori, susține că oricine este îndreptățit să cumpere artă, dar e bine s-o facă după ce a văzut mult și și-a format o idee clară despre propriile preferințe estetice. Affordable Art Fair (AAF) a început în Londra, în 1999, iar acum se organizează în 12 orașe ale lumii (Singapore, Hong Kong, Mexico City, etc.); în Octombrie 2013, la Londra, a raportat vânzări de 4,5 mil. £.

Iată observațiile mele: Fiecare alveolă avea

122 | PREMIUM BONUS câte un stand plin cu obiecte de vânzare, fiecare obiect avea afișat titlul lucrării, numele artistului și prețul, iar galeristul avea la îndemână cărți de vizită sau mici pliante cu câteva informații despre fiecare artist. Acroșajul era atent gândit, nimic nu era pus la întâmplare sau adaptat în grabă la spațiul disponibil.

Toate tablourile erau potrivit înrămate (este și asta o artă!) iar cele protejate aveau sticlă anti-reflex, astfel încât nu m-am chinuit să aleg unghiul din care nu bate lumina. Fiecare obiect tridimensional avea soclul lui și era poziționat în așa fel încât intra în dialog cu celelalte piese expuse. Aceste amănunte fac parte dintr-o organizare impecabilă. În ce privește arta expusă, era în mai mare măsură figurativă decât abstractă, asta și pentru că, de o bună bucată de vreme, figurativul este la modă, și ”skill-based work”, o sintagmă pe care n-o pot traduce doar în trei cuvinte. Toate lucrurile revelau o muncă depusă cu seriozitate și respect față de privitor/cumpărător, scoteau în evidență un efort creativ și o atenție specială acordată caltății, în toate aspectele ei, lăsând impresia că celebrau cu fast momentul întâlnirii artei cu admiratorii ei. Vă las pe dumneavoastră să trageți concluziile.

Emilia Cernăianu

124 | EDITORIAL

EDITORIAL | 125 Fotografie: Miruna Gaman