Ghid creativ de iarna Art Out by Laura Mihalca

ECHIPA DE PROIECT / PROJECT TEAM Echipa de proiect/ Project team Manager de proiect/ Project manager: Redactor-Şef/ Editor-in-chief:

Raluca Pascu Laura Lucia Mihalca

Grafica & DTP: Ruxandra Diaconu

Sorana Dinu

Cristina Emilia Poparad

Redactori/ Editors: Laura Lucia Mihalca

Ruxandra Măcărescu Raluca Pascu Alina Pipirigeanu Andreea Iulia Popescu Laura Toma Traducatori/ Translatorss: Alina Pipirigeanu

Andreea Iulia Popescu

Asistent comunicare/ PR assistant: Mihaela Chiseliţă Administrare web/ Webadmin: Simona Mihalca

Fotografii de/ Photos by: Valer Ciuşnel

Miruna Andreea Găman Alina Pipirigeanu

CUPRINS / Summary Editorial Poveste de dragoste de iarna, Laura Lucia Mihalca Editorial Love Story of Winter, Laura Lucia Mihalca Iarna in sufletul meu, Andreea Iulia Popescu Winter in my soul Andreea Iulia Popescu, editor Dintr-un glob de sticla, Laura Toma

1 3 5 9

Kings on Ice, Spectacol pe gheata, Raluca Pascu

Kings on Ice, Ice Show Raluca Pascu

Despre pasiune in arta culinara. Interviu cu Cosmin Colceriu, Laura Lucia Mihalca, Raluca Pascu

About passion in culinary art. Interview with Cosmin Colceriu, Laura Lucia Mihalca, Raluca Pascu

Decembrie - weekend-ul din an sau ce putem vedea in muzee, Ligia Niculae

Am fost in Tara lui Mos Craciun, Alina Pipirigianu

I was in Lapand, Alina Pipirigianu

Laser tag-ul, mai mult decat o pasiune: un mod de a intelege si educa lumea. Interviu cu Constantin Stoican, Laura Lucia Mihalca 39 Papiota - Un local cu personalitate. Un loc drag in centrul vechi ai capitalei, Laura Lucia Mihalca

Team - Building-ul. Povestea Art Out in imagini. Un alt mod de a intelege dezvoltarea unei echipe, Laura Lucia Mihalca

49 53

Lumina dintr-un cub de gheata, Ruxandra Macarescu

Editorial

Poveste de dragoste de iarnă de Laura Lucia Mihalca Gândurile, visele şi sufletul – toate sunt dominate de personalitatea ei. În ciuda voinţei noastre, imaginaţia fuge inevitabil către atmosfera care domnea în casă în perioada asta, pe când eram copii. Şi chiar dacă avem de înfruntat viscolul, acea viforniţă bătrână, tot o vom iubi. O vom dori mereu, pentru amintirea aceea frumoasă a dansului alb printre copaci. Copleşiţi, adunăm toate fotografiile şi felicitările şi… rememorăm. Crăiasa Zăpezii ne atrage în palatul ei de cleştar, acolo unde toţi îi sunt supuşi. Peisajul se schimbă. Arhitectura de gheaţă impresionează. Foşnetul s-a transformat în scârţâit al zăpezii, sunet atât de drag… Glasurile de copii vestesc sărbătoarea Crăciunului şi apropierea noului an. Interioarele întrec orice fantezie: săli cu pereţi de ciocolată, mobilă din turtă dulce, şemineu-cozonac, uşi construite din bastonaşe-acadea. Privirile de gheaţă ale

2 statuilor ne fizează locului, pentru a urmări ceremonialul. Spiriduşi hazlii dănţuiesc continuu. Oameni de ciocolată fac schimbul protocolar al gărzii cu oamenii de zăpadă. Fulgi de nea înaripaţi cutreieră cele mai îndepărtate straturi ale văzduhului, în timp ce clinchete se aud neîncetat. Cerul s-a deschis şi ne trimite steluţe în dar. Ne pregătim cu toţii de Sărbătoarea Crăciunului, de primirea colindătorilor şi a oaspeţilor. Ne gândim deja la anul ce va urma. Cu emoţiile acestei călătorii, cu amintirile poveştilor de iarnă, pornim la drum să împărţim bucurie. Vă colindăm şi vă oferim recomandări de vacanţă, istorii de demult sau recenzii a celor mai proaspete spectacole de iarnă. Aflăm cum este în Tara lui Moş Crăciun şi cum erau pe vremuri sărbătorile. Şi pentru că mai sunt câteva zile până atunci, v-am pregătit un dosar dedicat oportunităţilor de team-building. Aflaţi astfel cum s-a dezvoltat echipa Art Out de la an la an şi cum vă puteţi suda şi voi grupul, echipa, gaşca, familia. Încheiem periplul cu un interviu simpatic cu Chef bucătar Cosmin Colceriu, care ne împărtăşeşte viziunea lui despre gastronomie, în relaţie cu arta, socialul, viaţa. Şi nu uităm să punem în practică recomandarea culinară şi reţeta primită în dar. Pornim la colindat şi începem să scriem scrisoare Moşului. În final, rămânem captivi într-un glob de sticlă sau căutăm dragostea, iarna sufletului?

Crăciun luminat şi un an cu adevărat mai bun!

Laura Lucia Mihalca

Editorial

Love Story of Winter by Laura Lucia Mihalca Thoughts, dreams and soul – all of them are dominated by its personality. Despite our will, imagination inevitably runs out towards the atmosphere that reigned in the house when we were children. And even if we have to confront the blizzard, that frost Epiphany, we still love it. We will always want it, for that beautiful memory of the white dance among the trees. Overwhelmed, we gather all the photos and cards and… rememorize. Snow Queen’s castle draws us in the big quantity, where are all subjects there. Landscape changes. Ice architecture impresses. Rustling found the creak of snow... sound so dear… children’s voices proclaim the celebration of Christmas and New Year’s close. Outweigh any fancy interiors halls walled with chocolate, gingerbread furniture, cake fireplace, doors made of candy sticks. Ice looks of the statues fix us to watch the ceremony. Funny elves continuously dance. Chocolate people do the protocol exchange Guard with snowmen. Winged-snowflakes fly on the deepest layers on the air while clinks continuously charm. The sky opened and sends us stars.

4 We are all getting ready for Christmas holiday, of receiving the carol-singers and guests. We are already thinking of the next year. With the emotions of this journey and with the memories of the winter stories, we hit the road to share the joy. We will offer you carols and holiday tips, old stories and reviews of the most recent winter plays. We figure out what Santa Clausâ&#x20AC;&#x2122; country looks like and how were winter holidays celebrated in the past. And because there are a few more days until Christmas, we have prepared our readers a file dedicated to team-building opportunities. So youâ&#x20AC;&#x2122;re figure it out how has Art Out team been developed and how you can rebuild your group, team or family too. We end our trip with a nice interview with Chef Cosmin Colceriu, who shares his vision of gastronomy, in relationship to art and social life. And do not forget to put into practice the recipe recommendation received as a gift. We start caroling and begin to write our letter to Santa Claus! And finally, do we remain trapped in a glass globe or are we looking for love, soul winter? A very lighting Christmas and a Happy New Year!

Translated by Andreea Iulia Popescu

Iarna din sufletul meu Articol de Andreea Iulia Popescu

Atmosfera de plăcută moleşeală stând în fotoliul generos mă cuprinsese total. Parcă vedeam prin vis oamenii care soseau în sala de spectacol, căutânduşi locurile şi vorbind în şoaptă. De fiecare dată simt acea dulce emoţie care mă încearcă înainte de începerea unui spectacol de teatru. Încercam să recapitulez în minte la câte spectacole fusesem de la doisprezece ani încoace şi nu reuşeam. La multe, foarte multe. Practic începusem să cred că viaţa mea era acolo pe scenă, că de fapt, la fiecare spectacol îmi trăiam propria viaţă… Nu ştiu de ce, dar atmosfera iernii este cu totul specială. Să fie oare de vină minunile sclipitoare, fulgii albi şi puri care cad ca o mantie binecuvântată peste făpturile noastre? Este magia divină care ne cuprinde sufletele? Este dorinţa de a fi mai bun, mai curat, cel mai iubitor om de pe planetă? Soneria s-a auzit strident şi am tresărit. Eram înconjurată de părinţi şi bunici. Evident, nimeni nu ştia cine poate fi la uşă. Era primul Crăciun când îl aşteptam

6 pe Moşul magic. Ştiam poveşti, ,,Fetiţa cu chibrituri”, învăţasem poezii, cântecele, dar parcă uitasem totul, eram înmărmurită. Sigur că la uşă era cel mai fantastic şi aşteptat bătrânel de pe planetă. Şi era şi la uşa mea, nu la alta! La luminiţele bradului, am recitat, moşul mi-a dat mult aşteptatul cadou şi a plecat grăbit, fiind aşteptat de alţi copii. Mi s-a întipărit întâmplarea. Vedeţi, istoria se petrece în fiecare iarnă la fel. Şi mi-am adus aminte de povestea mamei, de când avea patru ani, cum la uşă a bătut Moşul, a intrat – bunica nu era în cameră – cum a fost întrebată care îi este numele, cum a spus pe nerăsuflate o poezie, cum a spus că este cea mai cuminte fetiţă, cum l-a pupat pe Moş pe obraz... şi a primit un cărucior de lemn pentru păpuşi, verde şi o păpuşă. Magie! Vedeţi de ce totul este plin de magie iarna? Moşul a plecat, mama a intrat în cameră, iar copilul extaziat, a spus : ,,Mama, Moş Crăciun avea obrazul moale ca tine!” Ca să ajung la teatru, am plecat de acasă cu trei ore mai înainte. Am vrut să mă bucur de luminiţele aprinse pe toate străzile. M-am oprit la vitrine, pe stradă mirosea a cozonac, a zahăr pudră... şi ningea. Şi în ciuda frigului de afară, sufletul îmi era fierbinte. Fierbinte de amintiri, de crâmpeiele vieţii mele… Fulgi uriaşi se aşterneau peste oraşul dornic de sărbătoare. Am îngheţat un pic şi am intrat într-o ceainărie pentru un ceai. Zurgălăii cântecelului de la radio, parcă m-au trimis din nou în timp… <<Erau cinci fraţi, iar ea era cea mai mare. Avea zece ani. Era Ardealul celui de-al doilea război. Erau săraci lipiţi, tatăl murise acasă venit de pe front, iar ei rămăseseră doar cu mama. Era ajunul Crăciunului. Copiii îşi rugau mama cu lacrimi în ochi să le cumpere şi lor de la magazinul din sat, bomboane pe băţ. Ca să scape de ei, mama le spuse că, dacă sora lor cea mare, de zece ani, pleacă acum, pe întuneric în sat, vreo trei kilometri, este de acord să le dea un bănuţ pentru bomboane. Fetiţa şi-a pus o broboadă pe ea, încălţări nu avea şi înfrângându-şi frica uriaşă de întuneric, a plecat prin zăpada viscolită de vântul puternic şi nemilos în sat. Drumul i s-a părut a fi durat un an. Dar nu, drumul l-a parcurs în fugă cu lacrimile îngheţate pe obraji şi a venit cu bomboanele pe băţ. Acasă, copiii au aşteptat-o cu ţipete de fericire. Au îmbrăcat o crenguţă din pom cu nuci, mere şi bomboane pe băţ. Toată magia din lume era în cămăruţa lor sărăcăcioasă! Copiii au adormit în acea noapte la lumina opaiţului în care se oglindeau nucile, merele, bomboanele, toate cu voia ingeraşului păzitor. Afară ningea, satul adormise demult, numai visele celor cinci frăţiori erau treze… bunica mea.>> M-am uitat la ceas şi mai erau câteva secunde până ce spectacolul avea să înceapă. ,,Visul unei nopţi de iarnă” era titlul piesei. Odată ridicată cortina, sala parcă s-a umplut de miros de brad, de mere, de nuci, de cozonaci, de mirosul lemnului verde al căruciorului pentru păpuşi, de bomboane pe băţ.

