Art Out nnr. 34

ISSN 2069 - 6949 ISSN-L = 2069 - 6949

No.

34

Portretul copilﾄビiei

1

2

Create (through) Art Out sau

Cum să începi luna August într-un mod creativ preistoric; nu au curent, apă curentă, ca să nu mai vorbim despre telefon. Aceștia, surprinzător, sunt speriați de sunetele avioanelor.

Vorbesc o limbă destul de ciudată și aproape că vă simțiți într-un desen animat cu băștinașii canibali care deja au pus oala cu apă la fiert în. Întrebarea mea, cum comunicați cu ei? Cum le spuneți că lanterna pe care o aveți nu este rezultatul magiei negre, dar cel mai important, cum faceți ca să ajungeți înapoi la cabana aceea mică și drăguță unde țânțarii nu sunt prezenți?

Creativitatea este unul dintre elementele centrale ale existenței noastre. Fie că vorbim despre inventarea roții sau descoperirea electricității, totul a pornit de creativitate, inovație și invenție.

Spune-mi, crezi că ai fost creativ astăzi? Omul este unic din multe puncte de vedere; suntem capabili să acumulăm de-a lungul vieții informații, să învățăm și să punem în practică tot ce am acumulat și învățat până la momentul respectiv și aceasta pentru că dacă este ceva ce deosebește un Homo Zappiens de un Homo Erectus este creativitatea și abilitatea de a rezolva lucruri pe care inițial nu credeam că o să le putem rezolva.

2.

Situația numărul 2: Ai de ales între următoarele obiecte: o mătură, un ceas vechi, un bidon de apă și o lavetă.

Cum pornești focul?

Este general acceptat faptul că suntem înzestrați cu o doză de creativitate, iar pentru a deveni din ce în ce mai creativi trebuie să ne „antrenăm” în mod constant. Cum se poate face acest lucru? Vei vedea imediat, dar mai întâi răspundemi la următoarele întrebări:

Cum poți deveni mai creativ?

Pentru că știm cât de important este să fii mai creativ ți-am pregătit o tabără de creație și de branding personal unde să îți antrenezi creativitate în timp de ce te distrezi împreună cu noii tăi prieteni. Tabăra (vezi mai multe informații la: www.tabaracreatie.artout.ro) este un concept unic pe piața cultural artistică din România și aceasta pentru că îmbină arta, cultura cu exercițiile de team building și cursurile de dezvoltare personală.

1.

Se dă următoarea situație (ipotetică): După mulți ani de petrecut vacanța de vară pe litoralul românesc te-ai decis să pleci într-o vacanță exotică. Locația aleasă este jungla Amazoniană Braziliană. Într-un dintre dimineți te-ai decis să explorezi singur(ă) zona, deși ți s-a spus în mod explicit să nu faci asta, dar te-ai gândit că dacă mergi pe malul râului nimic rău nu se poate întâmpla. Normal, numele râului nu îl știți, semnal la telefon nu aveți și v-ați abătut foarte mult de la drumul inițial. Nu aveți nici cea mai mică idee unde sunteți. În mai puțin de o oră se înnoptează și jungla amazoniană devine periculoasă. În încercarea de a ajunge spre cabana mică și drăguță unde trebuia să ajungeți, ați ajuns într-o zonă locuită de un trib primitiv al cărui contact cu civilizația a fost minim. Tribul este aproape

Create (through) Art Out este un eveniment marca Art Out și va avea loc la Brașov în perioada 3-8 august 2015. Este un eveniment care merită a fi încercat pentru că, așa cum am menționat, programul va cuprinde workshopuri de dezvoltare a creativității, exerciții de scriere creativă, ateliere de branding personal, activități de team-building și multe altele. Am spus și despre petrecerea de la final?

1

Cei mai activi artiști plastici români contemporani și cei mai creativi specialiști în comunicare, alături de personalități din mediul de afaceri vor împărtăși participanților din experiența lor profesională și personală în cadrul atelierelor Create (through) Art Out.

în care poţi evada, în care te poţi relaxa. Art Out este mai mult decât o publicaţie dedicată artelor şi frumosului, este un generator de idei creative, un organizator experimentat de evenimente cultural-artistice, iar în echipa Art Out cu siguranţă îţi vei găsi cei mai buni prieteni.

De ce Create (through) Art Out? Pentru că știm că vezi lumea într-un mod (mai) CREATIV!

Aici scriem cu pasiune despre artă, arhitectură, patrimoniu, proiecte de restaurare şi o facem liber, fără clişee sau prejudecăţi. Suntem un centru al artelor, iar impulsul nostru este iubirea prin care zi de zi clădim un templu scris dedicat frumosului. Art Out dorește sa reunească toți pasionații de artă și să deschidă orizontul artistic al celor neinițiați. Expozițiile, spectacolele, workshopurile creative si conferinţele interactive - toate reprezintă lumea în care ne place să trăim, iar tabăra de creație este cel mai nou concept al nostru!

Pentru a vedea programul taberei și care sunt atelierele creative, te rugăm să intri pe ww. tabaracreatie.artout.ro, sau trimite-ne un e-mail la ligia.niculae@artout.ro și îți vom răspunde la întrebări.

De ce să participi la tabăra de creație:

- Tabăra este un bun prilej de cercetare și descoperire a pitorescului locurilor din zona Brașovului. Am ales o locație departe de zumzetul orașului, dar nu departe de centrul Brașovului!

- Colaborarea cu unii dintre cei mai buni artiști contemporani români îți va (re)da încrederea în potențialul tău creator; - Nu doar că îți vei dezvolta latura creativă mai mult, dar vei avea ocazia să te cunoști mai bine; - Vei cunoaște oameni noi, cu experiență de viață diferită, cu pasiuni diferite, dar cu care vei lega prietenii; - Te vei distra în timp ce te vei relaxa; - Pentru că ținem foarte mult la crearea unei echipe, vei participa la jocuri și exerciții de teambuilding; - Vei participa la ateliere creative precum pictură ebru, scriere creativă, sau dezvoltare personală.

Te-am convins? Scrie-ne și înscrie-te! Adresa: ligia. niculae@artout.ro.

Ce trebuie să reții?

Tabăra de creație si personal branding are loc în perioada 3-8 august 2015 la Brașov. Vei avea parte de 5 nopți de cazare, 2 cine festive, o petrecere, o festivitate de premiere, 3 workshopuri creative de dezvoltare persoanală, 3 workshopuri inspiraționale, trei zile de pensiune completă, un mic dejun și multă, multă voie bună .

Create (through) Art Out este un eveniment marca Art Out. Lumea Art Out este o lume

2

Tu ce mai aștepți? Ne vedem la Brașov!

Apropo … cum ai scăpat din jungla Amazoniană?

Pentru detalii, suna la numarul de telefon: 0747.060.128

3

Cuprins

Summary

Echipă Editorială Editorial Team

EDITORIAL

7. Conturul ființei tale

Laura Lucia Mihalca

Director & Redactor Șef Director & Editor in chief Laura Lucia Mihalca

Redactor Șef adjunct Deputy Editor in chief

Studioul MISO ARHITECTS

Ligia Niculae

Coordonatori număr Coordinator of the issue Diana Mihăescu

Redactori colaboratori

PROIECTE

8. Sarea in Bucate

ISTORIA ARTEI

Associated Editors

12. File din istoria Angliei țesute în miniaturi

Maria Bischin Casiana Constantin Bianca Drăghici Andreea Foanene Diana Giura Raluca Goleşteanu Crina Ionescu Diana Morar Lucian Nan Vlad Roată Igor Ursenco

Coperta (cover) & DTP:

Tamara Enache

Bischin Maria-Roxana

INTERVIEW

14. Interviu cu Smaranda Almășan Diana Morar

RECENZII

18. Dali la Muzeul de Artă din Timişoara “Victoria/Cucerirea iraționalului” Andreea Fanoane

20. Picasso/Dalí Dalí/Picasso - Recenzia expoziției temporare a Muzeului Picasso, Barcelona Ligia Niculae

Contact redactie@artout.ro www.facebook/ArtOutMagazine

www.artout.ro 4

ARHITECTONIC

22. Arhitectură și simbolism. Poliedrele albastre din San Francisco Arh. Lucian Nan

DOSAR TEMATIC

26. Eïkos

Igor Ursenco

28. Toţi am făcut cunoştinţă cu ea Diana Giura

30. Portretul copilăriei Crina Ionescu

32. Portretul copilăriei Roată Vlad –Toma

36. Portretul copilăriei *

Casiana Constantin

41. Povești cu tâlc pentru viitori oameni de succes - Importanța programelor de dezvoltare emoțională pentru copii Mihăescu Diana

PREMIUM BONUS

45. Jump into the Past: Meeting with the Rosetti-Roznovanu Family of Moldavian Landowners Raluca Goleşteanu

49. Luxury Fashion: Celebrity Usage within the Luxury Industry (Part 2) Bianca Drăghici

NOTĂ: Părerile exprimate în cadrul materialelor publicate aparțin în exclusivitate autorilor și nu intră în răspunderea redacției.

The opinions expressed through the published materials are owned exclusively by the authors and they are not necessarily the magazine’s responsability.

5

EDITORIAL

6

Laura Lucia Mihalca Redactor-Şef

Să scrii despre copilărie a devenit astăzi desuet. Să propui celor mici, elevilor, copilăria ca temă pentru desene sau picturi este ceva răsuflat şi “nu e cool”. Câţi se gândesc constant la momentele copilăriei, câţi se hrănesc spiritual şi energetic cu amintirile acelei perioade frumoase, liniştite, fără griji, fără calcule, fără taxe şi impozite, fără neliniştea şi grija zilei de mâine, fără un serviciu stresant? Este viaţa copiilor (şi mai ales calitatea ei!) o temă a agendei publice naţionale şi europene sau chiar internaţionale? Cum se explică lipsa interesului pentru promovarea şi expunerea artei copiilor, artei create de copii? Cât de mult chiar se analizează soarta şi calitatea vieţii copiilor imigranţilor, aflaţi la porţile Europei şi ale Americii? Iată tot atâtea întrebări rămase în suspensie.

Se scriu tot mai multe proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, proiecte de dezvoltare durabilă care vizează, printre altele, viaţa celor mici şi modul în care aceste politici publice sau private le pot influenţa parcursul. Paradoxul este că deşi zilnic aflăm şi citim despre astfel de iniţiative, tot zilnic se întâmplă să aflăm şi de soarta unor copii sărmani. Tot zilnic vedem imagini cu micuţi aflaţi în ţări situate în zone de conflict sau micuţi proveniţi din familii defavorizate.

Pentru ei, copilăria nu înseamnă nici linişte, nici frumuseţe, nici bucurie. Pentru ei, fiecare moment presupune griji şi nelinişti.

Iunie este luna copiilor şi a copilăriei, în care asistăm la tot mai multe activităţi pentru copii şi la prea puţine pentru cei care au cu adevărat nevoie de apropiere, de atenţie şi de grijă. În aceste condiţii, am ales să scriem despre cea mai frumoasă perioadă din viaţă şi despre modul în care putem sprijini dezvoltarea celor mici şi mediatizarea tuturor bunurilor lor culturale: lucrări de artă, compoziţii muzicale, spectacole, forme ale inclinaţiilor artistice. Ştim că va mai trece ceva timp până să asistăm la naşterea unor muzee dedicate copiilor şi produselor de artă create de aceştia, dar aşteptam răbdători, continuăm să atragem atenţia asupra importanţei dezvoltării spiritului artistic de la cele mai fragede vârste şi mai ales atragem atenţia asupra necesităţii diseminării rezultatelor lor creative: promovându-le, ei vor deveni (şi) mai conştienţi de ceea ce pot face, iar noi vom deveni (şi) mai mândri de ei, şi mai atenţi faţă de tot ceea ce ei (ne) transmit. Doar aşa vom putea analiza cum se cuvine vârsta inocenţei, publicul tânăr pe care ni-l putem face prieten, partener, colaborator.

Până atunci, visăm. Ne aducem aminte de momentele frumoase ale copilăriei, chestionăm viitorul, aruncând o privire şi în trecut. Portretul copilăriei poate fi conturul fiinţei noastre, înclin să cred. Articolele acestui număr vă provoacă la introspecţie, la visare, la cercetare şi documentare.

Vă doresc o lectură plăcută a copilăriei!

7

Editorial

Conturul ființei tale

PROIECTE

SAREA ÎN BUCATE 1

Proiect al studioului MISO ARCHITECTS

Pe bulevardul Carol I, într-un spaţiu aflat la parterul unei clădiri de patrimoniu, flancată de o faţadă superbă cu boiserie de lemn veche, am amenajat un magazin de mirodenii, condimente, produse 2 bio şi uleiuri .

Faţada ne-a inspirat încă de la început să optăm pentru un design cât mai natural şi mai autohton, care să pună în valoare arhitectura şi aerul încărcat de istorie al clădirii. Deasupra uşii, o mică plăcută inscripţionată cu “Prăvălia nr. 2” ne-a inspirat să spunem o poveste îndrăgită în anii copilăriei şi să o aducem înapoi în zilele noastre.

Spaţiul este mic, dar suficient pentru funcţiunea dorită, iar înălţimea considerabilă de patru metri joacă un rol crucial în amenajarea unui asemenea loc. Astfel, am optat pentru vopsirea unui perete de accent într-o culoare veselă, care să se potrivească cu produsele comercializate şi care să creeze un contrast plăcut cu culoarea lemnului.

Toată mobila este realizată din lemn de pin, lăsat în culoarea sa natur pentru un plus de căldură.

O tejghea lungă închisă cu uşi lamelare serveşte ca spaţiu de servire, fiind decorată cu borcane de sticlă, un mojar vechi şi tăvi de lemn pentru degustare. În spatele tejghelei se află un mobilier în trepte care permite expunerea unui număr mare de produse, în diferite tipuri de recipiente.

Peretele opus este ocupat în totalitate de un ansamblu de lădiţe de lemn aşezate aparent aleatoriu, găzduind atât produse, cât şi obiecte decorative, ghivece, colivii sau felinare. De o parte şi de alta a acestora sunt expuse plante aromatice în rafturi special dimensionate. În zona centrală a ambilor pereţi sunt poziţionate bare de metal vopsite în nuanţă de cupru, de care sunt atârnate o multitudine de obiecte decorative şi o scară care să permita utilizarea lădiţelor din partea superioară.

Vitrinele sunt decorate cu colivii cu plante, felinare, o roabă şi un cântar, precum şi saci cu produse care să îmbie trecătorul să treacă pragul magazinului.

