Art Out no. 52

Art Out Artă. Arhitectură.

Patrimoniu. Restaurare.

ART OUT – ISSN 2069-6949 ISSN-L = 2069-694

Art Out Rethinking the social history of art Echipa Editorială/Editorial Team

Director/Director Director Adjunct/Deputy Director Redactor Șef/Editor-in-Chief Redactor Șef Adjunct/Deputy Editor-in-Chief

Redactori colaboratori/ Associate editors Loredana Gianina NISTOR, Simona ȘERBAN, Istvan Attila VARGA Traducători/Translators Adriana CIOTĂU, Carmen BOLEA, Ioana

Maria CONSTANTINESCU Corectură/Proof Alexandra FLOREA, Teodora ȘTEFAN Concept Foto/ Photo Concept Ana KUN Foto Copertă/ Cover Photo Ana KUN Grafică copertă/Graphic Cover Simona ȘERBAN Design &DTP Simona ȘERBAN Mail redactie@artout.ro Site www.artout.ro Facebook

https://www.facebook.com/ArtOutMagazine/

Adriana CIOTĂU Artist în societate The artist in society

EDITORIAL

ARHITECTURĂ Loredana Gianina NISTOR Muzeu dedicat comunității evreilor din zona Vrancei DOSAR TEMATIC

Laura Lucia MIHALCA Alexandru GĂVAN Ligia NICULAE Adriana CIOTĂU

Responsabili Număr/Editorial team of the current issue Coordonator număr/Issue coordinator Adriana CIOTĂU Redactori permanenți / Editors Adriana CIOTĂU, Alia ZARIOSU, Elena-Gabriela NIŞCOVEANU, Miruna GĂMAN

CUPRINS /SUMMARY

Alia ZARIOSU Mulțumesc, te văd!

Thank you, I can see you!

Translated by Adriana CIOTĂU

INTERVIU Simona ȘERBAN Fan Art vs. Original Art Fan Art vs. Original Art Translated by Carmen BOLEA DOSAR TEMATIC Elena-Gabriela NIŞCOVEANU Martha Graham – dansul contemporan, un limbaj universal

Martha Graham – contemporary dance, an universal language Translated by Carmen BOLEA INTERVIU Miruna GĂMAN Iarnă, artă și dialog. Despre artiști și societate,

alături de Cosmin Mitea, fondator al galeriei de artă The Room by seabam.com

Winter, art and dialogue. On artists and

society with Cosmin Mitea, founder of the art gallery The Room by seabam.com Translated by Ioana Maria CONSTANTINESCU

Echipa Art Out mulțumește celor care au contribuit pentru realizarea acestui număr.

NOTĂ: Părerile exprimate în cadrul materialelor publicate aparțin exclusiv autorilor și nu intră în răspunderea redacției. / The opinions expressed through the published materials are owned exclusively by the authors and they are not necessarily the magazine`s responsibility.

BONUS Istvan Attila VARGA Arta populară și succesionul: o analiză în paralel

Folk art and the secession: a paralel analysis Tanslated by Ioana Maria CONSTANTINESCU

ARTIST ÎN SOCIETATE Adriana CIOTĂU

Odată cu începutul de an, revista Art Out vă propune o serie de teme noi ce vor fi abordate în fiecare lună. Astfel, în numărul curent prin tema ‘Rethinking the social history of art’, redacția vă propune să citiți despre o artă inspirată de relațiile umane și contextul social actual prin articolele scrise de redactorii Art Out și de redactorii colaboratori. Aceste articole propun subiecte cu raportare la situația actuală în care se află arta, unde ea este redimensionată în contextul actual căpătând noi însușiri.

Putem începe prin a ne pune anumite întrebări simple ca: Cum? De ce? Și vom vedea răspunsul în ceea ce se întâmplă astăzi în domeniul artei.

Aceste schimbări de poziții ale artistului pot fi privite și ca o schimbare a spațiului care numai este unul clar definit astfel, acțiunea artistului căpătând alte valențe raportat la un spațiu diversificat, devenind totodată o cultură în acțiune.

Totodată, putem vorbi și de o ‘spontaneitate, o caracteristică prezentă în atribuțiile artistului contemporan care creează o anumită conexiune cu publicul. În articolul scris de Alia Zariosu o veți descoperi pe cântăreața americană Amanda MacKinnon Gaiman Palmer, ce se află într-un dialog cu totul aparte cu publicul.

Acest lucru atestă ce Simon Sheikh susținea și anume că acest lucru presupune o anumită amplasare a unei idei și a modului de abordare. Aceste acțiuni în cadrul unei comunități venite din partea artistului au ca rol, activarea unui anumit mod de colaborare artist-societate.

Totodată, se creează structuri colaborative între diverse domenii.

Astfel, mergem si ne apropiem de cazuri clare ce pun în evidență existența unui dialog între instituții de artă/non-artă și artiști, cum acest dialog se mulează în funcție de interesul fiecărui agent implicat fie că vorbim de artist sau o instituție.

Puteți citi mai multe despre acest lucru în articolul realizat de Miruna A. Găman unde veți afla mai multe despre artiști și societate de la Cosmin Mitea, fondator al galeriei de artă The Room.

Totodată, vă propunem să descoperiți prin proiectul de arhitectură un nou mod de regândire și de apreciere a unui spațiu și totodată a unei clădiri. O istorie ce este păstrată și readusă prin imagini video și poze ce vor putea fi vizualizate o dată cu reamenajarea spațiului expozițional.

Așadar, închei acest scurt text prin a vă invita a citi noul și primul număr al revistei Art Out din acest an.

EDITORIAL

THE ARTIST IN SOCIETY Adriana CIOTĂU

Along with the beginning of the year, Art Out magazine presents a series of new subjects to be approached each month. Therefore, in the current issue, the editorial board brings forth the subject “Rethinking the social history of art” (which refers to the art inspired by interpersonal relationships and the current social context) in the articles written by the Art Out editors and co-editors. These articles bring forth topics with respect to the current state of art, which implies the art being reconsidered within the current context by acquiring new features.

We can start by addressing some simple questions such as: How? Why? Thus, we shall see the answer to what is happening today in the field of art.These different changes in the attitude of the artist can also be considered as a change of the space which is no longer clearly defined. Thus, the artist’s activity gains other features with respect to a diversified space, becoming, at the same time, a culture in action.

At the same time, we can also talk about a “spontaneity”, a feature part of the contemporary artist’s responsibilities that creates a certain connection with the public. In the article written by Alia Zariosu, you will discover the American singer Amanda MacKinnon Gaiman Palmer, who has a very special dialogue with the public.

This certifies what Simon Sheikh claimed that this implies a certain presentation of an idea and of its approach. These actions of an artist within a community have the purpose of triggering a certain type of collaboration between the artist and the society.

At the same time, collaborative structures in various fields are being created. Thus, we begin to approach explicit cases which emphasize the existence of a dialogue between art/non-art institutions and artists and the way in which this dialogue fits according to the interest of each side involved, whether it is the artist or an institution.

You can read more on this topic in the article written by Miruna A. Găman, in which you will learn more about the artists and society from Cosmin Mitea, the founder of the art gallery The Room.

At the same time, through the architecture project, we invite you to discover a new way of rethinking and evaluating a space and a building. This is a history kept and brought back through videos and photos, which will available to see once the exhibition space is redecorated.

Therefore, in the end I invite you to read the new and first issue of the Art Out magazine of this year.

ARHITECTURĂ

MUZEU DEDICAT COMUNITĂȚII EVREILOR DIN ZONA VRANCEI Loredana Gianina NISTOR1 Profesor coordonator Prof. Dr. Arh. Grama Niculae

Tema aleasă în cadrul proiectului de diplomă este conversia Sinagogii Mari din Odobești într-un muzeu dedicat comunității evreilor de pe teritoriul Vrancei, intervenția asupra clădirii fiind minimă pentru a nu mutila simbolul comunității, imobilul în sine fiind o piesă de muzeu.

Muzeul va fi prilej de mândrie a trecutului vechii comunități și va readuce în atenție trecutul bogat al acestei comunități ce a jucat un rol important în dezvoltarea societății prin artă,

cultură și sport și doresc să redau ceea ce a fost distrus, complet sau parțial, readucând la viață trecutul evreilor vrânceni.

Toate marile muzee dedicate evreilor sunt muzee ale Holocaustului, dar ideea celui de față redă viața, cultura și contribuția evreilor în societate. Etapa Holocaustului are locul său în cadrul expoziției, însă nu consider că această este începutul sau sfârșitul istoriei evreilor din această zonă.

_______________________________ 1 Nistor Loredana Gianina Nume Universitate: Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” Bucuresti Nume Facultate/ Departament/ Specializare: Arhitectura de Interior Short bio : Loredana Gianina Nistor s-a născut în Focșani în anul 1991. Este arhitect de interior în cadrul Illuminarte Interni și N Studio. Este pasionată de arhitectură, design și tot ce este legat de artă incă de la vârsta de 13 ani, când s-a hotărât să urmeze cursuri de pictură și desen, iar mai târziu a urmat Liceul de muzică și arte plastice “Gheorghe Tăttărescu” Focșani. În timpul facultății a participat la expoziția „Reciclabile” din cadrul Bienalei de Arhitectură București 2012, alături de colegii ei. De asemeni, a apărut într-o publicație din cadrul revistei online ALSA DESIGN Magazine cu un interviu despre amenajarea camerelor pentru copii.

În demararea acestui proiect am pornit de la conceptul „Cubul lui Metatron” ce reprezintă o figură geometrică sacră compusă din 13 cercuri egale într-un patern hexagonal și se suprapune perfect cu Steaua lui David aflată pe fațada principală a sinagogii. Din punct de vedere religios

Metatron are caracter ceresc și este identificat ca fiind îngerul ce a condus poporul lui Israel prin pustietate după Exodul din Egipt. Astfel, traseul prin muzeu va fi etapizat pe criterii cronologice, ce reflectă cele mai importante aspecte ale comunității: TRADIȚIE, SACRU, HOLOCAUST, EMIGRARE, iar conceptul este exprimat prin senzația pe care o transmite fiecare sală de expunere.

Comunitatea evreilor din Vrancea este strâns legată de practicarea cultului religios, îmbinând tradiția cu sacrul, păstrându-și astfel identitatea în ciuda caracterului nomad.

DOSAR TEMATIC

MULȚUMESC, TE VĂD! Alia ZARIOSU Abstract: Amanda MacKinnon Gaiman Palmer is an American

singer, composer and performance artist. She started her permormance career as a statue. After five years having this job she founded a band and they started to perform in many countries.

Keywords: song, statue, public, help, hat De la performace în stradă până la a-ți face propria trupă e un drum greu, dar plin de experiențe frumoase în care întâlnești toate tipurile de oameni. În acest drum îți dai seama că feedback-ul negativ este de fapt unul chiar mai constructiv decât cel pozitiv. Cu pași mici poți ajunge acolo unde poate nu ai visat nicodată că vei fi. Amanda Palmer a reușit nu doar prin arta performativă, ci și prin arta de a cere.