Povestea începuse. O tânără încântătoare, Maria, vânzătoare la un magazin, naivă, este îndrăgostită şi are sentimente minunate pentru un scriitor celebru. I-a citit toate cărţile şi în momentul când i se iveşte prilejul de a livra un cadou la domiciliul acestuia, face în aşa fel ca ea să fie cea care face acest serviciu. Scriitorul este un bărbat frumos, de succes, dar şi cu multă trecere la femeile din elita bucureşteană. Este iarnă, este noaptea când anii işi predau ştafeta şi trec mai departe cu oameni cu tot, iar el o invită să petreacă împreună un vis cu fluturi de zăpadă şi şampanie. O minunată meditaţie despre dragostea adevărată, despre viaţă... Câtă sclipire în acea noapte magică, câtă naivitate pură la Doruleţ, menite să sensibilizeze şi să lumineze sufletul lui Manea, scriitorul… Ea face gafe după gafe, inocente, care îl fac pe Manea să o privească cu alţi ochi. Este o poveste a viselor ce pot deveni realitate, a unei ierni a sufletelor, a unei uşi lăsate deschisă pe unde intră frumosul, lumina, căldura, simplitatea. Sunt poveşti de iarnă pline de magie, de fulgi argintii de zăpadă, poveşti trăite, urmărite pe scenă, citite din cărţi în faţa flocului când viscolul îşi face de cap şi râde tumultuos… Până când vom mai număra fulgii de nea, până când vom mai cumpăra bomboane pe băţ, până când vom merge la teatru să o vedem pe Doruleţ, să ni se umezească ochii de lacrimi sincere prinzându-i din aer sensibilitatea sentimentelor, până când

8 ne vom plimba prin oraş cu mâinile în buzunare admirând luminiţele oraşului, până când vom atârna pe o crenguţă nuci şi mere… va fi iarnă. Iarna sufletelor noastre dornice de dragoste, de iubire, de artă şi de fulgi mari, magici de nea. Eu, chiar eu sunt Doruleţ, am aţipit pentru o clipă când am trăit mai multe vieţi, am plâns, am râs, am dorit, m-am îndrăgostit, am mers prin zăpadă şi am topit-o cu picioarele fierbinţi. Cortina s-a lăsat. Au urmat aplauze frenetice pline de emoţie. Şi de fulgi magici. Am ieşit în stradă, mi-am legat fularul strâns la gât, mi-am îndesat căciula pe cap, am zâmbit larg cu ochii la cer, privind dansul fulgilor vrăjiţi. Mi-am înfundat mâinile în buzunare… şi am găsit o bomboană pe băţ din care am început să ronţăi cu plăcere. Era în buzunar. S-au stins şi luminile la teatru. Nu ştiu de ce mi-am adus aminte de această poveste de iarnă, dar, noapte bună dorului de Doruleţ….

Andreea Iulia Popescu Imagini: Picturi Thomas Kinkade

Winter in my soul by Andreea Iulia Popescu, editor The lovely and slackness atmosphere from the cozy armchair totally got me engulfed. Maybe I was seeing the people who were coming to the theater, searching for their places and talking quietly. Every time I feel the same emotion before a play starts. I was trying to remember how many plays have I seen for twelve years and I couldn’t. They were so many… Practically, I’ve started to think that my life runs out on that stage and on every play I am living my own life. The doorbell rang and I winced. I was surrounded by parents and grandparents. Obviously, no one knew who was on the door. It was the first Christmas when I was expecting the magic Santa. I knew some stories like “The little Match Girl”, I learnt poems, songs, but maybe I forgot everything. I was really mortified. Of course on the door was the most fantastic and waited old man from all over the Earth. It was Santa! And he was on my door, not on the other one! I recited at the tree lights and Santa gave me the long awaited gift and left in a hurry. Other children were waiting for him too! The story was real and got into my mind! You see… the story is happening every year the same. And I remembered my mother’s story, how Santa got to her house – my grandma wasn’t in the room – how she managed to tell Santa a poem, she told him that was a very good girl, kissed Santa and got a green doll stroller and a doll. Magic! Now you see why everything is full of magic this time on the year? Santa left, mom got into the room and the ecstatic child, said: “mom, Santa had the same soft cheek as you have!” To get to the theater, I left home three hours earlier. I wanted to enjoy the street lights all over. I stopped on some shops’ windows, on the street smelled like cake, cinnamon and powdered sugar and it was snowing. And besides the coldness, my soul was hot. Hot of memories, of fragments from my life. The snowflakes were settling over the city eager to celebrate. I got a little bit cold and I entered a teahouse for a tea. The bells from the song on the radio barely sent me back in time again… «There were five brothers and she was the oldest. She was ten years old. It was Transylvania in the second war. They were poor as a mouse church, their father died when he came back from the front and children only had their mother. It was Christmas Eve. Children were begging their mother for some candies from the village shop. Kind of shop… “To get rid of them”, mother said if their eldest sister

10 of ten years old is now leaving in the dark village for about two miles, agrees to give them a penny for some candies. The girl put a shawl on her, shoes didn’t have and letting her fear of the dark out, left on that strong wind blowing snow and ruthless from the village. That long way seemed to have lasted a year. But no, all the way she ran out with her frozen tears on her cheeks and she came back with the candies. At home, children waited for her with screams of happiness. They put a twig of tree with nuts, apples and candy sticks. All the magic in the world was there, in their meager closet! That night, children slept to the light of lamps mirrored with walnuts, apples, candy, all will by the guardian angel. Outside it was snowing, the village was asleep long ago, and the five brothers’ dreams were awaken… my grandmother. » I looked at the clock and there were a few more seconds until the show was about to begin. “A Winter’s Night Dream” was the name of the play. Once raised the curtain, the room started to fill with the smell of pine, apple, walnut, the cake, the smell of fresh wood trolley for dolls and candy sticks. The story begun. A lovely young woman named Maria, shop at a store, naive, is in love and has great feelings for a famous writer. She had read all his books and when an opportunity arises to deliver a gift to his residence, does everything that is possible to take the task. The writer is a handsome, successful man and with plenty of crossing the elite women on Bucharest. It’s winter, it’s the night when years hand over and move on with all the people and he invites her to celebrate together a beautiful dream full of snowflakes and champagne. A wonderful meditation on true love and about life... What a magical sparkle that night, how much pure naivety on Doruleţ aimed at raising awareness and enlighten the soul of Manea, the writer . She makes innocent blunders after blunders, hoping that Manea will look at her with other eyes. It’s a story of dreams that maybe get real, of a winter of souls, of a door left opened where beautiful, light, warmth and simplicity can enter anytime. There are winter stories full of magic, of silver snowflakes, lived stories, followed on the stage, read from books nearby the fire when the blizzard does whatever it wants and tempestuously laugh. Until we’ll count the snowflakes again, until we’ll buy candy sticks, until we’ll get to the theater to see Doruleţ, to wet eyes again and grasping feelings of sincerity in the air, until we’ll walk through the city with hands in our pockets admiring the city lights, until we’ll hung walnuts and apples in a twig, it will be winter again. Winter of our souls eager for love, art and big magic snowflakes. I really am Doruleţ, I felt asleep for a moment when I lived more lives, I cried, I laughed, Iţve wanted, I’ve felt in love, I’ve walked through snow and melt it with my feet.

11 The curtain went down, followed by emotive applause and magic snowflakes. I went out in the street, I tied my scarf closely to the neck, hat stuff on my head, I smiled with wide eyes to heaven, watching the dance of spelled snowflakes. I clogged my hands in the pocket... and I’ve found a candy stick from which I’ve started to pleasurely crunch. It was in my pocket. The lights from the theater went off, too. I don’t know why I’ve remembered this winter story, but... good night, longing for Doruleţ... Translated by Andreea Iulia Popescu

Dintr-un glob de sticlă Articol de Laura Toma Crăciunul e un moment special la noi în familie, ne bucurăm cu aceeași căldură în fiecare an. Dar povestea noastră începe cu ceva timp în urmă. Ne știm de mult, încă de pe vremea mamei ei. Pe atunci erau lumânări în bradul proaspăt care nu încăpea în camera. Am prins fiecare Crăciun împreună până când cei mici au devenit mari, iar cei bătrâni nu au mai impodobit bradul și au lăsat Crăciunul să treacă pe lângă ei. Acum vreo 20 și ceva de ani ne-am revăzut. Îmi era dor de mirosul acelor de brad și de cozonacul care miroase din ce în ce mai bine în noua noastră casă. Au și ei o fețiță acum, se uită așa de uimită la beculețe și atinge încet fiecare glob la care ajunge. Moșul a venit la ea, pentru că a fost cuminte în fiecare an. Îmi amintesc cât s-a bucurat de mașinuța cu telecomandă, la primul cărucior pentru păpuși dar și la perechea mult dorită de role. Cea mică l-a urmarit Crăciun de Crăciun pe Moșul. Adormea ca un ghemotoc pe fotoliul din camera de zi, poate-poate îl prinde. A venit și momentul în care cărțile au fost cadourile cele mai râvnite.

13 Mă uit la ea cum crește. parcă ieri se juca cu taică-său în zapadă. Îl punea să o plimbe cu săniuța, se băteau cu zăpadă, prindeau fulgii și veneau uzi leoarcă cu bulgării până în ghete. Mama îi certa pe amândoi le facea un ceai și îi punea lângă sobă. Îi privesc cu un drag de nu mai pot și pe ei și pe motan. Deși am trecut prin momente periculoase cu mustăciosul care tot voia să ajungă în vârful bradului, acum ne înțeleg de minune pentru că stă printre cadouri. Timpul a trecut, iar cea mică se ferește acum să nu o prindă pe ea, cei dragi când pune cadourile sub brad. Tot ea are grijă ca pomul să fie frumos și vesel, deși acum miroase a plastic, fiecare dintre noi își are locul binemeritat pe crenguța lui. În fiecare an apar noi locuitori ai bradului, ne îngrămădim aici și facem loc, să încapă toată lumea. E o bucurie! Anul trecut ne-a amenințat că schimbă locurile și vrea să ne reorganizeze. Am auzit că a împodobit brăduțul de la ea din cameră cu panglici și fâșii de materiale râmase de la croitorie. Eu nu-mi fac griji, ea ne iubește pe toți la fel de mult. Prietenii mei m-au întrebat cum rezist singur singurel în globul meu micuț. Eu leam răspuns că nu sunt singur, am familia mea de care mă bucur în fiecare an, ei au grija de mine și mă tratează cu respectul cuvenit vârstei mele. Șșșș! Se aude ceva, ne mișcăm! Ea e, ne-a deschis cutia. E ajunul și împodobim bradul pentru a 50-a oară.

Semnat cu mult drag, Omul de Zăpadă din globul de pe crenguța de sus, din mijloc!