Odată cu design-ul a fost realizată şi partea de design grafic şi branding, totul urmând firul poveştii Sarea în bucate de Petre Ispirescu. Astfel veţi găsi citate şi cuvinte din poveste pe o multitudine de obiecte, de la etichete, cărţi de vizită sau pe orarul de la intrare.

Numele magazinului este poziţionat central pe peretele de accent, creând un superb contrast cu acesta, iar sub el, pe masca de calorifer din lemn, sunt amplasate borcane cu diferite tipuri de sare. În exterior veţi găsi o reclamă sub forma unui fund de lemn, frumos încadrată şi luminată de un felinar vintage, iar promoţiile săptămânii sunt notate cu cretă pe un afişaj sub forma aceluiaşi obiect.

1 Miso Architects a luat naştere din pasiunea pentru arhitectură, din dorinţa de a realiza spaţii care nu doar să îşi găzduiască utilizatorii, ci să le înfrumuseţeze viaţa, să îi instige la creaţie şi la descoperirea a tot ceea ce îi înconjoară. Acordă o importanţă deosebită mediului, doresc să construiască conform principiilor dezvoltării durabile, promovează utilizarea materialelor naturale şi reciclabile, optimizarea formelor şi a structurilor, pentru a produce o arhitectură atât estetică, cât şi calitativă. Membrele fondatoare sunt: Sorana Leru - arhitect urbanist şi Mihaela Lozoveanu - arhitect urbanist.

Este vorba despre Sarea in bucate, Bd. Carol nr. 40-42.

8

9 PROIECTE

PROIECTE

Dispunere cutii pe perete

10

Fotografii de Alexandru Drﾄトoi,

, furnizate de Miso Architects.

PROIECTE 11

Istora Artei

File din istoria Angliei țesute în miniaturi de Bischin Maria-Roxana

Bischin Maria-Roxana este masterand în Istoria Artei și Filosofia Culturii, Universitatea din București; critic de artă pentru UnArte în proiectul Mail-Art, freelancing în arta scrisului.

Abstract

Undeva în Normandia și în Anglia pre-modernă...înainte de 1066. În Evul Mediu se dezvoltă un adevărat comerț cu obiecte de artă, dar mai ales cu manuscrise frumos decorate de către artizani. Cărțile și informația scrisă circulă foarte mult, ceea ce este frapant pentru o epocă în care sistemul de informații nu era prea mult tehnologizat. Adoratorii de cărți pictate și scrise manual erau foarte numeroși, iar în Anglia aceste cărți vor apărea mai târziu decât în fostul imperiu merovingian devenit la 800, carolingian.

Totuși, aceste cărți viu colorate apar din porunca regelui, iar mai apoi prin susținerea de către abații.

Cluny și Cîteaux devin adevărate centre culturale al Franței, după cum Lindisfare, West Suffolk, Winchester, Canterbury devin cele mai culte centre medievale în Anglia: „Manuscrisele caligrafiate pe pergament, legate în bogate ferecături de aur sau argint, au paginile împodobite cu frontispicii, chenare, miniaturi, pictate cu aur și culori strălucitoare naturale, roșu purpuriu sau aurit” .

Miniatura se îmbogățește rapid cu motive filosofice, abstracte, artistice. Toate cărțile erau păstrate în scriptorium, un fel de bibliotecă/arhivă pe care o deținea orice mănăstire, pentru a fi protejate de furt, dar și de agenții externi de eroziune.

Aurul se aplica pe hârtie în stare lichidă, iar desenul putea fi executat în tuș sau pensulă. Culorile erau aduse din Orient, mai ales că după 787, francezii își intensificaseră relațiile cu arabii după bătălia cu Harun-al-Rashid. Roșu, violet, verde, mov, toate trebuiau să fie cât mai magnetice, folosindu-se foarte mult albastru, culoarea regalității de la Merovech și Childeric.

Se foloseau minusculele caroline (768-814) iar, din secolul IX se dezvoltă în Anglia frumoasa scriere insulară cu uncială anglo-saxonă. Cartea din Kells este scrisă cu această formă de scriere. Însă Anglia a

Somewhere in Normandy and in pre-modern England before 1066... I am proposing in this article to travel into the history of England threw the miniaturial writings. These writings are very important because they are a beautiful part of the medieval culture from England. These writings were invented for the people who started to read some words, because the population was too busy with the war and it forgot to read.

Keywords: miniaturial writings/ thumbnail writings, tapestry from Bayeux, William-lead of Normandy and king of England, battle of Hastings, 1006, medieval culture in England.

12

Istora Artei fost mereu un spațiu aflat la interferența a două culturi scrise: cea franceză din Normandia și cea anglo-saxonă. Normandia este regiunea din nordul Franței care face o legătură totală între cele două lumi. Numele de „normanzi” derivă de la acei vikingi care poposesc în secolul IX aici, în N Franței. Vikingul Rollon se așează în Normandia la 911 prin încheierea tratatului de la Clair-sur-Epte cu regele franc Carol III cel Simplu, prin care se acceptă o alianță mutuală între franci și vikingi. La 1066, William, ducele normand, are pretenții la tronul Angliei. Anglo-saxonii, locuitorii Angliei, erau triburi germanice, din secolul IX, cultura lor primind influențe vikinge, iar din momentul 1066, influențele franco-normande. Din această combinație va lua naștere engleza medievală ce va evolua spre engleza actuală.

Manuscrise extrem de frumos decorate sunt: Cartea din Lindisfarne (697); Istoria ecleziastică a Angliei de Venerabilul Beda (731); Cartea din Kells (aprox. 800); Evangheliarul lui Grimbald (secolul XI); Psaltirea lui Henry de Blois (1129).

Însă arta miniaturii se extinde și în tapiserii, mai ales după evenimentul din 1066, când William, duce de Normandia cucerește definitiv Anglia insulară după bătălia de la Hastings. La 24 aprilie 1066, cometa Halley traversa cerul. Câteva luni mai târziu, la 14 octombrie 1066, William, duce de Normandia, cucereşte Anglia. Tapiseria de la Bayeux, pe 52 de metri de material, relatează cele petrecute în 32 de scene, cu 623 de oameni, 202 cai, 41 corăbii şi alte 700 de nave şi sute de copaci tăiaţi pentru construirea unor nave puternice. Sunt brodate peste 2000 de cuvinte în limba latină, asta însemnând 57 de mesaje în latină .

Cucerită, Angliei i se impune limba franceză în administraţia de stat. Stratul anglo-saxon îmbinat cu acest adstrat francez a dat naştere limbii engleze medievale.

La 5 ianuarie 1066, Eduard Confesorul, regele Angliei moare și apar 3 pretendenți neoficiali: Harold Godwinon (al doilea om cu puteri executive), Haral Hardrada (rege al Norvegiei), William, duce de Normandia, bastardul lui Eduard Confesorul, născut în

Normandia/Franța. La 14 octombrie 1066, William iese învingător și ajunge rege al Angliei. În acest context este țesută și Tapiseria de Bayeux, menită să relateze oamenilor faptele petrecute în această bătălie.

Imaginile sunt ordonate pe etape și cronologic, ele sunt menite cu o funcție narativistă, după cum urmează: moartea lui Eduard Confesorul, încoronarea lui Harold și apariția cometei, furia lui William de a cuceri Anglia, tăierea pădurilor de lemn pentru construirea flotei din Normandia, plecarea flotei, trecerea Canalului Mânecii, acostarea din Pevensey (28 septembrie 1066) și bătălia de la Hastings (14 octombrie 1066) finalizată cu moartea lui Harald.

Tapiseria este țesută doar pentru William, nefăcând relatări și la alte personaje. Nu se știe cine a ordonat exact producerea tapiseriei:Matilda, soția lui William sau Otto de Bayeux un episcop care a fost martor al bătăliei de la Hastings? Cert este că regalitatea medievală a știut cum să reprezinte frumosul în artă chiar și când era vorba de război.

Cărțile miniaturiale erau scrise în scop filosofic, existențialist, pe când această tapiserie se pare că vrea să ne spună mai mult; poate că invadarea Angliei de către normanzi a fost un eveniment care a transformat Anglia la modul plăcut, frumos, sublim.

Bibliografie: CARTIANU, 1980: Virginia Cartianu, Miniatura medievală în Anglia, București: Editura Meridiane, 1980, p.6. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ cum-fost-cucerit-anglia-ctre-normanzi CARTIANU, 1980: Virginia Cartianu, „Miniatura medievală în Anglia”, București: Editura Meridiane, 1980, p.6.

Datele în cifre sunt preluate de pe http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-fostcucerit-anglia-c-tre-normanzi

13

Interviu cu Smaranda Almășan designer vestimentar

Interview

Material realizat de Diana Morar Smaranda Almășan este absolventa secției de Design Vestimentar a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, unde în 2008 a absolvit și Masteraul. În acel an și-a deschis propriul atelier în cadrul Fabricii de Pensule din Cluj, Laboratorul, cum îl numește ea. Este un spațiu subiectiv, intim, inspirațional, în care sunt prezente obiecte demne de o adevărată instalație. Este dezarrmantă forța crețiilor Smarandei, fie că abundă în culoare, fie că nu. Linia generală, detaliile și finețea echilibrării acestora dau ținutelor ceva în plus, ceva artistic-pictural, după părerea mea. Sinteza formelor, drapajele și varietatea texturilor îmbogățesc aceste frumoase „carapace” pe care Smaranda le oferă într-un mod atât de firesc și parcă fără efort. Originalitatea și accentele îndrăznețe dau tonul creațiilor, iar datorită prezenței intense de care se bucură pe plan internațional tind să cred că aceste calități sunt în fapt deja verificate.

Morar Diana: Dragă Smaranda, au trecut aproape 9 ani de la terrminarea facultatii și mă bucur să te văd la fel cum te știam: harnică, pasionată și la lucru în atelier!

Smaranda Almășan: 9 ani ? Nu se poate ....:)

M.D.: Care este sursa ta nesecată de inspirație?

S.A: Aș spune ca focusul meu se îndreaptă spre construcția, dar mai ales spre deconstructia formei, iar terenul de joaca îl reprezintă formele geometrice de bază, direcția fiind dată oarecum simplu de tirania propriului meu gust. Moda este limbajul meu și încerc sa îl hranesc din zone diferite, dar se pare că preferă dieta bazată pe artă contemporană și scriitori sud americani.

O experiență, o situație, un personaj…

M.D.: Parcursul tău în modă este unul ascendent. Care au fost cele mai grele momente ? Și cele mai dragi ție?

S.A.: Momente și momente ...cele mai bune momente sunt acelea când termin o colecție și marchez acest moment fumând o țigară pe canapeaua de la atelier.

M.D.: Negrul apare foarte frecvent în colecțiile tale, ce semnifică pentru tine?

S.A.: Am renunțat la negru, l-am părăsit de ceva vreme, probabil în urma călătoriilor la Los Angeles, lumina speciala a acelui oraș mi-a schimbat în totalitate percepția vizuală.

M.D: Este foarte interesantă și colorată această

14

nouă direcție a ta și surprinzătoare, un alt fapt ușor de observat este că ținutele tale au ceva foarte spe cial, ceva suprarealist. Cum reușești să introduci atât de armonios elemente masculine în cazul creațiilor pentru femei? Mă refer mai ales la cămașă?

S.A.: Experimentez și experimentez continuu. Sistemul nu interferează și nu crează presiuni-de aceea profit la maxim de perioada aceasta și cred cu tărie în importanța și relevanța experimentului în procesul creativ. Modul în care operez în momentul în care abordez o noua topică, un proiect nou/ colecție mizează pe simplificarea și minimalizarea liniei, formei produsului final. Ca și strategie personală nu urmăresc o orchestrație amplă, ci o balanță echilibrată între idee și produs. Consider cu tărie că spațiul geocultural în care piesele mele sunt purtate poate să încadreze munca mea într-un curent istoric fie el avangardist, futurist, constructivist, cu toate că țin foarte mult la ingredientul simplitate și ușurința lecturării produsului conturat.

M.D.: Cum ai reușit să faci să pară atât de firești imprimeurile florale pentru ținutele pentru bărbați?

S.A.: Firesc sau mai puțin firesc, las la latitudinea privitorului și a consumatorului să hotărască.

Foarte puțin am jonglat cu imprimeurile în colectiile mele, dar devine o zonă care mă atrage din ce în ce mai mult și pe care o exploatez pentru următoarea coelcție care va fi prezentată în septembrie în cadrul Viena Fashion Week.

M.D.: Povestește-ne cum e pe marile podiumuri de modă?

S.A.: Eu doar am sperat să primesc niște răspunsuri….să aflu păreri pertinente și relevante, să văd exact cum se poziționează anumite personaje visa-vis de creațiile mele. Experiența de catwalk international cred că e comparabila cu cea a unui rock star perfomând în fața publicului.

M.D.: Ce ai vrea să îi împărtășești unui tânăr student la design vestimentar? Ce să respecte, să învețe și ce să uite?

S.A.: Două cuvinte: disciplină și constanță.

M.D.: Sunt mai mult decât două cuvinte, reprezintă aș zice niște principii de creație și chiar viață. Creațiile tale sunt foarte originale, armonioase și masculinizate în măsuri bine dozate? Care este traiectoria ta, crezul tău artistic? De ce nu pășești pe căi mai ușoare?

S.A.: Cred că nu este neapărat vorba de o motivație, ci mai mult despre ,,there is no other way to do it”. Designul vestimentar se află în interacțiune cu arta, ramâne deschisă ipoteza dacă moda este artă sau nu. Pronosticurile ,,este moda artă sau nu” ramân valabile probabil și în zilele noastre. Un reper esențial pentru mine îl reprezintă din punct de vedere istoric fuziunea dintre modă și artă în perioada anilor 60 în New York. ,,The moving sculptures” reprezentau niște entități care întareau ipoteza și alinierea fashion-ului în limbajul artistic contemporan. Interacțiunea este indusă clar de nevoie, de nevoia de imagine, de nevoia de cunoaștere.,,Exteriorul” poate genera o infuzie

Interview

M.D.: Îți mai amintești cum erau prezentările de sfârșit de an la UAD pe scena Teatrului din Cluj?

Ce ai învățat acolo?

S.A.: Am învățat din fiecare experiență din timpul facultății și acum îmi amintesc cu drag de acele momente, atunci probabil îmi doream să fiu în altă parte.

de trasee noi, conexiuni, viziuni utopice, distopice, etc., exteriorul este un resort, fie că ne referim la spațiul fizic din afara laboratorului, la persoane/personaje, situații sau, în cazul meu, la artă.