Amanda are 40 de ani, iar în 2013 a povestit în cadrul unei conferințe Ted cum a ajuns de la statuie vivantă la a-și înființa propria formație cu ajutorul crowdfunding-ului. A absolvit o facultate de științe umaniste, iar cinci ani după a câștigat bani stând zi de zi în Harvard Square pe un bax de lapte. În momentul în care Amanda s-a hotărât să devină statuie vie era chelneriță, servind cafea și înghețată pentru 9,50$ pe oră. Într-o zi s-a deghizat în mireasă și, cu o pălărie la picioarele sale, a încercat performance-ul pe stradă. După câștigul din acea zi și-a calculat care ar fi salariul său lunar, iar job-ul de mireasă i-ar fi adus mai mulți bani decât jobul actual. Așa cum și Amanda spune, a fi statuie vivantă este un job.

Pentru a deveni din Amanda în statuie trebuia să-și machieze fața albă, să îmbrace rochia de mireasă și să-și ia baxul de lapte cu ea. Cu tot cu baxul de lapte, statuia din Harvard Square avea 2,5 metri înălțime. Cu pălăria în fața sa, Amanda oferea o floare în schimbul banilor puși în pălărie, dar nu înainte să mențină cu un contact vizual intens, prin care statuia mulțumea publicului pentru bani. Mireasa reacționa cu o expresie de tristețe în fața celor cărora nu voiau să ia floarea în schimbul ajutorului oferit. Oamenii îi lăsau tot felul de mesaje în pălărie, pe care Amanda adora să le citească. „Ești frumoasă”. „Te-am urmărit timp de o oră”. Desigur că au existat și replici de genul „ia-ți o slujbă”.

La început acest soi de reacții o dezamăgeau, însă cu timpul și-a dat seama că ceea ce făcea era o bună educație pe plan profesional ca muzician.

În timp ce Amanda profesa ca „mireasa de pe baxul de lapte” mergea și în turnee locale cu trupa ei, Dresden Dolls. Versurile erau compoziție proprie. Când a început să facă destui bani cu formația, Amanda a renunțat la jobul de statuie, însă nu a vrut să piardă conexiunea directă cu publicul. Așa că după fiecare spectacol din turneu petrecea timp cu fanii dând autografe și îmbrățișându-i. A cere bani publicului a devenit o artă. Căutau cântăreți locali care să se alăture spectacolului. Invitații se plimbau cu pălăria prin public și apoi veneau pe scenă și făceau parte din spectacol. De ce pălărie? În timp ce Amanda era mireasă nu primea banii în mână, mâinile ei erau întotdeauna îndreptate spre cer, tinzând către ceva măreț.

Un alt mod de a ține strâns relația artist-public a fost organizarea unor petreceri, la care intrarea și băututra erau gratuite, însă se puteau lăsa bani la intrare. Cu banii strânși la o petrecere cumpărau băututri pentru următoare.

Relația cu publicul s-a menținut și prin email.

Amanda avea o agendă largă de contacte, iar cu publicul ei nu vorbea numai despre trupă, se vorbeau și probleme personale.

A urmat răspândirea twitter-ului, pe care Amanda îl folosea pentru a cere publicului lucrurile de care are nevoie. A dormit în casele oamenilor și în turnee li se aducea mâncare gătită. Oamenii îi acceptau în casele lor, oferindu-le propriile paturi în semn de apreciere

Trupa se mărește, au contract cu casă de discuri, scot un album și în primele câteva săptămâni se vând 25 de mii de exemplare. Vinderea unui astfel de număr este considerată de casa de discuri un eșec. Așa că trupa renunță la casa de discuri, albumele le încarcă gratis pe internet, iar oamenii le dau ajutor direct la concerte. Noua trupă se numește The Grand Theft Orchestra, însă nu mai apelează la o casă de discuri, ci la crowdfunding. Ținta este de 100 de mii de dolari. Proiectul Amandei este finanțat prin Kickstarter, o platformă de crowndfunding. Cei care au sprijit proiectul său cheltuiesc 1,2 milioane de $, ceea ce îl face cel mai de succes proiect muzical din istoria multifinanțării.

Amanda s-a pregătit mai mult de o lună pentru discursul ce urma să-l țină la TED. „Succesul campaniei mele de crowdfunding, plus atenția pe care a atras-o, i-au făcut pe cei de la Ted să mă invite – pe mine, o muziciană indie rock relativ necunoscută – să vorbesc 12 minute pe o scenă rezervată de obicei oamenilor de știință, inventatorilor și educatorilor de top”. La două zile după discursul la TED, videoclipul cu Amanda s-a postat pe Internet. La doar o zi de la apariția online a discursului său, videoclipul a strâns 100.000 de vizualizări și, la un an după, numărul vizionărilor a ajuns la 8 milioane.

Bibliografie Amanda Palmer, Arta de a cere, traducere Radu Șorop, Editura Vellant, București 2016 www.ted.com Surse foto: http://www.villagevoice.com/ http://www.independent.co.uk/ http://www.livenation.com/ http://flipthemedia.com/

THANK YOU, I CAN SEE YOU! Alia ZARIOUSE Translated by Adriana CIOTĂU

From art performance to make your own band is a difficult road, but full of beautiful experience where you could meet all kind of people. Taking this road you will notice that a negative feedback can actually be a more constructive than a positive one. Taking small steps you can reach to your dreams. Amanda Palmer succeeded this not just through performance art but also through art of asking.

Having 40 years, in 2013, Amanda talked about her experience in a TED conference from a mannequin to a promoting her own band with the help of crowd funding. She has gained a diploma in human science and in five years after she gained money by staying in Harvard Square on a milk box. In the moment when Amanda decided to act as a mannequin she was actually working as a waitress, serving coffee and ice cream just for 9,50$ per hour. One day she just decided to try a performance on the street dressing as a bride and with a hat to her feet.

At the end of the day, she starts to make a calculation and she noticed that this performance will bring her more money than her waitress job.

To become a mannequin, Amanda would have to make-up her face white and to dress like a bride and to take her milk box with her.

With her had in front of her, Amanda during her performance would give a flower as exchange. The character bride would react with a sad expression if people would not accept her gift. People would leave in her hat all kind of message which Amanda loved to read them after the performance “You are beautiful”, “I had followed you like an hour”.

Of course, there were expressions like “get a real job”. In the first time, these kinds of messages would disappoint her, but with time Amanda notice that this kind of things is a good lesson for her as a musician.

During her performance as a� bride on a milk box�, she started to go also in tours with her band, Dresden Dolls. The lyrics of the band belong to her. When finally started to gain enough money from these tours, she gave up to art performance, but she did not wanted to lose her connection with the public so, after every concert she would spend a lot with her fans giving autographs and giving them a hug.

During her spectacles the quests would just pass along the public with a hat towards the scene. Why a hat? During her art performance, Amanda as a bride was keeping her hands towards the sky, so she kept a hat to her feet.

Another way to keep a certain connection with the public was to keep a sort of parties, where you could enter for free and drink for free but if you wanted you could leave money at the entrance.

With the money they get from the party they would prepare for the next one.

Her dialogue with the public was maintained also through mail. Amanda had a large number of contacts and with her public, she did not discuss just stuff concerning her band but they all discussed also personal issues.

Had followed Twitter, where Amanda was asking for stuff she needed. She and her band slept on people house where they also could eat prepared food. People started to welcome them in their houses, offering them a bed to sleep in appreciation of their music.

The band gain new members, they have a contract with a label from where they release their first album and in couple weeks their album is sold in 25.000 of copies. According to a label, such a number of selling is a disaster due to failing. A result to this, the band gave up to the label and they started to charge free their songs on the internet and people would help them financially in the concert. The new band is told The Grand Theft Orchestrate, a band that appeals to crowd funding. Their target is 100.000 of dollars.

The Armanda project is founded by Kickstarter, a crowd funding platform. Those who sustained her project have spent 1, 2 million of dollars, which makes it the most successful sustain musical project from history.

Amanda prepared herself for this talk on Ted more than a month. “The success that I had with my crowd funding campaign, also the attention that it gave, made that those from Ted to invite me, an unknown Indy rock musician to talk 12 minutes on a scene where just famous scientists, educators will come.” After two day, her speech was launched on the internet. Following day, her speech reached to 100.000 visualizations and after one year they reached to 8 million.

Bibliography Amanda Palmer, Arta de a cere, traducere Radu Șorop, Editura Vellant, București 2016 www.ted.com Photo link: http://www.villagevoice.com/ http://www.independent.co.uk/ http://www.livenation.com/ http://flipthemedia.com/

FAN ART vs. ORIGINAL ART INTERVIU

Simona ȘERBAN

INTERVIU

Alături de ilustratori, graficieni și nu numai, industriile creative simbolizează unul dintre mediile propice pentru aceștia de a-și cunoaște adevăratul potențial creativ – și de a construi o carieră în domeniul pe care și l-au ales. În România, a luat formă conceptul de industrie creativă la inițiativa unor ‘creativi’- Echipa ORICUM – o echipă care a înființat în 2009 întreprinderea cea mai importantă pentru acest domeniu, și anume “Promovarea Antreprenoriatului în Industriile Creative” 1.

Ce mod mai bun de a lua contact cu mediul ilustrațiilor dacă nu prin ochii veteranilor din domeniu? Întrebarea asta i-a făcut cu ochiul și Danielei Oprea, studentă în anul 3 la Inginerie și Management în Alimentație Publică și Agroturism (IMAPA) din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București. La prima vedere cariera aleasă pare să nu aibă legatură directă cu domeniul creativ (sau are?) însă totuși Lena – acronimul după care și-a făcut cunoscute ilustrațiile –alege să-și petreacă timpul liber alături de un caiet de schițe Canson, realizând studii grafice ale corpului uman cu referințe către trăirile și expresivitatea umană.

Având ca bază studiile în cadrul Liceul de Artă “Ionel Perlea” din Slobozia, pe Lena – după cum afirma și ea – acestea au deschis-o către sfera creativă, propulsând-o câtre lumea ilustrațiilor. Autodidactă în sfera desenului, artista plastică a decis în anul 1 de facultate să își aloce o parte din timpul liber ilustrației, folosindu-se de una dintre pasiunile ei din copilărie și anume benzile desenate și manga. Ceea ce urmează să dezbatem sub forma unui interviu atipic este ideea de trecere din sfera de hobby către o posibilă carieră în domeniu și cum vede Lena trecerea aceasta – acum – cu aproape 3 ani de studiu individual de ‘character designer’. _____________ 1

http://oricum.ro/industrii-creative/17/

Inceputurile in Ilustratie.

Oare e suficientă pasiunea pentru desen, un creion și-un sketchbook?

Daniela Oprea (D.O.): Când ma gândesc la cuvântul “ilustraţie” îmi vin

în minte un şir intreg de idei şi subiecte pe care aş putea sa le dezbat încontinuu. Nu poţi sa defineşti ilustraţia prin ceva concret pentru că este ceva personal, stilul. De aceea, în funcţie de ce vrei să desenezi îţi trebuie şi o anumită pregătire şi un bagaj de cunoştinţe pentru că talentul singur nu este de ajuns. Oare ai nevoie mai mult de un creion, un caiet de schiţe şi o pasiune nebunească pentru desen? Cu siguranţă. Îţi mai trebuie determinare, creativitate, să fii dispus să greşeşti şi să reuşeşti să treci peste momentele în care eşti în lipsă de idei iar poate cel mai important lucru dintre toate, să acorzi suficient timp şi curaj dezvoltării tale ca artist.

