Energia nr 11

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

Serie nouă, Nr. 11 Iunie, 2014

1

CUPRINS

Portofoliul profesorului …………………………………………..….…….…… 3 Educația încotro? ……………………………………………………………..… 5 Harta turistică – Orașul Lilypad ………………………………………………... 7 Rețelele de socializare ……..…………………………………………………… 8 Tinere condeie ………………………………………….…………………….… 9 Energia verde …………………………………..…………………………..…...10 Jurnal intercultural ……………………………………………..………..…...…11 Words of wisdow …………………………………………….……………...... 14 Lirica actuală ….…………………………………………………………….... 15 Tinere condeie ………………………………………………………………... 15 Principii creștine – părintele Arsenie Boca ………………………………...…. 17

Tipar realizat de CITYPRINT SHOP CÂMPINA Tel/Fax0344566333 www.cityprintshop.ro

ISSN 2069 – 458X

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

2

PORTOFOLIUL

PROFESORULUI Scurtă privire asupra condiţiei cadrului didactic în anii din urmă

Oricare ar fi fost vremurile pe care le-am trăit, cel puţin la nivel declarativ, munca profesorului a fost considerată importantă, utilă şi necesară comunităţii locale sau naţionale.

Nu mai puţin semnificativ este interesul contemporan pentru şcoală, elev şi profesor. Nevoia de eficienţă şi de “lucru bine făcut” în toate domeniile, antrenează după sine obligaţii şi responsabilităţi ale profesorului, ale cadrului didactic, indiferent la ce nivel ar lucra acesta.

Când sociologul american George Ritzer a analizat fenomenul mecdonaldizării vieţii planetei, cuprindea între reflecţiile sale şi consideraţii asupra imaginii complexe ce presupune evaluarea ca şi relaţie cantitate-calitate în munca intelectualilor, în general.

Fără prea multă teamă de a intra într-o zonă în care pierderile sunt mai numeroase decât câştigurile, sistemul reglementărilor din învăţământ în ultimii ani s-a pus asidiu pe ordine. Şi ce obiective îşi propun cei cu temporare sarcini decizionale la diferite niveluri? obiectivitate şi eficienţă maximă în actul didactic, iar aceasta se obţine printr-o cât mai acută depersonalizare a acestui act, printr-o legare a lui de funcţionalitate şi anticipare, care să-l facă total predictibil, controlabil şi lipsit de riscul de a genera efecte neproiectate.

La o vedere superficială, care poate întemeia un tip de acţiune şi o formă de a ne justifica intenţiile şi buna credinţă, aceste obiective ar părea corecte. Odată cu acceptarea datelor preliminare de mai sus, atunci în aval trebuie să se desfăşoare scenarii de următorul tip: - se standardizează majoritatea acţiunilor şcolare, - se elimină intervenţia inspiraţională, - se scriu proceduri pentru a face sau dimpotrivă pentru a nu face, - se crează instrumente externe de aplicat situaţiilor previzibile astfel încât şcoala şi profesorul din şcoală să se potrivească cât mai bine formulelor prestabilite – devenim doar un mecanism într-un sistem tehnic, anticipabil şi controlabil oricând ca funcţionare.

O fi bine, în totalitate bine, şi în afara oricăror îndoieli? iar pentru a corespunde acestor standarde ce performanţe ţi se impun? Nu multe, nu personale, nu subiective ci clare, măsurabile, şi cât mai bine controlabile de către oricine şi oricând. Astfel s-a ajuns la sintagma pe care o presupunem ca imagine a sistemului de învăţământ actual – profesorul portofoliu, adică un ins, plus cât mai multe dovezi cantitative că acesta are competenţe care îl fac apt, bun, sau în orice caz, mai bun decât alţii pentru a fi acceptat în sistem, sau chiar, stimat, premiat, evidenţiat.

Iar cum profesorul este adaptabil şi îşi concentrează efortul maximal spre ce-i oferă cele mai multe beneficii, au apărut cohortele de “profesor portofoliu” care sunt gata în orice moment să iasă la duelul, competiţia didactică, înarmaţi cu grosimea, greutatea şi diversitatea documentelor din portofoliu.

“Profesorul portofoliu”, grijuliu adună cu frenezie hârtii: dovezi, certificate, adeverinţe, atestate... etc, care să fie măsura competenţei sale, ba mai mult, începe să creadă cu adevărat în ele şi tot mai mult acestea devin justificarea autoaprecierii şi a solicitărilor pe care se simte îndreptăţit să le aibă faţă de comunitatea didactică şi chiar faţă de societate. Îşi priveşte portofoliul, se uită la sine, eventual se compară cu portofolii nu aşa de grase şi începe să devină pătimaş, vocal, să se justifice că e important pe scena didactică.

Considerăm că demersul de faţă are sensul de a pune sub semnul întrebării, în primul rând această exacerbare a evaluărilor multiple pe temeiul principiului mecdonaldizării.

Astăzi mai toţi profesorii au cu înfrigurare grija portofoliului şi mai puţin a lecţiei, strâng cu acribie toate hârtiuţele şi stochează orice nimic care “să dea seamă”, să fie dovadă. Nu îl interesează în aşa de mare măsură munca efectivă cu elevul, nu prezintă aceeaşi importanţă trăirea lecţiei, a fiecărui moment didactic, a punctualităţii, corectitudinii profesionale, pregătirii de specialitate pentru că acestea, în mai mică măsură, “dau seamă” despre calitatea ta, despre performanţa ta. Lecţiile constant bune şi continuu apreciate de elevul care iţi e partener zilnic, nu au nici un indicator imediat sau general de evaluare a profesorului, pentru că se presupune că, în mod firesc, ele sunt la cel mai bun nivel... presupunere greşită! Nu contează creativitatea în actul

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

3

didactic, sau patima cu care-şi pregăteşte orele şi îşi construieşte prin studiu şi lectură ţinuta intelectuală. Ce este însă foarte important?... trebuie să ai portofoliu justificator cu dovezi că: - ai fost..., - ai participat..., - ai urmat curs..., - ai contribuit..., - ai organizat..., - ai intrat..., - ai proiectat..., - ţi-ai însuşit..., etc.

Este posibil să spuneţi: dar aceste dovezi cuprinse în documentele enumerate mai sus, de ce nu pot fi considerate o dovadă a competenţei şi performanţei didactice? Noi nu spunem că sunt total inutile, dar acestea vizează prea multe aspecte secundare actului didactic, iar în centrul misiunii profesorului este elevul şi LECŢIA, fie ea clasică şi repetitivă, uneori monotonă, însă esenţială încă. Când însă eşti profesor şi ai grijă în principal de portofoliu, când mintea îţi stă doar la ce acţiune, proiect să mă mai înscriu, cu scop de a obţine atestate, când dovezile, mai toate sunt obţinute doar în urma unor acte de simplă prezenţă, când efortul cultural şi educativ-ştiinţific e cam acelaşi pentru toţi, şi când prea mulţi profesori obţin foarte simplu multiple acte ce enunţă pompos competenţe care nu sunt deloc reale, pot să-mi permit să scriu că “profesorul portofoliu” este o subspecie a „omului nou” pe care-l construiau predecesorii noştri de până în anii 1990.