M.D.: Apreciez mult modul în care gândești colecțiile din punct de vedere cromatic, ca piese, dar și ca drapaj, ca mișcare. Aș zice că sunt picturale sau inspiraționale pentru pictori, în multe regasesc studii de draperii tipice Renașterii. Cum crezi că apar aceste asocieri?

S.A.: Apar firesc. Cum spuneam, am renunțat la nonculori și poate pentru prima dată am abordat policromia și asta cred ca s-a intamplat în urma unei calatorii la Los Angeles, unde lumina este atât de diferita și specială, ești înconjurat de culoare și pozitivism, și asta ,,m-a afectat” venind dintr-o zonă atât de gri.

M.D.: Da, câteodată ne trezim în astfel de zone gri, fie în interior fie în exterior. Materialele folosite de tine sunt de asemenea intrigante - lucios cu pufos, bumbac cu sintetic, uni și imprimeu, multe care trimit chiar spre imagini iconice, iar altele le știm bine din moda anilor 90. Cum le alegi, asociezi?

S.A.: Pornesc de cele mai multe ori de la materiale în elaborarea unei colecții noi și caut să fac asocieri cât mai inedite de materialități, texturi, imprimeuri.

M.D.: Daca te-ar ruga cineva să îi faci o ținută inspirată din portul popular românesc, ce elemente ai folosi și reinterpreta?

S.A.: Cred că nu sunt pregătită să atac această zonă. Este foarte dificil și consider că trebuie sa fi sufucient de matur pentru a aborda această direcție.

M.D.: Am observat că jonglezi foarte firesc cu diverse tipuri de creații de la prêt-à-porter, la costume de teatru și creații foarte fashion forward, cum le gândești pe fiecare în parte?

15

S.A.: Lucrez pe doua zone, cea de catwalk și mai nou am dezvoltat o linie basic care va fi prezentă curând în shop-ul online.

Interview

M.D.: Povestește-ne te rog despre Laboratorul tău de la Fabrica de Pensule!

S.A.: Laboratorul meu este unul care se desfășoară în mare măsură în solitudine. Acum vorbim despre interior și înseamnă mai mult decât credeam vreodată, a devenit intim, este laboratorul unde experimentez, unde mă zbat între idei, tipare, materiale, aproape ca într-un câmp de luptă. Lucrurile sunt foarte dinamice, câteodată chiar scapă de sub control.

Este nevoie de multă disciplină. Atelierul este proces creativ și îl prețuiesc enorm, chiar dacă sună foarte romantic. Sigur, datorita poziției privilegiate pe care o am și anume de a fi înconjurată zilnic de artiștii de la Fabrica de Pensule, de albume de artă, de expoziții, legătura mea cu arta probabil este mai strânsă decât cea cu moda.

M.D.: Unde putem vedea și achiziționa creațiile tale?

S.A.: Colaborez de ceva vreme cu concept store-ul online BandofCreators, cu WeLoveCouture pe zona românească, cu showroom-ul din Dubai The Cartel și cu concept store-ul de la MqMuseumQuartier din Viena.

M.D.: Felicitări, ești prezentă și pe plan românesc dar și internațional. Care sunt planurile tale acum? Ce proiecte ai și cu cine ai dori să colaborezi?

S.A.: Următorii pași se îndreaptă către un proiect bazat pe lansarea unui online-store propriu și pregătirea pentru Târgul de la Viena și pentru Fashion Week-ul din luna septembrie.

M.D.: Urmează pentru tine o perioadă foarte încărcată, mult succes Smaranda și îți mulțumesc pentru amabilitatea cu care ai răspuns invitației mele, în ciuda programului tău foarte încărcat! _

16

17 Interview

Dali la Muzeul de Artă din Timişoara Recenzii

“Victoria/Cucerirea iraționalului” Autor text: Andreea Foanene Autor fotografii: Liviu Tulbure

Expoziția „Victoria/Cucerirea iraționalului”, vernisată la Muze-

ul de Artă din Timişoara pe 14 iunie la orele 18:00 este prezentă până pe 14 iulie în spaţiul dedicat găzduirii expoziţiilor temporare.

Operele lui Salvador Dali (1904 – 1989), evocate în transpunerea tehnică a unor gravori precum Raymond Jacquet sau Jean Taricco, continuă tendinţa sugerată de alte două colecţii itinerante vernisate în 2015 la Palatul Baroc din Timişoara: „L’air du cirque” şi „Rembrandt- Apogeul artei gravurii”. Expoziţia prezintă opere din colecţia Dr. Heinz Ess şi este realizată în cadrul cooperării cu Euro Art Luxemburg și cu domnul Thomas Emmerling.

Cele peste două sute de opere prezente pe simeze relevă teme importante din opera artistului suprarealist. Inspirat de texte prcum: „Divina Commedia“ de Dante Alighieri, „Bătrânul şi marea“, de Ernest Hemingway, „Gargantua şi Pantagruel“ de François Rabelais, „Faust” de Johann Wolfgang Goethe sau „Tricornul” de Pedro Antonio de Alarcon, Dali creează personaje dinamice în decoruri teatrale, onirice, specifice universului suparrealist pe care îl conturează cu multă prospeţime şi originalitate. Publicate în 1959 de Editions du Rocher, Monaco şi Nouveau Cercle Parisien du Livre la Paris, xilogravurile ce alcătuiesc ciclul „Tricornul” şi reproducerile după acuarelele ce definesc ciclul „Tarot” anvelopează parcursul narativ al spaţiului expozițional asemenea coperţilor unei cărţi.

La vernisajul orchestrat de prof. univ. dr Victor Neumann, directorul muzeului, publicul de artă a avut oportunitatea de a percepe expoziţia cu ajutorul explicaţiilor a doi specialişti ai artelor vizuale din Timișoara.

Prof. univ. dr. Carol David a evidenţiat dimensiunea fenomenologică a caracterului aristocratic prezent în structurile vizuale compuse de Dali iar lectorul dr. Gabriel Kelemen a insistat asupra legăturii dintre biografia artistului şi relativitatea idenatitară prezentă în operele create.

Îmi permit să adaug evidenţa unui caracter ludic activ, tonic şi percutant, prezent atât în expresivitatea liniilor şi semnelor grafice, în bizareria excrescenţelor corpurilor alese ca pretext al reveriilor suprarealiste sau în ironia caustică a expresiilor micilor personaje pictate ce lărgesc cercul jocului de tarot până la limita impusă de privitor. Expoziția prezintă o serie de caracteristi-

18

ci comune cu un proiect scenografic al mai multor acte aparținând aceluiași fir discursiv. Caracterul pregnant teatral este prezent atât în relația dintre personaje și spațiul în care acestea sunt amplasate, cât și în joviala linie bufă ce leagă formele de o expresivitate aparte.

Prin definiție, suprarealismul are în vedere alăturarea unor obiecte provenite din medii diferite, care, prin găsirea unui cadru comun, tind a deschide perspective de înțelegere către structuri simbolice surprinzătoare. Dacă opere precum: Telefonul afrodisiac sau Telefonul homar (1936), Canapeaua în forma buzelor lui Mae West (1937)obiecte suprarealiste create de Dali nu găsesc coerență logică, nici relevanță istorică în antropologia imaginarului în momentul elaborării lor, odată cu instaurarea acestora în setul valorilor vizuale concrete, ele devin forță cu combustie valorică anticipativă. Așadar, acesta este principiul conform căruia se structurează întreg arealul fantastic evocat de Salvador Dali, artistul care se identifică atât de profund cu ideile curentului ce îi definește stilul încât declară „Eu sunt suprarealismul!”.

Recenzii Înrudite cu spațiile metafizice ale unor artiști precum Renee Marguerite sau Giorgio de Chirico, spațiile deschise de Salvador Dali sunt expresii ale întrebărilor, fricilor, dorințelor, anxietății sau obsesiilor pictorului.

Personajele apar ca ființe salvatoare, care își evidențiază structura incompletă și deschisă spre posibilități combinatorii, rămânând stranii, misterioase și fascinante.

Dinamic, interogativ, ludic, ubicuu, inventator și purtător de multiple măști, artistul își dedică întreg destinul creativ cuceririi iraționalului. Inepuizabila sursă de inspirație, metoda critică paranoică, parte componentă a procedeului psihanalitic propus de Freud în anii 1920-1930 aduce în prim plan capacitatea combinatorie explorată de Salvador Dali. Prezentă în structurile de gândire ale copiilor și nebunilor, această capacitate combinatorie oferă posibilitatea de a vedea un chip uman în structura rocilor unui peisaj sau o scenă descriptivă în formele norilor de pe cer în zilele senine de vară. Motiv explorat în jocurile copilăriei, acest procedeu devine mobil al jocurilor suprarealiste și leitmotiv în opera lui Salvador Dali.

Expoziția „Victoria/ Cucerirea Iraționalului”, prezentă pe simezele Muzeului de Artă din Timișoara aduce publicului de artă exemplul alăturarii generative dintre un artist și un curent conceptual. Prin forța originalității de care a dat dovadă, Salvador Dali propune un nou tip de alcătuire a obiectului artistic, model preluat și fructificat de exponenții artei pop ;i care, mai departe, a determinat evoluția stilistică a designului publicitar de astăzi.

19

Recenzii

Picasso/Dalí Dalí/Picasso - Recenzia expoziției temporare a Muzeului Picasso, Barcelona Ligia Niculae Ligia Niculae este absolventă a facultățiilor de Istorie și Științe Politice. Domeniul său de interes se

situează între politică și artă cu o atenție îndreptata spre folosirea artei pentru justificările politice în special în perioada regimului comunist român.

Contact: ligia_ioana_niculae@yahoo.com

Abstract:

Relația specială dintre Picasso și Dalí este adusă în prim plan de Muzeul Picasso din Barcelona prin parteneriat cu Muzeul Dalí din Saint Petersburg, Florida printr-o expoziție temporară ce poate fi vizitată până pe 26 iunie 2015. Complet diferiți, dar în același timp asemănători, cei doi artiști sunt aduși tablou lângă tablou pentru a scoate în evidență relația specială dintre aceștia, relație intens dezbătută. Expoziția reunește o parte din operele celor doi artiști nu doar din muzeele lumii (25 la număr) dar și din colecții particulare. În cadrul acestei expoziții se vor observa nu doar tablouri, dar și crochiuri, gravuri și sculpturi ale celor doi artiști, astfel arătându-se nu doar o parte din aria de interes a celor doi artiști.

This current review brings into the spot light the temporary exhibition ”Picasso/Dalí, Dalí/Piccasso” of Picasso Museum in Barcelona. Pointing out the strange relationship between the two painters, the exhibition brings on Spanish soil some of the paintings which are either in private collections or in non-European museums. The exhibition is a story which flows along the walls of Picasso Museum .

Keywords:

Picasso, Dalí, museum, story, temporary exhibition

David Vela, Picasso and Dali Painting an Egg, 2013 Sursa: danaville.com

20

Sursa: https://www.facebook.com/MuseuPicassoBarcelona?fref=ts

Recenzii

fost una presărată cu contraziceri și împăcări, cu toate că se admirau și respectau foarte mult … asta până la convingerile politice.

Recenzii

Cei mai cunoscuți artiști ai secolului al XXlea, născuți în Spania, sunt aduși în prim plan în special datorită relației dintre aceștia. Influențându-se într-un mod special, expoziția vine să scoată în evidență, folosindu-se într-o manieră specială de paralelisme și oglinzi imaginare, aportul semnificativ al acestora în evoluția artei secolului trecut. Atât de bine este realizată expoziția că simplul vizitator pierdut pe străzile Barcelonei descoperă mai mult decât o asemănare în stil (și aici mă refer doar la expoziție), descoperă o parte din cultura artistică a Spaniei.

Această întâlnire dintre cei doi își va spune cuvântul în evoluția stilurilor celor doi. Într-o primă fază Dalí pictează în stilul Picasso până când își va găsi drumul artistic, dar cu toate acestea Picasso împrumută pentru o serie de tablouri stilul suprarealist al lui Dalí. Acest schimb de stiluri este bine conturat în cadrul expoziției din cadrul Muzeului Picasso din Barcelona. Dacă ai face un simplu test, anume să acoperi numele celor doi, șansele ca un necunoscător al operei complete și a stilului să atribuie greșit lui Picasso un tablou pictat de Dalí și viceversa.

Personal îl prefer pe Dalí și nu pentru că îmi este străină creația lui Picasso, ci dimpotrivă, dar personalitatea excentrică a lui Dalí nu poate fi ușor trecută cu vederea. Geniul celor doi este fără egal, tocmai de aceea fac interesul acestei expoziții temporare. Născuți amândoi în Spania anilor 1881 si 1904, cei doi au prima expoziție la doar 14 ani. Da! 14 ani! Diferențele dintre cei doi se văd din copilărie cu toate că ambii au rude în domeniul vizualului, fapt ce le încurajează spiritul artistic – mama lui Dalí era pasionată de artă, iar tatăl lui Picasso era profesor de artă. Urmează amândoi cursurile școlii de artă, dar personalitatea puternică a lui Dalí își spune cuvântul după ce își insultă profesorii spunând că nu sunt destul de competenți pentru a-l evalua. Este exmatriculat motiv pentru care pleacă la Paris unde îl întâlnește pe Picasso. Relația lor tumultoasă dintre cei doi începe practic în momentul ajungerii lui Dalí la Paris la mijlocul anilor 20. Se spune că relația lor a

Expoziția merită pe deplin să fie vizitată, iar seria alăturării de doi pictori într-o expoziție temporară este continuată pe pământ european de expoziția ”Munch: Van Gogh” care va putea fi admirată din septembrie 2015 în cadrul muzeului Van Gogh unde vor fi prezentate o serie de picturi semnificative în evoluția celor doi pictori.

21

ArhitecTONIC

Arhitectură și simbolism.

Poliedrele albastre din San Francisco Arh. Lucian Nan “Astăzi, muzeele reprezintă un discurs public, o activitate publică și o atracție publică. Ele efectuează însemnatul rol de colectare a dorințelor cetațeanului, a emoțiilor și a viziunilor sale într-o lume secularizată.”

Daniel Libeskind

Abstract

The building of the Contemporary Jewish Museum in San Francisco relates new and existing, modern technology and stylistic conservatism, cubist composition and symmetrical aesthetics. In Daniel Libeskind’s architecture, these connections interact with each other, increasing in complexity by overlapping layers of symbolism. The resulting polyphony reaches its highpoint in the architectural volume of the west gallery. Libeskind sculpts an architectural atonal score that enriches the dense urban fabric of the museum’s vicinity. The following article is an attempt to explain some of the notes from this score. And the blue that wraps like a plate mail the geometric volumes? It is the primordial colour, out of which all was created, the architect says.