Laura Toma Imagini: Pictură Albert Chevallier Taylor

Kings on Ice - Spectacol pe gheata Articol de Raluca Pascu O vioară Stradivarius în mâinile unui violonist fanatic, Edvin Marton, încălzește atmosfera de pe patinoar, iar când cei mai buni acrobați ai gheții își fac apariția, atmosfera ia foc. Patinatorii au reușit să ridice în picioare o sală plină de oamenii, după fiecare exercițiu pe care l-au realizat pe gheață. Evgeni Plushenko alături de alți 13 patinatori au dat naștere unui adevărat spectacol la Gala 2014 Kings On Ice care a avut loc la Sala Polivalentă din București. Show-ul a început pe sunetul muzicii de vioară a lui Edvin Marton, patinatorii au intrat rând pe rând și au format un cerc în jurul marelui violonist. După ce aceștia au terminat numărul de început și au salutat publicul s-au retras în culise, rămânând astfel pe scenă perechea Stefania Berton și Rockne Brubaker. Aceștia și-au spus povestea lor de dragoste printr-un impresionant dans plin de energie și pasiune. În prima parte a spectacolului reprezentațiile patinatorilor au fost susținute pe muzică lentă, însă în cea de-a doua parte patinatorii au fost mai energici și show-ul a fost incendiar. Cei mai haioși patinatori au fost acrobații Alexander Liubchenko și Jean Sanchis, doi tineri francezi care au ajuns în cartea recordurilor datorită dificultății reprezentațiilor. Însă și de această dată, cei doi au avut o reprezentație perfectă în aceată seară de octombrie. Au încântat publicul cu acrobațiile lor și cu energia pe care au reușit să o transmită pe toată durata celor două numere. Toți patinatorii au fost de excepție însă cel mai nebun și energic a fost Thomas Verner, care în a doua parte a spectacolului a impresionat publicul până la râsete. Fiind campionul olimpic la patinaj artistic al Cehiei, Verner este și un perfecționist, iar orice reprezentație este fara greseala. A intrat pe ghiață pe ritmul melodiei ”I‘m sexy and I‘m know it„ cântată de LMFAO. A fost o nebunie curată, ghiața a facut scantei sub patinele cehului. Momentul de final a fost unul epic, Thomas a ramas doar în lenjerie intimă, imitând astfel personajul principal din videoclipul melodiei, spre deliciul publicului. După un asemenea spectacol incendiar a urmat unul care ne-a ținut cu sufletele la gură. A intrat pe giață Marie-Piere Leray care sfidează cu ușurință forța gravitațională, combinând astfel elemente de patinaj artistic cu elemente

16 de acrobație la înălțime. În prima reprezentație aceasta „zboară‘‘ cu ajutorul unui cerc, iar în cea de-a doua se ține strâns de două panglici roșii. Publicul este uimit datorită puterii, grației și ușurinței cu care aceasta reușește să combine două stiluri. Atât în prima reprezentație, cât și în a doua, elvețianul Stephane Lambiel uimește publicul cu piruetele sale perfecte. Spectacolul oferit de aceasta a fost unul plin de emoție si de suspans datorită perfecțiunii și grației exercițiului. Melodia Lord of the dance răsuna în difuzoare atunci când Brian Joubert a intrat pe ghiață. Publicul era impresionat de lejeritatea acestuia pe ghiață - „Parcă ar fi fost încălțat cu pantofi normali, nu cu patine„- a exclamat un spectator. Annette Dyet și cuplurile de patinatori Fiona Zaluda- Dimitry Lubhanov și Vanessa James- Morgan Cipres au încins ghiața cu piruete și acrobații perfecte. În ambele reprezentații patinatorii au ridicat sala în picioare reușind astfel să primească mii se ropode de aplauze. Toate acestea se termină cu duelul Evgeni Plushenko și Edvin Marton. Sunetele viorii se aud în toată sala hipnotizându-i pe spectatori, iar regele ghieții îi menține în acea stare de tranșă prin acrobațiile și piruetele realizate deasupra ghieții. A fost o seară plină de poveste, de dragoste, de uimire și de emoție. Toți cei 14 patinatori alături de violonistul Edvin Marton au reușit să țină publicul în suspans pe toată durata spectacolului. Aceștia au avut o prestație impecabilă în fața publicului lor.

Raluca Pascu

Foto credit: Paul Voicu

SursÄ&#x192; foto: www.iconcert.ro

Kings on ice – Ice show by Raluca Pascu A Stradivarius violin in the hands of fanatic violinist Edvin Marton, heated atmosphere of the rink, and when the best acrobats of ice show up, the atmosphere suddenly gets on fire. Skaters were able to stand up a room full of people, after each exercise that they’ve done on ice. Evgeni Plushenko, alongside to the other 13 skaters, rose up a truly show on 2014 Gala Kings on Ice, held at Sala Polivalentă from Bucharest. The show started at the sound of violin music of Edvin Marton, skaters came one by one and formed a circle around the great violinist. After they have finished the starting number and welcomed the audience, retreated on backstage, thus remaining Ştefania Berton and Rockne Brubaker pair. They have told their love story through an impressive dance full of energy and passion. In the first part of the show, the skaters’ performances were maintained on slow music, but in the second part, the skaters were livelier and the show was incendiary. The funniest skaters were acrobatics Alexander Liubchenko and Jean Sanchis, two young men who entered the record book because of the difficulty of the representations. And also this time, these two had a perfect representation on this night of October. They enchanted the public with their acrobatics and energy that managed so well to give it to the public during those two numbers. All skaters were amazing, but the most crazy and energic Thomas Verner was that in the second part of the performance impressed the audience to laughter. As Olympic champion in figure skating Czech, Verner is a perfectionist, and every representation

20 is faultless. He entered the ring on „I’m sexy and I know it” song performed by LMFAO. It was a total crazyness and the ice made sparks under the Czech’s skates. The final moment was an epic one, Thomas remained only in underwear, imitating the main character from the video, delighting the public. After such an amazing show, appeared another one that kept us breathless. Marie – Piere Leray showed up on ice. Her performance easily defied gravity, combining figure skating elements of acrobatics in height. In the first representation, he „flies” with a circle and on the second one, he clinches two red ribbons. The audience is amazed because of the power, grace and ease with which he manages to combine two styles. Both the first and the second performances, swiss Stephane Lambiel amazes audience with his perfect pirouettes. The show offered was full of excitement and suspense because perfection and grace exercise. Lord of the dance song resounded from the speakers when Brian Joubert went on ice. The audience was impressed by its ease on the ice - “I thought it was shod with normal shoes, not skates” - exclaimed a spectator. Annette Dyet and the couple skaters Fiona Zaluda - Dimitry Lubhanov and Vanessa Morgan - Cipres James have heaten the ice with perfect pirouettes and acrobatics. In both performances, skaters raised up the spectators and managed to get round of applause. All this ends with Evgeni Plushenko and Edvin Marton duel. Violin sounds are heard throughout the hall spectators, hipnotising them and the king of ice and mentained them in that state of trance with acrobatics and pirouettes made over the ice. It was an evening full of stories, love, wonder and excitement. All 14 skaters along with violinist Edvin Marton managed to keep the audience excited throughout the show. They had a flawless performance in front of their public.

Translated by Andreea Iulia Popescu

Despre pasiune în arta culinară Interviu cu Cosmin Colceriu Articol realizat de Laura Lucia Mihalca, cu sprijinul Ralucăi Pascu Câţi nu şi-ar dori să fie un apprenti cuisinier, să cunoască tainele gastronomiei, să îşi atragă astfel admiraţia tuturor prietenilor prin ritmuri (ne)bune de sosuri, creme, combinaţii de arome pentru momente de neuitat! Prea puţini sunt cu adevărat ambiţioşi şi răbdători, pregătiţi să fie întâi ucenici, apoi asistenţi, abia apoi bucătari sau chiar Chef! Graniţa se stabileşte de multe ori între determinare, timp (sau lipsa lui), pasiune şi implicare. Într-o perioadă dominată de show-uri TV care implică competiţii şi goană pentru a deveni bucătar-şef, întâlnim şi oameni extrem de dedicaţi meseriei, relaxaţi şi prietenoşi, comunicativi şi dornici să facă schimb de experienţe, să transmită mai departe, să povestească, să dezvăluie … Este cazul lui Cosmin Colceriu, un tânăr bucătar cu o vastă experienţă în cadrul unora dintre cele mai apreciate restaurante din Bucureşti, care în prezent lucrează în cadrul unui restaurant din Marea Britanie. L-am descoperit pe Cosmin în sfera online şi am rămas profund impresionată. Interviul de mai jos ne va arăta ce anume impresionează într-o discuţie liberă cu el:

pasiunea cu care vorbeşte despre arta culinară şi, mai presus de orice, încadrarea artei gastronomice în sfere mai largi precum muzica, literatura, călătoriile – viaţa în general. Înţelegem acum că în bucătărie e nevoie de dialog şi de comunicare în echipă, iar restaurantul este scena unde team-building-ul se desfăşoară zilnic, în timpul lucrului, în timp real. În prag de sărbători, primim în dar de la Cosmin o recomandare culinară şi sfaturi utile. Pentru că dragostea chiar trece la un moment dat şi prin stomac. Lectura plăcută!

Laura Lucia Mihalca (L.M.): Voi începe cu o întrebare pe cât de simplă, pe atât

de provocatoare: de ce ai ales gastronomia? Cosmin Colceriu (C.C.): Cred că m-a ales ea pe mine. De când am intrat prima oară într-o bucătărie profesională, am ştiut că nu vreau să fac altceva. Merg pe ideea că în viaţă trebuie să faci ceea ce îţi place şi ce te atrage, recompensele vor veni în timp.

L.M.: Ai un parcurs foarte interesant, ai absolvit Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) şi ai ajuns să colaborezi cu unele din cele mai importante restaurante din Bucureşti. Cum ţi-ai descrie traseul de până acum? C.C.: A fost o provocare, am avut multe de învăţat şi în acelaşi timp de recuperat. Colegii mei aveau experienţă în domeniu de cel puţin 3-4 ani, ceea ce m-a determinat şi mai mult, nu mi-a plăcut niciodată să fiu codaşul.

L.M.: Diferă climatul de lucru de la un restaurant la altul, de la un hotel la altul? C.C.: Climatul se schimbă desigur, ca în orice domeniu de altfel. L.M.: Cum ai descrie activitatea ca chef la Athenee Pallace Hilton din Bucureşti? C.C.: A fost un mediu de lucru foarte plăcut, dar şi solicitant în acelaşi timp. Am lucrat într-o echipă de oameni deosebiţi, care m-au ajutat foarte mult să avansez în această meserie. A fost un început foarte bun pe plan profesional, unde am învăţat bazele gastronomiei şi tot acolo am găsit curajul de a merge mai departe şi de a învaţă lucruri noi.

23 L.M.: Ai ales să lucrezi în Marea Britanie. Care au fost primele diferenţe pe care

le-ai observat lucrând în restaurant acolo? C.C.: Am fost plăcut suprins când am văzut cum diverse naţionalităţi pot colabora atât de eficient, lăsând la o parte orice diferenţă de religie şi etnie când au un scop comun: să gătească.

L.M.: Îţi mai aminteşti care au fost primele lecţii învăţate din tainele gastronomiei?

Dacă da, povesteşte-ne mai multe. C.C.: Cum să folosesc un cuţit fără să îmi tai degetele .Am ajuns la cabinetul medical de 4 ori în prima săptămână, record încă deţinut de mine, se pare.

L.M.: După părerea ta, care sunt cele mai importante calităţi pe care trebuie să le aibă un bun bucătar? C.C.: Pasiune, răbdare, rezistenţă la stres şi să nu uităm - simţul umorului.

L.M.: Există anumite sacrificii pe care trebuie să le facă un bucătar? C.C.: Viaţa socială, dar toţi trebuie să facem sacrificii.

L.M.: Ai anumite modele pe care încerci

să le urmezi, în ascensiunea ta? Dacă da, care şi de ce? C.C.: Am lucrat cu câţiva bucătari şefi de excepţie, dar consider că nu trebuie să fii un copy-cat pentru a-ţi atinge obiectivul. Toţi trebuie să observe şi să îi creeze un propri stil de lucru, cât mai eficient şi mai plăcut pentru tine şi pentru ceilalţi.

L.M.: Eşti îndrăgostit de un anume

fel de mâncare? Sau de mâncarea cu un anume specific naţional? Dacă da, despre care este vorba şi de ce? C.C.: Bucătăria asiatică şi italiană. Sunt două bucătarii foarte aromate şi diversificate.

L.M.: Ai cucerit pe cineva prin ceea ce găteai? C.C.: Haha, nu, dar îmi place reacţia multora când le spun că sunt bucătar. L.M.: Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta? Cum începe şi cum se sfârşeşte ea? C.C.: Nu există o zi obişnuită, în fiecare zi am parte de noi provocări. În general

ziua începe foarte bine şi relaxată, dar când vine şeful de sală şi îţi spune că participanţii la un eveniment vor mâncarea o oră mai devreme, sau când este o grevă pe aeroporturile din Franţa şi îţi vin în 20 minute 150-200 de clienţi, îţi pierzi un pic cumpătul.

L.M.: Ce alte pasiuni ai? Cum îţi petreci timpul liber? C.C.: Nu pot să stau într-un loc, călătoresc cu fiecare ocazie, iar dacă nu am timp de aşa ceva, îmi consum energia la sala de fitness.