Profesorul autentic al unei şcoli moderne şi performante contemporane va fi o personalitate complexă, detectabilă cu un complex de mijloace de investigaţie şi documentare, nu doar prin portofoliu, ci prin nivelul de excelenţă la care e perceput de competenţele în domeniu (adică cei care... şi ce... vorbesc despre el). Vom fi mai aproape de imaginea concretă a unui profesor dezirabil, dacă în evaluarea, fie ea imperfectă sau aproximativă, vom respecta datele subiective ale construcţiei sale intelectual-ştiinţifice la care vom adăuga, datele ce vorbesc despre modul exemplar cum e regăsit în comunitatea didactică, îi vom căuta prezenţa în sfera creaţiei şi nu doar a rutinei, în zona necontrolabilă a subiectivului, invenţiei, ataşamentului, sincerităţii, pasiunii, bucuriei de a-şi asuma profesia,... componente ce nu pot fi măsurate în portofolii şi pe care cu siguranţă prea mulţi “profesori portofoliu”, nu le au, nu le pot avea, şi drept urmare ei ocupă un nemeritat loc în statistici, evaluări şi măsurători ce nu pot fi „dătătoare de seamă” corecte despre competenţa, cel puţin, a unora dintre profesori.

Director, prof. Stan Sârbu Liceul Tehnologic Energetic Câmpina ȘTIAȚI CĂ…  … Biblioteca Universității din Indiana, SUA, se scufundă în fiecare an cu circa 2,5 centimetri. Acest fenomen se datorează unei erori a constructorilor care au omis să calculeze și greutatea cărților care vor fi depozitate în uriașa clădire!  … Ați considerat vreodată că proiectul românesc “laptele și cornul” are prea multe hibe?  Într-o școală din Virginia, SUA, elevii cu vârste între 7 și 10 ani au fost serviți, în cadrul unui proiect asemănător, cu cockteiluri margaritas. În urma scandalului de proporții care s-a iscat, a reieșit că distribuitorii produselor confundaseră limonada cu celebrele cockteiluri.  … Lungimea unui elefant este egală, aproximativ, cu lungimea limbii unei balene albastre.  De asemenea, limba unei balene este mai grea decât un elefant adult!  … Cea mai mare caracatiță descoperită vreodată cântărea 4 tone. A fost vânată în anul 1878, în nordul Oceanului Atlantic!

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

4

EDUCAŢIA ÎNCOTRO?

ORTOFOLIUL

De ce aş urma un anumit profil la Liceul Tehnologic Energetic Câmpina?

Dragi elevi, Acest articol se doreşte a fi, nu o simplǎ pledoarie a unui profesor pentru unul sau altul dintre profilurile educaţionale ale liceului pe care îl urmaţi, ci o interacţiune între viziunea mea, ca profesor, şi a voastrǎ, ca elevi, asupra importanţei modulelor de specialitate studiate, pentru viitoarea voastrǎ meserie. De aceea, chiar dacǎ sunt profesor de discipline tehnice, cu specialitatea „Energeticǎ”, mǎ adresez tuturor elevilor din liceu, provocându-i la replici bine argumentate care sǎ combatǎ sau sǎ susținǎ punctul meu de vedere referitor la profilurile pe care le urmaţi.

Sǎ începem cu... MATEMATICǍ-INFORMATICǍ... De ce matematică?... De ce informatică? Cu ce vǎ ajutǎ acestea în viitoarea meserie?

Aş vrea sǎ cunosc şi opinia voastrǎ; eu cred cǎ matematica, întotdeauna a format elevilor o gândire logicǎ, capabilǎ sǎ rezolve probleme diverse ale vieţii cotidiene. Cǎ veţi lucra într-o bancǎ sau într-o societate comercialǎ ca economişti, unde veţi gestiona banii semenilor voştri, cǎ veţi activa ca lucrǎtori în diferite domenii (mobilǎ, vestimentaţie, cadastru, construcţii, grǎdinǎrit, agriculturǎ), unde este necesar sǎ stǎpâniţi bine lucrul cu linii, arii, perimetre, compuneri sau descompuneri de suprafeţe, pǎrerea mea este cǎ matematica bine deprinsǎ în şcoalǎ vǎ va fi un prieten adevǎrat pe ajutorul cǎruia puteţi conta oricând. Iar despre informaticǎ, ce sǎ mai vorbim?... Trǎim în era computerelor, a societǎţii informaţionale, în care omul nu poate concepe viaţa fǎrǎ calculatoare şi INTERNET. În prezent, la serviciu ca şi acasǎ, oamenii apeleazǎ la acestea pentru cǎutarea anumitor informaţii sau comunicarea la distanţǎ cu semenii lor, angajatorii solicitǎ la angajare pe lângǎ cunoaşterea unei limbi strǎine, abilitǎţi de lucru pe calculator, cel puţin în pachetul de bazǎ Micosoft Office (Word, Excel, Power Point, Access).

Bineînţeles cǎ acest profil deschide şi alte oportunitǎţi în domeniu: informaticieni capabili sǎ creeze şi sǎ gestioneze diferite programe (soft-uri) în toate domeniile de activitate sau „automatişti” pricepuţi în întreţinerea şi dezvoltarea pǎrţii de hard a computerelor.

Sǎ trecem la TURISM... Cu ce vǎ ajutǎ în viaţǎ acest profil?

Este o certitudine faptul cǎ în prezent, în societatea româneascǎ existǎ posibilitǎţi mari de dezvoltare a turismului atât pe plan local, cât şi pe plan naţional (şi internaţional).

Zona Câmpinei, deosebit de pitoreascǎ, agreatǎ pentru construirea de case de vacanţǎ, oferǎ şansa înfiinţǎrii şi administrǎrii de pensiuni turistice şi moteluri (mai ales fiind o zonǎ colinarǎ situatǎ în apropierea cunoscutelor staţiuni montane de pe Valea Prahovei, Sinaia şi Buşteni, turismul poate activa pe tot parcursul anului).

Calitatea serviciilor în acest domeniu reprezintǎ deosebirea dintre reuşitǎ şi eşec, iar acest lucru îl descoperiţi la modulele de specialitate unde vǎ formaţi competenţele necesare şi învǎţaţi sǎ puneţi accent pe atuurile dobândite. Iar România, pe vremuri renumitǎ pentru obiectivele ei turistice, poate tenta oricând grupurile de turişti dornici de a o vizita prin Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

5

intermediul agenţiilor de turism, numai cǎ totul ţine de strategiile de marketing şi publicitate!

Dorinţele diferite ale oamenilor pot fi exploatate în tot atâtea tipuri de turism: cultural, sportiv, religios, agroturism sau pur şi simplu turism de relaxare, dacǎ dobândiţi la orele de specialitate abilitǎţile necesare.

Un alt profil... ELECTRONICǍ ŞI AUTOMATIZǍRI...

Teoretic, domeniu specific bǎieţilor... practic, nu este neapǎrat... Totul ţine de seriozitate, pasiune, voinţǎ... Voi ce credeţi?

Din ce am observat, în prezent, electronica, automatica şi telecomunicaţiile acapareazǎ tot mai mult teren, în special în rândul vostru, al tinerilor.