Influențe.

Cum ne influențează arta și animațiile din jur; unde este și cum treci pragul dintre admirator al artei și un doer?

Daniela Oprea (D.O.): Trebuie doar să deschidem larg ochii şi instant vom realiza că suntem

înconjuraţi de artă prin toate mijloacele ei. Fie că este vorba de o pictură pe care o avem agăţată pe perete, design-ul unui set de căni, ambalajul unui produs sau interfaţa unui site, toate sunt legate de artă pentru că în spatele lor se află artişti care au creat sau au ajutat la realizarea lor. Este la latitudinea fiecăruia dacă doreşte să rămână un simplu privitor sau creator însă puntea dintre cele două este foarte îngustă. Oricând un debutant în acest domeniu poate deveni un artist de succes în domeniul său de activitate însă şi un artist experimentat poate să cadă în cealaltă extremă devenind un Deus Otiosus. Ceea ce le leagă este dorinţa creatoare şi impulsul dat de sinceritatea din artă, de asemenea motivaţia că laşi ceva nemuritor în urma ta şi vei trăi prin acel lucru.

Fan Art vs.

Original Art

Legătura dintre creativitate și originalitate.

Daniela Oprea (D.O.): Un lucru clar este faptul că nimeni nu s-a născut deja învăţat. Toţi marii artişti au

pornit pe drumul acesta, inspiraţi de ceva anume, în cazul generaţiei actuale, numeroşi artişti cunoscuţi şi-au găsit vocaţia dupa descoperirea anumitor anime-uri, show-uri animate, manga şi benzi desenate.

Personal, primul anime vizionat (Shaman King) mi-a deschis portile spre lumea artei însă a trezit în mine şi un sentiment drag îndreptat spre partea asiatică ţinând cont de tema animaţiei. Pot spune ca şi acum după 10 ani, personajele mele favorite sunt samuraii şi şamanii. Faptul că am desenat zeci de fanart-uri (oribile) dupa anime-uri şi animaţii cu supereroi care rulau la televizor mi-am dat seama ca aş vrea să continui în această branşă. Anii au trecut, stilul mi s-a schimbat, imaginaţia mi s-a îmbogăţit iar eu am realizat că nu mai vreau doar sa copiez. Toate volumele de manga citite sunt reponsabile de iubirea mea pentru tuş, element prezent în mai mult de jumătate din desenele mele. Pe scurt, toate precizate mai sus ca fiind sursele mele de inspiraţie sunt răspunzătoare pentru ce fac acum, ele m-au făcut să realizez ce vreau să desenez de fapt, restul a venit de la sine.

Importanța primului personaj creat în totalitate de tine.

De ce primul personaj este cel mai important?

Daniela Oprea (D.O.): Primul personaj creat de mine

este oribil însă atunci am fost foarte mândră de el pentru că reuşisem în sfârşit să creez ceva din minte fără să mai am un model anume dupa care să mă ghidez. A devenit un etalon pentru mine pentru că de fiecare dată când fac un personaj nou îl compar cu primul. De asemenea, m-a făcut să îmi dau seama de lacunele mele şi la ce trebuie să lucrez mai mult.

Studiul Formei.

Important sau de lăsat la urmă?

Daniela Oprea (D.O.): În funcţie de cum vrei să arate produsul finit trebuie să ai în spate un bagaj de cunoştinţe în ce priveşte construcţia unui

personaj. Studiul figurii umane și în prealabil studiu formei sunt esenţiale în crearea caracterului imaginat. Există un număr de metode prin care poţi învăţa toate acestea, fie în şcoală,workshop-uri sau pe cont propriu. Din fericire ne stau la dispoziţie tot felul de tutoriale pe internet, nouă ne rămâne să încercăm cât mai multe şi să ne alegem tehnica preferată (ar putea părea uşor însă este partea cea mai grea, construcţia corectă a unui personaj).

Este foarte important totuşi să ne punem la punct toate aceste goluri şi să acordăm timp evoluţiei noastre pentru că în acest domeniu este imposibil să faci totul rapid şi extrem de bine. Cu toate acestea, sunt artişti care omit acest pas şi preferă să facă direct personaje, dar aleg calea cea mai grea pentru că vor avea nevoie permanent de referinţe. Când privim la crochiurile marilor artişti vom observa cum din câteva linii au reuşit să redea corpul şi expresivitatea modelului. Aceasta reuşită e posibilă doar prin studiu şi muncă, altfel personajele par rigide şi nu vor exprima nimic privitorului neexperimentat.

Ilustrația Tradițională vs. Ilustrația Digitală.

(Why can’t we be friends?)

Daniela Oprea (D.O.): Desenul digital a luat

amploare în foarte multe domenii fiind utilizat de extrem de mulţi artişti însă sunt la fel de mulţi cei care spun că arta digitală nu este o “artă reală”. Până să îmi cumpăr o tabletă grafică am crezut acelaşi lucru dar apoi am realizat cât de mult greşesc şi cât de greu este. Partea extrem de avantajoasă este prezenţa multor medii de lucru: sculptura, desen, pictură etc. În momentul în care le stăpâneşti poţi în sfârşit să creezi tot ce doreşti şi să limitezi numărul de ore. Partea mai puţin avantajoasă este costul, o tabletă grafică profesionistă nu este foarte ieftină iar pe lângă aceasta mai ai nevoie și de un sistem suficient de puternic pentru toate programele în care vei lucra. Punctul meu de vedere în ce priveşte arta digitală constă în faptul că este pentru consum. Arta tradiţională este cea care a domnit și va domni pentru totdeauna în sufletul admiratorilor de frumos şi de ce nu, de urât.

Eu încerc să combin aceste două tipuri de artă pentru că nu mă pot despărţi de arta tradiţională dar sunt şi foarte interesată de arta digitală. Din momentul în care am cumpărat prima mea tabletă grafică am făcut imense progrese și în ce priveşte tradiţionalul pentru că am început să analizez totul mult mai bine.

Foarte mulţi comic book/manga artiști îşi fac desenele tradiţional ca apoi să le coloreaze în photoshop sau alte programe deoarece sunt mult mai comfortabili cu tuşul. La fel de mulţi preferă să facă totul digital pentru că reduc timpul de lucru şi au mai multe “ustensile”. Poate că nu echipamentul face artistul dar cu siguranţă îl ajută.

Mesajul transmis.

Este relevant?

Poate eu vreau doar să treacă mai repede timpul.

Daniela Oprea (D.O.): O imagine face cât o mie de cuvinte,

nu? În asta constă puterea artiştilor. Putem sa exprimăm enorm de mult prin câteva linii încerc de câţiva ani să înţeleg ce vreau să transmit prin arta mea pentru că desenam, simţeam însă nu înţelegeam de ce desenam temele respective.

De ce: Samuraii- am admirat mereu ideea de “onoare şi respect” în ce priveşte aceşti oameni. O castă de războinici cu criterii severe în privinţa calităţilor fizice şi sufleteşti ale luptătorului.”Ideea de onoare, respect față de cuvântul dat, de sacrificiu pentru suzeran și dispret față de moarte; esența sa era simțul datoriei”, ofereau morţii un sens.

Animalele: Tigrul pentru mine simbolizează putere, respect, energie.

Un animal cu o puternică semnificaţie în multe popoare asiatice. Şobolanul: Acesta în multe religii este portretizat ca un simbol al răului, ipocrizie şi distrugere.

Aceste două animale mereu le pun în antiteză însă îmbrăcaţi în samurai, şobolanul reprezentând samuraiul trădător sau dezertor.

Femeia : Foarte rar desenez bărbati însă în aproape toate desenele, femeii îi atribui elemente masculine (ex:îmbrăcăminte de aviator/ militar). Toate acestea nu reprezintă vreo idee a feminismului, că femeia este egală bărbatului. Prin aceste schiţe practic îmi etalez personalitatea cu tente un pic masculine.

De ce Manga? De ce Fan Art? Eu cu cine votez?

Daniela Oprea (D.O.): Am menţionat mai sus faptul că foarte mulţi artişti au fost

influenţaţi de comics/manga, în special cei din Statele Unite şi cei din Japonia, aceştia fiind constant înconjuraţi de ele. Au fost destul de norocoşi să aibă chiar magazine pline de volume şi publicaţii în copilăria lor. În ţara noastră au apărut mai întâi desenele animate si anime-urile iar de câţiva ani şi-au luat avânt pe piaţă si variantele printate.

Personal, am început să citesc manga pentru că voiam să aflu continuarea anime-urilor, din păcate aveam acces la ele doar pe internet nu şi în varianta fizică iar acum câţiva ani nu erau multe site-urile care se ocupau cu acest lucru aşa că trebuia să cauţi destul de mult. Cu toate astea, stilul lor si expresivitatea desenelor mi-au rămas stocate în creier şi am început să le aplic şi eu (sau cel puţin am încercat). În viitor, stilul cu siguranţă mi se va schimba, poate nu voi mai desena fan art-uri, personaje din manga/comic, însă un lucru e sigur: nu voi uita niciodata că asta a stat la baza pasiunii mele şi că datorită lor desenez acum. Koji Morimoto, Tatsuyuki Tanaka, Hayao Miyazaki şi Stan Lee sunt nume care m-au inspirat zilnic. Privindu-le desenele mă ambiţionez şi acum după atâţia ani sperând să realizez într-o zi măcăr un sfert din câte au realizat ei.

Ilustraţia este un domeniu fascinant şi merită să investeşti tot timpul pe care ţi-l permiţi în ea, dacă pui la îndoială acest lucru înseamnă că nu asta vrei să faci cu adevărat. Nu am considerat niciodata vreo clipă irosită când vine vorba de desen pentru că este pur şi simplu hrană pentru suflet.

O să închei cu un citat care îi aparţine lui Leonardo da Vinci, atât de simplu şi cu toate astea atât de semnificativ “În viaţă, frumuseţea dispare. În artă, nu”. Don’t forget to paint the soul and spirit!

FAN ART vs. ORIGINAL ART Simona ȘERBAN

Translated by Carmen BOLEA

Together with illustrators, graphic designers and not only the creative industries symbolise one of the favourable environment in order for them to know their true creative potential - and build a career in the chosen field. In Romania, the concept of creative industry took shape on the initiative of some creative people - Anyway team - the team who established in 2009 the most important undertaking for the area namely “Promoting Entrepreneurship in Creative Industries”.

What better way to make contact with the illustrations environment if not through the eyes of veterans in the field? This question seemed to be interesting also for Daniela Oprea, 3rd-year student at the Engineering and Management in Public Food Supply and Agrotourism (IMAPA) at the University of Agronomic Sciences and Veterinary Medicine Bucharest.

At first glance the chosen career seems to have no direct connection with the creative field (or it does?) but still Lena - acronym after which she made known her illustrations -choose to spend her free time with a Canson sketchbook, realizing graphics studies of the human body with references to human emotions and their expressiveness.