Keywords: Architecture, Museum, Libeskind, San Francisco, Blue, Symbolism

Daniel Libeskind a conceput clădirea Muzeului Contemporan Evreiesc (Contemporary Jewish Museum) din San Francisco ca pe o “bijuterie învelită în metal, ca o rază care strălucește spre viitor”, propunându-și să reflecte prin arhitectură o viziune reconciliantă a prezentului și o aspirație optimistă către viitor. ”Istoria nu se îndreaptă către sfârșit”, continuă arhitectul “ci se deschide spre viitor; istoria este un tărâm dinamic.”

Faptul că muzeul nu deține o colecție permanentă proprie evidențiază intenția de generalitate a programului și de neancorare în specific.

Construcția este unitară spațial și funcțional și este integrată organic (mineral, în limbajul arhitectural specific lui Libeskind) în compoziția formată de două prisme neregulate. Ele formează o estetică omogenă care diferă de fărâmițarea violentă și anguasantă folosită de arhitect în majoritatea construcților sale. Aceste volume definite cu claritate în arhitectura muzeului, sunt gândite de architect ca imagini reprezentative pentru un program simbolic. Astfel, fiecărei părți a muzeului îi este atribuită o incărcătură simbolică.

Clădirea care adăpostește sediul muzeului a funcționat din 1881 pâna în 1960 ca centrala termică a centrului orașului. Afectată de puternicul cutremur din 1906, construcția a fost renovată în stilul “City Beautiful Movement”. Fațada principală din cărămidă cu ancadramentele decorative din teracotă albă ilustrează exemplar principiile curentului american de cosmetizare estetică a structurilor utilitare (ornamentare civică).

Această fațadă de sud reprezintă punctul de pornire

22

ArhitecTONIC al adiției construite de Libeskind și constituie o legatură vizuală și simbolică între epoci diferite.

Muzeul reflectă astfel “relația dintre nou și vechi, dintre tradiție și inovație, dintre trecut, prezent și viitor, aducând laolaltă într-o singură clădire arhitecturile secolelor XIX, XX și XXI. El transpune energia fizică asociată cu activitatea stației termice în puterea comunicării și activității umane.”

În cei trei ani de execuție, între 2006 și 2008, construcția muzeului a costat 47,5 mil $. Suparafața totală de 5850 m² se împarte pe două niveluri, în etajul cu galerile de expunere și în parterul ocupat de holul de intrare, auditorium, magazin și restaurant, o galerie de expunere, sali de activitați educative. Toate aceste spații sunt cuprinse în cele două volume prismatice care definesc prin formă, material și culoare arhitectura muzeului. Compoziția lor este direct inspirată din simbolismul și caligrafia literelor alfabetului ebraic, chet și yud care împreuna formează cuvintul chai, “viața”. “Cele două litere ebraice ale lui chai (cu întreaga lor structură simbolică, matematică pi emblematică) sunt sursa și forma muzeului”, spune arhitectul în declarația sa publicată pe pagina web a muzeului .

Simbolismul celor două volume este, fără explicații specifice, aproape imposibil de descifrat (chiar și pentru cunoscătorii limbii ebraice) dar geometria lor îmbracata în plăci rombice de oțel albastru reprezintă unul dintre gesturile arhitecturale cele mai izbutite ale lui Libeskind. Ele se raportează la fațada clasicizantă a cladirii printr-un dialog în care noile volumele încadrează cubist ritmul ornamentat al peretelui fostei centrale termice.

Libeskind răspunde roșului pastelat al cărămizilor și albului rece al ancadramentelor cu un albastru care reacționează schimbător în funcție de intensitatea luminii. Nuanțele culorii devin de prusia când cerul este înnorat, de ceruleum când este senin iar când soarele apune, ele vibrează în tonuri verzui. La sud,

în spatele acestei fațade, prizma corespunzatoare lui chet se desfasoară orizontal lăsând vizibil la nivelul acoperișului doar unul dintre colțurile sale. Înauntrul clăirii ea se continuă în peretele înclinat care delimitează holul intrarii de salile muzeului.

La vest, yud primește forma unui cub deformat înaltat dramatic pe diagonala lui mare. Libeskind îl construiește ca accent major în compoziție creînd o tensiune între poziția lui aproape suspendată și orizontalitatea suprafețelor adiacente. Importanța arhitecturală și simbolică a volumului - yud este prima literă care formează tetragrama YHVH și cuvintele ebraice Israel și Ierusalim - este reflectată la interior printr-un spațiu neregulat și golit de orice încărcătură decorativă sau funcțională. Inspirată de muzica atonală a lui Arnold Schönberg, architectura sălii se transformă într-o scenografie plutitoare care pare desfacută din ancorele gravitației. În mijlocul acestei scene de 200 m², vizitatorul este îvaluit de muzica întotdeauna prezentă, de albul suprafețelor înconjuratoare și de caleidoscopul razelor de lumină care străpung deschiderile rombice.

Exteriorul muzeului, prins între două pasaje pietonale înguste (dintre care unul se deschide în piața dinaintea fațadei principale de sud), se citește fragmentat de cladirile învecinate. El se lasa descoperit pe măsură ce înconjuram fațadele de sud și 23

ArhitecTONIC

vest sau ocolim construcția înalta a hotelului care îl mărginește la nord. “Mi-am dat seama că muzeul poate fi o bijuterie, ceva foarte delicat și în acelaș timp puternic, care poate fi privit din perspective neaștepate” spune Libeskind, “Clădirea nu va avea doar o imagine, ci va fi o întrepatrundere de imagini” .

Libeskind folosește eleganta fațadă de la începutul secolului trecut ca portal pentru accesul în muzeu. Ea reprezintă o cortină în spatele căreia arhitectul își construiește volumele teatrale. Holul intrării este un spațiu generos de primire (230 m²) deschis de-alungul lungimii (de 60 m) și înalțimii (de 15 m) întregii căldiri. Pentru a face vizibilă legatura cu trecutul, acoperișul holului este replicat în forma sa initială. Părți din grinzile metalice originale susțin segmente din pasarelele fostei centrale termice iar finisajele interioare sunt refăcute cu fidelitate într-un efort de recreare a atmosferei industriale.

Poate recurgerea la o astfel de formulă este o concesie pe care Libeskind a facut-o obsesiei americane de duplicare a originalului. Spațiul însă este deosebit de elegant, mărgint de suprafețele alungite ale celor doi pereți opuși spațial și arhitectural - cel vechi; colorat, vertical, ritmat de stâlpi metalici de susținere și cel nou; alb, înclinat, cu structura ascunsă în spatele finisajului neted. Dreptunghiurile ferestrelor zidului vechi se opun în peretele nou (care este fața corpului chet) formelor neregulate delimitate de linii de lumină fluorescentă. Aceste desene gravate pe întrega suprafață a peretelui descriu într-o grafică stilizată caracterele PaRDeS ale cuvântului ebraic pentru “grădina de dincolo”.

Pe lingă semnificația de paradis, cuvântul trimite prin acronimul consoanelor la cele patru niveluri de interpretare a Scripturii. Făcând referire la acestă stratificare a semnificațiilor, Libeskind ne îndeamnă să descoperim în arhitectura Muzeului Contemporan Evreiesc înțelesurile multiple, de la vizual la simbol, reflectate în gradele diferite de interpretare.

Bibliografie Libeskind 2008: Daniel Libeskind, Daniel Libeskind and the Contemporary Jewish Museum: New Jewish Architecture from Berlin to San Francisco (New York: Rizzoli, 2008) Rothstein 2008: Edward Rothstein, “Museum’s vision: West Coast Paradise” în The New York Times, Iunie 9, 2008 Daniel Libeskind, ”Architect Statement”, Contemporary Jewish Museum, Octombrie 2007, www.thecjm.org/storage/images/ text.../Architect_Statement.doc 1 Daniel Libeskind, “Daniel Libeskind and the Contemporary Jewish Museum: New Jewish Architecture from Berlin to San Francisco” Rizzoli, New York, 2008, pg.37 2 Daniel Libeskind: Architect Statement, October 2007, www. thecjm.org 3 Pentru organizarea expozițiilor, muzeul are la dispoziție un buget annual între 6 si 7 mil. US $, “The New York Times” 9 iunie 2008, “Museum’s vision: West Coast Paradise”, Edward Rothstein 4 Daniel Libeskind , “Daniel Libeskind and the Contemporary Jewish Museum: New Jewish Architecture from Berlin to San Francisco” Rizzoli, New York, 2008, pg.187 5 Daniel Libeskind: Architect Statement, October 2007, www. thecjm.org/storage/images/text.../Architect_Statement.doc 6 Cele peste 3000 de plăci de oțel au fost colorate folosind procedeul electrochimic fără utilizarea pigmenților. Culoarea nu se degradează menținându-și în timp intensitatea și luminozitatea.

Pentru a atenua reflexia luminii panourile sunt gravate cu un caroiaj fin. Astfel, a rezultat un înveliș durabil cu aparențe dinamice funcție de lumină și de unghiul de privire.

7 Griurile betonului, al metalului, negrul și griul neutru sunt culorile cele mai des întâlnite în arhitecura lui Liebeskind. Pe fondul rece al albului de rigips, ele par să se potrivească bine cu expresionismul tăios al arhitectului. Câteodata însa, Libeskind întrebuinteaza culoarea. În muzeul din San Francisco întreg exteriorul (tipic pentru arhitectura lui Libeskind este desființarea distincției dintre pereții exteriori și acoperiș) construcției noi este îmbracat în albastru. În clădirea din centrul universitar Ramat-Gam din Israel (lângă Tel-Aviv) învelișul exterior este colorat în auriu.

8 Daniel Libeskind, “Daniel Libeskind and the Contemporary Jewish Museum: New Jewish Architecture from Berlin to San Francisco” Rizzoli, New York, 2008, pg.42 9 Introducerea parților industriale ca elemente decorative ar putea fi interpretată ca o inversare a esteticii curentului “City Beautiful”

24

25 ArhitecTONIC

Dosar Tematic

Profil cultural Eïkos

Ignor Ursenco

(O lecturare din Ion Creangă, neprevăzută de Curricumul Şcolar) Cu deş’te ude şi julite, copilăria lăsase aurăria din comoară palancă la pămînt…

Ci, peste jind şi peste moarte, sta cocoţată – copilăria, în cireşul mătuşii Mărioara: cu deş’te ude, Copilăria mea cerca dacă Stelele-s Coapte…

Igor Ursenco (9 februarie 1971), prozator, poet, scenarist, teoretician al culturii, jurnalist de opinie și traducător poliglot. Descendent pe linie maternă din dinastia nord-basarabeană a cărturarului Marcu Văluță, director al publicației interbelice „Cuget moldovenesc” (1932-1937). Este afiliat la Centrul P.E.N. România, Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova și Liceo Poetico de Benidorm (Alicante, Spania).

Este întemeietorul și promotorul activ al metodei artistice integratoare cunoscute sub numele de eres arhetipal, totodată e considerat a fi agentul catalist al semiosofiei, înțeleasă ca „mișcare pneumatică a textului”. Încă de la cartea sa de debut adoptă valențele proteice de „EgoBestiar” ca și celebrare a alterității heterotopice. A avansat și teoretizat mai mulți termeni culturali, printre care cei de „egregor cultural”, „terrarism semantic”, „lirică pneumatică”, „apoptosium” și „crepitudine”. Contribuie sporadic cu materiale pentru revistele „Metaliteratura” (editată de Academia de Științe a Republicii Moldova și Facultatea de Filologie a Universității ”Ion Creangă”, Chișinău) și „Intertext” (editată de Institutul de Cercetări Filologice și Interdisciplinare din cadrul Universității Libere Internaționale din Moldova din Republica Moldova).

Personaj literar episodic în Fericiri pămîntene, romanul autobiografic al scriitoarei băimărene Marina Angela Glodici (editura Eurotip, Baia Mare, 2008). Figurant în două secvențe din pelicula artistică „One of the Hollywood Ten” (2000), regia Karl Francis.

Prezent cu profiluri artistice în „International Hungarian PEN Club Multilingual Anthology” (Pécs, 2012), „Antologia Festivalului Internațional Curtea de Argeș” (2012), platforma electronică „EgoPhobia” (invitatul special nr. 31, 2011), cartea de interviuri „Convorbiri cu elite” (2011), „Antologia prozei scurte transilvane actuale” (2010) și „Antologia poeziei maramureșene de la origini pînă în 2009”. Figurează ca personaj literar episodic în „Fericiri pămîntene”, romanul autobiografic al scriitoarei băimărene Marina Angela Glodici (editura „Eurotip”, Baia Mare, 2008). De asemenea a fost figurant în două secvențe din pelicula artistică One of the Hollywood Ten (2000), regia Karl Francis.

Pînă acum a semnat 10 titluri în varii genuri artistice, printre care „Kaïros Moldav” (2012), „Monstrul Spaghetelor Zburătoare” (2012), „S.T.E.P.” (2011), „EgoBesTiaR” (2011) și „Teo-e-retikon (2009). A obținut premii naționale, regionale și locale pentru proză scurtă, poezie și eseu.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Igor_Ursenco

26

Dosar Tematic

Pop David-„Aquapolis”, clasa a VI a Toma Călin- „Orasul de pe apă”, clasa a III a

27

Dosar Tematic

Toţi am făcut cunoştinţă cu

EA

Diana Giura

Diana Giura este elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional „Cantemir Vodă” din București.

în ochi - sclipirea aia care apare când îi dai unui copil ciocolata lui preferată sau o nouă jucărie. Buzele micuţe sunt lucioase şi lipicioase, datorită acadelelor mâncate. Ah, ce bune erau acele acadele! Bineînţeles nu lipsesc nici vânătăile din genunchi şi semnele de bune purtare. Ele reprezentau dovada clară că mereu eram pe afară şi ne jucam “Hoţii şi vardiştii” sau cine ştie ce jocuri mai aveam. De asemenea, nu lipseşte nici rochia înflorată, cu pete de verzeală din cauza ierbii (de parcă mai conta dacă ne-am murdărit în timp ce ne jucam).

Acum că ai văzut cum arată copilăria pentru mine, îţi voi spune şi ce miros, gust şi sunet are. Poate nu sunt singura care crede asta, dar copilăria mea are miros de prăjituri - când mă întorceam de la şcoală mereu mama avea în cuptor ceva bun. Copilăria mea are şi gust de corcoduşe - în grădina blocului aveam un corcoduş şi eram nerăbdătoare să mănânc fructele verzi, iar sunetul este cel de clopoţel. Clopoţel, pentru că aşteptam cu toţii să se sune ca să ieşim în pauze la şcoală.