Dacǎ pǎrinţii şi bunicii voştri obişnuiau sǎ-şi petreacǎ timpul liber afarǎ, jucând fotbal, „pititea”, „raţele şi vânǎtorii”, voi, tinerii, se pare cǎ sunteţi generaţia jocurilor pe calculator, pe tablete, pe telefoane mobile, pe Play Station, toate acestea înglobând componente electronice. Ca sǎ nu mai vorbim de multitudinea de canale de televiziune digitalǎ sau analogicǎ, fǎrǎ de care voi nu puteţi trǎi, dar care pe timpul persoanelor mature nu existau... Dacǎ pǎrinţii şi bunicii voştri „discutau” prin intermediul scrisorilor poştale sau a bileţelelor scrise pe hârtie, voi acum nu puteţi concepe comunicarea fǎrǎ Facebook, Messenger, Chat, WhatsApp, Mail, toate acestea presupunând telecomunicaţii şi automatizǎri. La modulele de specialitate cǎpǎtaţi informaţii referitoare la aceste domenii şi vǎ formaţi deprinderi pe care sǎ le exploataţi mai departe la facultǎţi de profil sau pe piaţa muncii, la agenţii economici, astfel încât din utilizatori sǎ deveniţi creatori sau administratori de echipamente în domeniul electronicii, automaticii, telecomunicaţilor. Şi în sfârşit... dar nu ultimul pe listǎ... DOMENIUL ELECTRIC...

Este poate domeniul cu care, deşi studiat doar de unii elevi, intrǎ în contact toatǎ lumea.

De ce? Nu existǎ locuinţǎ care sǎ nu fie iluminatǎ electric cu becuri, neoane, LED-uri, etc. Nu existǎ locuinţǎ fǎrǎ aparate electrocasnice, toate alimentate la prizǎ, la reţeaua electricǎ. Nu existǎ locuinţǎ fǎrǎ contor electric pe baza cǎruia se deconteazǎ energia la S.C. Electrica S.A.. Nu existǎ locuinţǎ care sǎ nu fi rǎmas vreodatǎ în beznǎ din cauza arderii becului, a siguranţelor fuzibile de la tabloul electric sau a transformatorului electric din post care alimenta blocul sau strada respectivǎ. Nu existǎ persoanǎ care sǎ nu fi apelat la un reşou electric iarna sau la un ventilator electric vara. Nu existǎ bǎrbat care sǎ nu fi folosit un aparat de ras sau femeie care sǎ nu fi apelat la placa de pǎr sau fierul de cǎlcat. V-aţi imaginat încercând sǎ daţi drumul la calculator şi acesta sǎ nu porneascǎ pentru cǎ la prizǎ nu este curent? Sau laptopul şi telefonul mobil cu bateria descǎrcatǎ şi nici o prizǎ prin apropiere? Toate acestea şi încǎ multe altele îşi gǎsesc rǎspuns în modulele de specialitate din domeniul electric. În încheiere vǎ adresez câteva provocǎri pentru numǎrul urmǎtor al revistei:  Exprimaţi-vǎ pǎrerea (pro sau contra) referitoare la importanţa profilului urmat în liceu pentru viitorul vostru!  Încercaţi sǎ creaţi un colţ cu imagini sugestive (din prezentul şi trecutul) Câmpinei sau al localitǎţilor de domiciliu prin care sǎ evidenţiaţi potenţialul turistic al acestora!  Încercaţi sǎ creaţi un colţ cu imagini sugestive care sǎ susţinǎ ideea cǎ generaţia voastrǎ este generaţia calculatoarelor, electronicii, informaţiilor, telecomunicaţiilor spre deosebire de aceea a pǎrinţilor şi bunicilor voştri care erau oamenii spaţiului exterior!

Credeţi cǎ puteţi sǎ faceţi faţǎ?

Prof. ing. Maria Toma Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

6

HARTA TURISTICĂ

Oraşul Lilypad

ORTOFOLIUL

Arhitectul belgian Vincent Callebaut s-a gândit la un scenariu pentru un oraş plutitor atunci când a proiectat Lilypad, un oraş unde locuitorii s-ar putea refugia.

Lilypad este un prototip al unui oraş amfibian. În timp ce Olanda şi Emiratele Arabe cheltuiesc milioane de euro pentru a construi baricade împotriva apelor, proiectul Lilypad găseşte o altă soluţie împotriva creşterii apelor. Este vorba despre un adevărat oraş amfibian, jumătate terestru, jumătate acvatic, care poate găzdui 50.000 de oameni şi care are o biodiversitate bogată, floră şi faună, în jurul unei lagune cu apă curată, colectată şi purificată. Acest oraş permite oamenilor să trăiască sub ape, având magazine, spaţii de distracţie şi oferind locuri de muncă locuitorilor precum într-un oraş obişnuit. Totul este acoperit de grădini suspendate şi case. Oraşul are în centru spaţii special amenajate pentru colectarea şi purificarea apei de ploaie. Energia va fi asigurată cu ajutorul surselor regenerabile: solare, termale, eoliene şi hidraulice. Un oraş ecologic al viitorului, fără maşini şi fără şosele. Scopul acestui oraş este şi de a crea o coexistenţă armonioasă între oameni şi natură şi pentru a explora noi moduri de a trăi pe mare. Oraşul va pluti ca un uriaş edificiu independent şi capabil să supravieţuiască doar cu propriile resurse.

Preţurile vor fi destul de mari pentru construirea unui astfel de oraş, însă sunt mai scăzute decât soluţiile adoptate în acest moment precum îndiguirea zonelor ameninţate. Această insulă cu elice va oferi oamenilor un aer proaspăt şi briza mărilor, plutind la nesfârşit pe oceanul planetar, urmând cursul curenţilor submarini.

Concluzie: nimeni şi nimic nu ne poate împiedica să visăm la o viaţă mai curată, mai bună!

Vă îndeamnă să visaţi: Ing. Pădureţu Alice Ing. Creţu Raluca ȘTIRI ENERGETICE

ENERGEORTOFO Vă invităm LIUL să postați pe site-ul liceului, www.ltenergetic.ro, documente și/sau materiale educaționale în cadrul secțiunii EDUCAȚIE. Pentru a posta materiale trebuie să vă autentificați (cu o parolă) pe site ca profesor pe link-ul Documente aflat în subsolul paginii Educație.

Contactați administratorii site-ului pentru mai multe informații.

E-mail administratori site: dencri5@yahoo.com (prof. Denisa Stoicescu) irinatache28@yahoo.com (prof. Irina Tache) Vă așteptăm cu drag!

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

7

PROFII NE ÎNVAŢĂ

ENERGEORTOFO Trăim într-o lume în care descoperirile în domeniul tehnologic ne revoluţionează viaţa, LIULde lucruri care acum câteva zeci de ani ar fi părut poveşti science-fiction pentru noi beneficiem bunicii noştri, dar, mai nou, tehnologia a adus o nouă modalitate în care oamenii se pot cunoaşte, vorbi, distra, interacţiona, distanţa nefiind o problemă. Ideea care a fost îmbrăţişată rapid şi cu drag de toţi era simplă: o comunitate în care oricine poate intra, în care toţi sunt prieteni, în care pot împărtăşi orice (corespunzător din punct de vedere moral). Majoritatea ar spune că au şi reuşit, dat fiind faptul că acest nou concept de “reţea socială”, numără în prezent peste un miliard de membri în toată lumea. Ceea ce ni se pare nouă mai interesant, este însă dacă pot fi prieteni între ei atât de mulţi oameni, dată fiind firea umană care variază de la individ la individ, care generează conflicte atât de uşor.