L.M.: Dacă gastronomia ar fi pusă sub semnul muzicii, ce gen muzical ar fi? Ce

mesaj ar transmite? C.C.: Nu m-am gândit niciodată, dar cred că ar trebui inventat un nou gen pentru gastronomie în special. O îmbinare între chillout şi heavy metal.

L.M.: Dacă ar fi o carte, cum ai intitula-o? C.C.: Există deja: Larousse Gastronomique. L.M.: Să vorbim acum şi despre perioada spre care ne apropiem, cea a sărbătorilor.

Ai anumite reţete mai dragi sau anumite obiceiuri de care te simţi ataşat mai mult în perioada Crăciunului şi a Revelionului? C.C.: În perioada aceasta, părinţii mei sunt bucătarii. Eu stau şi îi privesc cum fac toate pregătirile pentru mesele festive din familie. Nimic nu se compară cu gustul mâncării cu care ai fost crescut, cel puţin nu pentru mine.

L.M.: Cum vă pregătiţi în Forest Row pentru sărbători? Ce preparate aveţi în meniu? C.C.: Aş minţi dacă aş spune că nu se resimte oboseala şi stresul. Cu toţii dorim să le oferim clienţilor o masă plăcută cu fiecare ocazie, cu atât mai mult în această perioadă. Suntem însă pe drumul cel bun, meniurile sunt gata, pregătirile şi ele. Preparatele sunt în general tradiţional englezeşti: curcan, vită, terrine, somon, în general produse de sezon.

25 L.M.: Ce poţi spune de celebrul dicton “trăiesc ca să mănânc sau mănânc ca să trăiesc?”? C.C.: Oricare ar fi cazul, ai grijă ce mănânci.

L.M.: Cum vei petrece sărbătorile anul acesta? C.C.: În bucătărie L. M.: Ce planuri ai pentru 2015? C.C.: Cred că cel mai important pentur mine ar fi să ajung la nunta unui prieten în India

L.M.: Te rog lasă o recomandare culinară pentru cititorii Art Out. C.C.: Salată de piept de raţă în stil tailandez, cu germeni de soia, bak choy, morcov,

coriandru, ceapă verde şi dressing dulce acrişor. Este una dintre reţele mele preferate, foarte uşor de pregătit şi la fel de aromată şi gustoasă. Facem o marinadă pentru raţă din coriandru proaspăt, usturoi, ghimbir, chilli, frunze de lime, ulei de susan şi ulei de floarea soarelui. Punem raţa în marinadă şi o lăsăm în frigider 2-3 ore. Între timp ne ocupăm de dressing: măsurăm 350 ml oţet de vin alb şi 250 ml de zahăr. Într-o oală mică lăsăm să fiarbă la foc mic până capătă o consistenţă uşor vâscoasă. Tocăm mărunt nişte ghimbir, chilli şi coriandru proaspăt; adăugăm toate ingredientele într-un bol împreună cu 30 ml sos de soia, 20 ml ulei de susan, zeama şi coaja de la o limetă. Când siropul a ajuns la consistenţa dorită, îl turnăm fierbinte peste restul de ingrediente şi amestecăm cu un tel până devine omogen şi lăsăm să se răcească. Legumele pentru salată le spălăm, le curăţăm şi le tăiem jullienne (cu excepţia coriandrului pe care îl tocam mărunt şi îl ţinem deoparte). Le punem într-un bol în frigider şi ne apucăm de gătit raţa. O scoatem din marinadă, o scurgem un pic de excesul de lichid şi o aşezăm într-o tigaie rece de teflon la foc mediu, până pielea devine aurie spre maroniu, apoi o întoarcem pe partea cealaltă pentru 30 de secunde. Scoatem raţa din tigaie, o băgăm într-o tavă la cuptor la 220 grade C. O gătim în funcţie de cum ne place, fiind o carne roşie, se aplică aceleaşi stadiuii de gătire precum la vită (Rare-Medium-Well Done). Când este gata, o scoatem din cuptor şi o lăsăm să se răcească pentru a o tăia felii subţiri. Amestecăm raţa cu legumele şi stropim cu dressingul, adăugăm şi coriandrul pe care l-am ţinut deoparte şi salata este gata.

Laura Lucia Mihalca Raluca Pascu

Fotografii publicate cu acordul lui Cosmin Colceriu

About passion in culinary art Interview with Cosmin Colceriu - An article made by Laura Lucia Mihalca, powered by Raluca Pascu –

How many of us wouldn’t like to be an apprenti cuisinier, to know the secrets of gastronomy, to attract their attention to all their friends by good and crazy rhythms of sauces, creams and combinations of flavors for unforgotten moments? Just few are truly ambitious and patient, first to be trained apprentices, then assistants and finally cooks or even Chefs! The border is often determined between determination time (or its lack thereof), passion and commitment. In a period dominated by TV shows involving competition and striving to become a chef, we barely meet trade and committed people, relaxed and friendly, communicative and willing to exchange experiences, to forward them, to reveal or to disclose... This is the case of Cosmin Colceriu, a young chef with a extensive experience, in some of the most popular restaurants in Bucharest, currently working in a restaurant from United Kingdom. I discovered Cosmin in an online world and I was really impressed. The next interview will show us what really impress us is a discussion with him: the way he talks about culinary art and besides all, framing art gourmet wider spheres such as music, literature, traveling – life in general. We now understand that dialogue and team communication are a must in the kitchen and the restaurant is the stage where the team building runs daily, during work and the real time. Before winter holidays, we receive a gift from Cosmin, a dining recommendation and advice. Because love even at a time goes through the stomach. Enjoy reading! Laura Lucia Mihalcă (L.M): I’ll start with a question as simple as it is challenging: Why did you choose gastronomy? Cosmin Colceriu (C.C): I think it chose me. Since I entered a professional chicken, I knew that I wouldn’t like to do anything but this. My theory is that in life you should do whatever you like and attracts you. And the rewards will come in time…

28 L.M.: You have an interesting map… You graduated National School of Political and Administrative Science and you got to cooperate with some of the most important restaurants from Bucharest. How would you describe your way till now? C.C.: It was a challenge, I had a lot to learn and recover, in the same time. My colleagues already had experience in this domain for at least three or four years and this thing made me more ambitious, and to be honest, I don’t like to be a slacker. L.M.: Does the work climate vary from one restaurant to another, from one hotel to another? C.C.: The climate changes, of course, as in the other domains as well. L.M.: How would you describe the activity from Athenee Palace from Bucharest? C.C.: It was a nice working environment, but solicitant in the same time. I’ve worked in a wonderful team, who helped me a lot to advance in this job. It was a very good start in a professional career, where I’ve learnt gastronomic basis and where I’ve found my courage to continue and to learn new things every time. L.M.: You chose to work in England. What were the first differences that you’ve noticed when you got there in a restaurant? C.C.: Oh… I was really surprised when I saw that so many nationalities can work and cooperate so well, leaving aside any differences in religion and ethnicity, having a common goal: to cook. L.M.: Do you remember what the first lessons in gastronomy were? If you do, tell us more. C.C.: How to use a knife without cutting my fingers. J I got to the medical office four times in a week, but I’m still the record. L.M.: In your opinion, what are the most important qualities that a good chef can have? C.C.: Passion, patience, stress resistant and we should not forget – sense of humor. L.M.: Are there any sacrifices that a chef should make? C.C.: Social life, but each one of us should sacrifice for something. L.M.: Do you have any model that you try to follow in your ascension? If yes, which one and why?

29 C.C.: I’ve worked with some fabulous chefs, but I think that you shouldn’t be a copy – just for achieving your goal. Everyone should learn and try to create their own work style, as efficient as possible for you and the other ones. L.M.: Are you in love with any kind of dish? Or a specific traditional food? If yes, which one and why? C.C.: Asian cuisine and Italian food. There are two dishes very diversified and fragrant.

L.M.: Have you got someone by the way you cooked? C.C.: Ha ha ha, no, but I like peoples’ reaction when I tell them I am a chef.

L.M.: How does it look like a day from your life? How does it begin and how does it end? C.C.: I can’t stay in one place, I usually travel a lot or if I can’t do this, I spend my time and energy at a fitness center. L.M.: If gastronomy would be one kind of music, what would that be? What message would it send? C.C.: I’ve never thought of, but I think it would be interesting if we can invent one special kind for gastronomy. A combination between chill out and heavy metal. L.M.: If it could be a cook, how would you call it? C.C.: It already exists. It’s called Larousse Gastronomique. L.M.: Let’s talk about the new time that will come, the winter holidays. Do you have any special recipes or some favorite ones or some habits that you especially like in the Christmas Eve or New Year’s Eve? C.C.: This time, my parents are the cookers. I only stay and watch them preparing the recipes and festivities for the family. Nothing compares to the dishes you get used from being a little child, at least not for me. L.M.: How do you prepare yourselves for the holidays in Forest Row? How many dishes do you have in the menu? C.C.: I would lie if I tell the stress or tiredness do not feel. Each of us would like to offer our clients a lovely meal on each occasion, especially on this time of year. We are on the right track, the menus are ready and so do the preparation. Dishes are most English ones: turkey, beef, terrine, salmon and especially seasonal products.

30 L.M.: What do you say about the famous dictum “you leave to eat or you eat for living”? C.C.: In any case, take care of what you eat. L.M.: How will you spend your holidays? C.C.: In the kitchen, of course.  L.M.: What plans do you have for 2015? C.C.: I think the most important thing for me is getting to a friend’s wedding in India. L.M.: Please let a culinary recommendation for Art Out readers. C.C.: Thai-style duck breast salad with soy germ, bak choy, carrots, cilantro, green onions and sweet and sour dressing. It’s one of my favorite salads, very easy to do, fragrant and delicious. We make a marinade for duck of fresh coriander, garlic, ginger, chili, lime leaves, sesame oil and sunflower oil. We put the duck in the marinade and leave it in refrigerator for 2-3 hours. Meanwhile we deal with the dressing: Measure 350 ml of white wine vinegar and 250 gr. of sugar. In a small pot let it simmer until it turns slightly viscous consistency. We small slight some ginger, chili and fresh coriander; add all ingredients in a bowl with soy sauce 30ml, 20ml sesame oil, lemon juice and zest from one lime. When the syrup has reached the desired consistency, pour it hot over the remaining ingredients and mix with a whisk until it gets homogeneous and leave to cool. We wash the vegetables and salad, clean them and cut them julienne style (except the coriander which we finely slight and keep it aside). Put them in a bowl in the fridge and start cooking duck. Get it out from the marinade, leak a bit of liquid excess and place it in a cold Teflon pan on a medium heat until the skin is golden to brown, then back to the other side for 30 seconds. We remove the duck from the pan; get her a tray in the oven at 220 degrees. We cook it depending on how we like a red meat, the same as in beef cooking stadium (Rare-Medium-Well done). When ready, remove it from the oven and let it cool to cut it into thin slices. Mix the vegetables and sprinkle with duck dressing, add the coriander that stayed away and the salad is ready.