Taking the basic studies in the School of Art “Ionel Perlea” Slobozia, Lena - as she states – discover the creative sphere there, propelling her toward illustrations world. Selftaught in the field of design, the artist decided in the 1st year of college to assign some free time to illustration field, using one of her childhood passions, namely comic books and manga. What follows to be discussed in the form of an atypical interview is the idea of crossing from the hobby sphere to a potential career in this field and how does Lena sees this passage - now – after almost 3 years of individual study of character design.

1

_____________

http://oricum.ro/industrii-creative/17/

The beginnings in Illustration

The perfect recipe for drawing is to follow your passion; just grab a pencil and a sketchbook?

Daniela Oprea (D.O.): When I think of the word “illustration” a whole

series of ideas and topics come into my mind, ideas that I could constantly debate. You cannot define illustration by something concrete because the style it’s something unique, personal. Therefore, depending on what you want to draw you need a certain preparation and knowledge because the talent is not enough. Do you need more than a pencil, a sketchbook and a mad passion for drawing? Surely! You need determination, creativity, to be willing to make mistakes and must go beyond the times when you are in lack of ideas and perhaps most important of all, the patience to allow enough time and courage to your development as an artist.

Influences.

How does the surrounding art and animation influence us; where is and how could you exceed the threshold from an art admirer to a doer?

Daniela Oprea (D.O.): You have to open your eyes wide and you will

immediately realise the fact that we are surrounded by art through all its means. It doesn’t matter if we are talking about a painting that we have it hanging on the wall, the design of a set of cups, the packaging of a product or the interface of a website, they are all related to art because behind them are the artists that created or helped other to create them. It is up to each and one of us if we want to remain a simple onlooker or a creator but the deck between these two is really narrow. Anytime a beginner in this field may become a successful artist but also a really skilled artist may fall on the other side becoming a Deus Otiosus. What bind them whatsoever is the creative desire and the impulse given by the art sincerity, as well the motivation that you leave something great behind and that you will be immortal through that element.

Fan Art vs.

Original Art

The link between creativity and originality.

Oare e suficientă pasiunea pentru desen,

Daniela Oprea (D.O.): A certain thing is that no one was born already erudite. All

considerable artists have stepped on this path inspired by something specifically, in the case of the actual generation, numerous known artists have found their calling after their introduction to anime, cartoons, manga and comics. Personally, my first watched anime (Shaman King) opened the pathway to the art world but also has awakened in me a dear excitements towards the asian culture. I can say that even now after 10 years, my favourite characters are the shamans and the samurai. The fact that I drew dozens of fan-arts (horrible fan-arts) after the characters from the anime and cartoons that ran on TV made me realise that I would want to continue in this field.

Years passed, my style changed, my imagination flourished and I realised that I did not wanted to copy anymore. All manga that I have and read are responsible for my love towards ink, that is present in more than half of my drawings. Long story short, everything listed above as being my sources of inspiration and responsible for what I do now, they made realise that I want to draw, everything else just came along by itself.”

The importance of your first character design.

Why the first character is the most important?

Daniela Oprea (D.O.): The first character created by me

was indeed horrible but when I created it I was very proud of it because I finally managed to create something with my own ideas without having a particular model to guide me. It has become a benchmark for me because every time I create a new character I compare it with my first one. It also made me realise my shortcomings and in which area I have to work more.

Form Studies.

Should it matter or not?

Daniela Oprea (D.O.): Depending on how you want the finished product to look you must have knowledge about the construction of a

character. The study of human figure and study of the form are essential when creating any type of character. There are a number of ways you can learn all these techniques, in school, in workshops or on your own; fortunately, you can find all sorts of tutorials on the internet, all you have to do is practice a lot and choose you preferred technique (might seem easy but the correct construction of a character is the hardest part). Also it is very important to improve you technique and to pay attention regardless of your evolution because in this area it is impossible to do everything quick or perfect.

There are some artists who skipped these steps and prefered creating characters directly thus resulting in needing permanent references. When we look at sketches of great artists we notice how through a few lines they manage to evoke expressive design. This success is only possible through study and work, otherwise, the characters may result in seeming stiff and unable to be rememberable for the inexperienced viewer.

Traditional vs. Digital Illustration.

(Why can’t we be friends?)

Daniela Oprea (D.O.): Digital drawing has

grown in many areas being used by many artists but there are just as many who say that digital art is not a “real art.” By the time I bought a graphics tablet I thought the same thing but then I realized how wrong I was and how hard it was. The extremely advantageous part is the presence of many work environments: sculpture, drawing, painting etc. When you master them you can create anything you want and limit the number of hours.

The cost is less advantageous, a professional graphics tablet is not very cheap and besides this, you need a powerful enough system for all programs that help you work. My point in the digital art is that it stands for consumption. Traditional art is the master of the beauty admirer’s soul and why not of the bad art admirer.

I try to combine these two types of art because I cannot part with traditional art but I’m also very interested in digital art. When I bought my first graphics tablet I have made huge progress in the traditional because I started to analyse everything much better.

Many comic book /manga artists create their drawings in the traditional way then they colour them with Photoshop or other programs because they are more comfortable when using ink. As many prefer to create everything digitally because it reduces working time and they have more “tools”.

These tools are not a defining characteristic of an artist but it’s about an equipment that certainly could help.

The message.

Is it relevant?

Maybe I just want to pass time.

Daniela Oprea (D.O.): A picture is worth a thousand words,

right? This is the power of artists. We can express a multitude of things through a few lines. I’ve been trying for years to understand what I want to express through my art, I felta certain type of way about my work but I did not understand why I was drawing the topics that I did.

How come?

Samurais- I always admired the idea of “honour and respect” regarding these people. A caste of warriors with strict criteria in terms of physical and spiritual qualities of the warrior. “The idea of honour, respect, sacrifices for suzerain and disdain for death: hid essence was a sense of duty”, offering a sense to death.

Animals: The tiger for me symbolises power, respect and energy. An animal with a strong significance in many Asian nations.

Rat: This is portrayed in many religions as a symbol of evil, hypocrisy and destruction.

I always image these two animals in antithesis dressed in samurai, the rat representing the traitor samurai or deserter.

Women: I rarely draw men almost all the drawings I do are of women wearing masculine items (aviator /military clothing).

This particlarity of mine doesn’t represent the idea of feminism like equality between genders.All of my drawings aim to reveal the slightly masculine side of my personality.

Why Manga? Why Fan Art? How come?

Daniela Oprea (D.O.): I mentioned above that many artists were influenced by

comics /manga, especially those in the United States and Japan, who are constantly surrounded by them. There were even lucky enough to have shops full of books and publications in their childhood. In our country first, the cartoons and animations appeared and lately the printed versions are in our preferences.

Personally, I started to read the manga because I wanted to find out the way animations continued, unfortunately, I had access to them only on the internet, not in printed version and a few years ago there were not many sites that dealt with this so it was difficult to find such a site. However, their style and expressive drawings have remained stored in my brain and I began to copy them in my work (or at least I tried). In the future, my style certainly will change, maybe I will not draw fan art sites, characters from manga / comic, but one thing is sure: I will never forget that this was the source of my passion and thanks to them I’m still drawing. Koji Morimoto, Tatsuyuki Tanaka, Hayao Miyazaki and Stan Lee are names that inspired me every day. Watching these characters, I become more ambitious and now, after all, these years hoping someday to realise even a quarter of what these artists accomplished.

The illustration is a fascinating area and worth investing all the time you can afford it if you doubt this it means that it does not really want you want to do. I have never thought even for a moment that I wasted time when it comes to drawing because it is simply food for the soul.

I conclude with a quote that belongs to Leonardo da Vinci, so simple and yet so significant “In life, beauty disappears. But not in art.� Do not forget to paint the soul and spirit!

MARTHA GRAHAM

DANSUL CONTEMPORAN, UN LIMBAJ UNIVERSAL

INTERVIU

Elena-Gabriela NIŞCOVEANU1

Abstract: Contemporary Dance was developed in the early 20th century as a reaction against the rigid techniques of ballet.

One of it’s pioneers was Martha Graham who believed that dancers should have freedom of movement, allowing their bodies to freely express their innermost feelings. In order to express the passion of humans, she developed her very own language of movement.

Keywords: contemporary dance, Martha Graham, modern dance Ne plac sunetele, formele, culoarea, mişcarea pentru că ele ne dau emoţie, senzaţie, autenticitate, ne fac să ne exprimăm mai bine şi să evadăm din cotidian. De-a lungul timpului, am căutat diverse mijloace prin care sa iniţiem, promovăm, schimbăm sau să protestam.

Indiferent de natura activităţii (socială, politică, istorică, artistică), am fost într-o continuă căutare de manifestare a libertăţii: am râvnit la ea cand ne-a fost luată forţat şi am făcut tot posibulul să îi dăm dreptul de a se evidenţia.

Un exemplu puternic al libertăţii artistice, care a colorat într-o nouă nuanţă emoţia umană, provine din lumea dansului. Martha Graham (1894–1991) este cunoscută drept cea mai importantă dansatoare a secolului XX-lea care a revoluţionat lumea dansului. Revoltată împotriva tradiţiilor dansului clasic, coregrafa a creat şi dezvoltat o tehnică inovativă : libertatea de exprimare a emoţiilor prin mişcare.

Trupul este folosit ca un instrument puternic de exteriorizare a problemelor psihologice umane reale. Pentru Martha, viaţa, corpul şi mişcarea funcţionează ca un trepied. Noua tehnică se bazează pe tensionarea şi relaxarea muşchilor, pe respiraţie şi control. (trata pacienţii. Doctorul credea că trupul putea să exprime cele mai profunde sentimente, stări, idee care a inspirat-o pe tânăra fată. A studiat arta dansului la Denishawn, în Los Angeles, iar în 1926 ____

Absolventă a unui Master pe Resurse Umane (Universitatea din Bucureşti), pasionată de dezvoltarea personală, desen, oameni şi călătorii

1

departamentul statul american pe măsură ce-şi aduna premiile. În 1950, Preşedintele Harrz Truman a numit-o „Femeia Anului”, iar în 1967 Gerald R. Ford i-a înmânat Medalia Libertaţii şi a declarat-o „comoară naţională”.

Relaţia dintre Graham, dansul modern şi statul american a devenit productivă mutual în timpul Războiului Rece datorită influenţei artei revoluţionare care demonstra idealurile reformatoare americane. Noul dans al naţiunii, care combina baletul cu tehnicile moderne, înlocuia mişcările artistice europene prin dezvoltarea modernismului american distinct.

Istoricii şi criticii au comparat-o pe Martha Graham cu Pablo Picasso, Igor Stravinsky şi James Joyce. Paradoxul sexului creat de „New Woman” a inspirat-o pe Graham în coregrafiile sale.

Schimbând centrul dramatismului miturilor greceşti din protagonişti masculini în reprezentante ale sexului frumos, Martha a rescris astfel miturile, povestirile Vechiului şi Noului Testament, precum şi lucrările de inspiraţie europeană. Ea a demonstrat puterea femeii americane de a fi independentă şi productivă, fiind ea însăşi leader şi femeie de carieră care conducea o insituţie de dansatori.

Perioadă istorică în care a trăit, marcată de războaie, apariţia fascismului şi discriminarea rasială au marcat profund stilul de dans la Marthei. În 1936 a coregrafiat „Cronica”, o lucrare prin care protesta împotriva războiului, totalitarismului, lansându-şi astfel o etapă a dansului politic. Opunându-se rasismului, a angajat în echipa sa dansatori evrei, un japonez, un filipinez şi două femei afro-americane.