Definiţie O reţea de socializare este, general vorbind, o reţea de persoane cu scopuri comune, cum ar fi o reţea de studenţi, politicieni, dar chiar şi de hoţi, în contrast cu reţelele tehnice ca reţeaua de telefon sau gaz metan. În ultimii ani, printr-o reţea de socializare, se înţelege deseori şi o reţea informaţională de utilizatori de Internet, bazată pe anumite site-uri web la care utilizatorii se pot înscrie şi interacţiona cu alţi utilizatori, deja înscrişi.

Pericole Pe lângă avantajele acestor reţele, care facilitează de exemplu întrajutorarea membrilor, formarea de noi cunoştinţe şi prieteni, răspândirea rapidă a ştirilor şi zvonurilor („bârfelor”), aceste reţele ascund şi pericole, deoarece de obicei nu se declară explicit care e sursa informaţiilor, cine este furnizorul de servicii, şi nici dacă acesta intenţionează să utilizeze informaţiile şi în alte scopuri. De multe ori chiar, ştergerea informaţiilor introduse benevol pur şi simplu nu este prevăzută, ele rămânând înregistrate „pe veşnicie”, chiar dacă sunt greşite sau devin cu timpul depăşite. Aici lipsa de reglementări clare deschide poarta pentru abuzuri grave asupra datelor private sau chiar secrete ale utilizatorilor, cu atât mai mult cu cât majoritatea lor sunt foarte tineri și încă nefamiliarizați cu pericolele din Internet.

Spărgătorii de case sunt tot mai sofisticați când strâng informații despre victimele lor și folosesc servicii ca Google Earth și Streetview pentru a-și plănui loviturile. Rețelele de socializare pe Internet duc la scăderea moralității.

Sociologii afirmă ca rețelele de socializare, cum ar fi “Twitter”, pot conduce la scăderea dramatică a moralității în societate.

Ei spun că există semne ca “torentele” de informații digitale, care se revarsă în special asupra tinerilor, le afectează acestora dezvoltarea emoțională a creierului.

Un studiu recent arată ca interacțiunea socială prin intermediul Internetului este mult prea rapidă pentru a fi “procesată” așa cum trebuie de către creierul uman. Rețelele de socializare te fac mai vulnerabil în fața spărgătorilor de case. Persoanele care au conturi pe site-urile de socializare precum Facebook sau Twitter sunt avertizate că ar putea să plătească mai mult la asigurările de locuință pentru că hoții le supraveghează mai ușor. Potrivit experților în asigurări, spărgătorii de case află prin intermediul rețelelor de socializare când sunt plecați proprietarii.

Unele servicii de acest gen arată chiar unde se află persoanele în acel moment, așa că hoții știu că pot opera liniștiți.

Pericolul de dependență al rețelelor de socializare Asociația Americană de Psihiatrie a nominalizat în acest an noi forme de dependență, printre care și dependența de Internet, și, în particular, cea de Facebook. Rețeaua de socializare, cu aproape 750 de milioane de membri în toată lumea, permite o comunicare neîntreruptă. Atunci când utilizatorul nu folosește site-ul zilnic, poate simți că “pierde firul” și devine frustrat.

Specialiștii spun că utilizarea frecventă a rețelei duce la scăderea capacității de concentrare și la deconectarea treptată de lumea reală.

Prof. Elena Samson Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

8

TINERE CONDEIE

…Nostalgie

ORTOFOLIUL Nostalgia…? Ce poate fi? Puțin spus o complexitate de sentimente năucitoare care la un moment dat își face loc în sufletul fiecăruia dintre noi, înlocuind zâmbetul bonom cu o expresie melancolică. Este echivalentă cu un dor, unul venit din adâncuri care aruncă puternic cu amintiri nemuritoare, sfârșindu-ne pe interior.

Nostalgia ne lovește pe neașteptate și uneori, amintirea vremurilor trecute trimite către noi săgeți usturătoare “Pierdut e totu-n zarea tinereții”… dar aproape întotdeauna este plăcută… ne luminează colțurile existenței, uneori sumbre și anoste.

Năvălește în memoria noastră cu amintiri provocate de iubiri trecute, de speranțe pierdute, cât și de clipe minunate, care iluziv, par înzestrate cu însușiri supranaturale… dar care au dispărut subit cu trecerea timpului și-au lăsat în urmă un gol imens, o urmă nostalgică! “Și mută-i gura dulce-a altor vremuri”.

Cum spunea și Mihail Drumeș în “Invitație la vals”: ”După un timp, s-a furișat pe poarta inimilor noastre ființa unui vals făcut numai din farmec și nostalgie”, ceea ce înseamnă că nostalgia ne urmărește în cele mai intense momente ale vieții, iar noi rămânem doar cu o rămășiță de... dor!

Grămadă Beatrice Florina, clasa a X-a T2

Nostalgia… …Cuvântul care răscolește amintiri profunde, care ne transpune într-o stare de melancolie, poate chiar de tristețe și care nu încetează să ne urmărească de-a lungul vieții.

Când rostim sau auzim în jurul nostru cuvântul “dor”, este deja mărturisirea unei nostalgii, care nu înseamnă doar dorul de persoane, ci și de locuri, de momente unice care ne-au schimbat viața radical. Înseamnă dorul de a revedea, de a retrăi.

Prin rostirea cuvântului “dor” ajungem să ne luptăm cu un cuvânt dureros al întoarcerii în timp, chiar dacă suntem conștienți că timpul este ireversibil, având un singur sens, cum spunea și Mihai Eminescu “Trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri/Și niciodată n-or să vie iară.”

Prin amintiri rememorăm ce a fost cândva, însă această retrăire este mai degrabă o copie a trecutului, însă prin nostalgie reușim să păstrăm vii amintirile frumoase trăite,cândva.

Ioana Oprescu, clasa a X-a T2 Fiecare om devine la un moment dat în viață nostalgic; îi este dor de locurile copilăriei sau de un prieten din trecut, o figură care s-a şters din mintea lui, dar care i-a marcat într-un mod misterios existența. Nostalgia este un sentiment, este dorul de cineva, de ceva drag ce te face să retrăieşti ceva dintr-o perioadă semnificativă a vieții.

“Mi-e dor”- este pura mărturisire a unei crize de nostalgie. Este un joc dureros, nebunesc deznădăjduit al simulării întoarcerii în timp, pentru că suntem conştienți că timpul este ireversibil, are un singur sens şi nu aşteaptă pe nimeni. Totuşi te lupți cu disperare să întorci timpul, confruntându-te demențial cu imposibilul. Când lucrurile nu stau aşa cum ți-ai dori, ai vrea să fii în altă parte, te uiți înapoi acolo unde ai impresia că ți-a fost mai bine pentru că atunci erai fericit, fără griji și probleme, iubeai, experimentai totul pentru prima și ultima oară, deoarece fiecare trăire este unică. Această ireversibilitate a tot ce ni se întâmplă este şi sursa celui mai sfâşietor izvor de nostalgie, legat de ideea cumplită că nimic din ce s-a întâmplat nu se mai întoarce, este dus pentru totdeauna.