Translated by Andreea Iulia Popescu

Decembrie - week-end-ul din an sau ce putem vedea în muzee Articol realizat de Ligia Niculae De ani de zile am impresia că luna noiembrie este vinerea anului, iar luna decembrie -week-end-ul și asta pentru că totul pare a fi fost vrăjit cu o baghetă magică. Tristețea oamenilor pare acum ștearsă de pe chipurile lor, copiii par mai veseli și mai șugubeți decât de obicei, câinii par mai fericiți datorită faptului că se pot ascunde în zăpadă (asta dacă a nins), doar pisicile par la fel de indiferente… Și pentru că mă pot declara un fan convins al acestei sărbători propun ca în următoarele rânduri să ne plimbăm prin locurile cu cele mai frumoase decorațiuni, târguri și muzee care sunt dedicate sărbătorii Crăciunului. Pentru că patriotismul nostru ajunge pe culmile cele mai înalte în fiecare decembrie a anului datorită sentimentului generat de către însemnătatea zilei de 1 Decembrie, dar și datorită paradei militare, urmată de cele mai multe ori de aprinderea beculețelor de Crăciun, am să încep prezentarea cu târgul de Crăciun din București și Sibiu, dar în același timp încercând a păstra importanța celorlalte târguri din orașele țării. Cu toate acestea, sărbătoarea Crăciunului și venirea noului an pare a fi

trecută cu vederea de către muzeele din București (recunosc că nu știu dacă restul muzeelor din România au colecții dedicate Crăciunului și simbolisticii acestuia) pentru că „oferta” lor de Crăciun este mai mult decât limitată. Recunosc că speram să văd o colecție cu evoluția ornamentelor de Crăciun, sau măcar istorisiri despre cum se împodobea bradul în perioada comunistă, cum bomboanele de pom erau ornamentele principale care parcă flancau ca într-un mini teatru de operațiuni existența unei portocale mult prea coapte în bradul aproape chel. Astfel, Muzeul Naţional de istorie a României, cel puțin până la data scrierii acestui articol, are drept exponat central Manuscrisul Medieval al Sașilor din Sibiu, cu toate că acum câțiva ani a avut o colecție intitulată „De la Moș Gerilă la Moș Crăciun”, colecție în parteneriat cu Asociația Muzeul Jucăriilor; Muzeul Municipiului București aduce o colecție semnificativă a istoriei tatuajului in România prin colecția didactică a dr. Nicolae Minovici (și da, este o colecție semnificativă care merită vizitată tocmai prin tema sa încă tabu). Muzeul Naţional de Artă al României propune o piesă de teatru cu marionete ca eveniment de Crăciun, Muzeul Naţional al Ţăranului Român ne invită un Crăciun Țărănesc, anume un târg de Crăciun. Deși limitați la nivelul colecțiilor muzeale, steluțele colorate care să ne introducă în mrejele Crăciunului sunt prezente prin târguri de cadouri și de Crăciun. Dintre fotografiile văzute, din țară cel mai frumos târg pare cel de la Sibiu care parcă este mai mare și mai luminat decât celelalte, iar cel de la București suferă din cauza

33 frigului, de cele mai multe ori fiind aproape înghețat, închis sau gol. Cu toate acestea, castanele coapte, porumbul copt, vinul fiert, plăcintele cu brânză sau decorațiunile hand made merită deplin deplasarea până în piața Universității. Trecând granița, aproape de Budapesta, în localitate Szentendre, un orășel caracterizat drept unul tapetat cu artă datorită aerului său aproape boem, târgul de Crăciun și decorațiunile tradițional ungurești atrag numeroși turiști dornici să străbată străduțele acestui orășel în căutarea celor mai frumoase cadouri. Mai departe, pomul lăudat, anume târgul de Crăciun de la Viena este o constantă atracție pentru turiști cu toate că pe mine nu m-a încântat. Fiecare capitală europeană este asaltată de mrejele Crăciunului, luminițele fiind omniprezente alături de târguri, dar, cu toate acestea, există locuri în Europa unde Crăciunul capătă valențe mai mari, motiv pentru care sunt deschise colecții sau muzee special pentru această sărbătoare. Un astfel de exemplu este Muzeul de Crăciun din Rothenburg� care își deschide porțile vizitatorilor chiar și pe 24, 25 și 26 decembrie pentru o taxă între 2 și 4 euro, în funcție de vârsta vizitatorilor. Aici este prezentată istoria Crăciunului, de ce s-a ales tocmai ziua de 25 Decembrie și nu altă dată, sau cum a fost sărbătorit Crăciunul în timpul războaielor Mondiale. Colecțiile sunt extrem de interesante deoarece sunt prezentate, evolutiv, decorațiunile de Crăciun, reproduceri de decorațiuni care datează din 1400 ca urmare că acestea, în acea perioadă, erau niște simple mere, nuci sau turtă dulce. Mai mult, decorațiunile sunt prezentate nu doar evolutiv, dar și în funcție de zona în care au fost fabricate în Europa. O altă colecție îl aduce în prim plan pe Moș Crăciun, sau mai bine zis evoluția acestuia și numele diferite pe care le-a avut în timp. Acestea sunt doar două exemple din ce se poate vizita în cadrul acestui muzeu pentru că acesta mai oferă și ore despre simbolistica sărbătorii pe înțelesul copiilor. Rămânând în Europa, Dickens Museum introduce ai săi vizitatori în spiritul Crăciunului printr-o superbă expoziție anuală desprinsă din poveștile acestuia. Magia se simte încă de la intrarea pe strada muzeului datorită mirosului de turtă dulce și pin. Părăsind hotarele Europei, Statele Unite se fac remarcate prin colecțiile semnificative: Museum of Science and Industry din Chicago1 plimbă vizitatorul în jurul lumii prin pomii și tradițiile prezentate. 50 de pomi împodobiți de angajații muzeului așteaptă a fi admirați datorită beculețelor și ornamentelor inspirate de personajele Disney. În perioada sărbătorilor, muzeul are un program special cu dansuri din lume (Slovenia, Porto Rico, Serbia, chiar și România)2 , recitaluri și workshopuri pentru copii. Cum ai putea să îți petreci mai frumos începutul și sfârșitul sărbătorilor de 1 2

http://www.weihnachtsmuseum.de/e/home.asp?spr=e&a=10 http://www.msichicago.org/whats-here/exhibits/christmas-around-the-world/

Fotografii publicate cu acordul lui Valer Ciusnel iarnă decât printr-un cadru internațional din care atât tu, cât și copiii puteți învăța ceva nou. Tot în Statele Unite, există Național Christmas Center3 care este deschis tot timpul anului și care nu doar că are statutul de muzeu, dar poți și achiziționa replici ale exponatelor după ce te-ai distrat de minune în zona special amenajată pentru joc. Mai mult, centrul are și magazin online, iar cei care fac cumpărături de peste 50 $ au 2 intrări gratuite. Muzeul prezintă evoluția simbolurilor și a drumului de la Nazaret până la Bethleem, dar în același timp acordând o atenție deosebită decorațiunilor și Moșului. Castle Noel4 localizat în Medina, Ohio, este o altă atracție de Crăciun plină de culoare și voie bună, un muzeu care își deschide porțile de obicei doar în lunile de iarnă, dar care nu dezamăgește prin decorațiuni, elfi, Grinch, sau piesele de teatru pentru copii și adulți. Ce poți să ceri mai mult? Pe lângă acestea există și alte muzee care se fac remarcate, dar colecțiile și perioada de vizitare este foarte mică, instituţiile menționate anterior fiind extraordinar de frumoase și îl pot încărca până și pe cel mai morocănos om cu spiritul Crăciunului. În perioada aceasta totul pare presărat cu steluțe colorate și parcă primirea de cadouri te așteaptă la orice pas, iar în lipsă de o activitate, opțiunea târg de Crăciun, piesă de teatru sau simplu colind pare a fi o opțiune viabilă. 3 4

http://www.msichicago.org/whats-here/exhibits/christmas-around-the-world/events/december/ http://www.nationalchristmascenter.com/

Ligia Niculae

Am fost in Tara lui Mos Crăciun ! Articol realizat de Alina Pipirigianu

- Da, am ajuns acolo unde ” harta lumii se agaţă în cui ! „ - Da, am fost în ţara lui „ A fost odată.... „

LAPONIA se află în nordul Europei şi este străbătută de Cercul Polar de Nord. Este formată din Norvegia, Suedia, Finlanda şi Rusia. Am văzut o dată Suedia şi de două ori Finlanda, cea mai împădurită ţară din continentul nostru. Ţara celor 1 000 de lacuri. Ajuns aici, trăieşti parcă într-o poveste, înconjurat de cetăţi medievale, castele de zăpadă, parcuri de distracţie şi peisaje unice. Păduri încărcate de zăpadă, lacuri îngheţate, un adevărat paradis al iernii ! Aici, în Laponia, îşi are reşedinţa Moş Crăciun. Iarna,el trăieşte pe Muntele Ureche. Vara, pe insula Christmas. Un peisaj arctic misterios... Este cea mai turistică atracţie a zonei şi nu poţi rata şansa de a-l cunoaşte pe Moş Crăciun.

36 „ Ţara lui Moş Crăciun „ este un loc magic. Alături de Spiriduşii săi, Moşul pregăteşte aici, daruri pe care le trimite, în seara de Ajun, copiilor de pretutindeni ! Bătrânelul în haine roşii este responsabil cu mulţumirea copiilor la sfârşit de an. El străbate lumea în sania trasă de reni. ROVANIEMI este capitala Laponiei Finlandeze. Aici, Crăciunul nu se termină niciodată ! Este un tărâm unde realitatea se împleteşte cu basmul şi crează o imagine de neuitat ! O lume misterioasă, liniştită şi sălbatică în acelaşi timp. Moş Crăciun este prietenul tuturor copiilor din lume. El se pregăteşte intens pentru noaptea magică a Crăciunului şi le duce cadourile pe care aceştia şi le doresc. SANTA CLAUS VILLAGE... sau, Satul lui Moş Crăciun, se află la 8 km de oraş. Este situat chiar pe linia considerată ca delimitarea Cercului Polar de Nord. Oamenii şi ghizii din Satul Moşului sunt foarte drăguţi şi îţi răspund la orice întrebare : “ Cum încape Moş Crăciun pe şemineu ? „ „ Cum ajunge Moşul într-o singură noapte în toate casele ? „ La toate se găsesc explicaţii la Rovaniemi !!! Acolo totul ţi se pare...magic ! Doar visezi de când te ştii la Moş Crăciun şi la locurile lui „ natale ...” Moşul primeşte scrisori şi chiar le citeşte ! Iată adresa lui : Santa Claus Oficce Joulumaantie 1 FI –96930 Arctic Circle Fax. + 358(0) 16 362 007

Sau : Santa Claus Santa Claus Village FIN - 96930 Arctic Circle Finland

Îi poţi spune Moşului toate secretele şi toate dorinţele. Bătrânul şi veselul Moş Crăciun, împreună cu elfii lui... Renul...un animal simbolic, pentru că îl plimbă pe Moş Crăciun în întreaga lume ! Blând ca şi bătrânelul pe care îl poartă peste mări şi ţări.

37 Pare năzdrăvan ! Dar, în realitate, e destul de scund şi...nu e prea iute la mers! Sau, poate, eu m-am plimbat cu unul mai bătrân ! Nici pomeneală să zboare cu săniuţa în care am stat eu... . Nu mi-a fost greu...şi, la plecare, am obţinut „ Permisul de condus reni „ . În Biroul Moşului am văzut acolo mii şi mii de scrisori, pe care, cei mici i le trimit lui Moş Crăciun pe tot parcursului anului. Plini de speranţă şi în aşteptarea cadoului cerut. Moşul e mereu la birou şi te aşteaptă. Poţi cumpăra de aici o scrisoare originală, cu ştampila lui Moş Crăciun. De la Fabrica de Surprize a renului Rudolf poţi cumpăra cele mai frumoase cadouri . Toate păstrează magia iernii şi farmecul Sărbătorilor ! Nu degeaba a ales Moş Crăciun să trăiască aici ! La scurtă distanţă de mers pe jos de Santa Village se află Santa Park, unde, tema principală este, negreşit, cea a Crăciunului. Sunt acolo reni şi elani, animale polare de tot felul, care trăiesc într-un habitat autentic. Castelul de Zăpadă din Kemi este reconstruit în fiecare iarnă. Are turnuri înalte de 20 m şi ziduri lungi de 1 km. Este cel mai mare castel de zăpadă din lume. Camere de hotel, cafenele şi restaurante. Totu e din gheaţă. Peste tot, blănuri de ren, călduroase. Eşti invitat la un ceai fierbinte sau, la o delicioasă dulceaţă de frăguţe şi alte fructe de pădure- un obicei tradiţional al zonei. La întoarcerea acasă, te relaxezi cu o binemeritată saună finlandeză tradiţională. Finlandezii sunt oameni mai „ reci „ . Ca şi locurile în care trăiesc. Sunt cei mai mari băutori de cafea şi de lapte din lume. Senzaţia de somn persistă pe tot parcursul zilei deoarece ziua este foarte, foarte scurtă. Noaptea e luminoasă. Nu este întuneric niciodată. Nimic din ce am văzut şi am trăit acolo nu poate fi redat în cuvinte ! Dar, pot să vă confirm: Într-adevăr, Moş Crăciun există ! Moş Crăciun trăieşte ! Mă întrebaţi care e dovada? Iată fotografia ! Eu, alături de adevăratul MOŞ CRĂCIUN !