Reprezintă lumea poveştilor şi a magiei. Ţine la infinit, ea fiind cadoul pe care viaţa ni l-a dăruit.

E ca o boală de care scapi doar atunci când creşti şi vezi lumea cum este ea de fapt. Este cea mai iubită şi frumoasă perioadă a vieţii, pe care nimeni nu o va uita niciodată. Da (ai ghicit), este vorba de copilărie.

Dacă am alinia mai multe persoane şi le-am pune să zică ce înţeleg prin acest termen, cu siguranţă vom primi diferite definiţii, aşa că nu am cum să îmi dau seama cum ţi-o imaginezi tu, cel care citeşte, însă îţi voi spune cum o văd eu.

Pentru mine “copilăria” este reprezentată de o fetiţă, de vreo 5-6 ani. Am ales pentru descriere sexul feminim, deoarece el semnifică frumosul care există pe Pământ, este simbolul inteligenţei şi în acelaşi timp înfăţişează viaţa. Continuăm cu descrierea - părul blond cu flori de lăcrămioare presărate in acesta.

Blondul, culoare a aurului şi a soarelui, este strălucitor, inocent, copilăresc, pur şi merge în combinaţie perfectă cu florile albe care sunt la rândul lor simbol al inocenţei. Ochii, de culoare verde, au o sclipire

Copilăria ţine până în momentul când nu mai spui “vreau să cresc mare şi să merg la şcoală şi să fiu ca toţi ceilalţi”, dimpotrivă, vei spune “de ce nu pot să fiu din nou mic?”. După ce ai trecut de această perio-

28

Dosar Tematic

adă, te vei uita cu nostalgie şi melancolie la toti copiii de pe stradă. Te gândeşti cum şi ei îşi doresc să crească mari la fel cum ţi-ai dorit şi tu. Ceea ce ei nu ştiu, este că totul e o capcană în care noi am căzut. Sunt momente în care îmi doresc să mă pot întoarce la copilul care eram şi să îi spun cum este să creşti, să îi spun că greşeşte enorm când spune “ vreau să fiu mare “, să îi spun să profite la maxim de momentele acestea.

Alergatul pe afară, jucatul cu pisicile şi câinii de pe stradă, sticla din care am băut toţi prietenii fără frica de a lua boli, furtul de corcoduşe şi cireşe.

Toate aceste lucruri le tratam cu indiferenţă, până am crescut şi ne-am dorit să le facem din nou fără să fim judecaţi. Deşi copilăria reprezină un paradis pierdut, aşa cum spune Valeriu Butulescu, ea este o stare.

29

Dosar Tematic

Portretul copilăriei Crina Ionescu Every child is an artist. The problem is how to remain an artist once we grow up.

(Pablo Picasso)

Mi-ar fi plăcut s-o mai strâng în brațe încă puțin. Încă un anotimp măcar, să-mi amintesc cum e vara atunci când ai un metru douăzeci și-un zâmbet larg pe față. Dar Maria trebuie să plece înapoi acasă, la părinții ei, a zăbovit și-așa prea mult la bunici.

Două săptămâni la vârsta ei, puțin peste opt ani și jumătate, par o eternitate în zilele călduroase de mai – o eternitate fericită. Iar eu, alături de verișoara mea mai mică, poate că nu am avut parte de o eternitate, însă știu că în cele două săptămâni am respirat aceeași fericire fragedă, pură, eternă.

Rămasă pentru câteva momente singură, pe veranda sinilie din fața casei, mă bucur tacit de razele calde ale amiezii și mă gândesc în continuare la zâmbetul lăsat de Maria înlăuntrul meu. Pentru că zâmbetul în forma lui pură nu ți se regăsește doar pe chip, ci se ramifică în tot trupul și-ți pune în mișcare oasele, ochii, buzele, pielea, îți revigorează amintirile întocmai ca un vals al timpului, ca o adiere a primăverii.

Abia acum înțeleg de ce Maria n-a vrut să-mi dea drept cadou păpușa ei de porțelan. Pentru că îmi oferise deja, fără să-mi dau seama, cea mai frumoasă operă de artă din toate timpurile. Acel ghem organic de opt ani și jumătate, îmbrăcat din cap până-n picioare în tonuri pastelate mi-a sculptat cu ochiul ei de artist înnăscut cel mai luminos zâmbet. Este un zâmbet atemporal, care depășește măiestria renascentiștilor venețieni și-a idealului clasicist.

Copilul din ea m-a făcut să-mi înțeleg copilul din mine, să înțeleg vădit că e mai viu si mai dornic să trăiască decât l-am subestimat de-a lungul anilor, descurajându-l cu fiecare lacrimă, cu fiecare moment apatic.

Acum știu. Copilăria nu e o perioadă determinată în timp și spațiu, care ia forma sufletului în care se revarsă, copilăria nu înseamnă doar vacanțe în grădina bunicilor, nu este nicidecum un vals efemer, un tren care pleacă și nu se mai întoarce. Copilăria e o stare. O stare de mișcare sau de repaus, de toamnă sau de iarnă, de ieri, de mâine, de fiecare zi. O stare care ține cât vrei tu să țină, și care e aproape la fel de ofertantă precum fericirea, dar cu o fundație mai mare și mai solidă, mai vie, mai telurică.

Toate florile culese din grădină și legate cu un fir subțire de iarbă, toate colinele străbătute-n amurg cu-o viteză amețitoare, fiecare gândăcel strivit de rouă și readus în simțiri de Maria – toate acestea aveau să-mi sculpteze în stil corintic o energie molipsitoare, eclatantă, o poftă de viață vehementă.

30

Premiun Bonus

Pop Maria- „Joaca sub cupola Orasului”- clasa a I a Stanciu Cătălina- „Orașul furtunilor”, clasa a XI a

31

Dosar Tematic

Portretul copilăriei Roată Vlad –Toma Roată Vlad-Toma este student la SNSPA (Şcoala de Studii Politice şi Administrative), în cadrul Fac-

ultăţii de Ştiinţe Politice. În trecut a practicat sport, iar în prezent este atras de lumea artei. Este pasionat de muzică, teatru şi dans, dar şi de călătorii.

Abstract:

Copilul şi arta reprezintă două piese care merg mână-n mână. Copilăria este o perioadă definită prin creativitate, curiozitate, dar şi o imaginaţie bogată.

Având în vedere acest lucru, copilul şi arta se potrivesc de minune, în condiţiile în care pentru a face artă ai nevoie de creativitate, curiozitate şi imaginaţie. Totuşi, pentru descoperirea laturii artistice, este nevoie de încercări, iar acest lucru implică intr-o anumită masură părinţii. Părintele poate urmării dorinţele şi înclinaţiile copilului către artă şi poate să il ghideze pe copil către una dintre acestea dacă consideră că este nevoie. O problemă care ar putea apărea este cea de a pune copilul să încerce lucruri pe care le doreşte doar părintele, având ca posibil rezultat pierderea timpului cu anumite activităţi pe care copilul nu şi le doreşte.

Există şi situaţia în care copilul face ce-şi doreşte, dar este impins de părinte să facă mai mult decât acesta şiar dori. În consecinţă, părintele, deşi este important, ar trebui să fie atent la dorinţele şi înclinaţia copilului către o anumită ramură artistică.

În ziua de astăzi găsim arta în foarte multe forme, în destul de multe locuri. Aprecierea ei cred că integrează copilul destul de bine în această lume, fie că vorbim de muzică, teatru, dans sau alte ramuri. Întalnim la televizor tot mai multe „talent show”-uri , unele dintre ele special pentru copii. Acestea pot reprezenta o modalitate de a atrage copilul spre artă şi de-al integra în acelaşi timp în societate nu precum un copil, ci in ipostaza de artist. Să nu uităm că există şi factori ce pot impiedica copilul să ia parte la diverse activitaţi artistice ce i-ar crea plăcere. Putem face referire la situaţia financiară din România, care este posibil să-i limiteze posibilitaţiile părintelui de a putea satisface dorinţele copilului legate de artă. Atât participarea la acte artistice in sine, cât şi urmarirea de spectacole, galerii sau expoziţii necesită o anumită sumă de bani pe care nu toţi sunt dispuşi să o dea sau poate nu au de unde să o dea.

Poate unii dintre noi îşi mai amintesc şi se mai gândesc cum arăta lumea atunci când eram mici. Deşi

In this article I want to speak about childhood, a time period when everyone discover the world.

Characteristic in this period are creativity, curiosity and imagination. Child can create interesting things when they are guided to art. I invite you to read some stories about a few artists and their childhood.

Keywords: childhood, art, creativity, imagination.

32

Dosar Tematic este posibil să fi auzit în perioada copilăriei tale la cei „mari” cât de bine este să fi mic, eu unul nu eram de acord cu ei şi nici acum nu sunt în mare parte.

Sunt câteva lucruri care o să-mi lipsească, precum faptul că era îndeajuns să vreau ca să primesc, dar şi scuza pe care mi-o atribuiau ceilalţi „lasă-l ca e mic”. Probabil unii dintre noi ne-am amintit de copilăria noastră şi de felul în care arăta aceasta, dar cred că ar fi interesant să vedem cum arată copilul prin ochii artei. Consider că „arta” vede în copil o sursă de plăcere şi alimentare în acelaşi timp, precum un aliment pentru oameni. De-a lungul timpului, „arta” s-a hrănit cu copii, gâsindu-i ca pe o sursă de inspiraţie ce-i menţine existenţa. Copilul reprezintă o temă atractivă pentru artă, la fel cum este şi perioada copilăriei. De-a lungul timpului, aceste doua părţi, fie că privim prin ochii copilului sau din perspectiva „artei”, s-au imbinat foarte bine.

În evoluţia sa, omul a creat artă şi a fost suprins de artă diferit, în funcţie de anumite perioade. De la celebra inventare a roţii pană la arta contemporană, am avut parte de un proces lung de dezvoltare in toate domeniile posibile. De la clădiri la societate, de la om la maşinării, arta s-a regasit mereu în aceste schimbări, chiar a fost un motor al dezvoltării de multe ori. Gusturile şi manifestaţiile de artă s-au lărgit şi difersificat. Arta contemporană este un subiect de controverse, însă cred că aceasta se imbină foarte bine cu procesul de creaţie al unui copil. Deoarece tot vorbim de evoluţie, să ne uităm la ce vârstă copilul începe sa piardă din inocenţă şi intră în starea de tranziţie, de la copilul inocent la copilul maturizat poate timpuriu. Consider că deşi tehonologia este utilă, aceasta de multe ori poate pune în contact copilul cu anumite lucruri cu care acesta nu ar trebui sa ia contact atât de repede.

De asemenea, deşi poate fi folosită ca sursă de inspiraţie, tehnologia de multe ori omoră creativitatea, obişnuind creierul să trăiească şi să funcţioneze într-o lume mai restricţionată din punct de vedere al posibilităţiilor decât lumea reala.

33

In final aş vrea să amintesc câteva nume al unor artişti ce au devenit cunoscuţi în perioada copilăriei:

Dosar Tematic

Nina Simone

A fost o pianistă, susţinătoare a drepturilor civile, cântăreaţă şi jurnalistă de origine afro-americană.

Arta a pătruns în viaţa ei destul de devreme, începând să cânte la pian şi în corul bisericii la numai 4 ani.

Din punct de vedere financiar, nu a fost usor. După ce a terminat scoala generală, profesorul ei de muzică a ajutat-o să obţină o bursă şcoalară în New York la Julliard School of Music pentru a-şi îmbunătăţi interpretările de pian. După un timp însă, a rămas fără fonduri, fiind nevoită să părăsească şcoala şi să se mute în Philadelphia. O perioadă a strâns bani pentru a putea intra la Curtis Institute of Music in Philadelphia, însă a fost respinsă pentru faptul că avea origini afro-americane. Acest lucru a determinat-o să înceapă să cânte prin baruri, adoptând stiluri de muzică precum soul, blues si jazz. A început să adune fani, iar cariera ei a intrat într-o ascensiune rapidă. A inceput să militeze pentru drepturile civile prin cântecele sale, în anii 1960 devenind vocea mişcărilor civile.

Marvin Gaye

Poreclit prinţul muzicii soul, Marvin Gaye a fost crescut în biserica administrată de tatăl său. A fost ţinut sub un control strict din cauza violenţelor ce înegreau fundalul cartierului în care locuia. În timpul copilăriei şi-a ocupat timpul cântând la tobe şi pian. Până să ajungă în şcoala generală, a fost nevoit să cânte în corul bisericii, însă odată ajuns la şcoală, orizonturile i s-au deschis, incepând să adopte o plăcere pentru R&B. Conflictele armate precum cel din Vietnam, l-au influenţat pe Marvin Gaye să compună melodie precum “What’s Going On”.

Luminiţa Petre (Veronica), Costel Baloiu (Pist-

ruiatul) sunt alte exemple.

34

Premiun Bonus

Arcălean Patricia-„ Viața pe nori”, clasa a VI a Căienar Mellisa- „Ninsoarea caldă din 2100”

35

Dosar Tematic

Portretul copilăriei * Casiana Constantin Casiana Constantin a absolvit liceul teoretic, este pasionată de spațiul fără de beton, de pictatul pe haine și de citit.

Abstract

This article is about how children can influence the world. It debates how the child is perceived through art and psychology, how nowadays it is still misunderstood. The text also tries to explain perception and to link it with children and art. The Children Museum is presented, relevant to the subject. The last lines try to explain why art is healthy for kid’s brain.

Keywords: “Centuries of childhood”, abused children, perception, The Children’s Museum Indianopolis, learning through art

Stefania Bobescu- clasa a IX-a

Prima dată când umanitatea s-a lovit de subiectul istoriei copilăriei a fost o dată cu apariția cărții lui Philippe Ariés, “Centuries of Childhood” (Secolele copilăriei), în 1960. Textul redă pe căi inovatoare reprezentarea vizuală a copiilor, investigând demografia familială și analizând opere artistice ce datează din secolele XII-XVII, principala sa concluzie fiind că aceștia erau reprezentați ca mici adulți - copilul romantizat devine sexual, până in Evul Mediu conceptul de copilărie fiind unul străin. Deși criticată, cartea este una din lucrările de referință pentru stabilizarea teoriilor de studiu al copiilor, din păcate nereușind însă să creeze o arie care să focuseze cercetările asupra reprezentărilor vizuale.