Nostalgia e dureroasă pentru că e o stare de revoltă, de luptă înverşunată cu conştiința inevitabilei înfrângeri a timpului, trăind împărțit între acolo și aici, între atunci şi acum, între trăire și retrăire, evocăm, suntem din nou acolo, iar asta ne face bine pe moment.

Diana Radu, clasa a X-a T2

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

9

ENERGIA VERDE ORTOFOLIUL Dezvoltarea durabilă reprezintă obiectivul principal al asociaţiei europene Eurelectric.

Conform lui Hans Ten Berge, secretarul general al asociaţiei europene, care a acordat un interviu Focus-Energetic.ro, o industrie a energiei electrice eficientă, cu emisii reduse de carbon, care să asigure furnizarea la un cost sustenabil pe o piaţă integrată, reprezintă „cheia” pentru o dezvoltare durabilă. Reamintim, dezvoltarea durabilă urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi. Pe de altă parte, reprezentanţii Eurelectric au declarat că vor ca România să se implice mai mult în dezbaterile privind viitorul sectorului energetic european, că gazele din zona Asiei Centrale şi a Mării Caspice trebuie să ajungă în Europa şi prin alte conducte decât TAP, dar şi că oleoductul Constanţa-Trieste ar trebui realizat, pentru a asigura siguranţa în aprovizionarea cu petrol şi gaze a Europei.

Termenul de „dezvoltare durabilă” a fost „inventat” după ce Clubul de la Roma a prezentat, în anul 1970, raportul „Limitele creşterii”, realizat de profesorul de la MIT (SUA), Dennis Meadows, care constata conflictul apărut între dezvoltarea civilizaţiei industriale, aflată într-o creştere dinamică, şi resursele limitate ale planetei, pe care se sprijină această dezvoltare.

Cea mai importantă soluţie la „limitele creşterii” o reprezintă „creşterea limitelor”, iar cea mai importantă soluţie la „creşterea limitelor” o reprezintă “dezvoltarea durabilă”. „Poate cea mai importantă problemă cu care ne confruntăm este cea a schimbărilor climatice. Iar aceste schimbări sunt produse de gazele cu efect de seră, emise ca urmare a activităţilor umane.

Iar una dintre cele mai importante surse de gaze cu efect de seră o reprezintă producţia de energie electrică”, a spus Hans Ten Berge pentru Focus-Energetic.ro.

Reamintim, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră a fost adoptat Protocolul de la Kyoto, pe care Uniunea Europeană l-a dezvoltat, printre altele, şi prin pachetul legislativ „Energie – Schimbări climatice”, mai cunoscut ca „20-20-20” (până în anul 2020, 20% din consumul de energie trebuie să provină din surse regenerabile, să sporească cu 20% eficienţa energetică, iar emisiile de gaze cu efect de seră să se reducă cu 20%). În primele trei luni ale acestui an producţia de energie electrică din surse regenerabile în Germania a crescut cu 12,6% în ritm anual până la 40,2 miliarde kilowaţi oră, a informat vineri Federaţia germană a industriilor apei şi energiei (BDEW). În aceste condiţii, partea energiilor regenerabile în consumul de electricitate a fost cu patru puncte procentuale mai mare decât nivelul de 23% înregistrat în primele trei luni din 2013.

Turbinele eoliene au produs în primul trimestru o cantitate de energie electrică de 17,8 miliarde kilowaţi oră, în creştere cu 19% în ritm anual. Cea mai mare creştere procentuală, 70% până la 5,7 miliarde kilowaţi oră, s-a înregistrat pe segmentul energiei fotovoltaice, datorită vremii neobişnuit de însorite pentru această perioadă a anului.

Cu toate acestea, 'evoluţiile din primul trimestru nu permit tragerea de concluzii pentru ansamblul anului 2014' a avertizat BDEW, precizând că media anuală ar putea să fie una mai mică decât cifra din primul trimestru. Unul dintre motive este şi faptul că producţia de energie din surse regenerabile este foarte volatilă şi depinde de condiţiile meteo.

Obiectivul autorităţilor de la Berlin este să crească ponderea energiilor regenerabile până la 80% din energia electrică consumată în anul 2050, în condiţiile în care toate reactoarele nucleare din Germania ar urma să fie închise până în 2022.

Potrivit datelor publicate săptămâna aceasta de Eurostat, Germania este cel mai mare poluator din Uniunea Europeană, cu emisii de CO2 de 760 milioane tone în 2013, în creştere cu 2% comparativ cu 2012. În România emisiile de CO2 provenite de pe urma arderii de combustibili fosili au scăzut anul trecut cu 14,6%, de la 74,2 milioane tone până la 63,4 milioane tone.

Informaţii de pe www.focus-energetic.ro, culese de Ing. Spînu Tiberiu

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

10

JURNAL INTERCULTURAL ÎNVAȚĂ

A pun (joc de cuvinte) is a form of word play that suggests two or more meanings, by ENERGEORTOFOLIUL exploiting multiple meanings of words, or of similar-sounding words, for an intended humorous or rhetorical effect.

Puns with a hint  Did you hear about the guy whose whole left side was cut off? He's all right now.  I wondered why the baseball was getting bigger. Then it hit me.  I'm reading a book about anti-gravity. It's impossible to put down.  I'm glad I know sign language, it's pretty handy.  I couldn't quite remember how to throw a boomerang, but eventually it came back to me.  Did you hear about the guy who got hit in the head with a can of soda? He was lucky it was a soft drink.  To write with a broken pencil is pointless.

A limerick (poezie umoristică) is a silly poem with five lines. They are often funny or nonsensical. Limericks were made famous by Edward Lear, a famous author who wrote the "Book of Nonsense" in the 1800's. This was an entire book of silly limericks.

Limericks There was an Old Man in a boat, Who said, 'I'm afloat, I'm afloat!'

When they said, 'No! you ain't!'

He was ready to faint, That unhappy Old Man in a boat.

by Edward Lear There was an old man from Peru Who dreamt he was eating his shoe.

He awoke in a fright In the middle of the night And found it was perfectly true.

Anonymous

Our novels get longa and longa Their language gets stronga and stronga There’s much to be said For a life that is led In illiterate places like Bonga

by H. G. Wells There was an old man of Toulouse Who purchased a new pair of shoes; When they asked, "Are they pleasant?" he said, "Not at present!"

That turbid old man of Toulouse.

Anonymous Prof. Corina Stoian

Le texte poétique À l’école Le matin, je pars à l’école Le chapeau sur la tête, Et le ventre sec . À l’entrée nous arrivons, En bon état mais sans veston, Sans la veste et sans tricot.

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

Il nous envoie à la maison, Mais à la terrasse nous partons .

Le retour sera après …..

Quand la porte n’est pas gardée.