Prin Deep Song (1937), coregrafa a protestat puternic împotriva fascismului. Prin artă, şi-a arătat oponenţa vehementă faţă de injustiţia socială, sărăcie şi socialism. În American Document (1938) a utilizat dansul şi textul ca două instrumente de protest împotriva prejudecăţii rasiale şi a excluderii minorităţilor din procesul democratic.

Graham era de părere că S.U.A avea la bază idealurile de libertate şi inovaţie care alimentau mişcările de dans modern. Dansul demonstra adevărurile universale şi afirmarea vieţii. Plecând de la aceste principii, coregrafia avea potenţialul de a energiza spectatorul într-o conştienţă de mister, umor, diversitate şi miracol.

Ca şi artist deplin, sursa de inspiraţie a Marthei inclus elemente culturale diverse : poeţi americani, filosofia hindusă, miturile greceşti, Biblia, artişti şi sculptori europeni moderni, yoga tibetană sau dansurile japoneze. Pentru că acele elemente au constituit fundaţia identităţii americane, şi a universalităţii umane, statul american a trimis-o pe Graham în diverse turneuri în Europa şi Asia. Prin coregrafia sa, ea devenea astfel un mijloc de promovare a convergenţei culturale. Strategia stabilită argumenta că Statele Unite ale Americii putea deveni partener cu naţiunile pe care Graham le vizita, transformând tradiţiile şi moştenirile internaţionale într-un limbaj universal al dansului, creat în America.

De-a lungul vieţii, Martha a lăsat o colecţie impresionantă de 181 piese coregrafice dintre pot fi amintite: Prelude to a Dance (1930), Every Soul is a Circus (1939), Lamentation (1930), Cave of the Heart (1946), The Triumph of Saint Joan (1951), The Lady of the House of Sleep (1968), The Rite of Spring (1984), Persephone (1987) şi Maple Leaf Rag (1990). i

Ea a continuat să danseze pănă la vârsta de 70 de ani şi a coregrafiat până la moarte, lăsând în spate o moştenire care poate fi folosită ca o bogată sursa de inspiraţie nu doar pentru artiştii din lumea dansului, ci pentru lumea artei în general. Compania sa de dans încă activează la scară internaţională cu o serie variată de spectacole.

Graham este exemplul pasiunii care depăşeşte limitele, timpul, istoria şi oamenii. Indiferent de prejudecăţi, opinii, orientare politică, religioasă, sexuală, omul are aceleaşi trăiri.

Ea a arătat tuturor că dansul este un limbaj universal al sufletului, capabil să exprime cele mai profunde stări.

Trăim într-un secol al schimbării, al renunţării la dogme, credinţe, dar în acelaşi timp al reinterpretărilor şi reinventărilor, al descătuşării de tot ceea ce ne împiedică sa ne dezvoltăm armonios. Manifestam dorinţa de a ne arăta aşa cum suntem şi învăţăm treptat să facem acest lucru dupa o istorie întreagă de conflicte interioare şi exterioare. Arta a fost şi este un ghid călăuzitor care ne-a ajutat să aducem lumină în cele mai obscuse colţuri ale sufletului uman.

i

_____

Denora, “Dansul este limbajul ascuns al sufletului –Martha Graham“ în: Books Express 11 Ianuarie 2013,< https://www.books-express.ro/blog/dansul-este-limbajul-ascuns-alsufletului-martha-graham/>

Bibliografie Denora, “Dansul este limbajul ascuns al sufletului –Martha Graham“ în: Books Express 11 Ianuarie 2013, < https://www.books-express.ro/blog/dansul-este-limbajul-ascuns-al-sufletului-martha-graham/ Mansfield Soares, 1992: Janet Mansfield Soares, Louis Horst: A Musician in a Dancer’s World. (Durham: Duke University Press, 1992) Philips, 2013: Lucy Victoria Phillips, The Strange Commodity of Cultural Exchange: Martha Graham and the State Department on Tour 1955-1987. (Columbia, Columbia University, 2013) http://www.biography.com/people/martha-graham-9317723#synopsis Surse foto: Foto 1: https://ro.pinterest.com/pin/536702480571140000/ Foto 2: https://ro.pinterest.com/pin/537406168005205293/ Foto 3: http://www.hollywoodreporter.com/image/martha-graham-dance-company-h-2013

MARTHA GRAHAM

CONTEMPORARY DANCE, AN UNIVERSAL LANGUAGE Elena-Gabriela NIŞCOVEANU11

Abstract: Contemporary Dance was developed in the early 20th century as a reaction against the rigid techniques of ballet. One of its pioneers was Martha Graham, who believed that dancers should have freedom of movement, allowing their bodies to freely express their innermost feelings. In order to express the passion of humans, she developed her very own language of movement.

Keywords: contemporary dance, Martha Graham, modern dance

We like sounds, shapes, color, movement, because they make us become emotional, having feelings, authenticity, they stimulate us to express ourselves better and to escape from everyday life. Over time, we have sought various means to initiate, promote, change or protest. Whatever the nature of the activity (social, political, historical, and artistic), we were in a constant search for expression of freedom: we wished for it when it was forcibly taken away from us and we did everything possible to allow it to highlight.

A powerful example of artistic freedom that has colored in a new hue the human emotion comes from the dance world.

Martha Graham (1894-1991) is known as the most important dancers of the twentieth century who revolutionized the world of dance. Revolted against the traditions of classical dance, the choreographer has created and developed an innovative technique: freedom of expressing emotions through movement. The body is used as a powerful tool to externalize the real human psychological problems. For Martha, life, body and movement function as a tripod. The new technique is based on stretching and loosening muscles, breathing and control.

____

Absolventă a unui Master pe Resurse Umane (Universitatea din Bucureşti), pasionată de dezvoltarea personală, desen, oameni şi călătorii

1

Martha Graham was born in Pennsylvania on May 11, 1894.

As a child, she was influenced by her father, a doctor specializing in mental problems, who used movement to treat his patients. The doctor believed that the body could express their deepest feelings and states, an idea that inspired the young girl. Shee studied the art of dance in Denishawn, Los Angeles, and in 1926 she founded the Martha Graham Dance Company. She danced until the age of 70 years and she practiced choreography by the age of 96 years, leaving a strong imprint in the world of dance.

The desire to study dance appeared at age 17, when she went to a play which was played at Mason Opera House in Los Angeles.

She was fascinated by ballet dancer Ruth St. Denis’ performance.

Coming from a Presbyterian family, their parents did not permit this, but she attended an art college. Only after her father’s death, she was enrolled in dance school Denishawn, founded by Ruth Denis and her husband, Ted Shawn. For 8 years, she was both a student and teacher at the Denishawn School.

Shawn, who was her mentor, recognized her potential and guided her to play in an Aztec ballet, Xochitl, that had great success and turned Martha into a star.

Driven by change and aware of its potential to lead the world of dance to another level, Martha left the dance Denishawn School (1923) to become a dancer at the Greenwich Village Follies, where she remained for two years. In 1924, she became dance professor at the Eastman School of Music and Theatre in Rochester. Artistic maturity period is overlapped with 1926 when she made her debut as an independent artist in New York. She liked very much to experience dance moves and this was visible in her performances. Also that year, she founded the Martha Graham Dance School which became very famous for dancers and choreographers.

Beyond the outstanding contribution she had in the choreographic space, Martha exceeded her professional boundaries by entering, gracefully, to politics. In 1935, she performed “Frontier” to President Franklin D. Roosevelt, the First Lady and members of the cabinet, becoming the first person to dance modern dance at the White House. Despite Martha statements according to which she had no political orientations, she remained connected to the White House and the US State Department as she collected prizes. In 1950, President Harry Truman called her “Woman of the Year” and in 1967, Gerald R. Ford handed her the Medal of Freedom and declared her a “national treasure”.

The relationship between Graham, modern dance and the US state became mutually productive during the Cold War because of the influence of revolutionary art that demonstrate the American reforming ideals. The new nation dance that combines ballet with modern techniques, replacing European artistic movements by developing distinctly American modernism.

Historians and critics have compared Martha Graham to Pablo Picasso, Igor Stravinsky and James Joyce. The sex paradox, created by “New Woman” inspired Graham’s choreography, changing the dramatics center of Greek myths, from male protagonists in female protagonists, Martha rewrote such myths, the stories of the Old and New Testaments, as well as European-inspired works. She showed the power of American women to be independent and productive, being a leader for herself and a career woman who ran a dancing Institute.

The historical period in which she lived, marked by wars, the emergence of fascism and racial discrimination have profoundly marked Martha’s dance style. In 1936 she choreographed “Chronicle”, a work by protesting against war, totalitarianism, and thereby launching a political dance stage. Opposing racism, she engaged for her team dancers like Hebrew, a Japanese, a Filipino and two African American women.

By Deep Song (1937), the choreographer protested strongly against fascism. Through art, she showed vehement opposition against social injustice, poverty and socialism. In The American Document (1938), she used dance and text as two instruments of protest against racial prejudice and exclusion of minorities in the democratic process.

Graham believed that the U.S. were based on the ideals of freedom and innovation that fueled the modern dance movements. Dance show universal truths and life affirming. Based on these principles, choreography had potential to energize the viewer with a consciousness of mystery, humor, diversity and miracle.

As a complete artist, the major source of inspiration for Martha included various cultural elements: American poets, Hindu philosophy, Greek myths, the Bible, modern European artists and sculptors, Tibetan yoga or Japanese dances. Because those elements constituted the foundation of American identity and human universality, the US State sent Graham in various tours in Europe and Asia. By her choreography she became a means of promoting cultural convergence. Established strategy argue that the United States could become a partner with nations that Graham visit, making traditions and international legacies in a universal language of dance, created in America.

Throughout life, Martha has left an impressive collection of 181 choreography pieces of which may include: Prelude to a Dance (1930), Every Soul is a Circus (1939), Lamentation (1930), Cave of the Heart (1946), The Triumph of Saint Joan (1951), The Lady of the House of Sleep (1968), The Rite of Spring (1984), Persephone (1987) and Maple Leaf Rag (1990).

She continued to dance until the age of 70 years and choreographed to death, leaving behind a legacy that can be used as a rich source of inspiration not only for artists in the dance world, but for the art world in general. Her dance company still operates internationally with a diverse range of performances.

Graham is the example of passion that goes beyond limits, time, history and people. Irrespective of prejudices, opinions, political, religious, sexual orientation, man has the same feelings. She showed everyone that dance is a universal language of the soul, capable of expressing the deepest states.

We live in a century of change, of giving up dogmas, beliefs, yet the re-interpretation and reinvention, releasing everything that prevents us develop harmoniously. We manifest desire to show us as we are and gradually learn to do that after a long history of internal and external conflicts. Art has been a guide that helped us to bring light into the hidden corners of the human soul.