În ziua de azi intrăm în contact cu reprezentări abstracte ce frizează maleficul și pericolul, transformându-se astfel inocența celor mici într-o comoditate pentru adulți. Statutul artistului devine discutabil atunci când arta pierde noțiunile de copil real, copil fictiv și copil real ce participă la producerea celui fictiv. Este clar că aceste imagini ne vorbesc despre societate în ansamblu: de ce este copilul tratat eronat, neraportat la inocența sa?

36

Pentru a înțelege mai bine cauzele mai sus menționate ar trebui să cunoaștem termenul de percepție, care este afectatăde prejudecățile, motivațiile, dar mai ales de emoțiile noastre - toate acestea își au rădăcinile în cultura noastră (incluzând desigur tradițiile și istoria).

Unele emoții sunt universale, experimentate similar ca reacții la evenimente similare în diferite culturi, alte emoții arată diferențe culturale considerabile privind evenimente antecedente: modul în care 37

Dosar Tematic

sunt experimentate, reacțiile pe care le provoacă și modul în care sunt percepute de societatea înconjurătoare. De aceea, cultura este un schelet necesar pentru oamenii de știință spre a înțelege variațiile percepțiilor si emoțiilor.

Cultura înseamnă structură, directive, așteptări și reguli; valori ce ajută oamenii să înțeleagă și să interpreteze comportamentele. Câteva studii etnografice sugerează că există diferențe culturale în consecințe sociale, mai ales când vine vorba de evaluarea emoțiilor și comportamentelor noastre, cât și ale altora. Script-ul cultural dictează cât de negativ sau pozitiv ar trebui experimentate sau percepute emoțiile. De exemplu, studiile arată că în culturile vestice script-ul social dominant este maximizarea emoțiilor pozitive și minimizarea celor negative. În culturile estice, script-ul este bazat pe gândirea dialectică, în căutarea spre a găsi o cale de mijloc experimentând balansul între emoțiile pozitive și negative.

De exemplu, rapoartele etnografice sugerează că mamele din SUA gândesc că e important să se focuseze pe succesul copiilor, pe când cele din China văd disciplina ca pe cel mai important aspect. Prin urmare, chinezoaicele ar putea percepe o notă bună într-un test școlar ca pe o intuire a răspunsurilor corecte, în timp ce o americancă ar putea crede că puiul ei este foarte inteligent. Un alt exemplu este cum în culturile estice succesul este perceput ca un efort de grup, pe când in cele vestice este atribuit la nivel individual.

Două teorii ale percepției sociale sunt Teoria (T.) Atribuirii (prejudecata actor-observator) și Teoria Comparației Sociale.

T. Atribuirii se focusează pe atribuirea sau cauzele unei acțiuni, demonstrând de ce indivizii au tendința de a îi învinui pe ceilalți sau situația (destinul) pentru propriile necazuri. Spre exemplu, dacă un coleg pică un test apare tendința de a-l învinui că nu s-a pregătit viguros, pe când dacă tu pici testul dai vina pe o proastă construcție a sa sau pe întrebările care nu se găseau în materialul de studiu.

Desigur, acestea nu constituie un adevăr general, fiind influențate de sex, rasă, clasă socială, religie și etnie.

T. Comparației Sociale explică tendința indivizilor de a se compara cu alții cu care se aseamănă pentru a-și crea o mai bună părere despre sine sau pentru a se simți mai puțin vinovați de eșec.

Copilul este uneori greșit perceput din cauza limitărilor culturale; încă există țări în care cei mici sunt forțați să muncească (10% din totalitatea lor, spune The Guardian) și în care sunt abuzați fizic, emoțional, verbal și sexual.

O altă limitare culturală este căsătoria minorilor: în special în Africa și Asia, dar și în America Latină (29%); Canada - în unele regiuni cei peste 16 ani o pot face dacă așteaptă un copil și au aprobarea tribunalului; SUA - 2,1% din cei de 15-17 ani, 7,6% din cei de 15-19 ani, în special din anumite grupe etnice și regiuni; 6,6% din cei de 15-17 ani și 13% din cei de 15-19 ani din comunitatea hispanică; Scoția - vârsta legală este 16 ani fără acordul părinților; Marea Britanie - fete de 12 ani au fost furate spre a se căsători cu bărbați din comunitatea musulmană, îngăduind chiar crima dacă victima încearcă să scape.

Cauzele acestei atrocități sunt zestrea, banii încasați pe mireasă, persecutarea, migrația forțată, sclavia, frica, sărăcia, presiunea socială, nevoia de a se simți protejați, religia, legea civilă, politica și relațiile financiare.

Dosar Tematic

Problema este că alegem să ne simțim superior sau inferior, nicidecum adecvat, comparația adecvată fiind: sunt mai bun decât eu-l de ieri? 3

Având acum o privire de ansamblu asupra percepției, se poate particulariza la nivel subiectiv și obiectiv cum este perceput copilul în artă, cât și la nivel general, evident percepția fiind influențată de educația, cultura și inteligența emoțională pe care individul le deține.

Copiii tratați incorent din cauza percepțiilor transpuse în comportamente abuzive au devenit muza unui muzeu din America ce are ca tematică sesizarea publicului cu privire la absurditatea prejudecăților manifestate prin discriminare: Muzeul Copiilor din Indianopolis(1925), unde una din expoziții este “The Power of Children” (Puterea Copiilor) (noiembrie 2007), ce dezbate impactul copiilor în crearea istoriei.

Muzeul este culminarea a 5 ani de planuri de dezvoltare; totul a început cu ancheta lui Jeanne WhiteGinder, mama lui Ryan White, adolescentul din Indiana care a devenit cunoscut internațional în anii ‘80 când a contactat HIV.

Ryan, suferind de hemofilie, s-a infestat din cauza unui tratament bazat pe sânge. Victimă timpurie a bolii despre care atunci nu se știau multe, a fost evitat de colegi și forțat să părăsească școala și să se mute în Russiaville, Indiana. Lupta lui de a termina școala l-a adus în lumina reflectoarelor, devenind unul din primii purtători de cuvânt al persoanelor cu HIV.

Când a murit din cauza complicațiilor avea doar 18 ani. Mii de oameni au venit la înmormântare,

incluzându-l pe Elton John, care a cântat un cântec-tribut adolescentului care l-a inspirat să renunțe la droguri și băut masiv, după cum acesta susține.

Camera lui este parte a expoziției.

Un alt copil curajos prezent la “The Power of Children” este Anne Frank, evreica adolescentă a cărei jurnal povestește cum s-a ascuns în timpul Holocaustului, partea a galeriei ce a fost sprijinită de Gerald Paul.

Jeffrey Patchen a adăugat apoi în arhiva muzeului povestea lui Ruby Bridges, primul copil afro-american admis la o școală pentru albi în New Orleans în 1960, când avea 6 ani.

Ața care leagă cele trei istorii este simbolul curajului, în pofida ignoranței, bigotismului și a urii suportate de victimele june. Expoziția redă faptele folosind fotografii, artefacte, materiale video și prezentări live.

Muzeul prezintă anual Premiile “Power of Children”, care recunosc eforturile elevilor din clasele VI-XI ce au avut impact în îmbunătățirea societății, aceștia primind 2000$ pentru a-și continua activitatea ce i-a consacrat. De asemenea. pot primi o bursă post-școlară pentru a participa la cursurile Instituției de Învățământ Superior Indiana. Programul s-a lansat in 2005, până în prezent premiind 38 de copii, cu spijinul Asociației Caritabile “Deborah Joy Simon”.

Expoziția este sugerată copiilor mai mari de 8 ani.

38

39

plictiseală și frică defensivă, care ne permite timp și intimitate să învățăm să luptăm mai strategic cu acestea. Un prim pas important în depășirea defensivelor din jurul artelor este deschiderea spre ciudățenia pe care o simțim în anumite contexte.”

Aprecierea: “Unul din cele mai mari defecte ale noastre și cauze ale nefericirii este că ne este greu să luăm în calcul ce este mereu în jurul nostru. Suferim pentru că pierdem din vedere ce este în fața noastră și tânjim, deseori greșit după atracția imaginară din altă parte.”

Scriind acest articol obeserv cum portretul copilăriei este mai mult decât reprezentarea unui urmaș sau a unei părți din noi care refuză să moară: este de fapt parte integrantă a istoriei, muză spre facerea de bines sau de artă, de altfel făuritor de artă, nu doar prin creație, cât și prin a sa simplă existență fragilă, adesea mult prea constrânsă.

Bibliografie: Anna Sparrman - Visual reprezentation of childhood, Oxford Bibliographies Wikipedia – Child marriage childrenmuseum.org bondless.com - Boundless Psychology - Cultural influence on perception Art as Therapy: Alain de Botton on the 7 Psychological Functions of Art – brainpickings.com

Dosar Tematic

Cum s-ar putea proteja copilul (nostru sau din noi) de fărădelegile ce îl pasc atât în mediul social, cât și personal? Vă recomand expunerea la artă, promovată de cartea “Art as Therapy” (Arta ca terapie), scrisă de filozoful Alain de Botton și istoricul John Armstrong despre cele 7 funcții psihologice ale artei (amintirea, speranța, durerea, echilibrarea, înțelegerea de sine, dezvoltarea și aprecierea); practică de care vă puteți convinge parcurgând citatele extrase din volum: Amintirea: “Arta este un mod de conserva experiențele, multe din ele fiind exemple trecătoare și frumoase; de aceea avem nevoie de ajutor pentru a le conserva.”

Speranța: “Voioșia este o realizare și speranța este ceva demn de sărbătorit. Dacă optimismul este important este datorită multelor rezultate determinate de cât de mult ne dăruim activității. Este un ingredient important al succesului. Aceste muște în fețele elitelor văd că talentul este necesitatea primară a unei vieți bune, dar în multe cazuri diferența dintre succes și eșec este determinată de nimic mai mult decât sensul nostru de posibil și de energia pe care o putem aduna pentru a-i convinge pe ceilalți de cotizația noastră. Am putea fi condamnați la eșec nu de lipsa priceperii, ci de absența speranței.”

Durerea: “Arta poate oferi un punct de avantaj grandios și serios de la care să cercetăm chinul condiției noastre.”

Echilibrarea: “Arta ne poate salva niște timp - și ne poate salva viața - prin amintiri oportune și viscerale ale echilibrului și bunătății despre care niciodată nu ar trebui să presupunem că știm suficiente deja.”

Înțelegerea de sine; “Nu suntem transparenți nouă înșine. Avem intuiții, suspiciuni, bănuieli, reflecții vagi și emoții amestecate ciudat, toate opunanându-se unei simple definiții. Avem stări, dar nu le cunoaștem cu adevărat. După, din când în când găsim opere de artă car par a zăvorî din ceva ce am simțit, dar nu am recunoscut până atunci. Alexander Pope a indentificat o funcție centrală a poeziei ca luând gânduri experimentate în jumătate de măsură și dându-le o expresie clară: “ce a fost adesea gândit, dar niciodată atât de bine exprimat”. Cu alte cuvinte, o parte fugitivă și inefabilă a propriei noastre gândiri, a propriei noastre experiențe, este luată, editată și înapoiată nouă mai bună decât a fost vreodată, încât simțim măcar că ne cunoștem mai bine.”

Dezvoltarea: “Angajamentul față de artă este folositor deoarece ne prezintă exemple puternice din tipul acela de material extraterestru care provoacă

Premiun Bonus

Voica Mihai- „Noaptea eternă”, clasa a IV a

Simionca Octavian- „2100”, clasa a II a

40

Povești cu tâlc pentru viitori oameni de succes Mihăescu Diana Diana Mihăescu este absolventă a Faculății de Jurnalism și Științele Comunicării și masterand la

programului de Educație timpurie, din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației. Pasionată de dezvoltare personală, studiază cu interes ultimele cercetări din domeniul comunicării eficiente, psihologiei, educației și brandingului personal. Contact: diana.miha_escu@yahoo.com

Copilăria reprezintă perioada de început a existenței noastre, în care legătura cu lumea este îmbrăcată de mantia colorată a inocenței și fabulosului, protecție pentru concretul neînțeles. Personaje în poveștile magice ale lumii lor sunt oamenii apropiați , părinți, prietenii, dar și jucării, eroi animați din desene și din basmele dinainte de culcare. Să ne mirăm oare că acești mici autori devin din ce în ce mai aplecați spre crearea unor scenarii în care frustrarea și violența sunt predominante? Exemplele din jurul lor le dau suficientă inspirație.

În cercetările din ultimele decenii, s-a demonstrat că există o puternică legătură între gestionare eficientă a emoțiilor și capacitatea de a avea o viață cu relațiile interumane sănătoase și un parcurs profesional ascendent. Și, pentru a avea cele mai bune șanse, e necesar să trăim într-un mediu cu o influență pozitivă, din care să luăm cele mai bune exemple de acțiune.

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra mijloacelor de dezvoltare emoțională și poate, de ce nu, să contribuim la crearea unui mediu cât mai potrivit pentru a inspira acești mici oameni să fie frumosul și bunătatea, sursa de creație a lucrurilor mărețe, de care avem cu toți nevoie, vă prezint câțiva factori de influență și câteva programe de dezvoltare emoțională.

FACTORI CARE POT INFLUENȚA DEZ VOLTAREA EMOȚIONALĂ

Într-unul din studiile sale, Cummings a descoperit că starea emoțională a copiilor și siguranța lor sunt mai afectate de relația dintre părinți decât de relația directă părinte-copil.

Un alt factor ce poate influența dezvoltare emoțională a copilului este starea emoțională a mamei în timpul sarcinii. Mai multe studii au demonstrat că depresia, stresul sau anxietatea mamei în timpul sarcinii, cresc riscul apariției unor vaste efecte asupra copilului, incluzând dezvoltarea unor probleme emoționale. Deși genetica și ingrijirile postnatale pot diminua aceste efecte, dovezile privind factorul prenantal sunt substanțiale. Anxietatea și depresia parentală pot contribui cu până la 10-15% drept cauze ce influențează dezvoltarea emoțională și comportamentală.

Cercetările realizate de M. Roco în 2001 pe elevi români din ciclul primar, arată că aceia care provin din familii dezorganizate sau au fost abandonați de părinți, dețin un coeficient emoțional cu un nivel foarte redus. Copiii care trăiesc într-un climat afectiv dezarmonic au o tendință ridicată spre agresivitate,impulivitate și anxietate.