Alina Pipirigianu

I was in Lapland! Writen and translated by Alina Pipirigianu

Yes, I was in that ‚faraway’ country, which lies on the’ highest point of every world map’ Yes, I was in the country of the forever ‚Once upon a time’... LAPLAND is situated in the very North of Europe and it is crossed by the Arctic Circle. Lapland includes Norway, Sweden, Finland and Russia. I visited Sweden once and Finland twice. Finland has the biggest forest area in all over Europe. This country is called of the ‘one thousand lakes’. Once you arrived here, you feel like living a fairy tale; you are surrounded by ice castles, many fir trees and unique landscapes. This country means snowy forests, frozen lakes, a true winter paradise! Here in Lapland lives Santa Claus. During winter time, he lives on a mountain called Ear Mountain. In summer time his place is called Christmas Island, a mysterious Scandinavian landscape. Santa’s ‘county’ is the most popular and attractive part of the area and you cannot miss your chance to meet the true Santa Claus. Lapland is a magic place. Together with his elves, on New Year’s Eve, Santa prepares in his house, presents for kids all over the world! The old man in red clothes takes the responsibility to please all children at the end of each year. On New Year’s Eve, Santa travels in his own sledge guided by his famous reindeers.

40 ROVANIEMI is the capital of Finnish Lapland. Here, the spirit of Christmas remains vivid all over the year! This is a little town where reality and fairy tales meet together, and create an unforgettable memory, just like ‘once in a lifetime’! Rovaniemi is a mysterious, peaceful place but, at the same time, a wild one. Santa Claus is a good friend for all the children all over the world. He prepares hardly for the magic night of Christmas and gives children the presents they wish for. Santa’s Village is situated at 8 km from the small town of Rovaniemi. Its geographical position is right on the line of the Arctic Circle. Santa’s people, or, as they say in Finland, ‘Santa’s helpers’, are very nice, polite and reply to every question. They are prepared for all sorts of questions, like for example: ‘How does Santa fit the chimney of the house during the night’? Or: ‘How does Santa manage to visit all the houses in one night’? In Rovaniemi, no question remains without an answer. Even if you are no longer a child, in Lapland, you feel as living in a dream. Whether a child or an adult, you have always dreamt on Santa and his house, you have always wanted to visit his place. Santa receives letters and even replies to children worldwide!

In case you want to write him, here is his address: Santa Claus Oficce Joulumaantie 1 FI –96930 Arctic Circle Fax. + 358(0) 16 362 007 Or :

Santa Claus Santa Claus Village FIN - 96930 Arctic Circle Finland

You can write Santa all your secrets and all your wishes!

The reindeer is Santa’s favorite animal and his best friend, who helps him deliver presents to all children all over the world! This animal is as kind and wise as the old man, whom he’s carrying around the world. When you see him in photos, you might think he is big but actually, this cute animal is quite thin and …not very fast at running! Or maybe, I went with the old one... It wasn’t that difficult to ride a reindeer and at the end, I got even my: ‘reindeer driving license’. In Santa’s office, I could see thousands of letters, which kinds send to his house during all year. Santa is always ‘on duty’, at his office, waiting for us. From his office, you can get a true Santa’s letter, signed by him. At Rudolf souvenirs’ house, you can buy the most beautiful ‘memories’. This entire place reminds you of winter time and of the charm of winter season! It is not at random that Santa chose to live here. At a short distance from Santa’s village, we can find Santa’s park, where the spirit of Christmas is celebrated everywhere. In this wonderful village, you will see reindeers and polar animals, like the moose; these animals live in a true Scandinavian environment. I want to remind here also of the wonderful ice castle of Kemi or they call in their ‘strange’ language, ‘Suomelinna’. This castle is made of ice every winter. It has walls of 1 km. ‘Suomelinna’ is the biggest ice castle all over the world. Here you can find a hotel, a bar, a restaurant. Everything here is made of ice. All couches inside are covered with reindeer furs. You are invited to enjoy a hot tea or a delightful berry jam, as traditions of this place. Returning back home, you can relax with a great sauna, which only in Finland you can find! Finnish people are colder, such as the weather, but who, once you’ve known, become very hospitable. I was very surprised by this! They are also great coffee drinkers and enjoy milk anytime during the day. When you ask them, they reply that coffee helps them stay awake, because the day here day is very short. They

42 will tell you that they do not see the sun for 7 months during the year. In summer, night never comes in Finland, there is only light, and Finnish people install big curtains at windows, so that they can pretend that night came. Nothing from what I saw and lived there can be described in words! But I can confirm:

Santa really exists! Santa really lives!

Maybe you are asking me what the proof is. Here it is! Me, together with the true Santa!

Written and translated by Alina-Raluca Pipirigianu

Bãtãlia de la Stalingrad a intrat în ISTORIE ca una dintre cele bãtãlie care a schimbat cursul rãzboiului ºi a marcat început

Noi, cei de la STALINGRAD LASER TAG ARENA, iubim joaca d dacã este fãcutã cu fair play ºi ne putem întoarce PRIETENI d

Ne propunem sã redefinim conceptul de LASER TAG, sã deve Nu vrem sã vindem un produs, ci o stare de spirit la un preþ d

Laser tag-ul, mai mult decât o pasiune: un mod de a educa şi de a înţelege lumea Un interviu cu administratorul Stalingrad Laser Tag Arena, Constantin Stoican Material realizat de Laura Lucia Mihalca, cu sprijinul Laurei Toma Scena devine câmp de luptă în culori, fiind plin de lasere şi de fumigene. Deodată ne vedem parte dintr-o tabără şi adversar al celeilalte. Strategia de luptă cea mai bună câştigă. Acum se vede cine are spirit de lider şi cine nu este un om de echipă. Atmosfera este mai mult decât frumoasă, vorbim de un exerciţiu serios generator de adrenalină. Aşa s-ar descrie foarte rapid atmosfera unui joc de laser tag. Până aici, poate totul părea destul de cunoscut. Dar viaţa ne surprinde plăcut. Aşa s-a întâmplat şi atunci când l-am cunoscut pe Constantin Stoican, administratorul Stalingrad Laser Tag Arena, o persoană cu viziune, pasionat de ceea ce face şi mereu dornic să lărgească orizonturile. Ne-au surprins multe la întâlnirea cu dumnealui şi

e mai grele bãtãlii din cel de-al doilea rãzboi mondial, tul înfângerii Germaniei naziste.

de-a rãzboiul de pe “câmpul de luptã”.

enim cei mai buni când vine vorba de distracþie, adrenalinã, inedit. decent ºi ne asumãm rãspunderea dacã vom creea dependenþã din primul moment.

la vizita în arena Stalingrad. În primul rând, este vorba de deschiderea tuturor către public şi de abordarea foarte prietenoasă şi plăcută. Apoi decorulul unic, dotările şi suprafaţa de joc. Şi nu în ultimul rând, faptul că la Stalingrad Arena totul este tratat foarte serios, de la curăţenie, la decor, serviciile oferite publicului, oportunităţile de dezvoltare personală şi de team-building, până la componenţa educaţională şi culturală. S-ar putea să vă mire acest lucru, dar în această arenă de laser tag, accentul e pus pe catharsis: o dată ce se experimentează războiul, fie el şi la o scară mult mai mică şi cu trăirea lui sub formă de joc, este absolut necesar să înţelegem că trebuie să evităm repetarea lui, pentru că doar aşa învăţăm din greşeli, doar aşa este cu adevărat utilă istoria. Dar mai multe despre filosofia Stalingrad Laser Tag Arena şi despre laser tag în România vă propun să aflăm din interviul ce urmează. Laura Lucia Mihalca (L.M.): Voi începe cu o întrebare simplă: de ce Stalingrad Laser Tag Arena? Constantin Stoican (C.S.): La această întrebare am un răspuns multiplu: în primul rând, de la început arena noastră de laser tag s-a poziţionat pe un accentuat caracter army, în al doilea rând, pacifişti fiind, ne dorim să nu se repete ceea ce s-a întâmplat la Stalingrad în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în cel de-al trelea rând, pentru că bătălia de la Stalingrad are o puternică rezonanţă. Bătălia de la Stalingrad a intrat în istorie, noi dorim să facem istorie între arenele de laser tag. Dorim să le transmitem copiilor pe lângă porţia zdravănă de adrenalină şi o veritabilă lecţie de istorie. L.M.: Cum puteţi descrie piaţa de laser tag din România? Există diferenţe mari faţă de spaţiul internaţional? C.S.: Aş începe prin a descrie ce este laser tag-ul. Laser tag este un sistem electronic complex, folosit în toată lumea în jocurile pe echipe pentru divertisment şi relaxare, fiind practicat atât de copii, cât şi de adulţi, în condiţii specifice vârstei jucătorilor.

45 Sistemul are la bază un program software complex instalat pe un PC normal, la care se ataşează printrun sistem de comunicaţie Wireless mai multe dispozitive (echipamente) care imită armele, dotate cu Laser de ochire, senzori optici pentru confirmarea lovirii ţintei, LED-uri de semnalizare. Echipamentul este format dintr-o armă şi o vestă ceea ce înseamnă mobilitate maximă. Durata “războiului” este între 10 şi 30 de minute la alegerea jucătorului. Pentru a-ţi imortaliza succesul sau înfrângerea prin softul deţinut îţi punem la dispoziţie scorul final, numărul de “răni” obţinute sau cauzate duşmanului. În România laser tag-ul a apărut ceva mai târziu. Dar, aşa cum ne-am obişnuit, noi ardem etape. Este şi cazul laser tag-ului. În România a apărut de cca. 10 ani, dar acum pot spune că aici avem acelaşi nivel ca în ţările occidentale. Piaţa românească oferă posibilităţi multiple de relaxare prin laser tag, de la săli cu scenarii futuristeSF până la săli cu specific Army. Interesant este că înainte de apariţia unei afaceri în laser tag, trupele speciale, inclusiv în România, foloseau în antrenamentul lor un sistem asemănător cu actualul laser tag. L.M.: Cum şi când aţi început să dezvoltaţi pasiunea pentru laser tag? C.S.: Cred că nu pot spune neapărat pasiune. Este o afacere. O afacere plăcută. Practic, o ţinem numai în petreceri şi team building-uri (sâc!). Atunci când începi sau ai o afacere, trebuie să te implicit total. Sau mai bine spus aceasta este filozofia mea de afaceri. Şi tot din punctul meu de vedere, în afacerile mici se simte amprenta antreprenorului sau a managerului. Această afacere a fost ideea prietenului şi partenerului meu – Florin Dănilă. Activăm din 2010 cu arena de laser tag. Eu am venit în această afacere anul acesta (2014). Am venit cu propria viziune, o punem în practică şi mai avem de lucru. Am început cu redefinirea politicii noastre despre această afacere de laser tag, cu un rebranding, cu reamenajarea spaţiului, cu achiziţionarea de noi echipamente. Suntem în grafic şi cred că anul viitor o să ajungem să lucrăm şi la detalii. L.M.: Cum aţi descrie publicul iubitor de laser tag din România în general şi pe cel din Stalingrad Arena în particular?