IARNĂ, ARTĂ ȘI DIALOG. DESPRE ARTIȘTI ȘI SOCIETATE,

ALĂTURI DE COSMIN MITEA, FONDATOR AL GALERIEI DE ARTĂ THE ROOM BY seabam.com Miruna GĂMAN

INTERVIU

Un nou proiect și un cămin al artelor frumoase

Proiectul a fost prezentat pentru prima oară în cadrul târgului de artă Art Safari desfășurat în luna Mai 2015, când cei doi inițiatori, Mirela Ștefan și Cosmin Mitea au pus în practică conceptul „o zi – un artist – o lucrare”. Un concept ce alternează mediul online și offline. În fiecare zi un artist fiind prezent cu o lucrare atât în mediul online cât și în standul galeriei din cadrul târgului. Lucrările propuse fiind susținute pe platforma galeriei de materiale video și articole ce documentează povestea din spatele demersului artistic, totodată putând fi achiziționate online.

A urmat dezvoltarea platformei ce se regăsește pe www.seabam.com (acronim pentru Significant Emerging Artists and Bold Articulated Minds) și care a devenit funcțională din noiembrie 2015 când s-a lansat oficial. Azi proiectul reunește personalități consacrate, de la reprezentanți de seamă ai generației optzeciste precum sculptorul Darie Dup sau Laura Covaci, recent desemnată în top trei artiști preferați ai românilor conform pubilicației Bursa, la artiști emergenți din noul val de la Cluj precum Andrea Tivadar sau nume noi dar deja cunoscute peste hotare cum ar fi Andreea Albani, Ioana Sisea sau Otilia Cadar. În momentul interviului fiind în derulare expoziția „Nuca-n perete” a artistului Mihai Florea, o serie de 30 de lucrări realizate în 30 de zile, un proiect care parcurge toate etapele ce au dus la formarea artisului de azi.

Arta avea însă nevoie și de o prezență fizică, tangibilă, așa că cei doi au simțit dorința la începutul anului 2016 de a extinde proiectul prin deschiderea celui mai nou hub creativ, The Room, care s-a stabilit din vară în imobilul de secol 19 din apropiere de Piața Romană devenind un „powerhouse cultural”.

Un concept nou ce reunește ateliere de pictori,

care s-a stabilit din vară în imobilul de secol 19 din apropiere de Piața Romană devenind un „powerhouse cultural”. Un concept nou ce reunește ateliere de pictori, sculptori, ceramiști, designeri de obiect dar și creatori de modă alături de un spațiu expozițional în care au loc evenimente săptămânal. The Room este deja o prezență cunoscută în peisajul cultural bucureștean prin participări la Noaptea Caselor sau Noaptea Albă a Galeriilor. Am putea spune că spațiul fizic a fost un pas firesc și în contextul participării la evenimente din străinătate, The Room by seabam.com fiind conceput ca un proiect viu, dinamic și cu expunere internațională.

O inițiativă frumoasă și necesară. Însă cum se raportează ea la piața de artă contemporană din România?

Cosmin mi-a spus că lucrurile pot sta și mai bine. Practic,

VVV interesul românilor pentru arta contemporană este direct

oporțional cu validarea primită de artiștii noștri în străinătate.

”Local, artiștii din noua generație au nevoie de confirmări din

exterior. Cu siguranță dacă un artist român este recunoscut

în afara țării, va deveni mai căutat și pe plan local”.

Vorbim de o piață extrem de nișată, în care sunt între 30 și 50 de colecționari activi de artă contemporană dar și mulți pasionați care încă își formează gusturile și trep tat încep să-și alcătuiască colecții de artă.

Am mai ridicat problema impactului mediului

online asupra galeriilor de artă – care mai este

misiunea lor în condițiile în care totul este la un click distanță?

Cosmin mi-a spus, ”Mediul online a deschis

o nouă etapă în care fie ca ești artist, galerist

sau colecționar poți avea acces la informații

instant, poți vedea în timp real ce se întâmplă la marile târguri de artă, poți

urmării paginile galeriilor și într-un fel poți

spune că ai văzut vernisajul dar în final con-

tactul cu arta este unul personal și fizic. Cu

siguranță viitorul aparține mediul online dar

punctul de plecare rămâne galeria, curatorul și

dialogul pe care-l deschide un vernisaj.”

Când l-am întrebat care este cea mai mare problemă

pe piața de artă contemporană, Cosmin a oftat ușor. Se

vede că ar fi preferat să zâmbească și să spună că nu are

nimic de comentat în legătură cu acest aspect, sau că

problemele cu care se confruntă sunt superficiale și ușor de rezolvat.

Despre misiunea proiectului și impactul galeriilor de artă dar și despre modul în care artiștii influențează mediul socio-cultural în care trăim, în rândurile următoare ce au rezultat după o cafea și trei ore de discuții alături de unul dintre inițiatorii proiectului,

Cosmin Mitea.

Intrarea Mihai Eminescu, nr.5. Pentru necunoscători, zona bulevardului Dacia, cam la 7 minute de Romană.

Într-o casă superbă în care a trăit cândva Ionel Teodoreanu, se află spațiul expozițional care și-a deschis porțile către sufletele devoratoare de cultură la 2 septembrie 2016 și care își propune să aducă în atenția publicului doi artiști contemporani în fiecare lună.

Declară însă că piața românească de artă contemporană este încă în formare, publicul clasic de artă rămânând în zona de confort cu un apetit rezervat pentru tinerii artiști, acesta fiind poate și unul din motivele pentru care marile galerii de artă internaționale prezente în capitalele europene înca nu se regăsesc și pe plan local.

Avem un număr redus de galerii pentru un oraș de asemenea dimensiuni dar totuși în creștere față de anii precedenți. În același timp se observă o schimbare de generații în rândul publicului de artă și apariția unui nou public interesat de artă dar lipsit de timp și de obiceiul de a frecventa galeriile de artă și vernisajele. Astfel a apărut un nou serviciu oferit de echipa The Room by seabam.com, acela de art advisory, un serviciu gratuit ce vine în întâmpinarea nevoilor de piață.

Arta costă – ce putem face să sprijinim artiștii?

Planuri de viitor

Se anunță un an plin pentru The Room by seabam.com. Zidurile vor adăposti vernisajele și evenimente a peste 20 de artiști, inclusiv artiști străini, până acum fiind promovați doar artișiti români. Proiectul urmează să includă un schimb de rezidențe pe perioada de vară, alături de o tabără de creație care reunește artiștii rezidenți, precum și un apel de proiecte la care artiștii interesați pot participa. Cosmin a mai menționat programul Internship 2017, Repositorum Art & Design Series, Call for The Room și cardul seabam.com dar despre acestea ne-a promis că povestim mai multe în primăvară.

Am plecat după aproape trei ore în care timpul părea că se sincronizase cu vremea de afară și înghețase și el. Era un pic răcoare în casă însă acest lucru nu a fost nici pe departe atât de intens ca emoțiile și conceptele degajate de proiect și artiștii săi.

Arta contemporană poate părea ușor inaccesibilă la prima vedere, concepte abstracte și tehnici nefamiliare care se întrepătrund și pot descuraja o persoană care nu are în spate un minim de cunoștințe în domeniu, pot tăia orice urmă de interes. Dar tot ea se pricepe să iasă din zona de confort, experimentează continuu, nu îi este frică să se uite la necunoscut, să îl pipăie și să îi insufle mesaj, transfigurându-l într-o operă care să rezoneze cu cei care sunt dispuși să facă un pas în plus, să se uite la detalii și să vadă dincolo de evident.

Cosmin spunea că ”arta contemporană este într-un fel ca jazzul, e mai bună când improvizezi și experimentezi”.

Este nevoie, însă, de viziune clară, de oameni profesionisti, de colaborări, de resurse, de educare. Iar lucrurile acestea nu pot fi materializate fără efort susținut și respect reciproc între părțile implicate.

Poate cel mai important pentru un artist tânar este să poată lucra, să aibă materiale și un spațiu adecvat, un atelier. Dar la fel de importantă este o încurajare, un pic mai mult interes pentru demersul lui și o conștientizare a nevoii de artă. Se spune că poți cunoște un om după cărțile pe care le citește și arta pe care o descoperi în casa lui, fie că este o fotografie într-o ediție limitată, o lucrare în cărbune sau de ce nu o instalație, arta trebuie să se regăsească în orice casă.

Dialogul artiști – instituții de cultură.

Există? Cum se prezintă?

Și aici Cosmin a fost rezervat. Din perspectiva sa, ateliere de creație sunt insuficiente raportat la numărul de absolvenți, metodele de promovare alese de instituțiile de cultură nu sunt întotdeauna adaptate vremurilor în care trăim și crede ca ne lipsește un muzeu în care sa poti vedea lucrări ale marilor artiști precum Jackson Pollock, Andy Warhol sau Picasso. Cu siguranță există un dialog între artiști și instituții, care uneori rămâne la stadiu de monolog din lipsă de fonduri. Există însă inițiative în mediul privat cum este Diploma celor de la The Institute, Noaptea Albă a Galeriilor sau Art Encounters care dovedesc că se pot face lucruri, totul este să vrei. El rămâne optimist cand vine vorba de noua generatie în care crede și pentru care spune ca merită să faci lucruri care uneori par imposibile.

WINTER, ART AND DIALOGUE ON ARTISTS AND SOCIETY WITH COSMIN MITEA, FOUNDER OF THE ART GALLERY THE ROOM BY seabam.com

Miruna GĂMAN

Translated by Ioana Maria CONSTANTINESCU

A new project and a home of fine arts The project was presented for the first time at the Art Safari art fair, in May 2015, when the two initiators, namely Mirela Ștefan and Cosmin Mitea, applied the concept: “one day - one artist - one work”. This concept interchanges the online environment with the offline one and, thus, every day, an artist brings forth an art work both in the online environment and in the exhibition stand within the fair. The proposed works are displayed on the gallery platform with videos and articles which document the story behind the artistic approach and furthermore they are available for online purchasing.

The next step was developing the platform which can be found on www.seabam.com (acronym for Significant Emerging Artists and Bold Articulated Minds) and which became operational in November 2015 when it was officially launched. Today, the project brings together influential people in this field, ranging from notable representatives of the 1980s generation like the sculptor Darie Dup or Laura Covaci (who, according to the newspaper Bursa, was recently nominated as one of the top three favorite artists in Romania) to emergent artists, from the new wave, from Cluj like Andreea Tivadar or new artists that are already recognized abroad, such as Andreea Albani, Ioana Sisea or Otilia Cadar. At the time of the interview, the exhibition called “The nut in a wall” by the artist Mihai Florea was in progress.

This project, comprised of 30 artworks made within 30 days, goes through all the stages t hat led to the development of today’s artist.

Nevertheless, art was also in need of a physical, actual presence so that, in early 2016, the two felt the need to extend the project by opening the newest creative hub, The Room, which, since this summer, is located in a 19th-century building near Piața Romană, thus becoming a cultural powerhouse.

This is a new concept which brings together workshops of painters, sculptors, ceramists, object designers, but also fashion designers along with an exhibition space in which events are being held weekly. The Room has already made itself known in the cultural framework of Bucharest by attending events like the “Night of the Houses” and the “White Night of the Art Galleries.” One could consider the physical space as a normal stage in respect to its participation in various events abroad, for The Room by seabam.com was designed as a living, dynamic and internationally exposed project.

This is both a beautiful and a necessary initiative. Nevertheless, how does it relate to the contemporary art market in Romania?