Ionuţ Spînu, clasa a XII-a T Prof. coordonator, Elena Ene

11

Espoirs pour l’avenir Qu’est-ce-qui se passera à l’avenir? C’est une question que beaucoup de gens se posent, mais personne ne sait comment répondre, parce que l’avenir est abstract, quelque chose pas matérialisé, non spécifique, une terre lointaine où personne ne sait ce qui se passera. Nous voyons l’avenir comme une espoir que les choses vont changer et tout ira mieux.

Avec le passage des années, l’homme change et ses idées et sentiments aussi. Donc, si aujourd’hui, nous pensons qu’il est bon de faire quelque chose, demain, nous allons réaliser que ce n’est pas vrai. En plus, en pensant à l’avenir, nous n’avons pas du temps pour le présent et nous oublions de profiter de nos petites réalisations quotidiennes.

Nous avons tous un idéal et nous rêvons à une vie qui peut atteindre la perfection. Depuis petits, nous pensons à notre avenir, à quel travail nous choisirons, à ce que nous ferons dans certaines situations, si nous pouvons renoncer aux choses importantes, juste pour arriver où nous nous sommes proposés, ou, au moment où nous nous sentirons accomplis sur le plan professionnel.

Toutes ces décisions sont prises en adolescence quand nous ne réalisons pas leur importance. En général, elles dépendent du milieu dans lequel nous vivons, des parents et en particulier de l’école.

Chaque adolescent croit que ce qu’il fait est juste et personne n’a le droit de le contester. Mais parfois, nous devons écouter les conseils des autres, surtout quand nous choisissons une profession parce que de cette chose dépend notre voie dans la vie et tout ce qui va se passer à l’avenir. Tous les gens rêvent à devenir des personnes riches, ceci étant le moment où nous oublions le passé et aussi les gens qui nous ont aidé à devenir ce que nous sommes. Mais, il y a aussi des exceptions: souvent, l’ambition est très grande et les gens finissent par faire des choses auxquelles ils n’ont jamais pensé.

Nous devons penser à chaque étape avec beaucoup de sagesse et savoir distinguer ce qui est bon et ce qui est mauvais. Nous devons faire ce que nous sentons et ne pas choisir une profession parce que c’est le désir d’un ami, de la mère ou de la grand-mère.

En conclusion, nous devons réfléchir à ce que nous voulons faire dans la vie et nous battre pour réaliser nos rêves.

Marina Găman, clasa a X-a T1, prof. coordonator, Elena Ene

The teachers open the door but you enter by yourself Good teachers can teach all day long but if you’re not physically present in the classroom you’ll never learn from them.

Firstly, teachers open the door to opportunity, to knowledge. They can’t force us to listen or learn, they can’t force us to walk through the doorway they have opened.

Secondly, we must decide if we want to be trained by them or not, or study on our own because we must enter the doorway with our mind and body equally.

Thirdly, you have to realize that your teacher isn’t just at school, you can learn valuable lessons from children, or from nature.

Finally, open your mind to consider every person and every experience as a teacher.

Poenaru Teodora, clasa a XII-a T Prof. coordonator, Daniela Madussi JOKES - Domnule doctor, soția mea mă consideră nebun.

ORTOFOLIU - De ce?

L

- Fiindcă eu, după ce beau cafeaua, mănânc ceașca.

- Cum, mănânci ceașca cu totul?

- Nu, rămâne numai toarta.

- Chiar ești nebun, apăi toarta e cea mai gustoasă!

Preluare de pe site-ul www.erd.ro

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

12

If I lose the confidence in myself I have the whole universe against me Confidence is the key to success.

In my opinion, some people are born with it, some have to work for it and some lose it frequently.

Firstly, I have learnt that confidence is hard to achieve, but with friends, trust and time it can be reached. Life is too short to be upset, you have to build the confidence for future and for a strong mind.

Secondly, ”the denotation of confidence is the believe in your power and abilities”.

Everybody is lacking confidence in something; not everyone is perfect. You have to learn to understand your own personality.

Finally, we are all different and that’s a good thing to steal influences from people who are confident in themselves and to become confident with our own lives.

Poenaru Teodora, clasa a XII-a T Prof. coordonator, Daniela Madussi

Freedom and chains of unhappiness We are living in the world of all possibilities, where freedom should not be anyone’s problem. It seems to be a natural right, belonging to everyone, especially those who act upon their own mind, but it is, in fact, a great responsibility.

Does freedom mean that anything is allowed with no exeptions? That you can make any stupid thing that crosses your mind?

Certainly, not. First of all, freedom is not what it seems. A great freedom is not yet the greatest one. Someone is allowed to gather way as long as he respects the right of his fellows. You cannot be free when you confine others, so liberty exists in a community or a society when not just one, but all the persons get the same privileges.

In a second place, all the thoughts about the sense of liberty are wrong. People use to start thinking of things that may become reality, that they could eventually do, whilst no one thinks about what they would do with freedom in their hands, on their own. Freedom can be exerted because of the humans around, without them it would be bittered, and that doesn’t lead to happiness for sure.

The third argument is intended for those with unlimited power. They take all the decisions and do anything they want just because they can, but for that they are the “the poorest”. Having everything makes you feel sorrowful for what you do not really have: freedom on your own.

Being what people see as free means being chained by what you are forced to think and do, and your sense having disappeared brings a lot of unhappiness.

The power over the low-rate people and over anyone being considered this way, stops anyone to be true to himself, which is quite the reason for great happiness. High glee comes just when you are completely out of any craze of high freedom, but when the spirit is free. Happiness comes from little things in life and the key to it lies just inside our mind.

So, when you think you have everything in life, think twice before affirming it. Cast a look back to see if happiness haven’t slipped through your fingers.

Andrada Chioveanu, clasa a XI-a T1 Prof. coordonator, Daniela Madussi ȘTIAȚI CĂ…  … Dacă ții un caras auriu într-o încăpere lipsită de lumină, acesta va deveni, în cele din urmă, alb!  … Ochiul unui struț este mai mare decât creierul acestei păsări!  … Cei mai tineri părinți din istorie (doi copii cu vârste de 8, respectiv 9 ani) au trăit în China.  Copilul lor s-a născut în anul 1910!

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

13

WORDS OF WISDOW

ORTOFOLIUL

Culese de prof. Alina-Nina Petrescu Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

14

LIRICA ACTUALĂ ORTOFOLIUL Ar trebui să...

Ar trebui...

Să pui o brăţară de gheaţă Pe braţul cel gol al statuii... de marmură.

Ar trebui...

Să întorci ultimul gând Pe care-n negura amintirilor... nu-l regăseşti.

Ar trebui...

Să îmbraci cu haine de raze Trupul osos şi rece... al mării.

Ar trebui ...

Să deplângi acea nemurire, care Dintr-un ocean de vise efemere... te înşfacă.

Ar trebui...

Să picuri stropi de culoare Pe chipul ridat şi bătrân... al timpului.

Andrada Chioveanu, clasa a XI-a T1

Cuvânt Am încercat să creez ceva, Dar nu ştiam cum să-l numesc Şi nici măcar cum să-l formez, Aşa că l-am lăsat baltă.

Am încercat din nou să creez, Când mi-am luat inima-n dinţi Şi m-am sprijinit obosit, Ca să-mi iasă ceva mâzgălit.