Studiul dr. Laurie Kramer, decan asociat al Universității Illinois din Urbana Campaign prin care încerca să îmbunătățească relația dintre frați, a scos în evidență influența cărților, filmelor și jocurilor în comportamentul copiilor. Chiar dacă aceste materiale încheiau subiectul într-o notă pozitivă, dovadă că frații învățau să se prețuiască reciproc, detaliile situației inițiale, in care aceștia se agresav fizic sau verbal, învață copiii noi moduri de a fi răutăcioși cu frații lor mai mici. Prin analizarea a 261 de cărți în care sunt descrise relațiile între frați, Kramer a analizat atât comportamentele negative, cât și pe cele pozitive prezentate și a ajuns la concluzia că prezentarea aces41

Dosar Tematic

- Importanța programelor de dezvoltare emoțională pentru copii -

Dosar Tematic

tor comportamente, chiar și ca o problemă inițială ce urmează să fie rezolvată, fac copiii să creadă că aceasta este relația normală dintre frați.

Faptul că peste tot în lume, copiii dorm cu o oră mai puțin decât în urmă cu treizeci de ani, aduce ca efect scăderea punctajului IQ, o stare emoțională mai fragilă, ADHD și obezitate. Studiul dr. Avi Sadeh, de la Universitatea din Tel Aviv a demonstrat că funcționarea activității neurobilogice poate fi afectată de lipsa unei ore de somn din numărul total recomandat copiilor pe timpul nopții. În rezultatele studiului se menționează că o oră de somn pierdută este echivalentă cu pierderea a doi ani de maturizare și dezvoltare cognitivă.

PROGRAME DE DEZVOLTARE A INTELIGENȚEI EMOȚIONALE

PROGRAMELE EDUCAȚIONALE REDI

Cercetătorii de la Penn State au descoperit faptul că studenții pregătiți după un curriculum ce includea lecții sociale precum împărțirea, ascultarea și controlul de sine, au obținut rezultate mai bune atât în domeniul social cât și cel academic al pregătirii școlare.

Karen Bierman, profesor de psihologie la Penn State University, și echipa ei, au studiat studied 350 de preșcolari. Jumătate dintre aceștia urmau un curriculum tradițional. Cealaltă jumătate au primit pe lângă curriculumul de bază, programe educaționale privind latura socială și cea emoțională- numite REDI.

Rezultatele au fost publicate în ediția lunii noiembrie a revistei Child Development, și prezintă faptul că 70 la sută din procentul copiilor care au urmat programul REDI au arătat un comportament mai puțin perturbator, față de procenul de 56 la sută al copiilor dintr-o clasă cu program normal.

În realizarea programului, Bireman și echipa acesteia au căutat modalități prin care să integreze dezvoltarea socială și emoțională în curriculumul tradițional. Soluția găsită: cărțile. Ei au eliberat un program interactiv de lectură utilizând cărți cu teme social-emoționale. Pe măsură ce copiii își dezvoltau

42

vocabularul și înțelegeau sensul poveștii, învățau simultan cum să asculte și să converseze despre sentimente.

Personajele din aceste povești modelau abilități precum capacitatea de a rezolva probleme și autocontrolul. Unul dintre aceste personaje este Țestoasa Twiggle. Când Twiggle s-a supărat, a ales să se retragă în interiorul cochiliei, să respire adânc și apoi să spună ceea ce l-a deranjat și cum l-a făcut să se simtă. În program, copiii au fost încurajați să folosească trucul lui Twiggle pentru recâștiga controlul de sine, încrucișându-și brațele (pentru a evita loviturile impulsive), să respiri profund și apoi să folosească cuvintele pentru a descrie cum se simt.

O altă modalitate prin care Bierman a încorporat curriculumul social și emoțional în activitatea zilnică a copiilor a fost prin învățarea profesorilor să folosească un limbaj elevat, în special în activitățile din timpul liber, precum masa de prânz. Când părinții și profesorii sunt ocupați, deseori acest lucru afectează comunicarea cu cel mic. Dar sunt momente în care mult mai multă conversație poate avea loc. De exemplu, în timpul cine, folosind această oportunitate pentru a discuta despre sentimente și întâmplări. Studiul a scos în eviență faptul că acest tip de discuții nu doar exersează abilitățile de comunicare orală, ci îmbunătățesc și abilitatea copilului de a se concentra.

PROGRAMA DEZVOLTATĂ DE KAREN STONE, FONDATOARE A NUEVA SCHOOL

Dosar Tematic

Karen Stone consideră că „ alfabetizarea emoțională” este la fel de necesară precum învățarea cunoștințelor specifice ștințelor socioumane sau exacte. Pornind de la această idee, ea a creat o programă care să stimuleze această competență cheie.

Regăsită sub diverse denumiri ( Știința Sinelui, Dezvoltarea socială, Capacități necesare în viață, Studiul social și emoțional), aceast nouă disciplină tratează subiecte preluate din viața cotidiană, prezentând cazuri reale, aflate în interesul copiilor.

Astfel, sunt aduse în discuție situații care pot degenara în acte de violență, care pot duce la suferința de a fi marginalizați, neputință în fața eșecului, invidie sau mânie. Ceea ce se dorește a fi scos în evidență în urma acestor dezbateri este de a se înțelege faptul că aceste stări negative pot fi gestionate în diferite moduri, iar stăpânirea de sine se bazează pe înțelegerea a ceea ce se întâmplă în spatele unui sentiment ( frustrările duc la anxietate, nemulțumirea poate genera nevrozitate, etc.).

Elevii sunt încurajați să recunoască gama variată de exprimare emoțională, dezvoltându-și un vocabular pentru denumirea diferitelor stări. Este observată interdependența dintre gânduri, sentimente și exprimarea lor, in scopul constatării elementului predominant în luarea deciziei: cogniția sau emoția.

În dezvoltarea abilității de a rezolva situațiile conflictuale, elevii învață că soluția se găsește ăn comunicare și nu în evitarea situației. Evitarea sau ameliorarea unor tensiuni generate de poziții contradictorii se realizează prin renunțarea la concluzii pripite și mesaje negative.

Pentru o bună adaptare în viața socială, este necesară dezvoltarea abilităților de a colabora, a negocia conflictele și a comunica eficient ( ascultarea activă a partenerului), evitând astfel emoții negative precum frica sau mânia.

Metoda de evaluare în Nueva School este reprezentată de o examinare orală, prin care este reflectată coerența imaginii de sine a elevilor.

Prin cunoașterea elementelor care pot influența dezvoltarea emoțională a copilului încă dinaintea nașterii și structurarea unor programe de „ alfabetizare emoțională”, începând educația copilului de la grădiniță ( Programele REDI și Nueva School), aceștia au cele mai bune șanse de a se integra cu succes în viața socială și profesională, învățând să gestioneze situațiile cu încărcătură emoțională negativă și să dezvolte relații interumane sănătoase. Să creăm povești cu tâlc, să fim eroi pentru cei mici! Să fim trunchi pentru o coroană cu frunze fragede!

43

Premiun Bonus

Pop Cătălin- „Viteză, zbor, culoare”, clasa a III a

Priscorniță Miruna- „Orașul viitorului”, clasa a VII a

44

Meeting with the Rosetti-Roznovanu Family

of Moldavian Landowners

Raluca Goleşteanu IH/PAN, Warsaw rgolesta@gmail.com

Premiun Bonus

Jump into the Past:

Raluca Goleşteanu, researcher focusing on the social and intellectual history of Central and Eastern

Europe in the nineteenth century, is also interested in history of historiography, comparative method in social sciences and in the humanities, urban landscape in transformation. This year she is fellow within Center for Advanced Study, Sofia with a research on the `Small Jewish Town in the Eyes of Max Blecher and Bruno Schultz`.

Abstract:

The traveler who happens to wander in one hot and sleepy afternoon throughout the center of Iaşi, that patriarchal settlement (Mitican, 2002, 92), once seat of landowners, gentry and intellectuals-builders of the Romanian modern national canon, is attracted by the imposing headquarter of the city`s mayor house. In the multitude of religious monuments populating the current Ştefan cel Mare Boulevard, the eclectic style of this green-roofed construction [see pictures `Street view` and `Details Backyard Façade`] appeals to the eye, hinting somehow to the lavishly luxurious life of what was once known as the Moldavian aristocracy.

The fragile balance of the things human, the relentless merry-go-round called life are best expressed by the stories of the two nineteenth-century palaces belonging to the fabulously rich family of magnates, Roznovanu. Located in the area where this family used to detain wealth and political influence since the seventeenth century, that is Iaşi, the capital of Moldavia, and its surroundings, the buildings underwent many changes since their inception, from massive renovations to complete destruction (the case of the castle from the village Stânca).

Naturally, the fate of these constructions was closely connected to the ups and downs of the Roznovanus, and, in a way, it stands witness to the social, economic, and political turmoil that accompanied the history of the region on the latter`s path to modernization. The transformation or the ruin of the houses echoes the dramas of the people, and their stories represent antidotes for forgetfulness in a troubled geographical area.

Keywords: Moldavian landowners, architecture in the nineteenth century, the Danubian Principalities, public space, local elites.

Details Backyard Façade

Street view

The palace was built in 1832 by Iordache Rosetti-Roznovanu (1764-1836), the fourth in line of several generations of the family known as Rosetti (Cimpoeşu, 2013, 143), clan who started to be associated with political positions in the Romanian lands as early as the beginning of the seventeenth century.

Members of the family like the influential 45

Premiun Bonus

The Coat of Arms of Roznovanu Family politician of the nineteenth century, establisher of the Liberal Party, C.A. Rosetti, wrote in their biographies that the family was rooted in Genoa and came to this region much earlier, whereas the archival evidence showed that the Rosettis were associated to Constantinople, as they were part of that circuit of influence which was trafficking power in the Romanian lands. In any case, impressively ambitious and always synchronic with the Zeitgeist, this family introduced, supported and encouraged the European customs and lifestyles in both Romanian provinces.

At a later time, one representative of the Moldavian branch, in fact the father of the above-mentioned Iordache (Neculai, 1725-1805, (Mitican, 2002, 11)) added Roznovanu to the family name signaling, in true royal fashion, the ownership of the estate called Roznov (located in Neamţ county). This patronymic left its mark on the coat of arms of the family as, together with the logo `Sereno aut nubilo sospes` (`in fine or cloudy weather, always safe`) it displays three roses (the name of the Roznov settlement, apparently established by German colonists, comes from the flower) [see picture `The Coat of Arms of Roznovanu Family`].

By the time of the establishment of the palace, the owner, as already hinted, was a stable and successful figure of the local politics, even nurturing ambitions of leading the province. This project would be strongly pursued by the next two generations of Roznovanu family, to the point of becoming a separatist party in the political body of the newly established modern Romanian state (1859-1862), and later Kingdom (1881).

Thus, the seat of Roznovanu`s residence of Iaşi would express architecturally these plans and strivings. It was constructed in pure classical style, with references to the Greek antiquity. The statues of Apollo, Diana, Minerva, Mars adorned the sumptu-

ous entrances as well as the ceilings of the rooms inside [see picture `The Original Palace of Iaşi`].

Initially conceived by minor artists coming from the space of German influence, be it Transylvania or the Polish lands (the interiors were designed by Ion Balomir and Ludovic Stawski), the residence displayed common elements with other buildings of Iaşi or even Wallachia, as the architect Gustav Freywald travelled between the two provinces and left traces of his style on constructions belonging to the important boyar families of the time.

Letting aside the function of political representation expressed auspiciously by classicism, since the latter was able to symbolize harmoniously the interests of the various social categories of the incipient modern Moldavian society, this style was decidedly preferred by the upper class of the time, as the documents describing the dwellings of Cantacuzino-Paşcanu, Catargi, Ghica, Başotă, Boldur-Lăţescu families show. The trend should be related to the Conservative outlook of the elite, in other words to the fear of experimenting with the visuals born out of a local instinct (Moldavia was for them the place of stability and tradition, hence the external manifestations, be them houses and clothing, should bear these values).

In the same vein, Iordache Rosetti-Roznovanu would build at the beginning of the nineteenth century, on the site of an existing dwelling belonging to the family, the impressive castle located few kilometers away from Iaşi, in the village called Stânca, close to the border with Bessarabia [see picture `Stanca Castle`]. Serving as summer residence, the construction with a façade full of arches and curves included specific features such as a huge park, orangery, and a separate church (The Iaşi Palace had inside a special room dedicated to religious services); despite the city residence, where the dining room was located on the first floor, together with the other spaces dedicated to the public interaction, Stânca castle had the dining room located on the ground floor to facilitate the easy access of the guests to the magnificent orchard at the back of the house.

The Original Palace

46

The Stanca Castle .

At the mid of the nineteenth century, the castle would undergo significant works of renovation (in the same time with the Iaşi Palace), of which it is worth mentioning the installation of a clock one façade at the entrance, and the decoration of the ceiling of the main dome with drawings conceived by the mistress of the house at the time, Maria Rosetti-Roznovanu (Cimpoeşu, 2013, 154), the daughter of Dimitrie Ghica-Comăneşti.

The castle, renown in the epoch as one of the most spacious (and in trend with the European fashion of the time) existing on the territory of the two principalities, would be constantly under the care of the family. The son and grandson of Iordache would permanently enrich the art collections, the library, whereas their wives would purchase the latest furniture, pottery, and tools needed in such an extended household.

In 1891, after the death of Iordache`s nephew, Nunuţă Rosetti-Roznovanu, when the Iaşi Palace was sold to the municipality, many of the treasures gathered there would be transferred to the summer residence.

Yet, the fairy tale like location of Stânca castle triggered its tragic end. Similar to the frailty and instability of human existence, this imposing dwelling suffered heavy blows in a short time span. During the Second World War, it found itself located right on the line of the front separating Romanian side from the Russian, and afterwards German enemies. Due to its height and strategic position, it was subsequently bombed by all three powers, robbed by the troops; the attacks lasted from spring to autumn 1944, and by fall there was nothing left but ruins. The existing cross that marks the events there is strictly dedicated to the lost lives, ignoring to some extent the lost heritage (with the exception of the archives of the family, which were previously sold to the state, nothing was left from the 47

Premiun Bonus

fortune of the Roznovanu magnates).

Although the Iaşi Palace [see pictures `Details Street View` and `Backyard Façade`] did not have the dramatic fate of its counterpart, it nonetheless experienced minor downgrades throughout the years, especially if compared to its age of glory in the nineteenth century when it used to host the most prominent political events, festivities, diplomats and artists who came to Moldavia. It also witnessed the beautiful and romantic love story between the son of Iordache, Nicolae Rosetti-Roznovanu (17941858) and Maria Ghica-Comăneşti (1806-1888) (Suţu, 2015, 260), which scandalized Iaşi society of the forties, as the lady was married, so Nicolae kidnapped her from her husband, married her in Bukovina, and they were forced to live like pariah in the eyes of the local people, even long after their return to Iaşi. As hinted already, the Palace was the platform out of which the nephew of Iordache, Nunuţă Rosetti-Roznoveanu (1842-1891) launched his ambitious political plans, namely to oust the king Carol I, and to regain the desired political autonomy of Moldavia, in a setting having him as head of the affairs.