Cosmin told me that things could be better. The

Romanians’ interest for contemporary art is, basically, directly

proportional to the recognition gained abroad by our artists.

“At a local level, the new generation artists need confirmation from

abroad. If a Romanian artist gains recognition outside the

country, he will, certainly, become known locally.”

We are talking about a very specialized market with 30 to

50 active contemporary art collectors, but also with many

art enthusiasts who are still in the process of developing

their own preferences and they gradually begin to

compile their own collections of art.

I have also raised the issue concerning the impact

of the online environment on art galleries - what

is their purpose nowadays considering the fact that

everything is at the click of a button? Cosmin answered: “The online environment has opened

a new stage in which whether you are an artist, gallerist or a collector, you can have instant access to information, you can see what happens at the big art fairs

in real time, you can follow the webpages

of the galleries and, in some way, you can say that you have seen the exhibition. How

ever, the contact with art is, eventually, both

personal and physical. The future definitely

belongs to the online environment, but the

starting point remains the gallery, the curator

and the dialogue offered by a vernissage.”

When I asked him what the biggest problem specific to

the contemporary art market is, Cosmin sighed slightly. I

could see that he would have liked to smile and say that he

has no remarks to make on this topic or that the problems

which he faces are superficial and easy to solve.

On the purpose of the project and the impact of the art galleries as well as on the way in which artists influence the sociocultural space we live in - an article written after a three hour conversation with Cosmin Mitea, one of the project initiators.

The entrance Mihai Eminescu no. 5. Dacia Boulevard area, about 7 minutes from Piața Romană.

A marvelous house once lived by Ionel Teodoreanu harbors the exhibition space which opened its gates to the souls keen on culture on September 2. 2016 and which intends to bring to the public’s attention two contemporary artists each month.

He, however, states that the Romanian market for contemporary art is still shaping and the classical public of art remains in its comfort zone with a diffident preference for young artists. This can also be one of the reasons why the major international art galleries in the European capitals are still not found locally. We have a small number of galleries for a city of such size, but it is, still, increasing comparing to previous years.

At the same time, one can notice a change of generations within the art public and the emergence of a new public interested in art, which, however, lacks the time and the habit to attend art galleries and vernissages. Thus, a new service offered by the team from The Room by seabam.com appeared, and that is of art advisory - a free service which meets the needs of the market.

Future plans

A year full of events is about to begin for The Room by seabam.com. The walls will harbor the vernissages and the events of more than 20 artists, including foreign artists - so far only Romanian artists have been promoted. The project is to include a summer mobility programme along with a creative camp which brings together local artists, as well as a call for projects in which interested artists can participate.

Cosmin also mentioned the programme Internship 2017, Repositorum Art & Design Series, Call for The Room and the card seabam.com, but he promised to tell us more about these in spring.

I left after nearly three hours in which time seemed to have been synchronized with the weather and it also froze. It was a bit chilly inside the house, but this fact was by far not as intense as the emotions and concepts provided by the project and its artists.

At first sight, contemporary art may seem somehow inaccessible, because it comprises abstract concepts and unfamiliar techniques which intertwine and can discourage a person who lacks basic knowledge in the field, and that leads to the vanishing of any trace of interest. However, it is this art which knows how to get out of the comfort zone, it endlessly experiments, it is not afraid to look at the unknown, to feel it and to instill a message which then to transpose in a work that resonates with the ones who are willing to take a step further, to look at the details and to see beyond the obvious.

Cosmin said that “contemporary art is somehow like jazz; it becomes better when you improvise and experiment”.

There is a need, however, for a clear perspective, for professionals, for cooperation, for resources, for education and these aspects cannot be materialized without a sustained effort and mutual respect between the two sides involved.

Art costs - what can we do to support artists?

The most important aspect for a young artist is, perhaps, the ability to work, to have access to proper materials and space (a workshop).

However, just as important are the encouragement from others, a little more interest for his approach and an awareness of the need for art. It is said that you can come to know a person by the books it reads or by the art works you find displayed in its house, whether it is a limited-edition photograph, a work made with charcoal and, why not, an equipment. Either way, art must be found in any house.

Is there any dialogue between artists and cultural institutions? What does it consist of?

Cosmin was reticent once again. From his point of view, creative workshops are not sufficient enough with respect to the number of graduates, because the methods of promotion chosen by the cultural institutions are not always in accordance with the times we live in.

Cosmin believes that we lack a museum which exhibits works of great artists such as Jackson Pollock, Andy Warhol or Picasso. There is, certainly, a dialogue between artists and institutions, which sometimes changes into a monologue due to the lack of funds. There are, however, initiatives in the private sector such as the “Diploma” organized by “The Institute”, “The White Night of Art Galleries” or “Art Encounters” which prove that things can be done, it’s just a matter of willingness. He maintains an optimistic attitude towards the new generation in which he believes and for which he says that it is worth doing things that sometimes seem to be impossible.

ARTA POPULARĂ ŞI SECCESIONUL: O ANALIZĂ ÎN PARALEL BONUS Abstract: In this study, I tried to present the parallel between folk art, a social art by excel-

lence, and Secession Art, which comes to satisfy the society’s requirements. Up until Secession, art which was destined to a restricted group of people, had a cultural significance. However, starting with the 1848 Revolution, by the beginning of the 20th century (thus, through the means of the 1900 art) it comes to possess a socio-cultural message. In this process, an important role is played by the fact that art becomes a commonly consumed good, to which a large mass of people gains access.

Keywords: folk art, Secession Art, society, society. În acest studiu pornind de la similitudinile artei populare şi ale secessionului, doresc să realizez o analiză socială. Pentru început, doresc să definesc arta populară şi secessionul. Astfel, arta populară, potrivit lui Herbert Read, „nu este arta creată de ţărani prin imitarea artei claselor mai culte. Pentru a preciza cuprinderea termenului trebuie limitată la obiectele făurite de oameni inculţi după tradiţii locale.”(Herbert,1969, 68) În plus, autorul prezintă patru caracteristici: 1. Este o artă aplicată, 2. Prezintă o înclinaţie spre abstractizare, 3. Conservatorismul şi 4. Universalismul. (Herbert,1969, 69). Arta 1900 a fost definită ca: „Mişcarea artisticică marcând sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Denumirea sub care s-a afirmat în diferite ţări derivă din tipul de ornament specific: linear-vegetal, ca în Italia, Belgia şi Franţa sau linear-abstract, ca în Austria şi Scoţia... Arta 1900 a fost, în multe cazuri, tratată ca un stil exclusiv decorativ datorită caracterului de a oferi loc de afirmare originalităţii naţionale.”(Prut, 1982, Arta 1900) Pornind de la cele patru caracteristici ale artei populare şi de la studiul lui Malonyi Dezso, aş dori să caracterizez arta populară din Transilvania şi Ţara Călatei. Prima caracteristică este valabilă în totalitate. Înclinarea spre abstractizare se poate observa şi aici prin stilizarea decorului. Însă, poate fi şi o evoluţie, nu un caracter permanent. Conservatorismul se poate urmări începând cu secolul XVII, dar aceasta nu este absolută, fiindcă primeşte influenţe şi din alte regiuni. Universalismul, în schimb, nu este valabil la modul în care a fost perceput de Herbert Read, fiindcă după observaţiile lui Malonyai, meşteşugarul este influenţat şi limitat de sat şi de regiune. Deci, nici de o artă naţională nu se poate vorbi, ci doar de caracteristici naţionale. Ţara Călatei (împreună cu Secuimea) ocupă un loc reprezentativ în Transilvania în prelucrarea lemnului şi decorarea acestuia. Astfel, nu este surprinzător că ţăranul, prin propria sa îndemânare sau prin alţi meşteşugari locali, realizează acele porți decorate în spiritul regiunii.

Prin aceasta satisface o nevoie utilitară, estetică şi simbolică, care avea rol atât reprezentativ, cât și narativ. Aceste portiţe au fost decorate prin cioplire, iar decorarea lor se făcea în două forme: ori prin aşa-zise mozaicuri, având formă de pătrat şi în interior cu flori stilizate, ori prin realizarea unui decor unitar, care în general era unul linear-vegatal şi prezenta caracteristici naturaliste.(Csete, 1990, 12-13)

Istvan Attila VARGA

În ceea ce priveşte elementul decorativ acesta, în general, era compus din elemente geometrice şi vegetale. În partea superioară aveau o inscripţie, care menţiona fie comanditarul, fie meşterul şi preciza anul în care a fost realizat, iar ca formă aceasta putea fi simplă sau cu religiosă. Odată cu 1880, trandafirul începe să fie tot mai răspândit ca element decorativ. Dar plictisindu-se de variantele acestui element decorativ, au început să aplice alte elemente vegetale, cum ar fi: laleaua, frunzele diferitelor copaci, sau diferite fructe din zonă.1 Iar ca rezultat al confesiunii calviniste apar şi simboluri precum potirul, viţa-de-vie, cocoşul şi şarpele, iar în unele cazuri apar şi reprezentări antropomorfe, cu caracter mitico-popular.(Csete,1990, 13-14)

Poarta din prima imagine a fost realizată încă în 1876 în Şaula, când stilul oficial era eclectismul, însă influenţele acest stil nu sunt prezente deloc. Partea superioară prezintă un acoperiş în patru ape în frunte cu steaua (simbol cristic) specifică protestantismului. Sub acoperiş apare inscripţia cu data exactă a realizării şi persoana care a realizat inscripţia.

Pe cele două laturi pe verticală se poate observa un decor linear-vegetal, la care se adaugă și păsări. Decorul are un caracter naturalist şi se pot observa influenţe Umlinghiene.

Poarta din a doua imagine a fost realizată încă în 1910 în Jebuc când, în Transilvania, s-a răspândit deja secessionul. Această poartă are un acoperiș în două ape, iar sub acoperiş se găsește un decor linear-geometric plasat pe orizontală, sub care apare inscripţia referitoare la meşter. Pe cele două laturi se poate observa un decor în mozaic. Caseta din partea stânga superioară prezintă un decor vegetal stilizat sub care este reprezentată o figură feminină de asemenea stilizată. Caseta din partea dreaptă superioară prezintă un decor vegetal stilizat sub care este reprezentată o figură masculină cu o pasăre, de asemenea stilizate. Cele două casete din partea inferioară prezintă motive florale abstractizate.

Secessionul apare în ultimul deceniu din sec XX ca rezultat al mai multor factori, însă cel mai important este reprezentat de industrializarea, care a avut loc şi în Transilvania în această perioadă. Ca rezultat al industrializării s-a produs o dinamică socială ce s-a manifestat printr-o masivă urbanizare. Astfel se formează un nou public deschis spre o nouă artă, iar formarea acestuia nu se datorează evoluţiei istorice, ci este un dat social.(Kiss, 1984, 7)

Pentru a înţelege caracteristicile secessionului din Transilvania enumăr câteva trăsături. În primul rând, este o artă sensibilă asemenea oricărei forme a artei 1900. În al doilea rând, deşi a fost o reacţie împotriva istorismului, nu a negat valoarea istorică, doar că a revenit la o istorie-mitică, care caută originile şi scenele eroice. În al treilea rând, artiştii mult timp au fost văzuţi impersonali datorită decorativismului, dar chiar şi acest decorativism, este o formă de auto exprimare (Kiss, 1984, 10-11). În plus, secessionul maghiar se inspiră foarte mult din arta populară (mai ales din porţile de lemn secuieşti şi portul, construcţia, etc. Ţării Călatei).(Pok, 1977, 46) Iar în evoluţia acestui stil se pot urmări mai multe etape.