Se petreceau amalgamatele idei Împăienjenite pe lângă ochii mei Curgeau lin şi se asemănau Vinului roşu, turnat în pahare. Şi ... s-a născut din lumină, Născută la rândul ei din întuneric, S-a smucit el singur şi pur S-a smuls din ape... Cuvântul.

Andrada Chioveanu, clasa a XI-a T1

Dor de tine..

Ah, am un dor nebun de tine Şoaptele tale în gând ţi le-ascult, Şi ochii albaştri îţi seamănă iară, Cu cerul albastru deschis în adânc. Şi inima mea după tine suspină, Înc-o bătaie în plus pe minut,

TINERE CONDEIE

Tu o redai, zâmbind iar la mine Eu murmurând şi-n vise plângând! Şi iarăşi apari tu în visele mele, Spunându-mi că mă regăseşti printre stele Dar dorul de tine e mult prea imens, Ca eu să te iert!

Irina-Gabriela Oprea, clasa a X-a T2

Importanţa educaţiei în formarea personalităţii

ORTOFOLIUL „Educaţia este orientată spre pregătirea pentru viaţa care îl formează pe om”. Din spusele lui Johann Amos Comenius deducem că termenul principal, respectiv educaţia, nu vine odată cu naşterea noastră, ci reprezintă un stimulent dat de familie pentru copii. În primul rând, educaţia urmăreşte dezvoltarea unor calităţi reprezentative pentru fiecare persoană. Felul în care vorbim, ne îmbrăcăm, mâncăm sau ne comportăm dezvăluie „cei 7 ani de acasă”, implicit, gradul de educaţie. Un exemplu reprezentativ este Ionel Popescu, personajul lui I. L. Caragiale din opera „Vizita”, ce dă dovadă de proastă creştere şi răsfăţ peste limită, punând dulceaţă în pantofii musafirului.

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

15

În al doilea rând, cu toţii simţim, la un moment dat, nevoia de educaţie. Uitându-mă în jur, am văzut oameni de tot felul: săraci, bogaţi, scunzi, înalţi, tatuaţi sau cu ochi albaştri, însă nu asta este important; primul lucru pe care l-am observat a fost felul în care aceştia se comportau. Am rămas plăcut impresionată atunci când am observat un copil de aproximativ 8 ani care, văzând un domn trecut de tinereţe, s-a ridicat de pe bancă şi i-a cedat locul, salutând politicos.

Aşadar, nu există o sursă mai bogată de satisfacţii decât aceea de a fi sculptorul propriei personalităţi.

Importanţa alegerii unui model în viaţă Pe tot parcursul vieţii avem nevoie de oameni care să ne asculte, să ne înţeleagă şi să ne sfătuiască.

Aşa cum teoria pare simplă, în practică lucrurile stau altfel. Totuşi, cine sunt oamenii ale căror poveşti ne inspiră în croirea propriului drum?

Model de viaţă îţi este, în primul rând, o persoană care are o poveste impresionantă, asemănătoare sau nu cu a ta. Alegerea unui model ar trebui să aibă la bază admiraţia pentru acea persoană. De exemplu, modelul meu este chiar mama mea. O persoană elegantă, modestă, cu o voinţă de fier ascunsă sub cei mai frumoşi ochi albaştri. În al doilea rând, modelul de urmat are, de obicei, pasiuni comune, împărtăşește aceleaşi valori activând în aceleaşi domenii de care suntem şi noi interesaţi.

De curând, am participat la un seminar despre ospitalitate hotelieră şi am întâlnit o femeie demnă de toată admiraţia. O luptătoare. Aceasta numea domeniul ca „armată”, spunând că după 20 de ani de lucru nu a avut timp să se plictisească. Pasiunea, eleganţa, spiritul jovial şi ideile acesteia m-au fascinat şi am realizat imediat că îmi devenise un model în viaţă.

Aşadar, consider că alegerea unui model potrivit este un lucru mai mult decât important pe care ar trebui să îl facem cu toţii. El ne poate motiva, având o influenţă pozitivă asupra noastră, chiar dacă începutul nu este mereu promiţător.

Poenaru Teodora, clasa a XII-a T Îndrumător, prof. Alina-Nina Petrescu TINERE CONDEIE

Creaţie şi receptor

ORTOFOLIUL Care este oare scopul creaţiei şi cum înfluenţează ea pe receptor? Şi mai ales, există vreo legatură între cei doi termeni? Bineînţeles că da! Şi este una destul de viguroasă având în vedere influenţa pozitivă care s-ar desprinde din mediul creator.

Creaţia este principalul factor de progres şi desigur ne influenţează viaţa în cele mai mici amănunte. Creaţia înseamnă evoluţie, revoluţie la nivel ideologic, dar şi în viaţa reală, concretizându-se prin invenţiile omenirii care au avut implicaţii enorme asupra vieţii de zi cu zi.

De la ceas la telefon, automobil şi calculator, toate sunt creaţii care ne-au marcat stilul de viaţă în mod decisiv. Deci, dincolo de creaţia artistică şi impactul acesteia asupra nivelului spiritual şi mental, receptorii sunt puternic afectaţi de efectul creaţiei tehnice. Suntem înconjuraţi de creaţii pe care le recepţionăm ca forme de artă, de obiecte indispensabile care ne facilitează existenţa sau de opere literare cu ajutorul cărora reuşim să ne formăm intelectual, să ne rafinăm, aducându-ne de cele mai multe ori rezultate glorioase.

Cu alte cuvinte, această relaţie deţine un rol semnificativ în viaţa noastră ajutându-ne să trecem de la o stare calitativă veche la una nouă, îmbunătăţită. Creaţia, noul ne schimbă viaţa în fiecare zi, este un dinam al transformării.

Beatrice Florina Grămadă, clasa a X-a T2 Îndrumător, prof. Alina-Nina Petrescu

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

16

PRINCIPII CREȘTINE

Părintele Arsenie Boca

ENERGEORTOFOLIU L

Arsenie Boca, Sfântul Ardealului, este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici români. Pentru convingerile sale religioase, preotul Boca a fost arestat și torturat de fosta Securitate, alungat de la mănăstire, devenind unul dintre martirii regimului comunist.

"Ultimul sfânt al românilor", "Sfântul Ardealului", sau "Biciul lui Dumnezeu", așa a fost supranumit părintele care a marcat monahismul românesc, aducând alinare în suflete și fascinând mulțimile cu darul său de-a ști totul despre fiecare credincios pe care îl privea în ochi. Astăzi, Arsenie Boca este pentru mulți o icoană vie, un sfânt.

La 29 septembrie 1910, în Vața de Sus, în judeţul Hunedoara, se năştea Zian Boca, fiul lui Iosif Boca şi al Cristinei. 19 ani mai târziu, în curtea Liceului „Avram Iancu", din Brad, şeful de promoţie al absolvenţilor din acel an, acelaşi Zian Boca, planta, în cadru festiv, un gorun ce avea să se numească, prin hotărârea tuturor, „Gorunul lui Zian". Îi uimește pe toți prin frumusețea sa sufletească și asceza sa. Rămas orfan de tată, despre care spunea că l-a bătut "ca să nu mai pierd timpul", tânărul Boca mărturisește că avea înclinații spre „științele pozitive". Ar fi vrut să urmeze studiile pentru aviație, dar, din cauza sărăciei, a renunțat.