After Nunuţă`s death, the Palace was sold to the municipality of Iaşi, which started an endless series of architectural transformations signed by various architects who added either Baroque or Renaissance traits, to such an extent that the new face hardly resembled the original one, as it can be seen in the pictures. The building was considered a kind of `pearl` of the city and, in this logic, it was envisaged in the nineties as the Iaşi residence of the young crown family, Ferdinand and Maria, but, some say, the Princess inheritor did not like it, and continued to avoid it even during the First World War when, as we know, Bucharest administration needed to move out to Iaşi for two years (1916-1918). At the beginning of the twentieth century, the Palace became the headquarter of the Court of Justice, afterwards it went in the hands of the Ministry of War, ending during Communist time as the administrative seat of the county affairs.

This way, the luxurious halls adorned with china, Venetian mirrors, and exquisite yellow upholstery dressing the mahogany-framed sofas, once populated by the laughs and fine music of the ladies of the house, became the stage of sober comrades shouting orders and bringing their contribution to the creation of `the new man`.

The history of the Palace and of its people comprised in a nutshell the history of Moldavia…

Premiun Bonus Endnotes

Backyard Façade

Bibliography:

Details Street View

Cimpoeşu 2013: Corina Cimpoeşu, ,,Palatele familiei Rosetti-Roznovanu: studiu de cazˮ (The Palaces of Roetti-Roznovanu Family: a Case Study) in: Corina Cimpoeşu, Artă, modă, cultură europeană în Moldova între 1830 şi 1860. Elemente ale procesului de modernizare culturală (Art, Fashion, European Culture in Moldavia in the Period 1830-1860). Dynamics in the Process of Cultural Modernization) (Iaşi: Al. I. Cuza University, 2013), 143-186.

Giurcă, 2005: Ioan Giurcă, ,,Distrugerea unui monument de artă. Castelul de la Stânca Roznovanuˮ (The Destruction of a Monument: the Castel of Stânca Roznovanu) in Monumentul (The Monument), no. 7, 2005, 173-180.

Mitican, 2002: Ion Mitican, Palatul Roznovanu, o poveste romantică (Roznovanu Palace, a Romantic Story) (Iaşi: Tehnopress, 2002).

Rosetti, 2011, 2012: Radu Rosetti, Amintiri (Memoirs) (Bucureşti: Humanitas, 2011 for the first volume `What I Learned from the Others`; 2012 for the second, and, respectively, third volume `From Childhood`, `From the Early Younghood`).

Suţu, 2015: Rudolf Suţu, Iaşii de odinioară (Iaşi of the Bygone Times) (Bucureşti: Corint, 2015 for this edition).

1 Source for Stânca Castle picture: <http://cultural.bzi. ro/castelul-stanca-povestea-trista-a-singurului-castel-din-iasi-foto-256> (retrieved 14 June 2015); Source for the Original Palace of Iasi; The Coat of Arms of Roznovanu Family pictures < http://curierul-iasi.ro/ fascinanta-istorie-a-palatului-roznovanu-7202> (retrieved 14 June 2015).

48

Luxury Fashion:

Bianca Drăghici Bianca Draghici graduated from MA Luxury Brand Management (Istituto Marango-

ni – London) and Dual MBA / Marketing Management (UIBS - Madrid). She presented assignments to various brands, including Burberry, and interned at London Fashion Week and in the VIP Services and Events department at Starworks Group (fashion PR agency – London).

Contact: Bianca.drgh@yahoo.com

Premiun Bonus

Celebrity Usage within the Luxury Industry (Part 2)

A celebrity can be defined as “any individual who enjoys public recognition and who uses this recognition on behalf of a consumer good by appearing with it in an advertisement” (McCracken, 1989). Marketing communications theories show that celebrity associations have been enhancing a luxury brand’s identity through time. However, literature shows that there are mixed opinions in regards to whether this technique has a positive or a negative impact for luxury brands.

Abstract

I have started my “Luxury Fashion” series with the aim of exploring how using marketing and public relations within the luxury industry can be developed into an art. The previous and first article followed the journey of luxury, encompassing its history, democratization process, social and economical change factors and the various levels and categories of luxury.

Throughout this second chapter of the series, the usage of celebrity associations within the luxury industry will be explored. A brief introduction on communication theories will be followed by a journey through the history of celebrity endorsements, factors for successful collaborations and risks.

Marketing Communications Theories It is well known that brands communicate with their target audience through all the touch points, from logo, emblem and slogan, to the messages that its marketing communications techniques convey to the public. Advertising and public relations are two of the main methods of marketing communication (Kotler, 2009).

Communication theories which are helpful in this case are those such as the AIDA model (Kotler, 2009) and Abraham Maslow´s Hierarchy of Needs (Pride, Hughes and Kapoor, 2011); however, these are pure marketing communications theories which will not be analysed in this series.

What motivates luxury consumers to desire and purchase these items? Luxury products and their communication strategies aim at satisfying the needs regarding affiliation and esteem. Luxury consumers have the basic physiological needs, along with the security and safety ones already satisfied; therefore, they seek “to belong, to be accepted by others” and ”to be held in esteem both by themselves and by others” (Koontz, 2010). The satisfactions coming from purchasing luxury items are in regards to “power, prestige, status and self-confidence” (Koontz, 2010).

Keywords:

luxury, fashion, celebrity, endorsements, communication, collaborations.

49

Premiun Bonus

Celebrity Endorsements through History

Since the beginning of the history of fashion, celebrities and aspirational stars have been used as brand ambassadors, to create the desire, and for potential customers to identify with them. It is considered by Maria Eugenia Giron (2010) that this marketing tool is “the most powerful, the most potent, and almost the definitive one”, because celebrities are trend-setters – their “recommendation or prestige is valued by our target public”.

Even before marketing existed, in the nineteenth century, Charles Frederick Worth, the Parisian inventor of haute couture, understood the importance of associating a celebrity with his brand. Princess Von Metternich, “high society lady and influencer”, contributed to the success and status of Worth’s fashion house, by linking to his brand (Okonkwo, 2007: 156).

Image caption: “Jane Birkin with her Birkin bag at Hermes, Photo: Luke Leitch, 2012”. Source: Fashion.Telegraph.co.uk - http://fashion.

telegraph.co.uk/article/TMG9126955/How-Janes-Birkin-bag-idea-took-off. html]

Image caption: “Princess Pauline von Metternich wearing a dress

by Charles Frederick Worth, Photography by Andre Adolphe Eugene Disderi, ca. 1865”. Source: Gogmsite.net - http://www.gogmsite. net/early_victorian_-_1837_-_18/subalbum_empress_eugenie/albumette-people-associated/ca-1865-princess-pauline-me.html]

In addition, “Jane Birkin with the Hermes Birkin bag, Cartier with the La Dona Collection inspired by Maria Felix” (Giron, 2010: 56), the Kelly bag by Hermes and many others can be recalled. Throughout time, authors and luxury brands worldwide recognized how powerful the celebrity endorsement tool is (Carroll, 2009).

Some consider that “celebrity sells, perhaps even more than sex” (Mellery-Pratt - Business of Fashion, 2014). It can be observed that, for instance, Jimmy Choo’s co-founder and former chief affirmed that the way to reach a billion potential customers is to “dress the actresses competing for attention at a highly televised event” (Mellery-Pratt - Business of Fashion, 2014). Another example from this case study is Jason Wu who dressed Emma Stone, affirming that “there is a lot of exposure for both the designer and the celebrity when it is a perfect match” (Mellery-Pratt - Business of Fashion, 2014).

There are five important rules in order to have a successful celebrity endorsement, as mentioned by Hameide (2011): • Credibility: the public figures which are being chosen have to be credible and customers must trust their talent and expertise. The star has to be very popular, with a positive image within his/her field, and a real quality. If all these factors are being met, the endorsement might add value to the luxury brand.

• Global appeal: the celebrities have to be internationally known. Both the celebrity and the brand have to be well-known in the same field of action.

50

On the other hand, there are some disadvantages of associating your image with a celebrity. It is known that the complexity of meanings that a celebrity might bring to the brand can result in either positive or negative outcomes. For instance, Margaret C. Campbell and Caleb Warren (2012) consider that an unexamined risk exists, which has not been studied as much within the literature available until this moment: “brands can acquire the negative meanings associated with an endorser in addition to, or even instead of, the positive meanings”. They also add that the negative associations might also prevent the positive ones from transferring. Their affirmations are based on the psychology fact that there is a “tendency for negative information to have a larger psychological impact than positive information” (Campbell and Warren, 2012). Therefore, more analysis should be done before making a collaboration with a celebrity, especially within the luxury industry.

For example, if a celebrity is not aspired at by a particular consumer target which happens to be the audience of the brand using this celebrity, then the match would not be a successful one: it can be observed in a case study how an interviewee does not relate to Cheryl Cole´s style, so would not buy anything endorsed by her – “she was always quite, like, chavvy” (Banister and Cocker, 2013). This shows how the meaning transfers from the celebrity to the brand.

Okonkwo adds that there are always challenges working with celebrities and luxury brands.

For instance, there is a risk of damages to the brand if the celebrity has negative professional or personal circumstances. Of course, these or other public controversies are being transferred to the brand, especially within the luxury industry, harming its identity. In addition, other risks are of celebrities disappearing from the spotlight or drastically changing their image (Hameide, 2011). Another important point is that the celebrity itself is a product, a brand; therefore, “their value fluctuates just like shared on the stock market” (Giron, 2010: 60).

So it can be considered that using the face of a celebrity is similar to making a collaboration with another brand – co-branding.

For example, Kate Moss, one of the most used celebrities in luxury advertising, has been featured for brands such as Burberry, Chanel, Versace, Calvin Klein and many others. However, problems arose when her image was negatively impacted due

Image caption: “Actress Emma Stone wearing Jason Wu, 2014”. Source: HollywoodReporter.com - http://www.hollywoodreporter.com/news/dress-du-jour-emma-stone-740488]

Factors of Successful C elebrity Endorsements • Personality: it is a must for the brand to choose a celebrity that matches and identifies with the brand’s personality. The personality traits of the celebrity have to be relevant to the brand’s identity and in-line with its values. Brands’ mission is to create perfect harmony between themselves and the celebrity they use, in order to be convincing. The celebrity must match the Unique Selling Proposition (USP) of the brand (Giron, 2010: 58). For example, Uma Thurman and Jennifer Lopez with Louis Vuitton and Nicole Kidman with Chanel are good examples.

• Uniform power: especially for new luxury brands it is important that the celebrity does not over-shadow the image of the brand. The collaboration should be only an addition of a stronger identity.

• Constancy: the celebrity’s global appeal and popularity should be only a fad, but a constant success.

Aside from these rules for success, Kamins and Gupta (1994) consider that celebrity endorsements are effective only depending on the following factors: “credibility and attractiveness of the celebrity, the celebrity-product fit, the type of message and product, the involvement with the product, the number of advertisements in which the celebrity appears, and the characteristics of the audience”.

51

Premiun Bonus

Risks of Celebrity Endorsements

Premiun Bonus Image caption: “German designer Philipp Plein featuring controversial actress and singer Lindsay Lohan in his campaign, 2012”. Source: http://celebsvenue.com/lindsay-lohan-new-advertising-campaign-by-german-fashion-designer-philipp-plein-x6-uhqpictures/

to leaked pictures of her doing cocaine. During those times these brands did not renew their contracts with her, in order to not damage the brands’ reputation as well. Many stars which were being used in luxury advertisements had ups and downs in their careers – for instance, Lindsay Lohan’s career went abruptly downwards due to use of alcohol and cocaine. However, Philipp Plein still used her in his advertisements without ruining the brand’s image, because it actually goes hand in hand with Lindsay’s image – rebellious identity, skull motifs on the brand’s items etc

Now that celebrity associations have been explored throughout history, with their main factors for success and risks, the next chapter of this series will focus on what various authors believe and affirm regarding this subject. Contrasting theories on celebrity endorsements, along with types of celebrity associations will follow in the third part of the “Luxury Fashion” series.

Bibliography:

1.

Banister and Cocker 2014: Emma Banister, Hayley Cocker, A cultural exploration of consumers´ interactions and relationships with celebrities. (Journal of Marketing Management, Volume 30, Issue 1-2, 2014) 2.

Campbell and Warren 2012: Margaret Campbell, Caleb Warren, A risk of meaning transfer: Are negative associations more likely to transfer than positive associations? (Social Influence, 2012) 3.

Giron 2010: Maria Eugenia Giron, Inside Luxury: The Growth And Future Of The Luxury Goods Industry: A View From The Top. (London: LID Publishing Ltd, 2010)

4.

Hameide 2011: Kaled K. Hameide, Fashion Branding Unraveled. (United Kingdom: Bloomsbury Academic, 2011) 5.

Koontz 2010: Harold Koontz, Essentials of Management 8E. (New Delhi: Tata McGraw-Hill Education, 2010) 6.

Kotler 2009: Philip Kotler, Kevin Lane Keller, Dr. Mairead Brady, Malcolm Goodman, Mr. Torben Hansen, Marketing Management. 13th Edition. (England: Pearson Education Limited, 2009) 7.

McCracken 1989: Grant McCracken, Who is the celebrity endorser? Cultural Foundations of theho Endorsement Process. (Journal of Consumer Research, Vol. 16, 1989) 8.

Mellery-Pratt 2014: Robin Mellery-Pratt, For Emerging Designers, Celebrity Sells. In Business of Fashion. January 26, 2014 http://www.businessoffashion.com/2014/01/emerging-designers-celebrity-sells.html 9.

Okonkwo 2007: Uche Okonkwo, Luxury Fashion Branding: Trends, Tactics, Techniques. (New York: Palgrave Macmillan, 2007) 10.

Pride, Hughes and Kapoor 2011: William M. Pride, Robert J. Hughes, Jack R. Kapoor, Business.

(Mason: South Western Cengage Learning, 2011) Source: HollywoodReporter.com - http://www. llywoodreporter.com/news/dress-du-jour-emmastone-740488 Source: Fashion.Telegraph.co.uk - http://fashion.telegraph.co.uk/article/TMG9126955/How-Janes-Birkinbag-idea-took-off.html] http://www.gogmsite.net/early_victorian_-_1837_-_18/ subalbum_empress_eugenie/albumette-people-associated/ca-1865-princess-pauline-me.html]

52

Art Out no. 35,

Artself 53