46 C.S.: Publicul iubitor de laser tag este în general tânăr, atât ca vârstă, cât şi ca spirit. Laser tag-ul este o alternativă de petrecere a timpului liber pentru toţi membrii familiei, momente în care se vor descătuşa energii şi se vor elibera tensiuni. La STALINGRAD LASER TAG ARENA scoatem armele… distracţiei în echipă şi declarăm război noii ere a divertismentului hi-tech. Numai la Stalingrad Laser Tag Arena războiul rămâne un scenariu, dar distracţia devine cu certitudine o realitate. Iubim războiul pe timp de pace, atunci când este făcut cu fair play şi ne reîntoarcem prieteni de pe câmpul de luptă. Ne propunem să redefinim conceptul de LASER TAG, să devenim cei mai buni când vine vorba de distracţie, adrenalină, inedit. Nu vindem un produs, ci o stare de spirit la un preţ imbatabil şi ne asumăm răspunderea pentru dependenţă creată încă din primul moment. Indiferent de vârstă, puteţi încerca acest joc de strategie/ tactică extrem de interesant şi, de asemenea, este o bună oportunitate de a face sport regulat. L.M.: Cum funcţionează laser tag-ul în team-buildinguri? Cum ajută la sudarea grupului? C.S.: Pe lângă o doză generoasă de adrenalină vă oferim posibilitatea de a vă testa spiritul de echipă, aptitudinile de lider şi dorinţa de a fi cei mai buni, dar fără a face „victime”. Pentru că Stalingrad Laser Tag Arena susţine spiritul de echipă, îţi propune sesiuni intense de team building pentru relaxare şi îmbunătăţirea relaţiilor, atât pe „câmpul de luptă”, cât şi în realitate. Laser tagul, mai ales în team building-uri, este ideal pentru prioritizarea acţiunilor, gândirea strategică, managementul timpului, procesul decizional în situaţii neclare,

gestionarea situaţiilor de criză, comunicarea eficientă, atingerea obiectivului, delegarea. Puteţi alege dintr-o gamă largă de scenarii sau putem crea scenarii la cerere. Scopul devine dintr-o dată mai uşor de atins: experienţa din arenă ajută cunoştinţele acumulate să se fixeze mult mai repede.

47 L.M.: Ce alte activităţi organizaţi sau găzduiţi în cadrul unor evenimente de teambuilding? C.S.: Având 90 locuri dintre care 70 de locuri la mese, cu muzică antrenantă asigurată de sistemul de sonorizare, Karaoke-ul, cu cele două console Nintendo Wii, Darts-ul, laserele, maşinile de fum, videoproiectorul, cu cele 3 televizoare, cred că putem organiza super team-building-uri. Stalingrad Lasertag Arena vă oferă un spaţiu foarte atractiv pentru team building. Aici beneficiaţi de o arenă special amenajată tip “lasertag combat” şi de-o atmosferă specială, credem noi. În pauzele jocurilor, dacă doriţi să serviţi o băutură, o cafea sau o gustare, nimic mai simplu: un minibar vă stă la dispoziţie. De masa de prânz ne putem ocupa tot noi (în regim catering) – avem experienţă de peste patru ani de zile în organizarea de evenimente tip corporate. Masa poate fi servită şi în regim de campanie „STALINGRAD LASER TAG ARENA” în gamele, cu meniu specific: fasole „Stalin” de cea mai bună calitate, cartofi „Harmann”, ciorbe „Prut”, etc. Mai nou, putem organiza team building-uri în locaţiile dorite de fiecare client. Avem în dotare echipamentele necesare organizării unui team building, atât întrun spaţiu interior, cât şi în unul exterior. L.M.: Cum se desfăşoară un campionat de laser tag? C.S.: STALINGRAD LASER TAG CUP are la bază sistemul practicat în competiţiile sportive: Etapa Grupei, Sferturi, Semifinalele, Finală Mică şi Finală Mare, (participarea la joc a echipelor realizându-se prin rotaţie), deoarece susţinem sportul, dar în maniera Stalingrad Laser Tag Arena. L.M.: Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le aveţi din Stalingrad Arena? C.S.: “Muică fusei la cel mai tare joc de-a v-aţi ascunselea!”- a exclamat un copil la ieşirea de la unul dintre jocurile din această vară. Putem vorbi de amintiri ceva mai târziu. Dar ceea ce este omniprezenta este bucuria. Bucuria ce se citeşte pe chipul copiilor după ce joacă în arenă.

48 L.M.: La ce aşteptări sau provocări trebuie să facă faţă Stalingrad Arena? C.S.: Aşteptările sunt din partea noastră, pentru ceea ce trebuie să facem şi sunt mari. Pentru că dorim să ne consolidăm o poziţie de lideri de calitate pe această piaţă. L.M.: Diferă reacţiile copiilor din timpul jocului faţă de cele ale adulţilor? C.S.: Copiii sunt mai năzdravani, dar în general la toţi se simte plăcerea de a juca. Şi noi adulţii ne transformăm în copii atunci când jucăm! L.M.: Ce planuri aveţi pentru 2015 pentru Stalingrad Laser Tag Arena? C.S.: Să devenim mai buni, să oferim o şi mai mare satisfacţie acelora ce sunt la noi în locaţie. L.M.: Un gând pentru cititorii Art Out? C.S.: Vă dorim să aveţi parte numai de bine. Vă aşteptam să ne cunoaşteţi la noi acasă, în locaţia noastră. La mulţi ani!

Laura Lucia Mihalca, Laura Toma

Fotografii publicate cu acordul STALINGRAD LASER TAG ARENA

Papiota, un local cu personalitate. Un loc drag în centrul vechi al capitalei Articol de Laura Lucia Mihalca Anul acesta, am organizat şedinţa foto de Crăciun a echipei Art Out in Papiota, un bar cu personalitate situat în centrul vechi al capitalei. Cunoasteam localul şi ne-a atras tocmai pentru specificul său, pentru că este primitor, familiar, prietenos. Designul îndeamnă la realizarea de obiecte handmade, la creativitate şi productivitate. În această atmosferă, ne-am dorit să ştim mai multe despre povestea Papiota. Aşa s-a născut interviul de mai jos. Lectura plăcută! • Voi începe cu o întrebare simplă: de ce Papiota? Papiota pentru că acesta a fost concursul de împrejurări în clipa în care se ştia clar cum o să arate barul, dar mai puţin şi cum o să se numească.

• Cum aţi descoperit spaţiul şi cum v-aţi hotărât să-l transformaţi în ce este azi, unul din cele mai frecventate localuri din centrul vechi al Bucureştiului? Spaţiul a fost găsit cu foarte puţin timp înainte de a inaugura localul. După ce l-am ales, a urmat o petrecere la care ne-am invitat toţi prietenii să ne ajute la demolarea şi vandalizarea controlată a vechiului spaţiu. • Cum simţiţi că se încadrează Papiota în peisajul bucureştean? Ce aduce nou? Papiota nu şi-a propus să aducă nimic nou, ci doar să dea viaţă unui trecut sau prezent plin de normalitate. Lumea iese de ani de zile la ceai, cafea sau dans. Lucrurile noi uneori ne ameţesc şi pe noi, de aceea ne dorim să îi avem aproape pe cei care trăiesc ancoraţi şi-n trecut.

• Cum aţi defini publicul care vă frecventează? Consumatorii de Papiota sunt de trei feluri: cei ce lenevesc la noi la o vorbă, pasionaţii de muzică electronică de joi şi petrecăreţii de weekend. • Care e cea mai frumoasă amintire pe care o aveţi legată de Papiota? 11.11.11 - sau mai bine spus ziua în care am deschis uşile. • Care sunt cele mai mari provocări pe care le-aţi întâmpinat/ le întâmpinaţi? Ne place mereu să inovăm. Tocmai de aceea punem spune că “joile la Papiota” sunt brandul nostru, brand ce a luat naştere într-o perioadă în care lumea uitase să petreacă şi joi. Şi tot din dorinţa de inovare am dat naştere petrecerilor duminicale la amiază.

51 • Aveţi un cocktail preferat? Dar un deşert îndrăgit? Iubim cacao cu lapte, dar şi eugeniile. • Cum începe şi cum se termină o zi în Papiota? Ziua începe la ora 14 şi se termină la ultimul client. Ce se întâmplă în acest orar depinde de fiecare persoană care ne calcă pragul. • Ce planuri are Papiota pentru 2015? Nu ne-am făcut niciodată planuri, dar ne-am dori să vedem Papiota şi alte oraşe ale ţării.

Laura Lucia Mihalca

Advertorial

Team-building-ul. Povestea Art Out în imagini. Un alt mod de a înţelege dezvoltarea unei echipe Motto: “Talent wins games, but teamwork and intelligence wins championships.”1 -Michael Jordan

Individ-adunătură-grup-echipă-gaşca-familie Cam aşa ar putea fi rezumat traseul dezvoltării unei colectivităţi. Dacă la început accentul e pus pe specificul individului, aşadar pe particular – în special în cadrul recrutărilor, pe parcursul lucrului se schimbă dinamica şi perspectiva grupului, accentul fiind pus pe oportunităţile pentru echipă. Mărturisesc că acum 4-5 ani, când lucram cu oameni mult mai puţini decât în prezent, nu-mi puneam problema construirii şi sudării unei echipe, ci mai degrabă a formării unui grup de lucru dedicat, implicat, mai degrabă se punea problema convingerii persoanelor să intre în acest grup. 1

“Talentul te ajuta sa castigi jocuri, dar munca in echipa si inteligenta te ajuta sa castigi campionate.”

54 La începuturi, Art Out însemna o serie de grupuri de lucru, mai mult virtuale, în online, decât fizice, şi asta şi pentru că voluntarii Art Out erau răspândiţi în toate colţurile ţării, unii chiar ajunseseră cu burse de studiu în străinătate. Ei au colaborat pentru elaborarea materialelor editoriale şi pentru elaborarea celor vizuale şi a concursurilor desfăşurate în cadrul reţelelor de socializare. Îmi amintesc că primul eveniment intern, de team-building, a fost o seară de board games la sediul redacţiei, în luna decembrie… O dată cu iniţierea liniei de evenimente cultural-artistice marca Art Out echipa s-a reunit mai des şi a colaborat mai intens. Un exemplu edificator în acest sens este seria de expoziţii de arte vizuale organizate de Art Out, unde echipa a putut colabora pentru mediatizarea evenimentului, pentru montarea şi demontarea expoziţiei şi pentru buna gestiune a deschiderii evenimentului. Vernisajele au devenit un bun prilej de reunire a echipei. Este cazul expoziţiei de gravură “Ieri” – o expoziţie personală semnată de Silvia Popa, primul grafician Art Out, autoarea designului primei coperţi a revistei.

Expozitia de grafica “Ieri” Şi este cazul tuturor expoziţiilor care au urmat, care acum înseamnă pentru noi o serie de amintiri a unor moment frumoase, dar care atunci erau reale provocări la nivel de organizare. Am continuat cu seria de expoziţii de origami din Bucureşti care a avut drept scop principal popularizarea portofoliului colegului nostru Alexandru Găvan. Evenimentele au avut în deschidere şi workshopuri de origami care au bucurat nespus participanţii. Iată tot atâtea ocazii de implicare şi colaborare pentru voluntari, de socializare şi comunicare, organizând evenimente frumoase şi utile publicului larg. Exemple de acest gen au fost expoziţiile “Tărâm de poveste” organizate la Liceul

55 Grigore Moisil şi la Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti. De departe, provocarea cea mai mare a reprezentat-o organizarea expoziţiei “Călătorie în Tara Soarelui Răsare”, proiect organizat la Muzeul de etnografie “Franz Binder” din Sibiu.

Workshop de origami, Expozitia “Anotimpurile copacilor cu povesti” si Noaptea Muzeelor, Sibiu, workshop origami Universitatea N. Titulescu 2013 Voluntarii care au participat la eveniment s-au mobilizat nu doar pentru organizare şi montare, dar şi pentru organizarea unui workshop de origami susţinut de colegul nostru Alexandru Găvan în cadrul Nopţii Muzeelor 2013, iniţiativă care s-a bucurat de un real succes în rândul copiilor şi tinerilor. O provocare nouă pentru voluntarii Art Out a fost proiectul la Street Delivery Timişoara, o iniţiativă a colegei noastre Silvia Kovacs, graficiană. M-a impresionat propunerea ei pentru că ne-a spus că doreşte foarte mult ca Art Out să ajungă şi în Timişoara, oraşul în care ea locuieşte, pentru că merită să fie cunoscut şi acolo, nu doar în Bucureşti. Noi am ajutat-o de la distanţă, prin lucru online şi suport telefonic. Astfel, Art Out a fost prezent în program cu acţiuni de graffiti care să reprezinte Timişoara şi cu acţiuni de face-painting. Toate au însemnat promovare pentru revistă, dar şi bună-dispoziţie şi ocazii de networking pentru voluntari.