Așa că a biruit "înclinația contemplativă", iar 1929 s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu. După absolvirea Academiei din Sibiu, Mitropolitul Nicolae Bălan îl trimite, cu bursă, la Școala de Belle Arte din Bucureşti, pentru a se pregăti ca pictor bisericesc. Tot aici va urma şi studii de medicină, dezvoltând o pasiune pentru ştiinţe, ce-l va cuceri până la moarte. Încă din timpul studenției i se spunea "Sfântul".

Hirotonit diacon în 1935, iar în 1938 termină Belle Arte. Anul următor este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan în Sfântul Munte Athos, pentru a deprinde viața călugărească. A stat acolo trei luni, iar acolo ar fi dat de un duhovnic aspru, care i-a zis: „Mă, tu nu eşti în stare de nimic! Nici la măturat nu eşti bun!". Tânărul şi-a spus în sinea lui: „Aici e de mine, la ăsta stau!".

Amintindu-şi relaţia cu primul său duhovnic, Boca avea să exclame mai târziu, întrebat cum ar trebui să fie un călugăr: „Măi, nu toţi cei din lume se prăpădesc, nici toţi cei din mănăstire se mântuiesc... Unii dintre călugări nu sunt călugări, ci cuiere de haine călugăreşti... De vrei să te faci călugăr, fă-te ca focul!".

Darul vederii, la Muntele Athos La Muntele Athos a primit și darul vederii. Îi apare Fecioara Maria, care îl poartă prin văzduh, în mijlocul unui munte unde se afla un mare sfânt rus, Serafim de Sarov. Urcă apoi în munte timp de 40 de zile, postind și rugându-se și primind inițierea spirituală de la acest mare sfânt rus.

Revine în țară îmbogățit cu experiențe minunate și intră în obștea Mănăstirii Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus. În Vinerea Izvorului Tămăduirii, din 1940, este tuns în monahism, primind numele Arsenie. "Aici m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deși nu eram preot", mărturisea Arsenie Boca. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbându-i înfățișarea.

Rapid, faima părintelui Arsenie Boca se răspândește în întreaga țară, devenind simbol al Sâmbetei de Sus. Faima sa s-a datorat în bună măsură trăirii cu consecvență a regulilor cele mai aspre ale monahismului. Tot mai mulți oameni vin să îl vadă și să îl audă pe "Sfântul de la Sâmbăta", pe cel renumit ca mare duhovnic.

Prigonit și întemnițat de Securitate Este arestat, pentru prima dată, sub suspiciunea de legături cu legionarii, în 1945. Dar este eliberat în absența unor dovezi clare. În mai 1948, este din nou arestat și anchetat, pentru vina de Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

17

a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Pentru aceste bănuieli, cât și datorită notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat.

Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948, pentru a-l proteja. Securitatea continuă să îl hărțuiască, iar la 10 ianuarie 1951 este arestat din nou și dus la Ocnele Mari.

Datorită influenței pozitive asupra deținuților, este trimis la șantierul Poarta Albă din cadrul șantierului deschis de regimul comunist pentru Canalul Dunăre Marea Neagră.

Minunile din închisoare Aici a avut loc minunea prin care părintele a reușit să "iasă" prin zidurile temniței, pentru a fi prezent la înmormântarea mamei sale. I se dau trei ore liber, timp în care pur și simplu dispare, gardienii dând alarma. La exact trei ore revine și, chestionat fiind de cei care îl păzeau răspunde că a fost la înmormântarea mamei sale. Gardienii au sunat acolo și li s-a confirmat prezența la înmormântarea mamei. Care avusese loc la Vața de Sus, la câteva sute de kilometri de locul unde părintele era închis.

Primul mare semn dumnezeisc s-a arătat insa chiar după prima arestare a sa. Se spune că, într-o noapte, monahul a fost scos din celula unde se afla, în arestul Securității de la Hațeg, de doi milițieni brutali. Cei doi l-au luat de subsuori, pe sus, în timp ce îl insultau și îl batjocoreau.

Părintele i-a iertat, dar mâna dreaptă a unuia și mâna stangă a celuilalt, adică exact cele care l-au atins, s-au uscat în scurt timp. Milițienii au rămas infirmi pe viață. Mulți credeau că minunile părintelui Arsenie Boca se săvârșeau prin foc, iar cine îl atingea cu dușmănie, era ars de para focului Dumnezeiesc.

Este eliberat, dar, pentru scurtă vreme. Prigoana continuă, astfel că, de Rusalii, în septembrie 1955 este din nou anchetat și arestat. Securitatea nu reușește să îi găsească o vină, pentru a-l închide mai mult timp. Așa că este pus în libertate și se întoarce la Prislop. În 1958, după impunerea unui nou regulament monahal, părintele Arsenie Boca și stareța Zamfira Constantinescu sunt nevoiți să părăsească mânăstirea, iar maicile sunt obligate să intre în lume.

Mănăstirea devine cămin de bătrâni până în 1967.

Din acest moment și până la moartea sa, în 1989, nu mai are voie să poarte haina călugărească. Patriarhul Iustinian reușește însă să îl aducă la atelierele de pictură ale Patriarhiei.

Pentru a scăpa de teroarea regimului comunist și de oamenii Securității, părintele Arsenie acceptă să lepede haina duhovnicească și să o îmbrace pe aceea de mirean. Nu însă fără a renunța la stilul auster de viață trăit în mânăstire.

Profețiile de pe zidurile Bisericii Drăgănescu Timp de 15 ani, din 1968 până în 1983, pe zidurile Bisericii Drăgănescu, de lângă București, părintele pictează predicile pe care obișnuia să le țină, în fața a mii de credincioși, la Sâmbăta de Sus. Iar duhul profetic al părintelui se regăsește în toate creațiile sale de pe zidurile bisericii. După terminarea picturii de la Drăgănescu, se retrage la Sinaia, alături de fosta obște de la Prislop.

La 29 septembrie 1989, maiorul de securitate Cocârlea Constantin propune scoaterea din supravegherea informativă a ieromonahului Arsenie Boca. La 28 noiembrie 1989, părintele Arsenie Boca trece la cele veșnice.

A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989, prorocind că aici va fi loc de pelerinaj. Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop reprezintă în prezent unul din importantele locuri de pelerinaj din țară, zeci de mii de oameni venind în fiecare an, aici, pentru a se ruga la Sfântul Ardealului, una dintre marile figuri duhovnicești.

Culese de prof. Radu Petrescu, Școala Centrală Câmpina

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

18

DIRECTOR: Prof. Sârbu Stan DIRECTOR ADJUNCT: Prof. Lamba Gheorghe COORDONATORI: Prof. TacheElena-Irina Prof. Petrescu Alina-Nina COPERTA: Drăgușin Raluca GRAFICĂ, TEHNOREDACTARE ŞI EDITARE: Prof. Tache Irina TEHNOREDACTOR: Stoica George Cătălin, clasa a X-a M CORECTURA: Prof. Petrescu Alina-Nina

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

19

Energia, serie nouă, iunie, nr. 11

20