Prima etapă este ilustrat de Lechner Odon şi a avut loc între 1890-1910. Această perioadă a fost caracterizată de o influenţă puternică dinspre secessionul austriac, iar artiştii din această perioadă împreuna cu Lechner au căutat originea orientală, astfel au introdus numeroase elemente orientale. (Kiss, 1984, 239-243) Ilustrativ pentru activitatea lui Lechner în Transilvania este casa realizată la începutul secolului trecut în Cluj pentru fratele său, Karoly. Ultima etapă este reprezentată de grupul Fiatalok, al cărei membru fondator şi reprezentativ a fost Kos Karoly. Această grupare era caracterizată de conservatorism, ei inspirându-se doar din artă, mai exact arhitectura, din Ţara Călatei şi din Secuime.

(Kiss, 1984, 263-264) Pentru a ilustra activitatea lui Kos Karoly aduc ca exemplu casa lui din Stana construită în 1910. În final, se poate observa că în cazurile prezentate nu există o evoluţie istorică, artistică, ci un context istoric, socio-cultural şi o mentalitate, care vor rezulta un stil. Acest context – societate –mentalitate va da naştere unui stil – artist şi va accepta creaţia oferită. Dar relaţia public doritor – artist – public satisfăcut nu se realizează doar la nivelul conştientului, ci şi la nivelul supraconştientui.

________________________________ 1

Bibliografie

Elementele decorative indiferent de perioada în care au fost realizate puteau să fie stilizate sau naturale.

1.

Malonyai Dezső, A Magyar nép művészete, I vol, http://mek.oszk.hu/01600/01671/html/index.html.

2.

Herbert 1969, Herbert Read, Semnificaţia aretei, ed. meridiane, Bucureşti, 1969.

3.

Prut 1982, Prut Constantin, Dicţionar de artă modernă, Albatros, Bucureşti, 1982.

4.

Csete 1990, Csete Balazs, Kalotaszegi fafaragasok, Neprajzi Muzeum, Budapest, 1990.

5.

Kiss 1984, Kiss Endre, Szecesszio egykor es ma, Kosuth, Budapest, 1984.

6.

Pok 1977, Pok Lajos, A szecesszio, Gondolat, Budapest, 1977.

Surse foto: 1.

Img. 1. Portiţă din Şaula. Csete Balazs, Kalotaszegi fafaragasok, Neprajzi Muzeum, Budapest, 1990, p.

24.

2.

Img. 2. Portiţă din Jebuc. Csete Balazs, Kalotaszegi fafaragasok, Neprajzi Muzeum, Budapest, 1990, p.

36.

3.

Img. 3. Casa lui Lechner Karoly. http://www.magyarszecessziohaza.hu/magazin1/kolozsvariszecesszio. php 4.

Img. 3. Varjuvar. http://softconsulting.cluj.astral.ro/public/kirandulasok/09_03_22_Riszeg/images/

FOLK ART AND THE SECESSION: A PARALLEL ANALYSIS BONUS

Abstract: In this study, I tried to present the parallel between folk art, a social art by excellence, and Secession Art, which comes to satisfy the society’s requirements. Up until Secession, art which was destined to a restricted group of people, had a cultural significance. However, starting with the 1848 Revolution, by the beginning of the 20th century (thus, through the means of the 1900 art) it comes to possess a socio-cultural message. In this process, an important role is played by the fact that art becomes a commonly consumed good, to which a large mass of people gains access.

Keywords: folk art, Secession Art, society, society.

In this study, I intend to make a social analysis based on the similarities between folk art and the Secession. First of all, I am going to give the definition for both folk art and the Secession. Thus, according to Herbert Read, folk art “is not created by peasants as a result of them copying the art of the upper-class.

In order to fully comprehend the meaning of the term, this type of art should be limited to objects made by simple people according to the local tradition.” (Herbert, 1969, 68) . Furthermore, the author brings forth four characteristics: 1. It is an applied art. 2. Exhibits a disposition towards abstraction, 3. Conservatism and 4. Universalism. (Herbert, 1969, 69). The art of the 1900s was defined as: “The art movement between the end of the 19th century and the beginning of the 20th century. The term was coined in different countries based on their specific type of ornament: the linear, vegetal ornament, as in Italy, Belgium and France or the linear, abstract ornament, as in Austria and Scotland... In many cases, the 1990s art was viewed solely as an ornamental style, for the national originality is, thus, emphasized.” (Prut, 1982, Arta 1900)

I shall describe the folk art specific to Transylvania and Țara Călatei , based on the four characteristics of folk art and on the study of Malony Deszo. - The first characteristic can also be observed in this case and that is the stylization of the decor which emphasizes the tendency towards abstraction. Nevertheless, there can also be an evolution and not a constant character. The conservatism can be dated back to the 17th century, but this art is not absolute, since it is also influenced by the art specific to other regions. Universalism, on the other hand, is not valid as it was perceived by Herbert Read, because, according to Malonyai’s remarks, the craftsman is influenced and bound by village and region. Therefore, one cannot take into consideration a national art, but only the national characteristics.

Țara Călatei (along with the Szeklers) occupies an important place in Transylvania regarding wood manufacturing and its ornamentation. Thus, it doesn’t come as a surprise that the peasant himself or the local craftsmen ornament those gates according to the specificity of the region. Thus, he accomplishes the need of usefulness, aesthetics and symbolics, which had a representative role as well as a narrative one. These

small gates have been ornamented through carving and their decoration consisted in two shapes: either the so-called square-shaped mosaics, with stylized flowers inside, or the uniform decor, which was generally a linear, vegetal one with nature-like features. (Csete, 1990, 12-13)

Istvan Attila VARGA

Translated by Ioana Maria CONSTANTINESCU

As for the ornamental element, it was generally composed of geometrical and vegetal elements. In the upper part, there was an inscription which mentioned either the name of the commissioner or the name of the craftsman and also the year of manufacturing. Its shape could be simple or with religiosa. Since 1880, the rose became more and more prevalent in art as an ornamental element. However, as the variants of this element became dull, the peasants started to use other vegetal elements, such as: the tulip, the leaves of different types of trees or various types of fruit from the region1. Furthermore, some symbols such as the chalice, the grapevine, the rooster and the serpent and in some cases even anthropomorphic representations with a mythical, folk aspect appear as an influence of the Calvinist confession. (Csete,1990, 13-14)

The gate in the first image was made in 1876, in Șaula, when the official architectural style was eclecticism. However, in this case, the influences of this style are absent. The upper part of the gate has a hip roof with a star (Christian symbol - specific to the Protestantism) on top. Under the roof, there is an inscription with the manufacturing date and the name of the person who made the inscription. The two vertical sides of the gate are adorned with a linear, vegetal decor with birds. The decor has a nature-like aspect and one can notice certain influences from the works of the craftsman Lorenz Umling.

The gate in the second image was made in 1910, in Jebuc - by that time the Secession had already been spread. This gate has a ridged roof. Under the roof, there is a linear, geometrical horizontally placed decor and the name of the craftsman is inscribed below. The two sides are adorned with a mosaic decor. The upper-left side shows a stylized vegetal ornament with a stylized female figure below. The upper-right side shows a stylized vegetal ornament and under it there is a stylized male figure with a bird.

The two bottom sides are adorned with abstract floral motifs.

The Secession begins in the last decade of the 20th century as a result of many factors and the most important one is the industrialization, that also took place in Transylvania during this period. A social dynamics exhibited through a massive urbanization occurred as a result of the industrialization. Thus, a new type public appears, which is open to a new art, and its appearance comes as a result of the social circumstances and not as a result of historical evolution. (Kiss, 1984, 7)

For a better understanding of the characteristics specific to the Secession in Transylvania, I shall bring forth several features. First of all, it is a sensitive art similar to any other form of art in the 1900’s. Secondly, although this came as a reaction against historicism, it did not deny the historical value, but, instead, it returned to a mythical history which takes the origin and the heroic scenes into consideration. Thirdly, artists have long been considered to be objective due to the decorativism, but even the decorativism itself is a form of self-expression (Kiss, 1984, 10-11). Furthermore, the Hungarian Secession has folk art as a source of inspiration (in particular the wooden Szkeller gates, the folk costume, buildings etc specific to Țara Călatei)(Pok, 1977, 46). There are many stages to be considered regarding the evolution of this particular style.

The first stage is illustrated by Lechner Odon and took place between 1890 and 1910. This period was characterized by a strong influence from the Austrian Secession. The artists of this period together with Lechner sought for the oriental origin. Thus, they introduced numerous oriental elements (Kiss, 1984, 239-243). A building which emphasizes the entire work of Lechner in Transylvania is the house made for his brother Karoly, in Cluj, at the beginning of the last century. The last stage is represented by the Fiatalok group, whose founder and the most representative member was Kos Karoly. This group was characterized by conservatism, their sources of inspiration being solely the art and architecture from Țara Călatei and the Szeklers (Kiss, 1984, 263-264).

In order to exemplify Kos Karoly’s work I shall bring forth his house in Stana built in 1910.

To conclude, one can notice that concerning the above-mentioned cases, there is no historical or artistic evolution, but a historical, social-cultural context and a mindset which will result in a style. This context - society-mindset will give rise to another style - artist and will lead to the acceptance of the given work. Nevertheless, the relationship between the keen public - the artist the pleased public is carried out not only at the conscious level, but also at the supra conscious level.

________________________________ 1

Bibliography

Elementele decorative indiferent de perioada în care au fost realizate puteau să fie stilizate sau naturale.

1.

Malonyai Dezső, A Magyar nép művészete, I vol, http://mek.oszk.hu/01600/01671/html/index.html.

2.

Herbert 1969, Herbert Read, Semnificaţia aretei, ed. meridiane, Bucureşti, 1969.

3.

Prut 1982, Prut Constantin, Dicţionar de artă modernă, Albatros, Bucureşti, 1982.

4.

Csete 1990, Csete Balazs, Kalotaszegi fafaragasok, Neprajzi Muzeum, Budapest, 1990.

5.

Kiss 1984, Kiss Endre, Szecesszio egykor es ma, Kosuth, Budapest, 1984.

6.

Pok 1977, Pok Lajos, A szecesszio, Gondolat, Budapest, 1977.

Photo sources: 1.

Img. 1. Small gate in Şaula. Csete Balazs, Kalotaszegi fafaragasok, Neprajzi Muzeum, Budapest, 1990, p. 24.

2.

Img. 2. Small gate in Jebuc. Csete Balazs, Kalotaszegi fafaragasok, Neprajzi Muzeum, Budapest, 1990, p. 36.

3.

Img. 3. Lechner Karoly’s house. http://www.magyarszecessziohaza.hu/magazin1/kolozsvariszecesszio. php 4.

Img. 3. Varjuvar. http://softconsulting.cluj.astral.ro/public/kirandulasok/09_03_22_Riszeg/images/ fullsize/58-Varjuvar.JPG