Street Delivery, Timisoara

O altă expoziţie ne-a mobilizat: “Joc secund”, găzduită de Biblioteca Municipală Radu Rosetti din Oneşti în iunie 2013, un proiect continuat cu un alt workshop de origami care a fermecat privirile curioase ale celor mici. Proiectul “Blind Spot” reprezintă o altă expoziţie marca Art Out care a adus o nouă ocazie de socializare pentru colegi.

Expozitia “Joc secund”, Onesti

Expozitia “Blind Spot”, Bucuresti

După, am început să diversificăm gamă de evenimente organizate, ajungând să organizăm şi conferinţe. Este cazul conferinţei “Terapiile florale Bach”, susţinută de colega noastră Cezara Miclea, redactor Art Out, eveniment la care au fost prezenţi voluntarii noştri.

Conferinta “Terapiile florale Bach”

57 În timp, am început să contientizăm importanţa construirii echipei. Am intensificat participarea la evenimentele marca Art Out şi la cele ale partenerilor. Fără îndoială, cel mai important eveniment marca Art Out este Gala, devenită anuală începând cu ediţia din 2014, prilej cu care arătăm cele mai notabile rezultate obţinute de-a lungul anului, prezentând echipa şi acordând premii pentru implicare. Este un eveniment ambiţios şi complex, care necesită sprijinul tuturor voluntarilor nostri, fiind dovada că “se poate” şi exemplul unui dialog inter-colegial exemplar şi a colaborării bune între departamente. Totodată a fost ocazia cu care am organizat prima şedinţă foto a echipei. Am elaborat un sistem de recompensare a celor mai implicaţi voluntari ai lunii şi ai anului. Aşa s-au născut numeroase oportunităţi de team-building lansate pentru voluntarii Art Out. Fotografii au fost colegi mereu prezenţi la tot ce am organizat, prin natura…meseriei. Un pas important a fost şi trainingul “Dezvoltarea creativităţii” pe care l-am susţinut în cadrul Volunteer fest, festival organizat de Bigrada de Voluntari. Prelegerea de arheologie pe care am organizat-o a fost o altă probă pentru echipă şi un moment care ne-a reunit şi ne-a făcut să vrem să continuăm astfel de clipe. Asa e explica ca dupa conferinta am mers cu totii in club, la concertul de lansare ca solista al unei prietene comune.

Prelegere de arheologie

Sesiune foto

Concert caritabil “Green vibe”

58 Partenerii noştri au o ofertă culturală variată şi bogată. Susţinem iniţiativele lor şi ne face o deosebită placeră să le fim alături la evenimentele pe care le organizează. Un astfel de caz a fost şi Garden Party organizat de Fundaţia Principesa Margareta a României la Palatul Elisabeta. Am dorit să întoarcem serviciul şi, totodată, să începem seria de evenimente caritabile. Un prim exemplu notabil a fost expoziţia “Viaţa la Curtea Regală”, care a avut drept scop obţinerea de fonduri pentru proiectul Tinere Talente demarat de Fundaţia Principesa Margareta şi care a solicitat din nou o colaborare intensă între departamente şi membrii Art Out. Ne-a plăcut cum s-a dezvoltat echipa şi am vrut să intensificăm competiţia între departamente, aşa că am creat un concurs pe echipe formate din voluntarii Art Out. Aceştia au trecut prin diferite probe de lucru, unde au trebuit să comunice în timp util, să lucreze împreună, să se ajute şi sprijine între ei, să se sfătuiască, să caute idei. Premierea nu s-a lăsat aşteptată, a venit ca un firesc, din dorinţa de a arăta performanţa lucrului. Mai mult decât atât, în cadrul festivităţii, echipele de lucru au trebuit să-şi prezinte rezultatele, sloganul şi logo-ul creat, steagul şi strigătul. După, am încheiat cu jocuri de team-building care ne-au binedispus şi relaxat.

Team-building Art Out Un alt moment marcant pentru dezvoltarea echipei a fost organizarea concertului caritabil “Green Vibe” care ne-a apropiat şi mai mult: un concert atipic, cu public atipic. Împreună, am învăţat care sunt provocările organizării unui astfel de eveniment şi cum se comunică cu artiştii înainte, în timpul şi după un concert şi ne-am bucurat să avem ca fotograf oficial al evenimentului pe colega noastră Andreea Ionescu. Cursurile de pictură şi de istoria artei organizate în cadrul Art Out au fost alte ocazii de a ne cunoaşte mai bine şi de a suda echipa. Acestea au rămas cu siguranţă amintiri foarte lacute participanţilor – voluntarilor noştri.

59 Cine a spus că lucrul nu poate avea şi părţi distractive? Îmi aduc aminte şi acum cât de frumos am colaborat cu toţii pentru ghidul de vacanţă lansat vara trecută la prima ediţie. Au avut loc şedinţe de lucru offline şi conferinţe web. S-a colaborat şi pentru realizarea materialelor, un exemplu elocvent fiind interviul cu Maia Morgenstern când “ne-am făcut temele” cu toţii, documentându-ne. Rezultatele ne-au încântat.

Interviu cu Maia Morgenstern Ghidul a fost promovat în cadrul festivalului urban Roaba de cultură, un eveniment marca Green Revolution la care s-a implicat o bună parte din echipă. Am avut astfel parte de zile cu soare, în parc, unde am interacţionat cu publicul pentru promovarea artei şi culturii, a diversităţii şi a filosofiei Art Out. Vara ne-a apropiat şi mai mult, cu provocările ei şi în special o dată cu participarea Art Out în cadrul Zilelor culturale Adfel, lucru care a cerut nonconformism şi materiale publicitare inedite.

Zilele culturale Adfel

Roaba de cultura

60 Zis şi făcut. Ne-am adunat “de urgenţă” la sediu pentru a lucra materiale promoţionale …ALTfel: norişori pe care am scris Art Out, mascotă, răvaşe şi câte şi mai câte. Ne-am distrat şi am şi lucrat, iar rezultatele le-am putut vedea în cadrul Zilelor Culturale, observând bucuria oamenilor când primeau materialele noastre. O colegă ne-a impresionat prin realizarea unor litere decorative înrămate care compuneau “Art Out”. Rezultatele nu s-au oprit aici, pentru că la 1-2 săptămâni după aceea, cineva ne-a scris că păstrează încă norişorul de la noi ca semn de carte şi că doreşte să ne propună o colaborare, un parteneriat – lucru care s-a şi întâmplat. Expoziţia “Steaua Mării” pe care am organizat-o în cadrul Bibliotecii Naţionale a României a fost prima ocazie de colaborare şi comunicare în echipă din toamna aceasta. A urmat participarea la Bike fest, cu suita de ateliere pe care le-am pregătit pentru public şi cu zecile de materiale pe care le-am oferit cu această ocazie şi care au trebuit pregătite: norişori, răvaşe, pliante etc. Iată tot atâtea motive de a ne simţi bine, de a îmbina utilul cu plăcutul, de a ne exersa abilităţile de comunicare.

Bike Fest Şedinţele de lucru şi cele lunare rămân cele mai dragi oportunităţi de teambuilding şi fără ele, dezvoltarea echipei nu ar fi aceeaşi. La acest << meniu >> se adăugă ieşirile la teatru sau film, petrecerile de zilele de naştere şi alte astfel de ocazii. Şi pentru ca prezentarea să fie completă, v-am pregătit şi un material special: fotografii cu tematică de iarnă cu echipa Art Out, pentru că spiritul Crăciunului ne molipseşte pe toate. Au urmat clipe frumoase petrecute împreună şi la petrecerea de Crăciun, cu mereu prezentul obicei de Secret Santa care aduce bucurie. De Revelion petrecem împreună, iar în 2015 vom fi şi mai uniţi. Ne vom vedea şi mai des, vom comunica şi mai eficient, vom fi şi mai apropiaţi! În 2015 vom ajunge să fim o gaşcă simpatică şi apropiată precum este o familie!

Laura Lucia Mihalca

Lumina dintr-un cub de gheaţã Articol de Ruxandra Măcărescu De când cu frigul care ne atacã tacticos de la distanţã, în ultima vreme, am început sã scrijelesc timid cuvântul ,,iarnã” pe fila anului 2014 a vieṭii mele. Deşi sunt conştientã de faptul cã fraza anterioarã ar putea constitui cu succes începutul unuia dintre capitolele cuprinse, evetual, într-un volum de memorii ale unui scriitor prolific, prea înspãimântat de ideea cã momentul în care acesta îṣi va da ultima suflare pe scena literaturii universale este din ce în ce mai aproape, partea frumoasã începe abia acum. Sau, mai bine zis, a început în urmã cu aproximativ douã luni, când un simplu link de pe deja arhicunoscuta si hiperutilizata reţea de socializare Facebook m-a trimis cãtre cântecul ,,Saturday Night”, aparţinând celor de la formaţia rock Suede. Treptat, versurile acestei balade de dragoste s-au impregnat adanc în pereţii sufletului meu, reuşind, încetul cu încetul, sã-i încãlzeascã. Unele dintre ele s-ar putea sã se fi estompat de mult, copleşite de avalanşa multor alte probleme, vise şi iluzii. Cu toate acestea, graffiti-ul pe care nimeni şi nimic nu va reuṣi sã-l ṣteargã prea curând este cel realizat prin intermediul versurilor ,,We’ll do silly things’’/,,And never let the winter in”. Aici, artistul promite ca pentru sine, cã atât el,cât ṣi persoana iubitã de acesta vor face lucruri considerate a fi puerile sau chiar prosteşti în lumea adulṭilor şi nu vor lãsa nicicând iarna sã pãtrundã în cãminul lor. Ca atare, ceea ce sunt capabilã sã admit, din perspectiva personalã - om care se îndreaptã spre maturitate, este faptul cã iarna oricãrei iubiri se instaleazã prin cuvinte reci ṣi indezirabile, precum ,,blazare’’, ,,plictisealã’’, ,,distanţare’’, ‚,neîncredere’’etc. Totuṣi, ceea ce îmi doresc din sufletul unui om care, de obicei, nu-l pedepseṣte atât de drastic pe copilul din interiorul sãu, atunci când acesta se furiṣeazã neinvitat în lumea în care tot ce visezi mai mult să faci costã adesea timp ṣi bani (obligatoriu precedate corespunzãtor de adverbul cu valoare adjectivalã ,,mult’’) este că ,,oamenii mari’’ ṣi sã nu mai uite un lucru esenţial: COPIII LASÃ IARNA SÃ PÃTRUNDÃ PESTE TOT ÎN JURUL LOR. Pentru copii, fie cã locuiesc la oraṣ, fie la ţarã, iarna nu va fi niciodatã ,,iadul alb’’care troieneşte incomensurabil toate drumurile şi autostrãzile, goana interminabilã şi generatoare de cãderi nervoase, în cãutarea cadoului perfect ṣi nu va însemna în totalitate darurile primite de Crãciun. Bineînteles, se vor repezi sã spunã cei mai mulţi dintre noi, ,,cei mari”: ei nu sunt nevoiţi sã facã, respectiv sã suporte concret toate obstacolele enumerate. Dar eu

62 persist în a crede cã adevãrata mãreţie a noastrã, a tuturor, se traduce perfect prin capacitatea de a simţi bucuria. Iar copiii fac perfect acest lucru. În special pe timpul iernii, ei vor trãi bucuria prin simplul fapt cã atunci când se dau cu sania, schiazã sau se bat cu bulgãri, se vor simţi stãpâni peste întregul parc de distracţii al zãpezii. Ajutorul oferit de cãtre cei dragi la împodobirea bradului sau la realizarea unui om de zapadã, ori cana sãnãtoasã de ceai cald primitã la întoarcerea acasã, toate vor reprezenta daruri nepreţuite, pe care trebuie sã le facem deopotrivã copiilor ṣi nouã.

Ruxandra Măcărescu